CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
PLAN DE IDEI
1. INTRODUCERE pg. 3
2. DEFINIREA CATEGORIILOR SOCIALE ALE VARSTNICILOR pg. 6
2.A GRAD MIC DE DEPENDENTA MEDICALA pg. 6
2.B GRAD MEDIU SI MARE DE DEPENDENTA MEDICALA pg. 7
3. TIPURI DE INTERACTIUNI INTRE CLASELE DE VARSTA SI
DEFINIREA SPATIILOR GENERATE DE ACESTEA
pg. 8
3.A INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSONALUL MEDICAL
AFERENT
pg. 8
3.B INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSOANE DIN EXTERIOR pg. 10
3.B.1 Relatia intre interior (sp. privat al adapostului) si exterior (sp. public al
orasului)
pg. 10
3.B.2 Spatiul definit de interactiunea intre tineri (copii) si batrani pg. 12
3.B.3 Spatiul definit de interactiunea intre vizitatori (membrii ai familiei) si
batrani
pg. 14
IORGULESCU VLAD Pg.1
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
3.C INTERACTIUNI INTRE PERSOANELE VARSTNICE pg. 15
3.C.1 Spatiul privat, personal pg. 15
3.C.2 Spatiul public, de interactiune pg. 18
4 STUDII DE CAZ pg. 23
5 CONCLUZII pg. 30
6 BIBLIOGRAFIE pg. 31
IORGULESCU VLAD Pg.2
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
“Daca folosim orice experienta ca sa ne sporim cunostintele
pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va produce o
puternica schimbare in noi si in lumea noastra; cunoasterea
este putere.” - FRANCIS BACON
1. INTRODUCERE
Experienta inseamna cunoastere. Dezvoltand ceva mai mult aceasta idee, putem
ajunge la concluzia ca persoanele ce detin aceasta experienta de viata, mai mult decat oricare
dintre noi, sunt batranii nostri.
Comform ultimului recensamant, realizat de INSTITUTUL NATIONAL DE
STATISTICA, in 2002, tara noastra cunostea un numar de cca. 4 milioane de batrani avand
varsta de peste 60 de ani. (M - 1.785.824, F - 2.407.391)1. Desi statisticile nu merg mai
departe in definirea starii generale a situatiei acestor batrani, putem accepta totusi
informatiile furnizate de mass-media cu privire la acest subiect. Astfel constatam ca exista un
numar mare de varstinici, abandonati de cei tineri, sau uneori chiar mai rau, pacaliti in a
renunta la propriul camin.
Aceasta situatie ridica intrebarea: "Cat de bine stim sa purtam de grija batranilor
nostri, acestei biblioteci vii de intelepciune si cunoastere?"
Intru intampinarea acestei probleme, si sperand la o posibila solutionare, s-au creat programe
functionale ce urmaresc sa indulceasca cei din urma ani ai acestor persoane.
Aceste programe functionale si-au gasit materializarea in arhitectura de azil. Notiunea de azil
insa, a carui definitie in DEX este de "loc unde cineva gaseste ocrotire, adapost, refugiu"2,
nu cunoaste apreciere in mediul social roman, aproape deloc, fiind deseori asociata cu un
ospiciu, un loc unde cei varstnici se simt abandonati de societate.
1 www.insee.ro - Site-ul oficial al Institutului National de Statistica
2 www.dexonline.ro
IORGULESCU VLAD Pg.3
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Tocmai de aceea, voi incerca in cele ce urmeaza, in speranta eliberarii de conotatii
radical negative a acestei notiuni, sa numesc acest program, "adapost pentru cei varstnici" si
nu "azil".
Prin propria-i definitie, acest adapost este destinat acelor persoane, in varsta, ce nu mai au
posibilitatea unui trai normal in societate, cautand astfel un refugiu.
In spiritul acestei abordari, in Marea Britanie, aceste adaposturi poarta un nume mult
mai bland decat cel incetatenit la noi. Acestea se numesc "HOMES FOR THE ELDERLY ",
sintagma ce contine doua elemente extrem de importante din punct de vedere psihologic.
Unul dintre aceste elemente este notiunea de "HOME", ceea ce inseamna casa, locuinta,
camin, cu alte cuvinte ceva extrem de personal, de privat, iar cel de-al doilea element,
"ELDER", substantiv ce in limba romana capata sensul de varstnic, superior.
Un alt exemplu remarcabil prin calitatea semantica a sintagmei si prin urmare, demn de
urmat este cel italian, unde adaposturile pentru batrani poarta denumirea de "CASA PER GLI
ANZIANI", sintagma care contine aceleasi doua elemente, locuinta, camin si varstnic, batran.
Urmarind directia de abordare a acestei probleme, in tarile al caror exemplu dorim a-l
urma, constatam diferentierea statutului social al acestor adaposturi, in functie de
posibilitatile de plata ale batranilor in cauza. Astfel se diferentiaza doua categorii de
adaposturi, anume cele destinate persoanelor defavorizate sau cu capacitate mica de plata si
cele destinate varstnicilor ale caror posibilitati materiale cunosc un nivel ceva mai ridicat.
In ciuda acestei diferentieri sociale, mozaicul functional ce contureaza acest program,
cunoaste totusi cateva functiuni de baza, printre care se numara cea de locuire si cea de
tratament. Alaturi de acestea, numeroase alte functiuni pot aduce completari programului de
adapost, imbracand in elemente arhitecturale, activitati cum ar fi cea de loisir, relaxare, sau
diferite alte activitati sociale.
Ce au insa toate aceste programe arhitecturale in comun?
In esenta, marea lor majoritate, este destinata unor persoane a caror perceptie atat asupra
spatiului in sine cu caracteristicile fizice ale acestuia, cat si a tipologiilor spatiale (public,
privat) cunoaste o abordare ce le este specifica. Cunoasterea acestei abordari, aduce cu sine
intelegerea rapoartelor ce se stabilesc intre cele doua tipuri de spatii, si conformarea fizica a
acestora din perspectiva unei persoane varstnice.
Deslusirea acestori detalii ajuta la conturarea unor reguli si principii de compozitie
arhitecturala ce au ca scop realizarea unui mediu favorabil celor batrani.
Asadar, in cele ce urmeaza, voi incerca o scurta sinteza a studiului efectuat in ideea
intelegerii acestor relatii.
IORGULESCU VLAD Pg.4
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Capitolul 2 al prezentei disertatii, incearca definirea persoanelor ce urmeaza a locui
intr-un asemena adapost. Se contureaza astfel trei mari categorii sociale. Acestea iau nastere
in jurul necesitatii sprijinului medical: persoane cu grad mic, mediu si mare de dependenta
medicala. In functie de acest grad de dependenta medicala, se recurge la diferite solutii pentru
imbunatatirea calitatii vietii acestor persoane. Aici intervine cel de-al 3 lea capitol care isi
concentreaza atentia asupra persoanelor cu un grad mediu si mare de dependenta medicala.
Solutia abordata pentru aceste persoane este crearea unui mediu ce permite coexistenta
acestora cu persoane ce le pot purta de grija – adapost pentru batrani. Astfel, se contureaza o
serie de interactiuni intre aceste persoane si mediul extern lor. Definirea mediului extern se
realizeaza prin clarificarea relatiilor ce iau nastere ca urmare a coexistentei unor diferite clase
de varsta in cadrul aceluiasi adapost. Asadar, capitolul 3 se construieste dintr-o serie de
subcapitole ce trateaza diferite astfel de interactiuni, incercand raportarea la atributele
specifice spatiului, modelandu-l astfel dupa necesitati.
