P A R T E A I
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE
Anul 179 (XXIII) — Nr. 325 Miercuri, 11 mai 2011
S U M A R
Nr. Pagina
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
411. — Hotărâre privind aprobarea stemelor comunelor
Albești, Band, Cozma, Lunca, Lunca Bradului,
Sâncraiu de Mureș, Sânpetru de Câmpie, Suseni și
Zagăr, județul Mureș .................................................. 2–6
ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE
A ASIGURĂRILOR
7. — Ordin pentru modificarea și completarea Normelor
privind principiile de organizare a unui sistem de
control intern și management al riscurilor, precum și
organizarea și desfășurarea activității de audit intern
la asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul
președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
nr. 18/2009 ................................................................ 7–8
8. — Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind
rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele
admise să le acopere și dispersia activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute .............. 9–13
9. — Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind
activele admise să acopere rezervele tehnice brute
pentru asigurătorul care practică activitatea de
asigurări generale, dispersia activelor admise să
acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul
de lichiditate .............................................................. 13–16
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
H O T Ă R Â R E
privind aprobarea stemelor comunelor Albești, Band, Cozma,
Lunca, Lunca Bradului, Sâncraiu de Mureș,
Sânpetru de Câmpie, Suseni și Zagăr, județul Mureș
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 10 alin. 2
din Legea nr. 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. — (1) Se aprobă stemele comunelor Albești, Band, Cozma,
Lunca, Lunca Bradului, Sâncraiu de Mureș, Sânpetru de Câmpie, Suseni și Zagăr,
județul Mureș, prevăzute în anexele nr. 1.1—1.9*).
(2) Descrierea și semnificațiile elementelor însumate ale stemelor sunt
prevăzute în anexele nr. 2.1—2.9.
(3) Anexele nr. 1.1—1.9 și 2.1—2.9 fac parte integrantă din prezenta
hotărâre.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
p. Ministrul administrației și internelor,
Gheorghe Emacu,
secretar de stat
București, 20 aprilie 2011.
Nr. 411.
*) Anexele nr. 1.1—1.9 sunt reproduse în facsimil.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
2
ANEXA Nr. 1.1
S T E M A
comunei Albești, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.1
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Albești,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.1, stema comunei Albești se compune
dintr-un scut triunghiular albastru, cu marginile rotunjite, încărcat
cu o cruce cu baza semicirculară de aur, având în dreapta un
vârf de lance de argint, iar în stânga un vas de argint.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Crucea cu baza semicirculară — semn de meșter fierar —
reprezintă biserica Alba Veche (Alba Eclesia), făcând aluzie la
vechea denumire a localității, precum și la meșteșugurile
tradiționale.
Vârful de lance reprezintă vestitele bătălii purtate pe teritoriul
localității în decursul istoriei.
Vasul semnifică vestigiile importantului sit arheologic din
zonă.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
3
ANEXA Nr. 1.2
S T E M A
comunei Band, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.2
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Band,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.2, stema comunei Band se compune
dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în diagonală
de o bandă de argint încărcată de 3 turte roșii.
În partea dreaptă a benzii se află un zid de cărămidă roșie.
În partea stângă a benzii, în câmp albastru, se află un cap de
bovideu de aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Banda sugerează denumirea localității, făcând aluzie la lacul
meteoric, unic în Europa, iar turtele reprezintă vestigiile
arheologice descoperite în zonă.
Zidul de cărămidă semnifică ocupația locuitorilor, construcțiile
și monumentele localității.
Capul de bovideu simbolizează ocupația tradițională a
locuitorilor, zootehnia.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
ANEXA Nr. 1.3
S T E M A
comunei Cozma, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.3
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Cozma,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.3, stema comunei Cozma se compune
dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat, cu
terasă neagră în vârful scutului.
În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o cruce-
monument de argint.
În partea stângă, în câmp roșu, se află un buchet cu 5 frunze
de stejar de aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Crucea reprezintă monumentul „Crucea Albă” și complexul
monahal Soloca — simbolul istoriei, culturii și credinței
locuitorilor.
Buchetul cu frunze de stejar simbolizează satele
componente și bogăția silvică a zonei.
Terasa neagră simbolizează ogorul roditor cu porumb.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
4
ANEXA Nr. 1.4
S T E M A
comunei Lunca, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.4
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Lunca,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.4, stema comunei Lunca se compune
dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tripartit.
În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o cruce de aur.
În partea stângă, în câmp roșu, se află două frunze de stejar
cu câte o ghindă, de aur.
În vârful scutului, în câmp argintiu, se află un cap roșu de cal
înhămat, privind spre dreapta.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Crucea simbolizează credința creștină a localnicilor și motivul
decorativ al falerei antice din aur, piesă de tezaur, singurul
ornament descoperit pe teritoriul țării noastre.
Frunzele de stejar cu ghinde semnifică bogăția silvică a
zonei.
Capul de cal înhămat reprezintă vestigiile antice descoperite
în zonă (Băița), proiectele agroturistice și târgurile tradiționale
de animale.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
ANEXA Nr. 1.5
S T E M A
comunei Lunca Bradului, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.5
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Lunca Bradului,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.5, stema comunei Lunca Bradului se
compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat
de 3 brâuri undate de argint.
În partea superioară, în câmp albastru, se află 3 brazi
dezrădăcinați de argint.
În vârful scutului, în câmp roșu, se află un cocoș de munte de
aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Brazii dezrădăcinați și brâurile undate reprezintă bogăția
silvică a zonei și râul Mureș. Brâurile undate reproduc motivul
decorativ al ceramicii antice locale.
