Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Direcţia Servicii Sociale şi Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali şi
programe incluziune socială
Raport privind incluziunea
socială în România în anul 2010
CUPRINS
Pag.I. Contextul european…………………………………………………………….. 1
I.1. Metoda deschisă de coordonare…………………………………………. 1
I.2. Strategia Europa 2020…………………………………………………… 2
I.3. Indicatori privind incluziunea socială la nivel european …..…………… 3
I.4. Perspective …..…………………………………………………………. 5
II. Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010)…. 6
III. Contextul naţional……………………………………………………………. 9
III.1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune…………………………………………………………….. 9
III.2. Situaţia socială reflectată de indicatorii de incluziune din anul 2010…. 12
III.3. Evoluţia indicatorilor privind sărăcia relativă şi absolută în perioada 2009-2010…………………………………………………………….. 22
IV. Analiza influenţei principalelor transferuri sociale asupra sărăciei absolute, în anul 2010…………………………………………………………….. 58
IV.1 Estimări privind numărul de beneficiari de protecţie socială…………... 59
IV.2. Determinarea influenţei transferurilor sociale asupra sărăciei………… 62
IV.3. Măsurile adoptate de Guvernul României în plan social în anul 2010 şi efectul acestora asupra sărăciei absolute……………………………. 65
V. Concluzii……………………………………………………………………….. 92
Anexa 1. Setul naţional de indicatori de incluziune socială corespunzător anului 2010
Anexa 2. Indicatori de incluziune socială calculaţi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, serii de date 2003-2010
Anexa 3. Indicatori privind sărăcia şi inegalitatea, în funcţie de caracteristici ale persoanelor
şi gospodăriilor, 2003-2010
Anexa 4. Indicatori la nivelul Uniunii Europene utilizaţi în monitorizarea Strategiei Europa 2020
Raport privind incluziunea socială în România în anul 2010
Introducere
Politicile sociale implementate de Guvernul României în anul 2010 au urmărit asigurarea
oportunităţilor şi resurselor necesare cetăţenilor pentru a participa la viaţa economică şi socială,
în contextul constrângerilor financiare generate de criza economică.
Deşi capacitatea de intervenţie a statului de a susţine un nivel dezirabil de bunăstare a fost
limitată în perioada analizată, o parte însemnată din resursele bugetare au fost îndreptate către
măsuri adresate persoanelor care s-au confruntat cu situaţii de dificultate.
Cu toate acestea, familiile cu venituri mici au întâmpinat dificultăţi materiale sporite,
indicatorii de incluziune socială prezentaţi în acest raport reflectând o creştere a populaţiei în risc
de sărăcie absolută. Acestei categorii sociale i s-au adresat o serie de măsuri de protecţie socială,
din care amintim acordarea indemnizaţiei sociale minime pentru pensionari, măsurile de
încurajare a angajării persoanelor aflate în şomaj sau în pericol de pierdere a locului de muncă,
precum şi măsurile din domeniul asistenţei sociale.
În acest raport a fost prezentată influenţa politicilor sociale asupra prevenirii riscului de
sărăcie, impactul acestora fiind important, aşa cum a fost reflectat de indicatorii care cuantifică
rata sărăciei în cazul în care nu s-ar fi acordat transferurile sociale.
Având în vedere caracterul multidimensional al procesului de incluziune socială, în acest
raport Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a prezentat indicatorii de incluziune
socială referitori la condiţiile de viaţă, sănătate, educaţie, justiţie şi locuire, cu ajutorul
reprezentărilor grafice şi tabelelor. Indicatorii au fost calculaţi atât la nivel naţional, cât şi în
funcţie de caracteristici socio-economice şi regionale.
Având în vedere preocupările comune ale ţărilor care fac parte din Uniunea Europeană în
domeniul social, o parte din aceşti indicatori sunt calculaţi potrivit unor metodologii agreate la
nivel european, pe baza acestora fiind urmărită situarea României comparativ cu celelalte ţări
europene, cât şi cu media calculată la nivel comunitar. Din aceşti indicatori face parte rata
sărăciei relative, rată care a scăzut în anul 2010 comparativ cu anul anterior.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 1
CAPITOLUL I. Contextul european
Solidaritatea este una din liniile directoare ale Uniunii Europene, în sensul că toţi cetăţenii
ar trebui să beneficieze de avantajele unor perioade prospere şi, de asemenea, să fie solidari în
perioade dificile. Conform unui studiu realizat de Eurostat (Oficiul European de Statistică), 80 de
milioane de europeni trăiau sub pragul sărăciei în anul 2010, iar multe persoane s-au confruntat
cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, educaţie, locuinţă şi servicii
financiare.
I.1. Metoda deschisă de coordonare
Având în vedere faptul că statele membre se confruntă cu probleme similare în domeniul
economic, al politicilor sociale şi de ocupare, acestea au convenit să identifice şi să promoveze
cele mai eficiente politici în domeniul protecţiei sociale şi incluziunii sociale, realizând
schimburi de experienţă.
În luna martie 2000, a fost instituită, la Lisabona, Metoda Deschisă de Coordonare (Open
Method of Coordination), care furnizează cadrul de coordonare a politicilor naţionale, fără
constrângeri legislative. În consecinţă, între statele membre se realizează în permanenţă un
schimb de experienţă (peer-review).
Metoda este flexibilă, descentralizată şi implică:
- urmărirea unor obiective comune;
- aprobarea unui set de indicatori comuni care să arate cum poate fi măsurat progresul
pentru atingerea obiectivelor;
- pregătirea unor Rapoarte Strategice Naţionale privind Protecţia Socială şi Incluziunea
Socială, în care statele membre stabilesc cum îşi planifică politicile într-o anumită
perioadă pentru a îndeplini obiectivele comune;
- evaluarea periodică a acestor strategii împreună cu Comisia Europeană şi statele membre.
Metoda Deschisă de Coordonare a fost perfecţionată în timp şi include în prezent
cooperarea în trei domenii ale politicii sociale: incluziunea socială (din martie 2000), pensiile
(începând din 2001) şi îngrijirea sănătăţii (din 2004).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 2
I.2. Strategia Europa 2020
Prin Strategia „Europa 2020”1 Uniunea Europeană a stabilit cinci obiective majore –
privind ocuparea forţei de muncă, inovarea, educaţia, incluziunea socială şi mediul/energia, care
urmează să fie îndeplinite până în 2020 (ţintele naţionale sunt prezentate în Anexa nr.4 a acestui
raport). Aceasta va permite U.E. să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă
incluziunii.
Reuşita acesteia depinde de acţiunile din toate domeniile sale prioritare, care se sprijină
reciproc. Aceasta ar trebui să permită U.E. şi statelor sale membre să obţină un nivel ridicat de
ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială.
Angajamentul asumat la nivelul U.E. în domeniul incluziunii sociale a fost de a diminua
până în anul 2020 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială cu cel puţin
20 de milioane, respectiv cu 25%. Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre stabilesc
obiective naţionale în conformitate cu obiectivele U.E. şi adoptă măsuri necesare atingerii
acestora. Aceasta va garanta că lupta împotriva sărăciei este o parte importantă care face parte
din strategia globală de redresare.
Dintre acţiunile prevăzute în vederea realizării acestui deziderat amintim:
• vor fi luate măsuri pentru a îmbunătăţi accesul la piaţa muncii, la protecţie socială, la
serviciile de interes general (ex. îngrijiri de sănătate, găsirea unei locuinţe) şi la educaţie,
• fondurile europene vor fi mai bine utilizate pentru a sprijini incluziunea socială şi pentru
a combate discriminarea,
• noi iniţiative vor fi luate pe planul inovării sociale şi vor fi testate şi evaluate reforme de
politică socială pentru creşterea eficienţei,
• vor fi create noi parteneriate între sectorul public şi cel privat şi va fi valorificat
potenţialul economiei sociale,
• ţările U.E. îşi vor coordona politicile într-un mod mai eficient,
• o convenţie anuală va permite tuturor părţilor implicate să facă bilanţul progreselor
înregistrate pentru îndeplinirea acestui obiectiv,
În consecinţă persoanele care trăiesc acum în sărăcie, în special cele mai vulnerabile
(femei, imigranţi, populaţia rroma şi alte minorităţi etnice, persoanele cu handicap) ar trebui să
beneficieze de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, iar toţi cetăţenii europeni vor trăi în societăţi
mai coezive, cu o creştere economică inteligentă, durabilă şi bazată pe incluziune.
1 http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 3
Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, Comisia Europeană a lansat în anul 2010
Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale2, ca element esenţial al
Strategiei Europa 2020. Acţiunile esenţiale prevăzute de această platformă sunt:
- îmbunătăţirea accesului la locuri de muncă, protecţie socială, servicii de bază (asistenţă
medicală, locuinţă, etc.) şi educaţie,
- o mai bună utilizare a fondurilor europene pentru sprijinirea incluziunii sociale şi
combaterea discriminării,
- inovaţii cu caracter social care ar putea constitui soluţii inteligente pentru Europa
post-criză, în special în direcţia acordării unui sprijin social real şi eficient,
- încheierea de noi parteneriate public-privat.
I.3 Indicatori privind incluziunea socială la nivel european
Obiectivul european major privind sărăcia şi excluziunea socială a fost stabilit pe baza
corelării a trei indicatori – numărul de persoane expuse riscului sărăciei, nivelul de precaritate
materială severă (deprivare materială severă) şi numărul de persoane care locuiesc în gospodării
în care gradul extrem de scăzut de ocupare a forţei de muncă reprezintă un element primordial.
Aceşti trei indicatori abordează caracteristicile variate ale sărăciei şi ale excluziunii în Europa,
precum şi situaţiile şi priorităţile diferite în rândul statelor membre. Împreună, cei trei indicatori
reflectă obiectivul strategiei Europa 2020 de garantare a faptului că beneficiile creşterii
economice sunt larg distribuite şi că persoanele aflate în prezent la marginea societăţii pot juca
un rol activ în cadrul acesteia.
Eurostat este instituţia Uniunii Europene, fondată în anul 1958, care colectează şi
analizează datele furnizate de către Institutele Naţionale de Statistică şi furnizează date
comparabile şi armonizate pentru a fi utilizate în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor
europene. În scopul de a cuantifica indicatorii privind sărăcia şi excluziunea socială în statele
membre şi la nivelul U.E., este utilizată în principal ancheta privind veniturile şi condiţiile de
trai in Uniunea Europeană (EU-SILC).
În aplicarea Metodei Deschise de Coordonare, Comisia Europeană şi statele membre au
adoptat o listă comună de indicatori. Cel mai utilizat dintre aceştia este rata relativă a sărăciei,
calculată pe baza unui prag de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent
(detalii privind modul de calcul al acestui indicator pot fi găsiţi în acest raport în secţiunea
dedicată metodologiei indicatorilor de incluziune).
2 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=ro
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 4
Definiţia relativă a sărăciei a fost adoptată de Consiliul European din 1985, conform căreia
oamenii sunt săraci atunci când veniturile sau resursele lor sunt inadecvate astfel încât nu pot
avea standardul de viaţă considerat acceptabil de societatea în care trăiesc. Datorită sărăciei
aceştia pot avea dezavantaje multiple din cauza şomajului, veniturilor reduse, condiţiilor de
locuire precare, problemelor de sănătate şi barierelor în ceea ce priveşte educaţia, cultura, sportul
şi recreerea. Ei sunt adesea excluşi şi marginalizaţi cu privire la participarea la activităţi
economice, sociale şi culturale care sunt obişnuite pentru alţi oameni, iar accesul lor la drepturi
fundamentale poate fi restrâns.
Acest indicator a avut în anul 2010 valoarea de 16,4%, ceea ce înseamnă că aproximativ 80
de milioane de persoane din Uniunea Europeană se aflau în risc de sărăcie.
Începând cu anul 2009 din această listă comună face parte şi indicatorul privind
precaritatea materială (deprivarea materială). Acest indicator descrie situaţia persoanelor care
nu îşi pot permite bunuri considerate esenţiale pentru un trai decent în Europa şi reflectă
diferenţele în ceea ce priveşte standardele de viaţă.
Rata precarităţii materiale severe (deprivării materiale severe) cuantifică imposibilitatea
satisfacerii unor nevoi dată de lipsa fortuită a cel puţin patru din următoarele nouă elemente:
1. capacitatea de a face faţă cheltuielilor neprevăzute,
2. capacitatea de a plăti pentru vacanţe anuale de câte o săptămână departe de casă,
3. existenţa întârzierilor la plata creditelor ipotecare, chiriei, utilităţilor, ratelor la
împrumuturi sau ratelor corespunzătoare operaţiunilor de leasing,
4. capacitatea de a avea o masă cu carne, pui sau peşte din două in două zile,
5. capacitatea de a menţine locuinţa încălzită,
6. deţinerea unei maşini de spălat,
7. deţinerea unui TV color,
8. deţinerea unui telefon,
9. deţinerea unei maşini personale.
În medie, în anul 2010, circa 8,1% dintre europeni – 40 de milioane de persoane - se aflau
în situaţie de precaritate materială severă.
Un indicator recent se referă la persoanele care locuiesc în gospodării cu intensitate a
muncii foarte scăzută. Acest indicator descrie situaţia persoanelor care locuiesc în gospodării în
care nicio persoană nu lucrează (sau în care membrii din gospodărie lucrează foarte puţin), însă
care nu trăiesc neapărat dintr-un venit foarte scăzut. Utilizarea acestui indicator reflectă eforturile
statelor membre de a rezolva problema excluziunii de pe piaţa forţei de muncă.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 5
În anul 2010, 9,9% dintre europeni, respectiv 37 milioane de persoane, se aflau în această
situaţie.
Monitorizarea progresului în vederea atingerii obiectivului Europa 2020 în domeniul
incluziunii sociale se bazează pe evoluţia numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau
al excluziunii sociale, şi anume persoane aflate într-o situaţie de risc cuantificată de cel puţin
unul din cei trei indicatori prezentaţi mai sus, referitori la sărăcie, precaritate şi apartenenţa la o
gospodărie cu intensitate a muncii foarte redusă.
Acest indicator a avut în anul 2010 următoarele valori: 23,4% din populaţia Uniunii
Europene, şi anume 115 milioane de persoane, au fost expuse riscului sărăciei sau al excluziunii
sociale.
Indicatorii sunt calculaţi atât în cazul populaţiei în ansamblu, cât şi al principalelor grupuri
expuse riscului, deoarece s-a constatat că persoanele care se confruntă cu cel mai ridicat nivel de
risc al sărăciei sau al excluziunii sunt: copiii, persoanele în vârstă, femeile singure, părinţii care
îşi cresc singuri copiii, persoanele cu calificare redusă, fără loc de muncă, de vârstă inactivă,
inclusiv cele cu dizabilităţi, persoanele care trăiesc în mediul rural şi migranţii. Minorităţile
etnice, inclusiv minoritatea romă, nu pot fi identificate prin intermediul statisticilor oficiale ale
U.E., însă anumite surse naţionale indică faptul că şi acestea se confruntă cu un grad ridicat de
risc al excluziunii.
Evoluţia acestor indicatori în perioada 2008-2010 este prezentată în Anexa nr. 4 a acestui
raport.
1.4 Perspective
Europa 2020 este o strategie integrată a cărei reuşită depinde de toate acţiunile sale care se
susţin reciproc. Acest lucru este important în special în domeniul ocupării forţei de muncă, al
educaţiei şi al sărăciei.
Creşterea economică şi conceperea de politici de succes privind ocuparea forţei de muncă
şi educaţia joacă un rol crucial în lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. Ţările cu rate
ridicate de ocupare a forţei de muncă tind să aibă niveluri scăzute de sărăcie şi de excluziune. Cu
toate acestea, un loc de muncă nu este întotdeauna o garanţie împotriva sărăciei. Prin urmare,
este important ca politicile privind ocuparea forţei de muncă să garanteze că persoanele angajate
câştigă un salariu decent, prin abordarea problemei segmentării pieţei forţei de muncă, a
remuneraţiei scăzute şi a gradului extrem de scăzut al ocupării forţei de muncă şi prin susţinerea
tinerilor, a părinţilor care îşi cresc singuri copiii şi a celei de a doua persoane care contribuie la
venitul familiei pentru a avea acces pe piaţa forţei de muncă.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 6
Îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi asigurarea accesului la învăţare pe tot parcursul
vieţii vor ajuta la reducerea sărăciei pe termen mediu şi lung.
Protecţia socială le oferă persoanelor siguranţă în faţa riscului social şi ajută la reducerea
sărăciei. În acelaşi timp, este vitală adaptarea sistemelor de protecţie socială astfel încât acestea
să încurajeze activitatea şi incluziunea.
Incluziunea activă este un factor-cheie în atingerea obiectivului U.E. privind reducerea
sărăciei. Aceasta cuprinde strategii care combină ajutorul pentru un venit adecvat, accesul pe
piaţa forţei de muncă, în special pentru acele persoane aflate la marginea societăţii, precum şi
servicii sociale de calitate, necesare pentru a preveni excluziunea pe termen lung şi pentru a spori
eficienţa cheltuielilor sociale. În acest sens trebuie îmbunătăţită acoperirea reţelelor de securitate
socială prin asigurarea finanţării durabile a serviciilor sociale şi trebuie, de asemenea, crescută
calitatea intervenţiilor.
Se dovedeşte astfel necesară o abordare integrată şi coerentă a tuturor domeniilor politice
relevante, precum şi o cooperare strânsă între toate nivelurile de guvernare, partenerii sociali şi
societatea civilă.
CAPITOLUL II. Anul european privind combaterea sărăciei şi excluziunii sociale
Inspirate de principiul de solidaritate urmărit încă de la fondarea Uniunii Europene, statele
membre şi-au unit eforturile pentru a stabili anul 2010 drept Anul european al combaterii sărăciei
şi excluziunii sociale3. Principalul obiectiv urmărit a fost o mai bună conştientizare a acestor
probleme şi de a reitera puternicul angajament politic al Uniunii Europene şi al statelor membre
în continuarea eforturilor pentru eradicarea sărăciei şi excluziunii sociale. S-a urmărit de
asemenea ca fiecare din cetăţenii U.E., precum şi organizaţii ale societăţii civile să contribuie la
rezolvarea acestor probleme, şi, nu în ultimul rând, să fie mediatizate opiniile unor oameni care
trăiesc în sărăcie.
Decizia Parlamentului European şi a Consiliului privind „Anul european privind
combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010)” a fost aprobată în data de 7 noiembrie 2008.
