Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
1
VITRALIUL SAU TREPTELE EDUCAŢIEI
Prof. Mihaela Păiş
Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Cu mânuţe neîndemânatice, uneori cu
lacrimi în ochii care o caută pe mama, copiii de
vârstă preşcolară descoperă plastilina şi
cuburile colorate. În câţiva ani au în mână un
toc cu cerneală albastră şi pe pupitru un caiet cu
pagini albe. Curând semnele necunoscute se
încheagă în cuvinte şi imagini.
Destul cât să poată trece în şcoala gimnazială
la studiul altor materii, din ce în ce mai multe;
iar fizica le dă celebrul ROGVAIV. Creioanele
colorate se înghesuie-n penar, în unele
ghiozdane apar blocul de desen şi chiar
acuarelele. Şevaletul, paleta de culori şi pensula
nu mai sunt noţiuni necunoscute.
Urmează liceul ca un salt la toate
disciplinele; nuanţele, tonurile, stilul, mesajul,
tuşa, le ridică ochii către universul de culori al
naturii şi dau profunde înţelesuri în tinere minţi
aflate lângă frontiera adolescenţei.
Ca într-o încercare de primă
compoziţie, bacalaureatul adună bleul
serenităţii, verdele îngrijorării, roşul supărării şi
griul nepăsării. Un tablou în patru culori nu este
chiar la îndemâna oricui.
După doisprezece ani de şcoală şi după
bacalaureat, absolvenţii stau pe o platformă care
a sumat într-o minunată expunere plastilina,
cuburile, tocul cu cerneală albastră, penarul cu
creioane, paleta şi pensula, acuarelele,
şevaletul.
Acest tot format din bucăţele ce se
ating şi se influenţează reciproc formează un
vitraliu.
O bucăţică sau câteva bucăţele luate
separat pot avea o semnificaţie şi creează o
anumită impresie. O altă bucăţică, împreună
cu cele de care se alipeşte are şi ea o
semnificaţie şi creează o altă impresie.
Întregul vitraliu ne dă imaginea a ceea
ce sunt cu adevărat.
Sunt indivizi cu experienţe diverse, cu
mentalităţi diferite şi personalităţi foarte variate.
Câţi absolvenţi-atâtea vitralii dar toate poartă
acelaşi nume: Zestrea de educaţie a
absolventului.
Ea este cea care ne dezvăluie
frumuseţea vitraliului.
Tânărul este lansat în viaţă! Are tot
ceea ce i s-a dat şi a putut să ia.
Profesorii rămân şi reîncep, plastilina,
cuburile, tocul cu cerneală,………..
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
2
VITRALIUL
Prof. Costel Eugen Pascaru
Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Cele mai multe dintre marile
catedrale gotice de la sfârşitul secolului al
XII-lea şi începutul secolului al XIII-lea
erau concepute la o scară atât de măreaţă,
încât foarte puţine au urmat îndeaproape
planurile iniţiale. Străbătând navele imense
ale acestora, realizezi că aceste vechi
construcţii deschideau credinciosului de
altădată o altă lume. Predicile şi imnurile
preoţilor îi vorbeau despre Ierusalimul
ceresc, cu porţile sale din perle, cu străzile
din aur pur şi sticlă transparentă. Zidurile
nu erau reci şi ostile, ci făcute din vitralii
strălucitoare ca pietrele preţioase.1 Stâlpii,
nervurile şi armăturile de la ferestre aveau
suprafeţe aurite. Pierdut în acest spaţiu
invadat de lumina filtrată de vitralii, omul
medieval se putea simţi mai aproape de
misterul împărăţiei lui Dumnezeu.
Vitraliile erau realizate din bucăţi
mici de sticlă de diferite culori, fixate prin
benzi de plumb, numite cercevele şi cel mai
adesea înfăţişau poveşti despre miracole,
figuri de sfinţi sau modele geometrice,
având deopotrivă un rol estetic şi narativ.2
1 E. H. Gombrich, Istoria artei, Pro Editură şi
Tipografie, Bucureşti, 2007, p. 188. 2 Carol Davidson Cragoe, Ghid de arhitectură,
Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 183.
Din punct de vedere tehnic vitraliul
este perceput ca fiind sticla trasă manual,
colorată, dar şi arta de a o folosi pentru a
crea o separaţie a spaţiilor, fapt ce ţine mai
mult de artele decorative. Artiştii stilului
gotic l-au utilizat cu o mare măiestrie, fiind
foarte răspândit şi în Italia până în secolul al
XVI-lea, rămânând la modă în Europa de
Nord a secolului al XVIII-lea, după care îşi
pierde din notorietate.
În anul 1879 artistul american John
LaFarge a creat şi brevetat sticla
opalescentă, iar Louis Confort Tiffany a
popularizat produsul, folosind ca tehnici
tăieturile puternice, complicate şi
dispunerea sticlei în mai multe straturi.
Tiffany a înlocuit plumbul cu folia de
cupru, ceea ce i-a permis să folosească
vitraliul şi pentru crearea de abajururi. În
Europa, arhitectul spaniol Antoni Gaudi
utilizează vitraliul pentru a decora ferestrele
Palatului Episcopal din Astorga şi ale
Criptei Guell.3După Al Doilea Război
Mondial, vitraliul cunoaşte o perioadă a
declinului, făcând totuşi parte din
3 Antoni Gaudi, Editura Aquila, 2008, Tipărit în
China, p. 18-19 şi 80-81, 86.
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
3
preocupările unor mari artişti, precum
Chagall.4
Tehnica de realizare a vitraliului
presupune crearea unei machete la scară,
fiecare piesă este numerotată, se marchează
culorile, locurile unde vor fi introduse
cercevelele de plumb, se taie sticla conform
geometriei desenului, apoi aceasta este
pictată, fixându-se culoarea prin foc, iar
ansamblul colorat se prinde în baghetele de
plumb.
Metodele şi materialele folosite la
momentul actual sunt metamorfozate,
reinventate şi uşor variate, ţinându-se cont
de echilibrarea aspectelor ornementale cu
nevoia de a obţine un spor de confort şi
rezistenţă în acord cu exigenţele moderne.
Inovaţiile în domeniu propun integrarea
unor noi materiale în cadrul vechii tehnici,
precum sticla faţetată, modificarea
modalităţii de creare, prin folosirea
matriţelor din beton sau chiar schimbarea
radicală a procesului de lucru, de exemplu
laminarea la rece a unor filme aplicabile pe
suport de sticlă, oglindă sau suprafaţă
acrilică. Noua tehnică prezintă numeroase
avantaje: rezistenţă termică şi la şocuri
mecanice, întreţinere uşoară, durată de viaţă
nelimitată, integrarea în ancadramente
termoizolante şi preţul mai scăzut.
4 Marco Bussagli, Să înţelegem arhitectura,
Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2005, p. 104.
Până nu demult vitraliul părea
compatibil cu spaţiile amenajate pretenţios
sau cu cele nostalgice după un trecut
nobiliar, dar treptat, noile tehnici şi
varietatea modelelor propuse de designeri
(decoruri art deco, abstracte, cubiste,
romantice, gotice etc) l-au făcut accesibil în
orice interior clasic sau modern.
Imagine realizată de prof. Daniela Tetiva în
tehnica overlay, în corpul A al Colegiului
Tehnic “Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
4
VITRALIILE ŞI ARTA STICLEI
Prof. Daniela Borş
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Vitraliul inspiră
nobleţe şi eleganţă în
acelaşi timp. Vitraliile
vibrează lumina în
spectrul coloristic gândit
de creator.
Originile vitraliilor
se pierd în istorie.
Tehnica a fost
derivată probabil din
fabricaţia bijuteriilor şi mozaicurilor. Vitraliile,
aşa cum le cunoaştem azi, se pare că au apărut o
dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi
datând din secolul X. Dintotdeauna sticla a fost privită ca un
lucru misterios. O formă solidă cu proprietăţi
ale lichidelor sau mai degrabă un lichid
solidificat. Captează lumina şi străluceşte, deşi
este fabricată din nisip.
În timp, sărurile şi
oxizii metalici au dat culoare
sticlei: cobalt pentru
albastru, argint pentru
galben, cupru pentru verde şi
cărămiziu.
Tehnica vitraliului, neschimbată
Tehnica vitraliului, în linii mari
neschimbată până astăzi, a fost descrisă de
călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul
gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar şi
mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară
nemaintâlnită până atunci. Călugărul Abbot
Suger de la mânăstirea St. Denis a reconstruit
biserica mânăstirii, oferindu-ne unul din
primele exemple de stil gotic în care vitraliul a
jucat un rol definitoriu. În jurnalul său, ţinut pe
tot parcursul lucrărilor, şi-a
exprimat credinţa că
lucrurile frumoase ridică
omul mai aproape de
Dumnezeu. Meşterii medievali
au ilustrat în tehnica
vitraliului imagini realiste,
folosind în egală măsură
culori saturate, vibrante,
cât şi nuanţe de
alb lăptos şi
griuri. În secolul XV,
în plin apogeu al
goticului,
atitudinea faţă
de vitraliu s-a
schimbat, acesta devenind mai mult pictură şi
mai puţin element generator de atmosferă.
Culorile au devenit mai pale, figurile
reprezentate acopereau adesea întreaga
fereastră. Pictura a devenit mai sofisticată, iar
noile tehnici descoperite sau redescoperite au
permis redarea detaliilor galbene şi aurii.
Nervurile de plumb acceptate până
atunci ca necesare şi decorative au devenit un
"rău necesar", camuflat cât mai bine prin
compoziţia desenului. Renaşterea a generat o lungă perioadă
în care vitraliul a existat doar ca sticlă pictată.
Simbolismul
original şi tehnicile au fost
aproape uitate.
În această
perioadă, vitraliul pictat a
devenit un accesoriu la
modă în locuinţe, clădiri
publice şi biserici.