Cele 3 mari subcapitole ce iau astfel nastere, trateaza pe rand interactiunile dintre varstnici si
personalul medical al adapostului, apoi relatiile dintre batrani si persoane ce apartin de lumea
exterioara adapostului, pentru ca in final sa fie tratata problema interactiunii intre rezidentii
propriu-zisi ai adapostului.
Astfel, spre sfarsitul celui de-al treilea capitol, se vor analiza din punct de vedere atat
psihologic cat si fizic, caracteristicile spatiului privat al fiecarui rezident in parte, si
implicatiile acestuia asupra starii generale a varstnicilor. Aceasta analiza, va fi urmata de
incercarea definirii spatiului public ce ia nastere in adapost, si conturarea impactului
psihologic al acestuia asupra atitudinii fata de socializare a persoanelor varstnice. Se discuta
astfel rolurile celor doua tipologii spatiale in dezvoltarea unui statut independent si autonom
al rezidentilor, in speranta indulcirii celei din urma perioade a vietii.
Capitolul IV este destinat unei serii de studii de caz realizate pe exemple considerate
valide din punct de vedere al relatiilor spatiale. Astfel, studiul capata o noua dimensiune, prin
analiza unor proiecte existente ce functioneaza corespunzator si care pot fi, bineinteles,
urmate.
Spre sfarsitul lucrarii se contureaza sinteza intregului studiu realizat, alaturi de concluziile
trase in urma elaborarii acesteia. Alaturi de concluzii, isi au locul o serie de imagini
sugestive, ce urmeaza a ilustra intr-un mod explicit, rezolvarea problemelor ridicate de
aceasta lucrare, in proiecte realizate.
IORGULESCU VLAD Pg.5
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
2. DEFINIREA CATEGORIILOR SOCIALE ALE VARSTNICILOR
In primul rand sa vorbim putin despre persoanele carora li se adreseaza acest tip de
program, cel de “adapost”.
Consiliul National pentru Varstnici al Irlandei, a realizat, in 1985, un studiu asupra
populatiei in varsta si a factorilor, atat fizici cat si psihologici, ce duc la plasarea unei astfel
de persoane sub ocrotirea unui adapost. In urma acestui studiu, s-a constatat ca exista
numeroase argumente puternice impotriva institutionalizarii persoanelor varstnice. Spre
exemplu, dorinta de a pastra un nivel de independenta si de a ramane in comunitatea din care
fac parte, este o caracteristica psihologica prezenta in mentalitatea batranilor de pretutindeni
si isi are obarsia in bagajul emotional acumulat in acel spatiu comunitar. Astfel, s-a ajuns la
concluzia ca, aceste persoane trebuie mai degraba ajutate si incurajate in a trai in continuare
in locuintele proprii, acest fapt dezvoltand simtul identitatii personale si increderea in sine,
decat urmarirea unei solutii superficiale, materializata prin plasarea acestora in cadrul unor
adaposturi sociale.
Urmarind rezultatele acestui studiu, se disting cu usurinta doua mari categorii de
persoane ale caror caracteristici, atat fizice cat si psihologice duc la rezolvari specifice ale
problemei varstei inaintate.
2.A. PERSOANELE CU GRAD MIC DE DEPENDENTA MEDICALA
Pentru aceasta categorie sociala, cea mai buna rezolvarea a problemei a fost realizarea
unui sistem de asistenta sociala si medicala ce permite varstnicilor locuirea in propria lor
comunitate. Astfel acesti batrani isi pot continua viata intr-o maniera similara oricarei alte
persoane, beneficiind totusi de tratamentul necesar.
Aceasta abordare insa, ridica o problema legata de caracteristicile spatiale ale
locuintei respectivei persoane. In intampinarea acestei probleme, o echipa multinationala
(Italia, Suedia, Marea Britanie, Spania si Ungaria) a realizat o brosura ce ilustreaza diferite
modalitati de adaptare a constructiilor existente pentru uzul persoanelor in varsta.
IORGULESCU VLAD Pg.6
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Aceasta brosura trateaza probleme de accesibilitate (pentru locuintele aflate la etaje
superioare), de usurinta in exploatare a spatiului, comfort etc, probleme ale caror solutii
constructive vor fi tratate in prezenta lucrare in capitolele ce urmeaza.
2.B. PERSOANELE CU GRAD MEDIU SI MARE DE DEPENDENTA MEDICALA
Pentru aceasta categorie sociala, se simte nevoia unui alt tip de abordare. Astfel, iau
nastere adaposturile pentru varstnici. In functie de gradul de dependenta fata de serviciile
medicale al batranilor, se contureaza doua tipuri de programe functionale.
Primul este acela de “locuinta pentru varstnici”, program ce urmareste sa respecte
reguli de constructie si organizare a spatiului ce ofera un grad ridicat de confort si
accesibilitate persoanelor ce cunosc un grad mediu de dependenta medicala. Acest program
faciliteaza deasemenea, prin organizarea spatiului, accesul persoanelor avizate din punct de
vedere medical si a echipamentelor necesare diferitelor interventii si tratamente.
Datorita gradului, nu tocmai ridicat, de dependenta medicala, acest program este
caracterizat de o relatie relativ flexibila fata de exterior, fata de spatiul public. Aceasta
caracteristica este definita de comportamentul persoanelor ce il populeaza, batranii petrecand
mai mult timp in spatii de socializare, decat in propriile lor incaperi. Aceste persoane, doresc
uneori doar un camin modest in cadrul adapostului, un surogat al propriei locuinte,
pastrandu-si totusi rolul activ in societate.
La polul opus insa, se afla persoanele incapabile, din diferite motive, de socializare.
Acestea din urma petrec majoritatea timpului in propria incapere, motiv pentru care
abordarea arhitecturala a acestora devine foarte importanta, urmarindu-se crearea unui spatiu
intim, cu un grad mare de personalizare.
Astfel, se contureaza cel de-al doilea program functional, program ce cunoaste, pe
langa componenta de locuire ilustrata mai sus, si un centru medical, ce ofera posibilitatea
supravegherii medicale permanente.
IORGULESCU VLAD Pg.7
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
3. TIPURI DE INTERACTIUNI INTRE CLASELE DE VARSTA SI DEFINIREA
SPATIILOR GENERATE DE ACESTEA
In cadrul unui astfel de adapost, unde isi desfasoara activitatea persoane ce apartin
unor clase de varsta diferite, este necesara o abordare arhitecturala a spatiului, ce permite
realizarea unui mediu propice interactiunilor. Diferitele tipologii de interactiune, ce iau astfel
nastere, contureaza spatii specifice. Astfel asistam la definirea unor spatii cu caracter privat
sau public, in functie de raportul dintre protagonistii interactiunilor. Fiecare spatiu astfel
rezultat, cunoaste caracteristici fizice si psihologice ce vor fi detaliate in capitolele urmatoare.
3.A. INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSONALUL MEDICAL AFERENT
Inglobarea in cadrul aceluiasi complex a functiunilor de locuire si de centru medical
generaza interactiuni intre persoanele ce locuiesc in adapost si personalul medical al acestuia.
Natura acestei interactiuni cunoaste un caracter permanent. Datorita acestui atribut de
permanenta, dimensiunea psihologica a prezentei interactiuni devine apasatoare pentru
batrani. Simpla prezenta a centrului medical si a personalului acestuia in cadrul ansamblului
de locuit, nu conteneste a aminti varstnicilor de starea, mai mult sau mai putin avansata, de
degradare fizica pe care o cunosc in perioada de sfarsit a vietii. Aceasta stare psihologica are
ca efect diminuarea increderii in sine si in puterile proprii, culminand cu o stare de depresie
continua.