Programul a fost implementat în cele 27 de state membre ale UE, precum şi în Islanda şi
Norvegia şi a fost cofinanţat de Comisia Europeană. Pentru desfăşurarea Anului european pentru
combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale au fost alocate 17 milioane de euro din bugetul U.E.
Încă 9 milioane de euro au fost alocate de către statele membre pentru campanii de sensibilizare,
iniţiative inovatoare şi scheme de solidaritate promovând incluziunea activă. 3 http://www.2010againstpoverty.eu/?langid=ro
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 7
Programele naţionale au fost elaborate în cooperare cu societatea civilă, cu organizaţii ce
apără interesele victimelor sărăciei şi excluziunii sociale, cu partenerii sociali şi cu autorităţile
locale şi regionale.
Iniţiativele anului european au ţintit patru obiective majore:
- recunoaşterea dreptului celor care trăiesc in sărăcie şi sunt excluşi social la o viaţă demnă
şi la un rol activ în societate;
- stimularea responsabilităţii comune şi participării la lupta împotriva sărăciei;
- promovarea incluziunii sociale şi obţinerea unui angajament politic care să ducă la acţiuni
concrete de eradicare a sărăciei şi de combatere a excluziunii sociale;
- asumarea acestor obiective de întreaga societate.
Această iniţiativă a reprezentat un instrument important de promovare a Metodei Deschide
de Coordonare. Strategiile naţionale elaborate, precum şi strategia cu privire la implementarea
anului european au contribuit la creşterea vizibilităţii Rapoartelor Naţionale Strategice privind
Protecţia Socială şi Incluziunea Socială şi totodată la creşterea performanţelor de implementare
în raport cu obiectivele enunţate.
Evenimentele au cuprins campanii de conştientizare, ateliere de lucru şi seminarii de
informare în şcoli.
Au fost realizate filme, reviste şi alte materiale de informare pentru a ajuta oamenii să
înţeleagă modul în care sărăcia afectează comunitatea în care trăiesc, precum şi pentru a creşte
gradul de conştientizare a celor afectaţi de sărăcie referitoare la drepturile de care pot beneficia.
Au fost organizate de asemenea conferinţe de lansare şi de încheiere la nivel naţional şi
european.
Pentru România Organismul Național de Implementare a fost Ministerul Muncii, Familiei
şi Protecției Sociale. Acesta a avut rolul de a asigura coordonarea la nivel naţional a activităţilor
propuse, urmărind crearea de parteneriate la nivel instituţional, cu actorii societăţii civile, în
vederea implementării priorităţilor stabilite.
În procesul de promovare a acestei acţiuni europene consacrată solidarităţii, România a
avut în vedere:
• responsabilizarea cetăţenilor cu privire la lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale;
• o mai bună cunoaştere a drepturilor cu privire la prestaţiile sociale ce le sunt acordate;
• promovarea participării în procesul de luare al deciziilor;
• transparenţa acţiunilor;
• asigurarea oportunităţilor egale în participarea la acţiuni.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 8
Unul din evenimentele organizate în România l-a constituit „Olimpiada Copiilor pentru
Viitor”, iniţiativă prin care s-a urmărit valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor
şi susţinerea dezvoltării copiilor aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate şi care dau dovadă de
înclinaţii deosebite. Iniţiativa a promovat ideile de diversitate şi de acces la oportunităţi, oferind
acestor copii posibilitatea de a participa la diferite activităţi artistice şi sportive ce stimulează
creativitatea, spiritul de echipă, solidaritatea şi contribuţia la proiectele comunităţii.
Peste 400 de copii din România cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani, aflaţi în situaţie de risc
de excluziune socială, au participat la această competiţie, care a reuşit să le stimuleze abilităţile
personale, extra-curriculare. Eforturile acestora au fost răsplătite prin oferirea de premii de către
personalităţi marcante ale lumii artistice şi sociale din România. Lansată odată cu începerea
anului şcolar 2010-2011, acţiunea dedicată special copiilor, ca principală categorie social
afectată de sărăcie şi cu risc maxim de excluziune socială, s-a încheiat printr-o festivitate
naţională care a marcat, în mod simbolic, Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei
(16 octombrie).
Manifestările organizate în România în cadrul acestei iniţiative europene au cuprins şi
organizarea unei competiţii cu denumirea „Jurnalistul - actor social”, prin care s-a urmărit
conştientizarea populaţiei asupra faptului că persoanele afectate de sărăcie şi excluziune socială
se confruntă cu probleme pe termen lung, care nu se rezolvă prin intervenţii de scurtă durată, ci
prin acţiuni care pornesc de la solidaritate şi responsabilitate.
Jurnaliştii înscrişi au urmărit timp de o lună şi jumătate cazuri sociale. Soluţionarea
cazurilor a fost monitorizată de juriul format din profesionişti ai domeniului pe perioada de
desfăşurare a concursului, iar cele mai bune rezultate din partea jurnaliştilor concurenţi au fost
premiate.
Cu sprijinul organizaţiilor mass-media cu acoperire naţională, cazurile sociale urmărite de
concurenţi pe durata competiţiei au fost prezentate publicului larg, într-un amplu demers de
solidaritate şi conştiinţă socială.
Unul din rezultatele implementării acestui proiect european a fost creşterea gradului de
implicare a tuturor actorilor din sistem, inclusiv a cetăţenilor, în găsirea de noi soluţii pentru
iniţierea şi dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 9
CAPITOLUL III. Contextul naţional
Un rol important în diminuarea sărăciei îl are statul, prin politicile economico-sociale pe
care le dezvoltă, de stimulare a ocupării, garantare a unui salariu minim pe economie, de
asigurare a resurselor necesare plăţii drepturilor ce decurg din asigurările sociale, de acordare a
prestaţiilor ce fac parte din sistemul de asistenţă socială, precum şi de asigurare a unor servicii
sociale de calitate.
În îndeplinirea acestui deziderat, Guvernul României a urmărit să acopere o arie cât mai
largă de probleme strâns legate de caracterul multidimensional al excluziunii sociale: aspecte
socio-culturale, de locuire, sănătate, ocupare, educaţie, creşterea natalităţii şi diminuarea
abandonului, promovarea şi protejarea drepturilor tuturor copiilor, pentru o rezolvare cât mai
bună a problemelor cu care se confruntă indivizii şi familiile, din punct de vedere social şi
economic.
III.1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune
Indicatorii de incluziune socială sunt prevăzuţi de Hotărârea de Guvern nr.488/2005
privind aprobarea sistemului naţional de indicatori de incluziune socială. Aceştia se referă la
condiţiile de viaţă ale populaţiei, sănătate, ocupare, educaţie, ordine publică. Setul naţional de
indicatori corespunzători anului 2010 este prezentat în Anexa 1 a acestui raport.
Indicatorii sunt grupaţi în indicatori primari (calculaţi în conformitate cu metodologii
stabilite la nivel european), secundari şi terţiari - care reflectă situaţia socială specifică României.
Dintre indicatorii primari menţionăm:
• rata sărăciei relative,
• raportul dintre quintila superioară şi cea inferioară,
• deficitul median relativ,
• coeficientul de variaţie a ratei ocupării,
• rata şomajului BIM de lungă durată,
• ponderea populaţiei din gospodăriile fără persoane ocupate,
• ponderea tinerilor de 18-24 ani care au părăsit de timpuriu sistemul educaţional:
ponderea tinerilor de 18-24 ani care au absolvit cel mult învăţământul gimnazial şi
nu urmează nici o forma de instruire, în total persoane de 18-24 ani,
• speranţa de viaţă la naştere.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 10
Dintre indicatorii secundari menţionăm:
• rata sărăciei relative la pragurile de 40%, 50% şi 70% din mediană,
• rata sărăciei înainte de transferurile sociale,
• ponderea şomerilor BIM de lungă durată,
• rata şomajului BIM de foarte lungă durată,
• ponderea persoanelor din grupele de vârstă 25-34 ani, 35-49 ani si 50-64 ani, care
au cel mult un nivel de instruire gimnazial (nivel scăzut), în totalul persoanelor din
aceleaşi grupe de vârstă.
Domeniile în care au fost grupaţi indicatorii terţiari sunt: resurse, piaţa muncii, condiţii de
locuit, educaţie, sănătate, ordine publică.
Indicatorii sunt detaliaţi în funcţie de o serie de caracteristici ale persoanelor sau
gospodăriilor, din care amintim mediul de rezidenţă, regiunea de dezvoltare, nivelul de educaţie,
statutul ocupaţional, genul, naţionalitatea, numărul de membri din gospodărie.
Indicatorii de incluziune se calculează în principal pe baza Anchetei bugetelor de familie,
realizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), dar şi pe baza datelor administrative.
O primă parte din aceşti indicatori se referă la sărăcie şi inegalitate, şi anume:
- sărăcia relativă, ca parte a setului comun european de indicatori de incluziune
socială, calculaţi de INS conform obligaţiei ce decurge din calitatea de stat membru,
- sărăcia absolută, calculată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pe
baza unei metodologii naţionale, elaborată de Guvern/INS/Banca Mondială.
Pentru a măsura nivelul sărăciei şi a analiza dinamica acesteia, se utilizează indicatori
privind venitul şi al consumului la nivel de individ/gospodărie. Venitul se ia în calcul pentru
măsurarea sărăciei relative, iar consumul (incluzând şi autoconsumul), pentru măsurarea sărăciei
absolute. În România, cheltuielile de consum estimează mai bine decât veniturile situaţia reală a
gospodăriilor, din cauza tendinţei de subraportare a veniturilor, a dificultăţii de măsurare a
veniturilor informale şi a existenţei creditelor populaţiei. În plus, într-o economie cu o
componentă puternică agricolă, cheltuielile de consum reflectă mai bine situaţia economică reală
a gospodăriilor datorită unei stabilităţi mai mari în timp în comparaţie cu veniturile afectate de
sezonalitate.
Cei doi indicatori de măsurare a sărăciei (absolută şi relativă) sunt complementari.
Profilul sărăciei realizat utilizând pragul relativ al sărăciei oferă informaţii utile referitoare
la poziţia relativă a diferitelor grupuri comparativ cu standardul naţional al nivelului de trai din
societate la un moment dat.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 11
Sărăcia absolută măsoară numărul persoanelor care nu-şi pot permite un coş minim de
consum.
Profilurile sărăciei construite utilizându-se fiecare dintre cele două metode nu se contrazic
unul pe celălalt: grupurile vulnerabile identificate de indicatorul sărăciei absolute sunt
comparabile cu cele identificate prin metoda relativă. În ceea ce priveşte modificarea în timp a
indicatorului de măsurare a sărăciei relative, aceasta exprimă influenţa modificării distribuţiei
veniturilor asupra proporţiei săracilor, dar nu şi evoluţia nivelului de bunăstare.
Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult
echivalent. Mediana este definită ca acea valoare care prin poziţia sa, se află în mijlocul seriei de
date. Cu alte cuvinte, jumătate dintre valorile veniturilor disponibile pe adult echivalent ale
gospodăriilor sunt mai mici sau egale cu mediana, jumătate sunt mai mari decât mediana.
În scopul analizei sărăciei absolute se calculează praguri de sărăcie, care reprezintă
valoarea monetară a unui coş de produse şi servicii considerate să acopere nevoile de bază ale
unui individ sau gospodării. Pentru comparabilitatea în timp a indicatorilor, pragurile de sărăcie
absolută prezentate în acest raport au fost calculate având la bază consumul din anul 2002, fiind
actualizate cu indicele preţurilor de consum.
Pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coş minim alimentar
cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de
persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coşului alimentar. Costul coşului
alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic în funcţie de
consumul populaţiei din decilele 2 şi 3 ale distribuţiei populaţiei după cheltuielile de consum.
Pragul sărăciei severe (extreme) este calculat prin însumarea costului unui coş minim
alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii egal cu cheltuielile
efectuate de persoanele al căror consum total este egal cu costul coşului alimentar.
Tabel nr.1. Praguri de sărăcie relativă şi absolută în perioada 2002 – 2010 (lei/lună/adult echivalent)
Indicator 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010Pragul sărăciei relative1) 138,7 174,0 226,0 263,2 299,7 358,5 459,3 512,5 503,5Pragul sărăciei absolute2) 153,6 167,9 191,5 208,1 218,3 232,6 247,2 258,9 279,6Pragul sărăciei severe2) 106,1 116 132,3 143,8 150,8 160,7 170,8 178,9 193,1Pragul sărăciei alimentare2) 87,5 95,6 109,1 118,6 124,3 132,5 140,8 147,5 159,31) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii ianuarie din anul respectiv 2) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii decembrie din anul respectiv
Pentru calculul indicatorilor este utilizat consumul/venitul pe adult echivalent. Calculul
numărului de adulţi echivalenţi se face pe baza unei formule care ţine cont de numărul de adulţi
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 12
şi de copii din gospodărie (un copil însemnând o persoană cu vârsta mai mică de 15 ani).
Măsurarea relativă a sărăciei utilizează scala de echivalenţă OECD modificată: primul
adult din gospodărie=1, alt adult 0,5, fiecare copil 0,3.
Pentru calculul consumului pe adult echivalent necesar estimării sărăciei absolute se
foloseşte o metodologie naţională: fiecare adult=1, fiecare copil=0,5, parametrul economiei la
scară=0,94.
În tabelul următor sunt prezentate pragurile de sărăcie utilizate pentru câteva tipuri de
structuri familiale:
Tabel nr.2. Praguri de sărăcie relativă şi absolută, în funcţie de componenţa familiei, în anul 2010 (lei)
Componenţa familiei
Prag sărăcie relativă
Prag sărăcie
absolută
Prag sărăcie severă
Prag sărăcie
alimentară - un adult 503,5 279,6 193,1 159,3 - un adult cu un copil 654,6 402,7 278,1 229,5 - un adult şi doi copii 805,6 521,8 360,3 297,3 - 2 adulţi 755,3 521,8 360,3 297,3 - 2 adulţi cu un copil 906,3 637,8 440,5 363,4 - 2 adulţi cu doi copii 1057,4 751,5 519,0 428,2
Prin comparaţie cu indicatorii privind veniturile/consumul gospodăriilor se determină dacă
o gospodărie este săracă sau nu. În cazul în care venitul/consumul acesteia se situează sub pragul
sărăciei, gospodăria este considerată săracă şi astfel toţi membrii ei sunt săraci.
Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit
disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile
pe adult echivalent în populaţia totală.
Rata sărăciei absolute/severe/alimentare reprezintă ponderea persoanelor din
gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de
sărăcie absolută/severă/alimentară în populaţia totală.
III.2. Situaţia socială reflectată de indicatorii de incluziune din anul 2010
În cele ce urmează sunt prezentaţi o serie de indicatori rezultaţi în urma aplicării
metodologiei de calcul prezentate, grupaţi astfel: indicatori privind condiţiile de viaţă, educaţia,
sănătatea, ordinea publică.
4 Numărul de adulţi echivalenţi = (număr adulţi + 0,5*număr copii)0,9
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 13
1. Indicatori privind condiţiile de viaţă
Unul din indicatorii utilizaţi adesea în comparaţiile internaţionale este speranţa de viaţă
la naştere. Aceasta fost în anul 2010 de 73,47 ani, în uşoară creştere faţă de anul anterior, în care
s-a înregistrat valoarea de 73,33 ani. Persoanele de gen feminin au avut o speranţă de viaţă mai
mare decât cele de gen masculin (77,30 ani comparativ cu 69,76 ani). Acest indicator a avut o
valoare mai mare în mediul urban decât în cel rural (74,38 ani faţă de 72,26 ani).
Dintre cei mai importanţi indicatori în domeniul condiţiilor de viaţă fac parte indicatorii
referitori la sărăcie.
Tabel nr.3. Evoluţia ratei sărăciei în perioada 2000 - 2010 (%)
Indicator 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010Sărăcie relativă1 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 18,2 18,6 18,5 18,2 17,5 17,2Sărăcie absolută 35,9 30,6 28,9 25,1 18,8 15,1 13,8 9,8 5,7 4,4 5,2Sărăcie severă 13,8 11,4 10,9 8,6 5,9 4,6 4,1 2,4 1,0 0,9 0,9Sărăcie alimentară 7,3 5,8 5,6 4,1 2,7 2,1 1,8 0,9 0,4 0,2 0,31Sursa datelor: INS, Ancheta privind bugetele de familie
Se observă că rata sărăciei relative a avut o evoluţie sinusoidală în perioada analizată. Este
de remarcat faptul că în anul 2010 comparativ cu anul anterior rata sărăciei relative s-a redus de
la 17,5% la 17,2% (tabel nr.3).
Grafic 1. Evoluţia ratelor sărăciei în perioada 2000 - 2010 (%)
În ceea ce priveşte sărăcia absolută, se poate observa că în perioada 2000-2009 a existat o
tendinţă de reducere a valorilor indicatorilor privind sărăcia. Ca efect al crizei economice rata de
sărăcie absolută a cunoscut o creştere de la 4,4% în anul 2009 la 5,2% în anul 2010 (cu 0,8
puncte procentuale). Rata sărăciei severe (extreme) a rămas relativ constantă în această perioadă,
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 14
la o valoare de 0,9%. Rata sărăciei alimentare a cunoscut o creştere sensibilă de 0,1 puncte
procentuale (de la 0,2% la 0,3%).
Tabel nr. 4. Numărul de persoane sărace
în perioada 2000-2010 (mii persoane)
Număr de persoane sărace 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Sărăcie relativă 3.836 3.809 4.053 3.760 3.880 3.936 4.015 3.984 3.914 3.765 3.683Sărăcie absolută 8.054 6.857 6.471 5.455 4.078 3.268 2.980 2.112 1.226 943 1.110
Dacă în anul 2000 sărăcia absolută afecta circa 8.045 mii persoane, în anul 2010 circa
1.110 mii persoane au înregistrat un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie absolută.
Grafic nr.2 Evoluţia numărului estimat de persoane aflate în sărăcie absolută în perioada 2000-2010 (mii persoane)
S-a redus de asemenea în această perioadă numărul de persoane sărace sever: dacă în
anul 2000 circa 3.093 mii persoane se aflau în această situaţie, în anul 2010 aproximativ 195 mii
persoane au avut un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie severă.
Numărul de persoane aflate în sărăcie alimentară a cunoscut o scădere de la 1.600 mii
persoane în anul 2000 la aproximativ 75 mii persoane în anul 2010.