Semnele heraldice
realizate în această
manieră, pe fond transparent, erau foarte
populare în epocă.
În secolul XVIII, majoritatea vitraliilor
medievale au fost înlocuite cu sticlă pictată, iar
majoritatea informaţiilor despre vitralii a
început să se piardă.
În mijlocul anilor 1800, Anglia a
cunoscut o revitalizare a
interesului pentru
arhitectura gotică. Câţiva
istorici amatori şi oameni
de ştiinţă au redescoperit
tehnicile de lucru şi au
dezvăluit secretele
producerii sticlei colorate.
Atelierele de sticlărie au
început să producă
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
5
versiuni de ferestre în tehnica şi stilul medieval. Fraţii Bolton, englezi emigranţi, au
înfiinţat primul atelier de vitralii în America şi
au produs ferestre în stil gotic care au devenit
un fel de normă până în momentul dezvoltării
unui stil distinctiv american.
John LaFarge şi Louis Comfort Tiffany,
doi pictori americani, au început să
experimenteze, independent unul de celălalt,
încercând să producă o sticlă ce avea
capacitatea de a crea efecte vizuale fără a fi
pictată. Curând, cei
doi au devenit
concurenţi.
LaFarge a
creat şi brevetat în
1879 sticla
opalescentă.
Tiffany a dezvoltat
şi popularizat
produsul şi curând
numele lui a
devenit sinonim cu
acesta. Stilul său a
avut numeroşi
imitatori, sticla opalescentă rămânând foarte
populară până la sfârşitul secolului XIX.
După primul război mondial, gusturile
s-au schimbat. LaFarge moare în 1910, iar
Tiffany în 1933, fapt care atrage după sine şi
falimentul atelierelor sale.
Cu excepţia ferestrelor pentru biserici, vitraliul
cunoaşte un declin până la al doilea război
mondial. Abstracţionismul şi expresionismul în
pictură influenţează un nou grup de artişti să
exploreze
valenţele oferite
de sticlă.
Ferestrele de
biserică devin, în
foarte multe
aspecte,
asemănătoare
goticului
timpuriu. Scenele
greu de
identificat, atmosferă pură de lumină şi culoare
inspiră la atitudine contemplativă.
Vitraliul, sau mai corect poate, arta sticlei, este din ce în ce mai prezentă astăzi.
Explozia de interes din ultimii 30 de ani a dus
la dezvoltarea unor noi şi imaginative forme ale
acestei arte. Noile tehnologii şi creşterea
interesului în vitralii ca hobby, au dus la ceea ce
a fost numită "o noua epocă de aur a sticlei".
Noile case sunt frecvent completate cu
spectaculoase intrări din sticlă, ferestre de baie
cu vitralii, abajururi Tiffany.
Panouri decorative sunt achiziţionate pentru a fi
atârnate în dreptul unei ferestre însorite. Forme
minunate decorează mese, pereţi, ferestre.
Noii artişti combină, creează şi dezvoltă forme
şi stiluri unice.
Şi se pare că va dura.
"Vitraliul este un gen al artei vizuale, o
formă de modelare a luminii, o încercare de a
încărca un spaţiu cu o nouă dimensiune. În arta
vitraliilor există multe stiluri, fiecare cu un
farmec specific. Alegerea unui vitraliu
reprezintă o opţiune ce ţine de personalitatea
omului şi de specificul locului pentru care
acesta a fost creat.”
Anamaria Nagy
Bibliografie
1. designglass.ro/vitralii-info.html
2. wwww.vitralii-clasice.ro/
3. www.rogoblen.ro/vitralii/
4. ro.wikipedia.org/wiki/Vitralii
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
6
ARTISTII VITRALIILOR: MARC CHAGALL (1887, Belarus - 1985, Franţa)
Prof. Iuliana-Creola Stoica
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
„Am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală
ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot
să-mi găsesc scăparea într-o altă lume.”
(Autoportret – 1914)
Stilul său artistic este considerat ca
deosebit de original şi poetic, sub influenţa
fanteziei şi al melancoliei, şi strâns legat de
cultura ebraică. Pictează decoruri teatrale, se
ocupă de sculptură, ceramică şi litografie,
proiectează vitralii şi realizează totodată
decoraţiile pereţilor cu picturi murale. De-a
lungul unei vieţi aproape centenare, Chagall a
cunoscut o revoluţie, două războaie mondiale şi
exilul şi a produs o operă în care se poate citi
această experienţă a timpurilor de război şi de
pace, de fericire şi de nenorocire, dar şi
îndoielile sale, amintirea călătoriilor şi
cunoaşterea artei timpului său. Poezia
sentimentală a tablourilor sale îşi are rădăcinile
în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus.
Prin culorile sale strălucitoare a dorit pur şi
simplu ca, în felul său original, să ilustreze
poveşti minunate, născute din propriile
experienţe, să-şi exprime propriul misticism.
Biserica Fraumünster, Zurich - 1970
Catedrala din Metz,1960-1968
Bibliografie: http://www.marcchagallart.net/
Mic rebus in sensul acelor de ceasornic:
Verde: Metal pentru armat vitraliile.
Violet: Arhitect barcelonez, autorul
proiectului Sagrada Familia (Antoni...)
Galben: Lăcaşul cu vitralii
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
7
LUMINĂ ŞI CULOARE
Prof. Ecaterina Aurica Angheluţă1, Prof.Cătălin Angheluţă
2
1Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
2Colegiul Naţional “Gheorghe Roşca Codreanu“, Bârlad
“Dumnezeu a zis: Să fie lumină !
Şi a fost lumină”
(Geneza 1.3)
Ce este lumina? Dar culoarea?
Invităm cititorul să formuleze un
răspuns propriu la aceste întrebări, înainte de
a vedea care este răspunsul dat de ştiinţă.
Lumina este prezentă în Univers din momentul
Creaţiei, este o dimensiune a vieţii şi o
coordonată a artei. O definire ştiinţifică (care
ar distruge puţin din corola de minuni a lumii)
trebuie să surprindă caracterul dual al
luminii, aspectul ondulatoriu de undă
electromagnetică dar şi aspectul corpuscular-
flux de fotoni. Din punct de vedere fizic,
lumină înseamnă radiaţiile electromagnetice
cu lungimi de undă cuprinse între 380-760
nanometri care formează banda spectrului
electromagnetic vizibil.
“Culoarea, această fermecătoare
însuşire a tot ce ne înconjoară, aduce în
sufletul nostru bucurie sau tristeţe, căldură sau
răceală, linişte… sau agitaţie, iar de felul cum
ne pricepem s-o utilizăm, cu discreţie şi
rafinament, cu gust şi fantezie, depinde în mare
măsură echilibrul, liniştea noastră interioară
şi bogăţia trăirilor noastre afective.”[1]
Teoriile moderne ale culorii pleacă de
la observaţia lui Sir Isaac Newton că lumina
albă conţine toate culorile vizibile (roşu,oranj,
galben, verde, albastru, indigo, violet).
Newton a studiat spectrul solar, proprietăţile
culorilor si felul în care ochiul le percepe.[2]
Culoarea reprezintă senzaţia vizuală
produsă de lumina care atinge retina ochiului
uman.[3] În fapt, culoare nu există [4],
culorile suprafeţelor, asa cum le percepem noi
ţin de capacitatea respectivelor suprafeţe de a
absorbi anumite unde luminoase si de a le
reflecta pe celelalte. Culorile pot fi produse
prin două metode diferite: cu ajutorul luminii
emise şi cu ajutorul pigmeţilor chimici.
Retina umană are trei feluri de celule
fotosensibile care sunt sensibilizate de lumina
roşie, verde şi albastră. Acestea sunt culorile
primare, care au determinat modelul de
culoare RGB (Red, Green, Blue). Acest model
este important pentru dispozitivele ce emit
lumină: televizoare, monitoare, ecranul
telefoanelor şi se mai numeşte model aditiv de
compunere a culorilor.
Modelul CMYK (Cian, Magenta
Yelow, blacK) este un model bazat pe
producerea culorilor cu ajutorul pigmenţilor pe
hârtie, prin reflexia luminii pe aceasta. Se
foloseste pentru dispozitivele de imprimare.
De aceea imaginile date de un monitor în
Fig. 1 Vitralii de la Catedrala
Catolică “Sfânta Maria
Regină”- Iaşi
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
8
sistemul RGB pot fi diferite de cele obţinute
prin tipărire, codificate în modelul CMYK
numit şi model substractiv de compunere a
culorii.
Ochiul uman poate stabili, de
asemenea, trei atribute ale culorii: nuanţă,
luminozitate, saturaţie [5] care permit
introducerea altui model de definire a culorii
HSB (Hue-nuanţă, Saturation-saturaţie,
Brightness-strălucire).
Unul dintre modurile de descriere ale acestui
model pleacă de la principiul că orice culoare
se poate obţine plecând de la o nuanţă pură
(roşu, verde, albastru) care se amestecă cu
anumite cantităţi de alb sau negru.
Saturaţia sau puritatea culorii porneşte de la
100% pentru culoarea pură şi variază prin
amestecarea cu alb. Pentru saturaţie 0%
nuanţa nu mai are semnificaţie. Saturaţia
maximă se produce ca urmare a reflectării
totale a acelei culori de către o suprafaţă şi este
însoţită de completa absorbţie a tuturor
celorlalte componente ale spectrului luminos.
100% saturaţie 0%
Fig.2 Variaţia saturaţiei pentru roşu
Strălucirea determină intensitatea culorii şi
porneşte de la valoarea 100% care înseamnă
strălucire maximă, modificîndu-se prin
amestecarea culorii cu negru.