Cocoșul de munte semnifică fauna localității, parte a
Rezervației Naturale Toplița—Deda.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
5
ANEXA Nr. 1.6
S T E M A
comunei Sâncraiu de Mureș, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.6
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Sâncraiu
de Mureș, județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.6, stema comunei Sâncraiu de Mureș se
compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat
de un brâu undat de argint.
În partea superioară se află un zid de cărămidă roșie.
În vârful scutului, în câmp albastru, se află o crăiță de aur,
flancată de câte un spic de grâu cu tulpină, de aur.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Zidul de cărămidă roșie reprezintă monumentele din zonă
(bazilica romană, mănăstirea paulină) și principala activitate
economică, industria construcțiilor și a materialelor de
construcție.
Crăița, floare aflată în fiecare grădină a ținutului, și brâul
undat reprezintă râul Mureș. Brâul redă motivele decorative
străvechi ale ceramicii descoperite în siturile din localitate.
Cele două spice de grâu simbolizează cultura cerealieră de
tradiție.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
ANEXA Nr. 1.7
S T E M A
comunei Sânpetru de Câmpie, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.7
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei
Sânpetru de Câmpie, județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.7, stema comunei Sânpetru de Câmpie
se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile
rotunjite, având o câmpie verde în vârful scutului.
Scutul este încărcat cu Sfântul Petru nimbat, având părul,
mantia și sandalele de argint, nimbul de aur, fața și membrele de
culoare naturală, iar haina roșie.
Sfântul Petru este acolat în dextra și senestra de câte un spic
de grâu cu tulpină de aur.
În partea superioară, în dextra, se află un soare stilizat de
aur, iar în senestra se află o rozetă de argint.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Sfântul Petru, ocrotitor al animalelor, câmpia cu grâu, plantă
reprezentativă pentru culturile agricole locale, precum și motivul
soarelui stilizat reprezintă antroponimul localității și specificul
economic.
Rozeta de argint stilizează o floare de vișin, cultură pomicolă
specifică zonei.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
6
ANEXA Nr. 1.8
S T E M A
comunei Suseni, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.8
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Suseni,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.8, stema comunei Suseni se compune
dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, având câmpul
din zid de cărămidă roșie încărcat cu o fibulă de aur.
În vârful scutului, în câmp albastru, se află două brâuri
undate de argint.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Fibula reproduce imaginea unei piese antice de tezaur,
înscrisă în patrimoniul național și universal: Fibula de la Suseni.
Spirala fibulei amintește de motive folclorice ornamentale, iar
cornul de berbec simbolizează oieritul specific zonei.
Zidul de cărămidă reprezintă economia tradițională a zonei și
situl istoric.
Benzile undate semnifică râul Mureș și brațul Canalul Morii.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
ANEXA Nr. 1.9
S T E M A
comunei Zagăr, județul Mureș
ANEXA Nr. 2.9
D E S C R I E R E A Ș I S E M N I F I C A Ț I I L E
elementelor însumate ale stemei comunei Zagăr,
județul Mureș
Descrierea stemei
Potrivit anexei nr. 1.9, stema comunei Zagăr se compune
dintr-un scut triunghiular argintiu, cu marginile rotunjite.
În interiorul scutului se află un cap de taur negru, privind spre
dreapta, însoțit în partea superioară, în dreapta, de un ciorchine
de strugure de aur cu frunză verde, iar în stânga, de o floare de
măr de aur, cu frunză verde.
Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn
crenelat.
Semnificațiile elementelor însumate
Capul de taur reprezintă ocupația tradițională a locuitorilor,
zootehnia, precum și tradiționalele târguri.
Floarea de măr și ciorchinele de strugure simbolizează
renumitele livezi și vii ale zonei.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
localitatea are rangul de comună.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
7
A C T E A L E C O M I S I E I D E S U P R A V E G H E R E
A A S I G U R Ă R I L O R
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
O R D I N
pentru modificarea și completarea Normelor privind principiile de organizare
a unui sistem de control intern și management al riscurilor, precum și organizarea
și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasigurători, aprobate
prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009
Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat
modificarea și completarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern și management al riscurilor,
precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul președintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009,
în temeiul art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu
modificările și completările ulterioare,
președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Art. I. — Normele privind principiile de organizare a unui
sistem de control intern și management al riscurilor, precum și
organizarea și desfășurarea activității de audit intern la
asigurători/reasigurători, aprobate prin Ordinul președintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din
16 septembrie 2009, se modifică și se completează după cum
urmează:
1. Articolele 53—56 se modifică și vor avea următorul
cuprins:
„Art. 53. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să dispună
de politici și proceduri de administrare privind externalizarea
activităților desfășurate de aceștia.
(2) Externalizarea unor activități nu trebuie să afecteze
desfășurarea activității asigurătorului/reasigurătorului și nici
supravegherea prudențială exercitată de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
(3) Conducerea asigurătorului/reasigurătorului rămâne
răspunzătoare pentru activitățile externalizate și riscurile
asociate externalizării.
(4) Asigurătorul/Reasigurătorul trebuie să dispună permanent
de un sistem alternativ adecvat de competențe care să permită
în orice moment reluarea controlului direct asupra activităților
externalizate, în cazul rezilierii contractelor cu furnizorii de
servicii.