Comparativ cu anul anterior, anul 2010 a marcat o creştere a numărului de persoane sărace
conform definiţiei sărăciei absolute, fiind înregistrate mai mult cu circa 167 mii persoane aflate
în sărăcie absolută, cu circa 6 mii persoane aflate în sărăcie severă şi cu 23 mii persoane aflate în
sărăcie alimentară.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 15
În anexele acestui raport sunt prezentaţi indicatorii privind sărăcia în funcţie de o serie de
caracteristici socio-economice ale populaţiei. O analiză succintă a indicatorilor referitori la
sărăcia absolută din anul 2010 duce la următoarele concluzii, corespunzătoare fiecăreia din
caracteristicile analizate:
- mediul de rezidenţă:
Riscul de sărăcie absolută a fost de 4 ori mai mare în mediul rural (de 8,8%), comparativ cu
cel din mediul urban (de 2,2%).
- regiunea de dezvoltare:
Regiunea Nord-Est şi regiunile din zona de sud a ţării înregistrează rate de sărăcie mai mari
decât cele la nivel naţional. Deşi ponderea regiunilor amintite în populaţia totală era de
56,3%, acestea însumau 70,5% din populaţia săracă.
- statutul ocupaţional:
Lucrătorii pe cont propriu au înregistrat ratele de sărăcie cele mai mari (în special cei care îşi
desfăşoară activitatea în agricultură, ce au avut o rată de 12,9%). Rata de sărăcie a
pensionarilor a fost de 2,0%, mai mică decât media naţională.
- grupa de vârstă: copii şi tinerii înregistrează cele mai mari rate de sărăcie.
- nivelul de educaţie:
Cele mai mari rate ale sărăciei le-au avut persoanele fără studii (9,1%), cei care au absolvit
clasele primare (1-4) cu o rată de 9,0%, şi cei cu gimnaziul (clasele 5-8) cu o rată de 8,2%.
- naţionalitate:
În anul 2010 rata de sărăcie a romilor a fost de 31,4%, de circa 6 ori mai mare faţă de
valoarea înregistrată la nivel naţional.
- numărul de copii preşcolari din gospodărie:
Rata sărăciei pentru gospodăriile fără copii preşcolari a fost de 4,2%. Pe măsură ce
creşte numărul de copii creşte şi rata sărăciei, familiile cu un copil având o rată a de
7,4%, cele cu doi copii de 9,6% iar cele cu trei sau mai mulţi copii de 17,1%.
- numărul de membri din gospodărie:
Persoanele care trăiesc în gospodării mari, cu cinci membri sau mai mult, sunt expuse unui
risc de sărăcie de peste 5 ori mai mare comparativ cu cel corespunzător persoanelor din
gospodăriile cu un singur membru.
- genul capului de gospodărie:
Gospodăriile conduse de femei sunt mai afectate de sărăcie decât cele conduse de bărbaţi,
datorită faptului că, în mare parte, femeile desemnate drept cap de gospodărie sunt mai puţin
active pe piaţa muncii.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 16
Programele sociale aplicate în anul 2010 de către Guvernul României au avut ca efect o
reducere a sărăciei absolute. Astfel, dacă nu s-ar fi acordat transferuri sociale sub forma
pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj şi a prestaţiilor de asistenţă socială, ar fi fost sărace circa
7.964 mii persoane, însemnând 37,1% din totalul populaţiei, deci aceste transferuri sociale au
condus la prevenirea riscului de sărăcie absolută a 6.854 mii persoane.
Dacă populaţia ar fi beneficiat numai de pensii, dar nu şi de alte transferuri sociale, s-ar fi
aflat în sărăcie absolută 2.471 mii persoane, şi anume 11,5% din total populaţie, ceea ce
înseamnă că în lipsa acestor tipuri de transferuri s-ar fi adăugat la numărul de persoane aflate în
sărăcie absolută încă 1.361 mii persoane.
Ponderea transferurilor sociale băneşti (inclusiv pensiile) în veniturile totale ale populaţiei
a fost în anul 2010 de 31,9% ca medie la nivel naţional, de 39,4% în veniturile persoanelor
sărace conform definiţiei sărăciei absolute şi de 48,3% în veniturile celor sărace sever. Dacă în
sumele primite din transferurile sociale nu se includ pensiile, această pondere în veniturile totale
ar fi de 5,6% la nivelul întregii populaţii, de 18,8% în cazul persoanelor sărace absolut şi de
30,8% în cazul persoanelor sărace extrem.
În cele ce urmează sunt prezentaţi succint o serie de indicatori privind sărăcia relativă,
calculaţi de INS pe baza Anchetei bugetelor de familie, în funcţie de următoarele caracteristici:
- mediul de rezidenţă:
Rata sărăciei relative a persoanelor din mediul rural a fost de trei ori mai mare decât cea
din mediul urban: 27,1% comparativ cu 9,0%.
- regiunea de dezvoltare:
Ratele de sărăcie relativă cele mai mari se găseau în regiunea Nord–Est (26,2%) şi în
regiunea Sud – Est (23,1%). Rata cea mai mică a fost în regiunea Bucureşti – Ilfov (5,3%).
- statutul ocupaţional: cei mai afectaţi de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu.
Tabel nr. 5 Rata sărăciei relative în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Indicator Valoare (%)
Persoane de 16 ani şi peste cu statut ocupaţional de: - salariaţi 3,8 - lucrători pe cont propriu (exclusiv agricultori) 29,1 - lucrători pe cont propriu (inclusiv agricultori) 38,6 - şomeri 28,7 - pensionari 8,3
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
- numărul de copii din gospodărie:
Gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii sunt mult mai afectate de sărăcie decât cele fără
copii sau cu un număr mai mic de copii.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 17
- genul persoanei:
Persoanele de gen feminin au avut o rată a sărăciei relative mai mică decât a persoanelor de
gen masculin: 16,8% comparativ cu 17,5%.
- componenţa gospodăriei:
Gospodăriile cu copii dependenţi au o rată a sărăciei aproape dublă decât cele cu copii
dependenţi.
Tabel nr. 6 Rata sărăciei relative în funcţie de tipul gospodăriei, în anul 2010 (%)
Indicator Valoare (%)
Gospodării fără copii dependenţi 11,0 1 persoană 15,1 1 persoană în vârstă de 65 ani şi peste 16,4 2 adulţi, ambii în vârstă de sub 65 ani 9,3 2 adulţi, din care cel puţin 1 este în vârstă de 65 ani şi peste
6,3
Gospodării cu copii dependenţi 21,2 părinte singur cu cel puţin 1 copil 22,7 2 adulţi cu 1 copil 10,6 2 adulţi cu 2 copii 18,9 2 adulţi cu 3 şi mai mulţi copii 49,1 alte gospodării cu copii 22,6
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Aşa cum se poate observa în graficul nr.3, în lipsa protecţiei sociale ratele de sărăcie
relativă ar creşte puternic, de 2,7 ori la nivel naţional (de la 17,2% la 47,0%), de 1,7 ori pentru
copii cu vârsta mai mică de 15 ani şi de 8 ori pentru persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani.
Grafic nr. 3 Rata sărăciei relative înainte şi după transferurile sociale, în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 18
Din totalul cheltuielilor băneşti de consum efectuate în anul 2010, 35,5% au fost destinate
consumului alimentar şi 29,1% consumului de servicii.
În anul 2010, indicele câştigului salarial real faţă de anul anterior a fost de 96,1%.
Având în vedere creşterea pensiei medii lunare de asigurări sociale de stat de la 711 lei în
anul 2009 la 739 lei în anul 2010, s-a îmbunătăţit şi raportul dintre aceasta şi câştigul salarial
mediu, creşterea fiind de la 0,5 în anul 2009 la 0,6 în anul 2010 (date provizorii).
2. Indicatori referitori la calitatea locuinţei şi la dotarea acesteia cu o serie de bunuri
Conform indicatorilor calculaţi pe baza Anchetei bugetelor de familie, aproape un sfert din
totalul populaţiei (24,2%) trăia în anul 2010 în locuinţe construite din materiale inadecvate
(lemn, paiantă sau alt material decât beton, piatră, cărămidă, BCA).
Pentru populaţia din mediul urban această pondere era de 8,4% iar pentru populaţia din
mediul rural de 39,5%. În situaţia menţionată se regăseau aproape jumătate dintre persoanele
aflate în sărăcie absolută (48,6%).
Persoanele care trăiesc în locuinţe încălzite neadecvat (nu au sistem de încălzire ori s-au
debranşat de la reţeaua publică) au reprezentat 0,8% din totalul populaţiei.
Acest indicator a avut o valoare mai ridicată în urban decât în rural (1,6% comparativ cu
0,1%).
În anul 2010, persoanele care locuiau în gospodării fără acces la apă caldă (fără sistem
propriu de încălzire a apei sau nebranşate la reţeaua publică) au avut următoarele ponderi: 43,6%
din totalul populaţiei, 14,5% din populaţia ce locuia în mediul urban şi 71,7% din populaţia din
mediul rural.
În locuinţe fără baie sau duş se aflau 42,5% din totalul populaţiei, 11,8% din populaţia ce
locuia în mediul urban şi 72,2% din populaţia ce locuia în mediul rural.
Circa 15,0% din gospodării aveau întârzieri la plata întreţinerii şi 7,2% la plata energiei
electrice.
Aproximativ 3,9% din populaţia României nu deţinea un frigider. În mediul rural,
procentul celor fără frigider a fost de 6,6%, iar în cel urban de 1,7%.
De asemenea, 9,6% din totalul populaţiei era lipsită de telefon (17,3% în rural şi 3,2% în
urban).
În anul 2010, au făcut parte din gospodării cu acces la internet 34,6% din totalul
populaţiei, 51,5% din populaţia din mediul urban şi 14,1% din populaţia din mediul rural.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 19
3. Indicatori referitori la ocupare
Populaţia ocupată a avut în anul 2010 următoarea distribuţie: salariaţi 65,6%, patroni
1,3%, lucrători pe cont propriu 20,3%, lucrătorilor familiali neremuneraţi 12,7%.
Ponderea şomerilor BIM de lungă durată (numărul de şomeri calculat conform
Biroului Internaţional al Muncii, aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste, raportat la totalul şomerilor
BIM) a fost în anul 2010 de 34,9%, în creştere faţă de anul anterior cu 4 pp.
Rata şomajului BIM de lungă durată (ponderea în populaţia activă a persoanelor de 15
ani şi peste aflate în şomaj de 12 luni sau mai mult), şomerii fiind definiţi conform Biroului
Internaţional al Muncii, a fost în anul 2010 de 2,5%, în creştere faţă de anul anterior, când a avut
valoarea de 2,1%. Bărbaţii şi persoanele din mediul urban au înregistrat în anul 2010 valori mai
mari decât media: 2,9%, respectiv 3,2%.
Rata şomajului BIM de foarte lungă durată, respectiv ponderea în populaţia activă a
persoanelor de 15 ani şi peste aflate în şomaj de 24 luni sau mai mult, a rămas constantă în anul
2010 comparativ cu anul precedent, la valoarea de 0,9%.
4. Indicatori referitori la educaţie
Indicatorii utilizaţi în acest domeniu sunt:
- rata netă de cuprindere în învăţământ (v. tabelul nr.7),
- rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar/terţiar. Aceasta a fost în
anul şcolar 2010-2011 de 70,0% la nivel naţional, de 73,6% pentru populaţia de gen
feminin şi de 65,9% pentru populaţia de gen masculin.
Tabel nr. 7 Rata netă de cuprindere în învăţământ în anul şcolar 2010/2011 (%)
Nivel de învăţământ Total Feminin Masculin Urban Rural
Total: elevi / studenţi 3-23 ani 65.3 67.2 63.5 85.1 44.2 - obligatoriu: elevi 7-16 ani 85.0 85.0 85.0 105.3 67.2 - preşcolar: copii 3-6 ani 77.4 77.9 77.0 79.4 75.2 - primar: elevi 7-10 ani 88.8 88.3 89.3 93.7 84.5 - gimnazial: elevi 11-14 ani 87.6 87.6 87.5 97.3 79.2 - secundar superior: elevi 15-18 ani 72.7 74.0 71.5 137.8 10.1 - secundar superior clasele IX-X (anul I-II): elevi 15-16 ani 73.1 74.0 72.1 141.3 11.2 - secundar superior, clasele XI-XII, anul III- IV: elevi 17-18 ani 62.9 64.8 61.1 117.4 7.4
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 20
5. Indicatori referitori la sănătate
Ca evoluţii pozitive în ultimul deceniu în domeniul sănătăţii, reflectate de indicatorii de
incluziune socială, amintim reducerea incidenţei hepatitei, a incidenţei tuberculozei precum şi a
ratei mortalităţii infantile în anul 2010 comparativ cu 2000.
Ca fenomene sociale negative amintim creşterea ponderii copiilor născuţi de mame
adolescente (cu vârsta mai mică de 18 ani) în numărul total al copiilor născuţi într-un an, precum
şi reducerea ponderii naşterilor asistate de personal calificat în numărul total al naşterilor din
anul respectiv, manifestate în special în mediul rural.
Tabel nr. 8 Indicatori privind excluziunea de la sănătate (comparaţie 2000-2010)
Indicator 2000 2010
Incidenţa tuberculozei1 105,5 74,5Incidenţa hepatitei2 117,9 21,1Rata mortalităţii infantile 18,6 9,8Ponderea copiilor născuţi de mame adolescente 4,6 4,7
- urban 3,3 2,7- rural 5,7 7,1
Ponderea naşterilor asistate de personal calificat 99,8 98,5- urban 99,8 98,6- rural 99,7 98,4
1 Numărul de cazuri noi de tuberculoză, înregistrate într-un an, ce revin la 100.000 locuitori 2 Numărul de cazuri noi de hepatită virală, înregistrate într-un an ce revin la 100.000 locuitori
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
6. Indicatori referitori la ordinea publică
Un prim indicator referitor la ordinea publică îl constituie rata infracţionalităţii. În anul
2010 totalul de 1.366 infracţiuni săvârşite la 100.000 locuitori a avut următoarea distribuţie:
- în mediul urban: 824 (60,3%),
- în mediul rural: 541 (39,6%)
- în străinătate: 1.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 21
Dacă se iau în considerarea tipurile de infracţiuni distribuţia indicatorului a fost
următoarea:
- infracţiuni contra persoanei: 445,
- infracţiuni contra patrimoniului: 420,
- infracţiuni de fals: 71,
- infracţiuni încriminate de legi speciale: 310.
Un alt indicator de incluziune este rata criminalităţii. În anul 2010 acest indicator a atins
valoarea de 195 persoane condamnate definitiv la 100.000 locuitori şi a avut următoarea
distribuţie:
- infracţiuni contra persoanei: 34,
- infracţiuni contra patrimoniului: 70,
- infracţiuni contra autorităţilor: 1,
- infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: 6,
- alte infracţiuni: 84.
Cel de-al treilea indicator în domeniul ordinii publice este rata criminalităţii juvenile,
care în anul 2010 a atins valoarea de 3,6 minori condamnaţi definitiv la 1.000 de locuitori (minor
fiind persoana cu vârsta între 14-17 ani).
Pe tipuri de infracţiuni valorile au fost următoarele:
- infracţiuni contra persoanei: 0,3
- infracţiuni contra patrimoniului: 2,9
- infracţiuni contra autorităţilor, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind
convieţuirea socială: 0,1
- alte infracţiuni: 0,3.
Pe tipuri de pedepse s-au înregistrat următoarele valori:
- amendă: 0,1
- închisoare: 0,9
- suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea: 1,7
- suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: 0,4
- măsuri educative: 0,4.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 22
III.3. Evoluţia indicatorilor privind sărăcia în perioada 2009-2010
Abordarea strategică privind combaterea excluziunii sociale necesită identificarea celor mai vulnerabile persoane sau grupuri. În cele ce urmează, cu ajutorul reprezentărilor grafice, s-a urmărit conturarea categoriilor de populaţie care au fost cele mai afectate de sărăcie, pe baza definiţiilor indicatorilor de incluziune la nivel naţional.
O primă categorie de indicatori se referă la rata sărăciei relative, calculată pe baza Anchetei Bugetelor de familie, conform pragului de 503,5 lei/adult echivalent, aşa cum a fost prezentat anterior.
Se observă o tendinţă de reducere a acesteia începând cu anul 2007.
Grafic nr. 1 Rata sărăciei relative, în perioada 2000 - 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Cei mai afectaţi de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu.
Grafic nr. 2 Rata sărăciei relative în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 23
Grafic nr. 3 Rata sărăciei relative, în funcţie de componenţa gospodăriei, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Gospodăriile cu copii dependenţi sunt mult mai afectate de sărăcie decât cele fără copii. Rata sărăciei pentru gospodăriile cu copii a fost în anul 2010 aproape de două ori mai mare decât a celor fără copii (11,0% comparativ cu 21,2%).
Copii şi tinerii au rate de sărăcie mai mari decât media naţională. Rata sărăciei pentru copii mai mici de 15 ani a fost în anul 2010 de 26,0%, de aprox. 1,5 ori mai mare decât media naţională.
Persoanele vârstnice au avut o rată a sărăciei de 10,3%, mai mică decât media pe ţară.
Grafic nr. 4 Rata sărăciei relative, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 24
Grafic nr. 5 Rata sărăciei relative, calculată pe baza veniturilor disponibile din care s-au scăzut transferurile sociale - inclusiv pensiile, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Dacă din venitul disponibil realizat de gospodărie se scade valoarea tuturor transferurilor
sociale primite (pensii, indemnizaţii de şomaj, prestaţii de asistenţă socială), rata sărăciei
relative la nivel naţional cunoaşte o creştere de la valoarea de 17,2% la 47,0%.
În cazul în care din venitul disponibil se scad transferurile sociale cu excepţia pensiilor,
rata sărăciei la nivel naţional cunoaşte o creştere de la valoarea de 17,2% la 23,2%.
Grafic nr. 6 Rata sărăciei relative, calculată pe baza veniturilor disponibile din care s-au scăzut transferurile sociale, exclusiv pensiile, pe grupe de vârstă, în anul 2010 (%)
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 25
Grafic nr. 7 Ratele sărăciei absolute, severe şi alimentare în perioada 1995 – 2010 (%) A doua categorie de indicatori se referă la sărăcia absolută, calculată pe baza unui coş minim de consum. Rata sărăciei absolute, severe sau alimentare reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută, severă sau alimentară în populaţia totală. În anul 2010 aceste praguri au avut valorile de 279,6 lei, 193,1 lei, respectiv 159,3 lei.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 26
Grafic nr. 8 Rata sărăciei absolute în perioada 1989 – 2010 (%)
După ce a înregistrat un maxim de 35,9% în anul 2000, în perioada 2000-2009 rata sărăciei absolute a
avut o tendinţă descrescătoare. Anul 2010 a marcat o creştere a acestei rate, de la 4,4% la 5,2%.
