Plecat-am de la TineŞi avere-am prăpădit,Ruşine mi-e de mine,
Copil nesăbuit!
Mi-e sufletul durereŞi trupul mi-e sfârşit,Sleit sunt de putere,
De tot nenorocit!
Te-am supărat, o, Tată,Cu viaţa mea cea rea,
Ce ruşinoasă patăAm pus pe fruntea mea!
O, ştiu că sunt nevrednicAl Tău fiu să mă chem,
Purtarea-mi de netrebnicAr merita blestem
Şi totuşi, Te rog, Tată,Argat să mă primeşti,
Căci altfel mor de foame,Scăparea Tu îmi eşti!
Să fie cu putinţă?Văd bine? Nu mă-nşel?Din mândra-I locuinţă
Alearg’ spre min’ chiar El!
La sânu-I cald mă strânge,Sărut aprins mi-a dat,
De bucurie plânge:”Pierdutul s-a aflat!”
Ca fiu primit eu iară?Primit, iubit, iertat!
O, mare Ţi-e-ndurarea!Fii binecuvântat!
Recommended