(5) Procedurile de management al riscurilor asociate
activităților externalizate vor include cel puțin următoarele:
a) hotărârea organului competent privind aprobarea
externalizării unor activități sau modificarea unora existente;
b) fundamentarea necesității externalizării activităților
respective, descrierea activităților, prezentarea riscurilor care
derivă din externalizare;
c) selectarea și evaluarea societăților care preiau activitățile
de la asigurători/reasigurători, cu privire la: poziția acestora pe
piața în care își desfășoară activitatea, reputația, familiarizarea
cu specificul sectorului asigurărilor, calitatea serviciilor prestate,
organizarea activității și controlul intern, existența unui personal
competent, existența unui plan alternativ de redresare a
activității, asigurarea confidențialității informației, jurisdicția
aplicabilă;
d) asigurarea monitorizării și a evaluării corespunzătoare de
către conducerea asigurătorului/reasigurătorului a modului în
care furnizorii de servicii desfășoară activitățile externalizate;
e) elaborarea de planuri alternative și stabilirea costurilor și
a resurselor necesare pentru schimbarea furnizorilor externi.
Art. 54. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii pot externaliza
anumite activități numai după aprobarea prealabilă de către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza
necesitatea externalizării anumitor activități, precum și proiectele
contractelor cu furnizorii.
(3) Contractele încheiate cu furnizorii externi trebuie să fie în
formă scrisă și să cuprindă în mod clar responsabilitățile fiecărei
părți:
a) asigurarea respectării de către furnizorul de servicii a
prevederilor legislației în vigoare și a normelor emise de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor;
b) asigurarea furnizării de către societatea prestatoare de
servicii a tuturor datelor solicitate de asigurător/reasigurător și de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind
desfășurarea activității externalizate;
c) existența prevederii referitoare la obligația furnizorului
extern de a permite accesul complet la datele/informațiile sale
organelor competente ale asigurătorului în vederea verificării,
auditării și inspectării activității externalizate;
d) stabilirea obligației furnizorului de a permite accesul direct
la datele acestuia referitoare la activitatea externalizată de
asigurător/reasigurător, precum și posibilitatea efectuării în orice
moment a inspecțiilor la fața locului de către reprezentanții
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
e) prevederi cu privire la obligația furnizorului extern de a
asigura securitatea/confidențialitatea datelor asigurătorului/
reasigurătorului, existența angajamentului acestui furnizor,
precum și a măsurilor împotriva nerespectării angajamentului.
Art. 55. — (1) Asigurătorii/Reasigurătorii nu pot externaliza
următoarele activități:
a) activitatea de audit intern;
b) organizarea și conducerea contabilității proprii, respectiv
contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptate
la specificul activității de asigurare/reasigurare;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
8
c) organizarea și desfășurarea activității juridice curente, în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind
organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu
completările ulterioare;
d) serviciile IT, inclusiv administrarea, securizarea bazei de
date și dezvoltarea aplicațiilor aferente activității de
asigurare/reasigurare;
e) activitatea de administrare (constatare, evaluare) și plată
a dosarelor de daună.
(2) Pentru aprobarea externalizării unor activități,
asigurătorii/reasigurătorii vor transmite spre analiză la Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor documentația, cu 60 de zile
înainte de a se încheia contractul de externalizare.
(3) Asigurătorii/Reasigurătorii vor prezenta Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor documentele și informațiile
prevăzute la art. 53 alin. (5) și proiectul contractului de
externalizare.
(4) În situația aprobării externalizării unor activități, Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor poate impune anumite condiții
cu privire la furnizorul extern sau poate să nu aprobe prin decizie
motivată externalizarea unor activități.
Art. 56. — Orice modificare intervenită ulterior aprobării
externalizării unei activități trebuie adusă la cunoștința Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor de către asigurător/reasigurător,
conducerea acestora fiind răspunzătoare pentru atingerea
obiectivelor rezultate din contractele de externalizare încheiate.”
2. După articolul 60 se introduc trei noi articole,
articolele 60
1
—60
3
, cu următorul cuprins:
„Art. 60
1
. — (1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un
raport privind programul de reasigurare utilizat pentru riscurile
cedate, pe care trebuie să îl transmită Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Raportul trebuie să fie asumat de conducerea
asigurătorului, reprezentată de consiliul de administrație/
supraveghere sau de directorat, care este deplin răspunzătoare
de eficiența programului de reasigurare utilizat în perioada de
referință a raportului.
(3) Raportul trebuie să prezinte informații referitoare la
următoarele aspecte:
a) strategia aprobată de conducere și explicații cu privire la
adecvarea programului de reasigurare în funcție de profilul de
risc al asigurătorului, descrierea procedurilor menite să asigure
prudența alegerii programului de reasigurare, evitarea
concentrării riscurilor cedate pe o singură piață și unui singur
reasigurător;
b) criteriile calitative și cantitative care au stat la baza
selectării formelor de reasigurare și la adoptarea programului
de reasigurare;
c) criteriile de selectare a reasigurătorilor, piața de operare,
jurisdicția aplicabilă, indicarea apartenenței reasigurătorilor la
grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de
credit al acestora;
d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu
referire la: riscurile cedate, la acumularea răspunderilor asumate
prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare,
la nivelul reținerii proprii, pe total activitate și pe fiecare clasă de
asigurare, a sumelor cedate în reasigurare, descrierea modului
de înregistrare în evidențele tehnice și contabile a polițelor
acoperite de reasigurare și de gestionare a acestora, descrierea
decontărilor realizate cu reasigurătorii conform contractelor
încheiate, procedurile de monitorizare a daunelor apărute și de
recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasigurătorilor;
e) menționarea departamentelor și a persoanelor care
monitorizează și răspund de îndeplinirea prevederilor
contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare
periodică a performanțelor acestora și măsurile luate de
conducerea societății în funcție de rezultatele evaluării;
f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor
derulate de societate pentru evaluarea riscurilor rezultate din
contractele de reasigurare;
g) precizarea (dacă este cazul) a valorii sumelor derulate prin
alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente
reasigurărilor tradiționale;
h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a
capacității contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă
de asigurare, a calculului daunei maxime posibile și a modului
în care a fost constituită, menținută și eventual eliberată rezerva
de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;
i) rezultatele analizei comparative a programelor de
reasigurare derulate în anul de referință al raportului și în anul
anterior acestuia;
j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs și
a motivelor care au condus la menținerea unei strategii similare
din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.