Astfel ia nastere dimensiunea arhitecturala a problemei. In ideea diminuarii
impactului psihologic negativ asupra batranilor si urmarind “indulcirea” imaginii acestui
centru medical in cadrul ansamblului rezidential, se contureaza o serie de reguli de
compozitie arhitecturala.
Spre exemplu, raportul dintre corpul de cladire ce adaposteste centrul medical si
zonele de locuire, este indicat sa fie unul direct si deschis. Negarea prezentei acestui tip de
functiune in cadrul adapostului, amplifica dimensiunea psihologica negativa. Cu alte cuvinte,
“ascunderea” acestei functiuni, prin diferite artificii arhitecturale, nu are ca efect generarea
unei stari psihologice pozitive, ci dimpotriva, amplificarea efectelor negative ale acesteia.
Corpul de cladire ce adaposteste centrul medical, capata astfel, o pozitie importanta in
organizarea spatiala a adapostului, devenind parte componenta a acestuia.
IORGULESCU VLAD Pg.8
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Deasemenea, studii psihologice au demonstrat ca anumite proprietati ale spatiului, cum ar fi o
buna iluminare naturala, conduc la o stare detasata si calma a persoanelor ce-l populeaza.
Acest atribut este cu atat mai important, cu cat presiunea psihologica a respectivului spatiu
este mai mare. In acest caz, buna iluminare a incaperilor, reuseste sa diminueze efectul
negativ al prezentei unei astfel de functiuni in viata cotidiana a varstnicilor. Prezenta
fenestrarilor de mari dimensiuni nu are insa doar efectul iluminarii puternice a interiorului.
Acestea faciliteaza perceptia spatiului atat din interior catre exterior, cat si viceversa,
realizand astfel o “punte de legatura” intre interior si exterior, “eliberand” un spatiu in
celalalt. Relatia de transparenta astfel creata, da nastere unei conexiuni de natura intima,
oferind persoanelor in varsta un plus de confort psihologic.
Prezenta unor spatii de asteptare in cadrul centrului medical este deasemenea necesara.
Modul cum sunt insa configurate aceste spatii este foarte important. Astfel, realizarea unui
spatiu anost care sa isi indeplineasca functiunea la nivel superficial nu este indicata.
Materializarea acestuia ar putea capata forma unui spatiu de socializare in care persoanele
prezente sunt incurajate la interactiune. Cum aceasta interactiune nu se realizeaza aproape
niciodata in grupuri mari, prezenta unor mici separeuri, care sa adaposteasca un numar de 3,
4 persoane, ar putea constitui o eventuala solutie.
Interactiunea intre persoanele ce locuiesc in adapost si personalul medical al
centrului, nu se limiteaza insa la a lua fiinta in cadrul corpului de cladire ce adaposteste
functiunea propriu-zisa. Proximitatea centrului medical aduce cu sine o serie de avantaje
destinate persoanele ce nu pot, din diferite motive, parasi apartamentul in care locuiesc. In
aceasta situatie, martorul interactiunii este spatiul apartamentului in sine. Din acest motiv,
spatiul locuintei, ale carui caracteristici private vor fi detaliate intr-unul din capitolele ce
urmeaza, este nevoit a gazdui in mod regulat, persoane straine. Din cauza acestui tip de
interactiune, dimensiunea personala a spatiului scade in importanta. Perceptia spatiului privat
este astfel alterata, locuinta devenind o simpla camera de spital. Efectul acestei perceptii
asupra starii psihice a batranilor nu este unul pozitiv, varstnicii intrand astfel intr-o stare de
depresie. O abordare ceva mai personala a acestei probleme, ar putea diminua efectul
instrainarii, reusind astfel materializarea unei stari psihice pozitive. Avand in vedere bagajul
emotional acumulat de-a lungul vietii, unei persoane in varsta i-ar fi cu mult mai usoara
insusirea unui spatiu, daca elemente ce puncteaza diferite momente din propria viata si-ar
gasi loc in cadrul acestuia. Astfel, organizarea apartamentului in asa masura incat sa permita
IORGULESCU VLAD Pg.9
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
o eventuala mobilare cu obiecte personale, ar putea avea un efect pozitiv asupra starii
generale a persoanei in cauza.
Urmarind aceste principii arhitecturale, spatiul creat pentru a adaposti funtiunea de
centru medical devine ceva mai “prietenos” si mai “sincer” fata de propriu-i statut, aducand
cu sine acceptarea starii fizice precare a batranilor, ca pe un fapt inevitabil, un bagaj fizic al
varstei. Acest punct psihologic fiind atins, varstnicii pot urma tratamentele furnizate de
centrul medical, fara a le percepe ca pe niste piedici in calea activitatii normale.
3.B. INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSOANE DIN EXTERIOR
Acest tip de interactiune se rezuma la contactul dintre persoanele ce locuiesc in cadrul
adapostului, batranii, si persoane ce reprezinta spatiul exterior. Natura relatiilor ce exista intre
cele doua categorii de persoane aduce cu sine o serie de interactiuni specifice. Astfel, spre
exemplu, intre batrani si membrii familiilor acestora care vin in vizita se naste o interactiune
cu un puternic caracter personal, motiv pentru care, materializarea acestei interactiuni in
spatiu trebuie sa poarte un caracter intim. Contrastand cu acest tip de interactiune, exista o
serie de contacte intre varstnici si persoane neutre din punct de vedere relational (copii, tineri,
alte persoane). Intregul spectru de interactiuni intre aceste persoane si implicit spatiile
generate de acestea vor fi detaliate in cele ce urmeaza.
3.B.1 Relatia intre interior (sp. privat al adapostului) si exterior (sp. public al orasului)
Incercand o definitie a spatiului exterior dintr-o perspectiva psihologica, acesta capata
forma necunoscutului, strainului, acelui ceva ce se afla dincolo de limita ce imbraca
familiarul. Pentru batranii ce locuiesc in cadrul limitei mai sus mentionate, acest spatiu privat
este perceput ca un punct de observatie al spatiului exterior, fiind insa protejat si adapostit.
Spatiul interior adapostului capata astfel dimensiunea unui camin pentru aceste persoane.
Interactiunea intre aceste doua ipostaze ale spatiului se realizeaza la nivelul limitei, zona in
care cele doua fuzioneaza dand nastere unui nou tip de spatiu, acela semipublic, sau
semiprivat. Astfel, spatiul ce inconjoara cladirea, este un spatiu de legatura intre interior si
exterior, un spatiu tampon intre mediul cunoscut al adapostului si mediul extern al orasului.
Rolul acestui spatiu, este de a permite persoanelor vulnerabile sau fragile, relationarea cu
IORGULESCU VLAD Pg.10
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
exteriorul. Aceasta relationare are ca efect sporirea increderii in sine si dezvoltarea unui nivel
ridicat de independenta. Acest spatiu cunoaste totusi diferite abordari. Una ar fi cea de spatiu
extern, materializata printr-o amenajare peisagera ce face trecerea intre mediul strazii ce
reprezinta orasul si cladirea propriu-zisa a adapostului. In aceasta situatie, se simte nevoia
unor spatii linistite, flexibile, insa nu lipsite de viata, pe care rezidentii sa le poata folosi
pentru promenada sau relaxare si unde acestia se pot simti liberi, dar protejati.
In zonele ce nu permit insa o retragere suficienta fata de frontul stradal, aceasta
solutie este imposibil de pus in opera. In astfel de situatii, gradarea spatiului public catre cel
privat, si implicit estomparea limitei se poate realiza amplasand circulatiile ce tin de accestul
in apartamente, in imediata vecinatate a strazii. Astfel, se obtine o zona de tampon ce poate
functiona asemeni spatiului extern ilustrat mai sus. Mergand mai departe in gradarea spatiului
public catre cel privat, organizarea planimetrica a apartamentelor poate urmari deasemenea
acest curs, prin pozitionarea functiunilor intime ale apartamentului in profunzimea acestuia.
