REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
1
ANUL I
IANUARIE ,2015,
NR.1
ANUL II,
IANUARIE ,
2015,NR.1
REVISTĂ DE CULTURĂ
ŞI CREAŢIE LITERARĂ
PENTRU COPII ŞI
ADOLESCENŢI
DIN CUPRINS:
Violeta Mihăeş,Cartea şi
calculatorul, Editorial ,
pag.3-4
Alexandru Sprinceană,
Inventarierea , pag 9-11
Comori creştine , pag 17-19
Ion Ionescu –Bucovu,Mihai
Eminescu la cea de a 165-a
aniversare de la naştere,
pag 27-32
Terasa recreaţiei mari ,
pag.45-49
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
2
Colegiul de redacţie
Director-
Elena Vornicescu;
Redactor –şef-
Violeta Mihăeş;
Redactor-şef adjunct-
Tamara Vornicescu;
Secretar Redacţie-
Gabriela Ioniţă;
Redactori:
Cristina Gambaşu,(corrector)
Mihaela Zaharia,(corrector)
Constantin Bidulescu,
Teodora Noje,
Ioana Zadic.
Consultant-
-Ioan Muntean
Tehnoredactor-
Elena Vornicescu
Parteneri:
Ion Anton , redactor –şef la
revista ,,Florile dalbe”,
membru al USM şi USR,
Republica Moldova
George Stroia, redactor-şef la
rev.,,ARMONII
CULTURALE”, Membru
corespondent al Academiei
româno-Americane de Arte şi
Ştiinţe
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
3
Editorial
Cartea și calculatorul
Dragii mei, iată-ne la un nou început de an, pe care ni-l dorim cu toții mai darnic, mai bogat, în care
profesorii și părinții să fie îngăduitori cu noi și să ne lase să facem ce vrem. Ce să vă urez? La mulți și la mai
multe…cărți lecturate sau jocuri pe internet jucate? Eu spun că prima, voi sigur veți spune că a doua urare ar
fi mai potrivită.
Înțeleg alegerea voastră, dar mă cam cuprinde disperarea. Majoritatea dintre voi considerați că
lectura unei cărți este un lucru absolut plictisitor și fără rost. Păi de ce să mai citiți voi cartea când dați un
clic și găsiți totul pe internet: fișe de lectură, comentarii, rezumate, rezolvări etc.? Aici aveți dreptate. Nu
irosiți timp și repejor treceți de etapa istovitoare a rezolvării temelor pentru a doua zi, o mai păcăliți și pe
profa de română…S-o credeți voi!
Internetul vă oferă totul: puteți explora lumi aflate la mii de kilometri depărtare, vă puteți crea
avatarul vostru, puteți cunoaște oameni de pe alte continente, puteți comunica cu ei, puteți afla aproape orice
informație la orice oră, puteți asculta ultimele noutăți muzicale și viziona cele mai noi filme. Nimeni nu
contestă acest lucru. Aveți grijă însă, internetul vă dă totul, dar „fură timp”; prea mult timp pe care l-ați fi putut petrece cu prietenii în parc sau într-o excursie, în care ați fi putut sta cu familia jucând remi sau „ Nu te
supăra frate”, sau…ați fi putut citi o carte. „Iar cărți!”, o să-mi spuneți.„Mai bine vedem filmul!”, o să
adăugați. E și asta o soluție. Vă mărturisesc că și eu, în liceu, când nu mai reușeam să termin de citit o carte,
mergeam la bibliotecă și ascultam versiunea radiofonică a operei. Țin minte că așa am reușit să-mi termin
comentariul la „Baltagul”. Dar asta s-a întâmplat foarte rar, pentru că mie chiar îmi place să citesc. Asta e,
sunt o norocoasă!
Dacă nu v-ați plictisit, o să vă împărtășesc experiența mea cu privire la ecranizarea romanelor. La fel
ca și voi, fiul meu nu prea vrea să citească. Anul trecut, de Crăciun, a primit cadou cartea „Eragon” pe care a
abandonat-o imediat. Ca să-l încurajez s-o citească, m-am apucat eu de ea. Închipuiți-vă, să citesc o carte
pentru adolescenți! Contrar așteptărilor mele, cartea m-a fascinat încă de la început, și am citit-o pe
nerăsuflate. Intrigat, ștrengarul meu a citit-o și el. A, uitasem să vă spun că era doar primul volum, așa că am
fost „obligată” să cumpăr și celelalte volume, trei la număr. După o asemenea „aventură” nemaipomenită,
am hotărât să vizionăm împreună și filmul. Nimic mai simplu. Am căutat pe internet și am făcut rost de film,
l-am văzut și am rămas amândoi foarte dezamăgiți: filmul era o versiune palidă a cărții. Lipseau o groază de
personaje, o groază de întâmplări, firul acțiunii nu se unduia ca o linie șerpuită, ci semăna mai mult cu una
frântă. Dacă n-am fi citit cartea, n-am fi realizat asta, dar așa…nu ne-a putut păcăli nimeni! Deci, filmul nu
poate înlocui cartea, vă spun din experiență, chiar dacă ecranizarea este una reușită.
O să vă uitați la mine neîncrezători și o să vă scotociți prin „sertărașe” ca să descoperiți alte
argumente pe care să mi le prezentați triumfători. Deștepți cum vă știu, o să le găsiți repejor și-o să-mi
spuneți: „ Cărțile adună praf, ocupă spațiu prea mult, sunt niște antichități!”. Așa o fi, cum spuneți voi, dar
haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim o lume fără cărți, o lume în care toate cărțile
sunt interzise și voi sunteți manipulați prin intermediul televiziunii. Vedeți cu ochii minții această lume?
Alții, mai deștepți ca noi, și-au imaginat această lume, demult, acum aproape 50 de ani. Și ajungem iar la
film…Regizorul Franҫ ois Truffaut a realizat filmul „ Fahrenheit 451”, scenariul având la bază romanul cu
același nume de Ray Bradbury. Și acum o să mă întrebați: „ Ce-i Fahrenheit 451, acesta?”, iar eu o să vă
răspund: e temperatura la care hârtia începe să ardă.
Filmul ne prezintă o lume în care cărțile sunt condamnate să fie arse, o lume imbecilă unde cei care
ascund cărți sunt aspru pedepsiți. Cam nedrept, nu? În toată această nebunie, se mai găsesc și indivizi care
iubesc cărțile și care fac orice să le protejeze, ca mai apoi, să transmită informația cuprinsă între copertele
lor, generațiilor viitoare. Departe de falsa civilizație, la marginea unei păduri, aceștia au un tărâm numai al
lor, lumea fascinantă a „oamenilor cărți”, o împărăție unde au renunțat la identitatea umană și și-au asumat-o
pe cea a unei cărți. E cartea preferată pe care o învață pe de rost și pe care o recită oricui vrea să asculte. Să
vă mai povestesc? Ia puneți voi mâna și vizionați filmul, ia puneți voi mâna pe o carte și citiți-o, bineînțeles!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
4
E evident, nu mai putem concepe viața fără telefon, televizor sau calculator. Nici eu nu mai pot trăi
fără ele. Asta e. Ele sunt o necesitate, dar să avem grijă să nu se transforme în dependență.
„Dependența de internet e pe punctul să devină un simptom major al depresiei”, spunea psihiatrul
Serge Tisseron. În formarea voastră ca oameni compleți și complecși, nici una dintre cele două surse nu
trebuie să lipsească: nici cartea, nici calculatorul. A fi privați sau a vă priva de una dintre ele, este o mare
greșeală.
Utilizați noile tehnologii (calculator, telefon, televizor) cu măsură și precauție, rezervați-vă timp
pentru activități în aer liber, împreună cu prietenii reali, pentru lectură. Nu vă izolați într-o lume virtuală ce
vi se pare primitoare și permisivă! Virtualul nu-i lasă ușor să plece pe cei pe care i-a prins în mreje! Și nu
uitați: LECTURA NU DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂȚII, UTILIZAREA EXCESIVĂ A NOILOR
TEHNOLOGII, DA!
Violeta Mihaeş
Gata , s-a sfârşit vacanţa,
Este vremea, dragii mei,
Să refacem ambianţa
Cu poveşti cu prinţi şi zmei.
Toate-acestea le găsiţi
În revista mea frumoasă,
Dar vă rog să vă grăbiţi
S-o luaţi la voi acasă.
Pe-ndelete să-i citiţi
Fiecare povestire,
Nu doar să o frunzăriţi
Şi apoi să-mi daţi de ştire.
Vreau să vă cunosc părerea
Pro, sau contra, se-nţelege,
De la voi îmi iau puterea
Şi dorinţa voastră-i lege!
Acestea sunt CONDEILE
TIMPULUI în literatura
Castelului Fermecat.
Condeiul albastru aparţine
PREZENTULUI, cel roz-
TRECUTULUI(clasicilor),c
el verde-VIITORULUI
(tinere talente).Călătorind
prin Castelul nostru
te vei convinge că ele sunt
fermecate şi vrăjesc cititorul
Bunicule, ce-s cu
aceste condeie
colorate?
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
5
SALONUL UNIUNII
SCRIITORILOR
PENTRU COPII
Bunicule , ce
lăzi sunt
acestea???
Acestea sunt lăzile comorilor pe
care trebuie fiecare copil să le
deschidă dacă vrea să fie om bogat
în viaţă.
Păşind pragul Castelului fermecat
chiar la uşa fiecărui salon veţi găsi
diferite lăzi. Deschideţi-le şi
minunea se va săvârşi. Veţi deveni
mai informaţi, mai creativi, mai
harnici , mai veseli, mai ingenioşi,
mai buni la suflet , deci mai bogaţi.
Ninge cu poveşti
Ninge cerul cu poveşti,
Peste case bătrâneşti
Dănţuiesc fulgi de mătase,
Hornuri pufăie pe case.
În ferestre ce visează,
Iarna florile-şi pictează,
Ochi zglobii, păr în inele
Se ivesc dintre perdele.
Vântul zburdă în rafale
Printre ramurile goale,
Pe câmp, plapuma de nea
Tremură de frig şi ea.
În uliţă, pe-nserat
Ies bicele la-ncercat,
Prin case ard sobele,
Pe deal se-aud tobele!
Noaptea doarme pe-un hogeag
Şi zăpada jos pe prag,
Iar în casă, sub ogheal,
Cântă somnul la caval!
C.Nechita
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
6
SFATURI UTILE
Cum alegem ghiozdanul pentru
şcoală
Un sfat util din partea specialiştilor este acela că ghiozdanul şcolarului să nu cântărească mai mult de 10-15% la sută din greutatea sa corporalaă Din păcate, de multe ori ghiozdanele sunt supraîncărcate şi ele ajung să cântărească până la 40 la suta din greutatea corporală, ceea ce poate fi foarte dăunător pentru un copil aflat înca în creştere. În ceea ce priveşte alegerea ghiozdanului trebuie să ştiţi că medicii recomandă ghiozdanele cu bretele late, care nu taie şi nu incomodează umerii copilului. De asemenea, tot medicii îi sfătuiesc pe părinţi să evite să cumpere ghiozdane cu rotile deoarece acestea, în timp, deformează coloana vertebrală a copiilor.
Ghiozdănele colorate
Ghiozdănele colorate,
Sprintene şi jucăuşe
S-au urcat colea, în spate
Şi saltă mereu ghiduşe!
Dau năvală către şcoală,
Parcă-s nişte apucate;
Să aibă oare vreo boală,
De-au pornit-o aşa toate?!
Şcoala poate doar să ştie
Ce-i cu astă adunare,
Dar cu aşa gălăgie,
Cine o-nţelege oare?!
Doar că la un semn, se pare,
Iată! Rânduri se formează,
Se-aud voci ce strigă tare,
Zarva se mai aplanează!
Pe sub flori aliniate
Trec ghiozdanele uşor,
Înţeles-au acum toate
Ce le spuse Petrişor.
De azi vor veni mereu
Pregătite pentru şcoală;
Le va fi poate cam greu,
Dar nu-i rostul de chiuleală!
Peste doar câteva clipe
Şcoala le-nghiţi pe toate
Şi-mpărţite pe echipe
Acum stau în bănci culcate!
În aşteptarea Moşului
Ca în fiecare an,
Papuceii lustruiţi
Şi-au făcut iarăşi un plan
Pentru cei ce-au fost cuminţi!
S-au aliniat frumos
De la uşă pân’ la pat;
Nu vezi fir de praf pe jos,
Semn că Moşu-i aşteptat! Şi-au legat chiar şi fundiţe, Parcă sunt scoşi din vitrină Şi cu zâmbet în blăniţe Îl aşteaptă iar să vină!
Lungă pare aşteptarea... Timpul curge printre stele, Se-aud paşi, îmi pierd răbdarea... Dau fuga la ciuboţele! Dar degeab-am alergat; Am vrut doar să-l văd un pic! Cred că Moşul m-a uitat, N-o să-mi aducă nimic! Şi mi-s ochii-aşa de grei... Tare mai sunt somnoros! Dar le spun la papucei Să-l aştepte ei pe Moş! Eu n-am fost aşa cuminte, Dar puţin m-am străduit! Rog pe Moş să ia aminte, Pe papuci, eu i-am gătit! Şi-apoi, mult am aşteptat Tot pândind pe după uşă! De crezi că n-am ascultat Lasă-mi doar o nuieluşă!
Lăbuş
Iarnă e şi geru-i greu, Iar Lăbuş o duce rău! Nu mai ştie ce să facă, Tremuratul să-i mai treacă! Că iarna când a venit L-a găsit cam nâpârlit; De ştia că iarna-i grea Cojocel îşi cumpăra! Pân’ o da în primăvară, El tot scheaună pe-afară, Frigu-l muşcă de picioare Şi strigă în gura mare: -Iarnă, fii şi tu mai blândă, Nu mai fi aşa zăludă! Dacă tu mă auzi bine, Gândeşte-te şi la mine! Că eu sunt doar un căţel Şi nu-mi place chiar defel! Când te văd aşa geroasă, Nici nu pot să ies din casă!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
7
Personajul atât de iubit de copii,
care le aduce cadouri, Moş
Crăciun, se bazează pe un
personaj real, foarte popularul
Sfântul Nicolae din Mira, care a
trăit în secolul al patrulea. Sfântul
Nicolae este unul din cei mai
populari sfinţi creştini, şi cel mai
popular sfânt care nu apare în
Biblie. Sfântul Nicolae este şi cel
mai pictat sfânt, fiind depăşit doar
de Sfânta Fecioară, Maria.
Vestimentaţia lui Moș Crăciun,
asa cum îl știm noi astazi, a fost
realizata in 1860, de către
caricaturistul Thomas Nast;
Conform unui recensământ realizat
în anul 1999 a populaţiei din
America de Nord și Europa, în
noaptea de Crăciun, Moșul ar trebui
să ajungă la 42,466,666 de case în
doar 12 ore, adică la 983 de case pe
secundă;
Cel mai mare cadou de Crăciun
primit de cineva este ... Statuia
Libertăţii. Francezii au dăruit-o
americanilor în 1886; Cel mai popular colind din lume
nu este „Silent Night" sau „Jingle
Bells" (a fost scris iniţial pentru
celebrarea zilei Recunoștinţei, în
1857), ci "White Christmas",
cântat de către Bing Crosby;
Cristina Geambaşu
Poveste de Crăciun
Uite, ninge şi ce-mi place,
fulgii tot dau să se joace,
când îmi coboară-n pălmuţe
se transformă în steluţe.