Art. 60
2
. — (1) În urma analizării raportului de reasigurare,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluează în ce măsură
sunt respectate cerințele de natură prudențială, adecvarea
programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului,
evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a
riscurilor etc.
(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
constată că strategia de reasigurare și programul utilizat nu
corespund cerințelor de natură prudențială prevăzute de
legislația în vigoare, poate dispune măsurile necesare
modificării acestei strategii.
Art. 60
3
. — (1) Raportul menționat la art. 60
1
alin. (1) trebuie
transmis la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în
termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar,
primul raport fiind emis pentru anul 2011.
(2) Prevederile art. 60
1
—60
3
se aplică și reasigurătorilor
pentru programul de retrocesiune.”
Art. II. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, și intră în vigoare la data publicării, cu
excepția art. I pct. 1, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie
2012.
Art. III. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
București, 29 aprilie 2011.
Nr. 7.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
9
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
O R D I N
pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață,
activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute
Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele
privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să acopere
rezervele tehnice brute,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea
de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare,
președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Art. 1. — Se pun în aplicare Normele privind rezervele
tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le
acopere și dispersia activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute, cuprinse în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 2. — Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iulie
2011.
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se
abrogă Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 113.131/2006 pentru punerea în aplicare a
Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață,
activele admise să le acopere și dispersia activelor admise să
acopere rezervele tehnice brute, publicat in Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006, cu
modificările și completările ulterioare.
Art. 4. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
București, 29 aprilie 2011.
Nr. 8.
ANEXĂ
N O R M E
privind rezervele tehnice pentru asigurările de viață, activele admise să le acopere
și dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute
CAPITOLUL I
Rezerve tehnice
Art. 1. — Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de
viață trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve
matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor
obligațiilor asumate prin contractele de asigurare.
Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în
conformitate cu următoarele principii:
A. Principii generale
(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de
viață se calculează printr-o evaluare actuarială
prospectivă suficient de prudentă, luând în
considerare toate obligațiile viitoare determinate de
condițiile de asigurare pentru fiecare contract de
asigurare existent, incluzând:
a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de
răscumpărare garantate;
b) bonusurile la care asigurații, contractanții sau
beneficiarii sunt deja îndreptățiți fie colectiv, fie
individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauză —
dobândite, declarate sau alocate;
c) toate opțiunile disponibile pentru asigurați,
contractanți sau beneficiari pe baza termenilor
contractului;
d) cheltuieli, inclusiv comisioane, și din care se
deduce valoarea primelor viitoare datorate.
(ii) Rezerva de prime se calculează lunar prin
însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise
aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de
asigurare, astfel încât diferența dintre volumul
primelor brute subscrise și această rezervă să
reflecte primele brute alocate părții din riscurile
expirate la data calculării. Această rezervă se
calculează separat pentru fiecare contract de
asigurare.
(iii) Rezerva de daune se constituie și se actualizează
lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune
primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie
suficient pentru acoperirea plății acestor daune.
Rezerva de daune se constituie pentru daunele
raportate și în curs de lichidare pentru fiecare
contract de asigurare la care s-a notificat producerea
evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile
previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru
lichidarea acestor daune. Asigurătorii au obligația de
a întocmi și de a menține o evidență distinctă a
daunelor avizate, care să permită Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice
moment cuantumul și modalitatea de constituire a
rezervei de daune. Dacă indemnizația de asigurare
se va plăti sub formă de anuități, rezerva de daune
va fi calculată prin metode actuariale.
(iv) Rezerva de beneficii și risturnuri se calculează pentru
contractele de asigurări de viață la care se prevede
dreptul asiguratului de a participa la beneficiile
obținute din fructificarea rezervei matematice,
conform obligațiilor asumate. De asemenea, rezerva
de beneficii și risturnuri se constituie pentru
contractele de asigurări de viață la care se prevăd
reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, și/sau
restituiri de primă, în cazul participării asiguraților la
profitul asigurătorilor.
(v) Rezerva matematică se determină la valoarea netă
sau prin metoda Zillmer. Orice rezervă matematică
negativă va fi raportată și evidențiată ca fiind egală
cu zero.
(vi) O rezervă tehnică suplimentară se calculează în
cazul în care randamentul prezent sau previzibil al
activelor asigurătorului care practică activitatea de
asigurări de viață este insuficient pentru a-și îndeplini
angajamentele luate față de asigurați în ceea ce
privește rata dobânzii.
(vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite
utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate
demonstra că rezervele tehnice astfel rezultate nu
sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza
unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă
nu se poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul
de contract în cauză.
(viii) O evaluare prudentă nu este o evaluare „conform
celei mai bune estimări”, dar include o marjă
adecvată pentru variația adversă a factorilor cu
influență relevantă.
(ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie
să fie nu doar prudentă în sine, ci și să aibă în vedere
metoda de evaluare pentru activele care acoperă
rezervele tehnice în cauză.
(x) Rezervele tehnice se calculează separat pentru
fiecare contract. Se permite totuși utilizarea de
generalizări sau aproximări adecvate, dacă acestea
produc aproximativ același rezultat ca și calculele
individuale. Principiul calculării separate nu împiedică
în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare
pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.