În intervalul 2001- 2010, rata sărăciei absolute din mediul rural a fost cel puţin dublă decât cea din
urban.
Grafic nr. 9 Rata sărăciei absolute în funcţie de mediul de rezidenţă, 2000-2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 27
Grafic nr. 10 Rata sărăciei absolute în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei absolute din mediul rural a fost în anul 2010 de patru ori mai mare decât cea din
mediul urban (de 8,8% comparativ cu 2,2%).
Cea mai mare parte din populaţia săracă conform definiţiei sărăciei absolute locuia în mediul rural:
ponderea populaţiei sărace din mediul rural în total populaţie săracă a fost de 76,7%.
Grafic nr. 11 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 28
Grafic nr. 12 Rata sărăciei severe în funcţie de mediul de rezidenţă, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei severe din mediul rural a fost de 5,7 ori mai mare decât cea din mediul urban (de
1,7% comparativ cu 0,3%).
Aproape 83% din populaţia săracă sever avea domiciliul în mediul rural.
Grafic nr. 13 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de mediul de rezidenţă,
în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 29
Grafic nr. 14 Rata sărăciei absolute pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%)
Regiunile Nord-est, Sud-vest şi Sud-est înregistrau cele mai mari valori ale ratei de sărăcie absolută,
valoarea maximă (de 7,7%). fiind înregistrată în prima dintre acestea.
Numărul cel mai mare de săraci conform definiţiei sărăciei absolute se afla în regiunea Nord-est
(aproximativ un sfert din numărul total de persoane sărace).
Grafic nr. 15 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 30
Grafic nr. 16 Rata sărăciei severe pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%)
Regiunea Centru a înregistrat în anul 2010 cea mai mare rată a sărăciei severe (1,4%). O valoare apropiată (1,3%) a avut-o regiunea Nord-Est, regiune care cuprindea cea mai mare
parte din totalul populaţiei sărace sever (24,2%).
Grafic nr. 17 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 31
Grafic nr. 18 Rata sărăciei absolute pe regiuni de dezvoltare, 2009 - 2010 (%)
În anul 2010 faţă de anul anterior, rata sărăciei absolute a crescut în aproape toate regiunile,
excepţie făcând regiunea Nord-Vest unde rata a rămas relativ constantă.
Regiunile Nord-vest, Vest şi Sud-Muntenia au înregistrat o rată a sărăciei severe mai mică în anul
2010 faţă de anul anterior. În restul regiunilor această rată a crescut.
Grafic nr. 19 Rata sărăciei severe pe regiuni de dezvoltare, 2009 - 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 32
Grafic nr. 20 Rata sărăciei absolute în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Lucrătorii pe cont propriu în agricultură aveau atât cea mai mare rată a sărăciei absolute (12,9%), cât şi ponderea cea mai mare în total populaţie aflată în sărăcie absolută (22,9%). Rata de sărăcie pentru lucrătorii pe cont propriu în afara agriculturii a fost de asemenea ridicată (de 10,7%).
Pensionarii aveau o rată de sărăcie absolută de 2,0% şi reprezentau 9,0% din totalul populaţiei sărace.
Elevii şi studenţii aveau o pondere de 20,4% în totalul populaţiei aflate în sărăcie absolută, comparativ cu 16,3% din totalul populaţiei. Grafic nr. 21 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 33
Grafic nr. 22 Rata sărăciei severe în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Lucrătorii pe cont propriu în agricultură aveau atât cea mai înaltă rată a sărăciei severe (de 2,7%),
cât şi cea mai mare pondere în populaţia săracă sever (27,4%).
Pensionarii aveau o rată a sărăciei severe de 0,2% şi o pondere în populaţia săracă sever de 6,3%. Grafic nr. 23 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 34
Grafic nr. 24 Rata sărăciei absolute în funcţie de statutul ocupaţional, 2009 – 2010 (%)
În perioada 2009-2010 rata sărăciei absolute a crescut pentru aproape toate categoriile ocupaţionale,
excepţie făcând şomerii, pentru care rata sărăciei absolute s-a redus de la 9,8 la 9,4%.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 35
Grafic nr. 25 Rata sărăciei severe în funcţie de statutul ocupaţional, 2009 – 2010 (%) În 2010 faţă de anul 2009, cea mai mare parte dintre categoriile ocupaţionale au cunoscut o
reducere sau o stagnare a ratei sărăciei severe.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 36
Grafic nr. 26 Rata sărăciei absolute în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Cele mai mari rate ale sărăciei absolute le înregistrează copii şi tinerii.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 37
Grafic nr. 27 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Copii şi tinerii cu vârsta mai mică de 30 de ani însumau aproximativ jumătate din numărul persoanelor
aflate în sărăcie absolută.
Persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani deţineau o pondere însemnată în populaţia aflată în sărăcie
absolută (7,9%).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 38
Grafic nr. 28 Rata sărăciei severe în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Ca şi în cazul sărăciei absolute, copii şi tinerii reprezintă categoriile cele mai afectate de sărăcia
severă, ratele sărăciei severe în cazul acestora fiind mai mari decât media naţională (de 0,9%).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 39
Grafic nr. 29 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2010 (%) Copii şi tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani reprezentau aproape jumătate din populaţia săracă
sever (48,6%).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 40
Grafic nr. 30 Rata sărăciei absolute în funcţie de grupa de vârstă, 2009 – 2010 (%)
În anul 2010, comparativ cu anul anterior, pentru toate grupele de vârstă s-a înregistrat o creştere a
ratei sărăciei absolute.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 41
Grafic nr. 31 Rata sărăciei severe în funcţie de grupa de vârstă, 2009 – 2010 (%) În ceea ce priveşte rata sărăciei severe, aceasta a crescut în principal pentru cei cu vârsta mai mică
de 25 de ani.
Persoanele în vârstă de 55-64 de ani au cunoscut o reducere a ratei de sărăcie severă.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 42
Grafic nr. 32 Rata sărăciei absolute în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei absolute are valoarea cea mai ridicată în cazul persoanelor fără studii şi scade pe
măsură ce creşte nivelul de educaţie.
Persoanele care au avut cel mai înalt nivel de educaţie absolvit gimnaziul, clasele primare sau nu au
absolvit nici o formă de învăţământ au reprezentat aproximativ trei sferturi din populaţia aflată în
sărăcie absolută.
Grafic nr. 33 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută), în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 43
Grafic nr. 34 Rata sărăciei severe în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%)
Persoanele fără studii au avut cea mai ridicată rată a sărăciei severe (2,4%) .
Pentru persoanele care au absolvit o facultate rata sărăciei severe a fost zero.
Majoritatea persoanelor sărace sever nu aveau studii sau absolviseră clasele primare sau gimnaziul
(82,8%).
Grafic nr. 35 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă), în funcţie de nivelul de studii, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 44
Grafic nr. 36 Rata sărăciei absolute în funcţie de nivelul de studii, 2009 – 2010 (%) Rata sărăciei absolute a crescut pentru aproape toate categoriile de populaţie agregate în funcţie de
nivelul de educaţie.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 45
Grafic nr. 37 Rata sărăciei severe în funcţie de nivelul de studii, 2009 – 2010 (%)
În anul 2010 comparativ cu anul 2009, rata sărăciei severe a crescut pentru persoanele fără studii, cu
clasele primare (1-4) sau cu liceul absolvit.
Celelalte categorii au înregistrat reduceri ale acestei rate.
Rata sărăciei severe pentru persoanele cu studii superioare a rămas de 0,0%.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 46
Grafic nr. 38 Rata sărăciei absolute în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%)
Persoanele care trăiau în gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin aveau o rată de
sărăcie absolută mai mare decât cele care aveau capul de gospodărie de gen masculin (5,8%
comparativ cu 5,0%).
Ponderea persoanelor din gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin în total
populaţie săracă conform definiţiei sărăciei absolute era de 22,3%, deşi ponderea acestora în total
populaţie era de 19,9%.
Grafic nr. 39 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de genul
capului de gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 47
Grafic nr. 40 Rata sărăciei severe în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei severe era aproape de două ori mai mare pentru persoanele care făceau parte din
gospodării conduse de o femeie decât pentru cele care făceau parte din gospodării conduse de un
bărbat.
Persoanele care făceau parte din gospodării conduse de o persoană de gen feminin reprezentau
19,9% din totalul populaţiei şi 32,3% din totalul populaţiei sărace sever.
Grafic nr. 41 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de genul capului de gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 48
Grafic nr. 42 Rata sărăciei absolute în funcţie de genul capului de gospodărie, 2009-2010 (%)
Rata sărăciei absolute a scăzut în cazul gospodăriilor conduse de o femeie şi a crescut în cazul
gospodăriilor conduse de un bărbat, în timp ce rata sărăciei severe a crescut pentru ambele categorii
de populaţie.
Grafic nr. 43 Rata sărăciei severe în funcţie de genul capului de gospodărie, 2009-2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 49
Grafic nr. 44 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%)
Ratele sărăciei absolute pentru persoanele din gospodăriile cu copii cu vârsta mai mică de 6 ani au fost mai mari decât cele pentru persoanele din gospodăriile fără copii din categoria respectivă de vârstă.
Rata sărăciei pentru persoanele din gospodării cu trei sau mai mulţi copii în vârstă de până la 6 ani a fost de 3,3 ori mai mare decât media naţională.
Cele mai multe persoane sărace conform definiţiei sărăciei absolute se aflau în gospodării fără copii de vârstă preşcolară (60,8%), fenomen datorat faptului că acest tip de gospodărie cuprindea aproximativ trei sferturi din totalul populaţiei.
Grafic nr. 45 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 50
Grafic nr. 46 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%)
Persoanele din gospodăriile cu mai mult de trei copii preşcolari aveau o rată înaltă de sărăcie severă,
de 13,5 ori mai mare decât cele care făceau parte din gospodării fără copii preşcolari.
Gospodăriile fără copii însumau aproape jumătate din totalul persoanelor sărace sever, datorită
faptului că această categorie reprezenta 75,5% din total populaţie.
Deşi însumau doar 1,0% din totalul populaţiei, persoanele din familii sărace sever având în
componenţa lor mai mult de trei copii preşcolari aveau o pondere de 8,8% din totalul persoanelor
aflate în gospodării sărace sever.
Grafic nr. 47 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 51
Grafic nr. 48 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, 2009-2010 (%)
În timp ce rata sărăciei absolute a înregistrat valori mai mari în anul 2010 comparativ cu anul
anterior pentru toate categoriile de structuri familiale analizate, rata sărăciei severe a crescut pentru
familiile cu un copil sau doi copii şi a scăzut pentru familiile fără copii sau cu trei sau mai mulţi
copii.
Grafic nr. 49 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de copii cu vârsta mai mică de 6 ani din gospodărie, 2009-2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 52
Grafic nr. 50 Rata sărăciei absolute, în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei absolute creşte pe măsură ce creşte numărul de membri din gospodărie.
Persoanele care au făcut parte din gospodării cu şapte sau mai mulţi membri aveau o rată a sărăciei
absolute de 1,7 ori mai mare decât cele din gospodării cu şase membri şi de 4,2 ori mai mare decât
media naţională.
Cea mai mare parte din populaţia săracă conform definiţiei sărăciei absolute (92,6%) făcea parte din
gospodării cu trei sau mai mulţi membri.
Grafic nr. 51 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 53
Grafic nr. 52 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei severe a avut valoarea cea mai mică (de 0,2%), în cazul gospodăriilor formate din doi
membri, şi a înregistrat valori crescătoare pe măsură ce a crescut numărul de membri din
gospodărie.
Din totalul populaţiei aflate în sărăcie severă, gospodăriile cu cinci, şase, şapte sau mai mulţi copii
au avut ponderi mai mari de 20% fiecare.
Grafic nr. 53 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de numărul de membri din gospodărie, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 54
Grafic nr. 54 Rata sărăciei absolute în funcţie de numărul de membri din gospodărie, 2009 – 2010 (%)
În anul 2010 faţă de anul anterior, rata sărăciei absolute a crescut pentru toate categoriile de
populaţie reprezentate mai sus. O creştere foarte mare au înregistrat-o gospodăriile cu şase membri,
respectiv cu şapte sau mai mulţi membri.
În schimb, rata sărăciei severe a crescut pentru gospodăriile formate din şase membri şi a scăzut
pentru cele cu mai mult de şapte membri, o posibilă explicaţie fiind numărul redus de astfel de
familii sărace cuprinse în anchetă.
Grafic nr. 55 Rata sărăciei severe în funcţie de numărul de membri din gospodărie, 2009 – 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 55
Grafic nr. 56 Rata sărăciei absolute, în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%)
Rata sărăciei absolute pentru persoanele de naţionalitate română era de 4,4%, mai mică decât media naţională, care a avut în anul 2010 valoarea de 5,2%. Această categorie de persoane reprezenta aproape 90% din total populaţie şi circa de trei sferturi din populaţia săracă.
Dintre persoanele care s-au declarat de naţionalitate Roma (3,4% din total populaţie) 31,4% erau sărace în anul 2010. Din total populaţie săracă conform definiţiei sărăciei absolute, erau de naţionalitate Roma 20,6%.
Persoanele care s-au declarat de alte naţionalităţi în afară de română, Roma sau maghiară au avut o rată a sărăciei absolute de 6,9%. Grafic nr. 57 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie absolută) în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 56
Grafic nr. 58 Rata sărăciei severe în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%)
Populaţia Roma aveau cea mai mare rată de sărăcie severă, de 9,4%.
Din populaţia săracă sever 35,2% erau de naţionalitate Roma.
Cele mai mici rate de sărăcie severă le aveau persoanele de naţionalitate maghiară (0,1%), respectiv
română (0,6%). Persoanele de naţionalitate română reprezentau 61,2% din populaţia săracă sever şi
aproape 90% din totalul populaţiei. Grafic nr. 59 Distribuţia populaţiei sărace (sărăcie severă) în funcţie de naţionalitatea indivizilor, în anul 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 57
Grafic nr. 60 Rata sărăciei absolute în funcţie de naţionalitatea indivizilor, 2009 – 2010 (%)
Pentru populaţia care s-a declarat de naţionalitate Roma, rata de sărăcie absolută a cunoscut o
creştere semnificativă în anul 2010 faţă de anul 2009, de la 25,4% la 31,4%. De asemenea, rata de
sărăcie severă a crescut în perioada analizată, de la 6,1% la 9,4%.
Pentru persoanele de naţionalitate română, rata sărăciei absolute a crescut de la 3,8% la 4,4%, în
timp ce rata sărăciei severe a rămas constantă, la valoarea de 0,6%.
Grafic nr. 61 Rata sărăciei severe în funcţie de naţionalitatea indivizilor, 2009 – 2010 (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 58
CAPITOLUL IV. Analiza influenţei principalelor transferuri sociale asupra sărăciei
absolute, în anul 2010
Prin prelucrarea microdatelor rezultate din Ancheta bugetelor de familie (ABF), M.M.F.P.S.
a calculat o serie de indicatori care reflectă gradul în care principalele transferuri sociale au prevenit
intrarea în sărăcie a persoanelor beneficiare de aceste transferuri.
Transferurile sociale au fost grupate astfel:
• transferuri băneşti acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat,
• transferuri băneşti acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
• transferuri privind asistenţa socială, din care,
o transferuri financiare (prestaţii sociale),
o alte beneficii rezultate din programe naţionale sau locale.
Transferurile sociale pot avea ca beneficiar direct o persoană (un individ), de exemplu
indemnizaţia de şomaj, pensiile de asigurări sociale de stat, alocaţia de stat pentru copii, iar altele
sunt acordate la nivelul unei familii, cum ar fi ajutoarele de încălzire, alocaţia familială
complementară şi cea de susţinere pentru familiile monoparentale. În ancheta bugetelor de familie
este utilizat însă termenul „gospodărie”, o gospodărie fiind alcătuită din toate persoanele care în
mod obişnuit locuiesc împreună, au, în general, legături de rudenie, participă integral sau parţial la
cheltuielile gospodăriei şi care se gospodăresc împreună în luna de referinţă. Astfel, o gospodărie
poate fi compusă din persoane între care nu există legături de rudenie, dar care declară că, prin
înţelegere, locuiesc împreună şi au buget comun.
Nu toate beneficiile sociale analizate reprezintă transferuri directe în bani către
persoanele/gospodăriile din eşantion, de exemplu primirea de medicamente gratuite sau
compensate, de manuale sau rechizite, de bilete de tratament sau de alimente prin programul
„Cornul şi laptele”, însă acestea au fost cuantificate în chestionarul completat de gospodăriile
cuprinse în anchetă şi au fost luate în considerare la calculul transferurilor sociale în sens larg.
În urma calculelor realizate pe baza anchetei au rezultat o serie de diferenţe dintre numărul de
beneficiari real şi cel calculat pe baza ABF, pentru fiecare tip de beneficii sociale menţionate
anterior, datorită modului de declarare şi de înregistrare în chestionarul anchetei a veniturilor din
prestaţii sociale, având în vedere că atât beneficiarii cât şi operatorii de interviu nu au o foarte bună
cunoaştere a sistemului de protecţie socială. Cu toate acestea, în baza datelor din anchetă se poate
realiza o analiză pertinentă privind legătura dintre beneficiile sociale şi sărăcie.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 59
IV.1 Estimări privind numărul de beneficiari de protecţie socială
Din prelucrarea datelor anchetei a rezultat că un număr mare de gospodării au beneficiat de
cel puţin una din formele de protecţie socială analizate, şi anume 6.049 mii gospodării. Acestea au
reprezentat 81,7% din totalul gospodăriilor la nivel naţional (în număr de 7.402 mii, aşa cum a fost
menţionat anterior).
În cazul în care analiza se realizează la nivel de persoană se obţine un procent şi mai mare,
respectiv 85,5% din populaţia României a fost beneficiară direct sau indirect de transferurile
menţionate (un număr de 18.343 mii persoane beneficiare, raportat la totalul populaţiei, de 21.447
mii persoane).
Dacă se iau în considerare numai transferurile financiare directe (nu se includ gratuităţile)
rezultă că beneficiază de protecţie socială 5.969 mii gospodării, care au cuprins 18.149 mii persoane
beneficiare (80,6% din numărul total de gospodării şi 84,6% din numărul total de persoane).
