Download pdf - CAIETE DE SARCINI OPIS - drdpb.ro · PDF fileprezenta câte un grafic detaliat de executie pentru fiecare lucrare de arta ... PD 95 - 2002 "Normativ privind ... Infrastructuri de zidarie,

STAVRUCONS SRL Contract: 144/09.08.2014 Pag . 1

CAIETE de SARCINI Lucrarea: Reparatii podet pe D.N. 73, km 84+650. Cod CPV71322300-4

Rev. 0

Formular cod StC - PO-04-04 / rev. 0

CAIETE DE SARCINI

OPIS

pagina

CAP. 1 - Prevederi generale............................................................. 1

CAP. 2 - Terasamente...................................................................... 5

CAP. 3 - Infrastructuri..................................................................... 19

CAP. 4 - Betoane............................................................................ 23

CAP. 5 - Cofraje............................................................................. 41

CAP. 6 - Armaturi.......................................................................... 48

CAP. 7 - Hidroizolatii.................................................................... 54

CAP. 8 - Racordari cu terasamentul.............................................. 58

CAP. 9 - Refacerea lucrarilor cu defecte....................................... 74



Rev. 0


CAPITOLUL 1

PREVEDERI GENERALE

1. GENERALITATI

Prezentul Caiet de Sarcini se aplica lucrarilor de arta (poduri, viaducte si pasaje) aflate in

constructie pe drumurile publice si cuprinde conditiile ce trebuie indeplinite pe parcursul

executiei, controlului de calitate si receptiei lucrarilor.

Constructorul va efectua, intr-un laborator autorizat, toate incercarile si determinarile

cerute de prezentul Caiet de Sarcini si orice alte incercari si determinari cerute de Consultant.

In completarea prezentului Caiet de Sarcini, Constructorul trebuie sa respecte prevederile

standardelor si normelor in vigoare.

Odata cu prezentarea graficului general de executie a lucrarilor, Constructorul va

prezenta câte un grafic detaliat de executie pentru fiecare lucrare de arta prevazuta a se executa.

Toate materialele care intra in lucrarile permanente vor fi supuse aprobarii

Consultantului. Inainte de aprovizionare, Constructorul va supune aprobarii Consultantului

sursele/furnizorii tuturor materialelor. Nici un material nu va fi utilizat in lucrarile permanente

inainte de a fi aprobat de Consultant. Materialele care nu corespund cerintelor prezentului Caiet

de Sarcini sau alte materiale decât cele prevazute in proiect pot fi aprobate de Consultant numai

cu avizul Proiectantului.

Constructorul va supune aprobarii Consultantului procedura de executie a lucrarilor, cu

cel putin 14 zile inainte de inceperea lucrarilor. Nici o lucrare nu va incepe inainte ca procedura

de executie a acelei lucrari sa fie aprobata de Consultant.

Constructorul trebuie sa se asigure ca prin toate procedurile aplicate, indeplineste

cerintele prevazute de prezentul Caiet de Sarcini.

Constructorul va inregistra zilnic date referitoare la executia lucrarilor si la rezultatele

obtinute in urma masuratorilor, testelor si sondajelor.

Executantul va transmite Consultantului toate documentele de Asigurare a Calitatii .

2. PREVEDERI GENERALE DE PROIECTARE

Podurile, viaductele si pasajele sunt lucrari bazate pe structuri de rezistenta, care asigura

continuitatea cailor de comunicatie peste diferite obstacole (râuri, vai, canale, alte cai de

comunicatie, etc.). In acceptiune generala acestea sunt considerate "lucrari de arta".

In conceptia oricarei structuri de rezistenta, deci si a lucrarilor de arta, trebuie sa se

respecte o serie de principii generale rezultate din experienta acumulata si anume:

functionalitatea;

capacitatea de rezistenta si stabilitate la sarcini statice si dinamice;

durabilitatea;



Rev. 0


eficienta economica;

estetica.

Din perspectiva acestor principii, lucrarea va trebui sa corespunda scopului caruia ii este

destinat si anume de a asigura circulatia nestingherita a vehiculelor la traversarea obstacolului, in

conditii de siguranta si confort.

Aceasta impune asigurarea spatiilor de libera trecere pe pod si sub pod, asigurarea unei

rigiditati a structurii in limitele deformatiilor admisibile, asigurarea unor conditii optime de

exploatare si intretinere. Pentru a-si indeplini functionalitatea, structura trebuie sa aiba asigurata

capacitatea de rezistenta, prin dimensionarea rationala a elementelor componente, la incarcarile

la care sunt supuse.

Pe principiul eficientei economice, orice lucrare de arta (pod, pasaj sau viaduct) trebuie

sa se realizeze cu costuri minime. In functie de conditiile de amplasare (latimea si inaltimea

obstacolului, conditiile geotehnice de fundare, conditiile hidrologice de scurgere a apei, etc),

eficienta economica a lucrarii se realizeaza prin stabilirea unei lungimi corespunzatoare a lucrarii

si adoptarea unor deschideri economice ale podului. Dupa precizarea deschiderilor, urmeaza

stabilirea solutiilor constructive si respectiv a materialelor din care se executa.

Deoarece un pod, pasaj sau viaduct este o lucrare de arta, trebuie sa aibe un aspect

arhitectural cât mai agreabil si o incadrare cât mai armonioasa in mediul inconjurator.

Aspectul unei lucrari de arta, trebuie sa respecte, pe cât posibil, toate aceste principii.

Astfel, se va adopta cea mai buna solutie in urma analizarii si compararii mai multor variante.

La proiectarea podurilor se vor respecta, pe cât posibil, simultan toate principiile

mentionate mai sus, iar adoptarea unei anumite solutii de pod (pasaj sau viaduct) rezulta numai

dupa elaborarea unei documentatii tehnico-economice in care sa se analizeze comparativ mai

multe variante.

La proiectarea podurilor, pasajelor si viaductelor se vor avea in vedere prevederile de mai

jos:

2.1 Asigurarea spatiilor libere pe pod si sub pod

a) Spatii libere la poduri

Lungimea podului si nivelul inferior al suprastructurii se va stabili printr-un calcul de

debuseu, conform normativului departamental, PD 95 - 2002 "Normativ privind proiectarea

hidraulica a podurilor si podetelor “.

La râuri mari si fluvii navigabile, se va tine seama si de dimensiunile gabaritului de

navigatie, in special la precizarea deschiderii maxime centrale si a inaltimilor libere sub

suprastructura din aceasta deschidere.

b) Spatii libere la pasajele superioare

La stabilirea liniei rosii si a marimii deschiderilor, se va tine seama de gabaritele minime

pe orizontala si verticala, necesare la traversarea cailor ferate (STAS 4392 - 84) sau soselei

(STAS 2924 - 91).



Rev. 0


c) Gabarite pe poduri si pasaje

Inaltimea libera, latimea partii carosabile, a benzilor pentru ciclisti, a spatiilor de

siguranta si a trotuarelor se vor adopta, in functie de clasa tehnica a drumului, in conformitate cu

prevederile STAS 2924 - 91.

2.2 Incarcari

La calculul podurilor se va tine seama de actiunea tuturor incarcarilor la care pot fi

solicitate, respectând urmatoarele standarde:

STAS 1545 - 89 "Poduri pentru strazi si sosele. Pasarele. Actiuni.”

STAS 3221 - 86 "Poduri de sosea. Convoaie tip si clase de incarcare".

STAS 10101/1-78 "Actiuni in constructii. Greutatti tehnice si incarcari

permanente".

STAS 10101/OB-87 "Actiuni in constructii. Clasificarea si gruparea actiunilor

pentru podurile de cale ferata si sosea".

2.3 Metode de calcul si dimensionare

La calculul si dimensionarea elementelor de rezistenta se va tine seama ca la data

elaborarii prezentului caiet de sarcini, in România, sunt in vigoare doua metode de calcul si

dimensionare la poduri si anume:

metoda rezistentelor admisibile, aplicate la suprastructurile metalice, conform STAS 1844 -

75 "Poduri metalice de sosea. Prescriptii de proiectare" si SR 1911 - 1997 "Poduri metalice

de cale ferata. Prescriptii de proiectare."

metoda de calcul la stari limita aplicata la infrastructuri si suprastructuri din beton, beton

armat si beton precomprimat conform STAS 10111/1-77 "Poduri de cale ferata si sosea.

Infrastructuri de zidarie, beton si beton armat. Prescriptii de proiectare" si STAS 10111/2-87

"Poduri de cale ferata si sosea. Suprastructuri din beton, beton armat si beton precomprimat.

Prescriptii de proiectare".

3. PREVEDERI GENERALE PENTRU EXECUTIE

Executia unei lucrari de arta nu poate incepe decât dupa ce antreprenorul a primit ordin

de incepere a lucrarilor .

Piesele principale pe baza carora constructorul va realiza lucrarea, sunt urmatoarele:

planurile generale de situatie, de amplasament si dispozitiile generale;

studiul geotehnic cu precizarea conditiilor din amplasament si a solutiilor

adecvate pentru fundatii;

detaliile tehnice de executie, planuri de cofraj si armare, etc. pentru toate

elementele componente ale lucrarii de arta;

caiete de sarcini cu prescriptii tehnice speciale pentru lucrarea respectiva;



Rev. 0


graficul de esalonare a executiei lucrarii;

La executie, antreprenorul va respecta prevederile din contract, din proiect si caietul de

sarcini si va lua toate masurile pentru realizarea unor lucrari de calitate si evitarea oricaror

neconformitati,

Toate lucrarile necesare pentru mutarea si protectia instalatiilor din cale si vecinatatea

acestora, precum si lucrarile provizorii (drumuri, poduri, etc) necesare pentru executia lucrarii

definitive se vor proiecta si executa prin grija Antreprenorului.

De asemenea, antreprenorul va lua toate masurile necesare pentru protejarea mediului

inconjurator in timpul executiei.

Se precizeaza ca la executie nici o adaptare sau modificare fata de documentatie, nu se

poate face decât cu aprobarea Consultantului sau/si a Proiectantului elaborator al documentatiei.

De asemenea, la executie se va tine seama de standardele, normativele si prescriptiile in

vigoare.

4. PREVEDERI GENERALE PRIVIND RECEPTIA LUCRARILOR

Pentru a asigura o executie de calitate a lucrarilor de arta, se va face receptia lucrarilor pe

faze de executie si receptia finala. In cadrul receptiilor pe faze de executie se vor efectua

receptiile pe faze determinante conform programului acceptat de I.S.C.

5. PREVEDERI GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA SI INTRETINEREA

LUCRARILOR DE ARTA

Inca din faza de conceptie, proiectul va contine elemente sau rezolvari constructive care

sa asigure personalului de exploatare si intretinere, urmarirea lucrarii si accese la infrastructuri,

reazeme si la interiorul suprastructurilor.

La unele lucrari cu caracter deosebit, la comanda beneficiarului se pot elabora si

documentatii (instructiuni, etc) privind modul de urmarire si intretinere a acestor lucrari.

In afara acestor instructiuni, se va tine seama si de prevederile cuprinse in standardele,

normativele si prescriptiile in vigoare.

CAPITOLUL 2

TERASAMENTE

CAP. 1. GENERALITATI

1.1. Obiectul si domeniul de aplicare

1.2. Prevederi generale

CAP. 2. MATERIALE FOLOSITE

2.1. Pământ vegetal



Rev. 0


2.2. Pământ pentru terasamente

2.3. Apa de compactare

2.4. Verificarea calităţii pământurilor

CAP. 3. EXECUTAREA TERASAMENTELOR

3.1. Pichetarea lucrărilor

3.2. Lucrări pregătitoare

3.3. Mişcarea pământului

3.4. Excavaţii pentru calibrarea albiei, gropi de împrumut şi depozite

3.5.Pregătirea terenului de fundare

3.6.Executia umpluturilor.

3.6.1. Prescripţii generale

3.6.2. Modul de execuţie a umpluturilor

3.6.3. Compactarea umpluturilor

3.6.4. Controlul compactării

3.6.5. Executarea lucrărilor pe timp friguros

3.6.6. Execuţia lucrărilor în perioada cu temperaturi ridicate

CAP. 4. ACOPERIREA CU PĂMÂNT VEGETAL ŞI ÎNSĂMÂNŢAREA

CAP. 5 CONTROLUL EXECUŢIEI LUCRĂRILOR

CAP. 6 INTRETINEREA IN PERIOADA DE GARANTIE

CAP. 7. RECEPŢIA LUCRĂRILOR

CAP. 1.1. GENERALITATI


Prezentul caiet de sarcini se aplica la executarea terasamentelor pentru lucrarile de aparari

de maluri . El cuprinde conditiile tehnice comune ce trebuie sa fie indeplinite laexecutarea

sapaturilor, umpluturilor, transporturilor, la compactarea , nivelarea si finisarea lucrarilor precum

si controlul calitatii si conditiile de receptie.


Lucrările de apărare se vor executa conform detaliilor din proiect.



Rev. 0


Antreprenorul trebuie să aibă în vedere măsurile organizatorice şi tehnologice

corespunzătoare pentru respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini.

Antreprenorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu alte laboratoare

autorizate, efectuarea tuturor încercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea prezentului

caiet de sarcini.

Antreprenorul este obligat să ţină evidenţa la zi a probelor şi încercărilor acestor probe

cerute prin prezentul caiet de sarcini cu prescripţii tehnice generale, prin caietul de sarcini cu

prescripţii tehnice speciale şi prin proiectul de execuţie.

Antreprenorul este obligat să efectueze, la cererea dirigintelui, verificări suplimentare faţă

de prevederile prezentului caiet de sarcini şi ale proiectului.

Pe timpul execuţiei lucrărilor la apă antreprenorul este obligat să-şi instaleze o miră

hidrometrică proprie,în amplasament, nivelul apei măsurat fiind trecut într-un registru care se va

ţine la şantier.

La sfârşitul programului de lucru utilajele şi materialele care au fost puse în operă se vor

asigura în locuri ferite de eventualele efecte ce pot fi produse de inundarea zonei ca urmare a

creşterii rapide a nivelului apei pe albia râului.

De asemenea, materialele de masă vor fi aprovizionate în ritmul introducerii lor în operă

pentru a aevita bolcarea albiei şi antrenarea lor în cazul unor viituri.

Antreprenorul este obligat să asigure adoptarea măsurilor tehnologice şi organizatorice în

cadrul sistemului calităţii, care să conducă la respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet

de sarcini.

Antreprenorul are obligaţia convocării factorilor care trebuie să participe la verificarea

lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea efectuării acestora, în scopul

obţinerii acordului de confirmare a lucrărilor.

Proiectantul are obligaţia de a stabili prin proiect, fazele de execuţie determinante pentru

lucrările aferente cerinţelor şi de a aprticipa pe şantier la verificărilr de calitate legate de acestea.

În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va

dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun pentru rectificările

necesare.

CAP. 2. 2. MATERIALE FOLOSITE

2.1. Pamant vegetal

Pentru acoperirea suprafeţelor ce urmează a fi însămânţate se foloseşte pământ vegetal

ales din pământurile vegetale locale cele mai propice vegetaţiei.

Pentru aceasta pământul vegetal rezultat din decopertarea amprizei lucrarilor şi a gropilor

de împrumut va fi conservat şi utilizat numai pentru acoperirea suprafeţelor ce urmează a fi

însămânţate.



Rev. 0


2.2. Pamanturi pentru terasamente

Categoriile şi tipurile de pământuri, clasificate conform STAS 8389-82 (Lucrări de

regularizare a albiei râurilor. Diguri. Condiţii de execuţie şi metode de verificare), care se

întâlnesc cel mai frecvent spre suprafaţa terenului şi în albiile râurilor şi din care urmează să se

execute umpluturile sunt precizate în tabelul 1.

Tabel 1

2. Umi

ditat

ea

W

Categoria de pământ

Tipu

l

Procentul

de

fracţiuni

argiloase

Indice de

plasticitate

Ip

Unghi

de

frecare

internă

Coeziune

a C

8 – 12 Nisipuri şi prafuri

nisipoase A 15 0 – 10 25 – 27

0,00 –

0,05

12 – 15 Nisipuri argiloase şi

prafuri argilo-nisipoase B 10 – 30 5 – 25 22 – 25

0,05 –

0,15

16 – 19

Argile prăfoase, argile

nisipoase, pământuri

loessoide

C 30 – 50 15 – 35 15 – 22 0,15 –

0,30

19 – 25 Argile şi argile grase D > 35 > 35 8 - 15 0,30 –

0,60

Pământurile rezultate din calibrarea albiei minore care prezintă alte caracteristici

geotehnice decât cele precizate în tabelul 1 vor putea fi utilizate la execuţia lucrărilor de

umpluturi în condiţii speciale cu aprobarea antreprenorului si proiectantului.

Nu se vor utiliza în umpluturi pământurile organice, mâlurile, nămolurile, pământurile

turboase şi vegetale, pământurile cu consistenţa redusă (care au indicele de consistenţă sub 0,75),

precum şi pământurile cu conţinut mai mare de 5% materii organice. Nu se vor introduce in

umpluturi, bulgări de pământ îngheţat sau cu conţinut de materii organice în putrefacţie (brazde,

frunziş, rădăcini, crengi etc.).

Umpluturile se vor executa din materiale locale rezultate din excavaţiile utile pentru

realizarea lucrărilor de regularizare, precum şi din gropi de împrumut.

Materialele utilizate pot fi extrase atât de deasupra cât şi de sub nivelul apei. Cele extrase

de sub nivelul apei se vor depozita pe mal, pentru pierderea apei în exces până la umiditatea

optimă de compactare.

2.3. Apa de compactare

Apa necesară compactării terasamentelor nu trebuie să fie murdară şi nu trebuie să

conţină materii organice în suspensie.



Rev. 0


Cu acordul antreprenorului, apa sălcie va putea fi folosită la compactare, cu excepţia

terasamentelor din spatele lucrărilor de apărări.

Adăugarea eventuală a unor produse, destinate să faciliteze compactarea, nu se face decât

cu aprobarea beneficiarului, în care caz se vor preciza şi modalitatea de utilizare.

2.4. Verificarea calitatii pamanturilor

Calitatea pământului se stabileşte pe baza principalelor caracteristici prevăzute în tabelul

2 şi are drept scop cunoaşterea posibilităţilor de punere în operă.

Tabelul 2

Nr.

crt. Caracteristici care se verifică

Frecvenţa

minimă Limita

Metodele de

determinare

conf. STAS

1. Granulozitatea

1:5000 mc

Anexa 1 1913/5-85

2. Caracteristici de compactare d 17-17,4 1913/13-83

3. Limita de plasticitate < 35 1913/4-86

4. Parametrii rezistenţei la

forfecare

14 - 23 8942/2-82

c 0,3-0,05

5. Materiale organice < 5% 7107/1/76

Dacă în urma verificării se constată că pământul are calitatea corespunzătoare se emite

buletin, iar dacă se constată o calitate necorespunzătoare se anunţă antreprenorul , beneficiarul şi

proiectantul pentru stabilirea de măsuri.

Laboratorul antreprenorului va avea un registru cu rezultatele tuturor determinărilor de

laborator.

CAP. 2. 3. EXECUTAREA TERASAMENTELOR

3.1. Pichetajul lucrarilor

Înainte de începerea lucrărilor de terasamente antreprenorul trece la executarea

pichetajului conform planurilor de trasare, a reperilor şi coordonatelor punctelor principale ale

traseului.

Odată cu realizarea pichetajului, în afara axelor (digurilor, drumurilor etc.), antreprenorul

va materializa prin ţăruşi şi şabloane următoarele:

înălţimea umpluturilor în ax;

punctele de intersecţie ale taluzurilor cu terenul natural (ampriza);

înclinarea taluzurilor.

Antreprenorul este răspunzător de buna conservare a tuturor picheţilor şi reperilor, de a-i

restabili dacă este necesar.



Rev. 0


În caz de nevoie, scoaterea lor în afara amprizei lucrărilor este efectuată de către

antreprenor, pe cheltuiala şi răspunderea sa.

Această operaţie nu poate totuşi să fie efectuată decât după ce se obţine aprobarea

consultantului în scris, cu cel puţin 24 ore în avans.

Cu ocazia pichetajului vor fi identificate şi toate instalaţiile subterane şi aeriene, electrice.

de telecomunicaţii, sau de altă natură, aflate în ampriza lucrărilor, în vederea mutării sau

protejării acestora conform documentaţiilor tehnice.

3.2. Lucrari pregatitoare

Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se execută următoarele lucrări pregătitoare

în limita amprizei:

defrişări;

curăţirea terenului de frunze, crengi, iarbă şi buruieni;

decaparea şi depozitarea pământului vegetal;

asanarea zonei prin îndepărtarea apelor de suprafaţă în adâncime;

demolarea construcţiilor existente.

Antreprenorul trebuie să execute în mod obligatoriu tăierea arborilor, pomilor şi

arbuştilor, să scoată rădăcinile şi buturugile.

Doborârea arborilor şi a pomilor, precum şi transportul materialului lemnos rezultat se

face pe cheltuiala antreprenorului după îndeplinirea formelor legale.

Scoaterea buturugilor şi rădăcinilor este obligatorie.

Curăţirea terenului de frunze, crengi, iarbă şi buruieni şi alte materiale se face pe întreaga

suprafaţă a amprizei.

Decaparea pământului vegetal se face pe întreaga suprafaţă a amprizei şi agropilor de

împrumur.

Pământul decapat şi alte produse care sunt improprii vor fi depozitate în depozit definitiv.