Astfel, bucataria si grupul sanitar pot ocupa pozitii apropiate culoarului de acces, in timp ce
dormitorul poate fi pozitionat catre o curte interioara, mult mai intima. Prin aceasta
succesiune a spatiilor se obtine o gradare naturala a exteriorului catre interior, care insa nu
poate inlocui pe deplin prezenta unei retrageri de la frontul stradal. Exista insa o solutie ce
poate aduce un plus de intimitate spatiului interior adapostului. Aceasta consta in tratarea
fatadei orientate catre strada cu materiale translucide, abordare ce ofera un plus de intimitate
insa produce o rupere in relatia vizuala intre interior si exterior. In situatia in care aceasta
relatie se doreste a fi exploatata, solutia se rezuma la crearea unui hol de acces cu o latime de
aproximativ 3 m, ce poate fi folosit ca spatiu de socializare pentru batrani si care poate fi
deschis catre strada prin intermediul unor fenestratii de mari dimensiuni. Aceasta solutie
ofera o mai buna gradare a spatiului public catre cel privat, pastrand totusi intacta relatia
vizuala ce se formeaza intre aceste doua ipostaze ale spatiului.
Uneori spatiul public, exterior, poate deveni fundal pentru proiectia unei stari de
intimitate. Aceasta se intampla de regula cand intre spatiul public si cel privat exista o
diferenta majora de scara. Spre exemplu, problema tranzitiei intre spatiul public si cel privat
ilustrata mai sus se poate aplica in situatia in care cele doua componente cunosc o scara
asemanatoare, strada vs. cladire. Exista totusi situatia in care interiorul, spatiul privat,
priveste prin intermediul unei fenestratii (limita) catre spatiul public, exterior ce se
materializeaza in orizontul unui oras, sau in imaginea unei asezari. In aceasta situatie,
diferenta de scara dintre cele doua componente aflate in interactiune este cu mult mai mare,
IORGULESCU VLAD Pg.11
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
imaginea spatiului public functionand asemeni unui tablou ce aduce un plus de intimitate
spatiului privat. Exploatand aceasta ipostaza a spatiului public se pot crea mici logii ce permit
varstnicilor dezvoltarea unei relatii deschise fata de acest spatiu, si implicit o stare psihica
pozitiva.
3.B.2 Spatiul definit de interactiunea intre tineri (copii) si batrani
De-a lungul timpului, intre varstnici si tineri a existat o interactiune ce permitea celor
din urma accesul la o biblioteca de intelepciune si experienta. In prezent insa, aceasta
interactiune a scazut in forta, devenind aproape inexistenta, motiv pentru care batranii
societatii actuale, ating o varsta in care sentimentul de instrainare devine tot mai pregnant. In
era in care informatia pare ca se afla la indemana oricui, cuvintele intelepte ce pot capata
fiinta intr-o asemenea interactiune nu reusesc sa se mai materializeze, marea masa devenind
din ce in ce mai saraca in experienta. Aceasta experienta este in cele din urma inlocuita cu
informatie bruta, accesibila pe internet sau in media. Se constata astfel un dezechilibru social,
ce are ca efecte, pe de-o parte starea de inutilitate a varstnicilor, lipsa unui rol activ in
societate, iar pe de alta parte, scaderea capacitatilor empatice ale societatii tinere.
Asadar, exista o problema. Problema prezenta insa, ofera oportunitatea exploatarii
acestui atribut al varstei, cunoasterea. Observand aceasta oportunitate, “Ministerul Federal
pentru Probleme Familiale, Cetateni Varstnici, Femei si Tineret” german, a lansat in 2006
programul “Experience for Initiatives”, program ce urmareste transformarea batranilor in
instructori (senior trainers): “Echipele de varstnici cu astfel de experienta devin parteneri de
incredere si chiar reusesc sa imprime ritmul implicarii voluntare in comunitatile locale [si]
cetatenii in varsta activi dezvolta creativitate, inovatie si dorinta de a actiona”1.
Aceasta abordare are la baza ideea transmiterii catre generatia tanara a experientei si
cunostintelor dobandite de-a lungul vietii. Programul astfel dezvoltat reintroduce elementul
experientei in ecuatia sociala, oferindu-le varstnicilor un nou scop, o noua pozitie in
societate. Bineinteles ca acest nou atribut al batranilor se reflecta in spatiile ce iau nastere in
cadrul unui adapost.
1 “Senior expertise teams even become reliable partners and important pace setters for voluntary involvement in
local communities [and] active senior citizens develop creativity, innovation and willingness to act” - Katrien
Verleye, Paul Gemmel - Innovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 70
IORGULESCU VLAD Pg.12
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Astfel se contureaza spatii de interactiune intre tineri si batrani. Aceste interactiuni cunosc un
caracter optional, batranii nefiind nevoiti sa subscrie in mod regulat acestei relatii. Avand
aceste aspecte in vedere, materializarea spatiului in discutie poate capata forma unui spatiu de
relaxare, de discutii, un spatiu flexibil, a carui functiune poate cunoaste variatii. Astfel,
spatiul poate deveni, spre exemplu sala de spectacol, unde batranii asista la evenimente
organizate de copii (tineri); pentru ca a considera fluxul de informatii ca fiind unidirectional,
de la varstnici catre tineri nu este tocmai o abordare corecta. Tinerii si deopotriva persoanele
varstnice, reprezinta fiecarea la randu-i un univers social cu reguli si principii proprii. Pentru
a putea convietui si mai ales pentru a putea exploata aceasta coexistenta cele doua instante
sociale trebuie sa isi creeze un limbaj comun. Aceasta se realizeaza prin interactiune si prin
transmiterea informatiilor intr-o maniera bidirectionala. Conceptul “Digital Bridge”1
exploateaza tocmai acea latura a interactiunii, ce tine de transferul de informatie de la
generatia tanara catre cea aflata in toamna vietii. In august 2008, Adapostul pentru varstnici
Vijvers, aflat in localitatea Zedelgem, Belgia, a initiat acest program sub forma unui spatiu
echipat cu computere. Astfel, persoanele varstnice au luat contact cu tehnologia si limbajul
caracteristic generatiei tinere, care de altfel participa la acest program, oferind asistenta.
Cele doua programe mai sus ilustrate reusesc astfel sa creeze un limbaj comun ce
faciliteaza inteactiunea intre cele doua clase de varsta. Aceasta interactiune se materializeaza
sub forma unor spatii ce se pot adauga mozaicului existent de functiuni inglobate in
programul de adapost. Spre exemplu, un spatiu cu caracter multifunctional poate lua astfel
nastere, oferind posibilitatea desfasurarii unei variate palete de evenimente: expozitii, mici
spectacole, discutii, etc. Unul dintre atributele definitorii ale acestui spatiu ar trebui sa fie
flexibilitatea, posibilitatea amenajarii cu usurinta a unui mediu propice diferitelor activitati.
Lumina, atat cea naturala cat si cea artificiala poarta un rol important in constructia acestui
spatiu. Astfel, in situatia in care spatiul respectiv este martorul unei expozitii, sau al unei
sesiuni de discutii, lumina naturala abundenta este binevenita, ajutand la crearea unei
ambiante ambiante calme si relaxante. Deasemenea, popularea acestui spatiu cu obiecte de
mobilier ce pot fi cu usurinta folosite de ambele clase de varsta este necesara (ex. scaunele
sau fotoliile cu manere, permit o mai usoara ridicare a persoanelor varstnice, fiind totodata
ergonomice pentru o persoana tanara). Un plus de confort din punct de vedere vizual il poate
aduce tratarea cu diferite culori a pardoselii, peretilor si tavanului.