IV.1.1. Prestaţiile pentru şomeri
Conform anchetei, în anul 2010 au beneficiat direct de prestaţii acordate din bugetul
asigurărilor de şomaj aproximativ 340.600 persoane. Având în vedere că numărul mediu de
şomeri care beneficiau de indemnizaţie de şomaj, comunicat de agenţiile judeţene de ocupare a
forţei de muncă, a fost de 384.445 persoane, se poate spune că nu există o diferenţă foarte mare
între cei doi indicatori.
Unul din motivele pentru care s-a înregistrat această diferenţă îl constituie definiţia utilizată în
anchetă, conform căreia un şomer este „persoana aptă de muncă având între 15 ani şi vârsta legală
de pensionare care nu are un angajament pentru desfăşurarea unei activităţi economico-sociale,
caută de lucru (inclusiv primul loc de muncă) şi este dispusă să înceapă imediat lucrul indiferent
dacă este înscrisă sau nu la agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă”.
Conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, un şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea
condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit
legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi
stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 60
Acest indicator social de referinţă a fost definit ca unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se
raportează prestaţiile băneşti, cu excepţia indemnizaţiei de şomaj, suportate din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului
asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se
încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc
de muncă. Valoarea indicatorului social de referinţă pentru anul 2010 a fost stabilită la 500 lei.
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de
muncă.
După cum se poate observa există o neconcordanţă între cele două definiţii referitoare la
vârstă şi la venituri, însă o diferenţă semnificativă poate fi dată de faptul că datele statistice ale
ANOFM se referă la şomerii înregistraţi, definiţi de lege drept „persoane care îndeplinesc cumulativ
condiţiile prevăzute anterior la punctele a) - d) şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei
de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de
servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc
de muncă”, în timp ce datele din anchetă surprind şi persoanele care nu sunt înregistrate la aceste
instituţii.
Gospodăriile în care, conform anchetei, cel puţin o persoană primea indemnizaţie de şomaj
au fost, ca medie la nivelul anului 2010, de circa 314 mii, numărul de persoane care au făcut parte
din aceste gospodării (beneficiari indirecţi) fiind de aproximativ 1.114 mii persoane, respectiv
4,2% din totalul gospodăriilor şi, ca urmare, 5,2% din totalul populaţiei.
Faptul că numărul de beneficiari direcţi este mai mare decât numărul de gospodării din care
aceştia fac parte relevă faptul că există o serie de gospodării ce aveau în componenţă mai mult de un
şomer.
IV.1.2. Pensiile de asigurări sociale de stat
Din datele anchetei rezultă că aproximativ 51,4% din totalul gospodăriilor din România au
fost beneficiare de sume acordate prin sistemul public de pensii (aproximativ 3.806 mii
gospodării). Numărul de persoane care au făcut parte din aceste gospodării a fost de 9.915 mii,
respectiv 46,2% din populaţia ţării.
Numărul real de beneficiari ai pensiilor de asigurări sociale de stat este uşor mai redus decât
cel calculat conform ABF.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 61
IV.1.3. Prestaţiile de asistenţă socială
Conform calculelor realizate, numărul de gospodării în care cel puţin o persoană a beneficiat
de prestaţiile de asistenţă socială - ca sume primite efectiv de către o persoană sau o familie
beneficiară, denumite în acest document ca asistenţă socială în sens restrâns, a fost de 3.063 mii,
care au cuprins 12.217 mii persoane, respectiv 57,0% din populaţia României. Numărul mare al
acestora se datorează în foarte mare măsură acordării alocaţiilor pentru copii, drepturi de securitate
socială la nivel european, de care beneficiază 2.517 mii gospodării care însumează 10.617 mii
persoane, prin intermediul celor aproape 3.951 mii de copii beneficiari direcţi.
Dacă la principalele prestaţii sociale amintite se adaugă şi alte programe care pot fi
considerate ca asistenţă socială în sens larg, şi anume acordarea de medicamente gratuite sau
compensate, de alimente prin programul „Cornul şi laptele”, facilităţi legate de transportul urban
sau interurban sau alte beneficii legate de locuinţă, în afara ajutoarelor de încălzire, rezultă un
număr mai mare de beneficiari de asistenţă socială, şi anume 3.702 mii gospodării, care au cuprins
circa 13.549 mii persoane.
Programele determinante pentru înregistrarea acestor valori sunt acordarea de alimente prin
programul „Cornul şi laptele” cu 1.128 mii gospodării beneficiare şi astfel 5.028 mii persoane
beneficiare indirect, precum şi acordarea de medicamente gratuite sau compensate, cu 538 mii
gospodării beneficiare în care se aflau 1.431 mii beneficiari indirecţi .
În cazul în care se compară privind numărul real de beneficiari rezultaţi din datele
administrative cu cel rezultat din anchetă se poate constata că multe dintre prestaţiile de asistenţă
socială în sens restrâns (în afara alocaţiei de stat pentru copii), prestaţii care însumează un număr
mare de beneficiari plătiţi, sunt subreprezentate în anchetă.
Cea mai vizibilă subreprezentare se întâlneşte în cazul programului de acordare a ajutoarelor
de încălzire. Ca o posibilă explicaţie se poate menţiona particularitatea modului de acordare a
ajutoarelor de încălzire. Acestea se primesc în sezonul rece (în perioada 30 noiembrie – 31 martie).
În consecinţă, în anul 2010, aceste ajutoare au fost acordate corespunzător primelor 3 luni, respectiv
ultimelor 2 luni ale anului, în timp ce datele colectate prin anchetă au fost repartizate uniform de-a
lungul întregului an 2010.
Pentru alocaţia acordată familiilor monoparentale, datele rezultate din ABF au fost de
asemenea mai mici decât cele reale, o posibilă explicaţie fiind dată de diferenţierea conceptelor
folosite: gospodărie şi familie (o gospodărie poate cuprinde mai mult de o familie).
În cazul prestaţiilor acordate persoanelor cu handicap, numărul de beneficiari calculat
conform ABF reprezintă mai puţin de jumătate din beneficiarii efectivi..
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 62
Cele mai bine reprezentate programe sunt cele de acordare a alocaţiei de stat pentru copii,
respectiv cel de garantare a unui venit minim.
IV.2. Determinarea influenţei transferurilor sociale asupra sărăciei
Sumele acordate populaţiei pentru plata pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj şi prestaţiilor de
asistenţă socială se constituie în venituri suplimentare ale persoanelor şi deci ale familiilor din care
fac parte. În consecinţă, acestea contribuie la creşterea nivelului de trai, reflectată prin mărirea
consumului populaţiei.
Consumul fiecărei gospodării realizat în anul anchetei stă la baza determinării dacă o familie
este sau nu săracă. În cazul în care consumul total al unei gospodării calculat pentru un adult
echivalent se situează sub pragul de sărăcie, acea gospodărie este considerată săracă şi respectiv
fiecare dintre membrii ei sunt săraci. În al doilea caz - consumul total este mai mare decât pragul de
sărăcie – gospodăria nu este săracă şi la fel şi membrii care o compun. Acest mod de calcul al
indicatorilor este prevăzut de Hotărârea de Guvern nr.488/2005 privind sistemul naţional de
indicatori de incluziune. De asemenea pe baza acestui act normativ se calculează rata sărăciei
înainte de transferurile sociale.
Deoarece consumul este determinat de veniturile realizate, se poate calcula o rată a sărăciei pe
baza unui consum diminuat cu valoarea veniturilor din transferurile sociale, pe total şi pe fiecare tip
de transfer acordat de la bugetul de stat, respectiv bugetele locale. Astfel, datorită diminuării
indicatorului de consum, rata sărăciei şi implicit numărul de săraci iau valori mai mari.
Tabelul nr.1 prezintă ratele de sărăcie şi numărul corespunzător de săraci, determinate în lipsa
fiecărui tip de transfer social în parte şi cumulat pe cele trei categorii menţionate (coloana 1 şi
coloana 3). Coloanele 2 şi 4 pun în evidenţă schimbarea care a fost determinată de aceste transferuri
(creşterea suplimentară a ratei sărăciei în puncte procentuale faţă de valoarea de 5,17% şi a
numărului de săraci în lipsa transferurilor, faţă de 1.109 mii persoane care se aflau în sărăcie
absolută la nivelul anului 2010).
Tabelul nu cuprinde programele de acordare de stimulente pentru creşterea copilului, a
alocaţiei de hrană pentru persoanele infectate HIV/ bolnave de SIDA, a alocaţiei lunare de
plasament sau de sprijin financiar plătit la constituirea familiei deoarece nu modifică rata sărăciei,
(însă în cazul acestor prestaţii, numărul de persoane beneficiare nu este foarte mare şi deci nu se
poate trage o concluzie obiectivă referitoare la acestea).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 63
Tabel nr.1. Estimarea influenţei acordării principalelor transferuri sociale
directe şi indirecte asupra ratei sărăciei şi a numărului de săraci în anul 2010
Programe sociale
Rata sărăciei în
absenţa transferurilor
%
Creşterea ratei sărăciei
datorată absenţei transferurilor
-pp-
Numărul total de persoane
sărace în absenţa
transferurilor (mii)
Numărul suplimentar
persoane sărace în absenţa
transferurilor (mii)
0 1 2 3 4 Total protecţie socială 38,00 32,83 8.150 7.041Total protecţie socială – numai transferuri băneşti 37,23 32,06 7.985 6.876Asigurări sociale – total 29,85 24,68 6.401 5.292Pensie de asigurări sociale pentru limită de vârstă 20,74 15,57 4.448 3.339Pensie de asigurări sociale pentru agricultori 8,18 3,01 1.755 646Pensie de asigurări sociale pentru pierderea capacitaţii de muncă 7,79 2,62 1.671 562Pensie de asigurări sociale de urmaş 6,48 1,31 1.391 282Indemnizaţii cu caracter reparatoriu 5,28 0,11 1.133 24Pensie I.O.V.R. (inclusiv de urmaş) 5,18 0,01 1.111 2Programe privind piaţa muncii (indemnizaţii de şomaj) 6,20 1,03 1.329 220Asistenţă socială în sens larg 10,75 5,58 2.306 1.197
Asistenţă socială - doar prestaţii băneşti 10,31 5,14 2.211 1.103
Alocaţie de stat pentru copii 7,39 2,22 1.585 476Ajutoare sociale conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat 6,38 1,21 1.369 260Ajutoare pentru persoane cu handicap 5,77 0,6 1.237 128Indemnizaţie pentru creşterea copilului 5,69 0,52 1.221 112Alocaţia familială complementară 5,40 0,23 1.158 49Ajutoare pentru încălzire 5,32 0,15 1.140 31Alte alocaţii 5,30 0,13 1.138 29Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală 5,22 0,05 1.120 11Bani de liceu 5,26 0,09 1.128 19Burse 5,22 0,05 1.120 11Alocaţia de plasament 5,20 0,03 1.115 6Indemnizaţia socială pentru garantarea pensiei minime 5,19 0,02 1.114 5Indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă 5,19 0,02 1.113 4
Alte beneficii din programe naţionale şi locale – total 5,46 0,29 1.171 62
Cornul şi laptele 5,36 0,19 1.149 40Medicamente gratuite sau compensate 5,20 0,03 1.116 7Alimente (altele decât cornul şi laptele) 5,19 0,02 1.113 4Facilităţi legate de transportul urban sau interurban 5,19 0,02 1.113 4
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 64
În cele ce urmează este prezentat succint efectul aplicării acestor programe asupra
indicatorilor de sărăcie.
În conformitate cu definiţia sărăciei absolute, caz în care calculul indicatorilor privind
sărăcia se face utilizând consumul total al gospodăriilor din anul 2010, rata sărăciei a fost de
5,17% din populaţie, iar numărul de persoane sărace de 1.109 mii.
Dacă din acest consum se scad veniturile obţinute din pensii, indemnizaţii de şomaj şi
prestaţii de asistenţă socială, ca transferuri financiare directe, se obţine pentru anul 2010 o rată a
sărăciei absolute înainte de transferurile sociale de 37,23% din populaţie, ce corespunde unui
număr de 7.985 mii persoane sărace. Astfel, în lipsa transferurilor sociale directe la numărul de
săraci prezentat mai sus (de 1.109 mii persoane) s-ar fi adăugat încă 6.876 mii persoane, care
corespund unui procent de 32,06% din populaţia României (v. tabelul nr.1 ).
Deoarece pensiile de asigurări sociale de stat (inclusiv pentru agricultori), sunt transferuri
bazate pe contributivitate, dacă în transferurile sociale directe luate în considerare nu sunt incluse
veniturile din această sursă, sărăcia ar fi afectat în total circa 2.466 mii persoane (11,5% din
populaţia ţării), ceea ce înseamnă că transferurile sociale, altele decât pensiile, au determinat o
reducere a numărului de săraci cu 1.357 mii persoane.
Indicatorii prezentaţi mai sus (rata sărăciei şi numărul de persoane sărace) nu ţin seamă de
influenţa cumulată a altor programe sociale naţionale şi locale care nu se constituie în venituri
directe (băneşti) pentru beneficiari, cum ar fi acordarea de medicamente compensate sau de
alimente prin programul „Cornul şi laptele”. Dacă şi valoarea acestor transferuri sociale ar fi
scăzută din consumul gospodăriilor s-ar obţine o rată a sărăciei de 38,00% din populaţie, respectiv
un număr total de 8.150 mii persoane sărace.
Dacă nu s-ar fi acordat pensiile de asigurări sociale de stat ar rezulta un număr total de
6.401 mii persoane sărace şi o rată a sărăciei de 29,85%.
În cazul în care nu s-ar fi plătit indemnizaţii de şomaj ar fi fost sărace 1.329 mii persoane,
ceea ce înseamnă un procent de 6,20% din totalul populaţiei.
În lipsa prestaţiilor sociale propriu-zise (asistenţă socială în sens restrâns) 2.211 mii persoane
ar fi fost sărace, corespunzător unei rate a sărăciei de 10,31%.
Dacă s-ar fi redus consumul gospodăriilor cu valoarea gratuităţilor, 5,46% din populaţie ar fi
fost afectată de sărăcie.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 65
IV.3. Măsurile adoptate de Guvernul României în plan social în anul 2010 şi efectul asupra reducerii sărăciei absolute
Efectele crizei economice asupra veniturilor populaţiei au fost contracarate prin programele
sociale care vizează protecţia diverselor categorii de populaţie aflate în situaţie de vulnerabilitate şi
risc social.
În cele ce urmează au fost redate succint activităţile M.M.F.P.S. care au urmărit diminuarea
fenomenului sărăciei şi creşterea incluziunii sociale, având în vedere că această instituţie este cea
care identifică, elaborează şi promovează strategiile şi politicile Guvernului în domeniul muncii,
familiei şi protecţiei sociale, în deplină concordanţă cu politicile comunitare, prevederile
Programului de Guvernare şi cu principiile ordinii de drept şi ale democraţiei.
IV.3.1. Măsuri adresate persoanelor în căutarea unui loc de muncă
Deoarece una din categoriile sociale cele mai afectate de consecinţele crizei economice este
cea a persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă, actul normativ care reglementează protecţia
socială a acestora (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă), a fost modificat în anul 2010, fiind urmărită reducerea costurilor cu forţa
de muncă pentru persoanele cele mai afectate de consecinţele imediate ale crizei economice şi
lărgirea bazei de impozitare pentru o mai bună finanţare a activităţilor plătite din bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
Ca o noutate în domeniu s-a stipulat că ”angajatorii care, în anul 2010, pe locurile de muncă
nou-create stabilesc, în condiţiile legii, raporturi de muncă cu persoane provenite din rândul
şomerilor aflate în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă cu minimum 3 luni
anterioare datei stabilirii raporturilor de muncă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi pe care le
menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 12 luni beneficiază, pe o perioadă de 6 luni de la data
încadrării, de scutire de la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru aceste persoane”.
Principala formă de protecţie împotriva diminuării veniturilor familiilor care au în
componenţa lor şomeri o constituie acordarea indemnizaţiilor de şomaj. În anul 2010, în medie, au
fost plătite indemnizaţii pentru 384.445 şomeri, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din
numărul total de şomeri (55,4%).
De asemenea eforturile Guvernului îndreptate spre îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă s-au concretizat şi în încadrarea în muncă a 377.772 a
persoane, prin implementarea Programului de Ocupare a Forţei de Muncă derulat de ANOFM.
Aceste măsuri au avut ca efect reducerea sărăciei atât în rândul şomerilor existenţi sau
potenţiali, şi în consecinţă a familiilor acestora. În lipsa indemnizaţiilor de şomaj rata sărăciei
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 66
absolute ar fi fost de 6,20% (comparativ cu 5,17% dacă se iau în calculul consumului gospodăriilor
toate transferurile sociale), ceea ce ar fi însemnat o creştere de 220 mii persoane faţă de numărul
existent de săraci (de aproape 1.109 mii de persoane), aşa cum s-a menţionat anterior.
IV.3.2. Transferurile sociale acordate din bugetul asigurărilor sociale de stat
Cea mai mare parte a beneficiarilor de transferuri sociale o reprezintă pensionarii. Aceşti au
fost, potrivit C.N.P.A.S., ca medie la nivelul anului 2010, în număr de 5.504.773, ceea ce înseamnă
că un sfert din populaţia României a beneficiat în mod direct de pensii de asigurări sociale de stat
sau de agricultori.
Având în vedere că veniturile de natura pensiilor sunt parte integrantă a veniturilor
gospodăriilor, se poate calcula, pe baza datelor anchetei, numărul de beneficiari indirecţi de pensii.
Datorită celor 3.806 mii de gospodării ce aveau în componenţă cel puţin un pensionar, circa 9.915
mii persoane au beneficiat indirect de pensii. Acestea au reprezentat aproximativ jumătate din
numărul de gospodării, respectiv 46,2% din totalul populaţiei.
Pensia medie de asigurări sociale de stat a fost în anul 2010 de 739 lei, mai mare cu 23,1%
decât salariul minim brut pe economie (care a fost în această perioadă de 600 lei). Având în vedere
că salariul mediu net la nivelul anului 2011, comunicat de INS (date provizorii), a fost în anul 2010
de 1.407 lei, pensia medie reprezenta 52,5% din acesta.
Proporţia cea mai mare din cadrul pensionarilor de asigurări sociale de stat o aveau
pensionarii pentru limită de vârstă: 66,8%, corespunzătoare unui număr de 3.185 mii persoane.