(xi) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de
asigurare este garantată, valoarea rezervelor
matematice pentru acel contract de asigurare va fi
menținută permanent cel puțin la nivelul valorii
garantate.
(xii) Rezerva de daune neavizate se constituie și se
ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar,
dacă reglementările interne ale asigurătorului nu
prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor
statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele
întâmplate, dar neavizate.
(xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe
baza estimării daunelor ce vor apărea după
închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se
constată că daunele estimate în viitor depășesc
rezerva de prime constituită și, drept urmare, rezerva
de prime constituită nu va fi suficientă pentru
acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele
următoare.
B. Rata dobânzii utilizată se alege cu prudență, avându-se în
vedere următoarele considerente:
(i) în cazul în care contractele de asigurări de viață
prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate
varia în funcție de moneda în care este exprimat
contractul, cu condiția să nu depășească 60% din
rata dobânzii pentru obligațiunile emise de statul în a
cărui monedă este exprimat contractul. De
asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum
3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate,
emise în lei, și maximum 2,5% pentru contractele de
asigurări noi încheiate, emise într-o altă valută;
(ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică
faptul că asigurătorul este obligat să folosească o
rată atât de ridicată;
(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de
contracte de asigurări:
1. asigurări de viață și anuități care sunt legate de
fonduri de investiții;
2. contracte de asigurări cu primă unică pentru o
perioadă de până la 8 ani;
3. contracte de asigurări fără participare la beneficii
și contracte de anuități fără valoare de
răscumpărare.
În ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente a
dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este
exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în acel
moment și, când activele societății sunt evaluate la valoarea lor
actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active.
Rata dobânzii folosită nu poate depăși randamentul
previzionat al activelor, avându-se în vedere și o deducere
adecvată.
C. Elementele statistice de evaluare și de alocare a
cheltuielilor vor fi selectate cu prudență, avându-se în vedere
obligațiile asumate, tipul de poliță și costurile administrative și
comisioanele care se estimează că vor fi plătite.
D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul
investițional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în
considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri
viitoare, în concordanță atât cu proiecțiile viitoare, cât și cu
metoda actuală de distribuire a bonusurilor.
E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de
exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de
gestionare. Totuși, evaluarea generală, implicită sau explicită,
trebuie să fie mai mare sau egală cu o estimare prudențială a
viitoarelor cheltuieli relevante.
F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi
modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări
arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul și va fi de natură
să permită recunoașterea repartizării beneficiilor în mod
adecvat.
Art. 2. — Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de
viață sunt obligați să pună la dispoziția publicului, la cerere,
principiile și metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice,
inclusiv al rezervelor pentru beneficii și risturnuri.
CAPITOLUL II
Active admise să acopere rezervele tehnice
Art. 3. — La investirea activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată
de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța
și tranzacționabilitatea investițiilor, societatea asigurând
dispersia activelor respective.
Art. 4. — Societățile de asigurare trebuie să își acopere
rezervele tehnice brute cu active congruente, în conformitate cu
prevederile cap. VIII.
Art. 5. — Pentru activitățile desfășurate în statele membre,
activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie
localizate în statele membre.
CAPITOLUL III
Categorii de active admise să acopere rezervele tehnice
brute
Art. 6. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de
viață trebuie să își acopere rezervele tehnice brute numai cu
următoarele categorii de active:
A. Investiții:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele
membre;
(ii) titluri emise de autorități ale administrației publice
locale;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
10
(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și
de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o
piață supravegheată;
(iv) acțiuni și alte participații cu randament variabil,
asimilate acestora, tranzacționate pe o piață
supravegheată;
(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare și alte fonduri de investiții;
(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;
(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților.
B. Creanțe:
(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din
operațiuni de asigurare directe și acceptări în
reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor
cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să
acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) cheltuieli de achiziție reportate;
(ii) disponibilități în casierie.
Art. 7. — În evaluarea activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
(i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute
se evaluează la valoarea netă, respectiv fără
includerea cheltuielilor de achiziție;
(ii) activele admise să acopere rezervele tehnice brute
trebuie evaluate pe bază prudențială, avându-se în
vedere orice nerealizări viitoare;
(iii) valoarea activelor menționate la art. 6 lit. A pct. (i)—(v)
luată în calcul va fi minimul dintre valoarea
înregistrată în evidențele contabile și valoarea de
piață;
(iv) valoarea creanțelor admise să acopere rezervele
tehnice brute trebuie calculată pe bază prudențială,
avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele
de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni
de asigurare directe și acceptări în reasigurare pot fi
acceptate ca acoperire pentru rezervele de primă
brută, până la nivelul acestora și numai în măsura în
care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data
scadentă prevăzută în contract. Pentru recuperarea
eficientă a creanțelor reprezentând prime de
asigurare/reasigurare, asigurătorii trebuie să
stabilească măsuri potrivit cărora primele de
asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie
depuse în conturile asigurătorilor în termen de
maximum 5 zile de la încasarea acestora.
