STADIALITATEA COGNITIVA

Teoria lui Jean Piaget asupra dezvoltării cognitive Teoria lui Jean Piaget asupra dezvoltării cognitive mai este cunoscută şi sub denumirea de “ teoria cognitiv-constructivistă”. Piaget a revoluţionat studiul asupra formării conceptelor la vârsta copilăriei si a inteligenţei. Realizând observaţii repetate asupra copiilor, inclusiv asupra celor trei copii ai săi, acesta a descoperit erori in rationamentele pe care le făceau. Astfel aajuns la concluzia că sistemele logice coerente stau la baza gândirii copiilor.

Conceptele de bază pe care le foloseşte în teoria sa sunt preluate din biologie şilogică. Funcţionarea inteligenţei este descrisă în termeni biologici, precum asimilare,acomodare, adaptare. Structurile generate de funcţionarea inteligenţei sunt descrise întermeni logici, ca structuri logico-matematice, structuri de grup. Adaptarea la mediu serealizează prin două mecanisme principale care constau în schimburile continue ce sestabilesc între individ şi mediul său: asimilarea şi acomodarea. Mecanismul intern pecare se bazează dezvoltarea de la un stadiu la altul este cel al asimilării şi acomodării,care caracterizează omul încă din primele zile de viaţă. Pe plan biologic, aşa cumomul asimilează substanţe şi le transformă, tot aşa în plan psihologic obiectele suferătransformări atunci când sunt asimilate. Fenomenul invers asimilării se numeşteacomodare, proces prin care presiunile din mediul extern conduc la modificareastructurilor sau acţiunilor individului. Adaptarea presupune echilibrul între asimilare siacomodare. Forma cea mai înalta de adaptare, după Jean Piaget, este inteligenţa. Structurile cognitive nu sunt date şi nici formate o dată pentru totdeauna, dimpotrivă,ele apar şi se consolidează treptat, evoluând de la forme relativ simple la forme extremde complexe. Caracterul evolutiv al structurilor cognitive este bine ilustrat de concepţiadezvoltării stadiale a gândirii formulate de Jean Piaget. Trecerea de la stadiul senzorio-motor la cel al gândirii preoperaţionale, apoi la stadiul operaţiilor concrete şi în final lacel al gândirii formale pune în evidenţă fără nici un dubiu evoluţia permanentă astructurilor cognitive, capacitatea lor de a se restructura şi remodela conformsolicitărilor. Jean Piaget a stabilit patru stadii, astfel: 1.Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) presupune o serie de achiziţii esenţiale pentrugeneza gândirii: schema obiectului permanent, constantele formei, mărimii şi culorii,schema cauzalităţii obiective, schema anticipativă a transformărilor spaţio-temporale.

Acum apar pentru prima dată germenii reversibilităţii(mergând prin casă copilul estecapabil să revină la locul iniţial). 2.Stadiul preoperator (2-7 ani) are drept caracteristică principală dezvoltareaschemelor şi structurilor verbale ale limbajului şi împletirea acţiunilor directe asupraobiectelor cu funcţia designativ-cognitivă şi reglatoare a cuvântului: unicitatea imagine-denumire şi imagine-cuvânt-acţiune. Acţiunea rămâne orientată în sens unic, deoareceînsăşi asimilarea centrată pe o configuraţie perceptiva are în mod necesar un sensunic. 3.Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani) se caracterizează prin apariţia şi intrareaîn funcţiune a structurii operatorii propriu-zise, cu proprietăţile sale specifice:reversibilitatea, tranzitivitatea, asociativitatea. Operaţia cognitivă se aplică cuprecădere asupra obiectelor sau imaginilor lor, caracterizându-se prin realizarearaporturilor de identitate, compunere, tranzitivitate, prin conservarea ansamblului, perealizarea unor „grupări” bazate pe decentrări imediate. 4.Stadiul operaţiilor formale (11- 14 ani) se caracterizează prin comutareastructurii operatorii pe un suport intern(limbajul intern), pe un sistem coerent de semneşi simboluri, detaşate de obiectele şi imaginile concrete. Gândirea dovedeştedimensiunea proiectivităţii şi ipoteticităţii, graţie căreia ea transcende limitele lui „aici şiacum” sau „hic et nunc”, purtând acţiunea în sfera abstractului şi posibilului. Procesul educativ incepe odata cu nasterea (sau chiar inainte). În primii ani, copilul e doar un baiat al educatiei, el inregistreaza pasiv influentele educative exercitate asupra sa. Educatia are mai mult caracter de dresaj, in care se formeaza deprinderi elementare cu o pregnanta semnificatie intelectuala, morala, estetica. Educatia inseamna relatia educator-educat. Treptat, cu cresterea si dezvoltarea copilului, acesta nu mai suporta pasiv influentele educative si adopta o pozitie receptiva, devine un partener al educatorului si subiect al educatiei. In baza psihologiei varstelor, in pedagogie s-a stabilit urmatoarea periodizare:-0 - 3 ani: prima copilarie:

•0 - 1 an: pruncia;•1 - 3 ani: varsta anteprescolara.

-3 - 6 (7) ani: vasta prescolara;-6 (7) - 7 (18) ani: varsta scolaritatii:

•6 - 10 ani: varsta scolara mica;•11 - 14 ani: preadolescenta;•14 - 18 ani: adolescenta.

-18 - 25 ani spre 35 ani: varsta tineretii;

-35 - 64 ani: etapa adulta:

•35 - 45 ani: varsta adulta precoce;•45 - 55 ani: varsta adulta medie;•55 - 64 ani: varsta adulta prelungita.

- dupa 65 ani: varsta a lll-a:

•65 - 70 ani: ani de adaptare;•70 - 80 ani: ani de prima batranete;•80 - 90 ani: ani de a ll-a batranete.

Copilul se naste cu un sistem nervos central (S. N. C.) senzitiv si motor bine dezvoltat, avand posibilitatea de a desfasura diferite miscari. Treptat, copilul trecede la viata vegetativa la viata de relatie cu lumea inconjuratoare; in primii ani invata mersul si limbajul prin care se deschide catre mediu si stabileste relatii cu persoanele din jur. Acum activitatea dominanta o constituie prima incercare de stapanire a lumii prin mers si vorbire. Acum se fac modeste inceputuri de educatiiintelectuala, morala, estetica; educatia e axata pe educarea unor simturi. Un rol important iI are atmosfera de familie in primii ani de viata. „Afectivitatea transmisa e vitamina de crestere.“

La „varsta prescolara" (3 - 6 (7) ani) organismul copilului cunoste o puternicadezvoltare anatomo-fiziologica; creste in greutate si in inaltime; se inregistreaza progrese la nivelul S. N. Activitatea predominanta e jocul. Prin joc copilul solutioneaza contradictia dintre dorinta sa de a cuceri lumea si puterile limitate. Prin joc, copilul cauta sa cunoasca si sa asimileze activitatea adultilor. Jocul e cadrul principal pentru educatie intelectuala, morala, estetica. Se dezvolta foarte mult gandirea si limbajul (vocabularul se imbogateste: 800 -4000 cuvinte). Interesele de cunoastere ale copilului sporesc. Ele se manifesta prin intrebari specifice: ce?, de ce?, pentru ce?. Varsta prescolara e varsta basmelor, a povestilor. Basmul (jocul) reprezinta mijloace de educatie. Se pun bazele personalitatii morale.

Varsta primei scolaritati (6 (7) - 10 (11) ani):

Copilul are formate deprinderile necesare scolaritatii, dispune de suficiente capacitati de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul creste in inaltime si greutate, se dezvolta sistemul sau osos si muscular.S. N. se desavarseste sub raport functional. Intre cele doua sisteme de semnalizare predomina acum primul (senzatii, perceptii). Se traieste foarte mult in acest plan si mai putin in cel reflexiv. Activitatea dominanta este invatatura. Jocul continua sa ocupe un rol important, dar prin invatatura copilul patrunde in cultura elementara.Perceptia este foarte vie, dar superficiala si incompleta. Atentia este labila si involuntara. Memoria este preponderant mecanica, vie, dar instabila. Gandirea este prompta, dar superficiala, pripita. Pe plan afectiv, copilul prezinta capacitatea de a avea sentimente vii, dar inca instabile. Vointa este putin tenace,

este supusa impulsurilor, capriciilor.