Raportată la pensia totală a pensionarilor de asigurări sociale de stat pensia acestora (de 858 lei) a
fost în luna decembrie 2010 cu 16,1% mai mare, respectiv cu 119 lei.
În număr de 736.722 persoane ca medie anuală în 2010, pensionarii proveniţi din fostul sistem
de asigurări sociale pentru agricultori primeau în procent de 88,4% pensii pentru limită de vârstă,
2,0% pensii de invaliditate şi 9,6% pensii de urmaş. Pensia medie a acestora a fost de 309 lei în anul
2010. Pensionarii pentru limită de vârstă aveau o pensie medie de 329 lei.
Deşi datele agregate la nivel naţional relevă un nivel de 2,64 ori mai ridicat al pensiei medii
de asigurări sociale de stat comparativ cu pragul sărăciei absolute şi de 1,11 ori mai mare al pensiei
medii de asigurări sociale pentru agricultori în comparaţie cu acest prag, un număr de aproximativ
303 mii pensionari de asigurări sociale de stat şi 228 mii de pensionari proveniţi din fostul sistem de
asigurări sociale pentru agricultori aveau la sfârşitul anului 2010 o pensie conform deciziei de
pensionare situată sub pragul de sărăcie absolută (de 279,6 lei).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 67
În scopul combaterii sărăciei în rândul pensionarilor a fost instituită, conform Ordonanţei de
Urgenţă nr. 6/2009, pensia socială minimă garantată.
În conformitate cu acest act normativ, beneficiază de pensia socială minimă garantată
pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la
pensie, dacă cuantumul pensiei cuvenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul pensiei sociale
minime garantate. Acesta a avut nivelul de 350 lei începând cu data de 1 octombrie 2009. Astfel,
nivelul pensiei minime a fost mai mare decât pragul de sărăcie corespunzător anului 2010 cu 70,4
lei. În conformitate cu Legea nr. 11/30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea
restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie s-a înlocuit în cuprinsul actelor normative în
vigoare sintagma "pensie socială minimă garantată" cu "indemnizaţie socială pentru pensionari".
Astfel s-a stabilit ca nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari să nu fie mai mic de 350 lei.
Valoarea punctului de pensie în anul 2010 a fost de 732,8 lei.
Deoarece indicatorii privind sărăcia se calculează pe baza consumului la nivel de gospodărie,
în anul 2010 făceau parte din gospodării sărace, conform definiţiei sărăciei absolute, circa 100,3 mii
de persoane dintre cei 5.043,9 mii care, conform ABF, au avut statutul ocupaţional „pensionar”.
Rata sărăciei în absenţa pensiilor a fost în anul 2010 de 29,85%, numărul suplimentar de
persoane sărace dacă nu s-ar fi acordat aceste transferuri fiind de 5.292 mii persoane.
Grafic nr.1. Rata sărăciei absolute în absenţa transferurilor sociale provenite din sistemul public de pensii (%)
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 68
IV.3.3. Prestaţiile de asistenţă socială
În anul 2010, în scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente
ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei,
grupurilor ori comunităţilor, s-au acordat atât prestaţii universale cât şi ţintite, sub formă de alocaţii,
indemnizaţii şi ajutoare:
pentru familiile cu copii:
o alocaţia de stat pentru copii,
o alocaţia pentru copii nou-născuţi, trusoul pentru nou-născuţi,
o indemnizaţia pentru creşterea copilului sau stimulentul în cazul în care mama sau
tatăl aflat în concediu de creştere a copilului realizează venituri profesionale supuse
impozitului pe venit,
o alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală şi alocaţia familială
complementară,
o alocaţia lunară de plasament.
pentru persoanele şi familiile cu venituri mici:
o ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat, ajutoare de urgenţă,
ajutoare de înmormântare,
o ajutoare de încălzire.
pentru persoanele cu handicap - o serie de prestaţii destinate adulţilor, copiilor, precum şi
familiilor care includ persoane cu handicap.
pentru familiile nou constituite: sprijin la încheierea căsătoriei.
A. Prestaţiile familiale
Deoarece copii reprezintă o categorie socială puternic afectată de sărăcie, programele sociale
dedicate familiilor cu copii se dovedesc eficiente în îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a
acestora şi în prevenirea riscului de sărăcie. Protecţia socială a familiilor cu copii s-a realizat printr-
o serie de prestaţii, şi anume:
1. Alocaţia de stat pentru copii
O prestaţie socială care se adresează tuturor copiilor, fără discriminare, este alocaţia de stat
pentru copii. Aceasta se acordă, conform Legii nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii,
republicată, tuturor copiilor în vârstă de până la 18 ani, precum şi tinerilor care au împlinit vârsta de
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 69
18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii,
până la terminarea acestora. Din numărul total de copii înregistraţi la nivel naţional la sfârşitul
anului 2010, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, circa 98,1% au primit alocaţia de stat
pentru copii.
Pentru copiii care nu au un handicap, cu vârsta mai mare de 2 ani, cuantumul alocaţiei de stat
pentru copii a fost în anul 2010 de 42 lei/lună/copil. Pentru copiii care au un handicap, mai mari de
3 ani, cuantumul a fost de 84 lei (conform prevederilor legale, alocaţia pentru aceşti copii se acordă
în cuantum dublu). Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii cu vârsta mai mică de 2 ani care nu
aveau un handicap, sau cu vârsta mai mică de 3 ani care aveau un handicap, a fost de 200 lei. Plata
alocaţiei de stat pentru copii se realizează integral din bugetul M.M.F.P.S.
În anul 2010, alocaţia s-a acordat pentru un număr mediu lunar de 3.892.407 copii, din care:
• 390.431 copii care au vârsta mai mică de 2 ani şi nu au un handicap, (10,0% din total);
• 6.834 copii care au vârsta mai mică de 3 ani şi au un handicap (0,2% din total);
• 3.441.126 copii care au vârsta mai mare de 2 ani şi nu au un handicap (88,4% din total);
• 54.016 copii care au vârsta mai mare de 3 ani şi au un handicap (1,4% din total).
În anul 2010, din numărul total de copii îndreptăţiţi la această prestaţie, 50,5% au avut
domiciliul în urban si 49,5% în rural.
Grafic nr.2 Distribuţia numărului de copii beneficiari de alocaţie de stat pentru copii, pe medii de rezidenţă, 2010
5,6%
44,2%
0,7%4,6%
44,3%
0,6% copii sub 2 ani fără handicap şi sub 3 ani cu handicap, urban
copii fără handicap, peste 2 ani, urban
copii cu handicap, peste 3 ani, urban
copii sub 2 ani fără handicap şi sub 3 ani cu handicap, rural
copii fără handicap, peste 2 ani, rural
copii cu handicap, peste 3 ani, rural
Sumele plătite de M.M.F.P.S. ca alocaţii de stat pentru copii s-au ridicat în anul 2010 la
2.916.950.652 lei, fiind mai mari cu 22.445.090 lei (cu aproape 1%) faţă de cele plătite în anul
anterior. În privinţa numărului de beneficiari, media lunară calculată pentru anul 2010 este puţin
mai mare decât cea calculată pentru anul 2009 (cu 4.393 copii).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 70
În urma prelucrării microdatelor ABF din anul 2010, a rezultat că rata de sărăcie pentru
copii sub 18 ani era de 7,99%, numărul de copii aflaţi în familii sărace fiind de circa 335,4 mii.
Copii sub 18 ani au reprezentat 30,2% din populaţia săracă, deşi ponderea lor în totalul populaţiei
era de 19,6%. Dacă nu s-ar fi acordat alocaţia de stat pentru copii, rata sărăciei ar fi crescut cu
2,22%, ceea ce înseamnă că s-ar fi înregistrat un număr suplimentar de 476 mii persoane sărace.
2. Alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familiile
monoparentale
Aceste prestaţii, reglementate prin O.U.G. 105/2003 privind acordarea alocaţiei familiale
complementare şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, influenţează în mod
deosebit riscul de sărăcie al familiilor cu copii.
Alocaţiile se acordă familiilor ce au în îngrijire copii şi realizează venituri sub valoarea unui
prag stabilit de lege. Limita de venituri nete lunare pe membru de familie până la care s-au acordat
aceste prestaţii în anul 2010 a fost de 470 lei. Cuantumurile acestora au variat, în funcţie de
componenţa familiei, între 50 şi 70 lei, în cazul alocaţiei complementare, şi între 70 şi 90 lei, în
cazul alocaţiei pentru familia monoparentală (grafic nr.3). Pentru familiile beneficiare de ajutor
social, cuantumul alocaţiei familiale complementare este majorat cu 25%.
Grafic nr. 3. Cuantumurile alocaţiei familiale complementare şi alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, 2010 (lei)
Având în vedere metodologia de calcul a pragurilor de sărăcie absolută în funcţie de structura
familială, se constată că limita de venituri până la care o familie este eligibilă pentru plata celor
două prestaţii a fost mult superioară pragurilor de sărăcie, calculate de asemenea în funcţie de
numărul de persoane din familie.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 71
Pragul sărăciei absolute, calculat pe baza consumului pentru o gospodărie formată dintr-un
adult a fost în anul 2010 de 279,6 lei. Scala de echivalenţă pentru gospodăriile formate din mai
mulţi membri se calculează prin adăugarea numărului de membri astfel: un adult =1, un copil = 0,5,
iar parametrul economiei de scară = 0,9.
Grafic nr. 4 Comparaţie între pragul de sărăcie absolută şi limita de venituri nete ale familiei până la care se acordă alocaţia de susţinere pentru
familia monoparentală, în funcţie de structura familială
Ca exemplu, o familie formată din 2 adulţi şi un copil devine eligibilă pentru plata alocaţiei
complementare în cazul în care venitul net lunar al familiei este de până la 1.410 lei lunar (470
lei/lună/membru de familie*3 persoane), în timp ce pragul de sărăcie absolută pentru acest tip de
familie este de 638 lei (279,6 lei/lună* 2,28 adulţi echivalenţi). Ca urmare al acestui mod de calcul,
diferenţa devine din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte numărul de copii din familie.
Grafic nr.5. Comparaţie între pragul de sărăcie şi limita de venituri nete ale familiei până la care se acordă alocaţia familială complementară, în funcţie de structura familială
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 72
În anul 2010, în medie, 805.265 de familii au primit lunar una din aceste două alocaţii, ceea
ce înseamnă că mai mult de 1.412 mii copii (36,3% din totalul copiilor care au primit alocaţia de
stat pentru copii) trăiesc în familii cu venituri mici.
Grafic nr.6 Numărul mediu lunar familii beneficiare de prevederile
O.U.G. nr. 105/2003 privind acordarea alocaţiei familiale complementare
şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală, 2010
369.421
309.212
82.78443.848
un copil
doi copii
trei copii
patru sau mai mulţi copii
Numărul mediu lunar familii beneficiare de alocaţie familială complementară în anul 2010 a
fost de trei ori mai mare decât cel al beneficiarilor de alocaţie de susţinere pentru familia
monoparentală.
Grafic nr.7 Numărul mediu lunar familii beneficiare de alocaţie familială complementară, respectiv de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, 2010
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
300.000
un copil doi copii trei copii patru sau mai mulţi copii
247.893 256.497
65.65234.567
121.528
52.71517.132 9.281
Alocaţia familială complementară
Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 73
Datorită prevederilor legislative ce au majorat nivelurile de venituri nete pe membru de
familie pentru determinarea eligibilităţii, în paralel cu descreşterea veniturilor familiilor cauzate de
criza economică, numărul mediu lunar de familii beneficiare de cele două tipuri de alocaţii a
înregistrat o creştere importantă în perioada analizată, fiind plătite în anul 2010 comparativ cu anul
precedent mai mult cu 62.728 alocaţii, corespunzător unui număr suplimentar de circa 90.300 copii.
Sumele plătite pentru aceste două tipuri de alocaţii s-au ridicat în anul 2010 la 631.206.192
lei, din care 70% s-au cheltuit pentru alocaţia familială complementară şi 30% pentru alocaţia de
susţinere pentru familia monoparentală. Faţă de anul anterior, sumele au fost mai mari cu
45.442.924 lei (9,2%).
În cazul în care la numărul de copii beneficiari de aceste prestaţii, care a fost în anul 2010 de
aproximativ 1.412 mii, se adaugă numărul de părinţi din familiile care au primit prestaţiile amintite,
numărul total de persoane din familiile beneficiare a fost de 2.821 mii persoane, respectiv 13,2%
din populaţia ţării.
Alocaţia familială complementară
De alocaţia familială complementară au beneficiat în anul 2010 un număr de 604.609
familii, în creştere cu 56.030 familii faţă de anul 2009.
Sumele plătite în anul 2010 au fost de 442.171.255 lei, mai mari cu 9,2% decât în anul
anterior. Suma medie la nivel naţional a fost de 60,9 lei/lună/familie beneficiară.
Grafic nr.8 Numărul mediu lunar de familii beneficiare de alocaţie familială complementară, în funcţie de structura familială, 2010
247.893
256.497
65.65234.567
un copil
doi copii
trei copii
patru sau mai mulţi copii
Familiile cu un copil au reprezentat 41,0% din totalul beneficiarilor ai acestei alocaţii.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 74
Tabel nr.2. Indicatori privind numărul de beneficiari de alocaţie familială complementară, în funcţie de componenţa familiei, 2010
Indicator Total Familii
cu 1 copil
Familii cu 2 copii
Familii cu 3 copii
Familii cu 4 sau mai
mulţi copii
Numărul mediu lunar de familii beneficiare 604.609 247.893 256.497 65.652 34.567Ponderea tipurilor de familii în total beneficiari (%) 100,0 41,0 42,4 10,9 5,7Numărul mediu lunar estimat de copii beneficiari 1.096.111 247.893 512.994 196.956 138.268
Cele mai sărace dintre familiile cu copii sunt cele beneficiare în acelaşi timp de alocaţia
familială complementară şi de venit minim garantat. Pentru acestea cuantumurile alocaţiei familiale
complementare se majorează cu 25%. În anul 2010 un număr de 63.517 familii au beneficiat de
această prevedere legislativă. Dintre acestea, 50.984 persoane (aproape 80,3% din totalul
beneficiarilor), aveau domiciliul în mediul rural.
Sumele plătite în anul 2010 pentru acordarea alocaţiei familiale complementare au fost de
442.171.255 lei, mai mari cu 37.143.421 lei (9,2%) decât în anul anterior. Suma medie la nivel
naţional a fost de 60,9 lei/lună/familie beneficiară.
Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală
Numărul mediu lunar de beneficiari de alocaţie pentru familia monoparentală a cunoscut o
creştere de la 193.958 familii in anul 2009 la 200.656 familii in anul 2010.
Ponderea cea mai mare în totalul familiilor beneficiare o deţin familiile cu un copil (60,6%).
Grafic nr.9 Numărul mediu lunar de familii beneficiare de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, în funcţie de structura familială, 2010
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 75
Numărul de copii care trăiesc în familii monoparentale cu venituri mici a fost în anul 2010
de peste 315,5 mii copii. În familii monoparentale beneficiare cu 1 copil se regăseau 121,5 mii
copii, în familiile cu 2 copii 105,4 mii, în familiile cu 3 copii 51,4 mii, iar în cele cu 4 sau mai mulţi
copii peste 37,2 mii copii.
Tabel nr.3 Indicatori privind numărul de beneficiari de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală, în funcţie de componenţa familiei, 2010
Indicator Total Familii
cu 1 copil
Familii cu 2 copii
Familii cu 3 copii
Familii cu 4 sau mai
mulţi copii
Numărul mediu lunar de familii beneficiare 200.656 121.528 52.715 17.132 9.281
Ponderea tipurilor de familii în total beneficiari (%) 100,0 60,6 26,3 8,5 4,6
Numărul mediu lunar estimat de copii beneficiari 315.478 121.528 105.430 51.396 37.124
Ponderea beneficiarilor de alocaţie de susţinere pentru familia monoparentală care locuiau în
mediul rural în total beneficiari ai acestei alocaţii era de 68,6%, mai mică decât în cazul alocaţiei
familiale complementare (care a fost de 75,7%).
Evoluţia numărului de familii beneficiare în anul 2010 faţă de anul anterior arată o creştere
de circa 5.900 copii beneficiari de această alocaţie. Sumele plătite pentru această prestaţie în anul
2010 au fost de 189.034.937 lei (cu 8.299.503 lei mai mari decât în anul 2009).
Bărbaţii cu venituri mici care aveau în îngrijire copii au reprezentat 20,1% din totalul
beneficiarilor de alocaţie de susţinere (40.359 comparativ cu 200.656). Dintre aceştia 32.707
locuiau în mediul rural (81,0%) şi 7.652 în mediul urban (19,0%). Majoritatea familiilor
monoparentale ce aveau ca unic părinte tatăl aveau în componenţă unul sau doi copii (63,1%,
respectiv 25,4%), ceea ce arată că familiile cu venituri mici care au ca unic părinte tatăl sunt mai
puţin numeroase.
Conform microdatelor ABF din anul 2010, acordarea celor două prestaţii a determinat
prevenirea intrării în starea de sărăcie a circa 49 mii persoane în cazul alocaţiei familiale
complementare şi a circa 11 mii în cazul alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală.
Efectul real a fost însă diminuat datorită nivelului redus de reflectare în datele din anchetă a
beneficiarilor reali, ponderea beneficiarilor calculaţi pe baza anchetei în cei efectivi fiind de 68,1%
în cazul primei alocaţii şi de numai 23,5% în cazul celei de-a doua, aşa cum s-a menţionat anterior.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 76
3. Alocaţia pentru copiii nou-născuţi
Alocaţia pentru copiii nou-născuţi s-a acordat în anul 2010 o singură dată, pentru fiecare
dintre primii 4 copii născuţi vii, în cuantum de 230 lei. În această perioadă numărul total de
beneficiari ai alocaţiei a fost de 128.802 copii, pentru care s-au plătit 29.633.830 lei. Faţă de anul
anterior, s-a înregistrat o scădere a numărului de beneficiari ai acestei alocaţii, având în vedere
faptul că prestaţia nu s-a mai acordat începând cu luna iulie a anului 2010.
4. Trusoul pentru copiii nou-născuţi
În anul 2010, conform Legii nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi,
pentru fiecare copil nou-născut s-au acordat 150 de lei, respectiv contravaloarea unui trusou gratuit
reprezentat de haine, lenjerie şi produse pentru îngrijire.
Acest trusou s-a acordat de către autorităţile administraţiei publice locale, o singură dată, la
ieşirea copilului din maternitate sau la eliberarea certificatului de naştere.