Pământul vegetal va fi pus într-un depozit provizoriu în vederea reutilizării sale.

În porţiunile unde apele superficiale se pot scurge spre ampriza lucrării, acestea trebuie

abătute prin şanţuri de gardă care să colecteze şi să evacueze apa în afara amprizei.

Demolările construcţiilor existente vor fi executate până la adâncimea de 1,00 m sub

nivelul platformei terasamentelor.

Materialele provenite din demolare vor fi strânse cu grijă pentru a fi reutilizate conform

indicaţiilor precizate în documentaţia tehnică sau în lipsa acestora, evacuate în depozitul cel mai

apropiat, transportul fiind în sarcina antreprenorului.

Toate golurile rezultate în urma demolărilor sau după scoaterea buturugilor şi rădăcinilor

etc., vor fi umplute cu pământ bun pentru umplutură, conform prevederilor şi compactate

metodic pentru a obţine gradul de compactare cerut prin prezentul caiet de sarcini.



Rev. 0


Antreprenorul nu va trece la execuţia terasamentelor înainte ca consultantul să constate şi

să accepte execuţia lucrărilor pregătitoare enumerate în prezentul capitol.

Această acceptare trebuie să fie în mod obligatoriu menţionată în registrul de şantier.

3.3. Miscarea pamantului

Mişcarea pământului se efectuează prin utilizarea pământului provenit din săpături în

profilele cu umplutură ale proiectului.

Excedentul de săpătură va fi transportat în depozite definitive.

Necesarul de pământ care nu poate fi acoperit din excavaţia pentru realizarea secţiunii de

scurgere provine din gropi de împrumut, conform prevederilor documentaţiei tehnice.

Dacă se constata in cursul execuţiei lucrărilor că natura pământurilor provenind din albie

şi gropi de împrumut este incompatibilă cu prescripţiile prezentului caiet de sarcini relativ la

calitate şi condiţiile de execuţie a umpluturilor, antreprenorul trebuie să informeze consultantul şi

să-i supună spre aprobare propuneri de modificare a provenienţei pamantului pentru umplutură.

Transportul pământului se face pe baza unui plan întocmit de antreprenor – “Tabloul

mişcării pământului” – care defineşte în spaţiu mişcările şi localizarea finală a fiecărui volum

izolat de debleu sau din groapa de împrumut considerată în mod individual. El ţine cont de

“Tabloul de corespondenţă a pământului” şi de punctele de trecere obligatorii ale itinerariului de

transport.

Acest plan este supus aprobării consultantului în termen de 30 zile de la notificarea

ordinului de începere a lucrărilor.

3.4. Excavatii pentru calibrarea albiei. Gropi de imprumut si depozite

Excavaţiile în albie se fac atât pentru îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a debitelor şi

realizarea unei albii stabile, cât şi pentru procurarea de material în vederea realizării

umpluturilor.

Ele se vor face în amplasamentele şi la profilul prevăzut în documentaţia tehnică.

Antreprenorul va putea schimba amplasamentul numai cu aprobarea consultantului şi

proiectantului, stabilindu-se totodată şi noul profil.

La execuţia excavaţiilor în albie este interzis să se realizeze:

depozite provizorii în albie;

epiuri şi breşe pentru dirijarea apei către lucrări.

Trecerile provizorii prin vad pe tuburi de beton se vor executa după calibrarea secţiunii,

iar rampele de acces se vor executa în supraprofil.

Gropile de împrumut şi depozitele sunt stabilite prin documentaţia tehnică. Terenurile pe

care sunt amplasate acestea vor fi puse la dispoziţia antreprenorului de către beneficiar.

Taluzurile gropilor de împrumut, se vor executa cu înclinarea de 1:2 … 1:3.

Surplusul de săpătură în zonele cu excavaţii în albie poate fi depozitat după cum

urmează:



Rev. 0


fie în depozitele de steril special prevăzute în documentaţia tehnică;

fie lateral pe maluri, cu aprobarea consultantului şi proiectantului, fiind nivelat,

compactat şi taluzat.

În ambele situaţii este necesar să se respecte condiţiile impuse.

Antreprenorul va avea grijă ca gropile de împrumut şi depozitele să nu compromită

stabilitatea masivelor naturale şi nici să rişte antrenarea lor de apă sau să cauzeze, din diverse

motive, inundaţii, pagube sau prejudicii persoanelor sau bunurilor publice particulare. În acest

caz, antreprenorul va fi în întregime răspunzător de aceste pagube.

Răspunderea şi despăgubirea pentru ocuparea unor terenuri, altele decât cele prevăzute în

documentaţie, pentru depozite de pământ şi pentru gropile de împrumut, revine antreprenorului.

3.5. Pregatirea terenului de fundare

În afara lucrărilor de pichetare şi pregătitoare arătate la art. 3.1 şi art. 3.2 mai sunt

necesare şi alte lucrări pregătitoare după cum urmează:

După îndepărtarea stratului vegetal se va face de către antreprenor şi beneficiar o cartare

a aprizei decapate şi se va compara cu datele din proiect. În cazul în care pe suprafaţa decapată

se constată depozite de gunoaie menajere sau industriale sau de materiale rezultate din demolare,

acestea se vor îndepărta pe întreaga grosime.

În cazul în care pe ampriza apar lentile de mâl sau de pământuri moi, cu exces de

umiditate, grosimea de material ce se va îndepărta prin excavare, ca şi modul de tratare a zonei

respective va fi indicat de proiectant, pentru fiecare caz în parte.

După realizarea decopertării suprafaţa amprizei va fi recepţionată de beneficiar în sensul

incheierii unui proces verbal de lucrări ascunse in registrul de santier. Această recepţie se va face

pe întreaga lăţime a amprizei lucrarii şi pe lungimi care pot varia între 100 şi 150 m.

După încheierea procesului verbal de lucrări ascunse, se trece la compactarea terenului de

fundare, cu cilindru vibrator, cilindru picior de oaie sau compactor pe pneuri, cu respectarea

prevederilor art. 3.6.2.

Compactarea terenului de fundare trebuie să se facă astfel încât pe o adâncime de 0,3 m

să se realizeze un grad de compactare de minim 92% faţă de proctor normal.

Recepţia terenurilor de fundare după compactare constituie faza determinantăş prin care

se autorizează începerea umpluturilor .După această recepţie, se va continua realizarea

umpluturilor, evitându-se astfel deteriorarea terenului de fundare prin circulaţia utilajelor,

umezire sau creşterea unei noi vegetaţii.

Ca şi recepţia lucrărilor ascunse, autorizarea se va consemna în registrul de şantier.

3.6. Executia umpluturilor

3.6.1. Prescripţii generale



Rev. 0


Antreprenorul nu poate executa nici o lucrare înainte ca pregătirile terenului, indicate în

caietul de sarcini, să fie verificate şi acceptate. Această acceptare trebuie să fie în mod

obligatoriu consemnată în registrul de şantier.

Nu se execută lucrări de terasamente pe timp de ploaie sau ninsoare.

Execuţia umpluturilor trebuie să fie întreruptă în cazul in care calităţile lor minimale

definite în prezentul caiet de sarcini vor fi compromise de intemperii.

Execuţia nu poate fi reluată decât după un timp fixat de consultant sau reprezentantul sau

la propunerea antreprenorului.

3.6.2. Modul de execuţie a umpluturilor

Umpluturile se execută din straturi elementare suprapuse, pe cât posibil orizontale, pe

întreaga lăţime a platformei şi în principiu pe lungimi de 50-100 m.

Pământul adus pe platformă este împrăştiat şi nivelat pe întreaga lăţime a platformei în

grosime de 10-20 cm pentru pământuri necoezive şi de 20 – 30 cm pentru cele coezive, urmând

realizarea unui profil longitudinal pe cât posibil paralel cu profilul definitiv.

Profil transversal al fiecărui strat elementar va trebui să prezinte pante suficient de mari

pentru a asigura scurgerea rapidă a apelor de ploaie. În lipsa altor precizări aceste pante vor fi de

minim 4%, fără urme sau făgaşuri mai adânci de 10 cm.

La punerea în operă se va ţine seama de umiditatea optimă de compactare stabilită prin

încercarea Proctor normal cu o variaţie a acesteia de 2 procente dacă umiditatea optimă este

mai mare de 12% şi de 1 procent dacă umiditatea optimă este sub 12% (cazul balasturilor).

Pentru aceasta, laboratorul şantierului va face determinări ale umidităţii la sursă şi va face

recomandări în consecinţă pentru punerea în operă, respectiv aşternerea şi necompactarea

imediată, lăsând pământul să se zvânte sau să se trateze cu var pentru a-şi reduce umiditatea cât

mai aproape de cea optimă, sau din contră, udarea stratului aşternut pentru a-l aduce la valoarea

umidităţii optime.

3.6.3. Compactarea umpluturilor

Compactarea straturilor de 10-20 cm din materiale necoezive se va realiza cu cilindru

compactor. Numărul de treceri pentru compactare se va stabili pentru fiecare tip de material pus

în operă, pe piste de încercare de minimum 30 m lungime, care se includ în corpul drumurilor.

Rezultatele acestor încercări trebuie să fie menţionate în registrul de şantier.

Stratul se poate considera compactat dacă gradul de compactare este 95%, iar cel mediu

98% din valoarea obţinută prin încercarea Proctor normal efectuată anterior asupra materialului

respectiv.

Pentru evitarea de zone slabe în corpul drumurilor care nu se pot compacta eficient, se

vor respecta următoarele:

- în secţiune transversală se admit decalaje între straturi care se compactează în

perioade diferite până la o grosime de strat;



Rev. 0


- în profil în lung, umplutura la capetele tronsonului ce se execută se va realiza cu

pante de 1:8 – 1:10; zonele rămase neumplute între tronsoane (breşe) se vor închide

tot în straturi succesive, compactarea făcându-se inclusiv pe taluzurile adiacente

breşei;

- drumurile de acces de pe coronament spre albie sau spre exterior se vor realiza prin

umpluturi în supraprofil.

Zonele de realizare a umpluturilor, vor fi delimitate şi marcate distinct pe teren pentru

operaţiunile arătate mai sus de depunere, împrăştiere şi compactare.

Materialul depus, care a fost murdărit sau dislocat prin circulaţia utilajelor, va fi

înlăturat. Eventualele făgaşuri mai mari de 10 cm sau cruste formate în urma băltirii apei vor fi

scarificate, nivelate şi recompactate.

Straturile depuse vor fi numerotate în ordinea depunerii cu precizarea cotelor inferioare şi

superioare după compactare. Depunerea unui nou strat este admisă numai dacă gradul de

compactare a fost realizat. Acesta urmează a fi confirmat de laboratorul de şantier cu luarea la

cunoştinţă a consultantului şi şefului punctului de lucru care urmează să execute noul strat.

Circulaţia cilindrilor compactori va fi dirijată paralel cu axul drumului, fiecare trecere

suprapunându-se pe minim 15 cm peste cea precedentă.

Zonele de întoarcere ale utilajelor vor fi în afara suprafeţelor în curs de compactare.

La întreruperi mai îndelungate ale lucrului suprafaţa ultimului strat va avea asigurată

scurgerea apei prin pante transversale şi va fi compactată cu cilindrul neted.

3.6.4. Controlul compactării

Starea rambleului este controlată prin supravegherea beneficiarului pe măsura execuţiei

în următoarele condiţii:

a) controlul va fi strat după strat;

b) se va proceda pentru fiecare strat la următoarele încercări cu frecvenţa teoretică din

tabelul 3.

Tabelul 3

Nr.

crt.

Caracteristici care se

verifică

Frecvenţa

minimă Limita

Metodele de

determinare conf.

STAS

1. Granulozitatea Pe fiecare strat

sau cel puţin 1

determinare la

350 mc

Anexa 1 1913/5-86

2. Gradul de compactare min.92,

med.95 9850-89

3. Umiditatea W0c2% 1913/1-82

4. Parametrii rezistenţei

la forfecare

1:5000 mc 14 - 23

8942/2-88 c 0,3-0,05



Rev. 0


5. Indicele de plasticitate < 35% 1913/4-86

Laboratorul antreprenorului va ţine un registru în care se vor consemna toate rezultatele

pentru determinarea umidităţii şi a gradului de compactare realizat pe straturi şi sectoare.

Antreprenorul nu va putea cere recepţia unui strat decât dacă toate gradele de compactare

corespunzătoare sunt superioare minimului prescris. Această recepţie va trebui, în mod

obligatoriu, menţionată în registrul de şantier.

3.6.5. Execuţia lucrărilor pe timp friguros

Nu se admite ca în corpul drumurilor să se formeze zone de material îngheţat. Pentru

aceasta se vor lua următoarele măsuri:

- Se întrerupe orice activitate de excavare, transport, împrăştiere şi compactare, dacă

temperatura scade zub –50C;

- Dacă în cursul zilei temperatura creşte peste 00C se va verifica dacă straturile

superficiale de la sursă sau în rambleu sunt îngeţate. Reluarea lucrului se va face

numai după ce stratul superficial s-a dezgheţat;

- Dacă o perioadă mai scurtă de timp nu se produce dezgheţarea materialului

superficial în cursul zilei, iar temperatura exterioară creşte, materialul îngheţat se va

îndepărta atât de la sursă cât şi din corpul rambleului, neadmiţându-se depunerea unui

strat nou peste pământ îngheţat sau folosirea pentru umplutură a unor materiale

îngheţate. La reluarea umpluturilor, odată cu materialul îngheţat, se va evacua de pe

suprafaţa de depunere, eventuala zăpadă şi gheaţă.

În zilele cu temperaturi negative se va renunţa la stropirea materialului pentru asigurarea

umidităţii admise, lipsa de umiditate necesară fiind compensată printr-o compactare suplimentară

(mărirea numărului de treceri) pentru a se atinge gradul de compactare prescris, conform art.

3.6.2.

3.6.6. Execuţia lucrărilor în perioada cu temperaturi ridicate

În această perioadă evaporaţia este intensă şi se reduce conţinutul de apă din stratul în

curs de compactare, rezultând o micşorare a gradului de compactare. Pentru a se evita aceste

situaţii, în perioadele când temperaturile sunt peste 250C se vor lua următoarele măsuri:

- Compactarea se va executa imediat după umectarea straturilor. Dacă în perioada

compactării se constată uscarea stratului superficial, se va continua udarea în timpul

compactării cu cca. 2 l/mp;

- În perioadele cu arşiţă se va urmări de către personalul laboratorului starea de

umiditate a stratului de compactare prin probe cu frecvenţa mărită(lacca.2 ore);

- Dacă stratul împrăştiat rămâne o perioadă mai mare necompactat, înainte de începerea

compactării se va determina umiditatea din strat şi se va completa până la umiditatea

admisă pentru compactare.



Rev. 0


CAP. 2. 4. ACOPERIREA CU PĂMÂNT VEGETAL

ŞI ÎNSĂMÂNŢAREA

Lucrările de protejare a taluzurilor se vor executa imediat după efectuarea finisării

(politurii) lor.

Îmbrăcarea cu pământ vegetal şi însămânţare se execută ori de câte ori pământul ce

trebuie protejat nu conţine substanţe care să asigure încolţirea şi dezvoltarea vegetaţiei.

Înfrăţirea pământului vegetal pe taluzul terasamentului se asigură prin trepte de înfrăţire.

Executarea treptelor de înfrăţire se face de sus în jos, iar pământul vegetal se aşterne de jos în

sus.

Grosimea stratului de pământ vegetal este de 10 cm. Pământul vegetal trebuie să fie

fărâmiţat, curăţat cu grijă de pietre, rădăcini sau iarbă şi umectat înainte de răspândire.

După aşternerea pământului vegetal se execută însămânţare pentru înierbare. Reţeta de

seminţe se va stabili în fiecare caz în parte, funcţie de natura pământului ce constituie

terasamentele respective, de climă, expunere etc.

După însămânţare taluzul este greblat şi tasat cu un mai plat sau cu rulou.

Executarea lucrărilor de îmbrăcaee cu pământ vegetal este, în principiu, suspendată pe

timp de ploaie.

În lipsa precipitaţiilor atmosferice este obligatorie întreţinerea umidităţii pe o perioadă de

minimum 30 de zile prin stropirea cu apă sau fixarea cu emulsii bituminoase cu soluţii chimice.

CAP. 2. 5. CONTROLUL EXECUŢIEI LUCRĂRILOR

Controlul calităţii lucrărilor se va face în paralel cu execuţia acestora fără a afecta ritmul

de lucru. Controlul constă în:

- control vizual;

- control dimensional prin metode topo-geodezice;

- controlul calităţii materialelor în surse şi respectiv după punerea în operă, efectuat în

laboratoarele de şantier ale sucursalelor, societatea şi laboratoare centrale;

- controlul comportării construcţiei în perioada execuţiei lucrărilor.

Controlul vizual se va referi în special la: înlăturarea stratului vegetal din ampriza

lucrarilor, înlăturarea buturugilor, rădăcinilor din terenul de fundare şi din materialul de

umplutură, depistarea zonelor cu terenuri mâloase sau deşeuri şi îndepărtarea acestora, precum şi

a zonelor cu exces de umiditate, schimbarea naturii terenului de fundare şi a materialului din

surse, modul de depunere, împrăştiere şi compactare a materialelor în corpul rambleului ,etc.

Constatările vizuale care contravin prezentului caiet de sarcini vor fi consemnate în

registrul de şantier al consultantului în care se vor prevedea şi măsurile locale ce trebuie luate.

Controlul dimensional se va efectua pe fiecare tronson de lucru şi va consta din:



Rev. 0


- pichetarea axului şi amprizei tronsonului în lucru şi profile transversale din 50 m în

50 m, ori de câte ori se schimbă relieful profilelor ridicate la nivelul terenului de

fundare;

- determinarea cotelor fiecărui strat de depunere după compactare.

Grosimea fiecărui strat va fi verificată la fiecare 1000 mp de strat. Ea trebuie să

corespundă grosimii stabilite pe tronsonul experimental pentru tipul de pământ şi utilaje folosite

la compactare.

La dimensiunile geometrice prevăzute în proiect se admit următoarele toleranţe:

- la cotele platformei nu se admit toleranţe negative;

- la taluzurile acoperite cu pământ vegetal şi înierbate: 5 cm.

Controlul prin încercările de laborator se va face pe probe conform tehnicilor de încercare

standardizate, sau prin metode simplificate, rapide ce se vor conveni între laboratoarele centrale

de specialitate, beneficiar, proiectant şi antreprenor.

Tipurile de încercări, frecvenţa acestora şi laboratoarele de încercări sunt după cum

urmează:

Pentru terenul de fundare se va determina

- curba granulometrică a terenului;

- gradul de compactare cu o frecvenţă de 1 probă la 2000 mp suprafaţă.

Compactarea Proctor normal pentru aceste terenuri se va determina prin încercări în

laboratoare.

Pentru materialele la sursă (în strat dacă este deasupra apei şi respectiv în depozit dacă

sursa este sub nivelul apei) se vor face următoarele determinări la frecvenţe:

- curba granulometrică, 1 determinare la 5000 mc;

- încercarea Proctor normal, 1 determinare la 5000 mc sau ori de câte ori se

schimbă natura materialului;

- conţinutul de materiale organice, 1 determinare la 10.000 mc sau ori de câte

ori este necesar, procentul maxim admis 3% din greutate;

- conţinutul de substanţe solubile (sare, gips), 1 determinare la 50.000 mc şi ori

de câte ori se consideră necesar;

- Ip pentru argile, argile nisipoase, argile prăfoase şi prafuri argiloase, 1

determinare la 5000 mc;

- granulometria si grad de compactare, 1determinare la 500 mc.

CAP. 2. 6. ÎNTREŢINEREA ÎN PERIOADA DE GARANŢIE



Rev. 0


În timpul termenului de garanţie, antreprenorul va trebui să execute în timp util şi pe

cheltuiala sa lucrările necesare pentru a asigura scurgerea apelor, repararea taluzurilor şi a

digurilor şi să corijeze tasările rezultate dintr-o proastă execuţie a lucrărilor.

În afară de aceasta, antreprenorul va trebui să execute în aceeaşi perioadă şi la cererea

scrisă a consultantului toate lucrările complementare care vor fi necesare ca urmare a

degradărilor de care antrepriza nu va fi responsabilă.

CAP. 2. 7. RECEPŢIA LUCRĂRILOR

Lucrările de terasamente vor fi supuse unor recepţii pe parcursul execuţiei (recepţii pe

faze de execuţie), unei recepţii preliminare şi unei recepţii finale.

71. Receptia pe faze de executie

În cadrul recepţiei pe faze (de lucrări ascunse) se va verifica dacă partea de lucrări ce se

recepţionează s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de documentaţii şi de

prezentul caiet de sarcini.

În urma verificărilor se încheie proces verbal de recepţie pe faze, în care se confirmă

posibilitatea trecerii execuţiei la faza imediat următoare.

Recepţia pe faze se efectuează de către consultantul lucrarii şi şeful de punct de lucru,

documentul ce se încheie ca urmare a recepţiei să poarte ambele semnături.

Recepţia pe faze se va face în mod obligatoriu la următoarele momente ale lucrării:

- trasarea şi şablonarea lucrării;

- decaparea stratului vegetal;

- compactarea terenului de fundaţie;

- execuţia umpluturilor care se autorizează trimestrial pentru continuarea lucrărilor.

Ultimele două constituie faze determinante şi la recepţie participă pe lângă cei arătaţi mai

sus, proiectantul şi inspectoratul din partea Inspecţiei de Stat în Construcţii.