100% strălucire 0%
Fig. 3. Variaţia strălucirii pentru roşu
S-a demonstrat ştiinţific cum culorile au
puterea de a influenţa starea fiziologică a
organismului, procesele psihice şi stările
noastre afective.[1] Intr-un experiment, un
grup de subiecţi plasaţi într-o încăpere
zugrăvită în albastru au acuzat senzaţia de frig
la temperatura de 15 grade. Trecuţi într-o altă
încăpere cu aceeaşi temperatură dar colorată
în oranj au constatat cum treptat încep să se
încălzească. Efectul a fost de natura cromatică.
Relaţia culoare-lumină rămâne de o
importanţă deosebită în realizarea unei
policromii estetice şi relaxante a interioarelor.
Este o adevărată artă să ştim cum să luminăm
interiorul locuinţei, cum prin lumină să punem
în valoare culorile, formele, contururile şi
umbrele.
Lumina artificială, de orice natură ar fi ea, spre
deosebire de cea naturală, de la soare, nu
cuprinde în componenţa ei toate culorile
spectrului în aceleaşi proporţii. Lumina emisă
prin incandescenţă apare colorată în galben
roşiatic în comparaţie cu lumina zilei, iar
obiectele de culoare violet vor căpăta o
nuanţă maronie. Lumina naturală prezintă
nuanţe de albastru vara după o ploaie
abundentă, iar dimineaţa şi seara este într-o
anumită măsură roşiatică. Condiţiile
atmosferice influenţează structura spectrală
a luminii. În realizarea armoniei cromatice a
spaţiilor trebuie să ţinem seama atât de lumina
naturală cât şi de cea artificială, dar şi de
intensitatea şi mărimea sursei. Lumina oblică
produce cele mai reuşite umbre reliefând
expresiv formele. Ea este cel mai des folosită
de pictori. Lumina din faţă aplatizează formele
le bidimensionalizează. Lumina proiectată din
spate generează umbre adânci şi transformă
formele în siluete monocrome.
Culoarea are un rol important şi în
vestimentaţie, cu ajutorul pieselor
vestimentare se pot aduce anumite corecţii
siluetei. Cromatica îmbrăcămintei are efecte
estetice, de modă, grad de confort, utilitate
dar şi igienă.
Preferinţa faţă de culori oferă date
despre structura şi dinamica internă a
personalitaţii noastre. Culoarea este un
element profund al vieţii noastre.
Bibliografie
1) Mureşan, Pavel, Culoarea în viaţa noastră,
editura Ceres, Bucureşti, 1987;
2) http://www.vreauculoare.ro/culoare/teoria_
culorii/introducere_in_teoria_culorilor/tonuri
le_si_nuantele.html;
3) http://cobra.rdsor.ro/cursuri/managementul
_culorii.pdf
4) http://www.nicky.3x.ro/pg/lc/lc5.html.
5) Dorohoi, Dana Ortansa, Optica-teorie,
experienţe, probleme rezolvate, editura
Ştefan Procopiu, Iaşi 1995.
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
9
VITRALIUL, CULOARE ÎN SIMBOLURI CHIMICE
Prof. Beatrice Angheluţă
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
e-mail: gsiaic @yahoo.com
Vitraliile sunt bucaţi de sticlă colorată
sau pictată, montate într-o reţea de rame
metalice. De-a lungul istoriei sale de mii de
ani, termenul a fost aplicat aproape exclusiv la
ferestrele de biserici şi alte clădiri importante.
Stilul gotic, cu biserici înalte şi luminoase, a
folosit vitraliile ca element generator de
atmosferă. În secolul al XV-lea vitraliul a
devenit mai mult pictură.
Vitralii din Catedrala Notre Dame de
Chartres
Materialul din care este realizat vitraliul
este sticla care a fost colorată prin adăugarea de
săruri metalice în timpul fabricării sale.
Bucăţile mici de sticlă sunt aranjate pentru a
forma modele sau imagini lipite cu benzi de
plumb susţinute de un cadru rigid.
Termenul vitraliu este de asemenea
utilizat în cazul geamurilor în care culorile au
fost pictate pe sticlă şi apoi supuse unui
tratament termic în cuptor.
Sticla se obţine prin topirea în cuptoare
speciale a unui amestec de nisip a cărui
componentă principală este cuarţul sau dioxidul
de siliciu, piatră de var sau carbonat de calciu,
carbonat de sodiu şi materiale auxiliare.
Dioxidul de siliciu necesită o cantitate foarte
mare de căldură pentru a se topi, carbonatul de
potasiu, de sodiu şi plumbul reduc temperatura
de topire. Carbonatul de calciu creşte
stabilitatea sticlei. Sticla obişnuită, sticla de
sodiu, are compoziţia aproximativă 6 SiO2 CaO
Na2O.
Regele David, Catedrala din Ausburg, sec.XII
Se întrebuinţează la fabricarea
geamurilor şi ambalajelor din sticlă. Sticla este
un material necristalizat (amorf), cu rezistenţă
mecanică şi duritate mare, cu coeficient de
dilatare mic. La temperaturi mai înalte se
comportă ca lichidele subrăcite cu vâscozitate
mare. Nu are punct de topire definit. Prin
incălzire se înmoaie treptat.
Sticla se colorează dacă se adaugă în
topitură oxizi metalici de Fe, Co, Cr, Cu etc.
care formează silicaţi coloraţi. De exemplu
sticla roşie conţine oxid de cupru, sticla galbenă
- sulfat de cadmiu, sticla albastră - oxid de
cobalt, sticla verde - oxid de crom, sticla violetă
- oxid de mangan.
Sticla transparentă pare incoloră dacă este
privită cu ochiul liber atunci când este subţire,
deşi impurităţile de oxid de fier produc o tentă
verde, care devine evidentă în bucăţi groase.
Alţi aditivi pot intensifica verdele, oxid de fier
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
10
(II), în special dacă este folosit pe geam
simplu. Adaosul de crom produce sticla de
culoare verde închis. Împreună cu oxid de
staniu şi arsenic se produce sticla verde
smarald. Aditivii care reduc tenta de verde
includ dioxid de mangan care produce
permanganat de potasiu şi poate duce la o
nuanţă mov. Seleniul poate fi folosit în acelaşi
scop. Trioxidul de uraniu dă o culoare verde
însoţită de o frumoasă fluorescenţă verde.
Sticla albastră s-a obţinut din
timpurile medievale prin adăugare de cobalt,
care la o concentraţie de la 0,025 la 0,1 % în
sticla sodă-var dă un albastru stălucitor.
Adăugarea de oxid de cupru, la 2-3% produce
culoarea turcoaz iar nichelul în diferite
concentraţii, culoarea albastru, violet sau sticlă
neagră.
Sticla roşie se obţine prin adăugare de
aur în concentraţii foarte mici ( în jur de
0,001% . Culoarea este determinată de mărimea
şi dispersia de particule de aur. Sticla de aur
“rubin” este realizată prin adăugare de plumb şi
staniu. Cuprul metalic produce un roşu foarte
închis, sticlă opacă. Aceasta a fost folosită pe
scară largă în secolul al XIX-lea şi începutul
secolului XX, în special pentru efectele care
puteau fi realizate prin şlefuire şi gravură. Un
alt element folosit pentru nuanţele de roz până
la roşu este seleniul.
Sticla de culoare galbenă are la bază
azotat de argint. Se poate obţine o gamă de
culori de la galben la portocaliu. Adaosul de
sulf, precum şi de săruri de fier este folosit
pentru a forma polisulfuri de fier care produc
sticlă brună. Cu calciu se obţine culoarea galben
intens. Uraniul ( 0,1 la 2 %) poate fi adăugat
pentru o sticlă galbenă sau verde fluorescent.
Uraniul din sticlă nu este de obicei periculos dar
şlefuit cu o hârtie abrazivă poate fi cancerigen.
Atunci când este utilizat cu plumb se obţine
sticlă violet.
Adăugarea de mangan oferă o culoare
ametist. Manganul este unul dintre cei mai
vechi aditivi de sticlă, folosit din perioada
egipteană. Nichelul, în funcţie de concentraţie,
colorează în albastru sau violet sau chiar negru.
Sticla albă se poate obţine cu oxid de
staniu, cu antimoniu şi oxizi de arseniu.
Coloranţii moleculari sunt reprezentaţi
de seleniu care dă o culoare roz, de sulf care dă
o culoare galbenă sau galbenă-cafenie şi mai
ales de sulfurile şi seleniurile diferitelor
elemente.
Fereastră Tiffany de la sfârşitul sec. XIX
Foarte utilizat este amestecul CdS +
CdSe care dă o culoare roşie-rubinie a cărei
nuanţă depinde de raportul dintre cei doi
componenţi.
Coloranţii coloidali sunt de fapt
metalele care, prin tratamente termice adecvate,
sunt dispersate sub formă de soluţie coloidală
imprimând sticlei culori ce depind de
dimensiunile particulelor coloidale. Astfel,
aurul fin dispersat în sticlă dă o culoare roşie-
rubinie foarte frumoasă. Argintul dă nuanţe de
la galben la cafeniu.
Astăzi există fabrici care produc sticlă
de înaltă calitate fie suflată manual, fie
laminată. Artiştii moderni de vitralii continuă
tradiţia de secole dar utilizează şi metode noi.
La sfârşitul secolelor XIX şi XX au existat
inovaţii în tehnica şi în tipurile de sticlă
folosite, în special în obţinerea sticlei Tiffany şi
a sticlei placă.
Bibliografie
1. “Chimie generală”, Costin D.Neniţescu,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1972
2. “Misterele chimiei”, Robert Winston,
Editura Litera, Bucureşti, 2007
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Stained_glass
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
11
CULOAREA ÎN ARTA DECORATIVĂ
Prof. Negru Cristina Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
“Lumea este colorată ”
O lume fără culori n-ar fi numai tristă, ci ar parea
moartă. Gândiţi-vă doar la marea deosebire
dintre o zi de vară însorită, scăldată de cerul
albastru, de flori, frunze şi o zi de toamnă
târzie, ploioasă, mohorâtă, când totul
este dominat de cenuşiu sau la trista înfăţişare a
naturii ce se pregăteşte de iarnă. Total lipsit de
culoare este numai intunericul absolut. O cât de slabă
raza de lumină naşte culori. De lumină depinde
existenţa culorilor, lumina este chiar izvorul lor.
