Niciodati pe fAEia aceea de pimAnt cunoscut[ cu numele stri-vechi de Ratihnvahl nu avea si fie virsat atita sdnge nevinovat ca inclimineafa zileide 21 septembrie, anul Domnului 1407.
Soarele tocmai se ridicase peste mica vale, rece gi mohorAtd',
rrpisati gi, in acelagi timp, apilrat| de culmi ostile, care depiEeau
zece mii de picioarel inilfime, in partea aceea risi,riteani a arcului
tlpin care mlrginegte Peninsula ltalici, despirlind-o atAt de brutalcle restul Imperiului gi de intreaga Europi.
StipAnul acestei feude era principele Marcus I de Saxa, tat[l luiMarcus al Il-lea de Saxa, principele mogtenitor.
in diminea!a aceea, micul Marcus al Il-lea de Saxa stitea zgri-
bulit, gol qi somnoros, in patul s5.u uriag, pe salteaua matlasati cu
pene calde qi moi de gdsci, iar picioarele i se bdlibineau in gol, fbris[ atingi podeaua, degi era inalt pentru cei noui ani ai lui. Avea
ochii verzi gi lenegi ca ai unei pisici, pirul lung gi blond cilzdndtt-ipe umeri Ei increfindu-se in bucle mitisoase gi o piele atAt de fini gi
cle albi incAt pdrea o fetifi.Eilika, guvernanta cate avea griji de el zi gi noapte, dormind ca
un ciine credincios pe un culcug de paie la picioarele patului micu-lui ei stdpdn, acoperi umerii copilului c',t o pdnz| de in, inmuiati inapi fierbinte gi apoi stoarsi.
Prinfigorul mormii de pllcere la atingerea pinzei cildu{e gi in-chise ochii.
I t picior = 30,48 cm (n.red.)
LUCA DI FULVIO
- Si nu cumva si adormi iar, Marcus,
cocogelul, zise Eilika.
Copilul rise gi-gi bdgi o mind intre picioare.
Eilika afundi in lighean o alti bucatd, de pdnzd, o stoarse, apoiintinse pe ea pulini legie.
- Hai, lenegule, sipunegte-te!
- Dar trebuie si md spil chiar in fiecare zi? Marcusal iI-lea.
- Ordinele doamnei, mama ta, sunt literi de lege, riLspunse Eilika.Trebuie si se vadi ci egti un principe, mai presus de muritorii obig-
nuili, chiar gi frri hainele tale somptuoase. Pielea trebuie si-!i stri-luceasci gi si fie parfumati, ca gi cum ai fi un mic zeu.
- Nu-mi place si mi spil... bombdni iar copilul.
- $tim foarte bine Principe Purcel, spuse Eilika, ridicdndu-ldin pat.
Copilul rAse, dupi care, atingind pietrele umede ale pardoselii,se zgribuli iar.
- Mi-e frig!
- Nici micar nu pofi lua seama singur unde-fi pui nobilele talelibufe? suspinb rdbditoare Eilika.
ii indrepti picioarele albe spre o bland deasi de urs, folositl dreptcovor. il risuci gi ii freci fesele cu cdrpa umedi.
Biiatrl ciuli urechile. Zgomotele care veneau de afari erau inibugite.
- Ce-i cu linigtea asta...? '
Se uiti la guvernanti, in timp ce ochii i se umpluri de bucurie.
Scipi din mdinile Eilikei gi, gol, uitdnd deodati de frig, alergi lafereastri. Se agdfi de pietre gi se trase in sus, controlind daci pre-
sim{irea sa fusese corect6.
- Zitpadd! strigi el bucuros, in timp ce Eilika il apuca zdravin gi
il punea inapoi, pe blana de urs.
- Pentru numele lui Dumnezeu, imbraci-te, si nu ricegti!
- Zitpadil Zipadd! repeta micul Marcus, lopiind entuziasmat.
Copilul care a gdsit soarele noaptea
- Azi-noapte a nins prima oari anul ista, da, ca si vezi ce bucurie!
pufni Eilika. Ferice de tine ci te bucuri de lucrul de care toli ceilalf
se vaiti.- Zitpada e foarte frumoasi!