Iarna asta... ce magie,
parcă-i puf de păpădie
şi-aş mai sta cu ea un pic
dacă n-ar fi aşa frig...
Nu v-am zis?... azi sunt bogat
că am fost la colindat,
mi-au dat oameni cunoscuţi
covrigi, mere şi bănuţi
şi mă bucur, că eu mâine
am să pun pe masă pâine,
poate s-o însenina
şi biata mămica mea,
care tot plânge de-un timp,
parcă are-n suflet ghimpi
şi în inimă tăciuni
că nu vine Moş Crăciun
că nu ştie-a noastră casă...
Să nu vină, cui îi pasă?
Aş fi vrut, poate să-l văd,
dar de nu, nici nu-i prăpăd,
pe noi dacă nu ne vede,
treaba lui, că tot el pierde
a mamei dulce poveste
despre-un prunc născut în iesle...
Tata-mi stă la căpătâi,
ce cald e-n braţele lui!...
Mama cântă, magii vin,
prin cerul nopţii, senin,
o stea mare luminează,
mama, tata, mă veghează,
parc-adorm şi parcă sunt
chiar eu pruncuţul cel sfânt...
Nu adorm, că-s curios
ce-au adus magii frumos
şi cu gândul meu mă-mpac:
şi Iisus era sărac.
„ E noapte sfântă, ce ne-acoperă egal
Sub unic cer, sub unic aşternut,
În faţa Lui, nu este prevăzut un loc regal,
Astăzi ne bucurăm noi toţi, ca la-nceput.”
(Octav Ostef - „ Crăciun sărac”)
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
8
Fetița cu chibrituri
Când scapără feeric grozavele vitrine
şi ninge cu confetti pe străzi, prin vreun oraş,
să vezi cum din poveste o umbră mică vine,
întoarce-ţi ochii-n juru-ţi, după vreun fulg gingaş.
Nu-i greu s-o recunoaştem, un şal mai vechi ea poartă,
o rochie cârpită şi nişte ghete mari,
cam târşâit îşi duce a ei cumplită soartă
şi pleacă mai departe, pe drumul ei amar.
Pe la câte-o fereastră sclipind prin gerul iernii,
se-apropie umilă cu pasul ei sfios,
priveşte-nfrigurată şi-uimită cum mesenii,
zâmbindu-şi cu iubire, sărbătoresc frumos.
Şi trece mai departe, nu bate şi nu cere,
din când în când prin noapte aprinde un chibrit,
cutia de chibrituri e singura-i avere
şi parcă trece-un înger, pribeag şi zgribulit.
Urmează-n întuneric plăpânda pâlpâire,
ce vise luminează, pentru o clipă doar,
prin magica şi rece a iernii amăgire,
spre-un primitor şi cald „acasă”, ireal.
Orice oraş din lume adăposteşte-o stradă
în care-o să se-aprindă câte-un chibrit, mereu,
străini grăbiţi trec zilnic şi nimeni n-o să vadă
fetiţa cu chibrituri a sufletului meu.
Prin valul vieţii care pare
o lacrimă ce clocoteşte,
Sunt demonul
ce rupe-o floare...
Sunt îngerul
ce-o dăruieşte.
,,Şi în viaţă, în simţire,
în scris, în gând, când
te uiţi bine, rămâne
mai ales ce ai dat
altora, ce ai lăsat de la
tine, ce ai jertfit. Prin
înstrainarea de tine
însuţi capeţi şi
consecvenţa, şi
stăruinţa, şi caracterul,
şi iubirea oamenlor.”
Nicolae Iorga
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
9
Inventarierea
Moș Crăciun își chemase spiridușii în birou. Era răcit, ținea
în mână o cană de ceai de zmeură, iar în jurul gâtului îşi
încolăcise un fular lung.
- Dragii mei, începu moșul, anul trecut, când împărțeam
cadourile copiilor, am observat că din ele lipseau multe
dulciuri: bomboane, biscuiți și altele. De aceea, am hotărât
ca în acest an, înainte de Crăciun să facem o inventariere.
- Cum inventariere? Ce fel de inventariere? Întreb spiridușul
cel mai mic. La mine totul e-n regulă.
- Înseamnă că stai fără nicio grijă, răspunse Moșul, însă
oricum vom verifica. Lista cu membrii comisiei o veți primi
în două zile, împreună cu ordinul. Acum la treabă, mai e
puțin până la Crăciun.
- Hai, hai la treabă!
Spiridușii ieșiră, cel mai mic se-mpiedică de pragul ușii,
căzu, se ridică și iar căzu.
"Inventariere, Doamne, inventariere, ce mă fac?" Își aminti
de toate dulciurile pe care le mâncase în timpul anului pe
ascuns.
"Păi și cât puteam să mănânc?" se întrebă. "Mult, foarte
mult, câte o bomboană pe zi - trei sute șaizeci de bomboane,
dar câte două, dar câte trei, dar biscuiții, dar ciocolatele,
Doamne, și mai sunt și altele, ce mă fac?"
Intră la el în odaie, închise ușa cu zăvorul, cătă pe sub pat.
În trei cutii mari zăceau aruncate hârtiile de la bomboane și
alte dulciuri.
"Ce-ar fi dacă le umplu cu ceva? gândi spiridușul, le arăt că
sunt și gata, basta. Dar cu ce să le umplu? Cu zăpadă - se va
topi... ceva mai tare, să caut prin atelier."
Zis și făcut, într-o clipă răscolea prin dulapuri, pe sub mese,
prin lucrurile vechi aruncate prin cufere.
"Asta nu merge, asta nu merge, asta tot nu merge. Doamne
ce mă fac? Ştiu, umplu hârtiile cu alte hârtii". Așa și făcu, o
bucată de noapte se chinui, dar tot ce făcea semăna mai mult
a parodie jalnică. Mâhnit și obosit, adormi. Visă bomboane,
mii de bomboane, pe Moș Crăciun care le număra, încorda
sprâncenele și întreba:
"Unde, unde au dispărut?"
Alexandru Sprinceană
Minciuna are viteză,
dar adevărul are
rezistenţă.
Edgar J. Mohn
Adevărul e mai onest
decât minciuna.
Dostoievski în Demonii
Adevărul şi iubirea
înving minciuna şi ura.
Vaclav Havel
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
10
Înspre dimineață, visă cum mănâncă dulciuri, iar în jurul
său, dealuri de hârtii de la ele și pe Moș Crăciun, care-l
prinse, strigând:
"Iată cine a-nfulecat toate dulciurile, săracii copii au rămas
fără cadouri."
Se trezi în sudori, un gând nu-l părăsea: "Săracii copii! Am
lăsat copiii fără de cadouri, fără de Crăciun. Dar ce fac cu
inventarierea? Săracii copii!"
Buimac, începu să măsoare odaia cu pașii, ochii îi fugeau ba
la geam, ba pe pereți, ba în pod, ba în podea. Deasupra
patului său, pe perete, atârnau poze de la fiecare Crăciun. Pe
una din ele era cu un şobolan în brațe, o jucărică, își aduse
aminte, era atunci anul Şobolanului.
"Șobolanii sau șoarecii, ei au mâncat dulciurile! Dar cine mă
va crede, la Polul Nord nu-s șobolani, nu în casa noastră.
N-au fost, dar acum sunt. Fac o gaură în peretele din depozit
și toți vor crede că au apărut. Da, mă duc mai repede."
Luă o daltă, un ciocan și se apucă de treabă. Într-un sfert de
oră, gaura era gata.
"Ca să mă creadă, trebuie să pun în ea hârtii, cât mai multe
hârtii de la dulciuri."
Așa și făcu. "Ar fi nevoie şi de puțină zarvă." Deodată, la
ușă se auzi:
"Boc, boc", bătea cineva.
-Da! răspunse.
Deschise ușa cel mai bătrân dintre spiriduși, avea o barbă
lungă, purta ochelari, dar oricum vedea rău și nici cu auzul
nu o ducea prea bine.
- Șobolan, șoarece, șobolan! strigă micul spiriduș.
- Unde, unde? întrebă bătrânul.
- A... a fugit pe gaură, ar fi nevoie de o capcană, altfel o să
mănânce toate dulciurile!
- Desigur, fugi mai repede în atelier și fă una!
Zis și făcut. Peste o oră toți numai despre asta vorbeau:
-Ai auzit, avem șoareci, nu, șobolani!
-Da, au mâncat o mulțime de dulciuri! S-au găsit hârtii de la
bomboane la ei în gaură!
-Măi, măi, măi, cum așa?...
Chiar și Moș Crăciun, când a aflat, a crezut și a declarat că
inventarierea nu se va mai face. E nevoie de a se face
acum cât mai multe dulciuri, pentru a ieşi producția până la
Crăciun.
"Să nu rămână nimeni fără cadouri!", strigă Moșul.
Seara, micul spiriduș se culcă bucuros că reușise să-i mintă
pe toți. Nimeni nu va afla că el a mâncat dulciurile.
Adormi, iar în somn îi apărură copiii ce au rămas fără de
cadourile atât de mult așteptate. Cu ochii triști, înlăcrimați, ei spuneau:
"Tu ne-ai lăsat fără de cadouri, ne-ai lăsat fără de Crăciun!"
Şi eu sunt spiriduş, şi
eu vreau
bomboane…
Să nu te împingă păcatul să… Uite o reţetă de bomboane delicioase. Poţi să ţi le prepari singur
Timp de preparare 30 minute
Dificultate Uşor
Ingrediente 200 g ciocolată menaj, 2 gălbenuşuri,
100 g miere, 300 g nuci măcinate,150 g
unt, 100 g alune tocate, cacao, zahăr
pudra (pentru decor)
Mod de preparare Topeşte ciocolata la bain marie, adaugă
apoi untul şi amestecă energic, până ce
untul se încorporează complet. Adaugă
gălbenuşurile, mierea, nuca
măcinată. Lasă compoziţia la răcit,
circa 30 de minute, apoi modelează
bomboanele, cu palmele umede. În
mijlocul fiecărei bomboane pune câte-o
aluna.Tăvăleşte bomboanele prin alune
tocate grosier, cacao sau zahăr pudră,
după preferintă.
Trucuri Ţine bomboanele la frigider minim 2
ore înainte de servire.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
11
Îmi place ciocolata …
Dimineața se trezi cu o durere de cap, i se părea că pereții îi
șoptesc: " Noi te-am văzut, noi știm". Începu să plângă și
așa, înlăcrimat, plecă la Moș Crăciun. Încet, bătu la ușă,
intră, pufni mai tare în plâns și spuse:
-Eu am mâncat dulciurile!...
- Știu, răspunse Moșul, dar am vrut să recunoști singur.Mă
bucur că ai făcut-o, altfel ai fi fost pierdut pentru mine,
pentru copii, pentru Crăciun.
- O să mă pedepsești? întrebă spiridușul.
- Nu, căci și eu câteodată mai șterpelesc câte o bomboană,
două. Fugi și să nu uiți : adevărul tot timpul iese la iveală.
Nu-ți face griji pentru copii, vor ajunge cadouri la toți.
Crăciunul e sărbătoarea minunilor. Și una din ele acum s-a
întâmplat.
Așa, spiridușul cel mic a învățat că nu e bine să fure, să
mintă, iar din ziua aceea, când dorea ceva, cerea și nimeni,
nicicând, nu-l refuza. Iar el, la rândul său, în cadouri puse cu
două-trei dulciuri mai multe, pentru a-și răscumpăra
greșelile.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
12
Constantin Bidulescu
După vacanţă
Imediat după vacanţă,
La vreo trei zile distanţă,
Elevii or să expună
Şi-o lucrare să compună,
Cum a trecut ziulica
În vizită la bunica.
Înainte de acţiune
Profesoara lor le spune:
Cea mai concisă lucrare
Va primi o notă mare.
Cum au auzit ce-a zis
Copiii se pun pe scris.
Dar la această lucrare
A luat nota cea mare
Un isteţ de băieţel,
Iată textul scris de el.
”Am fost pe o zi ceţoasă
Dar bunica nu-i acasă”.
După-această întâmplare
Iar primesc ei o lucrare.
Profesoara amintită
Să nu fie păcălită
Cere-acum la fiecare
Să descrie-o întâmplare,
Iar cuvintele avute
Nu mai puţin de trei sute.
Nota mare-a luat-o el
Tot acelaşi băieţel.
Toţi s-au străduit mai bine
Dar cuvinte-au scris puţine.
Iată textul, că-l ţin minte,
Cu trei sute de cuvinte:
”Azi a dispărut Azor
Am fost supărat să mor.
Şi-atunci pe uliţă de zor
Am tot strigat Azor, Azor,
Azor, Azor, Azor,
Azor, Azor, ...
.............................”
Violeta Mihaeş Iarna, maestru cofetar
Fulgii sunt de neoprit.
Ca pâinica la dospit
Crește tortul de zăpadă,
Ies copiii ca să-l vadă.
Minune sau întâmplare?
Aluatu-i tot mai mare!
Cerne Iarna dintr-un sac,
Pudră pentru cozonac.
Ea umple cărarea toată
Cu munți nalți de
înghețată.
Arborii de zahăr par.
Iarna-i maestru cofetar!
Armăsarul de zăpadă
Văd prin geamul amorțit Luminițele din stradă
Și cum trece nechezând
Armăsarul de zăpadă.
Ne-mblânzit precum îl știu,
Sfarmă ghețuri din copite.
Zboară ca argintul viu
De nici crivățul nu-l prinde.
În galopul nărăvaș
Rupe țurțuri la ferestre.
Răscolind noaptea-n oraș,
Armăsarul din poveste.
ARTE
VIZUALE
VasneţovA.M. ,,Vis de iarnă”,
(1908-1914)
Şişkin I.I. ,,La Nordul
sălbatic”
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
13
Pelevin I.A, ,,Copii în sanie”,
1870
Krâmov N.P. ,,Zi de iarnă”,
1906
Korovnic K.A. Iarnă, 1894
Darul lumii
Moş Crăciun, pe hornul lumii,
Se îndreaptă către noi,
A-nhămat la Carul Mare
Un voinic de iepuroi.
Vulpea-n nări urma-i mângâie,
Îi plac dulciurile puse
Între cărţi, caiete, jocuri,
Care la copii s-aduse.
Le-ar vrea hoaţa! Iepurică
Dă veste lui Moş Crăciun,
O prinde, de coadă-i leagă
Un hârb negru de ceaun.
Nu se sperie şireata
Şi în noapte îi urmează,
Moşul strigă: „Hai la daruri!”,
Ea coteţe vizitează.
Iepurică lasă hăţul
Şi-l anunţă pe Grivei,
Vulpea este prinsă iute
Când adună porumbei.
„Lasă-ţi sacul jos, hapsâno!”
Strigă Grivei furios,
O prinde de gât, o face
O armonică pe jos.
Moşul strigă: „Las-o dusă,
Se preface că e moartă!”