Însemnătatea culorii este dovedită prin
dominaţia ei în ansamblul percepţiilor vizuale.
Semnificativ în acest sens este
faptul că omul primeşte aproximativ 90% din
totalul informaţiilor despre mediul înconjurator
prin vedere şi numai 10% prin celelalte simţuri.
Culoarea este deci principalul element prin
care aparatul senzorial recepţioneaza semnalele
emise de lumea exterioară. Culoarea este
realitatea subiectiva generată de interacţiunea a
trei factori: ochiul, lumina şi obiectele. Culoarea
este percepută numai în prezenţa luminii naturale (solare)
sau a celei artificiale.
Artele decorative răspund aceloraşi trei
nevoi sau funcţii care, analizate în detaliu, pe
obiecte sau amenajări ambientale fixe sau
mobile, se întrepătrund, se intercondiţionează.
Acestea pot fi puse în evidenţă şi printr-un
exemplu concret, veşmântul care are aceleaşi
roluri:
Funcţia utilitar-practică: de a acoperi şi de a
proteja mai mult sau mai puţin corpul
Funcţia semiotică: de a explica indirect
frumuseţea fizica, de a “ascunde” sau de a
“trăda” vârsta, profesia, locul (originea), rangul
social, de a constitui, în ansamblul lui, într-un
semn de comunicare vizuală a “ceva”, a unei
idei generatoare sau evocatoare.
Funcţia estetică: prin utilizarea corectă, spre
exemplu, a efectului de apropiere-mărire şi de
depărtare-micşorare a culorilor calde-reci şi al
valorilor deschise-închise pentru a obţine o
înfăţişare plăcută, armonioasă. Putem spune că
există o stânsă legătură între culoare şi arta
decorativă definită de elementele ei
componente.
Există mai multe tipuri de elemente
decorative: motivul decorativ (meandrul,
arabescul, torsada, vrejul, compuse din
elemente şi combinaţii inseparabile, palmeta,
trefla, rozeta), ce pot fi folosite separat, ca
motive unice, sau combinate în diferite tipuri de
compoziţii decorative: chenar, joc de fond,
decorul aplicat realizat din alte materiale decât
materialul obiectului suport, ornamentul plat
(ţesut, imprimat, pictat), ornamentul în relief
(modelat, sculptat în specificul arhitecturii,
mobilierului), ornamentul geometric compus în
reţele. Sursa de inspiraţie pentru artele
decorative sunt: natura (structuri şi forme din
natură), geometria (structuri şi forme
geometrice), elementele şi formele decorative.
Componentele de bază ale artei
decorative sunt: elementele de limbaj (punctul
linia, forma, culoarea si valoarea), stilizarea
(ornamentele figurative), juxtapunerea şi
suprapunerea, intersectarea sau impletirea
elementelor de limbaj şi compunerea lor în
ornamente nonfigurative, combinarea
elementelor geometrice nonfigurative cu
elementele figurative stilizate.
Imaginile artistice ale reprezentărilor
decorative sunt simple, schematice, păstrând în
ele doar detaliile de expresie ale unor forme ce
se găsesc sau nu în lumea virtuală sau abstractă.
Simplitatea folosită în creaţia decorativă s-a
produs şi dezvoltat pe parcursul vieţii, ca o
necesitate vitală în satisfacerea nevoilor
materiale şi spirituale ale omului, ce şi-a
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
12
înfrumuseţat existenţa. Operaţia de simplificare
a aspectului diferitelor forme din natură pentru
a deveni ornamente se numeşte stilizare. A
stiliza însemnă a extrage dintr-o formă detaliată
caracterul său particular, renunţând la formele
mărunte şi scoţând în evidenţă particularităţile
sale expresive.
A juxtapune înseamnă a aşeza alăturat
două sau mai multe tente sau nuanţe de culori;
bucăţi colorate în culori primare, secundare sau
în nunanţe diferite, ornamente după legile
contrastului simultan sau alte analogii de
culoare. Prin juxtapunere culorile reacţionează
în funcţie de relaţiile în care se află unele faţă
de altele. Prin juxtapunere, culorile îşi schimbă
aspectul. Acest fenomen cromatic este de o
mare importanţă în tehnica confecţionării
îmbrăcămintei, încălţămintei, accesoriilor, în
realizarea armoniei de culoare. Trebuie să se
ţină seama de efectele ”calorice ” ale
juxtapunerii:
- două culori calde juxtapuse se răcesc;
- două culori reci juxtapuse se încălzesc;
- prin juxtapunerea unei culori calde cu
una rece, cea caldă devine mai caldă,
cea rece devine mai rece.
De exemplu:
Galbenul alăturat albului devine mai închis.
Galbenul alăturat negrului devine mai luminos.
Galbenul alaturat griului se nuanţează în griuri
cu mai multă strălucire.
Albastru alăturat albului devine mai închis.
Albastru alăturat negrului devine mai luminos.
Albastrul alaturat griului se nuanţează în gri.
Roşul alăturat albului devine mai intens, dar
mai puţin luminos.
Roşul alăturat negrului devine mai luminos.
Roşul alaturat griului devine cu mai strălucitor.
Dacă se alătură două culori vecine (galben şi verde) la distanţe diferite se observă
că, cu cât acestea sunt mai apropiate cu atât ele
se îndepărtează cromatic una de alta,
nuanţandu-se fiecare în culoarea apropiată
colateral: galbenul devine mai galben cu nuanţe
portocalii, iar verdele devine mai verde cu
nunanţe albastre.
Două culori secundare separate de o
culoare primară se resping, nuanţându-se
fiecare spre culoarea colaterală: daca verdele şi
violetul sunt despărţite de albastru, verdele se
nuanţează spre galben şi violetul spre roşu-
indigo.
Două culori primare separate de o
culoare secundară se resping, nuanţându-se
fiecare spre culoarea vecină colateralăa : roşul
se nunaţea spre violet, iar galbenul spre verde.
Două culori complementare nu se
resping, ci din contră se exaltă reciproc, se
intensifică.
Tehnica suprapunerii este de domeniul
picturii, însă unele dintre procedee acesteia se
folosesc în industria textilă la imprimare, când
este necesară folosirea unor tente suprapuse
pentru a se obţine unele modificări cromatice
dictate de anumite cerinţe. Imprimarea textilelor
este procesul de aplicare a culorii pentru
ţesătură în modele precise sau desene. La
ţesăturile imprimate corect, culoarea este rezistă
la spălare şi frecare .
Suprapunerea se foloseşte pentru
obţinerea unor tonuri vii sau pentru atenuarea
culorilor stridente.
De exemplu:
Prin aplicarea unor tonuri calde peste tonuri
închise, tonurile de deasupra devin mai calde;
Prin aplicarea unor tonuri calde peste tonuri reci
sau a unor tonuri reci peste tonuri calde,
culorile devin mai atenuate. Arta decorativă a aparut din dorinţa
omului de a-şi infrumuseta viaţa, fiind
considerată una dintre primele lui manifestări
artistice.
Bibliografie :
1. « Desen artistic »-C. Radinschi- Ed.
Didactică şi Pedagogică- Bucureşti-
1978
2. „ Să vorbim despre culori ”- Paul
Constantin- Ed. Ion Crengă -1986
3. Arta decorativă - www.referate.ro
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
13
INGINERII-ARTIŞTI CONTEMPORANI
Prof. Iuliana-Creola Stoica
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
In anul 1992, în „târgul Ieşilor” se pun
bazele unei mici afaceri ce avea ca obiect de
activitate pictura bisericească, fabricarea de
mozaic si folosirea acestuia în scopuri artistice,
realizarea vitraliilor, precum si a decoraţiunilor
interioare.
Fondatorul acestei firme, ce avea să se
numeasca GEORGIE’S, este domnul Virgil
Moraru. Pasiunea si anii de munca investiţi
aveau să-i aducă aprecierea si recunoaşterea
clienţilor din multe părţi ale lumii. Între 1993 si
1994 se inoveaza mozaicul omologat Georgie’s,
mult mai bogat cromatic si mult mai durabil
decât materialele existente pe piaţă, produs ce a
obţinut patru medalii de aur la saloanele de
inventică de la Bruxelles, Moscova si Iaşi.
Rodul lungilor ani de studii, această invenţie,
cât şi calitatea superioară a lucrărilor aveau să
îndrepte spre Georgie’s lucrări de importanţă
deosebită.
Astfel, după realizarea în mozaic a
“Cuvioasei Parascheva” pe frontonul Palatului
Mitropolitan Iaşi şi a interioarelor acestuia, se
solicita aportul artiştilor de la Georgie’s pentru
importante suprafeţe de mozaic si vitraliu in
Grecia, tara renumita pentru tradiţia si meşterii
ei in domeniu. De menţionat este faptul ca peste
150 de icoane sunt păstrate în colecţii
particulare, o parte a clientelei comandând
vitralii, vase ceramice mozaicate sau obiecte
decorative -tablouri, corpuri de iluminat,
scrumiere, rame de oglinzi, toate cu caracter de
unicat.
Cuvioasa Parascheva –
Palatul Mitropolitan Iaşi
Mobila cu inserţie de vitraliu
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
14
Hundertwasser House Bucureşti,
clădirea inspirată de lucrările arhitecţilor
Antonio Gaudí şi Friedensreich Hundertwasser,
ridicată pe strada Siriului din capitală, a fost
construită în perioada 2006-2010, fiind
proprietatea firmei Expert SP, conceptul şi
creaţia aparţinându-i Sandei Maican, acţionar la
această firmă şi totodată profesoară
la Facultatea de Electronică a Politehnicii
Bucureşti.