- Tir ai haine cilduroase, prinligorule. $i minugi pentru mAnulele
tale prelioase. $i ciciuli de blani, zise Eilika, trigdnd pe el puloverul
de lAnd tricotat, gros, gi gosetele pe care i le fbcuse ea insiqi'
- in schimb, pentru toli ceilalli zdpadainseamni ci frigul le va
muqca din oase.
- Atunci de ce nu-gi pun gi ei haine cilduroase?
Eilika se uiti la copil. incuviinfn. il mingdie pe cap.
- Da, mi intreb gi eu, uneori. Apoi ad6ugi, aproape ca pentru
sine: Dar in qoapti, altfel imi taie capul.
- $i eu !i-l pun la loc, rise Marcus. Sunt principele gi toli trebuie
si faci ce spun eu, nu-i aga?
- Da, Excelenfa Voastr6, z?tmbiEilika. Copilul ii plicea sincer gi
ii adora firea veseli Ei frri griji. Dar acum pune-li hainele pe tine ori
ai si te faci mai (eapin decit carnea uscati.
ii puse tunica din piele de ciprioari, ciptugiti cu blanl de ie-
pure, apoi tunica din piele de cerb, cu nasturi de os gi, in cele din
urmi, cizmele din blani d" Ltp cu talpi dubl6, groasi, din toval.
- Uite, eqti gata, ii spuse atunci indesandu-i pe cap ciciula de mar-
motd care ii acoperea gi urechile, intinzAndu-i o pereche de mdnuqi
impermeabile din lutru.
- Zdpaditt Ura! strig[ copilul, gribindu-se si iasi afard din ca-
meri, alergdnd in jos pe scirile care duceau in salonul cel mare,
comun, al castelului, mohorAt gi rece in ciuda tapiseriilor care acope-
reau pietrele negre gi a bugtenilor mari, din lemn de brad, care ar-
deau in doui Eemineuri uriage intre care se afla o masi pe care era
pus micul dejun.
- Marcus al ll-lea de Saxa, ii spuse marna, vilz|nd ci fiul se
arunca necuviincios asupra celor doud farfurii de cositor cu tartd cu
mananca ctoara
10 LUCA DI FULVIO
mere $i ghimbir gi a budincii din carne de cerb, invafi sd te porfi ca
un principe, nu ca un neobrlzat oarecare.
Eilika, venind gAfrind din urm6, frcu o pleciciune spre masa undeerau agezali nobilii gi pe urmi, adresAndu-i-se principesei, sp'use:
- Iertafi, stdpani!Principesa ii dddu de infeles cd nu se intdmplase nimic grav gi, in
timp ce continua si il alipteze pe al doilea copil, o fiici nou-n6scuti,il trase spre ea pe biiat, intAiul niscut.
- O poli siruta pe mama ta, inainte si-!i murdiregti buzele gi
si-mi mozolegti obrajii, ii zise.
- Deci te-ai bdtut ieri cu vreun biietan? il intrebd Marcus I deSaxa, tatil lui, apucindu-l de ceaft. Se plAnge cineva de impertinenlata? Trebuie si te pedepsesc?
- Nu, tati. Am fost cuminte, ri.spunse copilul.Chipul principelui se intunecd pentru o clipi. Era un birbat
uriag, cu fala gi trupul marcate de numeroase cicatrice, care in tot sitoate sem6.na mai mult cu un solddloi decAt cu un principe rafinat,german sau italian. il ingfrcn gi mai tare de ceafb pe fiul si.u, careficu o strdmbitur5.
- N-ai dat nici micar un gut vreunui cAine?
Copilul se intoarse spre Eilika.
- Nu ciuta rdspuns in ochii unei slugi, siri cu gura princi-pele, sever.