Şi mergând la alţi copii
O găseşte stând la poartă.
„Nu sunt vulpe, eu sunt câine!”
”Latră-atunci, fă-ţi datoria!”
Ruşinată, îşi ia coada,
Străbătând în lung câmpia.
Iepurică de-atunci râde
De îi crapă buzele,
Aducând cu Moşu-n sănii
Darul lumii – stelele!
Cocoşul Cocoşul pare c-ascunde
În guşă note - secunde.
Aşa, la ora exactă,
Anii ştie să-i despartă:
Anul Nou de Anul Vechi,
Pune faptele perechi,
Cele rele le aruncă,
Celor bune dă poruncă
Să fie grâul curat,
Să fie rodul bogat,
Să aducă sănătate
În oraşe şi în sate,
Să aducă celor mici
Şi iubire, şi pupici ...
Ceasul şi-l întoarce-ntruna,
De roteşte-n ceruri luna,
Tu îl ştii, e Împărat
În coteţele din sat,
De-l îngrijeşti şi-i dai mâncare
Te încântă c-o urare:
„La Mulţi Ani! Să-ai, cum
doreşti,
Copilăria ca-n poveşti!”
Dorinţa ariciului
Un arici găsi un brici
Într-o tufă de urzici,
Vrând şi el să se-ngrijească,
Zise să se bărbierească,
Dar n-avea oglinzi pe plac.
Merse iute la un lac,
Se privi, făcuse spumă,
Dar atunci veni o turmă
De mistreţi, tulburând apa
Şi aşa-i stricară treaba.
Luna-n cer i-a făcut semn:
Să se radă nu e demn,
Neam de-arici, vestite neamuri,
Stau cuminţi şi nu-şi fac planuri
Să-şi dea barba pe-o dorinţă:
Că-i iubit de-o veveriţă!
Marin Moscu
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
14
Gabriela Ioniţă
Negresa
Buni face negresă, Ilenuţa o ajută.
-Amestecă 3 linguri de cacao cu puţină apă, te rog!
Fetiţa, gătită cu un şorţ galben cu broderie la buzunăraşe şi la
piept, cu părul prins într-o băsmăluţă albastră cu floricele, pune
cacao într-un castronaş cu apă.
-De unde vine cacaoa?
-Dintr-un copac, îi răspunde buni.
-Şi nu cade de-acolo?
-Fireşte că nu; înainte de a fi aşa pudră de cacao, mai întâi sunt
boabele de cacao. Ele cresc în interiorul fructelor; fructele sunt ca
un fel de nuci care se găsesc pe trunchiul copacului, nu pe crengi.
-De ce nu stau pe crengi?
-S-ar rupe, ar fi păcat de ele, crengile sunt subţiri, fructele grele...
Bzzzz! Cu mixerul buni amestecă compoziţia prăjiturii.
-Şi? Boabele ce fac?
-Boabele se usucă, apoi sunt măcinate şi aşa iese pudra de cacao
-Noi de ce nu avem în livadă un copăcel de cacao?
-Nu creşte la noi, arborele de cacao creşte în zonele calde şi
umede din America şi Africa.
Buni face o cruciţă mare peste negresa aşezată în tavă Doamne
ajută! Să iasă bunuţă! şi o dă în cuptorul încins.
-Copiii din Africa cred că toată ziua papă ciocolată, negresă,
bombonele cu cacao, spune fetiţa cu obrajii aprinşi de poftă.
-Nu, Ilenuţa, nu; din păcate ei se bucură cel mai puţin de
ciocolată! Fiind atât de săraci, copiii câştigă un bănuţ strângând
fructele de cacao. Ciocolata şi bombonelele sunt un lux pe care ei
nu şi-l pot permite.
-Şi eu strâng vişine din vişin când mă ţine tati sau bunelul în
braţe şi le pap tot eu! şi dulceaţă de vişine şi tartă cu vişine! Ei nu
au bunici?
-Sigur că au bunici. Hai să vedem un filmuleţ despre arborele de
cacao!
Filmul i-a dezvăluit fetiţei munca grea pe care o făceau copiii din
Africa, doar cu o şchioapă mai mari decât ea .Se urcau cu tălpile
goale în copac Da nu-i zgârâie? desprindeau fiecare fruct şi-l
puneau în traista legată de trupuşorul lor crud, strălucitor, de
culoarea ciocolatei. Nu a văzut pe niciunul cu ceva dulce în mână.
Iar ea avea mereu!
-E bunuţă? o întreabă bunica.
Arborii de cacao cresc în mod
natural de-a lungul râurilor sau
ale fluviilor sub protecția umbrei
arborilor mai inalti decat acestia
din urma. Arborii sălbatici de
cacao ating înălțimii de 13m sau
chiar 15m, iar pe plantațiile de
cacao, aceștia nu
sunt lăsați sa crească mai înalți de 8 m.Asemenea celorlalți pomi
fructiferi tropicali, arborii de
cacao prezintă drept
particularitate apariția simultana
a frunzelor, florilor si fructelor in
coronament.
Bostanii sau pastaile
de cacao
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
15
-Îhî, răspunde fetiţa cu urme de zahăr pudră pe guriţă. Buni,
dacă las la rândunele o prăjiturică, ele o ciugulesc şi când pleacă
o duc copiilor din Africa. Nu? Aşa o să pape şi ei bunuţ!
-Aşa o să pape!
În garaj sunt două cuiburi, fiecare cu familia lui de rândunele.
Jos, sub fiecare cuib este câte un cub de negresă, pufoasă şi
împodobită din plin cu zahăr pudră!
De ce are minciuna picioare scurte?
-Cum, minciuna are picioare! se minunează Miruna .
-Desigur, iar picioarele ei sunt tare, tare scurte ! Aleargă un pic
şi gata, imediat este prinsă.
- Cine o prinde ? stăruie Miruna cu întrebările.
-Cel care spune adevărul, îi răspunde bunicul cu o voce
caldă, plină de duioşie.
În căpuşorul fetiţei o miciună cu picioare scurte, foarte scurte se
chinuia să fugă .
Miruna umblase la uşiţa de la sobă să vadă focul, dar nu mai
putuse să o închidă la loc. Apoi o zbughise din bucătărie în
dormitor. Ce cuminţică stătea!
Putea să cadă vreun jar şi să ia foc covoraşul din apropiere. Şi
doar bunicii îi spuseseră: Să nu umble la sobă!
Să dea vina pe Miunică? E adevărat, era obraznic, se urca pe
pat, odată s-a urcat pe masă…Ce i-a făcut bunica! Dar la uşiţa
sobei, niciodată n-a umblat!
Cârlionţii, munciţi şi ei parcă de gânduri, strălucesc pe lângă
obrăjorii roşii ca focul. Iar focul arde, arde de trosnesc lemnele
! Iar uşiţa sigur e deschisă şi acum, că doar aşa a lăsat-o când
bunicul a fost la fântână. Miaunică nici nu era în casă. Nu-l
văzuse toată dimineaţa .
-Am deschis uşiţa să văd focul, vorbi fetiţa odată cu lacrimile
care-i înecau glăsciorul.
N-am putut să o mai închid.
-Ştiu, răspunse bunicul calm. Am închis-o eu. Un jar stătea să
cadă .
Bunicul se prefăcu a nu vedea scâncetul fetei, nici bucuria care-i
invadă chipul îmbujorat.
Când bunica intră în odaie, fetiţa sări în picioare în mijlocul
patului:
-Bunică, ştii că minciuna are picioare scurte ?
Fiind un arbore
ce înflorește permanent, un singur
copac poate produce intre 50000 si
100000 de flori anual.
Exista 3 zone principale in care sa
cultiva cacaua : America si Sud,
Africa de Sud si Sud-Estul Asiei
(predominant Forastero). Din
America Centrala si de Sud provin
boabele de cacao nobile ( Criollo ,
Trinitario, Ariba – care este singurul
Forastero cu savoare).
Arborele de cacao este fragil si
reclama un climat foarte cald si
foarte umed. Aria sa de cultura se
intinde in in regiune tropiceleor de la
15° latitudine Nord la 15° de
latitudine Sud.
Aici se cultivă cacaoa
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
16
Lecţii de viaţă de la
Albert Einştein
Mariana Dobrin
SĂNIUŢA
Fugi de-aicea, sănioară,
Ai fost rea cu mine-aseară,
Ţi-ai bătut rău joc de mine,
Zău, că nu prea se cuvine!
M-ai trântit aşa-n zăpadă,
Toată lumea să mă vadă,
Toţi copiii - au râs de mine,
Tare mi-a mai fost ruşine.
Milă nu ţi-a fost deloc????
Doar sunt cât un ghemotoc.
Dacă eu te-aş supăra,
Tu ai sta şi-ai îndura?
Spune, ţie ţi-ar sta bine
Să te-arunc de lângă mine?
Să stai singură-n poiată,
Pe-o căpiţă aruncată?
Uite, eu te iert acuş,
De mă duci pe derdeluş,
Cocoţat pe-a ta spinare
Prin zăpada cea mai mare.
Nu cumva să îndrăzneşti
Prin omăt să mă trânteşti!
Că te schimb, să te-nvăţ minte,
Cu-altă sanie cuminte!
Elena Mititelu
CA SĂ VEZI CU OCHII TĂI!
Un copil fugea prin curte
Şi, deodată a căzut...
S-a lovit tare la frunte,
Dar şi ochiul l-a durut.
Printr-un ochi de geam, priveşte
Soarele, din raze, -n jos,
Chipul fetei ce-mpleteşte,
Ochi pe faţă şi pe dos.
La căruţă moş Costică,
Păzind ca ochii din cap,
Şi-a pus „ochiul de pisică”,
Iar caii din ochi nu-i scap.
Într-un ochi de lanţ, odată,
Şi-a prins un picior găina
Şi i-a dat un ou răsplată,
Să-şi facă un ochi, vecina.
Măsurând din ochi vecina,
Puse-ncet oul în plasă,
Făcându-i din ochi, găina
Mulţumeşte bucuroasă.
Dintr-un ochi de plasă scapă
Oul foarte fericit,
Taman lângă-un ochi de apă,
Repede a nimerit.
Şi-n adieri de dulce val,
Făcea umbră oului,
Mândră, prinsă sus pe mal,
Floarea – Ochiul-boului.
Iar vecina, ca la teatru,
A simţit că-i păcălită,
Că n-a fost cu ochii-n patru,
Când a luat ochiul la plită.
Dragi copii, rog, căutaţi,
Alte sensuri să găsiţi,
Cu ele mă completaţi,
Încercați! Sigur că ştiți!
“Idealurile care mi-au luminat
calea şi mi-au redat din timp în
timp curajul de a înfrunta viaţa
cu bucurie, au fost: bunătatea,
frumusetea si adevarul.”
“In centrul fiecarei dificultati se
afla o oportunitate.”
“Nu tot ceea ce poate fi numarat
conteaza si nu tot ceea ce
conteaza poate fi numarat.”
“Priviti adanc in propria voastra
fiinta si apoi veti intelege totul
mai bine.”
“Pune mana pe o soba fierbinte
un minut si ti se va parea o ora.
Stai cu o fata frumoasa o ora si ti
se va parea un minut. Asta e
relativitatea.”
. “Emoţia cea mai magnifică si
mai profunda pe care o putem
incerca este simtamantul mistic.
Acolo se gaseste germenele
oricarei stiinte autentice… Cel
caruia aceasta emotie ii este
straina, care nu mai stie sa se lase
atins de admiratie sau tulburat de
extaz, este un om mort!”
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
17
Lupul cel hrănit bine –
Un bătrân stătea împreună cu nepotul
său şi-l învăţa:
`În viaţa fiecărui om de pe pământul
ăsta se dă o luptă crâncenă, o luptă între
doi lupi. Unul rău: el întruchipează
frica, mânia, invidia, lăcomia,
autocompătimirea, aroganţa, viclenia,
lenea. Celălalt e unul bun: el aduce
bucuria, liniştea, smerenia, pacea,
dragostea, încrederea, dărnicia,
adevărul, blândeţea, mila`.
Copilul priveşte întrebător pe bunicul
lui: `Şi care dintre ei va învinge?`.
Bătrânul îl priveşte în ochi, şi-i spune:
„Cel pe care îl vei hrăni!”
Aurora Luchian
Iconiţa
În buzunărelul meu,
Port mereu o iconiţă,
Şi mă rog la Dumnezeu,
Ţinând-o strâns în mânuţă:
"Doamne să mă ocroteşti,
Doamne vreau să mă fereşti
De ce-i rău, primejdios,
Să fiu bun şi sănătos!
Ajută şi pe mămica,
Pe tăticu, pe bunica,
Pe bunul şi frăţiori,
Cum faci de atâtea ori!
Doamne, dacă mai greşesc,
Tot Ţie îţi mulţumesc,
Că eşti bun şi-ndurător,
Şi mă ierţi, Doamne, uşor.
Eu îţi promit, Doamne-Sfinte,
Că voi fi tare cuminte.
Te slăvesc, pios pe Tine,
Că mă-ndrumi numai la bine."
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
18
TU POŢI ZBURA?
Maria Niculescu
Sfântul Nicolae
Într-o vitrină, seara cănd se lasă,
Un copilaş sfios, cu haine rupte,
Priveşte lung, ar vrea să se înfrupte
Din prăjitura albă şi pufoasă
Având în ea aromă de migdală
Şi-nochii mari cu întrebări albastre,
Se nasc mii globuleţe-n care,astre ,
Îşi oglindesc lumina siderală.
Putea-va să-l ajute oarecine ?
Şi, salivând, el, buzele-şi înmoaie
Gândind că, iată, Moşul Nicolae,
La copilaşii buni, cu daruri, vine.
-''Şi eu sunt bun- îşi spuse mititelul-
Că n-am pantofi, nici haină şi nici casă,
Că nimănui, de mine, nu îi pasă
Nu sunt de vină, aşa-mi este felul.
Spre-un gândăcel, apoi, privi îndată:
-''Ce ţanţoş sare prin cutii ce-s pline
Şi cum se furişează plin de sine
Printre bomboane trase-n ciocolată,
Aproape că-l urăsc!Prin alba frişcă
El se afundă, face piruete,
De-atâtea bunătăţi, uită de sete.
Poftim! Acuma, iată, nu mai mişcă!''.
Dar gândăcelul chiar se-mpotmolise,
Cu burta-n sus, căzut ca într-o transă,
Da din picioare însă fără şansă.
-''Poate-a mâncat prea mult''-băiatul zise.
Şi, chibzuind la mica întâmplare
Gândi că lăcomia nu e bună,
Iar Moşului, de vine, va să-i spună
O rugăciune,-i va-mplini-o, oare ?
Un împărat a primit doi
șoimi.
Unul a fost antrenat, despre
celălalt i s-a spus că refuză să
se dezlipească de creanga pe
care stătea.
Unul dintre slujitori trebuia să
se caţere în fiecare zi în
copac, ca să-i ducă de
mâncare.
După ce a încercat în fel și
chip să facă șoimul să zboare
de pe creangă, împăratul și-a
rugat supușii să-l ajute.