Vopsită în culori calde – galben, alb, cărămiziu,
albastru deschis sau lila, faţada este străbătută
de brâuri învelite în cioburi de gresie şi faianţă,
închise la culoare, ce decupează pătrate,
dreptunghiuri sau alte forme geometrice
neregulate în jurul ferestrelor. Fiind inspirată
de locuinţele create de Hundertwasser la Viena,
simetriile au fost evitate: ferestrele au mărimi şi
forme diferite pentru a se potrivi cu liniile curbe
ale brâurilor şi pătratele colorate, mai mici sau
mai mari, de pe faţadă.
Fiecare grup sanitar din clădire are un alt
design: la parter, pereţii sunt decoraţi cu o
lebădă, la etajul întâi cu un fluture şi un pelican.
Bibliografie:
www.georgies.ro/
www.greatnews.ro/.../hundertwass
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
15
ARTA COLAJULUI TEXTIL ÎN MODĂ SAU FASHION COLLAGE
Prof. Bujoreanu Gabriela
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Colajul reprezintă o formă de manifestare
artistică, specifică în special artelor vizuale,
care presupune îmbinarea, alăturarea mai
multor elemente pentru a rezulta opera de artă
în sine. Din punct de vedere etimologic,
cuvântul colaj provine din limba franceză,
unde “à coller” înseamnă “a lipi”. Realizarea
unui colaj constă în decuparea, aranjarea şi
lipirea unor bucăţi de hârtie, pânză, lemn pe o
suprafaţă. Deşi tehnicile colajului au fost
folosite anterior secolului al
XIX-lea, arta colajului a
fost dezvoltată la începutul
secolului XX, mai precis pe
la 1910, de către artiştii
Georges Braque şi Pablo
Picasso, care au folosit
pentru compoziţiile lor
papierscolles - hîrtii lipite.
În această perioadă colajul
a devenit o parte importantă
a artelor moderne. Printre
artiştii cu rezonanţă în arta
colajului din secolul XX se
numără Andy Warhol,
Marcel Duchamp,
Gilbert&George, Joseph
Cornell, Robert
Motherwell, Ben
Nicholson, Jacques Villeglé. Treptat, colajul a
fost îmbrăţişat de către numeroşi artişti,
devenind un veritabil mijloc de exprimare a
ideilor, a mesajelor, sentimentelor şi emoţiilor.
Folosită în modă cu denumirea de
«fashioncollage», tehnica colajului constă în
organizarea compoziţiei şi obţinerea unor
efecte prin juxtapunerea de materiale diferite
ca textură, culoare sau material.
Arta colajului a supus designerii
vestimentari la un test serios de imaginaţie, iar
rezultatele au ieşit diferite între ele, pentru că
fiecare înţelege colajul în mod diferit.
Versatilitatea juxtapunerii a dat startul
manifestării personale, iar asocierile cromatice
s-au împletit în tehnicile proprii. Pentru
obţinerea efectului dorit, designerii combină
cu imaginaţie materiale dintre cele mai diferite
care, alături de culoare şi formă, dau viaţă unei
poveşti spuse prin vestimentaţie. Colajele
vorbesc prin asocierile de materiale cu texturi
subtile sau îndrăzneţe, prin croiurile
misterioase sau jucăuşe, păstrând aceeaşi bază
cromatică sau experimentând combinaţii
cromatice neaşteptate. Un efect surprinzător îl
dau şi combinaţiile de buline, dungi şi flori în
aceeaşi ţinută, dar bine dozate. Pentru
obţinerea efectului scontat, precum şi pentru
realizarea unui ansamblu
unitar al compoziţiei,
fiecare secţiune textilă
este gândită matematic.
Dintre designerii
care au experimentat
tehnica colajului amintim:
Alexander Mc Queen,
Christopher Kane, Dries
van Noten, Oscar de la
Renta ş.a.
Astfel, la
Alexander Mc Queen
penele, stofa tweed şi
voalul arată senzaţional
împreună, Christopher
Kane combină ingenios
voalul transparent cu stofa
fină, materialele uni cu
cele dantelate şi foloseşte imprimeuri în culori
vii, pe care le pune în valoare pe fonduri
închise. Dries van Noten este maestru în paiete
aurii alăturate crêpe-ului negru şi mătăsii
imprimate, iar Oscar de la Renta prezintă
ansambluri vestimentare asociind blana cu
sacouri sau alte piese realizate din colaj de
materiale diverse ca texturi şi imprimeuri. Sunt
doar câteva exemple emblematice pentru stilul
Collage, însă creativitatea fiecăruia se poate
manifesta aici la libera alegere.
Bibliografie:
http://www.breslo.ro/blog/collage-trend-2011
http://arte-textile.ro/ecaterina-marghidan.shtml
www.andreeatincu.com
http://www.style.com/fashionshows/complete/
slideshow/F2013RTW-ODLRENTA/#25
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
16
Christopher Kane
Dries van Noten
Oscar de la Renta
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
17
NOI FERESTRE DESCHISE TEXTILELOR
Prof. Ibănescu Teodora-Magdalena
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
La cea de-a treia ediţie a expoziţiei
,,FUTUROTEXTILES”, prezentată în mai
multe oraşe ale lumii, printre care şi
Bucureşti, în noiembrie 2013, s-a dovedit că
inovaţia tehnologică în domeniul textilelor a
atins cote SF, îmbinându-se cu arta şi cu moda
haute couture. Având ocazia să vizitez
expoziţia, vă prezint câteva exponate care m-au
impresionat în mod deosebit.
Rochia catalitică
Această rochie este una din primele confecţii
,,fotocatalitice”. Mecanismul de fotocataliză
este folosit mai ales în tratarea, asanarea,
purificarea aerului. Impregnată cu un produs
special, ţesătura reacţionează la moleculele
nocive din aer şi le respinge. Rochia joacă rolul
unui adevărat ecran împotriva poluării
atmosferice. Mai mult de atât, purifică aerul.
Rochia din vin
Este o rochie pe care practic ,,o poţi bea”,
fibrele provin din celuloza produsă de
fermentarea bacteriilor din vinul roşu. Gary
Cass şi Donna Franklin au plecat în căutarea
unei noi forme de ,,material textil organic”,
fermentat, provenit din depunerile regăsite pe
pereţii sticlelor de vin vechi. Poate într-o bună
zi vom purta rochii, tricouri şi pantaloni
confecţionaţi din must. Un vin bun care întoarce
capete……..
Haină din ,,pene ţesute”
Această haină este dintr-o ,,ţesătură din pene”
obţinută prin combinarea firelor de mătase şi
penelor, lucrată manual sau semi-industrial.
Mătasea lasă mai multă lejeritate şi permite să
se realizeze o fuziune între pene şi textile.
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
18
Ţesăturile din pene reflectă o viziune pluralistă
despre textile. Specificitatea acestei metode
constă în faptul că penele nu au proprietăţile
unor fibre şi de aceea nu poate fi filate. Nu se
pot încorpora în direcţia bătăturii şi de aceea
penele sunt introduse manual.
Rochia din lemn
Jumătate lemn, jumătate textil, acest material
dur şi suplu în acelaşi timp nu-şi găseşte locul
în nici o categorie. Mirosul şi aspectul îl fac să
pară în acelaşi timp familiar şi straniu, pentru că
poate lua forme neaşteptate şi poate oferi
experienţe tactile paradoxale. Léa Peckre
(designer) şi Elisa Strozyk (creatoare a
materialului), au imaginat pentru
,,FUTUROTEXTILES” prima ţinută din textil
lemnos.
Puloverul care ,,transmite starea
sufletească”
SENSOREE a conceput un pulover care
,,transmite starea sufletească”, dotat cu senzori,
LED-uri şi un guler din plastic reciclat. Senzorii
se află pe mâini şi citesc nivelurile de excitare,
apoi, traduc datele într-o paletă de culori
afective. Gulerul înalt, sub forma de castron,
este prevăzut cu LED-uri ce acţionează ca o
oglindă de biofeed-back, stările purtătorului
fiind instantaneu exprimate printr-o anume
culoare.
Rochia nor
Aceasta rochie este dintr-o ţesătură ,,pernă
de aer”. Materialul incredibil este realizat de
creatorul textil Luce Couillet, care a lucrat cu o
împletitură de şnururi de poliester şi de fir de
inox pentru a obţine, în mod artizanal, o dantelă
3D uşor de prelucrat.
BIBLIOGRAFIE :
1.Catalogul expoziţiei ,,FUTUROTEXTILES”
2.www.catalytic-clothing.org
3.www.elisastrozyk.de
4.www.bioalloy.org
5.www.jumnakao.com.br
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
19
DIALOGURI SAU SCURTĂ LECŢIE DE PICTURĂ
Prof. Daniela Tetiva Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
─De ce tehnica vitraliului overlay?
─Consider că vitraliul seduce prin
reverberaţiile culorilor intense, prin bogăţia
de reflexii şi prin efectele de transparenţă.
Uneori oferă ambientului puritate, căldură
şi multă eleganţă, restabilind relaţia dintre
interior şi exterior, înfrumuseţându-le pe
amândouă şi sporind misterul spaţiului.
Alteori, privind din interior, filtrează
lumina solară, transformând-o iremediabil
într-una imaterială care dezvăluie umbre,
forme disparate, fără unitate cromatică,
vibraţii ale aerului, senzaţii tulburătoare,
curiozitate amestecată cu nelinişte...
─Când a apărut tehnica mai sus
amintită?
─Vitraliul overlay este o invenţie a
secolului al XX-lea, dezvoltată în Statele
Unite ale Americii din anul 1974,
neurmărind o imitaţie a vitraliului clasic, ci
oferind o tehnologie mai facilă adaptată
noilor materiale de construcţii şi o
alternativă mai economică.