1 Katrien Verleye, Paul Gemmel - Innovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 93
IORGULESCU VLAD Pg.13
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Aceasta abordare, creeaza o diferentiere clara intre planurile verticale si orizontale,
diminuand discomfortul vizual generat de slaba perceptie vizuala a varstnicilor.
3.B.3 Spatiul definit de interactiunea intre vizitatori (membrii ai familiei) si batrani
Spatiul privat al adapostului cunoaste diferite abordari graduale raportate la exterior,
la public. Dintre acestea, cel mai intim si implicit cel mai dificil raport se contureaza intre
varstnici si membrii familiei acestora, reprezentanti ai “exteriorului”, ce vin in vizita,
invadand astfel spatiul adapostului. In aceasta relatie, convietuiesc doua tipuri de
interactiune, cea dintre batrani si membrii familiei acestora, interactiune ce cunoaste un
caracter intim si familiar, si cea care se naste intre persoanele ce reprezinta “lumea
exterioara” si restul varstnicilor ce locuiesc in adapost – “lumea interioara”. Se realizeaza
astfel o conventie, care inlesneste realizarea acestui tip de interactiune, ce cunoaste un
caracter ocazional. Prin aceasta conventie, “lumea interioara” accepta invazia “exteriorului”,
permitand astfel conturarea unui mediu propice materializarii celeilalte relatii. Prezenta
conventie se reflecta in organizarea spatiala a zonelor comune ale adapostului prin definirea
unor spatii alveolare cu caracter intim. Aceasta abordarea graduala a spatiului comun ofera
posibilitatea coexistentei temporare a vizitatorilor si a rezidentilor. Caracterul alveolar al
acestui spatiu permite dezvoltarea unor medii a caror dimensiune personala capata amploare
prin simpla prezenta a membrilor respectivei familii in cadrul acestuia. Un alt spatiu, martor
al acestei interactiuni este apartamentul fiecarui rezident in parte, acesta fiind un mediu cu
mult mai favorabil dezvoltarii unei astfel de relatii. Pentru a accentua dimensiunea personala
a acestui spatiu, arhitectii adapostului “Maison Blanche”1(Patrick Magendie, François
Fauconnet & Karin Leopold – Neuilly-sur-Marne, Franta), au creat coridoare de acces in
apartamente, ce functioneaza ca o “strada” interioara, un spatiu de tranzitie intre public si
privat care transforma statutul fiecarui apartament intr-o “casa”. Acest artificiu arhitectural,
permite dezvoltarea unui caracter intim al apartamentelor. Astfel, vizitatorii percep spatiul de
locuit al rezidentilor varstnici ca pe o locuinta, imbracand intr-un final rolul de oaspeti, in
timp ce batranii isi atribuie functia de gazda. Aceasta abordare confera naturalete
interactiunii, generand o perceptie pozitiva asupra statutului persoanelor in varsta.
1 Arhitectural design – Residences for the elderly – pag. 66
IORGULESCU VLAD Pg.14
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
3.C. INTERACTIUNI INTRE PERSOANELE VARSTNICE
Cel de-al treilea tip de interactiune ce ia nastere in cadrul unui adapost pentru
varstnici este cel ce defineste practic programul in sine, si anume relatiile dintre rezidenti.
Datorita caracterului optional al acestor interactiuni, spatiul in sine capata o importanta
aparte. Acesta trebuie configurat in asa fel incat sa incurajeze persoanele la interactiune
sociala, dar sa pastreze totusi un caracter intim si personal in situatia in care aceste
interactiuni nu se vor a lua nastere. Astfel, spre exemplu, configurarea spatiala a
apartamentelor, materializari ale necesitatilor private ale indivizilor, trebuie sa urmeze
anumite principii caracteristice unui spatiu intim, pastrand totodata legatura cu spatiul public,
cu interactiunea. Dezvoltarea atributului public al spatiului trebuie sa urmeze o evolutie
graduala, permitand astfel, atat interactiunea in grupuri restranse de indivizi (studii au aratat
ca grupurile mai mari de 6 persoane nu mai cunosc un caracter intim) cat si materializarea
unor grupuri mai mari cu ocazia diferitelor activitati comune. Organizarea spatiala a
adapostului si distribuirea functiunilor comune trebuie asadar studiata in amanunt.
Urmatoarele doua capitole incearca ilustrarea diferitelor probleme ce pot capata forma, ca
urmare a acestor interactiuni, si definirea unor eventuale solutii a caror aplicare are ca efect
imbunatatirea mediului in care aceste persoane isi petrec marea majoritatea a timpului.
3.C.1 Spatiul privat, personal
“Locuinta este un loc de importanta majora constand in centrul activitatilor zilnice ale
unei persoane. Din acest motiv, toate spatiile interioare, trebuie sa fie accesibile, confortabile,
sigure si usor de intretinut. In propriile locuinte, oamenii trebuie sa se simta calmi, in
siguranta si liberi sa-si poarte de grija intr-o maniera autonoma si independenta.”1 As indrazni
sa adaug la aceasta scurta descriere a locuintei, ca aceasta este totodata martorul evolutiei
unei persoane, impregnandu-se in timp cu caracterul acesteia. Acest atribut se materializeaza
prin anumite piese de mobilier, anumite culori, in esenta printr-o anumita ambianta
caracteristica fiecarei locuinte in parte.
1 “The home in a critically important place because it is the centre of a person’s daily activities. For this reason,
all the internal spaces must ve accesible, comfortable, safe, easily manageable and easy to maintain. In their
own home people must feel calm, safe and free to take care of their own lives in an autonomus and independent
manner” - Claudio Spaletti, Carlo Bughi, Katarina Sjögren - Guidelines for the planning of houses for
senior citizens – pag. 3
IORGULESCU VLAD Pg.15
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Tocmai de aceea, tranzitia dintre propria locuinta si apartamentul oferit in cadrul unui
adapost, se gaseste uneori a fi dificila. Aici intervine rolul spatiului privat al fiecarui individ
in parte, spatiul apartamentului propriu-zis. Acesta trebuie gandit sa amelioreze tranzitia si nu
in ultimul rand, sa atenueze starea de lipsa a mediului si obiectelor ce definesc persoana in
sine. Una dintre abordari, si poate cea mai eficienta din acest punct de vedere consta in
oferirea libertatii de amenajare a apartamentului de catre persoana ce urmeaza a locui acolo,
dupa bunu-i plac. Astfel, parte din bagajul emotional acumulat in vechea locuinta se poate
transmite in cea noua prin intermediul diferitelor piese de mobilier, diferite obiecte ce pot
conferi noii locuinte un aer personal. Alegerea culorilor folosite pentru pereti este
deasemenea o modalitate de indulcire a spatiului, spre a reflecta caracterul persoanei ce
urmeaza a-l locui. Asadar, personalizarea spatiului de locuire, dupa bunul plac al rezidentului
face ca aceasta tranzitie sa se realizeze mult mai usor. Conceptul de personalizare poate
merge si mai departe, invadand nu numai spatiul privat al apartamentului, cat si spatiul
imediat alaturat accesului in locuinta. Astfel, caracterul persoanei in cauza isi lasa amprenta
asupra spatiului public al adapostului, conferindu-i acestuia un atribut familiar. Aceasta
abordare se materializeaza in spatiul public prin prezenta unor mici zone amenajate dupa
bunul plac al locatarului, in fata propriului apartament. Se realizeaza astfel un surogat al
gradinii ce face trecerea intre nivelul strazii si locuinta in sine. Amenajarea astfel realizata
rupe monotonia specifica unui coridor de acces, transformandu-l intr-un portic, intr-un spatiu
de promenada.