Registrul de procese verbale de lucrări ascunse se va pune la dispoziţia organelor de

control, cât şi a comisiei de recepţie preliminară sau finală.

7.2. Receptie preliminara

La terminarea lucrărilor de terasamente sau a unei părţi din acestea se va proceda la

efectuarea recepţiei preliminare a lucrărilor verificându-se:

- concordanţa lucrărilor cu prevederile prezentului caiet de sarcini şi a proiectului de

execuţie;

- natura pământului din umpluturi;

- concordanţa gradului de compactare realizat cu prevederile caietului de sarcini.

Lucrările nu se vor recepţiona dacă:

- nu sunt realizate cotele şi dimensiunile prevăzute în proiect;



Rev. 0


- nu este realizat gradul de compactare pe fiecare strat în parte (atestate de procesele

verbale de recepţie pe faze);

- nu s-au respectat pantele transversale şi suprafaţarea platformei;

- se observă fenomene de instabilitate, începuturi de crăpături în corpul terasamentelor,

ravinări ale taluzurilor etc.

Defecţiunile se vor consemna şi se va stabili modul şi termenul de remediere.

7.3. Receptia finala

La recepţia finală a lucrărilor se va consemna modul în care s-au comportat şi dacă au

fost întreţinute corespunzător.

CAPITOLUL 3.

INFRASTRUCTURI

FUNDATII DIRECTE DE SUPRAFATA SI

FUNDATII DIRECTE DE ADANCIME

1. DATE GENERALE PRIVIND FUNDATIILE DIRECTE

Fundatiile directe sunt fundatii la care transmiterea incarcarilor se face numai pe

suprafata talpii fundatiei in contact cu terenul.

Fundatiile directe pot fi de suprafata (fundatii continue sau izolate sub ziduri sau stalpi,

fundatii pe radier general) sau de adancime (fundatii pe chesoane deschise, sau pe chesoane cu

aer comprimat).

Obiectul prezentului caiet consta in fundarea directa a podurilor, pasajelor, viaductelor

sau podetelor si anume:

- in incinta de palplanse din lemn, din dulapi metalici sau din palplanse metalice;

La proiectarea si executarea fundatiilor de suprafata, fundatiilor in conditii speciale,

pamânturi sensibile la umezire, pamânturi contractile, se vor intocmi caiete de sarcini speciale ce

vor tine seama de normativele specifice in vigoare.

Adoptarea sistemului de fundare in incinta sau cu cheson se face numai pe baza existentei

studiilor geotehnice, cu precizarea stratificatiei, pozitia pânzei subterane, gradul de agresivitate

naturala sau artificiala.

La proiectarea si executarea fundatiilor de suprafata fundate in conditii speciale

(pamânturi sensibile la umezire, pamânturi contractile) se vor intocmi caiete de sarcini speciale

ce vor tine seama de normativele specifice in vigoare.

Folosirea chesoanelor cu aer comprimat se recomanda numai in cazuri bine fundamentate

din punct de vedere tehnico-economic si numai in cazurile in care nu este mai indicata o fundatie

indirecta. Pentru fundatiile pe chesoane cu aer comprimat, antreprenorul va elabora un caiet de

conditii specifice pentru executie si care va fi supus aprobarii beneficiarului.



Rev. 0


Adoptarea sistemului de fundare direct in incinta sau cu cheson se face numai pe baza

existentei studiilor geotehnice, cu precizarea stratificatiei, pozitia pânzei freatice si gradul de

agresivitate naturala sau artificiala.

2. CONDITII TEHNICE PENTRU EXECUTIA FUNDATIILOR DIRECTE

IN INCINTA

Antreprenorul va supune aprobarii beneficiarului tehnologia preconizata pentru executie.

Documentatia va contine :

- masurile ce se propun privind dimensionarea incintei, conditiile de executie ale

acesteia, pozitionarea incintei, modul de sapare in interior, masurarea eventualelor deplasari

orizontale;

- justificarile necesare privind nedeformabilitatea incintei in timpul sapaturilor;

utilizand elemente de sprijinire (spraituri filate, contrafise);

- procedeul de betonare in interior pe toata inaltimea fundatiei.

Inainte de a incepe sapaturile, antreprenorul va informa beneficiarul, in timp util, pentru

a-i permite acestuia sa faca toate verificarile privind amplasamentul, dimensiunile, incadrarea in

tolerante si daca instalatiile necesare sapaturilor sunt in stare de functionare.

Dupa atingerea cotei si terminarea lucrarilor de sapatura, antreprenorul va anunta

beneficiarul care va face toate verificarile privitoare la pozitia si stabilitatea incintei si va aproba

inceperea betonarii fundatiei.

Natura, provenienta si calitatea materialelor necesare pentru executia fundatiilor

executate in incinta, vor corespunde claselor de rezistenta ale betoanelor specificate in proiect.

Daca betonarea se prevede a se efectua cu beton turnat sub apa, aceasta va satisface

conditiile privind betonarea sub apa cu ajutorul mai multor pâlnii prin metoda “Contractor” astfel

incat sa se asigure omogenitatea betonului si evitarea segregarii.



Rev. 0


ALMIRA SRL Contract: 44/20.05.2014 Pag . 1

CAIETE de SARCINI Lucrarea:

Rev. 0

CAPITOLUL INFRASTRUCTURI – CULEI, PILE (RADIERE, ELEVATII, RIGLE,

ZIDURI INTOARSE, CUZINETI)

1. DATE GENERALE

Culeele sunt elemente de infrastructura care asigura rezemarea traveelor de capat si fac

racordarea cu rampele.

Pilele sunt de asemeanea elemente de infrastructura care asigura rezemarea a doua travei

adiacente ale suprastructurii.

Infrastructurile vor trebui sa respecte conditiile prevazute in proiect, in STAS 10111/1

„Poduri de cale ferata si sosea. Infrastructuri de zidarie, beton si beton armat. Prescriptii de

proiectare” si in prezentul caiet de sarcini.

Infrastructurile pot fi fundate direct sau indirect, in functie de caracteristicile fizico-

mecanice ale terenului.

Dimensiunile cuzinetilor vor fi stabilite conform STAS 10111/2 .

Elevatiile alcatuite din stalpi de beton armat pot fi folosite numai la pasaje si poduri unde

nu exista scurgeri de gheturi. In caz contrar aceste elevatii se pot folosi numai deasupra nivelului

maxim de scurgere a gheturilor.

Zidurile intoarse mai lungi de 1,00 m ale elevatiilor culeelor vor fi armate conform

prescriptiilor tehnice legale in vigoare.

2. EXECUTIA CULEELOR SI PILELOR

Executia culeelor si pilelor nu se poate face decat pe baza de proiect.

Fundarea infrastructurilor nu este admisa fara existenta studiilor geotehnice, adecvate

sistemului de fundare adoptat. Executantul are obligatia sa urmareasca corespondenta dintre

stratificatia prevazuta in proiect si cea reala si sa semnaleze beneficiarului orice nepotrivire, in

scopul stabilirii masurilor necesare.

Inceperea executiei infrastructurilor se va face in urma trasarii de catre executant a axelor

fundatiilor.

Dupa terminarea trasarii, executantul va instiinta beneficarul care urmeaza sa-si dea

avizul pentru inceperea lucrarilor.

Dupa terminarea fundatiilor se vor efectua, de catre antreprenor, noi masuratori.

Antreprenorul are obligatia sa semnaleze beneficiarului orice abateri de la trasarea initiala si sa

propuna solutii de remediere in cazul unor eventuale nepotriviri.

Masuratorile se vor repeta si dupa terminarea elevatiilor in scopul determinarii exacte a

distantelor dintre aparatele de reazem, precum si a cotelor din proiect. Eventualele corecturi se

vor face pe baza propunerilor antreprenorului si numai cu avizul beneficiarului.

Modul de cofrare si tratare a suprafetelor infrastructurilor va avea acordul beneficiarului,

iar la cererea acestuia chiar pe baza de proiect de arhitectura.

3. MATERIALELE DE CONSTRUCTII FOLOSITE



Rev. 0


Materialele de constructie folosite la executia infrastructurilor vor indeplini conditiile de

mai jos:

3.1. Agregate

Agregatele vor corespunde SR EN 12620 Agregate pentru beton ; SR 667 Agregate

naturale si piatra prelucrata pentru lucrai de drumuri si Codul de practica pentru executarea

lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat indicativ NE 012;

Nisipul utilizat sort 0-4 trebuie sa fie conform caracteristicilor generale de granulozitate

din SR EN 12620, corespunzator claselor de granulozitate.Se va folosi pietris de rau sorturile 8 –

16 si 16 – 25(31). Partea levigabila admisa la pietris este de 0,5%.

Amestecul format din sorturile de agregate, nisip 0 – 4; 4 – 8, pietris 8 – 16 si 16 –

25(31), se va inscrie in zona foarte buna a limitelor granulometrice;

Toate agregatele aprovizionate vor fi ciuruite, spalate si sortate.

Se vor lua masuri pentru evitarea depunerilor de praf pe agregate.

3.2. Cimenturi

Cimentul va corespunde SR EN 197-1 Ciment , Partea 1: compozitie, specificatii si

criterii de conformiotate ale cimenturilor uzuale si SR 7055.

Cimentul se va livra in cantitatii astfel determinate, incât stocul rezultat sa fie consumat

in max. 2 luni;

Nu se admite amestecarea cimenturilor de diferite clase si tipuri si utilizarea lor ca atare.

Pentru fiecare tip de ciment se va asigura o celula separata tip siloz.

3.3. Armaturi

Armaturile trebuie sa respecte planurile de executie din proiect. Restul conditiilor sunt

cele prevazute in capitolul „Armaturi”.

3.4. Betoane

Betoanele vor respecta clasele prevazute in proiect si prevederile SR EN 206-1 Beton,

Partea1: Specificatie, performanta, productie si conformitate. Prepararea betonului va respecta

prevederile din capitol „Betoane”, iar turnarea betonului se va executa in functie de sistemul de

fundare si prevederile Codului de practica pentru executarea lucrarilor din beton, beton armat si

beton precomprimat indicativ CP 012.

3.5 Apa

Apa utilizata la prepararea betoanelor cat si la stropirea lor trebuie sa corespunda

conditiilor tehnice prevazute in SR EN1008.



Rev. 0


BETOANE

CUPRINS

CAP. 1.GENERALITĂŢI

1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare


CAP. 2. NATURA ŞI CALITATEA MATERIALELOR FOLOSITE LA

PREPARAREA BETOANELOR

2.1. Cimenturi

2.2. Agregate

2.3. Apa

2.4. Aditivi

2.5. Armături

2.6. Controlul calităţii materialelor înainte de prepararea betoanelor

CAP. 3. BETOANE

3.1. Cerinţe privind caracteristicile betoanelor

3.2. Compoziţia şi utilizarea betoanelor

3.3. Caracteristicile betonului proaspat

3.4. Caracteristicile betonului intarit

3.5. Cerinte de baza privind compozitia betonului

3.6. Prepararea betonului

3.7. Reguli generale de betonare

CAP. 4. COFRAJE

CAP. 5. MORTARE

CAP. 6. ÎNCERCĂRI ŞI CONTROALE

7.1 Controlul de calitate al materialelor la furnizor

7.2. Controlul intern al materialelor pe şantier

7.3. Controlul execuţiei lucrărilor

7.4. Urmărirea comportării în timp a lucrărilor


8.1. Recepţia la termen a lucrărilor



Rev. 0


8.2. Recepţia finală

CAP. 8. DESFIINŢAREA ŞANTIERULUI

CAP. 9. PROTECŢIA MEDIULUI

CAP. 1 GENERALITATI


Prezentul caiet de sarcini se aplica la executarea betoanelor folosite la lucrarile de aparari

de maluri. El cuprinde conditiile tehnice comune ce trebuie sa fie indeplinite la realizarea

lucrarilor de beton tehnologiile de executie, controlul calitatii materialelor etc. Materialele şi

standardele folosite la întocmirea prezentului caiet de sarcini sunt cele în vigoare în anul 2011 şi

sunt obligatorii, în măsura în care nu contravin prevederilor acestui caiet de sarcini.


Lucrările se vor executa conform detaliilor din proiect.

Antreprenorul trebuie să aibă în vedere măsurile organizatorice şi tehnologice

corespunzătoare pentru respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini.

Antreprenorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu alte laboratoare

autorizate, efectuarea tuturor încercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea prezentului

caiet de sarcini.

Antreprenorul este obligat să ţină evidenţa la zi a probelor şi încercărilor acestor probe

cerute prin prezentul caiet de sarcini cu prescripţii tehnice generale, prin caietul de sarcini cu

prescripţii tehnice speciale şi prin proiectul de execuţie.

Antreprenorul este obligat să efectueze, la cererea consultantului, verificări suplimentare

faţă de prevederile prezentului caiet de sarcini şi ale proiectului.

Pe timpul execuţiei lucrărilor la apă antreprenorul este obligat să-şi instaleze o miră

hidrometrică proprie,în amplasament, nivelul apei măsurat fiind trecut într-un registru care se va

ţine la şantier.

La sfârşitul programului de lucru utilajele şi materialele care au fost puse în operă se vor

asigura în locuri ferite de eventualele efecte ce pot fi produse de inundarea zonei ca urmare a

creşterii rapide a nivelului apei pe albia râului.

De asemenea, materialele de masă vor fi aprovizionate în ritmul introducerii lor în operă

pentru a evita bolcarea albiei şi antrenarea lor în cazul unor viituri.

Antreprenorul este obligat să asigure adoptarea măsurilor tehnologice şi organizatorice în

cadrul sistemului calităţii, care să conducă la respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet

de sarcini.

Antreprenorul are obligaţia convocării factorilor care trebuie să participe la verificarea

lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea efectuării acestora, în scopul

obţinerii acordului de confirmare a lucrărilor.



Rev. 0


Proiectantul are obligaţia de a stabili prin proiect, fazele de execuţie determinante pentru

lucrările aferente cerinţelor şi de a aprticipa pe şantier la verificările de calitate legate de acestea.

În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini, beneficiarul va

dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun pentru rectificările

necesare.

CAP. 2. NATURA SI CALITATEA MATERIALELOR FOLOSITE

LA PREPARAREA BETOANELOR

2.1. Cimenturi

La prepararea betoanelor utilizate la lucrarile de colectare si evacuare a apelor, conform

precizarilor STAS 6102-86-(Betoane pentru construcţii hidrotehnice. Clasificare şi condiţii tehnice

de calitate), sunt in contact permanent sau periodic cu apa, se va utiliza un tip de ciment care trebuie

sa corespunda conditiilor tehnice de calitate, conform prevederilor standardelor respective, precum si

a normativului cu indicativ NE 012 şi este II A/S 32,5.

Cimentul se livrează ambalat în saci de hârtie sau în vrac, transportat în vehicule rutiere

cu recipiente speciale sau în vagoane de CF tip 7 VC cu descărcare pneumatică, însoţit de un

certificat de calitate.

Daca antreprenorul propune utilizarea a mai mult de un singur tip de ciment, este necesar

a obtine aprobarea beneficiarului in acest scop. In acest caz, fiecare tip de ciment va fi utilizat pe

portiuni distincte ale lucrarii, indicate si aprobate de catre diriginte.

Conditiile tehnice de receptie, livrare si control a cimenturilor trebuie sa corespunda

prevederilor standardelor si a normativelor specifice: SR EN 196-6:2010 (Metode de încercări

ale cimenturilor. Partea 6: Determinarea fineţii) si

SR EN 196-7/2008 (Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 7: Metode de prelevare şi

pregătire a probelor de ciment).

Depozitarea cimentului se face numai dupa receptionarea cantitativa si calitativa a

cimentului conform prevederilor din normativul NE 012, inclusiv prin constatarea existentei si

examinarea documentelor de certificare a calitatii si verificarea capacitatii libere de depozitare in

silozuri destinate tipului respectiv de ciment sau incaperi special amenajate. Pana la terminarea

efectuarii determinarilor acesta va fi depozitat in depozitul tampon inscriptionat.

Depozitarea cimentului vrac se va face in celule tip siloz corespunzatoare din punct de vedere al

protectiei impotriva conditiilor meteorologice si in care nu au fost depozitate alte materiale.

Depozitarea cimentului ambalat in saci trebuie sa se faca in incaperi inchise.

Durata de depozitare a cimentului nu va depasi 60 de zile de la data expedierii de catre producator

pentru cimenturi cu adaosuri si respectiv 30 de zile in cazul cimenturilor fara adaosuri.

Cimentul ramas in depozit timp mai indelungat nu va putea fi intrebuintat decat dupa

verificarea starii de conservare si a rezistentelor mecanice la 2 (7) zile conform SR EN 196-

1:2006 (Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 1: Determinarea rezistenţelor mecanice).

Laboratorul santierului va tine evidenta calitatii cimentului astfel:



Rev. 0


- la aprovizionare inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garantie emis de

producator sau de baza de livrare conform normativul NE 012;

- inainte de utilizare de catre un laborator autorizat.

3. 2.2. Agregate

Agregatele vor satisface cerintele prevazute in reglementarile tehnice specifice SR EN

12620+A1:2008 (Agregate pentru beton) si dupa caz SR 662:2002 (Lucrări de drumuri. Agregate

naturale de balastieră. Condiţii tehnice de calitate) si SR 667:2000 (Agregate naturale şi piatră

prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii tehnice de calitate).

Granulozitatea agregatelor este verificata cu ajutorul ciururilor cu dimensiunile ochiurilor

conform reglementarilor in vigoare : SR EN 12620+A1:2008 (Agregate pentru beton).

Agregatele ce sunt utilizate la prepararea betoanelor care vor fi expuse in medii umede

trebuie verificate in prealabil prin analiza reactivitatii cu alcaliile din beton.

Agregatele nu trebuie sa fie contaminate cu alte materiale in timpul transportului sau

depozitarii.

Depozitarea agregatelor trebuie facuta pe platforme betonate avand pante si rigole de

evacuare a apelor. Pentru depozitarea separata a diferitelor sorturi se vor crea compartimente cu

inaltime corespunzatoare pentru evitarea amestecarii cu alte sorturi. Compartimentele se vor

marca cu tipul de sort depozitat. Nu se admite depozitarea direct pe pamant sau platforme

balastate.

Controlul calitatii agregatelor este prezentat in NE 012-99, iar metodele de verificare sunt

reglementate in STAS 4606-80 (Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi

minerali. Metode de încercare).

4. 2.3. Apa

Apa utilizata la prepararea betoanelor trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice

mentionate in SR EN 1008:2003 (Apa de preparare pentru beton. Specificaţii pentru prelevare,

încercare şi evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale

industriei de beton, ca apă de preparare pentru beton). Nu se admite utilizarea apei de mare sau a

apelor minerale.

Verificarea calitatii apei se face la inceperea lucrarilor si se repeta ori de cate ori se

observa ca se schimba caracteristicile apei sau la schimbarea sursei de alimentare cu apa.

Se interzice utilizarea la prepararea betoanelor a apei de mare sau a apei cu saruri

minerale.

In timpul utilizarii pe santier se va cauta ca apa sa nu se polueze cu detergenti, materiale

organice, uleiuri, argile, etc.

5. 2.4. Aditivi

Aditivii sunt produse chimice care se adauga in beton in cantitati mai mici sau egale cu

5% substanta uscata fata de masa cimentului in scopul imbunatatirii sau modificarii proprietatilor

betonului in stare proaspata sau intarita.



Rev. 0


6. 2.5. Armaturi

Oţelurile trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în

1. STAS 438/1-89 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la

cald. Mărci şi condiţii tehnice de calitate;

2. STAS 438/2-91 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă rotundă

trefilată;

3. SR 438-3:1998 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Plase sudate

4. SR 438-4:1998 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă cu profil

periodic obţinută prin deformare plastică la rece

Se utilizează următoarele tipuri:

- OB 37 – armături de rezistenţă sau constructive;

- PC 52 – armături de rezistenţă.

Pentru oţeluri din import, este obligatorie existenţa certificatului de calitate, în care se va

menţiona tipul de oţel echivalent din STAS 438/1-89, STAS 438/2-91,

SR 438-3:1998 .

În cazul când există dubiu asupra modului în care s-a făcut echivalarea, oţelul se va putea

utiliza pe baza încercărilor de laborator, însuşite de proiectant.

Livrarea

Se realizează conform prevederilor în vigoare, însoţită de certificatul de calitate. Când

livrarea se face de către o bază de aprovizionare, trebuie însoţită de certificate de garanţie,

corespunzătoare loturilor pe care le livrează.

Depozitarea

Depozitarea se face separat, pe tipuri şi diametre, în spaţii amenajate, asigurându-se:

- evitarea condiţiilor care favorizează corodarea oţelului;

- evitarea murdăririi cu pământ;

- asigurarea identificării uşoare a fiecărui sortiment.

Controlul calităţii

Operaţia de control constă, conform NE 012, din:

- constatarea existenţei certificatului de calitate;

- verificarea dimensiunilor;

- examinarea aspectului;

- verificarea prin îndoire pe dorn

-verificarea caracteristicilor mecanice

Fasonarea armăturilor



Rev. 0


Se face în strictă concordanţă cu proiectul. Se trece la fasonarea armăturilor, de către

executant, după analizarea posibilităţilor practice de montare, fixare, betonare şi compactare.

Dacă se consideră necesar, se va solicita proiectantului reexaminarea poziţiilor de armare.