─Care a fost motivul pentru care tehnica
vitraliului clasic a fost inlocuită cu cea
overlay?
─Sunt considerente de ordin estetic, dar şi
de ordin tehnic. Dacă in cazul vitraliului
clasic posibilităţile sunt limitate, noua
tehnică are un caracter inovator, deoarece
permite punerea in aplicare a oricărei idei.
Unul din marile avantaje ar fi că lucrarea se
realizează pe o sticlă intreagă simplă, sau
sablată, nu din bucăţi de dimensiuni mici,
ca în cazul vitraliului clasic, unde am putea
avea surpriza lipsei planeităţii dacă precizia
operaţiunilor de asamblare n-ar tinde spre
perfecţiune tehnică.
Un alt motiv al alegerii acestei tehnici este
cel al sănătăţii. Dacă am folosi plumb topit
la temperaturi înalte, expunerea îndelungată
la vaporii degajaţi ar aduce mari prejudicii
vieţii.
Amintim şi alte avantaje: libertatea de
proiectare, libertatea arhitecturală si nu în
ultimul rând cele ce ţin de aspectul
financiar.
Un vitraliu autentic are costuri extrem de
ridicate, iar timpul dedicat realizării
acestuia este mult mai îndelungat.
In concluzie: folosirea tehnicii
overlay este mai generoasă din punct de
vedere tehnic şi artistic, mai rapidă, mai
ecologică şi mai ieftină.
─Ce materiale se folosesc?
─Pentru realizarea unei lucrări în tehnica
overlay avem nevoie de sticlă transparentă,
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
20
sablată, filme într-o multitudine de modele şi
culori, trecând de la transparent la opac, plumb
autoadeziv în mai multe nuanţe, sau cupru (folosit
în tehnica Tiffany), substanţe degresante şi lacuri
protectoare. Pentru vitraliile contur folosim fir
polimeric (argintiu, auriu, arămiu, alb, negru) şi
culori vitrail.
─Care sunt etapele realizării unei lucrări?
─Schiţa se realizează pe un carton de
dimensiunile sticlei pe care o aşezăm deasupra.
Degresarea acesteia este obligatorie, iar
operaţiunea trebuie facută cu multă insistenţă,
deoarece o zonă necurăţată va determina
dezlipirea ulterioară a plumbului si exfolierea
filmului, respectiv a culorilor.
Se lipeşte cu precizie banda de plumb autoadeziv,
care se poate cositori la îmbinări. Decupăm apoi
filmele colorate şi le aplicăm în spaţiile indicate în
schiţă, apoi colorăm zonele dorite folosind
culorile vitrail.
Orice desen are nişte puncte esenţiale care pot fi
scoase în evidenţă cu ajutorul unor cristale faţetate
ce se lipesc cu ultraviolete şi sunt fixate apoi cu
plumb.
Lucrarea se acoperă cu o răşină cu rol protector,
garantându-i acesteia o viaţă îndelungată şi o
strălucire aparte.
Dacă alegem varianta şi mai puţin costisitoare
(vitraliul contur), în locul plumbului se utilizează
conturul cu fir polimeric, iar spaţiile rămase sunt
pictate după ce conturul s-a uscat.
─Realizarea unui vitraliu în tehnica overlay
presupune respectarea unor reguli precise?
─Doar din punct de vedere tehnic. În ce priveşte
compoziţia, am putea alege teme religioase sau
laice, cu motive geometrice, vegetale, clasice, sau
abstracte. Acestea pot fi de la simple şi elegante
pînă la extrem de elaborate. Mondrian spunea că
este posibil ca prin linii orizontale sau verticale
construite conştient, fără a calcula, ţinând cont
doar de intuiţie şi aduse la o anumită armonie şi
un anumit ritm ─ aceste forme de bază ale
frumosului, suplimentate, dacă este necesar, cu
alte linii sau curbe directe, pot să devină o lucrare
de artă puternică şi adevărată.
Imagini realizate in tehnica overlay, în corpul
A al Colegiului Tehnic “Alexandru Ioan Cuza”
Bârlad
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
21
─Unde pot fi amplasate aceste lucrări?
─Tehnica overlay este recomandată pentru spaţii
interioare, garanţia fiind asigurată pentru mulţi
ani, chiar dacă sunt expuse direct la razele
soarelui. Vitraliile aduc spaţiilor închise culoare,
transparenţă şi lumină, putând fi considerate
totodată şi elemente de decor. Se folosesc în
general la uşile de intrare, ca geamuri
despărţitoare, luminatoare, glasvanduri,
împodobind chiar obiecte de mobilier. Există şi
amplasări exterioare deoarece vitraliile rezistă la
ultraviolete, umiditate şi temperaturi scăzute.
─Când aţi învăţat să pictaţi pe sticlă?
─In anul scolar 2004-2005, când am venit la acest
liceu, am avut bucuria să întâlnesc profesori tineri
şi foarte entuziaşti care aveau preocupări artistice.
Doamna Director ne-a lansat provocarea de a
transforma spaţiile in care ne desfăşuram
activitatea aşa cum doream, fără nicio condiţie
impusă. Am început cu vitraliul de la uşa
principală din corpul A, am continuat cu o
expoziţie de artă fotografică, apoi cu decorarea
spatiului expoziţional de la etajul 1 şi cu pictarea
unor obiecte de mobilier. Bucuria noastră nu putea
fi exprimată în cuvinte.
─ De atunci au trecut aproape zece ani. Ce s-a
mai întâmplat între timp?
─S-au petrecut multe lucruri frumoase.
În 2011 Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din
Iaşi lansa împreună cu VIA University College
din Danemarca proiectul "Salvaţi Copiii de
Abandon şi Neintegrare- SCAN", proiect
cofinanţat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013.
Şi tu eşti unul dintre beneficiari.
Prof.univ.dr. Laurenţiu Şoitu, coordonatorul
proiectului SCAN, în vizită la atelierul de pictură
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
22
Când am devenit diriginta voastră am simţit că a
venit momentul să vă dăruiesc din ceea ce
învăţasem în urmă cu nouă ani.
Ai văzut filmul "Dă mai departe"?
Atunci am înfiinţat cercul de artă decorativă.
Cu cât entuziasm am participat împreună la
primul nostru proiect "Arta aborigenă"! Cât talent
în stare pură am descoperit atunci!
Şi ce frumoasă a devenit clasa noastră!
Apoi am continuat cu tehnica overlay: vitraliul de
la intrarea principală din corpul B, cel de la etajul
al doilea din corpul A, tablourile pe sticlă dăruite
părinţilor şi bunicilor, paharele şi toate celelalte
obiecte translucide care au prins viaţă.
Au urmat mozaicul, colajul textil, picturile murale
din Aulă, proiectele "Flower- Power", "Fluturi şi
oglinzi", "Magia gestului", "Mandale tibetane "-
cu care ne-am decorat noua sală de clasă. Acum
realizăm picturi în acrilic pe rochii de seară...Şi
câte vor urma....
Important este că în timpul petrecut împreună s-au
creat punţi între suflete. Am încercat să găsim
răspunsuri pentru multe întrebari, am învaţat să
recunoastem Valoarea nu doar intuitiv, ci după
nişte repere. Am învăţat că fericirea o găsim în
suflet, nu în exterior.
Am învăţat să avem răbdare cu noi si cu ceilalţi.
Că de noi depinde să avem o viaţă frumoasă, plină
de culoare!
─Vă mulţumesc!
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
23
UN NOU MOD DE GÂNDIRE: MAI MULT VERDE
Prof. Ţîrcă Luminiţa Sofia
Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
„Tot ceea ce este viu aspiră la culoare” (Goethe)
Culoarea este o proprietate a materialelor,
reprezentând o parte constitutivã a experientei
umane în evolutia civilizatiei. Fenomenele
cromatice naturale, determinate de reflexia,
refractia şi dispersia luminii (curcubeul,
rãsãritul şi apusul soarelui etc.) au influenţat
pregnant existenţa omului, generând credinţe,
legende şi dorinţa de cunoaştere.
„CHIMIA VERDE” promovează acea
latură a chimiei care susţine şi respectă natura,
reprezentând o abordare de înaltă eficienţă în
prevenirea poluării, deoarece caută soluţii
ştiinţifice inovatoare pentru gravele situaţii de
mediu ale lumii contemporane. De ce verde?
Pentru că fiecare culoare posedă o anumită
energie dominantă iar verdele reprezintă o
culoare puternică, aflată în strânsă legătură cu
lumina, chimia, natura şi viaţa! Verdele-
culoarea clorofilei, are un efect calmant,
liniştitor, relaxant, măreşte altruismul şi simţul
moral. Expresiile „a fi verde”sau „fii verde”
au devenit un important instrument de
marketing pentru unităţile economice dar şi
pentru mediul educaţional.
Pentru chimişti „a fi verde” înseamnă
aplicarea principiilor chimiei verzi asupra
tuturor aspectelor specifice ştiinţelor chimice:
cercetare fundamentală şi aplicată, producţie şi
desigur educaţie. Chimia verde a apărut ca
termen pentru a descrie o mişcare universală
spre procese şi produse chimice mult mai
acceptabile pentru mediu.
Problematica complexă a mediului a
crescut sensibil în topul preocupărilor ştiinţifice
actuale, implicând un volum impresionat de
idei, întrebări, controverse interdisciplinare,
argumente, care au conturat necesitatea unei
abordări de ansamblu. Problemele mediului
constituie la scară planetară, unul din dosarele
cele mai acute, grave şi complexe ale
contemporaneităţii. Problema mediului şi a
protecţiei acestuia este o problemă universală,
deoarece ea se adresează unei entităţi care în
totalitatea sa este supusă procesului de
degradare. Prin urmare, în faţa unei degradări
de proporţii a planetei este necesară o protecţie
globală, care ar putea fi făcută numai prin
clădirea unei conştiinţe ecologice. De aceea,
problema protecţiei mediului trebuie privită în
ansamblul ei sub toate aspectele pentru a
asigura viabilitatea societăţii umane pe termen
lung.