Pentru ca activele care reprezintă creanțe de la asigurați și
intermediari, rezultând din operațiuni de asigurare directe și
acceptări în reasigurare, precum și partea din rezervele tehnice
aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în
considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice,
societățile de asigurare vor asigura evidențe tehnice și contabile
distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment,
de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Orice situație în care evidențele nu permit aceste verificări
va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute;
(v) în cazul în care activele deținute reprezintă o
investiție într-o filială care administrează integral sau
parțial investițiile asigurătorului în numele acestuia,
la aplicarea prevederilor cap. I—IV se va ține seama
de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale
asigurătorului fiind similar;
(vi) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca
acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în
măsura în care metoda de calcul al acestora este în
concordanță cu metoda de calcul al rezervelor
matematice;
(vii) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire
pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în
care asigurătorul face dovada proprietății acestora și
sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietății
va fi transmis odată cu situațiile financiare aferente
exercițiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare
raportare din cursul anului asigurătorul să declare pe
propria răspundere dacă au intervenit sau nu
modificări în ceea ce privește situația proprietății;
(viii) construcțiile admise să acopere rezervele tehnice
brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor
riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul
valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor
tehnice brute, în baza unei asigurări distincte
încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi
autoasigurate, cu condiția cedării riscului în
reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, la
reasigurătorii externi.
CAPITOLUL IV
Reguli privind dispersia activelor admise să acopere
rezervele tehnice brute
Art. 8. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de
viață poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și
alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piață
reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la
organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte
fonduri de investiții, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri
negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte
instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri
de participare la organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare și alte fonduri de investiții emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții,
cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau într-o
clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de
apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o
singură investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și
disponibilități la instituții de credit, dar nu mai mult de 10% din
rezervele tehnice brute într-o singură instituție de credit;
6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilități în casierie.
Art. 9. — În cazul categoriilor de active admise să acopere
rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 8,
pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea
acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să
fie diversificate și dispersate într-o astfel de manieră încât să nu
existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a
unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active care prezintă un risc
ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se
află emitentul trebuie restricționate la un nivel prudențial;
3. limitările la anumite categorii de active trebuie să țină
seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor
tehnice;
4. În cazul în care activele deținute reprezintă o investiție
într-o filială care administrează integral sau parțial investițiile
asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor
cap. I—IV se va ține seama de activele filialei, tratamentul
activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
11
CAPITOLUL V
Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri
de investiții
Art. 10. — Când beneficiile oferite de un contract de
asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un
organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de
valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de
asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață, de
regulă divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la
beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil
de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități,
de activele în cauză.
Art. 11. — Când beneficiile oferite de un contract de
asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de altă
valoare de referință, altele decât cele menționate la art. 10,
rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie
reprezentate cât mai exact posibil de unitățile care trebuie să
reprezinte valoarea de referință sau, în cazul în care nu sunt
înființate unități, de activele care prezintă garanția și
tranzacționabilitatea adecvate și care corespund cât mai exact
posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.
Art. 12. — Prevederile cap. II și IV nu se aplică activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor
care sunt direct legate de beneficiile menționate la art. 10 și 11.
Prevederile cap. I vizează rezervele tehnice, mai puțin pe cele
care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiții.
Art. 13. — Când beneficiile menționate la art. 10 și 11 includ
o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii
garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se
află sub incidența prevederilor cap. I—IV.
Art. 14. — Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la
nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului
contractantului.
CAPITOLUL VI
Prime brute subscrise
Art. 15. — La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea
în vedere următoarele:
1. pentru asigurările de viață la care durata contractului de
asigurare este mai mică sau egală cu un an, prima brută
subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de
încasat aferente contractului de asigurare;
2. pentru asigurările de viață la care durata contractului de
asigurare este mai mare de un an, prima brută subscrisă se va
stabili astfel:
— pentru contractul de asigurări de viață la care se
încasează primă unică, prima brută subscrisă reprezintă
valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare;
— pentru contractul de asigurări de viață la care prima de
asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută
subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de
încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de
asigurare;
— în cazul asigurărilor de viață și anuităților care sunt legate
de fonduri de investiții, prima brută subscrisă reprezintă prima
brută scadentă.
CAPITOLUL VII
Coeficientul de lichiditate
Art. 16. — (1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul
dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale
asigurătorului față de asigurați.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile
administrației publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;
d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și
supravegheate, în următoarele condiții:
— în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de
aceeași entitate;
— în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate
cu un coeficient de 0,75;
— în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un
coeficient de 0,50;
e) unități în organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a
maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în
calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în
considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligațiile asigurătorului față de asigurați, pe termen
scurt, sunt:
— 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;
— maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din
valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă
riscul de deces și la care este garantată o valoare de
răscumpărare;
— 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor
care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o
valoare de răscumpărare;
— rezerva de daune brută.
(6) Asigurătorii au obligația de a avea coeficientul de
lichiditate pentru activitatea de asigurări de viață de cel puțin 1.
(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele
admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în
statele membre.
(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide
menționate la alin. (2) se vor evalua la valoarea de piață.
(9) Societățile de asigurare sunt obligate să aducă la
cunoștința Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în orice
moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la
obținerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevăzut de
norme. În astfel de cazuri, conducerea societății va înștiința
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la cauzele
diminuării lichidității și va prezenta un plan de măsuri pe termen
scurt în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (6).
CAPITOLUL VIII
Reguli de congruență
Art. 17. — Moneda în care se vor plăti angajamentele
asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele
reguli:
a) dacă obligațiile asigurătorului prevăzute în contract sunt
exprimate într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului
sunt considerate a fi plătibile în acea monedă;
b) societățile de asigurare pot deține active care nu sunt
congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depășească
mai mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valută;
c) în cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în
moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate
în euro;
d) societățile de asigurare pot să nu își acopere rezervele
tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor
de mai sus rezultă obligația acestora ca, pentru a respecta
principiul de congruență, să păstreze activele într-o valută care
să nu depășească mai mult de 7% din activele exprimate în alte
valute;
e) în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă,
alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile în acea
monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
12
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
13
restricții de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu
este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile de
asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruență.