Un bătrân înţelept s-a oferit să
facă el asta și, a doua zi, când
s-a trezit, împăratul a văzut
șoimul zburând de colo-colo.
- Cum ai făcut? și-a întrebat
supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a
trebuit decât să îi tai craca de
sub picioare.
Uneori Dumnezeu ne taie
craca de sub picioare, ca astfel
să ne aducem aminte că putem
zbura (spre cer).
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
19
Împreună mânuţe,-nchise pleoape
Şi ruga-şi înălţă să îl audă
Şi să-nţeleagă soarta lui cea crudă
Cel Sfânt, ce pe copii îi ţine-aproape:
-''Prea bunule, din marea-ţi bunătate,
Să-mi dai şi mie, că nu are cine,
Mă-nvaţă-a folosi, cum se cuvine,
Măsura potrivită-n tot şi-n toate,
Iar de dorinţi, fără de socotinţă-
În ură mintea-mi vrea ca să o lege,
Dă-mi, Doamne, pilde, spre a înţelege,
Cum azi, iluminând a mea fiinţă.'
Mircea Coroş
CUNUNĂ SMERIŢILOR
Domnul nostru, Iisus Hristos
A coborât din Ceruri - jos,
Oamenilor să le-arate
Traiul fără de păcate.
Vindeca bolnavi de boală !,
Ologilor le spunea: Scoală !,
Flămânzilor le da mâncare !,
Fricoșilor...îmbărbătare.
Chiar orbilor, le da vedere !
Și tuturora mângâiere.
Mării-i liniștea furtuna !,
Smeriţilor le da cununa...
De Drept Aleși și-aveau s-o poarte,
Până la noi și mai departe.
Sunt iată-i prinși în calendare
Pentru slăvire și-ndrumare !
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
20
Emilia Plugariu Zâna Bună Zâna bună şi frumoasă
A venit la mine-acasă
Şi mi-a spus aşa: – Măi Pici,
Uite eu îţi dau un bici
Şi apoi de câte ori
Vei distruge gâze, flori
Dă cu biciul în pământ…
Voi veni pe-aripi de vânt
Să le-învii, căci, dragul meu,
Tot ce-i de la Dumnezeu,
Tot ce-i viu vrea să trăiască.
Aşa-i legea pământească…
Ştefan Radu Muşat
Întâmplări neprevăzute ...
Într-o zi de toamnă lungă, sus pe cerul cenuşiu, se arată colţ de soare, mic, timid, înşelător,
fiind cârpit cu norii grei ...
O albină rătăcită prin carmin de trandafir
îşi culege iar mireasmă,
dar un pui de vânt răzleţ îngrădeşte soarele ;
fulgii mari de gheaţă lină netezesc întreg pământul
şi albina amorţită căzu lesne jos pe alb,
însă trandafirul nostru
scoase ca printr-o minune multe noduri pe tulpină,
să se-agaţe albinuţa,
s-o ascundă în petale ...
Şi de-atunci toţi trandafirii,
de sunt roşii, albi sau galbeni,
îşi lăsară ţepi pe ramuri,
scară mică şi secretă,
ca s-ajute mici gângănii la întâmplări neprevăzute ...
Ştiaţi că trandafirul…
- Cel mai în vârsta tufiş de
trandafiri din lume are
circa 1000 de ani şi este
amplasat în curtea
catedralei Hildeshiem din Ger
mania;
- Potrivit mitologiei, trandafirii
au dezvoltat spini în momentul
în care Cupidon a aruncat din
greşeală o săgeată într-o
grădină cu astfel de flori.
- Un gram de ulei de trandafiri
este mai valoros decat un
gram de aur, pretul exorbitant
explicandu-se prin faptul ca
pentru producerea lui sunt
necesare circa 1500 de flori.
Pentru a obtine un
kilogram de ulei de trandafiri
este nevoie de circa patru
tone de petale.
Desaga lui Moş Crăciun
Moş Crăciune, să mă crezi:
Eu în fiecare seară
Te aştept şi te visez
Cum te-ntorci la mine iară.
Dacă nu-mi aduci cadouri
N-o să-mi pară tare rău,
Dar adu-mi un car de nouri
Cu omăt din sacul tău!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
21
Curiozităţi
surprinzătoare legate
de câini:
1. Un câine de un an este
matur psihic precum un
om de 15 ani.
2. Statele Unite au cea
mai mare populaţie de
câini.
3. În medie, un câine de la
oraş trăieşte cu 3 ani
mai mult decât cei de la
ţară.
4. Câinii pot fi antrenaţi
pentru a depista crizele
de epilepsie.
5. Obezitatea este cea mai
comună problem de
sănătate printre câini.
6. Un număr de
aproximativ 1.000.000
de câini din Statele
Unite au fost denumite
drept beneficiari
primari ai testamentelor
stăpânilor
Viorica Gusbeth
LUPUL CEL BLÂND
Locuiau de ani mulţi în căsuţa modestă de lângă pădure. Mama
trebăluia de dimineaţă şi până la oră târzie din noapte gătind,
spălând, îngrijind căsuţa cu cei trei fii ai ei.Tatăl, plecă într-o
dimineaţă devreme să taie câteva uscături din pădure şi nu s-a m-ai
întors. La aşteptat Aspazia , zile în şir sperând că tatăl copiilor se va
întoarce. Au trecut doi ani de atunci. Micuţul Ciprian, mezinul,
frăţiorul mic ,acum ,iată-l umblă, aleargă pe picioruţele pline de
noroiul în care a intrat împins de Dan, fratele mijlociu. Când tatăl
plecă după lemne în pădure , Ciprian plângea în leagănul agăţat de
grinda din încăpere. Iar acum? Iată-l voinic pe picioruşe
zglobii. Dan şi Nelu, fraţii mai mari nu-l luau nicăieri la joaca lor. - Pleacă, prâslea, nu ne încurca acuşica te loveşte mingea drept în
cap şi apoi, mama...ne ceartă pe noi..
- Mă băieţi, aşa vorbiţi cu fratele vostru cel mic ? În loc să aveţi
grijă de el, uite ce i-aţi făcut ! Vino, dragul meu Cipri, îi bate mama
pe Dan şi Nelu .
Aspazia îşi luă micuţul odor în braţe şi-i spălă picioruşele pline de
noroi. - Merg la cuţu, ţipă Ciprian . Lasă-mă, mămică, vreau la cuţu , să
mă joc cu el. -Te las, puiule, ai răbdare să te spăl.
Ciprian, cu picioruşele încă ude , fugi disperat spre cuşca
frumosului câine ce stătu aproape toată ziua ascuns în căsuţa lui
strâmtă. Ciprian se apropie de cuşcă. Pribeagul , aşa îl botezară pe
câine chiar în aceea zi când frumosul animal se opri la căsuţa lor
modestă, mârâi ameninţător..
,,Dar ăsta e ditamai câine de rasă, cine l-o fi pierdut?"- îşi zise
Anton , tatăl, în acea zi ! Nu veni nimeni să caute câinele, aşa că
rămase la căsuţa din pădure. S-au bucurat nespus cu toţii pentru
darul primit.Pribeagul era minunăţia lor, bucuria copiilor, mândria
părinţilor. Nu-l ţineau în lanţ, nu era nevoie. De dimineaţă până
seară Pribeagul era în curte. Ce-i drept, într-o zi dispăru. L-au
aşteptat cu sufletul la gură să se întoarcă. Trecu o zi şi încă o zi.
Băieţii plângeau,nu m-ai venea Pribeagul, dar apăru pe neaşteptate,
lătrând vesel. De când rămase fără tatăl copiilor, câinele îi dădea siguranţă Aspaziei- ştia că nu poate intra nimeni în curtea lor.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
22
Iată un reprezentant:
8. Câinii trăiesc în medie 15 ani
9. Cel mai bătrân câine care a
trait vreodată a fost un
Queensland "Heeler" pe nume
Bluey - a trăit 29 de ani si 5
luni
10.Câinii sunt descendenţi
direcţi ai lupilor.
11. Câinii şi lupii se pot
împerechea iar căteluşii
rezultaţi vor fi sănătoşi şi
fertili.
12. Perioada de gestatie la
femele este de 60 de zile.
13. Cele mai vechi fosile de
câine datează din anul 10.000
i.Hr.
14. Ca şi oamenii, câinii şi
pisicile sunt fie dreptaci, fie
stângaci.
Pribeagul devenise un membru de familie. Aspazia avea
mare grijă să-l hrănească bine, să nu-i lipsească apa proaspătă.
Dar astăzi i se păru ei că nu a prea ieşit din cuşca lui, doar n-o fi
bolnav, doamne fereşte!
Cipri, după ce fugi din braţele mamei, se opri la cuşca. Îşi băgă
capul în cuşcă , nici unul nu era atent la băiat. Apoi auziră un
urlet. Ciprian ţipă , câinele lătra şi parcă se m-ai auzea ceva, un
fel de scâncet. Dan se apropie de cuşcă speriat mai mult de
ţipătul frăţiorului, Aspazia ieşi şi ea, speriată:
-Ce este acolo , ce se întâmplă?
Dan, care îl scoase pe frate-său din cuşca câinelui îi zise fericit
mamei:
-Vino repede, mamă, aici mai avem doi căţei !
Fătase Pribeagul! O să-i spună de acum Pribeaga, e fetiţă, ia uite
acum e şi mamă!. Ce bucurie era la casa de lângă pădure, de
parcă ar fi primit în dar cine ştie ce bogăţie!
Căţeii creşteau văzând cu ochii, amândoi erau de culoare
cenuşie, cu ochi ce priveau fix fără a întoarce capul.
_ Mamă, mi se pare că unul din căţei nu vede! Se uită fix la mine
şi se pare că nu mă vede. Dar nici ăsta nu vede , spuse Dan.
Mama ieşise în curte să aducă mâncare la căţei. Se opri luă un
micuţ în braţe , privind mirată.
- Nu ştiu , băieţi ce să spun. I-a priviţi, zise ea, fluturând mâna
prin faţa ochilor lor.Mişcă din urechi în loc să-mi urmărească
mâna cu ochii.
Îl dădu jos din braţe, îl luă pe celălalt, aceeaşi reacţie avu şi al
doilea căţel. Poate sunt încă prea mici şi de asta nu văd.
Mama intră îngândurată în casă, gândindu-se:,,Căţeii au privire
de lup. Lupii privesc doar în faţă fără a-şi mişca ochii, doar nu o
fi ajuns Pribeaga la vreun lup?"
Trecură zile, Romulus şi Remus, aşa i-au botezat copiii pe căţei,
se făceau tot mai frumoşi. Erau veseli, jucându-se cu mama lor
şi cu cei trei copii.Într-o zi dispăru un căţel. L-au căutat, l-au
strigat, au intrat copiii în pădure, dar nici urmă de căţel. Trecură
zile! Nimic! Fraţii au înţeles că s-a terminat, nu se mai întoarce,
Remus, cel cu pată neagră pe urechea dreaptă. Pribeaga a stat şi
ea tristă câteva zile, îmbrăţişându-l pe Romulus de parcă îi era
teamă să nu-l piardă şi pe el. Venea frigul. Zăpada căzu din
belşug în curtea căsuţei de sub pădure. Dimineaţa, veseli, copiii
au scos săniuţele trăgându-se unul pe altul, pentru că aici nu era
nici un derdeluş.Ce de urme de câini ! Priviţi băieţi, uitaţi-vă ce
de urme de câini sunt lângă cuşca Pribegei ! Şi unde este
Romulus ?, nu-l văd nicăieri, zise Nelu. Ciprian care se
împiedică în papuci prea mari ai fratelui, ţipă:
-Il văd, îl văd ! Uite unde este căţelul nostru!
La marginea pădurii apărură o mulţime de câini. Pribeaga ieşi
din cuşca ei şi ameninţătoare , lătrând furioasă se repezi la haita
d e câini. Băieţi începură să strige:
- Înapoi Pribeaga, înapoi, ăia te mănâncă de vie!
Ciprian plângea. A ieşit din casă şi Aspazia, speriată de gălăgie.
Acum tăcură cu toţi, mama le-a spuse încet;
- Staţi liniştiţi copii, aceia sunt lupi, nu câini…
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
23
Rygett
Se aşteptau ca pe Pribeagă să o atace şi s-o rupă, lupii. Au
urmărit înspăimântaţi, ce se întâmplă acolo. Apoi au zărit
căPribeaga se întorcea cu cei doi căţei ai ei, acum dulăi
frumoşi. Lângă ei păşea mândru, tatăl lup! Au ajun în curtea
casei , lupul s-a întors şi a plecat, lăsându-şi cei doi câini, fiii
lui, mamei Pribeaga noastră!
Ciprian o întrebă pe mamă , într-o zi:
-Crezi că va mai veni tatăl lup să-şi vadă băieţii?
- Poate la iarna viitoare, acum el, lupul cel Blând şi-a lăsat
băieţii în grija mamei. -Aşa cum tu, mamă, ai grijă de noi, singură!
Mama l-a sărutat pe cel mic, strângându-l în braţe şi ştergându-
şi pe furiş o lacrimă. Chipul unui căţeluş poate fi
transpus cu uşurinţă în
arta Origami, prin
împăturirea simplă a unei
bucăţi de hartie. colorată .
Iată un model simplu de
căţeluş
Cadoul
Iunie 1960.Şcoala generală a unui sat uitat de lume.
-Copii, ştiţi voi cât de frumos este să dăruieşti? Te simţi împlinit
şi inima îţi tresare când vezi zâmbetul de pe faţa acelui ce
primeşte darul, nu-i aşa?
-Ba da, tovarăşa învăţătoare, rostiră timid câţiva elevi dintre cei
ce erau în fruntea clasei la învăţătură.
În băncile din spate însă, câţiva mai neobrăzaţi murmurau încet
cu feţele încremenite a mirare.
-I-auzi, cadouri...zise unul dintre ei, eu n-am primit niciodată
unu' ...
-Linişte acolo în spate, fiţi foarte atenţi. Azi vom învăţa cum să
dăruim! Ia să vedem, ştie cineva cu ce ocazii se fac cadourile? O fetiţă din banca întâi a cărei mămică era chiar tovarăşa învăţătoare
ridică două degete.
- Lidia?
-De ziua de naştere, tovarăşa învăţătoare!
-Sigur că da! Altcineva?
-Carmen!
-De moş Gerilă,spuse fetiţa al cărei tată , fiind şofer pe maşina
cu cisternă transporta laptele sătenilor către oraş.
-Adevărat! Mai ştie cineva?
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
24
3.
4.
5.
6
-De ziua numelui , pe mine de exemplu, mă cheamă Elena, deci
la Sf.Constantin şi Elena,dar şi la ceilalţi sfinţi din calendar.
-Buun, ce copii isteţi! Dar ia să vedem , numai de zile mari
putem dărui? Cine ştie?
Se lăsase linişte, doar o fetiţă cu chip de înger şi părul blond
prins într-o buclă răsucită frumos în vârful capului, parcă ar fi
vrut să ridice mâna şi nu prea îndrăznea. Citise ea, într-o carte de
povesti despre un băieţel care îi dăruise odată mamei lui o floare
culeasă de pe islazul din apropierea casei , pe care o zărise când
se juca împreună cu alţi copii. Învăţătoarea, ştiind-o pe fetiţă
timidă o încurajă să vorbească. Fetiţa prinse curaj şi începu să
spună povestea...