Se uitd la ceilalli comeseni. Mai intdi la cipitanul girzilor, unostas mercenar care luptase aldturi de el. Pe urmi igi incrucigi pri,virea cu aceea a confesorului, sfrtuitorul spiritual care ii fusese re-comandat de episcopul din Bamberg. $i, in al treilea rdnd, se uit6laprofesorul de compozifie gi de muzicd.pe care solia lui il adusese dela curtea impiratului, Rex Romanorum, Robert al III-lea al caseiWittelsbach din Palatinat. in cele din urmi, se uiti din nou tint6lafiul lui Ei vorbi calm:
- Marcus, !i-am spus deja de mai multe ori. Dar am si-!i repetpini ai si invefi. Tu trebuie sd devii un rizboinic.
Copilul care a gdsit soarele noaptea 11
- Dar mie nu-mi place si mi bat... spuse copilul.
- CAt ar putea supravielui in pddurile noastre un lup care nu are
instinctul singelui? Marcus I izbi cu pumnul in masi. Asta suntem
noi, principii de Saxa, nigte lupi! Sortili s6 poruncim 9i s[ supunem
alli lupi.Copilul fbcu un pas inapoi, ca si se elibereze din strAnsoarea
tat6lui.
- Soafe, il sperii, spuse principesa.
Marcus I de Saxa trase addnc aer in piept, incercAnd s[ se linig-
teasc[. Era rogu la fa]i Ei avea vinele de la git umflate. il trase spre
el pe moEtenitorul lui.
- Fiule, ascult6-m6 bine! Eu nu gtiu dacd e adevirat ce povestes,te
Biserica, anume cd am primit puterea gi rangul direct din mAinile
Domnului. insi ceva qtiu sigur: ca si pistrezi puterea gi rangul nu
pofi si te bizui pe Dumnezeu, ci numai pe tine insufi. Pe forla qi pe
hotirArea ta, mi infelegi?
Copilul incuviinli incet.
- Trebuie si inveli si lup{i, continui tatil. Ai si trdiegti in sAnge,
ca mine gi ca toli strdmoqii noqtri. Asta este soarta gi condamnarea
noastrl. Acum eEti respectat pentru ci eqti fiul meu' Dar trebuie siinveli si te faci respectat pentru tine insufi. E limpede?
Copilul se uitd la tatdl sdu gi spuse timid:
- Ai si fii mdndru de mine daci aziii voi da un 9ut unei giini, tati?
Principele il lintui serios cu prMrea. Pe urmi izbucni intr-un
hohot zgomotos de rAs.
- Da, voi fi mAndru de tine oricum, fiul meu' Pe urmd ii didu o
lovituri ugoard' peste cap, zburAndu-i ciciula de blani de marmoti.
Du-te la joaci! ii spuse el, intinzdndu-i o bucati de tarti cu mere qi
una de budincd de cerb.
Copilul iqi bdgn mai mult de jumitate din felia de tarti in guriL,
umpldndu-Ei-o pAni la refuz, pe urmd o lui la goan6, entuziasmat
de prima zhpadd din acel an.
- Fiule! il strigi tatil, cu glasul lui tunitor.
12 LUCA DI FULVIO
Copilul se opri qi se intoarse spre pirinte.* De fapt, nu-i nevoie chiar si o iei in guturi pe gi.ina aia, cum mi-ai
promis ci faci. Oricum, sunt mAndru de tine, ii spuse tat6l qi surdse.
- Mulfumegte, Marcus, murmuri Eilika.
- Mulfumesc, tati! se supuse mecanic copilul, dind nerdbditordin picioare, fbri s5-9i inchipuie ci aceea avea si fie ultima oaricAnd tatil lui ii zdmbea, dupd care alergi afari.
in acea zide2l septembrie 1407, micul Marcus al Il-lea de Saxa,
iegind pe uga cea mare, se minuni de linigtea perfecti pe care oaducea zdpada, incd imaculatS., care acoperea curtea castelului. indreapta lui, lAngi fortificaliile din piatri inalte de trei stAnjenil, pe
lAngi care trecea o podini de lemn, se ridicau grajdurile cailor gi ale
vacilor. Deasupra grajdurilor, ca si se bucure de cildura datd de ani-male, fuseserd construite locuinfele celor mai neinsemnate dintreslugi, care nu dormeau la mansardele castelului. in stdnga lui, copilulputea vedea cocinile, cotelele de giini gi de iepuri. Porci negri, caprede munte, giini, curcani, bibilici, piuni gi iepuri se hrd.neau la adi-post in cugti bine intrefinute. in fafa lui stiteau poarta cea mare,dubli, intdriti cu drugi de fier, gi turnul de pazl, butucinos gi firipic de grafie, care ii permitea privirii si stribati peste toati regiuneaRaiihnvahl. Ca intotdeau na ziua, poarta era deschisi.