CAPITOLUL IX
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor
tehnice brute
Art. 18. — Prevederile cap. I—V nu se aplică activelor care
nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute.
Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață este
liber să hotărască asupra activelor respective, mobile sau
imobile, care se includ în activele sale totale.
CAPITOLUL X
Dispoziții finale
Art. 19. — (1) Activele admise să acopere rezervele tehnice
nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fără
acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice
aferente asigurărilor de viață plasamentele în instituții de credit
sau în societăți de investiții care nu mai derulează operațiuni
curente în legătură cu obiectul lor de activitate și/sau care sub
orice formă și-au încetat activitatea și/sau nu și-au respectat
obligațiile față de terți.
Art. 20. — Categoriile de active menționate la cap. III sunt
admise să acopere rezervele tehnice brute numai în situația în
care acestea nu sunt grevate de sarcini.
Art. 21. — Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se
sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și
supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările
ulterioare.
Art. 22. — Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25
și 26 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață.
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
O R D I N
pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute
pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale,
dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute,
precum și coeficientul de lichiditate
Potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele
privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale,
dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și
supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare,
președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Art. 1. — Se pun în aplicare Normele privind activele admise
să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care
practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și
coeficientul de lichiditate, cuprinse în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. — Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iulie
2011.
Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se
abrogă Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 113.130/2006 pentru punerea în aplicare a
Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice
brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări
generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie
2006.
Art. 4. — Direcțiile de specialitate din cadrul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire
a prevederilor prezentului ordin.
Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
București, 29 aprilie 2011.
Nr. 9.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
14
ANEXĂ
N O R M E
privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări
generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum și coeficientul de lichiditate
CAPITOLUL I
Active admise să acopere rezervele tehnice
Art. 1. — La investirea activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată
de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța
și tranzacționabilitatea investițiilor, societatea de asigurare
asigurând dispersia activelor respective.
Art. 2. — Societățile de asigurare trebuie să își acopere
rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu
prevederile cap. VI.
Art. 3. — Pentru activitățile desfășurate în statele membre,
activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie
localizate pe teritoriul acestora.
CAPITOLUL II
Categorii de active admise să acopere
rezervele tehnice brute
Art. 4. — Categoriile de active admise să acopere rezervele
tehnice brute sunt:
A. Investiții:
(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele
membre;
(ii) titluri emise de autorități ale administrației publice
locale;
(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și
de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o
piață supravegheată;
(iv) acțiuni și alte participații cu randament variabil,
asimilate acestora, tranzacționate pe o piață
supravegheată;
(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare și alte fonduri de investiții;
(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;
(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților.
B. Creanțe:
(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din
operațiuni de asigurare directe și acceptări în
reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor
cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să
acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) cheltuieli de achiziție reportate;
(ii) disponibilități în casierie.
Art. 5. — În evaluarea activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
a) activele admise să acopere rezervele tehnice brute se
evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea
cheltuielilor de achiziție;
b) activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie
evaluate pe bază prudențială, avându-se în vedere orice
nerealizări viitoare.
c) valoarea activelor menționate la art. 4 lit. A pct. (i)—(v)
luată în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistrată în
evidențele contabile și valoarea de piață;
d) valoarea creanțelor admise să acopere rezervele tehnice
brute trebuie calculată pe bază prudențială, avându-se în vedere
orice pierderi viitoare. Creanțele de la asigurați și intermediari
rezultând din operațiuni de asigurare directă și acceptări în
reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de
primă brute, până la nivelul acestora și numai în măsura în care
nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentă prevăzută
în contract. Pentru recuperarea eficientă a creanțelor
reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurătorii
trebuie să stabilească măsuri potrivit cărora primele de
asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în
conturile asigurătorilor în termen de maximum 5 zile de la
încasarea acestora.
Pentru ca activele care reprezintă creanțe de la asigurați și
intermediari, rezultând din operațiuni de asigurare directe și
acceptări în reasigurare, precum și partea din rezervele tehnice
aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în
considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice,
societățile de asigurare vor asigura evidențe tehnice și contabile
distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment,
de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Orice situație în care evidențele nu permit aceste verificări
va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute;
e) în cazul în care activele deținute reprezintă o investiție
într-o filială care administrează integral sau parțial investițiile
asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor
cap. I—III se va ține seama de activele filialei, tratamentul
activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar;
f) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca
acoperire pentru rezervele tehnice numai în măsura în care
metoda de calcul al acestora este compatibilă cu calculul
rezervelor de primă;
g) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire
pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care
asigurătorul face dovada proprietății acestora și sunt libere de
sarcini. Actul doveditor al proprietății va fi transmis odată cu
situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat,
urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurătorul să
declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu
modificări în ceea ce privește situația proprietății;
h) construcțiile admise să acopere rezervele tehnice brute
de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care
sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la
acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări
distincte încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi autoasigurate
cu condiția cedării riscului în reasigurare, în proporție de cel
puțin 70%, la reasigurători externi.
CAPITOLUL III
Reguli privind dispersia activelor admise să acopere
rezervele tehnice brute
Art. 6. — Asigurătorul care practică activitatea de asigurări
generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și
alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piață
reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la
organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte
fonduri de investiții, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri
negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte
instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri
de participare la organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare și alte fonduri de investiții emise de aceeași entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții,
cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire
ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate
unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură
investiție;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și
disponibilități la instituții de credit, dar nu mai mult de 10% din
rezervele tehnice brute într-o singură instituție de credit;
6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilități în casierie.