Armăturile ce se fasonează trebuie să fie curate şi drepte, în care scop se vor îndepărta

eventualele impurităţi şi rugina de pe suprafaţa barelor, cu ajutorul periei de sârmă.

După îndepărtarea ruginei, reducerea dimensiunilor secţiunii barei nu trebuie să

depăşească abaterile limită, NE 012.

Oţelul beton, livrat în colaci şi bare îndoite, înainte de tăiere şi fasonare, va fi îndreptat

prin întindere cu troliul, fără a se depăşi o alungire de 1 mm/m.

Barele tăiate şi fasonate, vor fi etichetate şi depozitate, astfel încât să nu fie confundate şi

să li se asigure păstrarea formei, până în momentul montării.

Pe unele platforme industriale, unde corodarea este favorizată, se recomandă montarea şi

betonarea armăturilor în max. 15 zile de la fasonare.

Armăturile se termină, cu sau fără ciocuri, conform proiectului.

Pentru armăturile netede, având diametrul “d”, ciocul se îndoaie la 180°, cu raza

interioară de min. 1,25d şi porţiunea dreaptă de capăt de min. 3d.

Pentru armăturile cu profil periodic, ciocul se îndoaie la 90o, cu raza interioară de minim

2d şi porţiunea dreaptă de capăt, de minim 7d.

Îndoirea barelor înclinate se face după un arc de cerc, de rază cel puţin 10d.

Capetele barelor înclinate, trebuie să aibă o porţiune dreaptă, cu o lungime de cel puţin

20d, în zonele întinse, şi cel puţin 10d, în zonele comprimate.

În cazul etrierilor, raza cercului de îndoire va fi 2d. La fasonarea si montarea barelor de

armatura nu se vor depasi urmatoarele abateri:

Fasonarea cercurilor şi îndoirea armăturilor, se execută cu o mişcare lentă, fără şocuri.

- distanta intre axele barelor: 5 mm

- lungimea barelor fata de proiect: 5 mm pentru barele cu lungimeamai mica de 1m 20

mm pentru barele cu lungimea mai mare de 1 m

Barele cu profil periodic, cu diametrul mai mare de 25 mm, se vor fasona la cald.

Montarea armăturilor

Montarea armăturilor, începe numai după:

- recepţionarea cofrajelor;

- acceptarea de către consultant a fişei tehnologice de betonare.

Armăturile vor fi montate în poziţia prevăzută în proiect, luându-se măsuri care să asigure

menţinerea acesteia în timpul turnării betonului (distanţieri, agrafe, capre etc.). Grosimea

stratului de acoperire cu beton in medii considerate fara agresivitate chimica se va prevedea cf.



Rev. 0


STAS 10107/0-90 (Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale

din beton, beton armat şi beton precomprimat) iar pentru mediile cu agresivitate chimica sunt

precizate reglementari tehnice speciale conform NE 012.

7. 2.6. Controlul calitatii materialelor inainte de prepararea betoanelor

Materialele destinate prepararii betoanelor pentru lucrarile de aparare sunt supuse la

incercari preliminare de informare si la incercari pentru stabilirea retetei a caror natura si frecventa

sunt date in tabelul nr.1.

Tabel nr.1

Materialul

Actiunea,procesul

de verificare sau

caracte-rsticile ce se

verifica

Frecventa minima Metode de

determinare

conform

STAS

La aproviz. mat. in:

.depozit de rezerva

.statii de betoane

Inainte de

utilizarea

materialului

0 1 2 3 4

AGREGAT

E

Examinarea datelor

inscrise in certificatul

de calitate sau

certificatul de garantie

La fiecare lot

aprovizionat

-

-

Parte levigabila

O proba la max. 500

mc pentru fiecare

sursa

O proba pe sch.pt.

fiecare centrala de

beton

STAS

4606-80

Humus La schimbarea sursei - STAS

4606-80

Corpuri straine:

-argila in buc.

-argila aderenta

-continut carbune si mica

In cazul in care se

observa prezenta lor

Ori de cate ori

apar factori de

impuri-ficare dar

cel putin o data pe

saptamana

STAS

4606-80

Granulozitatea

sorturilor

O proba la max. 500

mc pt. fiecare sort si

fiecare sursa

O proba la 400 mc

beton si ori de cate ori

apar factori care pot

modifica

granulozitatea

sorturilor, dar cel

putin o data pe

saptamana

STAS

4606-80



Rev. 0


Densitatea in

gramada in stare

afanata si uscata

conform STAS 4606-

80

O proba la 200 mc - STAS

4606-80

Umiditatea -

O proba la 200 mc

beton ori de cate

ori se observa o

schim-bare cauzata

de con-ditiile

meteo, dar cel

putin o data pe zi

SR EN

12620+A1:

2008

CIMENTU

L

Examinarea datelor

inscrise in certif.de

cali-tate sau certif. de

garantie

La fiecare lot

aprovizionat -

-

Stabilitatea conform

SR EN 196-

3+A1:2009

O determinare la fiecare

transport, dar nu mai

putin de o determinare la

100 t pe o proba medie

-

SR EN

196-

3+A1:2009

Timpul de priza

O determinare la fie-

care transport. dar nu

mai putin de o determ.

la 100 t pe o proba

medie

-

SR EN

196-

3+A1:2009

Rezistente mecanice

la 2 (7) zile

O proba la 200 t daca

livrarea se efectueaza

in loturi mai mici de

100 t.


livrarea se face in

loturi mai mari de 100

t

- SR EN

196-1:2006



Rev. 0


Rezistente mecanice

la 28 zile


livrarea se efectueaza

in loturi mai mici de

100 t.


livrarea se face in

loturi mai mari de 100

t

- SR EN

196-1:2006

Prelevarea de

contraprobe care se

pastraza pentru 45 zile

(pastrate in cutii

metalice sau pungi de

polietilena sigilate

La fiecare lot aproviz.

probele se iau impre-

una cu delegatul

bene-ficiarului sau al

ISCLPUATcare va

sigila contraproba

-

SR EN

196-1:2006

Starea de conservare

numai daca s-a depasit

termeneul de

depozitare, sau au

intervenit factorii de

alterare

O determinare la fiecare

transport, dar nu mai

putin de o determinare la

100 t pe o proba medie

2 probe pe siloz

(sus si jos) sau

dupa max. 50 t

ciment consumat

-

Verificarea duratei de

depozitare La fiecare lot

aprovizionat

ADITIVI

Examinarea datelor

inscrise in

documentele de certifi-

care a calitatii emise

de furnizor si/sau

producator

La fiecare lot

de aprovizionare

SR EN

934-2:2009

Densitatea solutiei

conform

reglementarilor tehnice

in vigoare (daca

aditivul se prepara la

statie)

- O proba la fiecare

sarja preparata -

APA Compozitia chimica -

O proba la

inceperea

lucrarilor daca

apa nu provine

dintr-o sursa

SR EN

1008:2003



Rev. 0


potabila

OTEL

Confruntarea datelor

înscrise în certificatul de

calitate

La fiecare lot

aprovizionat - -

BETOANE

8. 3.1. Cerinte privind caracteristicile betonului

Compozitia unui beton a fost aleasa in asa fel incat cerintele si durabilitatea acestuia sa fie

asigurate conform tabelului nr. 2.

Cerinte minime de asigurare a durabilitatii pentru beton

in functie de clasele de expunere

Tabel nr. 2

Clasa de

expunere

Clasa de

Beton

min.

Grad de

impermeabilit

ate, min.

Grad de

gelivitate

min.

Agregate

rezistente

la inghet-

dezghet

Aer

antrenat

Rapo

rt

A/C,

max.

Tip de

ciment

conform

XC2 + XF3 C 25/30 P8 G 100 da da 0,45 II A/S 32.5

Clasele de rezistenta si rezistentele caracteristice determinat pe cilindru sau cub sunt

prezentate NE 012.

Cerintele de durabilitate necesare pastrarii caracteristicilor fizico-chimice pe durata de

serviciu sunt legate de permeabilitatea betonului.

Rezistenta la inghet-dezghet a betonului, caracterizata prin gradul de gelivitate in functie

de numarul de cicluri de inghet-dezghet trebuie sa se incadreze in prevederile tabelului nr. 3 si

tabelul nr. 8.

In acest sens gradul de impermeabilitate va fi stabilit in functie de clasa de expunere in

care se incadreaza constructia. Nivelele de performanta la impermeabilitate sunt prezentate in

tabelul nr. 3.

Rezistenta la inghet-dezghet a betonului, caracterizata prin gradul de gelivitate in functie

de numarul de cicluri de inghet-dezghet trebuie sa se incadreze in prevederile tabelului nr. 3 si

tabelul nr. 8.



Rev. 0


Dozajul minim de ciment pentru asigurarea cerintelor de durabilitate

Tabel nr. 3

Clasa de expunere Grad de

agresivitate

Dozaj minim de ciment (kg/mc) pentru

Beton simplu Beton armat

XC2 + XF3 - 300 325

Valoarea de baza a deformatiei specifice la 28 de zile datorita contractiei betonului

obisnuit in conditii normale de intarire este de 0,25% conform STAS 10107/0-90 (Construcţii

civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton

precomprimat).

Durabilitatea unui beton poate fi raportata la clasa sa de rezistenta, la compozitia sa, in

particular la tipul de ciment, raportul A/C maxim, gradul de impermeabilitate, contractia axiala si

rezistenta la inghet-dezghet.

Raportul A/C va fi mic la expuneri mai severe la care este supusa structura din beton.

Un dozaj minim de ciment trebuie adoptat in vederea asigurarii alcalinitatii betonului,

conditie necesara pentru protectia impotriva coroziunii armaturii din beton si pentru a asigura

lucrabilitatea betonului proaspat la raport A/C dat. Valorile pH-ului sunt mai mari de 12 pentru

elementele din beton armat si mai mari de 12,5 pentru elementele din beton precomprimat.

Valorile recomandate pentru raportul A/C maxim pentru diferite clase de expunere sunt

prezentate in tabelul nr. 2, iar pentru dozajul de ciment in tabelul nr. 3.

9. 3.2. Compozitia si utilizarea betoanelor

Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale necesare la executia elementelor sau

structurilor din beton simplu, beton armat si beton precomprimat.

Se vor avea in vedere reglementarile cuprinse in prescriptii tehnice indicativ NE 012.

Calitatea betonului este definita prin clase. Clasele de betoane sunt stabilite pe baza

rezistentei caracteristice a betonului fck, fcil/fck, fcub, care este rezistenta la compresiune

N/mm2 la 28 zile, determinata pe cilindri de 150/300 mm sau cuburi de 150 mm, sub a carui

valoare se pot intalni statistic cel mult 5% din rezultate.

SR EN 12390-1:2002 - Încercare pe beton întărit. Partea 1: Forma, dimensiuni şi alte condiţii

pentru epruvete şi tipare

SR EN 12390-2:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea epruvetelor

pentru încercări de rezistenţă

SR EN 12390-3:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune

SR EN 12390-4:2002 - Încercare pe beton întărit. Partea 4: Rezistenţa la compresiune.

Caracteristicile maşinilor de încercare

SR EN 12390-5:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistenţa la încovoiere



Rev. 0


SR EN 12390-6:2010 - Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere prin despicare

a epruvetelor

SR EN 12390-7:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului întărit

SR EN 12390-8:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a apei sub

presiune

Incercari preliminare

In vederea stabilirii compozitiei betonului ce urmeaza a fi utilizat la executia lucrarilor,

antreprenorul va lua masuri ca prin laboratorul propriu sau un alt laborator de specialitate sa fie

efectuate incercarile preliminare necesare. Dotarea laboratorului va fi asigurata corespunzator

determinarilor ce trebuie efectuate, atat la inceperea lucrarilor, cat si pe parcursul executiei.

Din incercarile preliminare trebuie sa rezulte variatiile admisibile ale compozitiei,

care sa permita adaptarea ei la conditiile santierului pastrand caracteristicile betonului in

ceea ce priveste lucrabilitatea, continutul de aer si rezistentele mecanice aratate in tabelele

de mai jos

3.3. Caracteristicile betonului proaspat

Tabel nr. 4

DETERMINAREA CARACTERISTICII VALOAREA

INCERCAREA

SE

EFECTUEAZA

CF.STAS

Consistenta

- prin metoda tasarii mm T2; T3 -

prin metoda gradului de compactare (Waltz Gc)

3010; 7020

1,26 – 1,45

SR EN

12350/2,4/2009

Densitatea aparenta a agregatelor kg/dm3 2,3 – 2,9

Continutul de aer inclus % vol. (5%) 3,5 – 6% SR EN 12350-

7:2009

Rezistenta la 28 zile minima N/mm2

- fc preliminara cilindru - fc

preliminara cub

14,5 – 58

18 - 73

SR EN 12350-1:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare

SR EN 12350-2:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare

SR EN 12350-3:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe

SR EN 12350-4:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare

SR EN 12350-5:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire



Rev. 0


SR EN 12350-6:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate

SR EN 12350-7:2009 - Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode prin

presiune

10. 3.4. Caracteristicile betonului intarit

Rezistenta la compresiune

Clasa betonului este definita pe baza rezistentei caracteristice, fck, cil (fck cub), care este

rezistenta la compresiune determinata pe cilindrii de 150/300 mm sau pe cuburi cu latura de 150

mm la varsta de 28 de zile sub a carei valoare se pot situa statistic cel mult 5% din rezultate.

Definirea clasei facuta in prezenta reglementare tehnica are in vedere pastrarea epruvetelor

conform SR EN 12390/1,2,3,4,6.

Tabel nr. 5

Clasa de rezistenta a

betonului C 25/30

fck cil. 25

fc cub 30

NE 012 Bc 30

Rezistenta la penetrarea apei

SR EN 12390-8:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a

apei sub presiune

SR EN 206-1:2002 - Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi

conformitate

Aceasta caracteristica stabileste nivelele de performanta ale betoanelor functie de gradul lor

de permeabilitate.

Tabel nr. 6

Adancimea limita de patrundere a apei

(mm) Presiunea apei

(bari) 100 200

Gradul de impermeabilitate

P410

P420

4

P810

P820

8

Rezistenta la inghet dezghet.



Rev. 0


In SR EN 206-1:2002 (Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi

conformitate) sunt stabilite nivelele de performanta ale betoanelor functie de gradul de gelivitate.

Tabel nr. 7

Gradul de gelivitate al betonului Numar de cicluri inghet-dezghet

G 100 100

3.5.Cerinte de baza privind compozitia betonului

Compozitia betonului trebuie sa fie astfel alcatuita incat in conditiile unui dozaj minim de

ciment si ale unor caracteristici in stare proaspata ale betonului, impuse de tehnologia de executie,

sa se asigure realizarea cerintelor de rezistenta, durabilitate sau a altor cerinte speciale prevazute

prin proiect.

Parametrii compozitiei betonului sunt:

tipul de ciment

tipul de aditivi

Raportul A/C maxim pentru realizarea clasei betonului se stabileste in functie de clasa

cimentului si de gradul de omogenitate al betonului conform NE 012

dozajul de ciment minim conform NE 012.

consistenta betonului

3.6.Prepararea betonului

Prepararea betonului se face in statia de betoane.

Statia de betoane trebuie sa dispuna de:

- depozite de agregate, avand compartimente separate si amenajate si marcate pentru

numarul necesar de sorturi rezultate in functie de granula maxima utilizata.

- silozuri de ciment, marcate, avand capacitatea corelata cu capacitatea de productie a

statiei pe un interval de maxim 3 zile

- instalatii pentru spalarea agregatului

- centrala de beton in buna stare de functionare

- buncare de descarcare a betonului preparat

- dotari care sa asigure spalarea malaxoarelor, buncarelor si mijloacelor de transport

- laborator amenajat si dotat corespunzator pentru confectionarea probelor

- nomenclatorul si frecventa operatiilor si incercarilor efectuate de laborator

- laboratorul trebuie sa fie autorizat conform Legii 10/1995 a MLPAT si NE-012



Rev. 0


Antreprenorul va prezenta Comisiei de atestare, numita pentru a verifica indeplinirea

conditiilor prevazute mai sus, lista reglajelor de efectuat la centrala de beton, care va controla in

special:

- verificarea si etalonarea basculelor si a dozatoarelor volumetrice

- functionarea eficace a dispozitivelor de obturare (deschidere-inchidere) a agregatelor si

cimentului

- starea malaxoarelor, in special uzura paletilor

- automatismul functionarii

Toate aceste verificari se vor face fara a prepara beton.

Experimentarea prepararii betonului in statie

Inainte de inceperea lucrarilor antreprenorul este obligat sa faca aceasta experimentare

pentru a verifica, folosind mijloacele santierului, ca reteta betonului stabilita in laborator permite

atingerea caracteristicilor cerute prin caietul de sarcini.

Probele pentru verificari se vor lua din cel putin 6 amestecuri diferite, pe care se vor

determina caracteristicile aratate la stabilirea compozitiei betonului.

Prepararea propriu-zisa a betonului

- Centrala de beton trebuie sa fie de tip discontinuu de dozare si malaxare cu functionare

automata cu urmatoarele caracteristici:

a) Precizia cantitatilor citite sau inregistrate:

- pe sorturi ± 5 %

- pe agregatul total ± 2 %

- ciment ± 3 %

- apa de amestecare ± 1 %

- apa totala ± 3 %

- aditivi ± 5 %

b. Inregistrarea cantaririlor

c. Dozarea apei cu dozatoare automate sau cu contoare (in special pe santierele mari)

d. Dozarea aditivilor - idem, dozarea apei

In general se recomanda dozarea gravimetrica (cu balante cu parghii, cu arcuri sau cu doze

tensometrice).

In cazul betonierelor mobile (de santier) cu capacitate maxima de 250 litri, care prepara

betoane de clasa C 12/15 este permisa si dozarea volumetrica, cu acceptul scris al beneficiarului

ca sistem alternativ avandu-se in vedere:



Rev. 0


- pentru agregate se poate folosi ca unitate de masura cupa betonierei, gradata in prealabil,

sau cutii etalonate;

- pentru ciment se poate folosi ca unitate de masura sacul, cutii etalonate sau ambele

procedee simultan;

- pentru apa si aditivi se vor folosi recipienti gradati.

Abaterile la dozarea volumetrica nu vor depasi 5% pentru agregate si aditivi si respectiv

3% pentru ciment si apa.

Amestecarea betonului se va face utilizand betoniere cu amestec fortat sau cu cadere libera.

Ordinea introducerii materialelor componente in betoniera, ca si durata de amestecare se vor

face conform prevederilor cartii tehnice a utilajului respectiv. Durata de amestecare va fi de cel

putin 45 secunde de la introducerea ultimului component.

Se recomanda ca temperatura betonului proaspat la inceperea turnarii sa fie cuprinsa intre

5oC si 30

oC.

Durata de incarcare a unui mijloc de transport sau de mentinere a betonului in buncarul

tampon sa fie maxim 20 minute.

La terminarea schimbului sau la intreruperea prepararii betonului mai mult de o ora se va

spala in mod obligatoriu toba betonierei cu jet puternic de apa.

- Transportul betonului se va face cu autoagitatoare (la betoane cu tasarea peste 5 cm) si

cu autobasculante cu bena, amenajate corespunzator (la betoane cu tasarea max. 5 cm).

Mijloacele de transport vor fi etanse pentru a nu se permite pierderea laptelui de ciment.

Masuri speciale in cazul conditiilor meteorologice nefavorabile

Lucrarile de punere in opera a betonului vor fi intrerupte cand:

- temperatura aerului scade sub +5oC;

- ploua intens, fapt ce poate conduce la degradarea suprafetei betonate;

- la temperaturi exterioare peste 30oC si umiditatea aerului sub 40% se vor lua masuri de

racirea apei si protejare a suprafetei de beton.

Atunci cand temperatura aerului este peste +20oC si umiditatea relativa sub 50 % se vor lua

masuri pentru mentinerea umiditatii suprafetei betonului proaspat.

- In perioadele de timp friguros se poate prevedea utilizarea de acceleratori de priza si/sau de

intarire, numai cu avizul unui laborator de specialitate si sub controlul competent al santierului.

Controlul betonului pus in opera

In cursul prepararii betonului la statia de betoane :

Tabel nr. 8

Materialul Actiunea, procesul de

verificare sau caracteristici ce Frecventa minima Metode de

determinare



Rev. 0


se verifica conform STAS

0 1 2 3

Betonul proaspat

Consistenta

Temperatura daca este prevazuta

ca o cerinta (incadrare in limitele

5oC-30

oC)

Continutul de nisip 0-3 din beton

De doua ori pe schimb si tip

de beton si la inceputul

prepararii

4 determinari pentru fiecare

tip de beton si schimb de

lucru

Facultativ

SR EN 12350

/2,4 /2009

Betonul intarit

Determinarea rezistentei la

compresiune pe epruvete

cilindrice/cubice la varsta de 28

zile

Determinarea gradului de

impermeabilitate sau gelivitate

O proba de 100 mc dar nu

mai mult de 6 probe pe zi.