-Foarte frumos ! Şi de ce crezi tu că i-a dăruit floricica mamei
lui?
-Pentru că o iubea tare mult ...
-Bravo ! Uite ce înseamnă cu adevărat să iubeşti. Dar se pot face
tot felul de daruri , să-i bucurăm pe cei dragi, nu-i aşa copii? De
exemplu , ce-ar fi , ca fiecare dintre voi să se gândească pentru
Luni, la un cadou .Orice vreţi voi.Înveliţi frumos darul în hârtie
şi îl aduceţi la şcoală.Nu uitaţi, nimeni nu-şi scrie numele pe
pachet.Trebuie să fie o surpriză.Da?
-Daaa, dădură copii din cap în semn de aprobare.
-Acum strângeţi-vă în linişte ghiozdanele şi mergeţi acasă.Aveţi
timp Sâmbătă şi Duminică să vă faceţi temele.
Luni , toţi cei 32 de copii din clasa a patra se prezentară la
clasă fiecare cu câte un pacheţel în mână . Le depuseră pe
catedră aşa cum le spusese învăţătoarea şi aşteptau
nerăbdători sunetul clopoţelului.
-Bună dimineaţa copii!
-Bună dimineaţa ,răspunseră în cor.
-Observ că v-aţi făcut temele, bravo!
Catedra gemea de pachetele de toate formele învelite unele în
hârtie de ziar altele în pânză de toate culorile.Cei ai căror părinţi
erau ceva mai înstăriţi îşi permiseseră să învelească pachetul în
hârtie albă.
-Buun.Acum să vedem la ce daruri v-aţi gândit, să oferiţi cuiva
drag vouă.Vom numerota pachetele de la 1 la 33 apoi vom face
33 de bileţele cu aceleaşi numere,ca pentru tombolă.Le
amestecăm bine şi fiecare dintre voi va extrage numărul cadoului
pe care îl va primi.
După vreo 10 minute învăţătoarea începu să strige catalogul în ordine alfabetică. -Bădele Lidia!
-Da, tovarăşa învăţătoare!
Te rog să extragi un bileţel şi să ne spui numărul extras.
- Numărul nouă!
-Să vedem, pacheţelul cu nr 9 este al tău.Poţi trece la locul tău în
bancă.Mai departe,
Ciochină Marian!
Băieţelul blond cu faţă rotofeie sări vioi din banca.Nu prea îi
plăcea lui să înveţe carte dar la năzdrăvănii era primul mereu. Îşi
luă pacheţelul cu numărul extras şi plecă la locul lui chicotind
înfundat.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
25
7.
8.
9.
Rând pe rând fiecare elev intră în posesia pachetului cu
numărul extras,aşa încât mai rămăsese un singur pacheţel, cam
mototolit ce-i drept, şi care revenea tovarăşei învăţătoare, pentru
că şi dansa participa la joc. În bănci, copiii fremătau de
nerăbdare să deschidă pachetele, dar trebuiseră să aştepte .
-Aşadar , toată lumea are pacheţelul pe bancă.Să vedem ce daruri
am primit.Desfaceti uşor pachetele şi aruncaţi ambalajul în coşul
de gunoi .Trebuie să păstrăm curăţenia în clasa.
Şi începu să se audă foşnet de hârtie ruptă în timp ce
învăţătoarea le privea înduioşată chipurile luminate de bucurie la
vederea darului.Erau copii simpli, majoritatea provenind din
familii sărace,care se bucurau sincer de micile surprize. Aşezate
frumos pe bancă, apărură cât ai zice peşte, cărţi de
poveşti,carioci, mici jucării de plus,caiete, săpunuri,câte o
pereche de şosete, mănuşi, fulare împletite din lâniţă de către
bunici. Fiecare pusese în pachet ceea ce crezuse de cuviinţă.Un
singur băieţel stătea posomorât în ultima bancă şi nu îndrăznea
să deschidă pachetul.Ştia că mama lui nu avusese bani să
cumpere nimic.O duceau foarte greu. Nici măcar încălţări nu
aveau toţi cei 8 fraţi şi fiind apropiaţi ca vârste, veneau cu rândul
la şcoală. Învăţătoarea ştiindu-l mai retras şi că provenea dintr-o
familie foarte săracă, el fiind al cincilea copil, îl încurajă
zâmbind. Primise o cărticică de basme de Petre Ispirescu.Nu ştia
el prea bine să citească dar tare s-ar fi bucurat, însă îşi aduse
aminte că în pachetul lui mama lui pusesese doar o turtă de
mălai, tăiată frumos în pătrăţele şi pudrată cu puţin zahăr tos şi
învelită într-un ştergar curat.
Ştia că era tare bună , pusese mama mai multe ouă decât de
obicei şi mirosea aşa frumos dimineaţa când o scosese din
cuptorul maşinii de gătit, că îi venea s-o rupă atunci pe loc şi să-
şi potolească foamea.Ba chiar luase şi o joardă peste funduleţ, să
ţină minte că trebuie să o ducă întreagă la şcoală, să n-o facă şi
mai tare de râs.Îi era ruşine că erau atât de săraci... În fine, ce-o fi , o fi...Aştepta cuminte în banca lui. Pachetul cu turtă de mălai căzuse tocmai la fetiţa tovarăşei
învăţătoare,care privea uimită căutând privirea mamei.Nu ştia ce
să facă.Mirosul o îmbia să guste,dar ştia că nu e bine să mănânce
numai ea.Aşa fusese învăţată , să împartă cu cei din jur ceea ce
avea.Ridică sus două degeţele .
-Tovarăşă învăţătoare , îmi daţi voie să împart din darul meu
colegilor de clasa?
Învăţătoarea, mândră de fetiţa ei răspunse pe loc.
-Bineânţeles!
Şi o privi cu lacrimi în ochi. Împărţi fetiţa fiecărui copil câte un
pătrat de prăjitură, care dispărea ca prin farmec, atât de gustoasă
era, să mai fi fost.. Băieţelului nu-i venea să creadă, era fericit.Şi
îi fusese atât de ruşine...plânsese o ora întreagă rugându-se de
tatăl lui să-i dea câţiva bănuţi, deşi ştia bine că nu are de unde.
-Copii, cum a fost prăjitura?
-Buuună!
-Astăzi am învăţat o lecţie de viaţă frumoasă.E atât de plăcut să
dăruieşti şi să primeşti,nu-i aşa copiii?
-Daaaaaaa!răsună clasa de glasuri zglobii.
Uite ce
cadou
nostim poţi
dărui
prietenului
tău!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
26
-Acum se cuvine să şi mulţumim pentru darurile primite.
-Mulţumim frumos ,rostiră copiii într-un murmur dezordonat.
Darul primit de învăţătoare stătea stingher într-un colţ, pe
catedră.Învăţătoarea uitase de el, atât de mulţumită era de
chipurile luminoase ale elevilor ei. Nici nu-şi dădu seama când
trecuse ora când clopoţelul sună anunţând recreaţia.Sala de clasă
se goli imediat şi rămase cu ochii aţintiţi pe colţul catedrei. Nu
mai avusese timp să desfacă pachetul ei.Dar nu mai conta.Lecţia
fusese un succes, şi spera să rămână întipărită în mintea
copiilor.Desfăcu totuşi hârtia de ziar mototolit,şi mare îi fu
mirarea când dezveli conţinutul. Trei coceni, curăţaţi de boabele
de porumb fără doar şi poate de către purceii cuiva într-o cocină
plină de noroi.Rămase cu gura căscată, dar bănui pe loc cine era
în stare de aşa grozăvie.Avea în clasă, un ţigănuş , al cărui tată nu
punea preţ pe valorile morale.Îi cunoştea foarte bine pe toţi
părinţii elevilor ei. Se gândea cu tristeţe ce s-ar fi întâmplat dacă
acel pachet era pe masa unui copil şi se bucură că era la ea. Avea
să vadă ea cum îl aduce pe calea cea bună pe micul ştrengar , doar
asta era datoria ei, pentru asta alesese să fie învăţătoare.Ştia că nu
e uşor dar trebuia să încerce. Aşa că îl chemă la cancelarie în
recreaţia următoare şi îl întrebă.
- Spune-mi copile, cum ţi s-a părut lecţia de azi?.
Băiatul lasă ochii în pământ.
-Ce ai învăţat tu din lecţia de azi?Ţi-a plăcut darul primit?
-Da, răspunse cu jumătate de gură...
-Ce îmi poţi spune despre darul tău?
-Iertaţi-mă tovarăşa învăţătoare, zise cu lacrimile curgând pe
obraz, vă promit că nu mai fac...Chiar e frumos să dăruieşti! .
Gheorghe Pârlea
Mama Mama-i luna de pe cer,
Mama-i floare-n lăicer;
Mama-i apa de izvor,
Mama-i strigătul de dor;
Mama-i leac pentru durere,
Mama-i spicul ce nu piere;
Mama-i leagănul iubirii,
Mama-i cheia nemuririi;
Mama-i mâna mătăsoasă,
Mama-i dulcele Acasă.
Dorul dulcelui tău ram,
Când departe o să-mi fie
Chipul tău – icoană vie.
Ce să-ţi dăruiesc eu ţie,
Ca răsplată că te am?
Îţi dau, mamă, pe vecie,
Dorul dulcelui tău ram,
Când departe o să-mi fie
Chipul tău – icoană vie.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
27
Eugen Serea
Dor de Eminescu (acrostih)
Mi-e dor de Eminescu şi lira lui celestă,
Intruchipare vie a neamului acest!
Himera libertăţii Istoria funestă
Adânc ne-a îngropat-o, ca pe-un nevrednic lest,
Iar el, precum odată eroii şi martirii,
Eliberând lumina de sub obroc de fier,
Mai dulce decât spinul pe fruntea pătimirii
Inveşnicit-a Verbul sub tâmpla lui de cer…
Nevolnicii, desigur, i-au profanat menirea,
Erau prea mici, sărmanii, să-i înţeleagă, vai,
Sublimul lui de geniu îngemănat cu firea
Ce ne-a adus şi graiul şi sufletul în Rai…
Un singur dor, poete, în fiecare ai!
Ion Ionescu-Bucovu
Acum la mijloc de ianuarie se petrec 165 de ierni de când Mihai
Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru
românesc.De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi
despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.
Şi totusi…
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a
spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul
eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic,
între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi
chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii
ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii,
prăbuşindu-l definitiv.
Pe timpul vieţii lui s-a vorbit că ar fi luat un sifilis de la
Veronica, care şi ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofiţerii pe care-i
sluja ca infirmieră în Iaşi la 1877 .De altfel povestea a auzit-o şi
Veronica care, după moartea lui, se simţea că e privită rău de
toată lumea, fapt ce o face să plece din Bucureşti la Văratic şi,
după aproape patruzeci de zile să se otrăvească.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
28
Augustin Z.N. Pop dezminte asemenea poveste. Alta era relaţia dintre ei. Ca dovadă că Veronica în anul 1887 îl ia bolnav de la Henrieta de la Botoşani şi-l aduce în Bucureşti pentru îngrijiri. Mult timp stau împreună, merg la spectacole de teatru, la plimbare etc. O fotografie descoperita decurând îi arata amici, fotografiaţi într-un grup de artişti, unde este şi Caragiale. Aici însă vedem un Eminescu lânga
Veronica și Vlahuță distrus de boală, tras la faţă cu o mare mustaţă
în strachină, pe cap cu o pălărie cu pamblică într- un costum alb.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 165
de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au
cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preţ mai mult
pe cancanuri, scoţând în relief partea exotică a vieţii lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă
culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă
bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte.
Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi
încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a
îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul,
ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.
Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui
Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E
vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care
stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca
gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit
din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie.
Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi,
Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul,
teme şi le înoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă
că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de
gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin
ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în
floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu
trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine
chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.Un
rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif
Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist.
Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl
primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia
timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea
ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri
literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi
,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu
Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.
Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia care-
i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii de
dragoste din literatura română.
De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor
vicisitudini politicianiste. Mutându-se în București de la Iași,
intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la
Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar
,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul”
„Eminescu este un
Beethoven al
graiului
românesc.”
(Tudor Arghezi)
“El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a mai fi român (Mircea Eliade)
„Eminescu e
întruparea literară a
conştiinţei
româneşti, una şi
nedespărtita.”
(Nicolae Iorga)
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
29
încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și
stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de
spioni. De aceea toţi care i-au lăudat poezia lui în timpul vieţii, n-
au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică.Aşa zisele pete
gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate.
S-a acreditat ideea în ultimul timp că Eminescu a fost ucis de
serviciile secrete imperiale printr-o mare conspiraţie, avându-i ca
protagonişti pe apropiaţii lui cei mai buni de la Maiorescu la
Slavici şi Caragiale.S-a mers până într-acolo să se spună că Ion
Luca Caragiale s-a mutat la Berlin, sub oblăduirea serviciilor
secrete austroungare, ca un bonus pentru spionajul său asupra
poetului. Nimic mai fals! Mutarea lui Caragiale la Berlin a avut
alte cauze care nu fac subiectul acestui articol.Eminescologi de
ocazie, după aproape 125 de ani de la moartea lui Eminescu se
străduiesc din răsputeri să demonstreze că Eminescu a fost
victima unei mari conspiraţii care l-a omorât pe poet. Că mulţi
dintre apropiaţii lui Eminescu au fost agenţi de influenţă ai
imperiului, nu mai există nici un dubiu. Dar ei n-au avut nicio
treabă cu boala lui Eminescu, care a avut alte cauze.(Vezi
DESPRE BOALA ŞI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU
Studiu patografic – Dezvăluiri – Material integralDocent dr.
medic neuropatolog Ovidiu VUIA (18.3.1929 – 29.9.2002)
De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocită
ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-
Ungar, făcându-l nebun, şi până la injecţiile cu mercur care i-au
distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un hăţiş al vieţii greu de
imaginat.Eminescu a fost luat în vizorul serviciilor secrete
austroungare încă de la venirea lui la Viena. Imediat se înscrie în
cele două societăţi româneşti “România” şi “Societatea literară şi
ştiinţifică” La 20 octombrie 1869 a fost proclamat membru
ordinar, publicând articolul “O scriere critică” în ziarul Albina din
Pesta (1870)sub pseudonimul Varro. Acum în sânul
naţionalităţilor din monarhia austroungară se agită idea fărâmiţării
dualismului, urmând ca fiecare naţionalitate, inclusiv Transilvania
să-şi ceară autonomia. După acest articol, Eminescu este citat să
dea explicaţii la judecătoria de instrucţie. Urmează apoi Serbarea
de la Putna şi articolele din Timpul care scot din ţâţâni serviciile
secrete ale imeriului.