In situatia in care cadrul acestei personalizari nu se poate materializa, exista totusi un set de
reguli ce pot fi urmate cu scopul ameliorarii perceptiei psihologice asupra spatiului de
locuire. Claritatea organizarii spatiale cunoaste astfel o importanta majora. Perceptia spatiului
trebuie sa se realizeze rapid, astfel conturandu-se o legatura sincera si directa intre spatiu si
persoana. La claritatea perceptiei, nu contribuie numai planimetria bine organizata a
locuintei, ci si redarea volumetriei interioare prin intermediul culorilor. Pentru o persoana
varstnica, prezenta contrastului intre planurile orizontale si cele verticale, aduce un plus de
confort vizual. Uzul culorilor calde este indicat, conferind o stare de calm si optimism.
Deasemenea, uzul materialelor naturale pentru realizarea finisajelor este necesar. Astfel,
lemnul, piatra, pot fi elemente ce aduc spatiul pe un palier intim cu care batranul poate
relationa.
IORGULESCU VLAD Pg.16
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Bineinteles, caracterul spatiului este subliniat de piesele de mobilier ce il populeaza. Spre
exemplu, prezenta unor suporturi pentru obiecte grele atat in exteriorul apartamentului cat si
in interior, in proximitatea intrarii ofera un plus de confort varstnicilor, apropiind caracterul
spatiului catre nevoile acestora. Deasemenea, prezenta unui scaun, sau fotoliu in apropierea
intrarii este binevenita. Rezumandu-ne la caracterul ergonomic al mobilierului, acesta este
indicat sa prezinte anumite proprietati necesare bunului uz de catre persoane in varsta. Spre
exemplu, patul, lasand la o parte atributul estetic ce trebuie intruchipat (se evita uzul
mobilierului cu aspect spitalicesc), poate avea o inaltime care sa permita privirea pe geam,
acest atribut permitand persoanelor imobilizate sa relationeze cu exteriorul.
Raportul dintre spatiul apartamentului si exterior este extrem de important. Astfel, orientarea
spatiului in care rezidentul isi petrece marea majoritate a timpului catre o curte interioara,
materializare a spatiului public, protejat, al adapostului, ofera persoanelor care din diferite
motive nu isi pot parasi locuinta, capacitatea relationarii vizuale cu restul varstnicilor prezenti
in adapost. Un spatiu ce poate rezulta in urma acestui tip de interactiune este logia (terasa,
balcon). Aceasta permite prezenta rezidentilor in spatiul deschis, fiind totodata in
proximitatea apartamentului. O alta modalitate interesanta de abordare a acestei relatii intre
locuitorii adapostului se contureaza in prezenta unui circuit video inchis. Acest sol al
tehnologiei in lumea varstnicilor, permite nasterea unor relatii sociale, fara ca individul sa
paraseasca locuinta. Prezenta acestui circuit are ca efect o stare generala mult mai buna a
batranilor ce nu isi pot parasi apartamentul, imaginea izolarii de societate pierzandu-si din
putere.
Prezenta luminii naturale cunoaste deasemenea o pozitie privilegiata in redarea unei stari
generale pozitive. Astfel, ferestrele de mari dimensiuni ce permit iluminarea naturala
abundenta constituie un punct forte al spatiului de locuire. Acest atribut aduce cu sine
dezvoltarea diferitelor activitati ce induc o stare de independenta varstnicilor (ex: pictura,
citit, scris etc.).
Acesibilitatea persoanelor cu anumite disabilitati motorii trebuie deasemenea avuta in vedere,
aceasta punand-usi amprenta asupra caracteristicilor spatiale ale apartamentului. Astfel,
coridoarele, spatiile de mici dimensiuni cum ar fi grupul sanitar sau bucataria trebuie sa
permita uzul de catre persoane aflate in fotolii rulante. Aceasta se materializeaza in latimea
coridoarelor, care trebuie sa permita intoarcerea intr-o astfel de situatie (D - 150cm), latimea
IORGULESCU VLAD Pg.17
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
usilor (min 90cm), prezenta unui spatiu in jurul patului care sa faciliteze accesul la acesta,
etc.
Suprafata minima a unui apartament pentru o persoana este de 45m2, in timp ce pentru doua
persoane, aceasta creste la 55m2. Aceste suprafete confera apartamentului un caracter aerisit,
permitand totusi prezenta unor functiuni de baza. Asadar, in situatia in care, un astfel de
apartament nu poate fi dotat cu o bucatarie de dimensiuni generoase, prezenta unei chicinete
este binevenita, accentuand starea de autonomie resimtita de varstnici.
Intreaga serie de caracteristici ale spatiului privat, prezent in cadrul adapostului sub numele
de apartament, ilustrata mai sus, incearca realizarea unei tranzitii facile intre spatiul odinioara
numit “acasa” si spatiul ce devine “acasa” pentru aceste persoane. Avantajul acestui nou
camin se materializeaza insa in prezenta spatiilor publice ce-l completeaza.
3.C.2 Spatiul public, de interactiune
Prezenta spatiului public in cadrul adapostului, un spatiu de socializare protejat,
urmareste anularea starii de izolare, de singuratate resimtita de marea majoritate a
persoanelor aflate la varsta batranetii. Astfel, varstnicii gasesc refugiu fata de aceasta stare, in
relatiile cu restul persoanelor ce populeaza adapostul. Aceste relatii permit nasterea unor
grupuri restranse de oameni, ce sunt caracterizate de interactiuni stranse, cu caracter personal.
Dozarea numarului de persoane ce formeaza un asemenea grup, devine astfel foarte
importanta (6 membri, dupa cum a constatat un grup de cercetatori olandezi1). Grupurile ce
inglobeaza un numar mai mare de persoane sunt caracterizate de relatii ceva mai superficiale,
relatii de amicitie. Aceasta gradare a intensitatii relatiilor dintre varstnici in functie de
dimensiunea numerica a grupului se reflecta in proprietatile fizice ale spatiului public in sine.
Astfel, o gradare a acestuia, permite interactiunea in grupuri restranse, si totodata, permite
conturarea unor grupuri mult mai mari atunci cand aceasta se doreste. Asadar, prezenta unui
spatiu de socializare de aproximativ 25 m2 pe etaj (un etaj este de dorit a adaposti un numar
de maxim 6 apartamente/6 persoane) ofera posibilitatea conturarii unor astfel de grupuri,
intarind relatiile interumane ce capata fiinta, incurajand intr-un final interactiunea. Acest
spatiu se poate materializa in prezenta coridorului de acces in apartamente, ce poate fi
transformat din simpla-i functiune, intr-un spatiu de socializare.