Numărul total de beneficiari în anul 2010 a fost de 149.455 copii, iar sumele acordate pentru
plata trusoului s-au ridicat la 22.508.224 lei. Comparativ cu anul precedent, a avut loc o reducere a
numărului de copii şi a sumelor plătite, datorită faptului că această prestaţie nu s-a mai acordat
începând cu luna iulie 2010.
5. Indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul
Actul normativ care a reglementat în anul 2010 acordarea acestor prestaţii a fost Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu
modificările şi completările ulterioare.
Acest act normativ a prevăzut ca persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii
copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit
prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, au
beneficiat de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional,
în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea
restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul indemnizaţiilor acordate începând cu luna august 2010,,
precum şi cele care se aflau în plată la acea dată a fost diminuat cu 15%. Dacă din calcul a rezultat
un cuantum mai mic de 600 lei, s-au acordat 600 lei.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 77
În anul 2010, în medie 206.264 persoane au beneficiat lunar de indemnizaţie pentru
creşterea copilului sau stimulent, pentru care a fost cheltuită suma de 2.224.981.443 lei. Dintre
aceştia, 196.495 persoane au primit indemnizaţie pentru creşterea copilului, un număr mai mare cu
15.090 persoane decât în anul 2009.
Suma medie lunară plătită pentru o persoană beneficiară de indemnizaţie a fost în anul 2010
de 938 lei în anul 2010, în creştere faţă de anul anterior, în care s-a plătit în medie suma de 798 lei.
Pentru beneficiarii de indemnizaţie pentru creşterea copilului se plătesc contribuţii de
asigurări sociale de sănătate, sumele cheltuite în acest scop în anul 2010 fiind de 122.718.652 lei.
Stimulentul lunar
Un număr de 9.769 persoane îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţie pentru creşterea
copilului care au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, au primit un stimulent
lunar în cuantum de 100 lei, sumele cheltuite în acest scop de la bugetul de stat în anul 2010 fiind
de 12.256.609 lei.
Comparativ cu anul anterior, numărul de beneficiari de stimulent s-a redus cu 4.806
persoane (33,0%), ca efect conjugat al măririi în anul anterior a sumelor acordate cu titlu de
indemnizaţie pentru creşterea copilului, precum şi al crizei economice care a generat locuri de
muncă mai puţine şi mai nesigure.
Cea mai mare parte a beneficiarilor acestor prestaţii locuiau în mediul urban, ponderea
acestora în total beneficiari fiind de 65,7% în cazul indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi
72,9% în cazul stimulentului.
Din totalul familiilor îndreptăţite să obţină indemnizaţia pentru creşterea copilului sau
stimulentul, 18,0% aveau ca reprezentant legal tatăl, şi anume 37.308 familii. În mediul urban
locuiau 17.415 dintre acestea, reprezentând 12,8% din totalul beneficiarilor din mediul urban, iar în
mediul rural 19.893 familii, reprezentând 28,3% din totalul beneficiarilor din rural.
Aceste două prestaţii influenţează riscul de sărăcie al familiilor beneficiare. În lipsa
veniturilor provenite din acest tip de transfer rata sărăciei ar fi crescut cu 0,52%, ceea ce înseamnă
că s-ar fi înregistrat mai mult cu circa 112 mii persoane sărace.
6. Alocaţia lunară de plasament
Potrivit prevederilor Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocaţie lunară de
plasament. De această alocaţie beneficiază şi copilul pentru care a fost instituită tutela.
În anul 2010 cuantumul alocaţiei lunare de plasament a fost de 97 lei/lună/copil. Pentru
copiii cu handicap alocaţia de plasament s-a acordat în cuantum majorat cu 50%.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 78
Numărul mediu lunar de beneficiari a fost în anul 2010 de 43.779 copii, din care 1.924 au
fost copii cu handicap (circa 4,4%).
Deşi conform datelor prelucrate din anchetă doar 16.312 persoane ar fi beneficiat de acest
tip de alocaţie, respectiv 37,3% din numărul real de beneficiari, se poate constata că există o
influenţă a acestuia asupra sărăciei, însă redusă, aşa cum s-a arătat în tabelul nr. 3.
B. Ajutoare sociale acordate în vederea asigurării venitului minim garantat
Venitul minim garantat (VMG), este unul cel mai importante programe de promovare a
incluziunii sociale şi de combatere a sărăciei. Actul normativ care reglementează acordarea
asistenţei corespunzătoare oricărei persoane care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în
măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă este Legea
nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestei legi, venitul minim garantat se asigură prin acordarea unui ajutor social
lunar, pe baza unei cereri şi declaraţii pe propria răspundere, însoţite de actele doveditoare privind
componenţa familiei şi veniturile membrilor acesteia, cerere care se înregistrează la primarul
localităţii sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti.
Valoarea ajutorului social lunar se calculează ca diferenţă între nivelul venitului minim
garantat prevăzut de lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.
Valoarea medie calculată la nivel naţional a ajutorului social acordat în anul 2010 a fost de
172 lei/familie beneficiară, respectiv 68 lei/persoană dintr-o familie beneficiară.
Tabel nr. 4 Comparaţie între sumele medii acordate ca ajutor social şi nivelul venitului minim garantat în anul 2010
Structura familială
Nivelul venitului minim garantat
(valoarea maximă prevăzută de lege)
-lei/lună/familie-
Valoarea medie calculată a ajutorului social acordat
în anul 2010
-lei/lună/familie- -lei/lună/persoană din familie-
- persoană singură 125 112 112- familie formată din 2 persoane 225 170 85- familie formată din 3 persoane 313 203 68- familie formată din 4 persoane 390 231 58- familie formată din 5 persoane 462 256 51 - familie formată din 6 sau mai multe persoane 493* 237 39
* Valoare calculată pentru o familie de 6 persoane
Din analiza datelor cumulate la nivel de an, rezultă că, la nivel naţional, în anul 2010
comparativ cu anul 2009, au fost plătite mai mult cu 10.763 ajutoare pentru asigurarea venitului
minim garantat şi o sumă mai mare cu 64.514.856 lei (232.366 ajutoare comparativ cu 221.603
ajutoare, respectiv 479.099.136 lei, faţă de 414.584.280 lei).
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 79
Grafic nr.10 Distribuţia numărului mediu de familii beneficiare de ajutor social,
în funcţie de structura familială, în anul 2010
Total familii beneficiare: 232.366
Cea mai mare parte din persoanele beneficiare se aflau în familii formate din patru persoane.
Grafic nr.11 Distribuţia numărului mediu de persoane beneficiare de ajutor social,
în funcţie de structura familială, în anul 2010
Total estimat persoane beneficiare: 583.268
*S-a considerat că acest tip de familie este compus din 6 persoane
Deşi persoanele singure au reprezentat 38% din numărul total de familii beneficiare, acestea
au primit un sfert din totalul sumelor alocate.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 80
Grafic nr.12 Ponderea tipurilor de familii beneficiare de
ajutoare sociale în total familii beneficiare, în anul 2010
Corespunzător sumelor plătite la nivelul întregului an 2010, de 479.099.136 lei, suma medie
lunară plătită în această perioadă a fost de 39.924.928 lei.
Grafic nr. 13 Ponderea sumelor plătite, în funcţie de structura familială,
în total sume plătite, în anul 2010
De programul de acordare a venitului minim garantat în anul 2010 au beneficiat circa
583.300 persoane defavorizate, fiind unul din instrumentele de politică socială cu impact asupra
reducerii sărăciei şi marginalizării sociale.
Dacă din valoarea consumului gospodăriilor din anul 2010 se scad sumele primite cu titlu de
ajutor social pentru asigurarea venitului minim garantat, se observă că rata sărăciei absolute creşte
cu 1,21%, creştere corespunzătoare unui număr suplimentar de 260 mii de persoane sărace.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 81
Pentru beneficiarii ajutorului social pentru asigurarea venitului minim garantat, în
conformitate cu Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, se pot acorda complementar, de
la bugetul local, ajutoare de urgenţă şi ajutoare de înmormântare.
Ajutoare de urgenţă
Pentru sprijinirea familiilor aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale,
incendiilor şi accidentelor, prin programul de acordare a ajutoarelor de urgenţă au fost plătite în
anul 2010 de la bugetele locale un număr de 54.646 ajutoare (cu 17.596 mai multe decât în anul
anterior), în sumă de 29.096.481 lei.
Ajutoare de înmormântare
Familiile beneficiare de venit minim garantat care se află în situaţie de dificultate ca urmare
a decesului unui membru de familie pot beneficia de ajutor pentru acoperirea unei părţi din
cheltuielile de înmormântare, acordat de către autorităţile publice locale. În anul 2010 de la bugetul
local s-au acordat 4.778 ajutoare de înmormântare, sumele plătite fiind de 2.207.030 lei.
C. Prestaţii acordate persoanelor cu handicap
Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
prevede acordarea unor prestaţii destinate atât adulţilor, cât şi copiilor cu handicap, precum şi
familiilor care au în componenţa lor persoane cu handicap.
Adulţii cu handicap vizual grav au primit în anul 2010 pentru plata însoţitorului o
indemnizaţie calculată pe baza salariului net al asistentului social debutant cu studii medii din
unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
Pentru adulţii cu handicap grav şi accentuat s-a acordat o indemnizaţie lunară, indiferent de
venituri, astfel:
• pentru adultul cu handicap grav: 202 lei,
• pentru adultul cu handicap accentuat: 166 lei.
Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu au beneficiat de un buget personal
complementar indiferent de venituri, astfel:
• adultul cu handicap grav: 91 lei,
• adultul cu handicap accentuat: 68 lei,
• adultul cu handicap mediu: 33,5 lei.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 82
a. Indemnizaţia pentru însoţitorii persoanelor cu handicap vizual grav s-a acordat în
anul 2010 pentru un număr mediu lunar de 44.918 beneficiari şi a însumat 265.305.997 lei.
b. Indemnizaţia lunară pentru adulţii cu handicap grav şi accentuat s-a acordat în anul
2010 unui număr mediu lunar de 547.138 persoane, din care 196.170 cu handicap grav (35,9% din
total) şi 350.968 cu handicap accentuat (64,1% din total). Faţă de anul anterior a avut loc o creştere
de 20.853 beneficiari, respectiv de 4,0%. Sumele cheltuite pentru acest program au fost
de1.165.989.914 lei, mai mari faţă de anul 2009 cu 62.695.026 lei, şi anume cu 5,7%.
c. Bugetul personal complementar pentru persoanele cu handicap grav, accentuat sau
mediu s-a plătit în anul 2010 pentru un număr mediu lunar de 663.515 beneficiari, pentru care s-au
cheltuit 568.283.830 lei.
Distribuţia beneficiarilor în funcţie de gradul de handicap a fost următoarea: persoanele cu
handicap grav au fost în număr de 225.629 (34,0%), cu handicap accentuat 364.086 (54,9%), iar cu
handicap mediu 73.800 (11,1%). Anul 2010 a însemnat o creştere faţă de anul precedent a
numărului de beneficiari cu 4,4% (+28.071 beneficiari) şi a sumelor plătite cu 5,7% (+30.591.529
lei).
d. Legea nr.448/2006 prevede acordarea şi a altor prestaţii destinate persoanelor cu handicap
care au în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil, precum şi în vederea creşterii copiilor cu
handicap (tabel nr.5). Sumele cheltuite pentru acordarea acestor prestaţii au fost în anul 2010 de
27.088.048 lei.
Tabel nr. 5 Numărul mediu lunar de beneficiari ai unor prestaţii acordate conform art. 12 al Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, în anul 2010
Prestaţie Număr beneficiari
Total 5.785 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap în cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani 3.002 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani 41 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani 154 Indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 148/2005, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani 180 Ajutor lunar în cuantum de 150 lei acordat pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani , acordat persoanei care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 148/2005 551
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 83
Prestaţie Număr beneficiari
Indemnizaţie pentru creşterea copilului în cuantum de 450 lei până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani acordată persoanei cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a) 856 Ajutor lunar pentru creşterea copilului în cuantum de 150 lei pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani acordat persoanei cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a) 1.001
e. Indemnizaţia de hrană cuvenită persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA5
În anul 2010 au beneficiat de această indemnizaţie lunar 6.862 persoane, din care 6.535
adulţi (95,2% din total) şi 327 copii (4,8% din total), pentru care au fost cheltuiţi 32.550.157 lei.
Faţă de anul 2009 s-a înregistrat o creştere a numărului de adulţi beneficiari (de 430 persoane) şi a
numărului de copii beneficiari (de 89 copii).
f. Alocaţia de hrană pentru copii cu handicap HIV / SIDA a fost acordată în anul 2010
pentru 207 persoane, suma cheltuită fiind de 695.321 lei.
Conform calculelor realizate pe baza ABF, acordarea prestaţiilor către persoanele care au un
handicap a determinat prevenirea intrării în sărăcie a circa 128 mii persoane. În realitate însă,
datorită subreprezentării acestor tipuri de prestaţii în eşantion (în anchetă fiind cuprinse mai puţin
de jumătate din persoanele beneficiare efectiv), se poate presupune că efectul asupra sărăciei a fost
mai pronunţat.
D. Ajutoare pentru încălzirea locuinţei
Aceste ajutoare se acordă conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind
acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata
energiei termice, cu modificările şi completările ulterioare.
În sezonul rece 1 noiembrie 2009 - 31 martie 2010, utilizatorii sistemului centralizat de
încălzire au primit, în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie era mai mic de
615 lei, un ajutor lunar prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energia termică.
Pragul maxim al ajutorului a fost dat de un consum maxim lunar stabilit de legislaţie în funcţie de
tipul apartamentului şi de zona de temperatură. Persoanele singure au beneficiat de o compensare
mai mare cu 10% faţă de proporţiile stabilite pe familie. Pentru familiile şi persoanele singure
beneficiare de ajutor social, compensarea s-a acordat în proporţie de 100%.
5 Legea nr.584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 84
Pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale legislaţia a stabilit un cuantum diferit pentru 9
tranşe de venituri, în funcţie de venitul net lunar pe membru de familie. Cuantumul minim a fost
sezonul rece 1 noiembrie 2009 - 31 martie 2010 de 19 lei, corespunzător tranşei de venit între 540,1
şi 615 lei, iar cel maxim de 262 lei.
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri s-a
acordat de asemenea în funcţie de nivelul de venituri ale familiei, în cuantumuri între 16 şi 54 lei.
Plafonul de venituri până la care s-a primit acest ajutor a fost de 615 lei venit mediu net lunar pe
membru de familie. Pentru beneficiarii de ajutor social suma acordată a fost de 58 lei.
Numărul mediu lunar de beneficiari de ajutoare de încălzire cu energie termică furnizată în
sistem centralizat la sfârşitul sezonului rece noiembrie 2009 – martie 2010 a fost de circa 360 mii
familii.
Numărul de familii şi persoane singure beneficiare de ajutoare de încălzire cu gaze naturale
a fost de circa 610 mii.
Numărul de beneficiari de ajutoare pentru încălzirea cu lemne, cărbuni şi combustibili
petrolieri, acordate din bugetul de stat pentru sezonul rece noiembrie 2009 – martie 2010, a fost de
circa 2.400 mii familii.
În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2010 au fost plătite cumulat ajutoare de încălzire în
valoare de 857.299.774 lei, din care:
• 15,5% pentru încălzirea cu energie termică furnizată în sistem centralizat
(133.318.593 lei),
• 30,1% pentru utilizatorii de gaze naturale (257.763.938 lei),
• 54,4% pentru cei ce folosesc pentru încălzire lemne, cărbuni sau combustibili
petrolieri (466.217.243 lei).
Datorită modului specific de acordare a acestor ajutoare (aşa cum a fost arătat mai sus,
acestea se acordă corespunzător sezonului rece noiembrie – martie, iar beneficiarul poate opta
pentru acordarea acestora într-o singură tranşă sau lunar), influenţa acestor tipuri de transferuri nu
se poate determina cu exactitate. Pe baza faptului că au rezultat din anchetă în medie la nivelul
anului 2010 circa 225 mii gospodării beneficiare, se poate concluziona că mai mult de 31 mii
persoane au ieşit din sărăcie datorită acestor transferuri.
E. Alte prestaţii
1. Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate6
6 Legea nr.122/2006 privind azilul în România
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 85
În anul 2010, un număr mediu lunar de 40 persoane au beneficiat de ajutorul rambursabil
acordat persoanelor refugiate, în sumă totală de 218.160 lei.
2. Sprijinul financiar la încheierea căsătoriei
Pentru familiile nou constituite s-a acordat în anul 2010 un sprijin financiar în cuantum de
200 euro, indiferent de cetăţenia soţilor, cu condiţia ca fiecare dintre soţi să se afle la prima
căsătorie şi să aibă domiciliul sau reşedinţa în România. În anul 2010 numărul celor care s-au
căsătorit şi au beneficiat de acest program a fost de 42.038 familii, în scădere faţă de anul 2009 cu
51.741 familii. Sumele plătite în anul 2010 au fost de 35.819.168 lei, mai mici cu 42.412.684 lei
faţă de anul anterior, având în vedere faptul că acest sprijin financiar nu s-a mai acordat începând cu
luna iulie.
F. Total prestaţii
În anul 2010, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi autorităţile locale au
acordat pentru prestaţiile de asistenţă socială amintite aproximativ 9.460.000.000 lei.
Plata prestaţiilor sociale a fost asigurată în cea mai mare parte de la bugetul de stat, prin
Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale.
Tabel nr. 6. Sume acordate din bugetul M.M.F.P.S.
beneficiarilor principalelor prestaţii sociale, în anul 2010
Prestaţia socială Sume plătite (lei)
Total 8.958.469.196Alocaţia de stat pentru copii 2.916.950.652Indemnizaţie creştere copil (inclusiv c.a.s.s) 2.335.443.486Prestaţii pentru pers. cu handicap 2.059.913.267Ajutoare pentru încălzire 857.299.774Alocaţia complementară şi alocaţia pentru familia monoparentală 631.206.192Alocaţia lunară de plasament 55.648.234Alocaţia şi trusoul pentru copii nou-născuţi 52.142.054Sprijin financiar la constituirea familiei 35.819.168Stimulent 12.256.609Altele, din care: 1.789.760
Ajutoare financiare 1.351.000Ajutoare de urgenţă 220.600Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate 218.160
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 86
Cea mai mare parte a resurselor gestionate de M.M.F.P.S a fost direcţionată în anul 2010
către alocaţia de stat pentru copii (aproximativ 32,6%), prestaţie care se acordă însă celei mai mari
părţi din beneficiari (3.893 mii copii).