Să fi fost societatea ,,Carpaţi” cauza care cerea Ardealul,
mobilizând mii de români?Sau fulminantele lui articole din
,,Timpul” împotriva Imperiului? Să fi acţionat unii dintre
junimişti ca spioni ai imperiului? Sau Maiorescu să fi jucat un rol
dublu? Pe deoparte să-l ajute pe Eminescu şi pe de altă parte sa-l
incrimineze?Eu nu ştiu cum s-au suprapus nişte coincidenţe peste
viaţa lui. Cum se face că pe 8 iunie 83 e luat pe sus şi băgat în
ospiciu şi imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe
relaţiile diplomatice cu România, Bismark ameninţă cu războiul,
executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiară
ameninţă cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia susţine că
până în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne
de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatită, mai târziu o
enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură
cu infecţia luetică.
Cu Eminescu apare în literatura europeană ultimul mare poet romantic, păstrând în existenţa şi opera sa conturul caracteristic al dramei artiştilor romantici. Năzuind necontenit spre un plan de viaţa superior etic şi artistic, căutand cu patos adevărul şi refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sincerităţii în faptele de viaţă şi a înălţimii de gândire, dublată de o sete de cunoaştere absolută. Zoe Dumitrescu Busulenga
Eminescu (…) a fost
si ramane cea mai
coplesitoare marturie
despre forma
inegalabila pe care o
poate atinge geniul
creator romanesc,
atunci cand se
alimenteaza din
adancimile fertile si
insondabile ale unui
fond autentic.
Stefan Augustin
Doinas
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
30
Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de
prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min.
Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și
el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al
regelui și soţul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai
potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege.
Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” a
lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care
devenise un potenţial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut
ca o mană cerească .După 1883 viaţa lui pendulează între
reverie şi durere.Între 1883 și 1889 biografii lui scot în
evidenţă mai mult latura lui ,,bolnavă”.Dacă ne-am apleca cu
mai multă atenţie asupra acestei perioade am constata că
Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie.
Cum se face că dus la Viena cu escortă poliţienească la
sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise
își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea
limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la masă,
purtându-se ca un om normal.Oricum, Eminescu la Vieana a
avut o revenire impresionată, stare desvăluită de scrisorile
adresate de el cunoscuţilor şi prietenilor, în acea perioadă (11-
15). Limpede la creier, cât şi în scrisul său de altfel niciodată
schimbat, fenomen subliniat şi de specialiştii grafologi.
Același lucru putem spune despre el și când este internat la
Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în ţară,
vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat
să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze
ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a
pierdut, fie a fost aruncată la gunoi.Calvarul poetului a început
la Botoşani unde i-a fost administrat prima dată tratamentul cu
mercur.
Când vine în ţară și i se administrează injecţiile cu mercur,
cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău. Sau acele tratamente
empirice cu apă și funii ude, ca pe timpul evului mediu. Și mai
rău, cum îl bagi între niște nebuni clinici, unde este lovit de alt
nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în cap. Vă închipuiţi ce calvar?
Cauzele morţii nu au fost elucidate nici până astăzi, fiind
bănuite implicaţii politice, otrăviri şi de ce nu fatalitatea
reprezentată de piatra aruncată în capul poetului de un nebun
în curtea sanatorului. După aproape 108 ani de la moartea
poetului, mai precis în 1997, apare un studiu medical, precis şi
bine documentat privind moartea şi afecţiunile poetului.
Rezultatele sunt uluitoare şi dezvăluirile cutremurătoare.
Medicul care l-a întocmit, este doctorul docent neuropatolog
Ovidiu Vuia, iar lucrarea sa se intitulează „Despre boala şi
moartea lui Eminescu”. Lucrarea se bazează pe fişe
medicale, rapoarte medicale şi constatări ale medicilor care l-
au trata şi consultat pe Eminescu, atât la Viena, Bucureşti, Iaşi
sau Botoşani. Sindrom maniaco-depresiv nu sifilis În
primul rând după o întreagă mitologie în literatura şi mass-
media românească privind sifilisul de care suferea Mihai
Eminescu, se vădeşte astăzi că diagnosticul a fost pus în mod
superficial şi cel mai probabil eronat.
“Cel mai mare poet sunt vreo optsprezece, printre care mă număr şi eu. Mari poeţi sunt vreo patru (respectiv Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia şi Ion Barbu), dar, Doamne, poet este numai unul şi acela este Mihai Eminescu!”
Nichita Stănescu
Pe cât se poate omeneşte
prevedea, literatura poetica
româna va începe secolul
al XX-lea sub auspiciile
geniului lui şi forma limbii
naţionale, care şi-a găsit în
poetul Eminescu cea mai
frumoasă înfăptuire până
astăzi, va fi punctul de
plecare pentru toată
dezvoltarea viitoare a
veşmântului cugetării
româneşti.”
(Titu Maiorescu)
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
31
Poetul era măcinat în realitate de un sidrom maniaco-depresiv. Asta o spune şi medicul psihiatru botoşănean, cu o vastă experienţă şi dedicat studiului bolii lui Eminescu. Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească, văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde și-a pus
în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un venit
care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a
căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat și
refuzul lui Maiorescu de a-i încuviința căsătoria cu Veronica
Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era
alta.În receptarea lui Eminescu astăzi, o valoare deosebită o
reprezintă şi studiile profesoarei Monica Spiridon: Eminescu:
O anatomie a elocvenţei (Ed. Minerva, 1994) şi mai recentul
volum publicat de Scrisul Românesc, Eminescu sau despre
convergenţă (2009), prin care autoarea relevă: „Eminescu
aşteaptă să benefi cieze de o prestaţie interpretativă şi
evaluativă corespunzătoare, care să-l scoată pe de o parte din
hagiografi e şi pe de alta din trivializarea conjuncturală,
instalându-l (cu rezultate potenţial surprinzătoare) acolo unde
îi este locul: în contextul literar romantic şi în funcţia sa
culturală majoră, decisivă pentru orice literatură europeană,
aceea de Scriitor naţional. Un tratament istorico-literar
adecvat al lui Eminescu poate demonta multe dintre falsele
polarităţi şi dintre beligeranţele fastidioase alimentate de
tratamentul său actual, cel puţin lamentabil“.
Astăzi avem tipărite cele cincisprezece mii de pagini din
„Caietele Eminescu“, dar şi studiul lui Constantin Noica –
Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii
româneşti, contribuţia esenţială a fi losofului în „problema
Eminescu“.
O nouă lectură din Eminescu poetul, dar şi prozatorul, şi mai
ales publicistul, ne arată cât de aproape ne este astăzi. De unde
şi mereu vehiculata sintagmă „Eminescu contemporanul
nostru“.Ziua lui Eminescu Ziua Culturii Naţionale. Imaginea
completă a scriitorului Eminescu o putem avea numai după
lectura creaţiei integrale a poeziei, prozei şi teatrului, precum
şi a publicisticii şi corespondenţei, întrucât autorul transferă
părţi din dramaturgia sa în poezie. Proza este elaborată
concomitent cu poezia şi reflectă aceleaşi probleme. Poeziile
din perioada 1870, din „Convorbiri literare“, merg în paralel
cu proze precum Geniu pustiuşi Făt-Frumos din lacrimă;
marile poeme fi losofi ce, sociale şi politice, cu Sărmanul
Dionis, proză filosofică şi fantastică în care se regăsesc
aceleaşi teme romantice cu cele din lirica sa.
Dramaturgia – rămasă în manuscris în stadii diverse de
elaborare, scrisă de regulă în versuri, avea în prim plan fi guri
istorice precum Decebal, Bogdan Dragoş, Alexandru cel Bun,
dar şi eroi populari sau figuri revoluţionare ca aceea a lui
Andrei Mureşanu – devine şi ea o parte importantă a
operei.Dimensiunile sale spirituale întrec orice categorisire și
încadrare în formule șablonarde.Dintr-o târfă el a făcut o
madonă, dintr-o banală baltă, un lac de vis, dintr-o poiană, un
omăt de iarbă.
Prin Eminescu şi
moştenirea miraculos
rămăsa de la el, ni s-a făcut
un dar de care n-au avut
parte alte culturi, fie şi cele
mari. La scara culturii
noastre, funcţia lui
Eminescu poate fi mai vie
decât cea a lui Shakespeare
în Anglia, sau a lui Goethe
în Germania, căci el nu e
un simplu poet, nici un
simplu suflet nenorocit, ci
o conştiinţă de cultură
completă, de la deschiderea
către matematici, pe care
abia le cunoştea, până la
aceea caătre istorie.
Constantin Noica
Ca şi muzica, poezia lui
Eminescu scoate din enormul
inconştient stări nebănuite de
suflet, pe care le lasă cu
nelămuritul lor si, exprimând
inexprimabilul, ne face
cunoscut, în clipe de fulger,
profund sufletul nostru ...
Farmecul acestei poezii se
explică prin efectul ei
asemănător cu al muzicii. De
aici şi senzaţia de infinit pe care
o dă poezia lui Eminescu.
Emotivitatea care este principiul
explicativ al poeziei
eminesciene a avut nevoie de
imagini sugestive, de sonorităţi
de formă.
Garabet Ibraileanu
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
32
La el noptile se topesc în argint şi aur. Pădurea se transformă
în marasmul producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală
templu. De fapt toată natura e un templu.Cromatica privirii
lui e aparte, dominată de alb, galben şi albastru. El vede prin
ceaţă unghiurile închise unde se ţese păiejenişul. La el lumea
mică a gâzelor este o lume mirifică, umanizată şi plină de
miracole.Poezia lui de dragoste este litanie. Dorul şi
dragostea sunt cele două sentimente care-l obsedează.
Articolele lui de la ,,Timpul” sunt și astăzi actuale.
Eminescu nu poate fi împărţit, repetându-se locuri comune și
truisme, Eminescu trebuie luat Unic, așa cum a fost
el,ferindu-l de aura senzaţionalului.Dar noi? Ce facem cu
Eminescu?
Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.
Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor
româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri. Totul se
rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea
ei din ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre
producţiile populare, spre limba poporului care se articulează
cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din pe
Slavici, Caragiale, Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul
e romancier, altul dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor.
Patru genuri în care literatura română excelează.
Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină
pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul”
într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai
frumoase versuri din literatura română. Eminescu descopere
lumea așa cum este, aceasta este revelaţia noastră când îi
citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el
încoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem să spunem că
adevărata poezie începe cu Eminescu.
Sonet
De Maria Niculescu
Bolnavă sunt de dragoste de tine
Eminul meu din vremuri depărtate,
O, de-aş putea cinci vieţi-'napoi străbate
Şi te-aş vedea, mi-ar trece doru',- fine.
Bolnavă-s şi mi-s gânduri cu lăcate,
Iar spusele nu-mi sunt, de aur, pline,
Bolnavă sunt, Eminul meu, dar cine
Va-nstrăluci lagune-ntunecate?
Transcede-voi în timpuri viitoare,
Preface-mî-voi într-o floare-albastră
Sau într-un lac, cu unda-n lăcrimare
Şi voi muri, de-atâtea ori, măiastră,
Din har să-ţi fur o rază lucitoare,
Poate devin, prim vremi trecând, o astră.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
33
„O literatură trainică, în
stare să ne placă nouă şi
să fie originală pentru
alţii, nu se poate întemeia
decât pe graiul viu al
poporului, pe tradiţiile,
obiceiurile şi istoria lui,
pe geniul lui.”
(Mihai Eminescu)
Borta-vântului
Era un om sărac – sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era –
în vremea foametei şi el a muncit v-o săptămână pe un căuş de
grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a
ieşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat
toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. "Nu mă las eu aşa
cu una cu două", şi face un şumuiag de paie şi porneşte.
Îl întreabă un om:
- Unde te duci, cumătre?
- Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuş.
- Da unde-i nimeri-o?
- Unde-a fi acolo mă duc.
Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu şi sf. Petrea (erau pe
pământ pe-atunci).
- Unde te duci omule?
- Mă duc s’ astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuş.
Da D-zeu i-o zis aşa:
- Omule, nu te mai duce. Na-ţi o nucă… da pân a casă să nu
zici: nucă, deschide-te.
Întorcându-se el înapoi, a ‘noptat ş-a ajuns la un om şi s-a
rugat să-l primească să doarmă acolo peste noapte.
- De unde vii bade? l-ntreabă omul cela.
- Mă duceam s’ astup borta vântului ş’ am întâlnit un nebun
pe drum şi mi-o dat o nucă şi-a zis să nu zic pân’ a casă nucă,
deschide-te. Ce-a mai fi şi asta?
Femeia omului vicleană. Ia o nucă ‘n mână şi zice:
- Ia să-ţi văd nuca.
Îi schimbă nuca omului. Şi pe urmă se duce ‘ntr-un ocol şi zice:
nucă deschide-te. Dac-o zis – atâtea vite ce-o ieşit, oi, cai, hei, o
bogăţie ‘ntreagă. Ştii mata, putere dumnezeiască!
Se duce – a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde
să se deschidă.
- Hai bată-mi-l Dumnezeu vânt şi moşneagul lua-l-ar dracu.
Mă duc s’astup borta vântului şi să bat pe moşneag de ce m-o
viclenit.
Ajunge iar pe Dumnezeu.
Da D-zeu, ştii, putere dumnezeiască, acu era altfel la faţă… nu l-o
cunoscut.
- Unde te duci, bade?
A
F E
D U
R Ă
F Ă
B Ă
V T
Z C
C Ă
F E
B
Utilizând cuvinte cheie
din povestea ,,Borta-
vântului „ veţi afla pe
verticala AB numele
adevărat al autorului
acestei poveşti
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
34
- Unde te duci, bade?
- S’ astup borta vântului şi să ucid moşneagul, la ce m-o
viclenit.
- Na-ţi, bade, un măgar. Da să nu zici pân’ acasă: măgar
baligă-te.
- N-oi zice.
Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează şi-i
dă vin să bee, şi omul s-o chefăluit şi-a adormit pe laiţă. Da erau
nişte ţigani cu şatra acolo ş-avea măgar şi omul s-o dus ş-o
cumpărat ş-a schimbat măgarul.
Omul a doua zi se scoală, ia măgarul şi se duce – acasă şi-i
zice: măgar, fa bani!
Măgarul, de unde? El apuc’ un druc şi ‘ncepe a dişăla
măgarul.
- Acu nu-l mai iert eu.
Se porneşte să ‘ntâlnească pe moşneag şi s’ astupe borta
vântului. Întâlneşte pe D-zeu.
- Na-ţi bade, o cârjă, da să nu zici pân a casă: cârje ‘ncârjeşte-
te. Ia cârja, vine pe la omul cela. Acu omul i-a dat şi mai straşnic
ospăţ şi s-a sfătuit că dac’ or vede ce-a mai da şi cârja, pe urmă să-l
omoare, ca să nu presupună că el i-o luat. Acu zice omul femeii:
- Măi, femeie, noi hai cu cârja ‘n zămnic (beciu) şi să
‘nchidem uşa ş-a să zicem: cârjă’ncârjeşte-te.
Se vâră. Cârja unde ‘ncepe a bate ş-a zdrobi. Până omul era cu
chef, până s-a trezit, ei erau ucişi ca merele.
- Bade ţi-om da şi măgar şi nuca, numai mă rog, scoate-ne.
Acu omul i-o lăsat de i-o bătut şi mai bine. A luat măgarul, cârja şi
nuca şi s-o pornit a casă.