- Hai, du-te sI te ascunzi! zise Eilika.Copilul termini tarta cu mere gi apoi, cu felia de budinci de
carne in mdnd, frcu primii pagi pe ziryadd. CAnd ajunse in mijloculcurfii, se intoarse si-gi priveasci. urmele propriilor pagi.
- Nu se pune! inchide ochii! strigi el citre guvernantd.Eilika surdse gi ii intoarse spatele, sprijinindu,gi capul de zidul
castelului.
1 Unitate de misuri pentru lungime, folositi inaintea introducerii siste-mului metric, care a variat, dupl epoci gi regiune, de la 1,96 mla2,23 m.Stdnjenul se diviza in 6 ,picioare".
Copilul care a gdsit soarele noaptea 13
Copilul se uitl o clipi la ea. Apoi privirea i se indrepti spre castel,
o construcfie masivi gi pitrifoasi, cu doui etaje plus mansardele, cu
ferestre mici gi inguste, ca si nu pitrundi frigul. Pe latura dinspre
apus, agifati ca un neg de zidul gros al castelului, risirea o micu!5
capeli catolici.Copilul se intoarse spre poarta cea mare, lAngi care fusese con-
struiti o cazarmijoasi, din piatri, cu patru inc[peri, unde locuiau
soldafii care fbceau de gardd la castel. Se apropie de cisu{i 9i trase
cu ochiul induntru. De mai multe ori incercase si se ascundd acolo,
crezdnd cl Eilika nu l-ar fi putut gisi, dar strijile il opreau de fie-
care datd.
in dimineafa aceea ins6, copilul avu o surprizi. Gilrzile de ser-
viciu dormeau in jurul mesei puse in prima cameri. Unul dintre
blrba{i era tolinit pe scaun, cu capul dat pe spate, cu gura larg des-
chisi. Ceilalli trei aveau capetele cilzute pe masi. O sticli de vin era
risturnati gi lichidul inci picura incet pe podeaua de lirAni bitito-riti. Bucifile de lemn din sobl dideau si se stingi gi nimeni nu
intelea focul.Copilul se uiti spre Eilika, inci intoarsi cu spatele. Se gdndi ci
de data asta ar fi putut intra in cazarmd fbri si fie descoperit.
- Nu gtii ci nu e voie si intri acolo? spuse o voce in spatele lui.Copilul se intoarse brusc, inspiimintat. Y"azu o fetild cam de
aceeas,i vArsti cu el, cu fala murdari gi pirul foarte blond, tiiatscurt. $tia cine era. O chema Eloisa gi era fata lui Agnete Veedon,
femeia care aducea copii pe lume.
$i era o imagine pe care n-avea si o uite niciodati.
Copilul, uitdndu-se la Eloisa, se gdndi cdt ar fi rAs tatil lui de el
dacd ar flvdzat cd se inspiimAntase de o fetili zdrenliroasd.
- Eu sunt principele mostenitor gi am voie si fac ce vreau, iirispunse, umfldndu-gi pieptul. $i fii atenti cum imi vorbesti, ci punsi te biciuiasci, adiugi el, inrogindu-se de rusine.
Eloisa nu piru deloc inspiimAntati.
- Nu-i adevirat ci pofi si faci ce vrei, i-o intoarse ea. Acolo,induntru, nu pofi intra nici mdcar tu. Egti doar un copil. $i am vizutci te goneau.
- Egti o tdmpiti prost crescuti, spuse Marcus al Il-lea de Saxa
stAnjenit. Ai inleles c6, daci nu mi lagi in pace, pun si te biciuiascl?Fetila incuviinli din cap, dar nu se migci din loc. Ochii ei, al-
bagtri ca lacurile de munte, priveau intruna spre budinca de cerb alui Marcus.