Pentru C8/10 o proba la 50

mc dar nu mai mult de 15

probe pe zi

C>8% minim o proba pe

zi/schimb tip beton in ambele

cazuri

Daca este prevazuta in

compo-zitia betonului, dar

nu mai putin de doua probe

pe obiect

SR EN 12390-

1:2002

SR EN 12390-

2:2009

SR EN 12390-

4:2002

SR EN 12390-

6:2010

SR EN 12390-

8:2009

La locul de punere in opera

Betonul proaspat

la descarcarea in

mijlocul de

transport

Examinarea documentului de

transport

Consistenta

Temperatura daca este prevazuta

ca o cerinta tehnica (5oC-30

oC)

La fiecare transport

O proba pentru fiecare tip de

beton si schimb de lucru, dar

cel putin o proba la 20 mc de

beton

4 determinari pentru fiecare

tip de beton si schimb de

lucru

-

SR EN

12350/2,4/2009

0 1 2 3

Betonul intarit



cilindrice/cubice pentru

Daca este prevazut in

proiect o proba pe schimb

SR EN 12390-

1:2002

SR EN 12390-

2:2009

SR EN 12390-



Rev. 0


verificarea rezistentelor de

control pe faze



cilindrice/cubice pentru

verificarea clasei betonului


impermeabilitate


gelivitate

Pentru fiecare tip de beton,

parte de structura dar cel

putin o proba pe zi de

turnare si nu mai putin de o

proba la:

- 300 mc pentru C6/7,5

- 100 mc (200) pentru C

8/10 –

C 16/20

- 50 (100) mc pentru clase >

C16/20

O proba la 300 mc dar nu mai

putin de doua probe la fiecare

obiect

O proba la 1000 mc

3:2009 -

SR EN 12390-

4:2002

SR EN 12390-

5:2009 -

SR EN 12390-

8:2009

3.7. Reguli generale de betonare

Executarea lucrarilor de betoane poate incepe numai dupa ce s-a verificat indeplinirea

urmatoarelor conditii:

compozitia betonului a fost acceptata de beneficiar;

sunt realizate masurile pregatitoare, sunt aprovizionate si verificate materialele

necesare (agregate, ciment, piese inglobate etc.) si sunt in stare de functionare

utilajele si dotarile necesare;

au fost receptionate calitativ lucrarile de sapaturi cofraje si armaturi

(dupa caz)

suprafetele de beton turnat anterior si intarit nu prezinta zone necompactate sau

segregate si au rugozitatea necesara asigurarii unei bune legaturi intre cele doua

betoane ;

nu se intrevede posibilitatea interventiei unor conditii climatice nefavorabile

(ger, ploi abundente, furtuna etc.);



Rev. 0


in cazul fundatiilor sunt prevazute masuri de dirijare a apelor din precipitatii sau

infiltratii, astfel incat acestea sa nu se acumuleze in zona in care se va betona.

Respectarea acestor conditii se va consemna intr-un act care va fi aprobat de beneficiar.

Betonul; trebuie sa fie pus in lucrare in maximum 15 minute de la aducerea lui la locul de

turnare; se admite un interval de maximum 30 minute numai in cazurile in care durata transportului

este mai mica de 30 minute.

Compactarea:

Compactarea mecanica a betonului se face prin vibrare.

La executie se vor respecta prevederile normativul NE 012 referitoare la compactarea

betonului.

In masura in care este posibil, se vor evita rosturile de lucru organizandu-se executia astfel

ca betonarea sa se faca fara intrerupere pe intregul element. Cand rosturile de lucru nu pot fi evitate,

pozitia lor se va stabili prin proiect.

Pentru a se asigura conditii favorabile de intarire si a se reduce deformatiile din contractie se

va asigura mentinerea umiditatii betonului protejand suprafetele libere prin:

mentinerea in cofraje;

acoperirea cu materiale de protectie;

stropirea periodica cu apa;

aplicarea de pelicule de protectie.

Protectia va fi indepartata dupa minim 7 zile numai daca intre temperatura suprafetei

betonului si cea a mediului nu este o diferenta mai mare de 12oC.

Pe timp ploios suprafetele de beton proaspat se vor acoperi cu prelate sau folii de polietilena,

atat timp cat prin caderea precipitatiilor exista pericolul antrenarii pastei de ciment.

Decofrarea se va face numai dupa ce betonul a capatat rezistenta necesara cu respectarea

termenelor minime recomandate in NE 012/99.

COFRAJE Cerinte de baza:

- Cofrajele si sustinerile trebuie sa asigure obtinerea formei, dimensiunilor si gradului de

finisare prevazute in proiect pentru elementele ce urmeaza a fi executate:

- Sa fie suficient de rigide pentru a asigura satisfacerea tolerantelor pentru structuri si a nu

afecta capacitatea sa portanta.

- Sa fie puse astfel incat sa fie posibila amplasarea corecta a armaturii cat si realizarea unei

compactari corespunzatoare a betonului.

- Sa fie proiectate si montate in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.



Rev. 0


- Ordinea de montare si demontare a cofrajelor trebuie stabilita astfel incat sa nu produca

degradarea elementelor de beton cofrate.

- Cofrajele vor fi proiectate si montate astfel incat sa permita decofrarea fara deteriorarea sau

lovirea betonului.

- Suprafata interioara a cofrajului trebuie sa fie curata. Substantele de ungere trebuie aplicate

in straturi uniforme. Agentii de decofrare nu trebuie sa pateze betonul sau sa corodeze cofrajul.

- Distantierii cofrajului, lasati in beton, nu trebuie sa afecteze durabilitatea sau aspectul

betonului.

- Piesele inglobate provizoriu pot fi necesare pentru mentinerea fixa a cofrajului.

- Manipularea, transportul si depozitarea se va face astfel incat sa se evite deformarea si

degradarea lor.

- Este interzisa depozitarea cofrajelor direct pe pamant sau depozitarea altor materiale pe

stivele de panouri de cofraj.

Tipuri de cofraje, dimensionare, transport:

- Se pot confectiona din: lemn sau produse din lemn sau polimeri si trebuie sa corespunda

reglementarilor in vigoare;

- Cofrajele, sustinerile si piesele de fixare se vor dimensiona tinand seama de precizarile

date in “Ghidul pentru proiectarea si utilizarea cofrajelor”;

- Manipularea, transportul si depozitarea cofrajelor se va face astfel incat sa se evite

deformarea si degradarea lor;

- Este interzisa depozitarea lor direct pe pamant sau depozitarea altor materiale pe stivele

de panouri de cofraje.

Montarea cofrajelor

Montarea cofrajelor cuprinde urmatoarele operatii:

trasarea pozitiei cofrajelor;

asamblarea si sustinerea provizorie;

verificarea si corectarea pozitiei panourilor;

incheierea, legarea si sprijinirea definitiva a cofrajelor.

Rosturile de lucru

Rosturile de lucru trebuie evitate sau daca nu se pot evita, acestea vor fi pozitionate prin

proiect sau procedura de executie.

Numarul rosturilor trebuie sa fie minim deoarece acestea diminueaza rezistenta la intindere

si forfecare in comparatie cu restul structurii.

Rosturile de lucru se vor realiza tinandu-se seama de urmatoarele:

suprafata rosturilor la stalpi si grinzi va fi de regula perpendiculara pe axa acestora;



Rev. 0


tratarea rosturilor se poate face prin:

spalarea cu jet de apa si aer sub presiune dupa sfarsitul prizei betonului;

cu peria de sarma pentru inlaturarea impuritatilor, dupa care se va uda.

Rosturile pentru structurile impermeabile trebuie sa fie impermeabile.

Recomandari privind stabilirea pozitiei rostului de lucru se fac in

NE 012.

Decofrarea

Decofrarea se face dupa ce betonul a atins o anumita rezistenta:

- partile laterale se decofreaza cand betonul a atins o rezistenta de minim 2,5 N/mm2;

- fetele interioare se decofreaza atunci cand rezistenta betonului a atins 70% pentru

elemente cu deschideri de maxim 6 m si 85% pentru elemente cu deschideri mai mari;

- popii de siguranta se vor indeparta atunci cand rezistenta betonului a atins fata de clasa:

- 95% pentru elemente cu deschidere de maxim 6 m

- 112% pentru elemente cu deschidere de 6 – 12 m

- 115% pentru elemente cu deschidere mai mare de 12 m.

CAP. 5. COMPOZITIA SI UTILIZAREA MORTARELOR

5.1. Prepararea mortarului de ciment

Pentru dozarea compoziţiei mortarului, nisipul este masurat în ladite sau in roabe, a caror

capacitate prezinta un raport simplu cu numarul de saci de liant de folosit.

Mortarul este preparat manual, amestecul nisip si ciment se face la uscat, pe o suprafata

plana si orizontala din scânduri sau panouri metalice pâna la omogenizare perfecta. Se adauga

atunci, în mod progresiv, cu o stropitoare, amestecând cu lopata, cantitatea de apa strict necesara.

Amestecarea va fi continua pâna când mortarul devine perfect omogen.

In toate cazurile, mortarul trebuie sa fie foarte bine amestecat pentru ca, framântat cu

mâna, sa formeze un bulgare usor umezit ce nu curge între degete. Pentru anumite folosinte, ca

mortare pentru protectii, pentru matări, s.a., delegatul beneficiarului poate sa accepte si alte

consistente

CAP. 6. INCERCARI SI CONTROALE

11. 6.1. Controlul de calitate al materialelor la furnizor

In cazul lucrarilor de aparare care necesita volum mai mare de lucrari, la care sunt necesare

cantitati mari de materiale, antreprenorul va delega un reprezentant la furnizor in vederea verificarii

calitatii si cantitatii fiecarui sortiment ce urmeaza a fi livrat. Se va urmari ca fiecare lot de livrare sa



Rev. 0


fie insotit de un certificat de calitate al materialului, intocmit conform dispozitiilor legale in vigoare,

prin care producatorul garanteaza caracteristicile de calitate conditionat de regulile in ce priveste

transportul, manipularea si depozitarea materialelor.

12. 6.2. Controlul intern al materialelor pe santier

Controlul intern al materialelor livrate la santier este o obligatie permanenta a

antreprenorului. El se exercita sub autoritatea sefului de santier, a tuturor esaloanelor de executie.

Antreprenorul are obligatia sa asigure efectuarea tuturor incercarilor si determinarilor pentru

materialele care vor fi puse in opera in cadrul, fie a laboratorului propriu santierului, fie la un

laborator autorizat. El va tine evidenta la zi a probelor si incercarilor acestor probe cerute prin

prezentul caiet de sarcini, prin caietul de prescriptii tehnice speciale si a proiectului.

Daca consultantul constata ca sunt necesare verificari suplimentare fata de caietele de sarcini

si ale proiectului, antreprenorul este obligat sa le efectueze.

13. 6.3. Controlul executiei lucrarilor

Daca lucrarile verificate nu corespund, se remediaza defectele la termenul stabilit de comun

acord între beneficiar, proiectant si antreprenor, dupa care se face o nouă verificare, majorându-se

procentul de verificare la 25 %.

Independent de încercările preliminare de informare şi încercările de reţetă privind

calitatea materialelor elementelor care intervin în construcţia lucrărilor se efectuează încercările

de control de calitate. Acestea sunt efectuate în cursul lucrărilor în condiţiile de frecvenţă

specificate în tabelul următor:

Tabel nr. 10

Denumirea

lucrării Natura încărcării

Categoria de

control Frecvenţa

A B C

Betoane >C

8/10

- studiul compoziţiei

- încercări de compresiune

- încercări de întindere

x

x

x

x

x

x

x

x

- pentru betoane de

clase >C 8/10

-pe părţi din lucrare

Cofraje - controlul dimensiunilor de

amplasare x

- înaintea betonării

fiecărui element

Armături - controlul poziţiei armăturilor x - înaintea betonării

Lucrări de

apărare

- amplasamentul lucrărilor

- dimensiunile şi calitatea lucrărilor

- profilul longitudinal, secţiunea şi

grosimea protejării

x

x

x

x

x

x

- înaintea betonării

fiecărui element

A - Incercări preliminare de informare



Rev. 0


B - Incercări de control de

C - Incercări de control de recepţie

Verificarea aspectului suprafetei taluzurilor se face cu ochiul liber, pe cel putin 20 % din

lungimea acestora.

Lucrarile realizate nu trebuie sa prezinte denivelari mai mari de 5 cm, deci trebuie corectate

elementele care fac exceptie pentru o buna etanseitate si impermeabilizare.

Verificarea rosturilor se face cu ochiul liber pe cca. 20 % din lungimea lucrarilor.

Betoanele turnate pe loc trebuie sa nu prezinte fisuri, segregari pronuntate. Verificarea

aspectului betoanelor turnate pe loc se face cu ochiul liber pe toata suprafata lucrarilor de acest fel.

14. 6.4. Urmarirea comportarii in timp a lucrarilor

Urmarirea comportarii in timp a constructiilor este necesara pentru cunoasterea continua

a aptitudinilor pentru exploatare cat si pentru completarea cunostintelor asupra raspunsului

constructiilor la solicitarile din exploatare si din actiunea mediului ambiant, in scopul

perfectionarii metodelor de calcul si proiectare.

Actiunea de urmarire a comportarii in exploatare a constructiilor, are ca scop obtinerea de

date in vederea stabilirii:

- modului de comportare a constructiilor in comparatie cu prevederile proiectelor si

instructiunilor de exploatare;

- masurilor ce trebuie luate in vederea eliminarii sau opririi eventualelor fenomene ce

ar putea duce la avarierea sau distrugerea constructiilor;

- programului si volumului de lucrari si reparatii a constructiilor in asa fel incat

cheltuielile si pierderile de productie sa fie minime;

- volumului de informatii care poate fi folosit pentru amenajari similare in functiune,

precum si pentru proiectarea altor amenajari ce urmeaza a se executa.

Urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor se face pe toata durata de existenta a

acestora si cuprinde ansamblul de activitati privind examinarea directa sau investigarea cu

mijloace de observare si masurare specifice.

Astfel, dupa finalizarea lucrarii, constructorul trebuie sa faca profile de referinta.

Beneficiarul are obligatia de a urmari comportarea in timp a constructiei. In acest sens se

va face o vizualizare periodica la un interval de sase luni sau dupa viituri sau scurgeri masive de

gheturi si profile transversale prin lucrare, care se vor compara cu profilele transversale.

Aceste prevederi sunt elaborate pe baza urmatoarelor acte normative:

- Legea nr. 10/24-01-1995 “Lege privind calitatea in constructii”

- HGR nr. 766/1994-A 3

- “Regulament privind urmarirea comportarii in exploatare, interventiile in timp si

postutilizarea constructiilor”



Rev. 0


- “Regulament de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acesteia.

Norme de intocmire a cartii tehnice aconstructiei”

- STAS 2745-90 - Teren de fundare. Urmărirea tasărilor construcţiilor prin metode

topografice

- STAS 10493-76 - Măsurători terestre. Marcarea şi semnalizarea punctelor pentru

supravegherea tasării şi deplasării construcţiilor şi terenurilor

- STAS 4294-73 - Măsurări terestre. Mărci pentru nivelment şi triangulaţie geodezică

Fata de cele relatate, se pot sublinia urmatoarele aspecte:

- Activitatea de urmarire in timp este obligatorie prin lege;

- Urmarirea comportarii in timp trebuie facuta organizat si constant prin observatii si

masuratori facute de unitati specializate;

- Situatiile deosebite de comportare se vor rezolva pe baza unor documentatii elaborate

de proiectantul initial sau de alte institutii specializate in baza unei expertize.

- Pe baza rapoartelor de observatii si masuratori vor putea fi intocmite programe de

reparatii si intretinere a lucrarii.


Receptia constituie o componenta a sistemului calitatii in constructii si prin actul de

receptie se certifica faptul ca antreprenorul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu

prevederile contractului ale documentatiei de executie.

Receptia lucrarilor de constructii, in conformitate cu Hotararea nr. 273 din 14 iunie 1994

(publicata in Monitorul Oficial nr. 193 din 28 iulie 1994), se realizeaza in doua etape:

- receptia pe parcursul execuţiei

- receptia finala

7.1. Receptia pe parcursul executiei

Recepţia pe parcursul executiei se face de catre beneficiar, antreprenor şi proiectant si

consta in receptia pe faze determinante.

Se incheie un “proces verbal de receptie” pe faze determinante, care cuprinde:

- amplasamentul lucrarii

- natura si starea terenului de fundare

- dimensiunile fundatiei cu abaterile fata de proiect

- cota de fundare

- dimensiunile elevatiei

- marca betonului, tipul de element prefabricat folosit, abaterile

- calitatea materialelor folosite



Rev. 0


Se vor stabili zonele cu remedieri necesare si termenele de remediere a acestora.

Se vor mentiona in procesele verbale planşele si proiectul dupa care au fost executate

lucrarile.

În caz de necesitate pentru restabilirea remedierilor se vor întocmi schite ajutatoare, care

vor face parte integranta din procesul verbal de receptie.

Comisia de receptie examineaza executarea lucrarilor in conformitate cu respectarea

prevederilor din autorizatia de construire, cu prevederile contractului, ale documentatiei de

executie, precum si cu avizele eliberate de autoritatile competente.

Proiectantul, in calitate de autor al proiectului constructiei, va intocmi si prezenta in fata

comisiei de receptie punctul sau de vedere privind executia constructiei.

La terminarea examinarii, comisia va consemna observatiile si concluziile in procesul-

verbal de receptie, inclusiv recomandarea de admitere cu sau fara obiectii a receptiei.


Receptia finala este convocata de investitor in cel mult 15 zile dupa expirarea perioadei

de garantie. perioada de garantie este cea prevazuta in contract.

La receptia finala participa:

- consultantul

- comisia de receptie numita de consultant

- proiectantul lucrarii

- antreprenorul.

CAP. 8. DESFIINTAREA SANTIERULUI

DUPA TERMINAREA EXECUTIEI LUCRARILOR

Dupa terminarea lucrarilor se vor lua masuri pentru desfiintarea santierului.

Astfel, la terminarea lucrarilor, antreprenorul va dezafecta constructiile si amenajarile

aferente organizarii de santier proprii.

Cu aceasta ocazie se vor face amenajarile necesare in vederea redarii in folosinta

anterioara a terenului pe care s-au aflat obiectele organizarii de santier.

Se vor inlatura in totalitate efectele si eventualele surse de poluare a terenului (baze de

productie, ateliere de reparatii si intretinere utilaje, depozite de combustibili).

Cu prilejul desfiintarii santierului, antreprenorul va asigura de asemenea curatirea locului

din ampriza lucrarilor executate atat la uscat, cat si in albie.

CAP. 9. PROTECTIA MEDIULUI

Lucrarile proiectate nu introduc efecte negative asupra solului, microclimatului apelor de

suprafata, vegetatiei, faunei, zgomotului si peisajului.



Rev. 0


Solutiile pentru problemele specifice degradarii taluzurilor trebuie sa ia in considerare

caracteristicile sistemului de lucrari de protectie si consolidare existente in zona si comportarea

acestora in timp.

Proiectele trebuie sa fie conforme cu necesitatile de aparare potrivite potentialului eroziv

al zonei aferente.

Amplele cercetari efectuate in ultima vreme indica faptul ca tehnicile manageriale care

emuleaza natura si lucreaza in concordanta cu procesele naturale sunt mai economice si mai

capabile de a atinge scopul propus.

In perspectiva unei dezvoltari durabile, pentru a rezolva problemele eroziunii malurilor,

trebuie respectate cerintele protectiei mediului. Esenta tehnologiilor ecologice consta in

utilizarea plantelor vii ca material de constructie.

Impactul lucrărilor în perioada de exploatare

TIPUL DE IMPACT EFECTE

Impactul asupra

mediului fizic

Impactul asupra apelor de

suprafaţă

- reducerea proceselor de eroziune a

taluzurilor

Impactul asupra apelor subterane

şi a calităţii apelor de suprafaţă - poluări accidentale

Impactul asupra versanţilor - creşterea gradului de stabilitate

Impactul asupra peisajului - este perceput pozitiv în zona

Impactul asupra

mediului uman Impactul asupra folosirii apei

- nesemnificativ. Se poate resimţi numai

în caz de poluări accidentale

CAPITOLUL

ARMATURI

1 GENERALITATI

Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice necesare pentru proiectarea, procurarea,

fasonarea si montarea armaturilor utilizate la structurile de beton armat si beton precomprimat

pentru poduri, precum si conditiile tehnice ce trebuie indeplinite de armaturile existente care

urmeaza sa fie inglobate in lucrare.

2 OTELURI PENTRU ARMATURI

Otelul beton laminat la cald tip BSt 500S bare de la Φ8 mm la Φ40 mm folosit pentru

elemente si structuri calculate la solicitari seismic, se va face in conformitate cu legislatia si

reglementarile tehnice in vigoare din Romania:



Rev. 0


- ST 009 – “Specificatie tehnica privind produse din otel utilizate ca armature: cerinte

si criteria de performanta”;

- STAS 10107/0-90 – “Calculul si alcatuirea elementelor structural din beton, beton

armat si beton precomprimat”;

- SR EN ISO 15630-1:2003 – “Otel pentru armarea si precomprimarea betonului –

Metode de incercare – Partea I: Bare, sarma laminate si sarme pentru armarea

betonului”;

- SR EN ISO 6892-1:2010 – “Materiale metalice. Incercarea la tractiune. Partea I:

metoda de incercare la temperature ambienta”;

- STAS 10128-1986 – “Protectia contra coroziunii a constructiilor supraterane din

otel. Clasificarea mediilor agresive”;

- SR EN 1992-1-1:2004 – “eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:

Regului generale si regului pentru cladiri” – impreuna cu anexa nationala;

- P100-1/2006 – “Cod de proiectare seismic a cladirilor – Prevederi de proiectare

pentru cladiri”;

- NE 013-2002 – “Cod de practica pentru executia elementelor prefabricate din beton,

beton armat si beton precomprimat”;

- NE 012-99 – “Cod de practica pentru pentru executarea lucrarilor din beton, beton

armat si beton precomprimat”;

- NP 104-2004 – “Normativ pentru proiectarea podurilor din beton si metal.