Aşa s-a făcut de bogat acu, de-a ajuns veste pân la-mpăratul.
Atâţia bani avea el, de-o semănat ş-o crescut grâu de aur. Acu
‘mpăratul a auzit că are un lan de aur ş-o trimis doi sufragii să-i dea
sămânţă, să semene şi-mpăratul.
- Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face.
Împăratul când a auzit aşa, straşnic s-o mâniat ş-o gătit oştire, să se
ducă cu război asupra lui. Împăratul era frunte, ştii, mai mare. Ş-a
venit pân la uşa lui ş-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu
straie de-a noastre, nu cu straie leşeşti. El pune cârja sub suman şi
iese afară. Acu ‘mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost ruşine
singur lui să se ducă el numai cu unul să se lupte. A zis:
- Omule, arată-ţi tu întâi puterea.
- Bine, măi împărate. Cârje’ncârjeşte-te, la tot soldatul câte
două şi la împăratul nouă. (Cârja era dumnezeiască, tot în cap
pâcâia).
O nebunit şi pe soldaţi şi pe-mpăratul. S-o dus împăratul, ş-o
rămas pace ş-o trăit bine. Să dea D-zeu să trăiască şi copiii mei aşa.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
35
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
36
A fost fiul căminarului Gheorghe
Eminovici și a Ralucăi – fiica
stolnicului Jurașcu din Joldești;
A fost cel de-al 7-lea copil al
familiei Eminovici;
În familie, Mihai avea o misiune
importantă – să răscolească
cuibarele de ouă;
Scria poezii pe ascuns. Prima care
a dat de versurile lui a fost soţia
profesorului Aron Pumnu, care a
zis că sunt pline de simţămînt.
Mihai ascundea faptul că scrie
poezii, deoarece tatălui său nu-i
plăceau poeţii;
Iosif Vulcan a fost cel care i-a
compus numele Eminescu. Se
întîmpla asta pe cînd Mihai avea
16 ani.;
Îi plăcea nespus de mult în timpul
liber să citească romane fioroase și
fantastice:
Multe dureri – puţine plăceri –
aceasta eravorba lui Eminescu;
Una din slăbiciunile lui era să
profite de liniștea nopţilor.
Nenorocirea cea mare a vieţii,
zicea el, e să fii mărginit, să nu
vezi cu ochii tăi, să știi puţine, să
înţelegi rău, să judeci strîmb.
Sursa – Miradoniz de
Gheorghe Tomozei, 1989
Somnoroase
păsărele…
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
Codrule, Măria-ta
Codrule, Măria-Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea,
Să-mi atârn armele-n ea.
Să le-atârn la capul meu,
Unde mi-oi aşterne eu,
Sub cel tei bătut de vânt
Cu floarea până în pământ,
Să mă culc cu faţa-n sus
Şi să dorm, dormire-aş dus;
Dar s-aud şi-n visul meu,
Dragă codri, glasul tău,
Din cea rarişte de fag,
Doina răsunând cu drag,
Cum jelind se trăgănă,
Frunza de mi-o leagănă,
Iară vântul molcomit
De-a vedea c-am adormit,
El prin tei va răscoli
Şi cu flori m-a acoperi.
Ai noştri tineri…
Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravatei cum se leagă nodul,
Ş-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul, Că-i vede-n birje răsucind mustaţă, Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă. Ş-aceste mărfuri fade, uşurele, Ce au uitat până şi a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul ţării: stele.
Colinde, colinde!
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
37
Alina Hristea,
Botoşani, România Ultimatum Îmi reazăm capul gol și chel,
părăsit de cuget și simţire,
pe dragostea ta, brav fiu,
să nu-mi lași sufletul să-mi fie
îngropat de viu.
Privește cum rugina
lăcomiilor de neam
mă roade și te roade,
că vlagă-n mine n-am.
N-am cerut slăvire, nici ramului
nici omului,
nici cântece triste, foșnete de jale.
Cer să-ţi privești izvorul,
adâncilor simţiri, nu caimacul apelor stătute în mâinile tale.
În clipa asta, iată, îţi cer prietenia,
că n-am eu, Spirit Viu, să mor,
n-am să plec cu faţa-ntoarsă
pribeag, privind-ţi sec melancolia.
Prinde de Soare, dă-i corbii la o parte,
curăţă, adânc, cu fier încins,
Că-n tine Focul Viu zace-aprins.
Pân-atunci aud...deși n-aș vrea,
cum se stinge cântul din străfund,
cobor adânc în noi.
Să stau la sfat cu sufletul și văd ce mare-i bezna în profund. Risipită ar fi, de-i vrea de-o simplă fâlfâire
din aripile-ţi albe, firave, amorţite...
Mă semnez cu fir de strigăt,
Patria ta!
Ala Vieru,clasa a IV-a
Bălţi, RM A venit Crăciunul
Să ne veselim , copii
A venit Crăciunul!
Astăzi mii de bucurii
Ne aduce Domnul.
Fiul cel preamilostiv
A venit pe lume
Să-ne-veţe să iubim
Să fim buni în al Său nume.
Haideţi toţi, c’ntaţi în cor,
Noaptea este sfântă
C’ntăm pe mântuitor
Şi a Lui izbândă.
SFATURI
UTILE
Câteva sfaturi utile
pentru tinerii
prozatori:
*Scrie simplu şi cu atenţie;
*Scapă de cuvintele
nefolositoare;
*Foloseşte propoziţii scurte;
*Foloseşte paragrafe scurte;
*Foloseşte o limbă
viguroasă;
*Scrie pozitiv, nu
negative.Adică a fi pozitiv
însemană a spune lucrurile la
obiect, direct;
*Nu descrie emoţia,creeaz-o;
*Concentrează-te pe
descrieri;
*Leagă-te de teme
întunecate;
*Scrie o proză muzicală;
*Pe lângă talent scriitorul
trebuie să mai aibă calitatile
de a se concentra şi a avea
răbdare.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
38
Benedic Matia Daniel Podagog -coordinator-
Violeta Mihăieş
A VENIT TOAMNA
Coborând din dealuri bruma
Însoţită de-uscăciune,
Înălbeşte toată huma.
Iute a zburat Răpciune!
Focul a cuprins copacii,
Ca şi soarele-n apus.
Doar doi piţigoi, săracii,
Ciripesc de dor nespus.
Şi un nor uşor de ceaţă
Se coboară pe câmpie
Ca un văl ce prinde viaţă,
Alungând natura vie.
MIREASA NOPŢII
Ca o sferă de lumină
Într-o noapte am zărit,
Blânda cerului stăpână
După dealuri s-a oprit.
Mii de puncte de lumină
Se ivesc pe cerul nopţii
Şi reginei i se-nchină.
Noi ne închinăm cu toţii.
Norii se-ncăpăţânează
Să acopere Crăiasa,
Iarăşi ochii mei visează
La ce tânără-i mireasa.
MIREASA NOPŢII
Ca o sferă de lumină
Într-o noapte am zărit,
Blânda cerului stăpână
După dealuri s-a oprit.
Mii de puncte de lumină
Se ivesc pe cerul nopţii
Şi reginei i se-nchină.
Noi ne închinăm cu toţii.
Norii se-ncăpăţânează
Să acopere Crăiasa,
Iarăşi ochii mei visează
La ce tânără-i mireasa.
LA BISERICĂ, DE PAŞTI
La biserică, de Paşti,
Totu-i minunat!
Multă lume, mulţi copii,
Parcă-i un palat.
E palatul lui Isus,
Înăuntru e lumină,
Aşteptăm cu inimi pure
Învierea ca să vină.
APUSUL
Ca o floare purpurie
Soarele se culcă-n tindă,
Întunericul ne-apasă
Casa-n umbre s-o cuprindă.
Diadema aurie
Pleacă de pe cer îndată,
Dând din soare o făclie
Lunii ce-n lumini sembracă.
VINE IARNA
Zâna vine cu putere
Îmbrăcată-n strai de gheaţă,
Șase urși o trag în grabă
Când e pusă rău pe treabă.
- De ce vii iar furioasă
Și ne iei iarba frumoasă?
- Vin cu ger și crini de gheaţă,
Glodului să-i râd în faţă.
-De ce neaua o ridici
Și-n vârtejuri o arunci?
Eu?! V-aduc ninsoare blândă
Care-așteaptă, sus în tindă
Peste case să se-ntindă.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
39
CREAŢII LITERARE
‚
II LITERARE
Natura de pretutindeni Sărmaş Diana , clasa a IV -a
Natura e ca un animal ce se schimbă mereu. Un deal nu
rămâne mereu bogat. O casă nu rămâne mereu pustie.
Părul din livadă îşi scutură podoaba. Frunzele moarte sunt o
amintire a umbrei care pluteşte singuratică.
Un păr lucios se zăreşte în zare. O fetiţă cu un coş mic
adună roadele toamnei friguroase. Părul mare îşi flutură podoaba
goală. Coama de leu a unui pom e desăvârşită. Seara aurie
culege ochii ascunşi. Pe strada pustie un leu călăreşte vântul
rotitor. Curând dispare în umbră. Cerul plânge cu picuri albi ca
nişte perle. Broasca verde cântă pe cerul cuprins de lacrimi .
Cheia poveştii intră în broasca mare şi se închide, iar luna
învăluie uşa paginii mici.
Sărmaş Diana , clasa a IV-a
Ce vreau să devin Noaptea se laă ca un cântec luminos. Ploaia de stele
colorează cerul senin în care se oglindesc zeii. Viitorul meu
luminos îmi apare în vis sub formă cerească.
Am visat o lume nevoiaşă, plină de speranţe spulberate.
Dintr-o dată simt că aş putea schimba ceva. Vocea mi se
deschide , iar cerul se înseninează.
Viitorul oricărui om poate transforma o lume tristă în una
cu bucurii şi lumină. O piesă din suflet face un om să simtă
paşii...
Vreau să devin cântăreaţă, să dansez , să visez, să
îndrăznesc şi să ajung dincolo de nori !
Un spectacol poate transforma lumea într-un loc magic.
Eu ştiu şi simt asta !
Marea ne povesteşte... Tănasă Aurelian , clasa a IV -a
Pleoapele mi se deschid , iar gândul mă duce la strălucirea
ochilor când vor vedea marea plină de minunăţii.
Nisipul fierbinte părea un covor nesfârşit, iar sunetul
valurilor înspumate îmi încântau auzul. Culoarea ei era
nemaipomenită, iar vietăţiile marine îşi manifestau bucuria prin
dansul bezmetic şi atrăgător.
Globul de aur arunca săgeţi peste întreaga suflare.
Vapoarele erau într-o luptă continuă cu valurile mari şi
înspăimântătoare. Pescăruşii albi brăzdau aurul înseninat şi se
oglindeau î marea plină de speranţe.
Marea este o oglindă a infinitului şi a vieţii eterne.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
40
SALONUL
MINERVEI
Începuturi și sfârşituri¦asta este întreaga esenţa a vieţii. Iar
modul în care învăţam să trecem prin ele ne determină
frumuseţea călătoriei. Fără atașament, fără încrâncenare, cu
înţelepciune, cu luciditate, cu o lacrimă pe un obraz și zâmbet
pe un altula�¦asa învăţam să ne desprindem de ce este vechi și
să ne ducem spre ce este noua�¦intr-un fel sau altul o facem în
fiecare zi, în fiecare moment, însă totul devine mai evident la
schimbarea anilor care trec prin noi.
Pentru a simți cu adevărat energia sfârșitului și a
începutului, va ofer drept cadou de început de an un
text scris de Bert Hellinger, întemeietorul metodei
constelațiilor familiale. Fie ca înțelepciunea sfârșiturilor și a începuturilor vieții să ne
însoțească prin anii care încep și se sfârșesc:
„Niciun început nu e nou. Ceva l-a precedat întotdeauna.
Fiecare început pe care îl știm continuă ceva de dinaintea lui.
La fel e și cu sfârșitul. Atunci când ceva se termină, continuă la
un alt nivel.
Fiecare an vechi pe care îl știm a continuat într-un fel sau
altul. Se aplică acest lucru și acestui an care a trecut? Poate
acest an să se sfârșească fără să mai continue în niciun fel?
Toate grijile pe care ni le facem despre viață, în general, în
preajmă Anului Nou dispar. Trec repede și dispar dintr-o data.
Ceea ce contează cu adevărat este lumina, lumina care
strălucește întotdeauna.Vedem această lumina? Luminează în
sufletul și în spiritul nostru? Are un sfârșit?
Întrebarea este: cum devenim conectați la aceste forțe de
dinainte de începutul nostru și de după sfârșitul nostru aici?
Privim la momentul prezent, dincolo de numărul anului în
care suntem ca și cum privim spre unetern Moment Zero.
Acesta este numărul care contează întotdeauna, fără început,
fără sfârșit, etern.
M-am aventurat prea mult, dincolo de orice început și sfârșit?
Ce număr rămâne întotdeauna ca un număr etern? Numărul care
contează întotdeauna nu cunoaște început sau sfârșit. Cunoaște
doar Noul, eternul nou, pentru că este nou cu orice început,
etern nou, etern plin de surprize și în același timp fără sfârșit și
continuând la nesfârșit, mereu înnoit.
Spre ce privim cu seninătate? Privim spre Zero, fără început și
sfârșit. Împreună cu Zero, totul există întotdeauna, etern și, în
același timp, fără sfârșit.”
VREME TRECE,
VREME VINE
TOATE-S VECHI
ŞI
NOUĂ TOATE…
M. Eminescu ,,Glosă”
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
41
CINEMATOGRAFICE
Cinci motive care te conving să mergi la
FILM în 2015 2014 tocmai s-a incheiat, asa ca ne-am gandit ca ar fi bine sa
renuntam la traditionala lista cu "cele mai bune filme" si sa iti
prezentam cateva motive care te vor convinge sa mergi mai des
la film in 2015. Dacă şi ţie îţi place să mergi la filme şi simţi cum te cuprinde
euforia atunci când intri în sala de cinematograf, iată mai jos
câteva motive pentru a te aventura la un film bun în 2015:
1. Trebuie să vezi cel puţin un film în format IMAX
IMAX înseamnă să crezi. De ce? Pentru că peliculele filmate în
acest format îţi oferă o cu totul altă experienţă atât vizuală, cât şi
audio. Iar IMAX îţi oferă o experienţă care nu poate fi încă
egalată când vorbim despre filme. Formatul îţi încânta simţurile
cu o imagine de calitate superioară şi cu o calitate a sunetului
care practic te "teleportează" direct în acţiunea filmului.
Ai văzut ultimul film cu Batman? Teoria care aruncă în aer tot
scenariul
2. Trebuie să vezi filmele cu buget mare ale anului 2015
Acesta este un motiv suficient de simplu. Există o mulţime de
filme MARI care vor fi lansate anul acesta şi care au un buget pe
măsură: Avengers: Age of Ultron, Star Wars: Episode VII - The
Force Awakens, Ant-Man, Insurgent, Fifty Shades of Grey,
Jupiter Ascending, Maze Runner: The Scorch Trials, The
Fantastic Four, The Hunger Games: Mockingjay - Part 2 şi multe
altele pe care nu trebuie să le ratezi, spun criticii de film de la
moviepilot.com.