- Pleaci! fhcu copilul gi se uitd spre Eilika; slujnica se intorsesesi incepea si il caute.
- imi dai o bucat6? intrebi Eloisa.
- E a mea, rispunse Marcus.
- Mi-e foame!
- $i mie mi-e foame!
Fetila se uiti in ticere la el. Avea o rochie dinp?tnzd grosolani,rogie, cu cusituri gi tiv de piele, iar deasupra purta o jacheti de mo-leschin, plini de pete negre. Nu avea ciorapi gi in picioare purtasabofi cioplili din lemn. Unul era spart qi legat cu o sfoari.
Copilul care a gdsit soarele noaptea 15
Copilul se uiti iar spre guvernantd. Fetila aia timpiti ii strica
Jocul.
- Daci-li dau budinca, pleci?
- Da!
Marcus ii intinse fetilei budin ca, dar se opri cu mAna in aer.
- Daci spui cd m-am ascuns aici, am si pun si !i se taie capul.
- Dd-mi budinca!
- Juri!- Iur... $i si gtii cd, nici nu-mi pasi.
- Ba mie imi pari cam bigireafi.Eloisa avea mina intinsi. Era jegoasi. Sub unghii avea un strat
gros, negru, de murdirie.Marcus ii intinse budinca.
Fetifa o lui cu licomie, cu ochii lucind. igi indesi in guri o bucati
mare gi pleci, fhri si-i mai dea nicio atenlie principelui mogtenitor.
Marcus se mai uiti cAteva clipe dupi ea, trigAnd cu ochiul pe
ascuns din pragul cazirmii.Ylzu cd Eilika o zirise gi ci observase
budinca pe care o mAnca. Guvernanta o ajunse din urm5, 9i o in-trebi de unde o luase, ca si descopere ascunzitoarea Principelui
l)orcugor.
- Am si pun si-!i taie capul, fetili odioasi, bodogini Marcus,
simfindu-se deja tr6dat.
in schimb, Eloisa ardti spre grajdurile cailor gi Eilika pleci ime-
diat in direc{ia aceea.
Fetila se intoarse brusc, siguri ci Marcus se uita dupi ea. $iscoase limba la el.
Marcus surise. Pe urmi intri in prima incipere a cazirmi|Strejile continuau si doarmi 9i copilului nu-i trecu prin minte
ci era un lucru ciudat. in clipa aceea se gAndea doar cum si faci sinu-l giseascn Eilika. De data asta era sigur c[ o si cAgtige. Zlmbimullumit gi se uiti in jur, ciutAnd o ascunzitoare. Stribitu camera
in vdrful picioarelor gi intri in urmdtoarea. Erau patru culcuguri
goale gi niciun loc sigur in care sd se ascundd. iqi urmi drumul. in
II
A
16 LUCA DI FULVIO
a treia camere gisi alte cinci strdji, dar gi ele dormeau tot atdt deaddnc, trantite degdnfat pe priciurile lor. vdzu dour sticle de vin.una era rdsturnatd la pimant. copilul se gandi ci ar fi putut se seascundi in dulapul cel mare, unde erau pistrate armele, spadele,pumnalele, arcurile gi sigefile. Dar mai intai se duse si. controleze apatra gi ultima cameri a clidirii. $i aici gdsi cinci strijeri adormifi.
Numai dupi mulf ani avea si se intrebe cum de nu se alarmase.$i daci asta ar fi putut sd schimbe cursul evenimentelor. Dar in ziuaaceea' voia doar sd afle o ascunzitoare unde Eilika s6 nu-l poati gisi.