1 Katrien Verleye, Paul Gemmel - Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 65
IORGULESCU VLAD Pg.18
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Asadar, caracterul anost al unui astfel de coridor este inlaturat, acesta capatand o noua
dimensiune sociala. Prezenta unor mici separeuri de-a lungul coridorului poate inlesni acest
tip de interactiune. Existenta acestor mici decrosuri, conduce la ruperea monotoniei vizuale
atat de caracteristica unui coridor, permitand individualizarea spatiului prin prezenta
diferitelor piese de mobilier ce “aduna” oameni (canapele, fotolii grupate in jurul unei mese –
invoca un joc de carti spre exemplu – socializare). Un plus de caracter al spatiului poate fi
atins prin utilizarea culorilor pentru diferentierea apartamentelor. Astfel, uzul culorilor vii
permit o indentificare mult mai facila a apartamentelor, sporind astfel confortul vizual al
locatarilor. Deasemenea, asa-zisul concept “BE-BUZZIE”1, implementat pentru prima data
intr-un spital de geriatrie din Ghent, Belgia, poate oferi acestor coridoare o noua forma. Acest
concept este axat pe incurajarea exercitiilor fizice pentru cei varstnici. Astfel, coridoarele de
acces ale acestui spital, au fost gandite sa adaposteasca un circuit ce inglobeaza diferite
exercitii fizice. Batranii sunt astfel incurajati in a practica aceste circuite, urmarind exercitiile
fizice propuse. Acest concept a fost primit cu caldura in cadrul spitalului mai sus amintit,
transformand atat aspectul coridoarelor, cat si starea de spirit a batranilor.2
1 Katrien Verleye, Paul Gemmel - Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 812 Scheme conceptuale - posibila abordare spatiala a coridorului
IORGULESCU VLAD Pg.19
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Urmatorul nivel de socializare implica un numar mai mare de indivizi, astfel luand nastere o
serie de alte spatii ce incurajeaza la interactiune. Spre exemplu, adapostirea unor nevoi de
baza (spalatorie, uscatorie, calcatorie etc.) sub acoperisul unei zone comune, incurajeaza
socializarea intre indivizi. Aceste spatii nu trebuie insa sa aiba suprafete mai mici de 70 m 2,
aspectul aerisit al incaperii fiind un atribut important al starii generale de bine a varstnicilor.
La acest tip de spatiu se pot adauga zonele de living comune, ce pot adaposti diferite
functiuni de relaxare, diferite jocuri, un eventual spatiu de proiectie unde mai multe persoane
se pot strange la un loc cu scopul vizionarii unui film (cinematograf de mici dimensiuni). Un
loc de luat masa impreuna, poate deasemenea capata existenta in cadrul adapostului,
permitand astfel relationarea in grupuri mari de oameni (un eventual restaurant). O alta
functiune ce poate aduna oamenii este capela, spatiu in care rezidentii se pot reculege si pot
participa la evenimente organizate cu ocazia diferitelor sarbatori anuale. Nu in ultimul rand,
spatiul unei biblioteci poate genera grupuri cu interese comune, incurajand astfel
interactiunea sociala.
Toate aceste zone trebuie insa sa fie definite de un atribut calduros al spatiului, materializat
prin prezenta unor materiale naturale precum lemnul si piatra. Lumina poarta deasemenea un
rol foarte important in conturarea acestor spatii publice, iluminatul natural abundent oferind
claritate spatiului, si implicit generand o stare psihica pozitiva. La aceasta stare isi aduc
aportul bineinteles si culorile folosite pentru definirea spatiului.
O alta eventuala functiune ce tine de spatiul public, presupune diferite hobby-uri ale
persoanelor aflate in adapost. Astfel pot lua nastere ateliere in care se produc piese de
mobilier, sau diferite alte obiecte. Avantajul prezentei acestor spatii consta in redarea
functionalitatii sociale a batranilor capabili sa lucreze. Astfel, acestia pot petrece o mare parte
a timpului ocupandu-se de aceste hobby-uri, ce isi gasesc finalitatea in diferite produse care
pot fi vandute. Aceasta activitate incurajeaza interactiunea intre varstnici cu aceleasi
preocupari, dand astfel nastere unor grupuri de oameni ce produc pentru societate. Un
asemenea spatiu contureaza astfel doua atribute principale, acela de a aduna oameni si de a
forma grupuri si acela de a restaura calitatea sociala a indivizilor prin produsele astfel
realizate.
Acest mozaic de spatii situate in interiorul cladirii constituie doar jumatate din balanta
zonelor comune ce permite traiul in echilibru al batranilor. Cel de-al doilea taler se
materializeaza in spatiile publice pozitionate in deschis, zonele de relaxare exterioare. Aceste
IORGULESCU VLAD Pg.20
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
zone sunt de doua tipuri, primul este cel ce face legatura intre spatiul privat al adapostului si
spatiul public al orasului (spatiu tratat in detaliu in capitolul 3.B.1 al prezentei lucrari), in
timp ce cel de-al doilea spatiu este definit de atributul protector al ansamblului, fiind
pozitionat in centrul acestuia. Acest spatiu este asemuit de varstnici cu o oaza de liniste in
centrul orasului. Gradina interioara astfel creata ofera un mediu propice relaxarii, promenadei
si bineinteles interactiunii sociale, sub protectia adapostului. Impactul psihologic al unui
asemenea spatiu asupra rezidentilor se reflecta in atributul de independenta pe care fiecare
individ in parte si-l dezvolta. Un astfel de spatiu, prezent in ansamblu, invadeaza interiorul
spatiilor private prin intermediul fenestratiilor de mari dimensiuni creand astfel o relatie
directa intre interior si exterior, permitand varstnicilor relationarea cu mediul extern.
Organizarea planimetrica a acestor spatii este deasemenea extrem de importanta, aceasta
dand nastere unor zone de interactiune graduala ce permite existenta unor grupuri restranse
de indivizi cu preocupari asemanatoare in cadrul unui spatiu de mari dimensiuni. Atributul
gradual al spatiului ofera posibilitatea coexistentei respectivelor grupuri fara ca acestea sa fie
supuse unei interactiuni generale decat in situatia in care acest lucru se doreste. Astfel, in
situatia in care, spre exemplu, un eveniment isi gaseste fundalul desfasurarii in acest spatiu,
grupurile mai sus mentionate se pot aduna, intru asistarea la respectivul eveniment. Aceasta
caracteristica a spatiului se materializeaza prin prezenta unor alveole, soli ai spatiului intim,
in spatiul public. Aceste alveole sunt conturate in jurul atributului de a aduna oameni,
devenind spatii de intalnire ce pot fi marcate cu scopul identificarii facile. Spre exemplu,
adapostul pentru persoane varstnice din localitatea Alcazar de San Juan, Spania (arh. Ignacio
Vicens, Jose Antonio Ramos) foloseste vegetatia pentru marcarea acestor spatii: “maslinii
marcheaza locurile de relaxare si intalnire din gradina, in timp ce spatiile mult mai protejate
ale verandelor sunt subliniate in propria verticalitate de chiparosi”.1 Asadar, perceptia
spatiului ocupa un loc foarte important in definirea confortului vizual resimtit de rezidenti,
claritatea acestuia constituind un atribut ce trebuie atins prin diferite artificii arhitecturale. O
posibila abordare ar fi cea a culorilor, care la fel ca si in interior, produc o diferentiere clara a
zonelor. Astfel, este indicat ca aleile destinate promenadelor sa fie marcate prin materiale ce
contrasteaza puternic cu mediul apropiat. Aceasta abordare diminueaza confuzia vizuala ce
poate lua nastere in prezenta numeroaselor culori oferite de natura. Aici prezenta unor culori
reci, cu tenta minerala este binevenita, acestea deseori contrastand cu mediul natural.
Prezenta unui portic sau a unor spatii plasate in deschis insa acoperite permite accesul la
natura, la exterior, in toate anotimpurile anului, indiferent de starea vremii, fara a face rabat
IORGULESCU VLAD Pg.21
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
de la confort, situatie care ofera varstnicilor un grad de independenta ridicat. Aici se adauga
problema accesibilitatii persoanelor ce fac uz de fotolii rulante. Pentru a facilita accesul in
mediul exterior al acestor persoane, spatiul gradinii trebuie conturat avand in vedere
capacitatile mobile ale acestor dispozitive. Astfel, latimea aleilor nu trebuie sa scada sub 120
cm, iar panta maxima a acestora trebuie sa fie de 5%. Prezenta unor balustrade, ce constituie
puncte de sprijin pentru persoanele cu capacitati mobile limitate, este deasemenea binevenita.