Art. 7. — În cazul categoriilor de active admise să acopere
rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 6,
pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea
acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli:
1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să
fie diversificate și dispersate într-o astfel de manieră încât să nu
existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a
unei piețe de investiții sau a unei investiții;
2. investițiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc
ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se
află emitentul, trebuie restricționate la un nivel prudențial;
3. limitările la anumite categorii de active trebuie să țină
seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor
tehnice;
4. În cazul în care activele deținute reprezintă o investiție într-o
filială care administrează integral sau parțial investițiile
asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor
cap. I—III se va ține seama de activele filialei, tratamentul
activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar.
CAPITOLUL IV
Coeficientul de lichiditate
Art. 8. — (1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul
dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale
asigurătorului față de asigurați.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile
administrației publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitățile în conturi curente și casierie;
d) valorile mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și
supravegheate, cu următoarele condiții:
— în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de
aceeași entitate;
— în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate
cu un coeficient de 0,75;
— în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un
coeficient de 0,50;
e) unitățile în organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare (OPCVM) și alte fonduri de investiții, ponderate cu un
coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net
pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) și e) vor fi luate în
calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în
considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligațiile asigurătorului față de asigurați, pe termen
scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune brută.
(6) Asigurătorii au obligația de a avea coeficientul de
lichiditate pentru activitatea de asigurări generale de cel puțin 1.
(7) Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele
admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe
teritoriul acestora.
(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide
menționate la alin. (1) se vor evalua la valoarea de piață.
(9) Societățile de asigurare sunt obligate să aducă la
cunoștința Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în orice
moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la
obținerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevăzut de
norme. În astfel de cazuri, conducerea societății va înștiința
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la cauzele
diminuării lichidității și va prezenta un plan de măsuri pe termen
scurt în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (5).
CAPITOLUL V
Reguli de congruență
Art. 9. — (1) Obligațiile asigurătorului sunt considerate a fi
plătibile în moneda în care au fost exprimate angajamentele din
contract.
(2) Dacă obligațiile asigurătorului prevăzute în contract nu
sunt exprimate într-o anumită monedă, angajamentele
asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în moneda țării în
care este prezent riscul. Totuși, societățile de asigurare pot opta
pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă există un
cadru adecvat adoptării unei astfel de soluții. Acest lucru este
posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a
contractului, este puțin probabil ca o daună să fie plătită în
moneda în care este încasată prima, și nu în moneda țării în
care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza
asigurătorul ca acesta să ia în considerare, în vederea asigurării
riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu
experiența dobândită, sau, în lipsa experienței, moneda țării în
care asigurătorul își are sediul central, pentru contractele care
acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13
(numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru
contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase, în funcție
de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o altă
monedă decât cea care ar rezulta în urma aplicării procedurilor
de mai sus.
(4) În cazul în care s-a raportat o daună către un asigurător
care poate fi plătită într-o anumită monedă, alta decât cea care
rezultă din aplicarea procedurilor menționate în prezentul articol,
angajamentele asigurătorului vor fi plătite în acea monedă și, în
special, în moneda stabilită de instanța judecătorească sau
printr-o înțelegere încheiată între asigurător și asigurat.
(5) În cazul în care este solicitată o daună, exprimată într-o
monedă cunoscută dinainte de către asigurător, dar care este
diferită de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor
menționate în prezentul articol, angajamentele asigurătorului pot
fi plătite în acea monedă.
(6) Societățile de asigurare pot să nu își acopere rezervele
tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor
menționate în prezentul articol rezultă obligația acestora ca,
pentru a respecta principiul de congruență, să păstreze activele
într-o valută care să nu depășească mai mult de 7% din activele
exprimate în alte valute.
(7) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o
monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investițiile
în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă
unor restricții de transfer sau dacă, din motive similare, moneda
nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societățile
de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de
congruență.
(8) Societățile de asigurare pot deține active care nu sunt
congruente pentru a acoperi o sumă care să nu depășească mai
mult de 20% din obligațiile lor într-o anumită valută.
(9) În cazul în care obligațiile și activele sunt exprimate în
moneda unui stat membru, acestea sunt considerate a fi
exprimate în euro.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
15
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 325/11.V.2011
16
CAPITOLUL VI
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor
tehnice brute
Art. 10. — Prevederile cap. I—V nu se aplică activelor care
nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute.
Asigurătorii care practică activitatea de asigurări generale sunt
liberi să hotărască asupra activelor respective, mobile sau
imobile, care sunt incluse în activele lor totale.
CAPITOLUL VII
Dispoziții finale
Art. 11. — Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele
tehnice aferente asigurărilor generale plasamentele în instituții
de credit sau în societăți de investiții care nu mai derulează
operațiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate și/ori
care, sub orice formă, și-au încetat activitatea și/sau nu și-au
respectat obligațiile față de terți.
Art. 12. — (1) Activele admise să acopere rezervele tehnice
brute nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta
fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
(2) Categoriile de active menționate la cap. II sunt admise să
acopere rezervele tehnice brute numai în situația în care
acestea nu sunt grevate de sarcini.
Art. 13. — Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se
sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și
supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările
ulterioare.
Art. 14. — Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 și 26 din
Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de
coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative
privind asigurarea generală directă și de modificare a
directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE și anexa 1 la Directiva
88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a
actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind
asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate
să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și
de modificare a Directivei 73/239/CEE.
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,
IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București
(alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: [email protected], internet: www.monitoruloficial.ro
Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1,
bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72
Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325/11.V.2011 conține 16 pagini. Prețul: 3,20 lei ISSN 1453—4495
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
&JUYDGY|522862]