Aga cd, in acea ultimi cameri, in peretele cel mai indepirtat,vizu o nigi, intunecati, mici, in spatele unui scaun. Se apropie, totin vdrful picioarelor, didu incet la o parte scaunul, ingenunche gi sestrecuri iniuntru. Neputind sd se risuceasci, atdt era de mici niga,puse scaunul la loc ajutandu-se de un picior. Apoi se afundd in in-tuneric, ddndu-gi seama ci era vorba despre un tunel scurt, careducea la (arcul caprelor. Dar pe acolo nu se putea iegi. Era doar ogauri mici, printre pietre, care ii permitea sd. o zireasci pe Eilika intimp ce il ciuta, pe grijdarii care curdlau balega, pe bucitdreselecare adunau ouile, pe micelarul care scotea carnea de pe o carcaside vifel atdrnati in carligele priviliei lui. printre oamenii ocupali cutreburile zilnice, o ciuti pe fetila cdreia ii diduse budinca, dar nu oziri. Nu reusea si vadd poarta cea mare. incercd si se intindi, dargaura era prea mic6.
O urmiri din nou pe Eilika, invdrtindu-s e in zadar pe la obig_nuitele ascunzitori. $i rase incetigor. Se simfi mandru de el insugi cdgdsise locul acela. $i foarte norocos cr strijile erau atat de obositeincAt si doarmd in plini zi.
Se agezi pejos. in locul acela, tunelul era destul de larg. $i acolo,din nou, asculti liniqtea zdpezii. Se bucurb din plin de ea. Eraperfect.
Dar durd doar o clip5.intAi fu numai o senzatie, dar i se piru ci pimintul se cutre-
muri. igi scoase minuga de lutru gi puse palma jos. Da, era un
Copilul care a gdsit soarele noaptea 17
tr1'nlLlr, constant gi sumbru. inci nu reugea si inleleagi cirui fapt i,,t' tlatora. Dar cregtea, ca gi cum ar fi fost din ce in ce mai aproape.
( lAnd tremurul i se pdru gi mai puternic, micul Marcus, cu un
rrronrent inainte de a-l recunoagte, se uiti prin gaurd. il vizu pe
lrcrirr cum fbcea ochii mari. $i pe doui slujnice care l6sau si cadd
1.,s carafele cu bere pe care le duceau pe cap. $i pe o bucitireasi
lilrrsani care iqi ridica fusta incercAnd si fugi spre castel. $i pe nigte
r1,:ilirtorese care dideau drumul cears,afurilor gi lucrurilor pe zd-
l',rtlir, ducAndu-qi mAinile la guri. $i pe grijdarii care inlepeneau cu
krpctile lor pline de bilegar in aer.
Atunci, in timp ce tremurul se dovedea a fi ingrozitorul zgomot
l:it'ut de vreo douizeci de cai de luptd in galop, iar ticerea perfecti
,r z.lpeziiera sfAqiati de strigite de atac 9i de ricnete de groazd,prin-
t ipele mostenitor al regatului Raiihnvahl bngn de seami ciL apare in
viizul lui - gi in curtea castelului - un pdlc de bandili care loveau
in stAnga gi in dreapta cu spadele lor mari.
Primul cinutfitAndrul biiat al fierarului, care n-avea nici micar
lxrisprezece ani. Lama unuia dintre bandili il izbi intr-o dungl, des-
t hizindu-i o rani inspiimintitoare intre coaste. Trupul biiatului fur idicat in aer de furia loviturii gi de forfa calului in fug6, apoi citzu
lrr pdmAnt cu brafele desfbcute, ca o pipuqi de lemn cu sforile rupte.
Din clipa aceea - qi pentru toati via{a lui - pentru copil, zdpada
n avea si mai fie alb6.
Totul se intAmpli in mare grab5. Bandilii atacau pe oricine, ftrlnrili. Cdzu bucitireasa grisani, inainte de a ajunge la intrarea inr:astel, izbite in spate. Cizurd cele doui slujnice, una stripunsi de o
s1rad6, cealaltd ciicatbin picioare de cai. $i spilitoresele mdnjiri cu
singele lor cearEafurile tocmai spilate, infhgurAndu-se in ele ca inrriqte linloiii funebre. Muriri gr[jdarii, risturnAnd peste ei baliga
cailor. Pe urmi, Marcus, cu risuflarea tdiati, vlztr o spadi care se
napustea asupra fierarului, tiindu-i dintr-odati bralul drept chiar
tlin umir. $i vizu cum bralul cade la plmAnt, strAngAnd inci in