Suprastructuri pentru poduri de sosea, cale ferata si pietonale, precomprimate exterior”

- CP 012-1-2007 – “Cod de practica pentu lucrari de beton, beton armat si beton

precomprimat”

- P118-99– “Normativ de siguranta la foc a constructiilor”

- GP 080-2003 – “Ghid privind proiectarea si executia consolidarii prin

precomprimare a structurilor din beton armat si din zidarie”

- CR 6-2006 – “Cod de proiectare pentru structuri din zidarie”

Tipurile utilizate curent in elementele de beton armat si beton precomprimat si domeniile

lor de aplicare sunt indicate in tabelul urmator:

Tipul de otel Simbol Domeniul de utilizare

Produse din otel pentru armarea

betonului. Otel beton cu profil

periodic BSt 500S

BSt 500S Armaturi de rezistenta pentru

betoane de clasa cel putin C 12/15

(Bc 15).

Sârma trasa neteda pentru beton armat

STAS 438/2-91

STNB Armaturi de rezistenta sau armaturi

constructive; armaturile de rezistenta

Plase sudate pentru beton armat STNB numai sub forma de plase sau



Rev. 0


SR 438/3-98 carcase sudate.

Armaturi pretensionate

. sârme netede STAS 6482/2-80

. sârme amprentate

STAS 6482/3-80

. toroane

SBP I si

SBP II

SBPA I si

SBPA II

TBP

Armaturi de rezistenta la elemente cu

betoane de clasa cel putin

C 25/30 (Bc 30)

Pentru otelurile din import este obligatorie existenta certificatului de conformitate emis

de unitatea care a importat otelul si trebuie sa fie agrementate tehnic cu precizarea domeniului de

utilizare.

3 LIVRAREA SI MARCAREA OTELULUI BETON

Livrarea otelului beton se va face in conformitate cu reglementarile in vigoare, insotita de

un document de calitate (certificat de calitate/inspectie, declaratie de conformitate) si dupa

certificarea produsului de un organism acreditat.

Documentele ce insotesc livrarea otelului beton de la producator trebuie sa contina

urmatoarele informatii:

1. denumirea si tipul de otel; standardul utilizat;

2. descrierea produsului precizand tipul, identificarea, utilizarea

3. specificatiile tehnice cu care este conform produsul

4. conditiile particulare de utilizare a produsului;

5. numarul certificatului

6. conditiile si perioada de valabilitate a certificatului dupa caz

7. numele si functia persoanei abilitate sa semneze certificatul

3. TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA

Barele de armatura, plasele sudate si carcasele prefabricate de armatura, vor fi

transportate si depozitate astfel incât sa nu sufere deteriorari sau sa prezinte substante care pot

afecta armatura si/sau betonul, sau aderenta beton – armatura.

Otelurile pentru armaturi trebuie sa fie depozitate separat pe tipuri si diametre, in spatii

amenajate si dotate corespunzator, astfel incât sa se asigure:

- evitarea conditiilor care favorizeaza corodarea armaturii;

-evitarea murdaririi acestora cu pamânt sau alte materiale;

-asigurarea posibilitatilor de identificare usoara a fiecarui sortiment si diametru.



Rev. 0


4. CONTROLUL CALITATII

Controlul calitatii otelului se va face prin incercari prin sondaj pe esantioane prelevate de

la locul de punere in opera , rezultatele obtinute sa fie conform prevederilor standardelor in

vigoare.

5. FASONAREA, MONTAREA SI LEGAREA ARMATURILOR

Fasonarea barelor, confectionarea si montarea carcaselor de armatura, se va face in stricta

conformitate cu prevederile proiectului.

Inainte de a se trece la fasonarea armaturilor, executantul va analiza prevederile

proiectului, tinând seama de posibilitatile practice de montare si fixare a barelor, precum si de

aspectele tehnologice de betonare si compactare. Daca se considera necesar, va face propuneri de

modificare, ce vor fi supuse aprobarii proiectantului.

Armatura trebuie taiata, indoita si manipulata astfel incât sa se evite:

- deteriorarea mecanica (de ex. crestaturi, loviri);

- ruperi ale sudurilor in carcase si plase sudate;

- contactul cu substante care pot afecta proprietatile de aderenta sau pot produce

procese de coroziune.

Armaturile care se fasoneaza trebuie sa fie curate si drepte. In acest scop se vor indeparta:

- eventuale impuritati de pe suprafata barelor;

- rugina, in special in zonele in care barele urmeaza a fi innadite prin sudura.

Dupa indepartarea ruginii, reducerea sectiunilor barelor nu trebuie sa depaseasca abaterile

prevazute in standardele de produs.

Otelul - beton livrat in colaci, sau barele indoite, trebuie sa fie indreptate inainte de a se

proceda la taiere si fasonare fara a se deteriora profilul (la intinderea cu troliul, alungirea maxima

nu va depasi 1 mm/m).

Barele taiate si fasonate vor fi depozitate in pachete etichetate, in asa fel incât sa se evite

confundarea lor si sa se asigure pastrarea formei si curateniei lor, pâna in momentul montarii.

Se interzice fasonarea armaturilor la temperaturi sub -10ºC. Barele cu profil periodic cu

diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.

a. PARTICULARITATI PRIVIND ARMAREA CU PLASE SUDATE

Plasele sudate din sârma trasa neteda STNB sau profilata STPB, se utilizeaza ori de câte

ori este posibil la armarea elementelor de suprafata, in conditiile prevederilor STAS 10107/0-90.

Executarea si utilizarea plaselor sudate se va face in conformitate cu reglementarile

tehnice in vigoare.

Plasele sudate se vor depozita in locuri acoperite, fara contact direct cu pamântul sau cu

substante care ar putea afecta armatura sau betonul, pe loturi de aceleasi tipuri si notate

corespunzator.



Rev. 0


Incarcarea, descarcarea si transportul plaselor sudate se vor face cu atentie, evitându-se

izbirile si deformarea lor sau desfacerea sudurii.

Incercarile sau determinarile specifice plaselor sudate, inclusiv verificarea calitatii sudarii

nodurilor, se vor efectua conform STAS 438/3-1998.

In cazurile in care plasele sunt acoperite cu rugina, se va proceda la inlaturarea acesteia

prin periere.

Dupa indepartarea ruginii, reducerea dimensiunilor sectiunii barei nu trebuie sa

depaseasca abaterile prevazute in standardele de produs.

b. REGULI CONSTRUCTIVE

Distantele minime intre armaturi precum si diametrele minime admise pentru armaturile

din beton armat monolit, sau preturnat, in functie de diferitele tipuri de elemente, se vor

considera conform STAS 10111/2-87 .

c. INNADIREA ARMATURILOR

Alegerea sistemului de innadire se face conform prevederilor proiectului si prevederilor

STAS 10111/2-87 si C28/83 Instructiuni tehnice pentru sudarea armaturilor de otel beton.

De regula, innadirea armaturilor se realizeaza prin suprapunere fara sudura, sau prin sudura

functie de diametrul/tipul barelor, felul solicitarii, zonele elementului (de ex. zone plastice

potentiale ale elementelor participante la structuri antiseismice).

Procedeele de innadire pot fi realizate prin:

suprapunere;

sudura;

mansoane metalo - termice;

mansoane prin presare.

Innadirea armaturilor prin sudura se face prin procedee de sudare obisnuita (sudare

electrica prin puncte, sudare electrica cap la cap, prin topire intermediara, sudare manuala cu arc

electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuala cap la cap cu arc electric - sudare in cochilie,

sudare in semimanson de cupru - sudare in mediu de bioxid de carbon), conform reglementarilor

tehnice specifice referitoare la sudarea armaturilor din otel - beton (C 28 - 1983 si C 150 - 1999),

in care sunt indicate si lungimile minime necesare ale cordonului de sudura si conditiile de

executie.

Nu se permite folosirea sudurii la innadirile armaturilor din oteluri ale caror calitati au

fost imbunatatite pe cale mecanica (sârma trasa). Aceasta interdictie nu se refera si la sudurile

prin puncte de la nodurile plaselor sudate executate industrial.

La stabilirea distantelor intre barele armaturii longitudinale, trebuie sa se tina seama de

spatiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii, etc., functie de sistemul de innadire utilizat.



Rev. 0


Utilizarea sistemelor de innadire prin dispozitive mecanice (mansoane metalo - termice

prin presare sau alte procedee) este admisa numai pe baza reglementarilor tehnice specifice sau

agrementelor tehnice.

d. STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON

Pentru asigurarea durabilitatii elementelor/structurilor din protectia armaturii contra

coroziunii si o conlucrare corespunzatoare cu betonul, este necesar ca la elementele din beton

armat sa se realizeze un strat de acoperire cu beton minim. Grosimea minima a stratului se

determina functie de tipul elementului (categoria elementului, conditiile de expunere, diametrul

armaturilor, clasa betonului, gradul de rezistenta la foc, etc). Grosimea stratului de acoperire cu

beton va fi stabilita prin proiect.

Grosimea stratului de acoperire cu beton in medii considerate fara agresivitate chimica,

se va stabili conform prevederilor STAS 10111/2-87. Grosimea stratului de acoperire cu beton in

mediile cu agresivitate chimica, este precizata in reglementari tehnice speciale

Pentru asigurarea la executie a stratului de acoperire proiectat, trebuie realizata o

dispunere corespunzatoare a distantierilor din materiale plastice, sau mortar. Este interzisa

utilizarea distantierilor din cupoane metalice sau din lemn.

e. INLOCUIREA ARMATURILOR PREVAZUTE IN PROIECT

In cazul in care nu se dispune de sortimentele si diametrele prevazute in proiect, se poate

proceda la inlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.

Distantele minime, respectiv maxime, rezultate intre bare, precum si diametrele minime

adoptate, trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 10107/2-90, STAS 10111/2-87.

f. . PROTECTIA ANTICOROZIVA A ARMATURILOR

In cazurile in care, prin graficul de executie sau datorita unor sistari, de la data montarii

armaturii si pâna la data incorporarii ei complete intr-un element de beton, vor trece mai mult de

3 luni, atunci armaturile sau zonele respective de armatura vor fi protejate anticoroziv. Costurile

respective vor fi suportate de catre antreprenor.

Armaturile aparente existente in elementele din beton armat sau beton precomprimat,

care urmeaza sa fie inglobate in beton pentru continuarea lucrarilor si care nu au fost protejate,

iar de la montarea lor au trecut mai mult de trei luni, se vor proteja anticoroziv. Protectia

anticoroziva va fi prima operatie care se va executa la inceperea activitatii.

Protectia anticoroziva se va executa numai daca, dupa curatire, sectiunea barelor aceluiasi

element este redusa cu cel mult 5 %. In caz contrar va fi solicitat proiectantul pentru a stabili

solutia ce se impune, eventual suplimentarea barelor.

Protectia anticoroziva a armaturilor consta in curatirea barelor (rugina, grasimi,

impuritati) si aplicarea materialelor specifice de protectie. Modul de curatire si de aplicare a

materialelor de protectie vor fi conforme cu instructiunile de utilizare a produsului, emise de

producator.

Materialele de protectie vor fi insotite de instructiuni de utilizare si de agrementul tehnic

si vor fi aprobate de Beneficiar cu avizul Proiectantului.



Rev. 0


CAPITOLUL

HIDROIZOLATII

1 HIDROIZOLATII

1.1 Generalitati

Prezentul capitol trateaza conditiile tehnice generale ce trebuie indeplinite la realizarea

hidroizolatiilor pentru lucrarile de poduri.

Hidroizolatiile au ca scop:

impiedicarea patrunderii apei la structura de rezistenta;

colectarea apelor ce se infiltreaza prin imbracaminte si dirijarea lor spre gurile de

scurgere;

La lucrarile de arta, hidroizolatiile sunt alcatuite in general din:

sapa (sau stratul suport) care se executa in câmp continuu si se racordeaza la

marginea elementului care este hidroizolat la gurile de scurgere si la dispozitivele

etanse de acoperire a rosturilor de dilatatie;

- stratul de amorsare a hidroizolatiei;

- stratul de lipire;

- stratul de baza (hidroizolatia propriu-zisa);

- stratul de protectie a hidroizolatiei;

Functionalitatile unor straturi pot fi comasate in diferite solutii ale firmelor specializate in

hidroizolatii. Hidroizolatiile propriu-zise pot fi alcatuite din:

- amestec lichid cu intarire rapida;

- membrana hidroizolatoare;

- solutie de bitum

Tehnologia de aplicare poate fi:

- prin pulverizare;

- prin lipire la cald a membranelor cu solutii pe baza de bitum;

- prin lipire la rece cu solutii pe baza de rasini sintetice;

- prin aplicarea de membrane autoaderente;

- prin lipire cu flacara a membranelor;

- prin spoire;

In toate variantele tehnologice trebuie sa se asigure conditiile fizico - mecanice.

Termenul de “sapa hidroizolatoare” utilizat in continuare, include toate straturile componente si

anume: stratul suport, amorsa, stratul hidroizolator de baza si stratul de protectie.



Rev. 0


1.2 Caracteristici tehnice

Sapa hidroizolatoare trebuie sa aiba termenul de garantie de minimum 10 ani de

exploatare normala a podului, pasajului sau viaductului.

Pe durata acestei perioade, firma care garanteaza sapa hidroizolatoare, trebuie sa asigure

din efort propriu repararea sau inlocuirea acesteia si remedierea degradarilor cauzate de

infiltratiile de apa la structura de rezistenta, respectiv refacerea caii pe zona de interventie.

Materialele incluse in elementele sapei hidroizolatoare trebuie sa fie imputrescibile si sa

fie pasive chimic.

Sapa hidroizolatoare trebuie sa poata fi aplicata si la poduri in exploatare, la care lucrarile

sa se execute pe o jumatate a caii, iar pe cealalta jumatate sa se desfasoare circulatia normala,

asigurându-se continuizarea sapei, cu pastrarea caracteristicilor tehnice.

Sapa hidroizolatoare trebuie sa reziste la circulatia de mica viteza a utilajelor de transport

si asternere a straturilor imbracamintilor asfaltice pe pod.

Sapa hidroizolatoare trebuie sa asigure adezivitatea imbracamintii din asfalt la stratul sau

superior.

Stratul hidroizolator de baza trebuie sa satisfaca urmatoarele caracteristici fizico –

mecanice conform SR 137-95:

- forta de rupere: > 800 N/5 cm

- alungirea la rupere: min. 20%

- rezistenta la perforare statica

clasa de rezistenta L 4 neperforata: min 250 N pe bila 10 mm

- adezivitatea la tractiune (aderenta la suport): min. 0,5 N/mm2

- flexibilitate la rece pe un dorn 30 mm: fara fisuri la -10C

- permeabilitate la apa 72h, la 100 mm

coloana de apa: 0

- temperatura minima la care membrana

este stabila: 120C

- temperatura asfaltului turnat in

imbracaminte, la care membrana

trebuie sa reziste, fara diminuarea

caracteristicilor fizico-mecanice: 180C

- rezistenta la sfâsiere: longitudinala > 200N

transversala > 200N

- domeniul de temperatura de exploatare



Rev. 0


curenta este: -20C 70C

- intervalul de temperatura a mediului in

care se aplica sapa hidroizolatoare: +5 +30C

Stratul superior al sapei hidroizolatoare, va fi compatibil chimic cu componentele din

alcatuirea asfaltului imbracamintii rutiere, pentru a evita agresarea sapei.

Membranele hidroizolatoare vor fi agrementate in România, conform Legii nr. 10/1995.

1.3 Prescriptii

1.3.1 Stratul suport

Hidroizolatia se poate aplica pe placa de suprabetonare sau pe betonul de panta si

egalizare. Betonul de panta si egalizare se va realiza din beton de clasa minim C16/20. Grosimea

stratului de beton va fi de min. 2 cm.

Stratul suport al hidroizolatiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte de calitate:

aspect compact, fara goluri, denivelari, segregari, fisuri, crapaturi, etc;

varsta betonului: min. 28 zile de la turnare;

sa respecte pantele conform proiectului;

sa fie executate toate lucrarile a caror executie ulterioara ar conduce la compromiterea

hidroizolatiei executate;

sa fie rigid, intarit, sanatos, fara parti friabile, pete de ulei, grasimi, segregari, goluri sau alte

defecte de turnare si sa aiba sunet metalic la ciocanire;

suprafata betonului nu trebuie sa prezinte proeminente mai mari de 1,5 – 2 mm (masurate cu

dreptarul de 3m lungime pe orice directie).

sa nu prezinte pelicule superficiale de lapte de ciment;

sa nu prezinte muchii vii (se racordeaza la suprafete verticale cu o raza de 5 cm), sa asigure

racordarea la gurile de scurgere si in zona rosturilor, conform detaliilor din proiect.

Inainte de aplicarea straturilor urmatoare, stratul suport se va pregati astfel:

se desprafuieste prin suflare cu aer comprimat sau prin maturare/periere pâna la obtinerea

unei suprafete curate;

se verifica planeitatea, se inlatura rugozitatile si se corecteaza asperitatile; daca nu se

realizeaza cerintele necesare aplicarii hidroizolatiei se vor face remedieri cu mortare speciale

aderente;

se verifica umiditatea (umiditatea nu trebuie sa depaseasca procentul de umiditate precris in

instructiunile specifice);

pe suprafata pregatita ca mai sus, este interzisa circulatia personalului din santier sau cu

utilaje de orice fel.



Rev. 0


Calitatea suportului trebuie sa faca obiectul procesului verbal de receptie calitativa in faza

determinanta. Calitatea stratului suport conditioneaza continuarea lucrarilor.

1.3.2 Stratul de amorsaj

Amorsa are rolul de a facilita aderenta membranei hidroizolatoare la beton.

Solutia cu care se executa amorsa, poate fi pe baza de bitum sau pe baza de rasini

sintetice. Componentele solutiei nu trebuie sa contina produse care ataca chimic betonul.

Amorsa se aplica prin inundarea suprafetei si repartizarea manuala a solutiei sau prin

pulverizarea cu mijloace mecanice. Aplicarea amorsei se face in strat continuu, uniform, fara

aglomerari sau baltiri de material, astfel incât sa se asigure patrunderea in porii suportului si

colmatarea acestora. Amorsa se aplica numai pe suprafetele capabile a fi acoperite cu folie

hidroizolatoare. Se va urmari ca suprafata ce urmeaza a se izola sa fie amorsata in totalitate, fara

a exista suprafete neamorsate.

Amorsa se aplica pe suprafata uscata a stratului suport, la temperatura mediului ambiant

de peste +5C.

Dupa uscarea amorsei, trebuie sa rezulte o suprafata uniform colorata, aderenta la suport,

continua, fara basici, exfolieri sau neregularitati. Eventualele zone cu deficiente, se refac prin

decopertare zonala si reamorsare.

Pe suprafata amorsata nu se permite circulatia pietonala sau cu utilaje de orice fel.

1.3.3 Stratul hidroizolator

Stratul hidroizolator se aplica pe stratul suport amorsat, prin procedeul specific tipului de

membrana utilizata. Aplicarea hidroizolatiei se face respectând fisa tehnologica a firmei

producatoare.

Petrecerile foliilor la innadiri vor respecta instructiunile furnizorului .

Hidroizolatia se aplica in câmp continuu, asigurându-se aderenta pe toata suprafata pe

care se aplica. Nu se admit goluri, umflaturi, basici de aer, neetanseitati la petreceri sau margini

desprinse. Se vor trata special racordarile la gurile de scurgere, asigurându-se etanseitatea si

scurgerea apelor colectate.

La rosturile de dilatatie, tratarea hidroizolatiei se va face conform proiectului, functie de

tipul dispozitivului de acoperire a rostului de dilatatie.

Lateral, marginile stratului hidroizolator se vor racorda cu cordoane din chituri elastice,

de etansare.

In cazul membranelor lipite prin supraincalzire, temperatura sursei de caldura nu trebuie

sa fie mai mare de 250C sau mai mare decât temperatura la care tipul respectiv de membrana isi

modifica caracteristicile fizico - mecanice sau chimice. Membranele hidroizolatoare se aplica la

temperatura mediului ambiant, la cel putin +5C, dupa minimum 28 zile de la data turnarii

betonului de ciment sau mortarului (normativ AND 577). Sistemul hidroizolator nu se aplica pe

timp de ploaie.

1.3.4 Stratul de protectie



Rev. 0


Stratul de protectie poate fi:

mastic bituminos cu grosimea de 2 cm;

membrane de protectie, aderente la membranele hidroizolatoare;

Se pot folosi si membrane hidroizolatoare, la care nu este necesara sapa de protectie.

Verificarea si receptia lucrarilor de hidroizolatie, se face :

la terminarea lucrarilor de hidroizolatie, prin incheierea unui proces – verbal de

receptie a sapei hidroizolatoare;

1.4 Controlul calitatii lucrarilor de executie

Se vor face conform ind AND 577, prin masuratori “in situ”. In situ se verifica aderenta

stratului hidroizolator de stratul suport. Masuratorile vor fi efectuate de catre laboratoare

autorizate. Pentru verificarea calitatii lipirii membranei de stratul suport se fac determinari

conform planului de verificare a calitatii lucrarilor aprobat de consultant.

Nu se va trece la faza urmatoare de executie in situatia in care rezultatele obtinute nu

corespund valorilor din reglemetarile tehnice in vigoare si fisei tehnice a producatorului.