3. Trebuie să mergi la un cinematograf drive-în
În Capitală există un astfel de cinematograf cu drive-în care
funcţionează pe timpul verii, așa că poţi să vezi câteva filme
bune în 2015 chiar în intimitatea mașinii tale. Dacă nu ai
experimentat niciodată splendoarea de a vedea un film sub cerul
liber, trebuie să o faci anul acesta. Predicţii Oscar 2015 - Filmele
favorite ale criticilor,
Fraţii Lumiere au
introdus la sfârşitul
secolului al XIX-lea
cinematograful, fiind
primii care au venit cu
ideea de a proiecta
filme contra cost
Primul film de cinema
bazat pe o poveste
adevarată a fost “Marele
jaf al trenului”, care
prezintă un jaf comis în
Vestul Sălbatic asupra
unui tren încărcat cu
bani Durata-11 minute
Primul film cu sonor
apare în anul 1927,
“Cantaretul de Jazz”
Primul film pe ecran
plat apare în 1953, în
regia lui Henry Koster,
intitulat “Parada
Primăverii” Primul spectacol cinematografic din România a avut loc la Bucuresti, la data de 27 mai 1896?
Prima sală de
cinematograf din
Transilvania s-a
înfiinţat în anul 1901,
la Brasov
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
42
4. Mergi și la sălile cinematografelor clasice sau la
cinemateca, pentru a vedea cât de diferite sunt comparativ
cu sălile din mall-uri. Chiar dacă nu ai parte de fotoliile
confortabile cu suport pentru pahar precum cele de la mall, în
sălile cinematografelor cu tradiţie din Capitală poţi avea parte
de un alt tip de experienţă. În 2015, mergi mai des la
cinematografele bucureștene precum: Studio, Scală, Patria,
Elvira Popescu, Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Europa,
Glendale Studio, Corso. Nu vei regretă dacă alegi să mergi la
cinemateca, unde poţi vedea filme premiate, filme europene,
filme cult. TOP 25 cele mai bune de filme regizate de femei .
5. Trebuie să încerci experiența unui mediu social și să o
lași mai moale cu social media
Acesta poate fi un motiv mai greu de explicat, dar vei înţelege
de ce l-am ales. Filmul a fost creat cu intenţia de a fi o
experienţă demnă de împărtășit. O prelungire naturală a pieselor
de pe scenă teatrului, operei - filmele trebuie să fie văzute de un
public. Dar să recunoaștem: nu există nimic mai încântător
decât să te afli într-o încăpere plină de oameni, la o proiecţie
târzie a celui mai anticipat film al anului. Freamătul și
încântarea, emoţiile și nerăbdarea sunt molipsitoare. Toată sală
râde, suspină, tresare în același timp, privind același film. Așa
că în 2015, du-te la cinema la o premieră a unui film, la
evenimentul de deschidere sau lansare. Îţi va plăcea cu
siguranţă.
Filmul “Pădurea
spînzuraţilor” a fost
distins cu premiul
pentru regie la
Festivalul de la Cannes
în anul 1965
Premiul Oscar
cântăreşte 3,8 kG?
Statuetele înalte de
34,3 cm reprezintă un
cavaler sprijinit într-o
sabie, aflat pe o rolă de
film
Trilogia “Stăpânul
Inelelor” are cele mai
multe Oscaruri
câştigate vreodată?
Producţia a avut 30 de
nominalizări la Oscar,
dintre care 17 premii
Alexia şi Iulia, vedete de cinema
Două fetiţe, de nouă, respectiv zece ani, eleve ale Şcolii
Micile Vedete din Capitală, interpretează roluri memorabile în
filme, alături de mari nume ale scenei româneşti, ca Maia
Morgenstern, Dragoş Bucur şi Gheorghe Visu. Deşi foarte
diferite ca personalitate şi temperament, Alexia Stănescu şi
Iulia Lupaşcu, reuşesc să surprindă prin naturaleţe, candoare şi
talent, impresionând până şi cei mai pretenţioşi critici în
cinematografie.
Sandra Bullock este
prima actriţă din istoria
cinematografiei care a
castigat în aceeaşi
săptămână premiul
pentru Cea Mai Bună şi
Cea Mai Proastă
interpretare. Actriţa a
primit Oscarul pentru
Cea Mai Bună Actriţă
pentru rolul principal
din drama “The Blind
Side“. O zi mai târziu,
ea a luat Zmeura de Aur
pentru Cea Mai Proastă
Interpretare în filmul
“All About Steve“.
Sandra Bullock s-a dus
cu fruntea sus la
ambele ceremonii.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
43
Portret de
adolescentă
Povestea sforii
“Sfoara sta rostogolită în ghem așteptând foarfeca, un
călău nemilos care, în mod paradoxal, despicând-o, ii
va da în câteva clipe o…alta viață! Povestea sforii mele
începe asa: mama își leagă cărticelele; cu sfoară le
leaga. Mâinile ei fac noduri colorate din sfoară. Mă joc
cu ghemul, câte vieți poate avea un ghem! Eheee…din
radio razbat acorduri de muzică veche, îmi place. Da,
m-am șlefuit odată cu vârsta, îmi place sa cred asta.
Tata ar spune “ești un copil ce mai are atâtea de
învățat!”. Iau un carton și pun în joacă sfoara încolăcită
ca un șarpe-floare; nu arată rau! Ce ar spune mama
acum? Ce-ar fi dacă…Pe gresia din bucătărie e plin de
capete de sfori colorate și șnururi. Foarfece, lipici,
resturi. Coșul vechi nu mi-a mai văzut demult ochii.
Sunt eu cu sforile mele…un Univers în care nu mai e
loc de lucruri mărunte. ..” scrie Corina Dogaru. Așa am
cunoscut-o pe Corina, o tânără sensibilă, blândă,
frumoasă, talentată. De mică iubește arta, sub toate
formele ei. De la mama a moștenit talentul, răbdarea și
bunătatea, de la tata forța, puterea, încrederea. și-a dorit
mereu să facă lucruri speciale, iubește pictura, dar cel
mai mult îi place lucrul manual. Îi place să se joace cu
culorile, artă o relaxează și îi aduce bucurie sufletească.
Ce iese din mânuțele ei harnice? Obiecte și lucrări din
sfoară, din resturi de materiale, realizează tablouri,
vase, diferite sticle, suporturi de lumânări, de papetărie,
accesorii, bijuterii.
16 lucruri pe care fetele nu le Ştiu despre băieţi:
1. Se prea poate ca baieţii să
flirteze toată ziua, în stânga şi
în dreapta, dar înainte să
adoarmă, mereu se gândesc la
fata la care ţin cu adevărat.
2 Băieţii sunt înnebuniţi după
zâmbetul unei fete.
3. Un băiat ar face orice doar
pentru a te face să-l observe
4. . Un băiat urăşte să o audă pe
fata care-l interesează vorbind
despre un fost iubit sau despre o
iubire neîmplintă.
5.. Nu vorbi cu prietenul tău despre amicii tăi de sex masculin.
6.. Băieții devin geloşi foarte repede.
7. Băieții sunt mult mai emotivi decât ar vrea să pară.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
44
Toate au o poveste specială. Scrie despre fiecare într-un
jurnal numit “Povestea sforii”. Cel mai mult îi place să ofere
suveniruri realizate cu mult suflet și pasiune. Iubește
oamenii, copiii și animăluțele. Îi place să lucreze mai ales
noaptea, atunci are timp și este ea cu liniștea din jur. Când
am întrebat-o ce iți dorește mi-a răspuns punctual: “am o
listă scrisa, o port mereu cu mine: sa fie părinții mei sănătoși
și să îi pot ajuta și eu, să pot lucra și să fiu pe picioarele
mele, să învăț să cânt la vioară (are o vioară foarte veche de
la mama), să îmi dezvolt arta, să merg în Delă, să văd un
concert cu Scorpions, să-mi cumpăr un aparat foto bun, să
zâmbesc mai mult, să…ofer bucurie…”mai spune Corina. A
participat cu lucrările sale la diferite târguri și evenimente la
Muzeul Țăranului Roman (Bucuresti), Muzeul “Calatis”
(Mangalia), Casa de Cultură din Mangalia, a avut o expoziție
cu vânzare într-un butic vintage & handmade din Irlanda, va
urma o expoziție la Galați și speră și în alte orașe. Am
întrebat-o cine îi cumpără lucrările și mi-a răspuns simplu:
“oameni buni care îmi apreciază munca și talnetul”. Ce nu îti
place la tine?o mai intreb. “Emotivitatea și sensibilitatea, mi-
aș dori să fiu o femeie puternică” Am vrut s-o mai întreb
multe, însă o las cu povestea ei s-o ducă mai departe, a ales
un drum frumos în care sfoara îi va fi mereu tovarăș de
drum…
Angela Baciu, Galaţi
.8 Când fac curte, băieții ştiu să flateze, dar când le place o fată cu adevărat, se bâlbâie sau spun prostii. 9. De obicei, când un băiat te tachinează mai mult decât e necesar, mai mult ca sigur că te place. 10. Băieţii iubesc, de regulă, mai
mult decât fetele când sunt într-o
relaţie serioasă
11.Băieții gândesc muuult prea mult şi orice gest al fetei, pe care nu şi-l explică, le va da bătăi de cap pentru o bună perioadă de timp. 12. Băieții cer sfaturi de la fete, nu de la alți băieți. Pentru că majoritatea băieților gândesc la fel şi cum toți sunt confuzi… riscă să nu primească răspunsul de care au nevoie.
13. Când un băiat spune “Pleacă şi lasă-mă în pace”, de fapt îți cere să-l asculți. 14. Dacă un băiat începe să vorbească serios, ascultă-l, pentru că nu îi stă în obicei să o facă şi de cele mai multe ori înseamnă că s-a întâmplat ceva. 15. Dacă cel mai bun prieten al tău te evită sau nu e niciodată în preajma ta când eşti cu iubitul tău, mai mult ca sigur că e gelos pe el. 16Nu fii snoabă. Băieții se intimidează uşor şi renunță la fel de uşor. 17. Băieții vorbesc despre fete mai mult decât vorbesc fetele despre băieți.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
45
1
2 3 4 5 6 7 8 9
2
3
4
5
6
7
8
9
ORIZONTAL: 1) Uneşte vârful unui triunghi
cu mijlocul laturii opuse.
2) Brăzdat – Este pentru „contra”. 4) Stropite
– Porţi aeriene. 5) În plic! –
Bis! – 6) Însuşită. 7) State – Puse în tort! 8)
Programe şcolare –
Întinde coarda. 9) Elevi în reluare.
VERTICAL: 1) Caiet de notiţe. 2) Stârpire.
3) Însemnări zilnice –
Omul negru. 4) Fire la război – Porţiuni din
spirală. 5) Gresată – Pete!
6) Bătaia celor mici – Carte! 7) Bună la
croşetat – 2015. 8) În plină
acţiune – Prăjitură festivă. 9) Zeci de sute –
Timbre.
C. Bidulescu
(P.S. la o dezlegare corectă apare continuarea
glumei . Răspunsul nostru-în numărul următor
Ghicitori despre personajele îndrăgite de copii –Dana Logigan
Ghicitori despre personaje îndrăgite de copii - Dana Logigan
Ghicitori despre personaje îndrăgite de copii - Dana Logigan
Cine-i puişorul care Fundă roşie la gât are Şi-i frumos şi alintat, Şi cuminte, şi curat? (,,Puişorul moţat”, de Elena Farago) Năzdrăvanul de cocoş A fugit de lângă moş, Iar pe drum , lângă-o căruţă A găsit el o __________. Ştiu copiii năzdrăvani: E punguţa cu doi ________. (Cocoşul din ,,Punguţa cu doi bani”,
de Ion Creangă)
Sunt insecta hărnicuţa. Toată ziua treabă fac, Greieraşu-mi cere boabe, Însă eu îi vin de hac: - Greieraşule drăguţ, Pune mâna şi munceşte! Nu mănâncă nicio boabă Lumea care leneveşte. (Furnica din ,,Balada unui greier mic”, de George Topârceanu)
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
46
– Vreau să merg la grădiniţă
Cu rochiţa înflorată
Să m-admire-orice fetiţă,
Dar nu pot că e pătată.
– Nu ştiu cu ce te-ai pătat
Că doar ai purtat-o-n casă
Eu oricât am încercat
Petele nu vor să iasă.
– Mami, tu te-ai străduit,
Dară n-au ieşit de tot
Însă eu am reuşit
Dar să plec cu ea, nu pot.
– Fără niciun detergent, Cum ai reuşit Ancuţa? – Păi le-am scos foarte urgent: Le-am tăiat cu forfecuţa.
REZOLVARE
MODA2015 PENTRU FETIŢE
Autor-
Cobstantin Bidulescu
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
47
Ha-Ha-Ha!!!
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
48
N-are gură şi vorbeşte,
Tace dar îţi povesteşte,
Doar să vrei să o.........,
Este o carte de.........
Mândru este şi ţâfnos,
Coada-şi înfoaie fălos,
Culori curcubeu a luat
Penele de le-a pictat.
Îţi spun sigur nu-i......
Este însă un..........
În scorbura casă are,
Alunele-i plac tare,
O cunoşti după........,
Este o mică...........
S-a îmbrăcat în mii de ace,
Sigur haina asta-i place,
Ochii două.............,
Scurte patru..........
Nu prea vine el pe.....,
Este un ţepos.........
(citeşti-poveşti)
(codiţă-veveriţă)
(mărgeluşe-picioruşe) (curcan-fazan) (aici-arici)
Azi sunt tare supărată,
Poezia e încurcată,
Au rămas cuvinte afară,
Unde să le pun eu iară?
Am să vi le spun şi vouă,
Perechi două câte două,
Poate voi vă descurcaţi,
La loc sigur le aşezaţi.
Autoarea Agafia Dragan vă propune să utilizaţi săgeţile
Ajută-i lui Moş Crăciun să ajungă la sanie
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
49
Truc de magie pentru copii:
S scamatorie cu scobitori Coafuri…
De ce ai nevoie
Scobitori
Apă
Castron
Detergent lichid
Cum se realizeaza:
1. Înainte de a începe trucul de magie, înmoaie o
scobitoare în detergent lichid, las-o sa se usuce si
pune-o in buzunar.
2. Umple castronul cu apa si asaza la suprafata
apei cinci scobitori, astfel incat impreuna sa
formeze un pentagon.
3. Arata copilului scobitorile care plutesc
impreuna pe apa, formand un pentagon si spune-
i ca le vei face sa se departeze cu puterea mintii.
4. Scoate scobitoarea inmuiata anterior in
detergent lichid si atinge usor suprafata apei, in
centrul pentagonului format din scobitori.
Acestea vor incepe sa se indeparteze.
Poti forma un nou pentagon din scobitori si il
poti lasa si pe copil sa incerce sa le indeparteze
“cu puterea mintii”, cu o alta scobitoare. Fara
scobitoarea data cu detergent, nu va reusi.
Detergentul formeaza o pelicula pe suprafata
apei, care duce la distantarea scobitorilor.
REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI CREAŢIE LITERARĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
50