Domeniul de studiu al chimiei ecologice
cuprinde stabilirea unor recomandări în scopul
diminuării nivelului de poluare chimică a
mediului cu substanţele cele mai nocive;
perfecţionarea proceselor tehnologice de
prelucrare a materiei prime; utilizarea
deşeurilor, epurarea emisiilor gazoase şi a
apelor uzate; prognozarea comportării noxelor
chimice în mediul ambiant sub influenţa
factorilor naturali şi antropici; prelucrarea
metodelor de dirijare a stării obiectelor
mediului natural. Chimia ecologică a câştigat
importanţă mondială, mai ales după ce s-au
constatat urmări indezirabile – uneori
catastrofale – ale intervenţiei omului prin
mijloace chimice asupra echilibrului stabilit în
natură
Pentru a se reconsidera radical concepţia
privind protecţia mediului este necesar de a
construi o educaţie în acest sens, pentru
formarea unei personalităţi în armonie cu
Frumosul, Binele, Adevărul şi Credinţa,
deoarece stringenţa problemelor privind mediul,
starea lui, consumul resurselor naturale,
măsurile de ameliorare a mediului constituie,
priorităţile esenţiale ale prezentului.
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
24
Cum putem trăi în armonie cu natura?
Pentru a putea să înţelegem natura în toată
complexitatea ei, se impune studiul acesteia din
perspectiva mai multor ştiinţe: chimie, fizică,
biologie, geologie etc. În ansamblul acestora,
chimia prezintă particularitatea de a studia nu
doar compuşii naturali şi transformările lor, ci
şi numărul tot mai mare de compuşi care nu
există în natură.
Formarea unei conduite ecologice pozitive
este preocuparea primordială a întregii societăţi
umane moderne, cât şi unul dintre obiectivele
activităţilor educative şcolare şi extraşcolare. O
modalitate eficientă, cu rezultate deosebite
obţinute în atitudinea şi comportamentul
elevilor sunt proiectele transdisciplinare.
Utilitatea lor constă în faptul că îi ajută pe elevi
să înţeleagă legătura care există între om şi
natură, între cunoştinţele dobândite la diferite
discipline de studiu şi lumea din afara şcolii,
dând posibilitatea elevilor de a se implica şi
organiza prin investigare individuală sau în
grup, autoconducându-şi procesul de educaţie,
îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public
opiniile. Datorită implicării elevilor în
realizarea acestor proiecte, aceştia au
posibilitatea de a se simţi responsabilizaţi şi, ca
urmare a explicaţiilor şi sfaturilor date, înţeleg
semnificaţia unor norme, optează pentru ele şi-
şi manifestă dorinţa de a se conduce după
acestea în acţiunile lor prin adoptarea unei
atitudini şi a unui comportament ecologic.
În cadrul activităţilor proiectului
,,Parteneriat cu mediul” derulat şi în acest an în
şcoala noastră, pe lângă înţelegerea
fenomenelor derulate în ecosisteme, a
interrelaţiilor dintre om şi mediul de viaţă se
insistă asupra dezvoltării capacităţii analitice şi
sintetice, a gândirii critice raţionale, a
creativităţii şi independenţei în gândire, a
dezvoltării capacităţii de comunicare, a muncii
în echipă, a simţului estetic.
Proiectul are ca ţintă strategică promovarea
educaţiei pentru elevi în spiritul valorilor
naţionale şi europene şi al formării abilităţilor,
iar obiectivul general este conştientizarea,
educarea şi stimularea elevilor, cadrelor
didactice şi membrilor comunităţii privind
consolidarea unor atitudini-deprinderi de
protecţie a mediului înconjurător.
În centrul acţiunii se află elevii cercului de
ecologie, care îşi propun să disemineze
exemplele de “bune practici” dobândite în
activitatea de educaţie ecologică şi de protecţie
a mediului prin modalităţi menite să stimuleze
creativitatea şi spiritul de echipă.
Activitatea ,,Viitorul Terrei este în mâinile
noastre” activitate practică de compactare a
PET-urilor, de realizare de pliante, afise,
prezentări Power a avut drept scop
conştientizarea de către elevi a problemelor de
mediu generate de ambalaje şi deşeuri din
ambalaje (mai ales deşeuri din plastic şi
ambalaje tip PET) şi educarea copiilor în
spiritul unui comportament prietenos faţă de
mediu, prin participarea directă la colectarea şi
reciclarea recipientelor PET .
Activitatea „Creează şi responsabilizează
pentru ecooo-ul naturii” s-a desfăşurat în
parteneriat cu Palatul Elevilor din Iaşi prin
participarea elevilor din şcoala noastră la
concursul naţional de educaţie pentru mediu
prin creaţii tehnico –aplicative. Prin această
activitate s-a dorit conştientizarea tinerilor, cu
privire la managementul deşeurilor şi
conservarea valorilor mediului. Eco- educaţia
nu mai este o opţiune ci o necesitate, iar
generaţiile viitoare au dreptul la o viaţă
sănătoasă pentru un mediu prietenos. Deoarece
sacoşele din polietilenă au o medie de folosinţă
extrem de scurtă (de la supermarket la
domiciliu, apoi luând drumul tomberoanelor),
iar degradarea lor durează câteva secole
generând mari probleme mediului, ne-am dorit
să prezentăm modele de sacoşe care să placă
tuturor şi să ne determine să purtăm oricând una
cu noi, din alte materiale decât cele de
polietilenă. Concursul a avut ca obiective:
transpunerea în practică a cunoştinţelor
teoretice despre managementul deşeurilor,
protecţia mediului prin activităţi tehnico-
aplicative şi creative; formarea şi dezvoltarea
unei gândiri logice, a abilităţilor de analiză şi
sinteză precum si de relaţionare între tineri, a
lucrului în echipă; construirea la elevi a unui
mod de gândire care să permită relaţionarea
corectă, obiectivă a individului şi societăţii cu
mediul înconjurător, promovarea de bune
practici, a unei conştiinţe eco, combative faţă
de cei indolenţi la problemele de mediu;
stabilirea celor mai eficiente metode de
dezvoltare prin activităţi extraşcolare a
educaţiei permanente.
Pentru activitatea ,,Apa-simfonia
naturii” etapa de pregătire a activităţii este
realizată de elevi prin informare, realizare de
comunicări (proiecte transdisciplinare), referate
şi prezentări power-point cu privire la această
tema, sub îndrumarea profesorilor coordonatori.
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
25
Obiectivul urmărit fiind acela de a conştientiza
importanţa calităţii mediului în care trăim, în
municipiul Bârlad şi în comuna Puieşti prin
activitatea de laborator de analiză a calităţii
apei, realizând astfel conexiuni între
cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor
naturii în scopul aplicării acestora în contexte
variate.
Sustenabilitatea proiectului este
asigurată de faptul că în şcoala noastră,
demersurile didactice şi educative constituie un
impuls permanent în această direcţie, urmărind
cooptarea elevilor în acţiuni concrete de
cunoaştere şi intervenţie practică, pozitivă în
ceea ce priveşte mediul natural înconjurător, iar
activităţile proiectului sunt o tradiţie în şcoală.
Elevii cercului de ecologie au participat şi
la proiectul judeţean „Fotografia, cultură în
imagini” care a avut drept scop stimularea
participării active a reprezentanţilor tinerei
generaţii la valorificarea şi diversificarea ofertei
culturale a judeţului Vaslui şi în stimularea
interesului pentru studiul geografiei şi mediului
înconjurător. Valorificarea artei fotografice ca
element integrant al ofertei culturale vasluiene,
dezvoltarea capacităţii de comunicare prin
intermediul imaginilor, de sinteză, analiză, a
gândirii critice, logice, dezvoltarea spiritului de
observaţie, înţelegerea şi interpretarea corectă a
complexităţii proceselor şi fenomenelor
mediului înconjurător s-a concretizat în
organizarea unui concurs de artă fotografică cu
participarea tinerilor liceeni, finalizat cu o
expoziţie de diseminare a rezultatelor
proiectului.
Am certitudinea că demersurile didactice
şi educative constituie un impuls permanent în
această direcţie, urmărind cooptarea elevilor în
acţiuni concrete de cunoaştere şi intervenţie
practică, pozitivă în ceea ce priveşte mediul
natural înconjurător
Aceste activităţi au adus schimbări
pozitive observate în comportamentul elevilor,
în îmbunătăţirea comunicării, în implicarea
concretă a autorităţilor locale, obţinându-se şi
alte beneficii: mediu educativ adecvat în care
elevii pot colabora unii cu alţii, exprimându-şi
dorinţele şi motivaţiile fără a fi inhibaţi;
colaborare foarte bună cu şcoala, cu
comunitatea locală; abordare interdisciplinară a
conţinuturilor şi corelarea tematicii de protecţie
a mediului cu cea a altor proiecte: de educaţie
pentru sănătate, şi educaţie civică.
Abilităţile ştiinţifice de explorare a
mediului, modalităţile de organizare a
activităţilor de educaţie ecologică oferă
libertatea de desfăşurare a acestora atât ca
activităţi opţionale cât şi ca activităţi integrate
tuturor domeniilor de activitate din şcoală, şi
lasă la latitudinea cadrelor didactice proiectarea
acestora în funcţie de posibilităţile elevilor , de
necesităţi şi alţi factori.