CAPITOLUL

RACORDAREA CU TERASAMENTELE

1. GENERALITĂŢI

Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale ce trebuie îndeplinite la executarea,

compactarea, nivelarea şi finisarea umpluturilor de la sferturile de con şi din spatele culeelor,

protecţia sferturilor de con, executarea, transportul, montarea plăcilor de racordare şi a grinzilor

de rezemare, executarea scărilor şi a casiurilor pe taluz, controlul calităţii şi condiţiile de

recepţie.

Racordarea culeelor cu terasamentele se poate face cu sfert de con, aripi sau ziduri de

sprijin.

În cazul terasamentelor înalte, la podurile cu oblicitate sau amplasate pe cursuri de apă cu

viteze mari, racordarea cu terasamentele se recomandă a fi realizată cu aripi sau ziduri de sprijin

din beton sau beton armat; în celelalte cazuri se recomandă folosirea sferturilor de con.

Fundaţiile aripilor, zidurilor de sprijin, sferturilor de con si ale pereurilor vor fi coborâte sub

adancimea de afuiere iar pereurile vor fi executate pe taluzurile terasamentelor până la limita

albiei majore. Aripile si zidurile de sprijin se recomanda să fie separate de corpul culeei printr-un

rost care să permită tasarea independentă a culeelor si a lucrărigor de racordare cu terasamentele.

2. EXECUŢIA UMPLUTURILOR

La execuţia umpluturilor la sferturile de con şi din spatele culelor se vor respecta prevederile

din caietele de sarcini de drum, din standardele şi normativele în vigoare şi din prezentul caiet

de sarcini.



Rev. 0


În spatele culeelor şi pe feţele laterale ale zidurilor intoarse care sunt în contact cu pământul

se va prevedea acoperirea cu o suspensie de bitum filerizat în dublu strat aşezată pe un mortar

de ciment sclivisit de 2cm grosime.

La execuţia terasamentelor în zona de tranziţie se recomandă următoarele:

a) În cazul culeelor masive şi înnecate se va ţine seama de faptul că în apropierea fundaţiei şi

elevaţiei culeei nu este posibilă compactarea umpluturilor cu compactori de tip greu (compactori

cu pneuri, rulouri vibratoare sau alte utilaje de compactare folosite în mod curent la compactarea

rambleelor). În acest caz asigurarea gradului de compactare se va face cu mijloace de

compactare specifice spaţiilor înguste (plăci vibratoare, maiuri mecanice, etc.). Pentru restul

rambleului, compactarea materialului de umplutură se va face cu utilaje indicate în “Normativ

privind executarea mecanizată a terasamentelor de drumuri” C 182-87.

Dacă umplutura din zona de tranziţie nu se face odată cu umplutura rambleului rampei de

acces, se va asigura un spaţiu suficient utilizării mijloacelor de compactare, executându-se

totodată şi treptele de înfrăţire.

Dacă umplutura din zona de tranziţie (excluzând umplutura care se compactează cu

mijloace specifice spaţiilor înguste), se face odată cu umplutura rambleului rampei de acces,

acestea se vor executa în straturi succesive, delimitându-se corespunzător materialul granular

utilizat în zona de tranziţie.

b) În cazul culeelor rezemate pe terasament compactarea umpluturilor de pământ se va face

în aceleaşi condiţii ca şi pentru restul rampei de acces. Pentru asigurarea unei stabilităţi maxime,

atât zonei de tranziţie pod-rampă de acces cât şi a culeei podului, care în acest caz reazemă direct

pe umplutura terasamentului, prin intermediul unui prism din piatră spartă, piatră brută sau

balast, este necesar să se respecte procesul tehnologic următor:

executarea lucrărilor pregătitoare a terenului de fundare se va face în mod unitar

pe întreaga suprafaţă aferentă lucrării pod-rampă de acces;

umplutura de pământ din zona de tranziţie pod-rampă de acces se va executa şi

compacta până la cota finală a terasamentului fără a ţine cont de amplasamentul

culeelor;

amplasarea culeelor se va face în săpătura executată în terasamentul umpluturii

zonei de tranziţie, după ce aceasta a fost adusă la gradul de compactare

corespunzător prescripţiilor tehnice în vigoare;

patul pentru plăcile de racordare se va executa prin umplutură şi compactare

succesivă până la aducerea la cotă, apoi se aşterne stratul de nisip în grosime de

10 cm.

Pentru înălţimi mari ale rampei de acces şi la adâncimi mari de fundare a culeei de acest

tip, se va respecta tehnologia de execuţie menţionată pentru tipurile de culee înecată sau masivă.

Compactarea materialului de umplutură în apropierea culeei se va face cu mijloace specifice

spaţiilor înguste.



Rev. 0


În toate cazurile, indiferent de tipul culeei adoptat, se recomandă executarea lucrărilor de

protejare a taluzurilor în scopul de a preveni ravinările sau pierderea locală a stabilităţii acestora.

Protejarea taluzurilor se va face ţinând seama de natura pământului, de înălţimea

rambleului şi de panta taluzului prin una din metodele următoare:

- caroiaje;

- plantaţii;

- pereuri;

Alegerea tipului şi metodei de protejare a taluzurilor se face în funcţie de condiţiile

climatice din zona respectivă şi a eficienţei tehnico-economice a soluţiei alese. Detaliile de

execuţie pentru protejarea taluzurilor vor fi stabilite în conformitate cu prevederile STAS 2916-

87. În cazul culeilor înecate, zona de taluz de sub suprastructuri se va perea.

Abaterile limită admise la execuţia platformei drumului în zona de tranziţie pod-rampă de

acces sunt:

- la înălţimea platformei:

± 0.05 m faţă de ax;

± 0.10 m la lăţimea totală;

- la cotele proiectului;

± 0.02 m faţă de cotele de nivel ale proiectului.

3. PLĂCI DE RACORDARE ŞI GRINZI DE REZEMARE

Plăcile de racordare sunt elemente folosite pentru atenuarea acţiunii traficului rutier pe

zona de tranziţie pod-rampă de acces.

Plăcile de racordare şi grinzile de rezemare aferente se execută prin prefabricare sau

monolit din beton de clasa minim C 20/25.

Plăcile de racordare sunt amplasate în terasament (în cazul sistemelor rutiere nerigide pe

rampa de acces) sau la nivelul căii (în cazul sistemelor rutiere rigide).

În cazul plăcilor de racordare amplasate la nivelul căii, executate monolit, se vor respecta

condiţiile tehnice impuse îmbrăcăminţilor rutiere rigide, conform prevederilor STAS 183-86.

Gradul de compactare a terasamentelor în zona de racordare pod-rampă de acces va fi de

minim 95%, stabilit conform STAS 2914-84.

Plăcile de racordare, inclusiv grinzile de rezemare ale acestora, se calculează la clasa “E”

de încărcare conform instructiunilor tehnice AND 515 -93. Placa de racordare se calculează ca

placă pe mediu elastic (în cazul plăcii de racordare turnată monolit) şi ca ansamblu de fâşii

simplu rezemate rigid la un capăt şi elastic la celălalt capăt prin intermediul grinzii de rezemare.

Plăcile de racordare se stabilesc în funcţie de înălţimea rambleului (Hr), tipul sistemului

rutier al rampei de acces şi tipul culeei, conform tabelului 5.



Rev. 0


TABEL 5

Tip culee Hr (m)

< 3 3 - 4 4 - 5 5 - 6 6 - 7 7 - 8 > 8

Masivă P3 P4 P5 P6* P6

{necată P3 P4 P5 P6* P6

Rezemată pe

terasament P5 P6* P6

NOTĂ: În cazul sistemelor rutiere rigide se utilizează placa de racordare P6* turnată

monolit.

Grinzile de rezemare se execută întotdeauna pe un prism de piatră spartă conform

instrucţiunilor STAS 6400-84 realizat în straturi succesive, bine compactate, odată cu

terasamentul zonei de tranziţie.

A. PROTECŢIA SFERTURILOR DE CON

Pentru asigurarea stabilităţii pământului din sfertul de con, se pot aplica următoarele 2

tipuri de protecţii:

1.Taluz constant 2:3

sub pod (sau pasaj) se va perea cu un pereu ce va rezema pe fundaţie;

- în afara podului (sau pasajului) se va înierba.

2.Taluz variabil

se va perea cu un pereu ce va rezema pe fundaţie;

Pereul pentru sfertul de con se va realiza din dale de beton, rostuite, aşezate pe un strat de

fundaţie din beton de 10 cm grosime şi un strat de nisip de 5 cm grosime. Dalele din beton vor

avea grosimea de 15 cm, pentru înălţimea de 4,00 m de la vârful sfertului de con şi cu grosimea

de 20 cm pentru restul de înălţime. Betonul din dale va fi de clasă minim C20/25 iar betonul din

fundaţie va fi de clasă minim C 12/15. Stratul de fundaţie din beton se aşterne în avans de

pozarea dalelor, astfel încât acestea se vor aşeza tot timpul pe betonul proaspăt.

B. SCĂRI ŞI CASIURI PE TALUZE

La capetele podului (pasajului) se vor amplasa de o parte şi de alta ale acestuia, casiuri

pentru evacuarea rapidă a apelor meteorice de pe suprastructură şi scări pentru accesul sub pod.

Casiul se va executa din piatră brută zidită sau din dale de beton clasa minim C20/25

prefabricate monolitizate pe şantier. Forma şi dimensiunile acestuia se vor preciza prin proiect.

Scările se realizează din elemente (trepte) prefabricate din beton de clasă minim C20/25.



Rev. 0


Treptele trebuie să fie de înălţime egală şi să corespundă ca formă, dimensiuni şi mod de

finisare, prevederilor proiectului. Orizontalitatea treptelor se va verifica la fiecare treaptă cu

dreptarul şi nivela cu bulă de aer. Abaterile limită admisibile sunt:

- la orizontalitatea treptelor 2 mm

- la înălţimea treptelor 1 mm

Muchiile treptelor trebuie să fie drepte şi intacte, să nu prezinte ondulaţii sau ştirbituri. De

asemenea, treptele de beton sclivisit sau mozaicat nu trebuie să prezinte reparaţii locale ale unor

ştirbituri produse în timpul execuţiei din cauza unei protejări insuficiente a treptelor.

Atât casiul cât şi scara vor rezema pe taluz pe o fundaţie de balast de 10 cm grosime şi

vor avea fiecare o fundaţie din beton de clasă C12/15 a cărei dimensiuni, funcţie de înălţimea

terasamentului, se vor preciza în proiect.

Scările pe taluze sunt prevăzute cu un parapet realizat din ţeavă de diametrul 38 mm

sau oţel rotund OB 37 20 mm. Parapetele trebuie să fie verticale pe toată înălţimea, verificarea

efectuându-se cu firul cu plumb. La mâna curentă a parapetelor metalice se va controla ca în

punctele de înnădire să nu existe praguri care să jeneze la palmă. Micile denivelări se vor înlătura

prin polizare. Stâlpii acestui parapet vor avea fundaţii din piatră spartă, sau din beton.

GABIOANE ŞI SALTELE DIN GABIOANE

CAP.1. GENERALITĂŢI

Prezentul caiet de sarcini se aplica la executarea betoanelor folosite la lucrarile de aparari

de maluri . El cuprinde conditiile tehnice comune ce trebuie sa fie indeplinite la realizarea

lucrarilor, controlul calitatii materialelor etc.

Caietul de sarcini este obligatoriu pentru unităţile de execuţie care realizează lucrările

din gabioane şi piatră brută pentru această lucrare.

În cazul constatării unor abateri de la prezenta documentaţie proiectantul şi beneficiarul

vor putea dispune întreruperea lucrărilor, antreprenorul fiind obligat la refacerea lucrărilor

necorespunzătoare.

Antreprenorul este obligat să efectueze toate încercările de laborator şi verificările

prezentate în acest caiet de sarcini, precum şi încercările şi verificările suplimentare pe care, pe

parcursul execuţiei, proiectantul sau beneficiarul le vor considera necesare.

La execuţie se vor respecta prevederile standardele şi normativele în vigoare, în măsura

în care acestea din urmă completează şi nu contravin prevederilor prezentului caiet de sarcini.

Antreprenorul este obligat să organizeze autocontrolul calităţii lucrărilor pe toate fazele

de execuţie.

Beneficiarul, prin inspectorii de şantier, este obligat să supravegheze realizarea corectă pe

faze a lucrărilor şi să semnaleze proiectantului abaterile constatate.

Capitolul prezent nu cuprinde placarea cu beton a gabioanelor şi filtru de geotextil.



Rev. 0


Documente de referinţă

5. Legea nr.10/1995-Legea privind calitatea în construcţii;

6. NP 067/2002 – Normativ pentru proiectarea lucrărilor de apărare a drumurilor,

căilor ferate şi podurilor, împotriva acţiunii apelor curgătoare şi lacurilor;

7. SR 667/2000 – Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri.

Condiţii tehnice de calitate;

8. SR EN 12670/2002 – Piatră naturală. Terminologie;

9. STAS 2543/76 – Împletituri din sârmă. Plase cu ochiuri pătrate;

10. STAS 2542/82 – Împletituri din sârmă. Plase cu ochiuri hexagonale şi

trapezoidale;

11. SR 662/2002 – Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. Condiţii

tehnice de calitate;

12. STAS 438/1-89 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la

cald. Mărci şi condiţii tehnice de calitate;

13. STAS 438/2-91 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă rotundă

trefilată;

14. SR 438-3:1998 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Plase sudate

15. SR 438-4:1998 – Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă cu profil

periodic obţinută prin deformare plastică la rece

16. SR EN 10244/2/2009 – Sârme şi produse trefilate din oţel. Acoperiri metalice

neferoase pe sârmă de oţel. Partea 2: Acoperiri de zinc sau aliaj de zinc

CAP. 2. GABIOANE ŞI SALTELE DE GABIOANE

Lucrările de gabioane au următoarele caracteristici:

sunt structuri elastice capabile să reziste în condiţii date de solicitările la care sunt supuse,

ele pot prelua sarcini destul de mari;

sunt structuri drenante capabile să preia şi să evacueze apele;

sunt structuri la care deformaţia asigură conlucrarea tuturor elementelor fără a se diminua

rezistenţa;

sunt structuri cu o durată de funcţionare relativ mare, care pot fi considerate cu caracter

permanent;

se pot executa in orice anotimp şi nu necesită măsuri speciale cu excepţia placării cu

beton;

intră in funcţiune imediat, pe măsura executării lucrărilor;



Rev. 0


forma şi dimensiunile gabioanelor sunt diverse, în funcţie de tipul de lucrare, configuraţia

şi natura terenului.

Aceste lucrări constau in aprovizionarea, transportul şi montarea la faţa locului a

materialelor care alcătuiesc un gabion sau o saltea de gabioane.

2.1. – Materiale – Condiţii tehnice şi calitative

2.1.1. Alcătuire

Gabioanele sunt cutii alcătuite dintr-un schelet metalic (carcase) confecţionat din oţel

beton pe care se înfăşoară plasa de sârmă zincată şi care se umplu în amplasament cu piatră brută

sau bolovani de râu.

Cutiile pentru gabioane se confecţionează fie direct pe amplasament, fie acolo unde este

mai convenabil, după care se montează în amplasament, în funcţie de condiţiile specifice,

manual, cu o macara sau alte mijloace.

Cutiile de gabioane se vor executa din cadre şi armături longitudinale din oţel beton

OB37.

Plasa de sârmă va fi zincată (Zn),conform STAS 2543/76 si STAS 2542/82 de tipul

l(latura ochiului) x d(diametrul sârmei) x L(lăţimea plasei) si se va fixa de cadre de oţel beton

printr-o cusătură cu sârmă zincată cu diametrul de 2.8 mm.

Plasa de sârmă zincată va fi în conformitate cu planşele din proiectul tehnic şi detaliile de

execuţie.

Aceste tipuri de gabioane se vor folosi conform planşei cu secţiuni tip funcţie de zonele

pe care acestea se aplică.

2.1.2. Materiale

Principalele materiale care intră în alcătuirea gabioanelor sunt:

- oţel - beton pentru carcase;

- plase de sârmă pentru cutii;

- agregate de carieră (piatră brută negeliva sau bolovani de rau) pentru umplerea cutiilor

din gabioane .

2.1.2.1. Oţel - beton

Oţelurile beton trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 438/1-89;

438/2-91; SR 438-3,4-98.

Livrarea oţelului beton pe şantier se face conform prevederilor legale în vigoare însoţită

de:

-certificatul de calitate emis de producător (dacă livrarea o face producătorul);

-certificate de garanţie corespunzătoare loturilor care se livrează (dacă livrarea se face pe

bază de aprovizionare).



Rev. 0


În cazul în care lipseşte certificatul de calitate sau există dubii asupra calităţii oţelului

aprovizionat se va proceda la determinarea caracteristicilor reale (în principal rezistenţa la

tracţiune şi sudabilitatea) de către un laborator de specialitate.

Sudabilitatea se va verifica conform SR ISO/TR 581:2011 (Sudabilitate. Materiale

metalice. Principii generale) .

Pentru fiecare cantitate şi sortiment aprovizionat operaţia de control a calităţii este

obligatorie şi va consta din:

-constatarea certificatului de calitate sau garanţie;

-verificarea dimensiunilor secţiunii ţinând seama de reglementările normativelor în

vigoare (STAS 438/1-89; STAS 438/2-91; SR 438/3,4-98).

- examinarea aspectului;

- verificarea prin îndoire la rece.

Frecvenţa verificărilor se face conform normativ NE 012.

Oţelurile vor fi depozitate pe tipuri şi diametre şi se va urmări:

- evitarea condiţiilor care favorizează corodarea;

- evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale;

- asigurarea posibilităţilor de identificare uşoară a fiecărui sortiment şi diametru.

Oţelul beton livrat în colaci si trebuie să fie îndreptat înainte de a se proceda la tăiere şi

fasonare, fără a se deteriora însă profilul.

La intinderea cu troliul, alungirea maximă nu va depãşi 1 mm/m.

Înãdirea barelor prin sudură se va face conform instrucţiunilor tehnice pentru sudarea

armăturilor din oţel - beton , indicativ C28 / 99 Normativ pentru sudarea armăturilor din oţel-

beton.

Barele care se sudează se vor curăţa cu perii de sârmă până la obţinerea unui luciu

metalic pe lungimea înădirii prin sudare, precum şi pe suprafeţele transversale ale capetelor ce se

sudează.

2.1.2.2. Plasa de sârmă

Plasa va fi din sârmă zincată conform STAS 2543/76 (Împletituri din sârmă. Plase cu

ochiuri pătrate) cu ochiuri patrate sau conform STAS 2542/82 (Împletituri din sârmă. Plase cu

ochiuri hexagonale şi trapezoidale) cu ochiuri hexagonale.

Dimensiunile plaselor precum diametrul au o toleranţă de + 5 % .

Grosimea sârmei este de 2,8 mm, cu toleranţă de 2 % .

Sârma de legătură (împletire) va fi aceeaşi ca şi sârma din gabioane.

Plasa de sârmă trebuie să nu prezinte omisiuni la impletire. Se admite o singură ruptură

de sârmă pe 25 m2

.



Rev. 0


Vârfurile spirelor trebuie să se găsească în acelaşi plan, atunci când plasa este întinsă.

Capetele spirelor la marginile laterale ale plasei vor fi tăiate drept şi îndoite spre spirele

din care provin.

Abaterea limită de la perpendicularitatea laturilor ochiului va fi de ±50 .

Plasele din sârmă de oţel cu ochiuri pătrate se livrează în suluri fără miez.

Pentru lăţimi ale plasei mai mari de 1500 mm, capătul liber al plasei se leagă cu sârmă în

5 ...7 locuri la distanţe egale între ele.

La marginea sulului se ataşează o etichetă de tablă cu următoarele specificaţii:

- marca de fabrică sau determinarea producătorului;

- notarea plasei cu excepţia denumirii;

- lungimea;

- masa netă a sulului;

La livrare, produsul va fi însoţit de un certificat de calitate întocmit conform dispoziţiilor

legale in vigoare.

Încărcarea, transportul şi descărcarea plaselor de sârmă se vor face cu grijă, evitându-se

turtirile şi deformarea lor.

2.1.2.3. Agregatele de carieră

Piatra brutã se întrebuinţează la umplerea gabioanelor.

Piatra brută trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate în conformitate cu SR 667/2000

(Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru lucrări de drumuri. Condiţii tehnice de calitate).

Piatra brută trebuie să aibă următoarele caracteristici :

porozitatea aferentă rocii < 1,0 % sau între 1-5%;

SR EN 1936:2007 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea densităţii reale

şi densităţii aparente şi a porozităţii totale şi deschise

absorbiţia la apă la presiune normală < 0,5%;

SR EN 13755:2008 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea absorbţiei de

apă la presiune atmosferică

rezistenţa la compresiune 61-120 N/mm2

SR EN 1926/2007 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea rezistenţei la

compresiune uniaxială;

rezistenţa la şoc mecanic de 7,1 – 10 N/mm2

;

SR EN 14158:2004 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea energiei la

rupere prin şoc

uzură mică prin frecare pe cale uscată;



Rev. 0


SR EN 14157:2006 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinare a rezistenţei la

abraziune

roci de calitate bună cu coeficient de calitate 11,1...13;

roci semigrele cu densitate aparentă între 1,80 şi 2,25 g/cm2

şi roci grele având densitatea

aparentă cuprinsă între 2,25 şi 3 gr/ cm2

;

SR EN 1936:2007 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea densităţii reale

şi densităţii aparente şi a porozităţii totale şi deschise

rezistenţa îngheţ-dezgheţ

SR EN 12371/2010 (Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea rezistenţei la

îngheţ).