Data fiind calitatea spatiilor comentate anterior, de a fi situate in exterior, nu se pune
problema iluminarii naturale, aceasta facandu-si simtita prezenta in abundenta, insa
iluminarea nocturna capata o importanta majora, permitand promenadele de-a lungul intregii
zile. Asadar, cel mai important atribut al acestui spatiu este accesibilitatea, fie ea de orice
natura, calitate ce accentueaza starea de independenta si autonomie a varstnicilor, indulcindu-
le astfel prezenta in cadrul adapostului.
1 “The olive trees mark places of rest and meeting in the garden, while the more protected spaces of the porches
in double and triple height are underlined in their verticality by the cypress trees.” - Architectural Design –
Residences for the elderly – pag. 124
4. STUDII DE CAZ
IORGULESCU VLAD Pg.22
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
■ Locuinta pentru persoane varstnice – Vitry sur Seine, Franta (arh. Soisick Cleret)
Construit in vecinatatea orasului Vitry-sur-Seine, proiectul de fata reuseste crearea unor spatii
publice graduale, permitand astfel interactiunea in grupuri restranse. Prezenta acestor spatii
confera ansamblului un caracter intim. La acest atribut al spatiului se adauga deasemenea
materialele folosite, in marea lor majoritate fiind naturale, lemn, piatra. Intregul ansamblu se
dezvolta in jurul unui spatiu central ce adaposteste functiuni publice ale adapostului. Astfel,
toate aripile constructiei beneficiaza de acces direct la serviciile comune. Spatiile comune,
puternic luminate, faciliteaza perceptia de catre persoanele varstnice.
IORGULESCU VLAD Pg.23
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Imobilul, realizat din 5 aripi ce adapostesc 72 de camere, a fost gandit pentru a permite
cetatenilor varstnici un grad mare de libertate si intimitate. Astfel, toate dormitoarele sunt
dotate cu o mica bucatarie, si ofera o priveliste placuta asupra gradinilor si asupra peisajului
rural inconjurator.
IORGULESCU VLAD Pg.24
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
■ Adapost pentru varstnici – Rotterdam, Olanda (arh. EGM Architecten)
Prezentul ansamblu, adaposteste sub acoperisul aceleiasi cladiri, un centru medical,
apartamente pentru varstnici si o serie de spatii publice destinate acestora. Complexul, ce
inglobeaza un numar de 195 de apartamete pentru varstnici, este gandit in jurul conceptului
de independenta al rezidentului. Astfel, atat spatiile de locuit cat si centrul medical se
contureaza in jurul unui atrium ce adaposteste un restaurant si diferite alte spatii publice.
IORGULESCU VLAD Pg.25
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Deasemenea, prezenta acestui ansamblu in cadrul orasului permite varstnicilor, o continuare,
atat a vietii cat si a rolului ocupat in societate, diminuand astfel starea de instrainare si izolare
resimtita de acestia.
IORGULESCU VLAD Pg.26
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
■ Locuinte pentru varstnici – Zeewolde, Olanda (arh. Van der Herk & De Kleijn)
Constructia, realizata din doua volume majore, a caror intersectie adaposteste spatiul de
acces, se afla in proximitatea zonei portuare, apropiere ce permite orientarea spatiilor de zi
ale apartamentului catre peisajul oferit de imaginea acestuia. Astfel, fiecare apartament
beneficiaza de prezenta unor terase ce permit relaxarea varstnicilor, in exterior.
IORGULESCU VLAD Pg.27
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
Una dintre caracteristicile definitorii ale acestui ansamblu consta in abordarea coridorului de
acces in apartamente. Acesta se materializeaza in prezenta unui portic, puternic luminat
natural, ce functioneaza ca spatiu public de interactiune intre varstnici. Calitatea luminii
IORGULESCU VLAD Pg.28
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
naturale confera spatiului claritate, aducand astfel un plus de confort rezidentilor.
IORGULESCU VLAD Pg.29
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
5. CONCLUZII
Notiunea de “azil” are asadar un impact negativ puternic, atat la nivel semantic, cat
mai ales la nivelul functiunii in sine. Daca adoptarea termenului de “adapost” ar atinge
cumva un nivel de perceptie ceva mai bland, pavand drumul spre imbunatatirea caracterului
acestui program, aceasta actiune nu ar fi capabila sa inlocuiasca atributele programului in
sine. Acestea urmeaza a fi schimbate prin atentie la detalii si prin incercarea transpunerii
necesitatilor psihologice ale persoanelor in cauza, batranii in situatia de fata, in dimensiuni
spatiale, arhitecturale. Astfel, abordarea fata de acest program se va schimba, imbunatatind
probabil, cei din urma ani ai multor varstnici. Calitatea spatiului, se reflecta intotdeauna in
starea psihologica a persoanei ce il ocupa. Tocmai de aceea, prezenta lucrare si-a propus sa
inteleaga mai intai care sunt necesitatile psihologice ale varstnicilor, materializate intr-o suma
de stari precum cea de protectie (a fi protejat), intimitate, familiaritate, interactiune sociala,
pentru ca ulterior aceste necesitati sa se transforme in solutii arhitecturale. Astfel, programul
de adapost poate capata noi sensuri, prin abordarea unor atitudini functionale noi.
Drept este ca aceasta problema este cu mult mai vasta decat a putut fi cuprinsa in cadrul celor
cateva pagini prezente aici, insa germenii preocuparii incearca sa contureze o suma de
premize conceptuale – conceptul de casa, camin, familiar; relatia cu exteriorul, cu lumea
aflata dincolo de limita ce ofera protectie, prezenta unui spatiu situat in deschis, care este insa
protejat si intim, o gradina interioara ansamblului, etc. – ce pot constitui repere in abordarea
proiectelor ce intruchipeaza acest program in viitor.
Asadar, este imperios necesar sa intelegem impactul unei abordari corecte asupra starii
psihice si fizice a varstnicilor ce fac uz de acest program, abordarea eronata, cea care acum
poarta pecetea “azilului”, demonstrandu-si de-a lungul timpului efectele negative asupra
interactiunilor dintre varstnici si lumea “mai proaspata” – excludere, izolare, disparitia rolului
social al acestor persoane.
IORGULESCU VLAD Pg.30
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
6. BIBLIOGRAFIE
CARTI
■ Institutional care of elderly in Ireland – The National Council for the Aged 1985
■ Arhitectural Design – Residences for the elderly
■ Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos - Katrien Verleye, Paul
Gemmel, septembrie 2009
■ Creating defencible space - Oscar Newman, Institute for Community Design
Analysis, aprilie 1996
■ Think elderly - Prof. Gaur G. Ray, MIT Institute of Design
■ Lifetime homes – Chris Goodman
■ Guidelines for the planning of houses for senior citizens – echipa multinationala
(Italia, Suedia, Marea Britanie, Spania, Ungaria) Claudio Spaletti, Carlo Bughi, Katarina
Sjögren
■ Housing for the elderly - a guide to best practice – Guy Kasier, E&D Systems,
iulie 2009
SURSE WEB
■ www.insse.ro – Institutul National de Statistica
■ www.wikipedia.org – Enciclopedie online
■ www.dexonline.ro – Dictionarul Explicativ Roman
■ www.welhops.net – Welfare Housing Policies for Senior Citizens
■ www.lifetimehomes.org.uk – Adaptable Design for Life
■ www.who.int – World Health Organization
BROSURI
■ Moving into residential care
IORGULESCU VLAD Pg.31
CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI
IORGULESCU VLAD Pg.32