Modernizarea viziunii asupra potenţialului
fiecărui individ de a participa activ la ocrotirea
naturii, educaţia multidimensională, este doar o
parte din beneficiile educaţiei ecologice. De
asemenea nu trebuie să uităm că noi colaborări
sunt dependente de asimilarea unor deprinderi
de educaţie ecologică benefice la nivel
individual şi global şi de rezultatele obţinute
înregistrate în alte proiecte. Chiar daca protecţia
naturii necesită mijloace materiale destul de
costisitoare, se impune creşterea gradului de
responsabilitate al oamenilor din întreaga lume
faţă de mediu, iar şcolii îi revine un rol
important în acest sens prin iniţierea primilor
paşi în educaţia ecologică.
Bibliografie
1. Popescu Mihaela, 2001, Implicarea
chimiei în educaţia ecologică, Gorj.
2. Stugren B., 1994, Ecologie teoretică,
Cluj-Napoca
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
26
IMPLEMENTAREA EDUCAŢIEI MULTICULTURALE ÎN ŞCOLI
FOLOSIND TEHNICILE MODERNE TIC
Prof. Carmen Cornelia Diaconu Colegiul Tehnic ,,Alexandru Ioan Cuza”, Bârlad
Oamenii au încercat dintotdeauna să
privească dincolo de orizont. Aşa a fost
posibil progresul. În anul 1983, Bill Gates,
părintele Microsoft, a lansat un sistem de
operare care a ajuns cel mai utilizat în
întreaga omenire, numindu-l Windows –
ferestre, considerând că acestea ar putea
deveni ferestre virtuale spre cunoaştere,
educaţie şi tehnologie. Sydney Harris
spunea foarte frumos că: „Singurul scop al
educaţiei este să transforme oglinzile în
ferestre”, iar fondatorul Microsoft, prin
rezultatele muncii sale, a reuşit să
demonstreze acest lucru.
Astăzi, când scriu aceste rânduri,
aflu din diverse surse (televizor, radio,
internet) că Facebook, această imensă reţea
de socializare, împlineşte 10 ani şi a pornit
de la ideea unor studenţi de la Harvard care
doreau să creeze o reţea de comunicare într-
un cămin studenţesc...
Se poate spune, pe drept cuvânt, că
internetul şi calculatorul reprezentă ferestre
spre cunoaştere.
Din această perspectivă, mi-am
propus să realizez o diseminare a activităţii
din timpul programului de formare de la
Universitatea Sapienza din Roma cu tema
„EURODIDAWEB - folosirea în scop
pedagogic a internetului şi instrumentelor
media”. Folosirea tehnicilor moderne TIC
este o realitate în şcoala românească şi
poate fi perfecţionată tocmai prin
descoperirea de noi modalităţi de utilizare.
Folosind internetul (această fereastră spre
lume/cunoaştere) elevii pot afla, coordonaţi
fiind de către profesori, mai multe
informaţii despre un anumit domeniu de
interes; pot realiza anumite teme
beneficiind de experienţa altor persoane sau
firme, despre care nu ar fi putut afla fără
“Oamenii sunt precum ferestrele cu
vitralii. Strălucesc atunci când soarele
este sus pe cer, dar, când se instalează
întunericul, adevărata lor frumuseţe se
dezvăluie numai dacă există o lumină
din interior”.
Elisabeth Kubler - Ross
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
27
ajutorul calculatorului; pot lega şi întreţine
prietenii ce pot depaşi graniţele propriului
oraş; pot comunica cu părinţii aflaţi la
distanţă, la muncă. Profesorul, de orice
specialitate, poate folosi internetul pentru
documentare apoi, cu ajutorul
instrumentelor media, poate transpune
informaţiile în forme specifice prin care
acestea să fie înţelese mai uşor de către
elevi. Un instrument de comunicare des
folosit este pagina web (blogul). Şi acesta
poate fi folosit în activitatea profesională.
Există posibilitatea de a încărca un volum
destul de mare de informaţii: lecţii,
auxiliare didactice, teste, fişe de lucru, iar
elevii interesaţi pot accesa acest blog şi
căpăta informaţiile necesare. Sistemele
multimedia au marele avantaj că implică
mai multe simţuri deodată, sau în mod
succesiv, în procesul de învăţare, ceea ce
face posibilă reţinerea unei cantităţi mai
mari de informaţie, în condiţiile unei mai
mari viteze de reţinere şi de memorare a
materialului învăţat, în comparaţie cu ceea
ce oferă situaţiile în care se apelează doar la
un singur stimul (Gardner, 1993).
Realitatea zilelor noastre evidenţiază faptul
că trăim într-un spaţiu european în care
coexistă o diversitate culturală bazată pe
diferenţe: etnice, lingvistice, religioase, de
vârstă, de sex, de origine socială, etc. Se
întamplă destul de des că aceste diferenţe
nu sunt acceptate sau sunt văzute într-un
mod negativ, transformându-se în surse de
conflict şi motive de discriminare.
Societatea modernă, democratică, la care
aspirăm cu toţii, are ca piatră de temelie
tocmai recunoaşterea şi punerea în valoare a
acestor diferenţe, promovează toleranţa şi
acceptarea acestora ca soluţie unică pentru
supravieţuire şi coexistenţă în pace.
Utilizarea internetului şi a instrumentelor
media în cadrul educaţiei multiculturale a
elevului poate conduce la realizarea unor
obiective frumoase şi tangibile. Astfel,
acesta va deveni o persoană deschisă către
ceilalţi, capabilă să construiască relaţii cu
ceilalţi, în spiritul solidarităţii şi al
toleranţei. De asemenea, va deveni o
persoană care doreşte să se informeze şi să
transmită căi de rezolvare a problemelor,
împreună cu ceilalţi. În acelaşi timp, va
deveni o persoană crescută în spiritul
culturii poporului său, dar deschisă şi spre
alte culturi, capabilă să accepte şi să
respecte pe ceilalţi.
Tinerii sunt deschişi către nou şi ne
surprind în cele mai diferite moduri.
Acceptând şi folosind noul, adoptat cu mare
uşurinţă de ei, putem gasi căi de transmitere
a informaţiilor ce pot constitui adevărate
ferestre către cunoaştere.
Bibliografie
http//:www.artamonumentala.ro
http//:www.didactic.ro
Ioan Cerghit – Metode de învăţământ –
Editura Polirom 2006
Lyceum T-Supliment ştiinţific martie 2014 Vitralii
28
PREGĂTEŞTE-TE SĂ STUDIEZI ÎN STRĂINĂTATE!
Dacă vrei să te asiguri că ai cele mai potrivite condiţii pentru a ajunge cu succes să studiezi în străinătate, trebuie să începi să te pregăteşti pentru asta din timp.
Primul pas ar trebui să fie alegerea universităţilor şi programelor de studiu la care vrei să aplici. Porneşte iniţial de la domeniile tale generale de interes şi de la ţările în care ţi-ai dori să studiezi. Dacă nu eşti sigur ce opţiuni ai la dispoziţie, serviciul de consiliere gratuită EDMUNDO poate fi un punct de pornire. Pe site-ul EDMUNDO poţi obţine în doar câteva minute o listă personalizată cu programe, pornind de la ţările şi domeniile care te interesează. Acesta poate fi un moment bun pentru a analiza variantele disponibile şi din perspectiva costurilor pe care le implică studiul în străinătate. Ţi-ar putea fi de ajutor în acest punct şi experienţele celor care studiază deja în străinătate: EDMUNDO îţi oferă, pe space.edmundo.ro, o platformă în care să interacţionezi cu actuali studenţi internaţionali.
Atunci când ai luat o decizie asupra destinaţiilor de studiu care te interesează, poţi trece la a-ţi construi aplicaţia. E important să începi să lucrezi la dosarul tău din timp:
va fi nevoie să obţii documente precum foaia ta matricolă sau scrisori de recomandare de la profesori;
va trebui să dai un test de cunoaştere a limbii engleze, dacă nu ai deja o diplomă care să ateste acest lucru;
va trebui să lucrezi la eseul tău personal, prin care vei convinge universitatea care te interesează că eşti un student potrivit pentru ea.
Un consilier EDMUNDO te poate ajuta în mod gratuit să-ţi pregăteşti aplicaţia, fie că este vorba de a te asigura că dosarul tău este complet sau de a avea siguranţa că eseul tău personal va fi cu adevărat convingător.
Fii atent şi la termenele-limită:
în Marea Britanie poţi aplica pentru programe de licenţă până în 15 ianuarie;
în Danemarca până în 15 martie;
în Olanda până în luna iunie.
Chiar şi acolo unde termenele nu sunt la fel de restrictive, e bine să te grăbeşti să-ţi trimiţi dosarul, pentru a fi sigur că programul care te interesează mai are locuri disponibile. Dacă acum eşti clasa a XII-a atunci vom căuta pentru tine, în ţările menţionate anterior, programele care şi acum au mai rămas deschise pentru aplicaţii.
Iar, după ce dosarul tău va fi acceptat, va trebui să începi să te pregăteşti pentru anii tăi de studenţie în străinătate. Va fi momentul pentru a începe să-ţi cauţi cazare şi a-ţi planifica mutarea în străinătate. Din nou, experienţele celor care studiază deja în străinătate ţi-ar putea fi de folos, iar EDMUNDO îţi va oferi şi sansa de a-i cunoaşte pe viitorii tăi colegi români de la universitatea pe care ai ales-o.
În caz că doreşti să vorbim despre opţiunile tale de studiu în străinătate, poţi contacta profesorul tău colaborator din liceu, ne poţi scrie la adresa [email protected] sau poţi suna la numărul 0758.818.150.
Edmundo e o ferestră deschisă spre lume, un vitraliu în culorile căruia poţi descoperi posibilităţi diverse de a studia în străinătate, pentru a-ţi asigura un viitor mai bun.
Prof. Zînica Lupu Colaborator EDMUNDO în Colegiul Tehnic “Alexandru Ioan Cuza” Bârlad
Recommended