Piatra brută trebuie să provină din roci metamorfice sau sedimentare şi să satisfacă

următoarele condiţii:

- să nu prezinte urme vizibile de dezagregare fizică, chimică sau mecanică;

- să fie omogenă în ce priveşte culoarea şi compoziţia mineralogică;

Piatra folosită la umplerea saltelelor de gabioane va avea formă poligonală greutatea

cuprinsa intre 10-50 kg/buc. Aceasta vor trebui să respecte aceleaşi condiţii precum piatra brută

de carieră.

Pentru piatra brută ce este livrată din carieră organizată se vor emite certificate de calitate

pentru fiecare transport în parte, conform legilor în vigoare.

Se interzice introducerea în lucrare a pietrei brute cu amestec de pământ şi steril, a

anrocamentelor ce depăşesc sortul prescris.

2.1.3. Descrierea lucrărilor de apărări de mal din gabioane

Ordinea de execuţie a lucrărilor este următoarea:

- lucrări pregătitoare;

- excavarea şi nivelarea amplasamentului;

- amplasarea geotextilului pe fundul saltelei sau in spatele zidului de gabioane, odată cu

executarea zidului de gabioane;

- executarea şi montarea cutiilor saltelelor de gabioane;

- umplerea cutiilor saltelelor de gabioane cu piatră brută;

- montarea cutiilor pentru gabioane şi umplerea lor cu piatră brută;

- realizarea umpluturii în spatele apǎrǎrii de mal acolo unde este cazul.

Lucrările pregătitoare constau în:

- curăţirea terenului din amplasamentul lucrării de iarbă şi buruieni, frunze şi crengi,

defrişarea de tufişuri şi arbuşti;



Rev. 0


- înainte de începerea lucrărilor de bază se va verifica dacă in amplasament există

trasee de cable, conducte, altele decât cele indicate pe teren, sau alte obiective care ar

putea fi afectate de lucrările proiectate; în astfel de situaţii se va proceda la devierea

sau protecţia acestora;

- săpăturile pentru pozarea lucrărilor se vor executa pe tronsoane de 10-20 m în ordinea

stabilită în proiect, manual şi mecanizat;

- la terminarea lucrărilor se va întocmi proces verbal de verificare a cotei de fundare;

2.1.4. Executia gabioanelor

Gabioanele se vor executa după verificarea şi acceptarea de către consultant a

dimensiunilor şi calităţii acestora.

In primă fază, plasa se va monta pe fundul şi laturile cutiei, plasa capacului rămâne rulată

în partea din faţă, urmând să se deruleze spre spatele cutiei şi să se fixeze după umplerea cutiei

cu piatră. La legarea împletiturii de cadrele metalice se va face coaserea cu sârmă strâns, la

fiecare ochi de plasă astfel încât să rezulte o structură rezistentă la deformare.

Feţele vecine a două gabioane vor fi perfect lipite utilizând în acest scop un levier de

lemn. Cei patru pereţi verticali vor fi cusuţi cu sârmă zincată. De asemenea pereţii vecini a două

gabioane vor fi cusuţi cu sârma de legătură. Se va coase prin fiecare ochi, introducerea sârmei de

legătură se va face cu o bară de lemn şi un cleşte pe care se rulează extremitatea firului liber.

Saltelele se vor monta astfel încât între ele să nu rămână spaţii goale.

Faţa gabionului umplut trebuie să fie orizontală cu o toleranţă de 2 - 3%. Cusătura pe

margini nu trebuie să aibă un pas mai mare de 30 cm.

Se vor lega cu sârmă toate laturile gabionului de laturile vecine.

Dimensiunile minime ale pietrei trebuie sã fie de 1,5 ori mai mari decât dimensiunea

maximă a ochiului plasei, dar nu mai mari de 8 - 10 cm pentru salteaua de gabioane si intre 15-

40 cm pentru gabioane.

Umplerea se va executa manual, prin aşezare, urmărindu-se realizarea unei zidării

uniforme la peretele frontal şi împănarea pietrelor şi umplerea golurilor astfel incât să nu apară

deformaţii ulterioare.

In cazuri excepţionale, când la umplere se utilizează şi piatră cu dimensiuni sub 15 cm,

aceasta se va aşeza în mijlocul cutiei, constituind miezul umpluturii.

La suprafaţa gabionului (partea de sus) se vor aşeza pietre mici şi plate.

2.1.5. Toleranţe şi abateri limită admisibile la lucrările de gabioane

Lucrările de gabioane se execută in tronsoane de 15 m.

Pregătirea terenului şi montarea gabioanelor se vor face pe tronsoane cu lungimi de

maxim 20 m.

Abaterile limită pentru fiecare tronson la elevaţii :



Rev. 0


- cota ±2 cm;

- lungime ±4 cm;

- lăţime ±2 cm;

- abaterile înclinării paramentelor faţă de proiect ±3 cm;

- poziţionare în plan ±3 cm;

CAP.3. FILTRE DIN GEOTEXTIL

Geotextilele sunt membrane permeabile cărora compoziţia fibroasă şi tehnologia de

realizare le conferă propr ietăţi compatibile cu utilizarea lor la lucrarile de aparare.

La proiectarea lucrărilor s-a ţinut seama de prevederile ghidului pentru proiectarea

lucrărilor ce înglobează materiale geosintetice, P 134-1995 şi NP 075-2002.

Alegerea unui filtru geotextil se face pe baza a două criterii:

- de reţinere a particulelor de pământ si previn antrenarea lor de către apă;

- de permeabilitate, potrivit căreia permeabilitatea unui geotextil trebuie să fie mai mare

ca permeabilitatea pământului, înmulţit cu un coeficient de siguranţă egal cu zece.

Geotextilele se realizează din polimeri cum ar fi polipropilenă (P.P.), poliesteri (PES) şi

mai rar poliamidă (PA) şi polietilenă (PE).

După modelul de fabricare ele pot fi ţesute, neţesute, tricotate, reţea, etc.

Alegerea unui filtru din geotextil se face pe baza a două criterii:

- de reţinere a particulelor de pământ care pot fi antrenate de către apă;

- de permeabilitate, potrivit căreia permeabilitatea unui geotextil să fie mai

mare ca permeabilitatea pământului înmulţit cu un coeficient de siguranţă egal cu

10.

Geotextilele se recomandă a fi folosite astfel:

- pământ compactat nisipos - geotextile puţin dense şi groase

- pământ argilos, prăfos-argilos - geotextile subţiri, impregnate

- pământ prăfos - geotextile mai dense.

Tipul de geotextil utilizat fregvent la lucrarile de aparari de maluri respectiv ziduri de

gabioane, peree etc. are urmatoarele caracteristici :

- tip material: polimer cal. I. fibră nouă

- tip geotextil: neţesut

- masa specifică: 300 g/mp

- grosime sub sarcina de 20 KN/mp: 4,5 mm

- rezistenţa la rupere prin tracţiune: >35 KN/m



Rev. 0


- alungirea la rupere: max. 85%

- rezistenţa la poansonare CBR 3.500 N

- alungirea la sarcină 30 daN/5 cm: 50%

- coeficient de permeabilitate DARCY: 1 m/s x 10-3

- mărimea porilor 90 0,07 mm.

Caracteristicile geotextilelor trebuie sa corespunda prevederilor “Normelor tehnice

privind utilizarea materialelor geosintetice la lucrarilor de construtii” aprobate de ICCPDC –NE

075/2002.

Se va determina masa unitară a materialului, pe probe prelevate prin sondaj, rezultatele

fiind comparate cu valorile din fişele care însoţesc produsul.

Este suficientă o suprapunere a fâşiilor de geotextil pentru înădirea acestora pe o lăţime

de 20 cm, care asigură o bună continuitate atât din punct de vedere mecanic cât şi hidraulic.

Zona suprapusa nu trebuie să aibă o rezistenţă mecanică mai mică decât rezistenţa fâşiilor

ce se îmbină; de această condiţie se va ţine seama la alegerea firului şi a modelului cusăturii. In

general se recomandă o cusătură cu fir dublu, care evită desfacerea cusăturii în cazul ruperii

firului.

Condiţiile de depozitare a geotextilului trebuie să asigure punerea în operă conform

proiectului, evitându-se umezirea şi îngheţul produselor, expunerea la lumină, precum şi

impurificarea cu praful de pe şantier etc. Rulourile se vor depozita culcat, pe o suprafaţă

orizontală. Este interzisă depozitarea lor în straturi încrucişate.

In situaţia în care un sul a fost afectat printr-o depozitare necorespunzătoare, se vor

îndepărta rândurile de la suprafaţă care au fost deteriorate, înainte de punerea în operă.

In majoritatea cazurilor, geotextilele sunt livrate sub formă de suluri. In funcţie de

dimensiunile lor, sulurile pot fi deplasate manual sau cu utilaje de transport local. Pentru

geotextilele sub formă de plăci, panouri etc., se vor folosi mijloace de manipulare şi transport

corespunzătoare.

Rolele de geotextil trebuie să fie prevăzute cu etichete pe care se va specifica:

producătorul, denumirea comercială a geotextilului, numărul lotului de fabricaţie, condiţiile de

depozitare.

La sosirea pe şantier se va verifica în primul rând denumirea şi tipul geotextilului livrat,

precum şi modul de prezentare, prin examinarea etichetelor aplicate pe baloturi, verificând dacă

tipul de geotextil corespunde celui prevăzut în proiect. Toate materialele necorespunzătoare vor

fi restituite furnizorului.

Pentru geotextilele din fiecare lot fabricat (aprovizionat) şi care urmează să fie pus în operă,

se vor lua câte 3 prelevări unitare de câte 0,5 mp pentru a se constitui eşantioanele de conservare şi

păstrare.

CAP. 4 - BARBACANE DIN PVC



Rev. 0


Pentru realizarea barbacanelor se folosesc tuburi PVC 110 mm conform STAS 6675/2-92

Caracteristicile acestora sunt aratate in tabelul nr.15.

Tabel nr. 15

STAS 6675/2-92

STAS 10617/2-84(inlocuit

partial cu decizia 33/2004

Tub de PVC rigid Tub de polietilena rigid

Diametru exterior (mm) 75 110 75 110

Grosimea nominala (mm) 3.6 5.3 4.3 6.3

Lungimea (ml) 6.0 6.0 5-12 5-12

Greutatea (kg/ml) 1.12 2.11 0.972 2.080

Suprafata activa (cm2/ml) 24-45 neperforat 24-45 neperforat

CAP. 5. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR

5.1. Controlul de calitate al materialelor la furnizor

In cazul lucrarilor de aparare care necesita volum mai mare de lucrari, la care sunt necesare

cantitati mari de materiale, antreprenorul va delega un reprezentant la furnizor in vederea verificarii

calitatii si cantitatii fiecarui sortiment ce urmeaza a fi livrat. Se va urmari ca fiecare lot de livrare sa

fie insotit de un certificat de calitate al materialului, intocmit conform dispozitiilor legale in vigoare,

prin care producatorul garanteaza caracteristicile de calitate conditionat de regulile in ce priveste

transportul, manipularea si depozitarea materialelor.

5.2. Controlul intern al materialelor pe santier

Controlul intern al materialelor livrate la santier este o obligatie permanenta a

antreprenorului. El se exercita sub autoritatea sefului de santier, a tuturor esaloanelor de executie.

Antreprenorul are obligatia sa asigure efectuarea tuturor incercarilor si determinarilor pentru

materialele care vor fi puse in opera in cadrul, fie a laboratorului propriu santierului, fie la un

laborator autorizat. El va tine evidenta la zi a probelor si incercarilor acestor probe cerute prin

prezentul caiet de sarcini, prin caietul de prescriptii tehnice speciale si a proiectului.

Daca consultantul constata ca sunt necesare verificari suplimentare fata de caietele de sarcini

si ale proiectului, antreprenorul este obligat sa le efectueze.

5.3. Controlul calităţii lucrărilor

- verificarea tasării platformei de lucru şi a măsurilor luate pentru scurgerea apelor

meteorice;

- verificarea terenului de fundare care, constă în verificarea naturii şi stării de consistenţă a

terenului de fundare;



Rev. 0


- verificarea cutiilor din plasă, cu dimensiuni, confecţionare şi aşezare pe teren;

- verificarea pe tot parcursul execuţiei a dimensiunilor în plan şi secţiune, a calităţii

materialelor puse în operă.

5.4. Urmărirea comportării în timpul execuţiei lucrărilor

Este necesară pentru cunoaşterea continuă a aptitudinilor pentru exploatare :

- modul de comportare a construcţiilor în comparaţie cu prevederile proiectului;

- măsurile ce trebuie luate în vederea opririi eventualelor fenomene ce ar putea duce la

avarierea sau distrugerea construcţiilor.

5.5. Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face pe toată durata de

existenţă a acestora.

După finalizarea lucrărilor, antreprenorul trebuie să facă profile de referinţă

(postexecuţie).

Beneficiarul are obligaţia de a urmări comportarea în timp a construcţiei. In acest sens va

face şi vizualizare periodică la un interval de 6 luni si in mod obligatoriu după viituri, sau

scurgeri masive de gheţuri şi va face profile transversale prin lucrare, care se vor compara cu

profilele de referinţă.


Receptia constituie o componenta a sistemului calitatii in constructii si prin actul de receptie

se certifica faptul ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu prevederile

contractului ai ale documentatiei de executie.

Receptia lucrarilor de constructii, in conformitate cu Hotararea nr. 273 din 14 iunie 1974

(publicata in Monitorul Oficial nr. 193 din 28 iulie 1994), se realizeaza in doua etape:

receptia la terminarea lucrarilor

receptia finala

6.1. Receptia la terminarea lucrarilor

Antreprenorul trebuie sa comunice investitorului data terminarii tuturor lucrarilor prevezute

in contract.

Comisia de receptie examineaza executarea lucrarilor in conformitate cu respectarea

prevederilor din autorizatia de construire, cu prevederile contractului, ale documentatiei de executie,

precum si cu avizele eliberate de autoritatile competente.

Proiectantul, in calitate de autor al proiectului constructiei, va intocmi si prezenta in fata

comisiei de receptie punctul sau de vedere privind executia constructiei.

La terminarea examinarii, comisia va consemna observatiile si concluziile in procesul-verbal

de receptie, inclusiv recomandarea de admitere cu sau fara obiectii a receptiei.




Rev. 0


Receptia finala este convocata de investitor in cel mult 15 zile dupa expirarea perioadei de

garantie. Perioada de garantie fiind cea prevazuta in contract.

La receptia finala participa:

beneficiarul

comisia de receptie numita de beneficiar

proiectantul lucrarii

antreprenorul

CAP. 7. DESFIINTAREA SANTIERULUI DUPA TERMINAREA EXECUTIEI

LUCRARILOR

7.1. Desfiintarea santierului

Dupa terminarea lucrarilor se vor lua masuri pentru desfiintarea santierului.

Astfel, la terminarea lucrarilor, antreprenorul va dezafecta constructiile si amenajarile

aferente organizarii de santier proprii.

Cu aceasta ocazie se vor face amenajarile necesare in vederea redarii in folosinta anterioara

a terenului pe care s-au aflat obiectele organizarii de santier.

Se vor inlatura in totalitate efectele si eventualele surse de poluare a terenului (baze de

productie, ateliere de reparatii si intretinere utilaje, depozite de combustibili).

Cu prilejul desfiintarii santierului, antreprenorul va asigura de asemenea curatirea locului

din ampriza lucrarilor executate atat la uscat, cat si in albie.

CAP. 8. PROTECTIA MEDIULUI

Lucrarile proiectate nu introduc efecte negative asupra solului, microclimatului apelor de

suprafata, vegetatiei, faunei, zgomotului si peisajului.

Tratarea directa a degradarilor taluzurilor ca simptom imediat, implica eforturi in directia

identificarii si abordarii tuturor factorilor semnificativi.

Potentialul de degradare a taluzurilor este dictat de stabilitatea acestora si de capacitatea

eroziva a apei de precipitatii si de infiltratii.

Solutiile pentru problemele specifice degradarii taluzurilor trebuie sa ia in considerare

caracteristicile sistemului de lucrari de protectie si consolidare existente in zona si comportarea

acestora in timp.

Proiectele trebuie sa fie conforme cu necesitatile de aparare potrivite potentialului eroziv

al zone aferente.

Amplele cercetari efectuate in ultima vreme indica faptul ca tehnicile manageriale care

emuleaza natura si lucreaza in concordanta cu procesele naturale sunt mai economice si mai

capabile de a atinge scopul propus.



Rev. 0


In perspectiva unei dezvoltari durabile, pentru a rezolva problemele eroziunii malurilor,

trebuie respectate cerintele protectiei mediului. Esenta tehnologiilor ecologice consta in

utilizarea plantelor vii ca material de constructie.

Impactul lucrărilor în perioada de exploatare

Tipul de impact Efecte

Impactul asupra

mediului fizic

Impactul asupra apelor de

suprafaţă

- reducerea proceselor de eroziune a

taluzurilor

Impactul asupra apelor subterane

şi a calităţii apelor de suprafaţă - poluări accidentale

Impactul asupra versanţilor - creşterea gradului de stabilitate

Impactul asupra peisajului - este perceput pozitiv în zona

Impactul asupra

mediului uman Impactul asupra folosirii apei

- nesemnificativ. Se poate resimţi

numai în caz de poluări accidentale

CAPITOLUL

REFACEREA LUCRARILOR CU DEFECTE

In cazul cand o parte a infrastructurii sau intreaga infrastructura nu corespunde prevederilor

proiectului si prezentului caiet de sarcini, antreprenorul este obligat sa execute remedierile

necesare.

Dupa recunoasterea si analiza defectelor, inaintea inceperii lucrarilor de remediere, antreprenorul

propune beneficiarului programul de reparatii, spre aprobare.

Reparatiile intra in sarcina antreprenorului.

Pentru remedierea defectelor de natura sa afecteze calitatea structurii, siguranta si durabilitatea in

exploatare se va proceda astfel:

intocmirea releveului al defectelor;

cercetarea cauzelor, procedandu-se si la efectuarea de incercari investigatii sau

calcule suplimentare;

evaluarea consecintelor posibile pe termen scurt si mai lung;

intocmirea unui dosar de reparatii insotit de toate justificarile necesare.

In functie de constatarile si de studiile efectuate beneficiarului poate sa procedeze

astfel:

sa acorde viza proiectului de reparatii, cu eventuale observatii;

sa prevada demolarea unei parti sau a intregii lucrari.

In cazul defectelor privind geometria lucrarii, calitatea si culoarea suprafetelor, dar care nu

afecteaza siguranta si capacitatea portanta a lucrarii, remedierile se pot efectua astfel:

defectele minore pot fi corectate prin degresare, spalare, rabotare sau rostuire;



Rev. 0


in cazul defectiunilor mai importante, antreprenorul va propune beneficiarului un

program de remediere, pe care-l va analiza si aproba ca atare sau cu completarile

necesare.

Pe suprafetele vazute, cu parament fin, este interzisa sclivisirea simpla.

Fisurile deschise care pot compromite durabilitatea lucrarii, cat si aspectul se colmateaza prin

injectie. Dupa injectie, fisurile sunt curatate cu aer comprimat.

In cazul cand o parte sau intreaga lucrare nu corespunde prevederilor din proiect si din caietul de

sarcini, antreprenorul este obligat sa execute remedierile necesare. Dupa recunoasterea si analiza

defectelor, inaintea inceperii lucrarilor de remediere antreprenorul propune programul de

reparatii spre aprobare beneficiarului.

Pentru remedierea defectelor de natura sa afecteze calitatea structurii, siguranta si durabilitatea in

exploatare se va proceda astfel:

montarea in lucru a dispozitivelor necesare, eventual sa asigure personal de

executie;

releveu detaliat al defectelor;

cercetarea cauzelor, procedandu-se si la efectuarea de incercari, investigatii sau

calcule suplimentare;

evaluarea consecintelor posibile pe termen scurt sau mai lung;

intocmirea unui dosar de reparatii insotit de toate justificarile necesare.

In functie de constatarile si de studiile efectuate beneficiarului poate sa procedeze

astfel:

sa acorde viza proiectului de reparatii, cu eventuale observatii;

sa prevada demolarea unor parti sau a intregii lucrari si refacerea lor pe cheltuiala

antreprenorului;

In cazul defectelor privind geometria lucrarii, calitatea si culoarea suprafetelor, dar care

nu afecteaza siguranta si capacitatea portanta a lucrarii, reparatiile se pot efectua astfel:

defectele minore se pot corecta prin degresare, spalare, rabotare sau rostuire;

in cazul defectiunilor mai importante antreprenorul poate propune beneficiarului un porogram de

remediere pentru a-l analiza si aproba ca atare sau cu completarile necesare

la suprafetele vazute cu parament fin este interzisa sclivisirea simpla. Atunci cand totusi se

aplica, acerasta nu se va face decat cu aprobarea beneficiarului.

Fisurile deschise care pot compromite atat aspectul cat si durabilitatea structurii vor fi tratate,

respectand prevederile Normativului C 149, privind procedee de reparare a elementelor din beton

si beton armat.

La terminarea lucrarilor, antreprenorul va efectua o verificare a intregii lucrari si va asigura

degajarea tuturor spatiilor (sprijiniri, sustineri, depozite, etc.) pentru a permite lucrul liber al

VERIFICAT INTOCMIT

Ing. Mihu Gabriel Ing. Vlad Laurentiu