Preadolescenta (10 (11) - 14 (15) ani) este varsta ingrata. Copilul cunoaste puternice transformari fizice, sexuale, psihice. Se realizeaza un echilibru intre cele doua sisteme de semnalizare. Creierul nu creste prea mult, dar se complica sub raport functional. Activitatea dominanta este invatatura. Prin aceasta, preadolescentul patrunde in cultura stiintifica, el manifesta o dorinta de acuceri lumea prin cunoastere. interesul pentru cunoastere e foarte viu, pentru domenii foarte variate si sussinut de o gandire mai abstracta, sistematica, obiectiva. Se dezvolta imaginatia, memoria. Preadolescentul prezinta o afectivitate bogata, stabila si prezinta o vointa ferma.

Adolescenta (11 (15) - 17 (18) ani) Pe verticala are loc o crestere mai lenta, iar pe orizontala o crestere mai rapida. Continua sa se dezvolte S.N., sporeste forta fizica si totodata capacitatea de a desfasura activitati intelectuale (care incep sa devina predominante). Din punct de vedere psihic, atentia e voluntara, memoria e verbal-logica, imaginatia ebogata, gandirea e inchegata (cu caracter abstract, generalizat), vointa este sustinuta, sentimentele sunt puternice si bogate.Copilul se elibereza de sub tutelafamiliei si cauta mediul favorit al manifestarilor sale in afara familiei.Se imaginezao schimbare de perspective, adolescentul trecand printr-un proces de interiorizare. El manifesta interes pentru activitatile psihice, isi descopera propriuleu. Viata personala devine subiectul unor analize minutioase; este varsta jurnalelor intime. Se dezvolta spiritul autocritic, individul ajunge sa capete constiinta de sine, el simte ca este o individualitate distincta, o personalitate.Se manifesta accentuat spiritul de independent si afirmare de sine. Se manifests mai puternic cu oricand conflictul intre generatii.Adolescentul capata interese si capacitate de a intelege oamenii si societatea; este apt de a intelege personalitatea umana in toata plenitudinea ei si de a participa constient la viata sociala.Se pune acut problema orientarii scolare si profesionale.

Prima tinerete (17 (18) - 24 (25) ani) Se desavarseste dezvoltarea anatomo-fiziologica si psihica. Se inregistreaza osporire considerabila a gandirii, nuantarea acesteia, dezvoltarea capacitatii de intelegere, a spiritului critic si autocritic, adancirea preocuparilor spirituale.Idealurile de viata capata un caracter realist. Tanarul isi structureaza personalitatea intr-o forma durabila, se manifesta capacitatea lui de a se autoinstrui si de a se autoeduca. El prezinta o anumita responsabilitate ce constituie proba maturitatii sale. Stadialitatea psiho-genetica, cognitiva si morala Piaget distinge pentru dezvoltarea cognitiva urmatoarele stadii si substadii:

• - stadiul senzorio-motor (al inteligentei preverbale) 0 - 2 ani:

trecerea de la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii 0 - 8 (9) luni; trecerea de la intentionalitate la reprezentare 8 (9) luni - 2 ani.

• - stadiul preoperational 2 - 11 (12) ani:

substadiul gandirii simbolice 2 - 4 ani; substadiul gandirii preoperatorii: al intuitiei simple 4 - 5 (6) ani si eel al intuitiei articulate 5 (6) - 7 (8) ani; substadiul operatiilor concrete (al logicii concrete): 7 (8) -11 (12) ani.

• - stadiul operatiilor formale:

substadiul operatiilor formale 11 (12) -14 ani; substadiul structurilor operatorii lormale 14 -16 (17) ani. Stadiul operatiilor formale continua pana la varsta adulta. Moralitatea se dezvolta treptat, de-a lungul acestui stadiu. Inainte de 6(7) ani individul e preocupat doar de aspectele tangibile ale comportamentului, iar dupa aceasta varsta isi dezvolta capacitatea pentru un comportament bazat pe principiimorale abstracte. Kohlberg prezinta evolutia judecatii morale cu implicatii in conduita morala si distinge trei niveluri:- nivelul premoral 4 -10 ani:

• stadiul moralitatii ascultarii (criteriu, pedeapsa si recompensa);• stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv (hedonismul este un

curent de gandire etica; scopul, idealul in viata al omului este pIacerea).

- nivelul moralitatii conventional 10 -13 ani:

• stadiul moralitatii bunelor relatii;• stadiul moralitatii legii si ordinii.

- nivelul autonomiei morale (al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale) 13 -16 ani:

• stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;• stadiul moralitatii principiilor individuale de conduitei.

Acum individul se orienteaza spre principii morale abstracte si spre o etica personala.