Grafic nr.14. Distribuţia sumelor acordate din bugetul M.M.F.P.S.
beneficiarilor de prestaţii sociale, în anul 20101
1Sumele reprezentate nu includ taxele poştale
O pondere însemnată în cheltuielile cu prestaţiile (26,1%) au avut-o sumele destinate plăţii
indemnizaţiilor pentru creşterea copilului (prestaţie ce însumează aproximativ 197 mii familii care
au in componenţa lor un copil mai mic de 2 ani).
Pentru stimulentul acordat părintelui îndreptăţit la plata indemnizaţiei care realizează
venituri profesionale (circa 10 mii beneficiari) s-au acordat 0,1% din totalul cheltuielilor.
Prestaţiile destinate persoanelor cu handicap au o pondere de 23,0% în totalul prestaţiilor
administrate de M.M.F.P.S, numărul de beneficiari fiind de peste 663 mii persoane (la estimare au
fost luaţi în considerare numai beneficiarii de buget personal complementar lunar pentru persoanele
cu handicap grav, accentuat şi mediu, însă aceste prestaţii se adresează şi altor persoane cum ar fi
însoţitorii, copiii şi familiile care au în componenţă persoane cu handicap, aşa cum s-a precizat
anterior).
Ajutoarele de încălzire au reprezentat circa 9,4% din sumele cheltuite în anul 2010, numărul
de beneficiari fiind de circa 360 mii familii care utilizează pentru încălzire energie termică în sistem
centralizat, 610 mii familii care folosesc în acest scop gaze naturale şi 2.400 mii familii care se
încălzesc cu lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 87
Alocaţiile pentru familiile cu venituri mici care au copii în întreţinere (alocaţia familială
complementară şi alocaţia pentru familia monoparentală) au avut o pondere de 7,1% în totalul
prestaţiilor şi au totalizat 805 mii familii beneficiare, din care fac parte circa 1.412 mii copii.
Sumele acordate familiilor nou constituite au totalizat 0,4% din prestaţiile analizate,
numărul de beneficiari fiind de aprox. 42 mii familii.
Pentru circa 150 mii nou-născuţi s-au acordat aproximativ 0,6% din sumele cheltuite pentru
prestaţiile sociale.
Celelalte prestaţii sociale prezentate în acest capitol au avut o pondere de 0,6% din sumele
plătite, cea mai mare parte din aceste fonduri fiind destinate alocaţiilor de plasament.
La calculul acestor ponderi în totalul sumelor cheltuite pentru prestaţii sociale nu s-a luat în
considerare ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat, prestaţie care nu s-a acordat
în anul 2010 din bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Acest program a avut
circa 232 mii familii beneficiare (care cuprind peste 583 mii persoane), pentru care s-au cheltuit în
anul 2010 circa 500 milioane lei.
Comparativ cu anul anterior, în anul 2010 principalele programe cu influenţă asupra prevenirii
şi combaterii sărăciei au beneficiat de o finanţare sporită. Astfel, sumele plătite pentru alocaţiile
familiale complementare au crescut cu 37.143.421 lei, cele acordate ca alocaţii de susţinere pentru
familia monoparentală cu 8.299.503 lei, iar cele destinate ajutoarelor de urgenţă de la bugetul local
cu 12.625.645 lei. Sumele plătite drept ajutoare sociale pentru asigurarea venitului minim garantat
au crescut în această perioadă cu 64.514.856 lei. O creştere importantă au înregistrat-o de asemenea
prestaţiile adresate persoanelor cu handicap, însă cea mai mare creştere a sumelor acordate a avut-o
programul de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului (tabel nr. 7).
Ca procent faţă de anul anterior, în anul 2010 sumele plătite ca alocaţii de susţinere pentru
familia monoparentală au crescut cu 4,6%, ca alocaţii familiale complementare cu 9,2%, ca ajutoare
sociale pentru asigurarea venitului minim garantat cu 15,6%, ca indemnizaţii pentru creşterea
copilului cu 27,3%, iar ca ajutoare de urgenţă acordate de la bugetul local cu 76,7%.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 88
Tabel nr.7. Prestaţii de asistenţă socială acordate în anul 2010
Indicator
Număr beneficiari Sume plătite cumulat - lei
U.M. 2010 2009 Modificare
absolută +/-
2010 2009 Modificare
absolută +/-
Alocaţia de stat pentru copii număr mediu/lună 3.892.407 3.888.014 4.393 2.916.950.652 2.894.505.562 22.445.090 Indemnizaţie pentru creşterea copilului număr mediu/lună 196.495 181.405 15.090 2.212.724.834 1.737.806.517 474.918.317 Contribuţii pentru asigurările de sănătate aferente indemnizaţiei pentru creşterea copilului număr mediu/lună 199.913 184.305 15.608 122.718.652 94.034.065 28.684.587 Stimulent număr mediu/lună 9.769 14.575 -4.806 12.256.609 18.716.374 -6.459.765 Alocaţia pentru copii nou-născuţi număr total 128.802 196.567 -67.765 29.633.830 44.448.690 -14.814.860 Trusoul pentru nou – născuţi număr total 149.455 202.166 -52.711 22.508.224 30.311.035 -7.802.811 Alocaţia familială complementară număr mediu/lună 604.609 548.579 56.030 442.171.255 405.027.834 37.143.421 Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală număr mediu/lună 200.656 193.958 6.698 189.034.937 180.735.434 8.299.503 Sprijin financiar la constituirea familiei număr total 42.038 93.779 -51.741 35.819.168 78.231.852 -42.412.684 Alocaţia lunară de plasament număr mediu/lună 43.779 45.436 -1.657 55.648.234 57.501.267 -1.853.033 Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate număr mediu/lună 40 50 -10 218.160 330.372 -112.212 Indemnizaţia lunară pentru însoţitorii adulţilor cu handicap vizual grav număr mediu/lună 44.918 45.186 -268 265.305.997 242.976.126 22.329.871 Indemnizaţia lunară pentru adulţii cu handicap grav şi accentuat număr mediu/lună 547.138 526.285 20.853 1.165.989.914 1.103.294.888 62.695.026 Bugetul personal complementar lunar pentru persoanele cu handicap grav, accentuat şi mediu număr mediu/lună 663.515 635.444 28.071 568.283.830 537.692.301 30.591.529 Indemnizaţia lunară de hrană cuvenită persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA număr mediu/lună 6.862 6.521 341 32.550.157 30.751.085 1.799.072 Alocaţia de hrană pentru copii cu handicap HIV / SIDA număr mediu/lună 207 267 -60 695.321 934.048 -238.727 Ajutoare de urgenţă - buget de stat număr total 45 - 45 220.600 - 220.600 Ajutoare financiare număr total 11 1 10 1.351.000 1.304.040 46.960 Ajutoare de urgenţă - buget local număr total 54.646 37.050 17.596 29.096.481 16.470.836 12.625.645 Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat număr mediu /lună 232.366 221.603 10.763 479.099.136 414.584.280 64.514.856 Ajutorul pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile de înmormântare număr total 4.778 5.295 -517 2.207.030 2.125.862 81.168
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 89
Sumele cheltuite pentru cele mai importante prestaţii de asistenţă socială prezentate în
tabelul nr.7 au crescut în anul 2010 faţă de anul anterior cu 692.701.553 lei, ceea ce înseamnă o
creştere procentuală de 8,8%. Datorită modului particular de acordare a ajutoarelor de încălzire,
acestea nu au fost luate în considerare în această analiză.
La sfârşitul anului 2010 au fost modificate o serie de programe sociale, prin acte normative
care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2011, fiind urmărită o concentrare mai bună a acestora pe
persoanele care au cel mai mult nevoie de sprijin financiar, şi anume venitul minim garantat,
alocaţiile familiale, indemnizaţia de creştere a copilului. Restructurarea acestor programe a fost
realizată având în vedere că o mai bună utilizare a resurselor financiare permite acordarea unor
beneficii sociale mai ridicate persoanelor care sunt în risc accentuat de sărăcie şi excluziune
socială. A fost urmărită de asemenea incluziunea socială activă prin stimularea angajării
persoanelor pentru a nu mai fi dependente de sistemul de prestaţii, un obiectiv important la nivel
european. Ca exemplu în acest caz menţionăm acordarea unui stimulent de inserţie în cuantum
majorat pentru persoanele care ar fi îndreptăţite la indemnizaţia de creştere a copilului.
În graficul nr.15 au fost reprezentate ratele de sărăcie înregistrate în cazul în care nu s-ar fi
acordat una din prestaţiile menţionate.
Grafic nr.15 Rata sărăciei absolute în absenţa unor transferuri de asistenţă socială (%)
0
2
4
6
87,39
6,385,77 5,69 5,40 5,32 5,22
Se observă că, dintre prestaţiile sociale analizate, influenţa cea mai mare asupra reducerii
sărăciei o are alocaţia de stat pentru copii. Acest fenomen se explică atât prin numărul mare de
beneficiari cât şi prin faptul că familiile cu mulţi copii sunt mai expuse riscului de sărăcie.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 90
Tabel nr.8. Ratele sărăciei absolute (la nivel de gospodărie) înainte şi după
transferurile sociale în anul 2010, în funcţie de numărul de copii
Număr de copii (0-14 ani)
După transferurile
sociale
Înainte de transferuri sociale (transferurile nu includ pensiile)
Înainte de transferuri sociale (transferurile
includ pensiile)
fără copii 2,6 5,1 47,5
1 copil 4,1 10,8 21,8
2 copii 5,7 17,5 27,8
3 copii 17,1 39,4 51,0
4 copii şi peste 19,5 48,3 51,8
Aşa cum rezultă din tabelul nr.8, probabilitatea ca membrii unei gospodării să fie săraci
creşte substanţial o dată cu numărul de copii din gospodării, rata sărăciei absolute după
transferurile sociale pentru gospodăriile care au în componenţă 4 sau mai mulţi copii fiind de 5,6
mai mare decât media naţională.
În cazul în care din consumul gospodăriilor se scad transferurile sociale provenite din
indemnizaţii de şomaj şi prestaţii de asistenţă socială, rata sărăciei pentru acest tip de gospodării
devine de 6,0 ori mai mare decât media naţională, ceea ce arată eficacitatea acestor transferuri.
Dacă se deduc din consumul gospodăriilor toate tipurile de transferuri sociale, rata sărăciei
creşte foarte mult pentru gospodăriile fără copii, având în vedere că există o probabilitate mare să
aibă în componenţa lor pensionari, însă maximul se întâlneşte tot în cazul gospodăriilor cu trei sau
mai mulţi copii.
Programul de garantare a unui venit minim are de asemenea influenţă semnificativă în ceea
ce priveşte reducerea sărăciei, acesta fiind de fapt scopul instituirii prestaţiei.
Următoarele programe sociale din ierarhie care diminuează sărăcia sunt cele destinate
persoanelor cu handicap. La 31 decembrie 2010, erau încadrate în diferite grade de handicap
689.680 persoane, influenţa prestaţiilor asupra diminuării sărăciei fiind astfel determinată de
numărul mare de familii din care fac parte acestea.
Totuşi, aşa cum a fost menţionat anterior, în urma prelucrării datelor anchetei, a rezultat un
număr mai redus al beneficiarilor de acest tip de indemnizaţii faţă de cel real, ceea ce conduce la
concluzia că influenţa estimată a acordării acestor tipuri de programe asupra ratei de sărăcie este
diminuată.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 91
Alocaţia familială complementară este ceva mai bine reflectată în datele anchetei, cu o
pondere de 68% a beneficiarilor rezultaţi din anchetă în totalul beneficiarilor raportat de
M.M.F.P.S. Rata sărăciei în lipsa acestui program social a fost de 5,40%, comparativ cu 5,17% în
urma acordării lui, ceea ce înseamnă că prestaţia îşi atinge scopul de protejare a familiilor cu copii
împotriva riscului de sărăcie.
De asemenea, alocaţia pentru familiile monoparentale reduce numărul de persoane sărace,
însă cuantificarea efectului real al acesteia asupra sărăciei este afectată de faptul că numai o
cincime din beneficiarii prestaţiei au fost cuprinşi în datele prelucrate pe baza eşantionului.
Indemnizaţia pentru creşterea copilului pare să influenţeze mai mult rata sărăciei decât cele
două prestaţii de mai sus. Această situaţie este dată de faptul că reprezintă unica sursă de venit a
părintelui îndreptăţit să primească această prestaţie, iar cuantumul este de minim 600 lei.
Numărul gospodăriilor care au declarat că primesc ajutoare de încălzire este foarte mic, de
aceea nu pot fi trase concluzii privind eficienţa programului. Datele disponibile arată totuşi că
programul contribuie la reducerea sărăciei.
Acordarea de burse elevilor şi studenţilor a determinat o reducere potenţială a numărului de
persoane sărace cu circa 11 mii persoane, iar acordarea unor sume de bani elevilor proveniţi din
familii cu venituri reduse, prin programul naţional de protecţie socială „Bani de liceu”, instituit de
H.G. nr.1488/ 2004, a determinat o reducere de aproximativ 19 mii persoane.
Rata sărăciei absolute în lipsa transferurilor de asistenţă socială propriu–zise, amintite
anterior, a fost în anul 2010 de 10,31%, ceea ce înseamnă că, în lipsa principalelor prestaţii
sociale, circa 2.212 mii de persoane ar fi fost sărace conform definiţiei sărăciei absolute, conform
estimărilor bazate pe Ancheta Bugetelor de Familie. Pentru comparaţie, amintim că după primirea
transferurilor sociale rata sărăciei a fost de 5,17%, iar numărul de săraci de 1.109 mii persoane.
Alte programe care au avut influenţă asupra stării de sărăcie
Gospodăriile, pe baza chestionarului, au furnizat date privind beneficiile sociale primite în
natură, fiind calculată în chestionar valoarea monetară a acestora.
Din extinderea datelor eşantionului a rezultat că aproape 620 mii persoane au beneficiat
direct în anul 2010 de medicamente gratuite sau compensate. Acest program nu a avut însă o
influenţă semnificativă în ceea ce priveşte sărăcia (creşterea ratei de sărăcie în lipsa compensării a
fost de 0,03%), ceea ce duce la concluzia că puţine gospodării cu venituri reduse prezintă o
majorare potenţială a consumului datorită primirii de medicamente compensate sau gratuite.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 92
Programul instituit de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de
produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi pentru
copii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore, cu modificările şi completările
ulterioare, cunoscut ca programul „Cornul şi laptele”, generează reducerea ratei de sărăcie în
rândul populaţiei, din prelucrarea datelor rezultând o creştere a ratei sărăciei în absenţa acestuia de
0,19%.
Facilităţile legate de transport au o influenţă redusă asupra ratei de sărăcie.
Cumulat acordarea acestor beneficii determină ieşirea din sărăcie a circa 62 mii persoane.
Conform datelor ABF, acordarea prestaţiilor băneşti de asistenţă socială amintite mai sus a
determinat prevenirea intrării în sărăcie a unui număr de aproximativ 1.103 mii persoane.
Dacă se ţine cont şi de influenţa programelor sociale care nu reprezintă transferuri directe
băneşti, considerate ca asistenţă socială în sens larg, aproximativ 1.197 persoane s-ar fi adăugat la
numărul de persoane sărace conform definiţiei sărăciei absolute.
Se poate spune astfel că programele de asistenţă socială derulate de Guvernul României au
influenţat semnificativ nivelul de trai al populaţiei cu venituri reduse.
CAPITOLUL V. Concluzii
În anul 2010, numărul persoanelor care au beneficiat direct de cel puţin una din
formele de protecţie socială amintite (pensii, indemnizaţii de şomaj, prestaţii de asistenţă
socială) a fost de 10.978 mii, cifră ce reprezintă aproximativ jumătate din populaţia
României.
Astfel, o parte însemnată din veniturile populaţiei au provenit din transferuri sociale.
Ponderea transferurilor sociale băneşti (inclusiv pensiile) în veniturile totale a fost în anul 2010
de 31,9% ca medie la nivel naţional, de 39,4% în veniturile persoanelor sărace conform definiţiei
sărăciei absolute şi de 48,3% în veniturile celor sărace sever. Dacă în sumele primite din
transferurile sociale luate în considerare nu se includ pensiile, această pondere a fost de 5,6% la
nivelul întregii populaţii, de 18,8% în cazul persoanelor sărace absolut şi 30,8% în cazul
persoanelor sărace sever.
Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 93
Grafic nr.16. Rata sărăciei absolute după şi înainte de acordarea transferurilor sociale băneşti, în anul 2010 (%)
5,2
11,5
37,2
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
25,0
30,0
35,0
40,0
După transferurile sociale
Înainte de transferurile sociale (transferurile nu
includ pensiile)
Înainte de transferurile sociale (transferurile
includ pensiile)
În graficul nr.16 se observă creşterea ratei sărăciei pe măsură ce transferurile sociale se scad
din consumul gospodăriilor. Se poate observa că în anul 2010 rata sărăciei ar fi crescut de la 5,2%
la 11,5% în lipsa indemnizaţiilor de şomaj şi a prestaţiilor de asistenţă socială, cu 6,3 pp, în timp
ce această creştere măsurată în anul 2009 a fost de la 4,4% la 10,2%, cu 5,8 pp, ceea ce arată că în
anul 2010 s-a realizat o protecţie socială mai bună a populaţiei cu venituri mici. De asemenea,
corespunzător acordării tuturor transferurilor sociale, rata sărăciei a crescut în anul 2010 cu 32,9
pp, comparativ cu 31,0% pp în anul 2009.
În lipsa transferurilor sociale băneşti, în anul 2010, rata sărăciei ar fi fost de circa 37,2%, iar
aproximativ 7.980 mii persoane ar fi fost sărace.
Dacă din consumul gospodăriilor s-ar fi scăzut doar drepturile de asigurări sociale de şomaj
şi cele de asistenţă socială (nu şi cele din pensii), rata sărăciei ar fi fost de 11,5%, iar numărul de
săraci ar fi fost astfel de 2.466 mii.
Ca efect conjugat al neacordării tuturor transferurilor sociale (în bani sau în natură) rata
sărăciei absolute ar fi fost în anul 2010 de 38,0%, ceea ce corespunde unui număr de 8.150 mii
persoane sărace.
Astfel, se poate concluziona că, în România, transferurile sociale şi în mod deosebit pensiile
au un rol foarte important în reducerea sărăciei.
***