CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ – DIVERSITATE ORIENTATĂ SPRE SUCCES

Conducător ştiinţific:PROF. UNIV. DR. DUMITRU IACOB

Autor:

ALEXANDRESCU DANA - IOANA

CUPRINS

Introducere

I. Cultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

II. Cultura organizaţiei şcolare

III. Managementul educaţional – proiecţie în cultura organizaţiei şcolare

CAPITOLUL I

Cultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

CAPITOLUL ICultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

Conceptul de cultură

cultura = “a cultiva”/“a onora”

antropologii, în sec. al XIX-lea, argumentează cultura drept natura umană → antropologie culturală → cultura simbolică

sec. XX – cultura = modele, pattern-uri ale unor seturi de activităţi sau procese separate care îmbracă diferite forme ce reflectă istoria şi evoluţiile recente ale componenţilor unei colectivităţi

cultura = “modul de viaţă” al unui grup uman, răspunsul adaptiv al omului dat mediului în care trăieşte şi în afara căruia nu poate exista

CAPITOLUL ICultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

Cultura organizaţiei

elementul de identificare al unei organizaţii organizaţia are o cultură: cultura = ansamblu de valori

şi norme fundamentale, de coduri şi imagini, ansamblu rezultat al unei istorii şi al unui patrimoniu tradus prin reguli, mituri, obiceiuri, tabuuri, referinţe şi proceduri ale unor demersuri colective

organizaţia este o cultură: cultura este sinonimul unei identităţi culturale, unei personalităţi de bază, unei configuraţii profunde; ea înglobează nu numai expresiile simbolice, dar şi ansamblul structurilor, într-un sens antropologic

CAPITOLUL ICultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

Edgar Schein identifică trei niveluri de manifestare a culturii organizaţionale:

Artefactele = stratul exterior: simboluri şi produse care se concretizează în lucruri observabile

Valorile şi normele dominante: acorduri, scopuri, regulamente, norme etice

Prezumţiile de bază despre viaţă, existenţa umană – nivelul cel mai profund care reuneşte credinţele, convingerile, concepţiile privind sensul şi modalităţile de desfăşurare a activităţilor în cadrul organizaţiei → cea mai mare influenţă asupra membrilor organizaţiei

CAPITOLUL ICultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

Tipuri de culturi organizaţionaleGeert Hofstede defineşte şase modele ale culturii organizaţionale:1. Proces / rezultate2. Salariaţi / muncă3. Limitat / profesional4. Sistem deschis / sistem închis5. Control redus / control intens6. Prescriptiv / paradigmaticCharles Handy cuprinde patru tipuri de cultură, utilizând pentru studiul său zeii din mitologia Greciei Antice:1. Cultura de tip putere = cultura lui Zeus2. Cultura de tip rol = cultura lui Apollo3. Cultura de tip sarcină = cultura Athenei4. Cultura de tip existenţial = cultura lui Dyonisos

CAPITOLUL ICultură şi organizaţie – abordări şi interferenţe

Funcţiile culturii organizaţionale

Cultura organizaţională:- contribuie la dezvoltarea relaţiilor organizaţiei cu stakeholderii- realizează interfaţa dintre cultura naţională şi cea individuală- modelează identitatea individuală şi cea de grup- este un determinant major al comportamentului membrilor unei

organizaţii- asigură sentimentul de apartenenţă la o colectivitate specifică- oferă protecţie componenţilor săi

Funcţiile culturii organizaţionale exprimă complexitatea influenţei pe care acest fenomen organizaţional o are asupra fiecărui component al organizaţiei, dar şi asupra grupurilor şi organizaţiei în ansamblu.

CAPITOLUL II

Cultura organizaţiei şcolare

CAPITOLUL IICultura organizaţiei şcolare

Cultura organizaţională este cheia de renovare a şcolii.

Modelul lui Charles HandyCultura de tip putere - şcoli mici, conduse de directori cu har

Cultura de tip rol - majoritatea unităţilor şcolare româneşti

Cultura de tip sarcină - în unele licee şi în învăţământul universitar

Cultura de tip existenţial - în mediul universitar, în licee de prestigiu

CAPITOLUL IICultura organizaţiei şcolare

Modelul lui Geert Hofstede- Distanţa faţă de putere – identifică modul optim de

implementare a deciziilor- Individualismul/colectivismul – identifică alegerea căilor

optime de abordare a reformei cu diferite grupuri de interes- Masculinitate/ feminitate – oferă indicii pentru calibrarea

rolurilor diferiţilor agenţi ai reformei atunci când abordează diferitele grupuri de interes

- Gradul de evitare a incertitudinii – esenţial în stabilirea ritmului de schimbare

- Orientarea pe termen lung/ scurt – caracteristică fundamentală a managementului strategic

CAPITOLUL IICultura organizaţiei şcolare

Elemente specifice culturii organizaţiei şcolare

Norme, valori, credinţe conducătoare, reprezentări, înţelesuri, modele de gândire (inclusiv profesionale)

Simboluri, sloganuri, ritualuri şi ceremonii, “mituri” şi “eroi”, modele comportamentale, “jargon”

CAPITOLUL IICultura organizaţiei şcolare în contextul schimbării

Cercetările de specialitate au evidenţiai trei etape fundamentale în schimbarea unei culturi organizaţionale:

Dezgheţarea culturii organizaţionale existente; Pentru organizaţiile şcolare, această etapa prezintă două caracteristici:

- Profesorii au datoria conservării valorilor transmiterii lor către elevi. Deci, ei constituie segmentul cel mai reprezentativ la schimbare. Cu cât faima unora dintre aceştia este mai mare cu atât şi influenţa lor negativă va fi mai mare.- Cea mai mare parte a comunităţii şcolare o reprezintă elevii. Deoarece ei sunt mai receptivi la schimbare, prin vârsta pe care o au şi prin faptul că viaţa lor de elev într-o unitate şcolară durează, de regulă, 4 ani, elevii pot avea o influenţă pozitivă foarte importantă în dezgheţarea culturii organizaţionale şi mai ales în remodelarea ei.

Remodelarea culturii organizaţionale în concordanţă cu noile tendinţe şi sisteme valorice;

Îngheţarea culturii organizaţionale în noua ei formă.

CAPITOLUL III

Managementul educaţional – proiecţie în cultura organizaţiei şcolare

CAPITOLUL IIIManagementul educaţional – proiecţie în cultura organizaţiei şcolare

Parte integrantă a culturii organizaţiei şcolare este cultura managerială, care are un rol decisiv în crearea/dezvoltarea culturii organizaţionale. Cultura managerială este determinată de abilităţile, stilul de conducere, stilul de comunicare şi sistemul de valori ce caracterizează managementul organizaţiei, având drept scop elaborarea, sprijinirea şi împărtăşirea viziunii, misiunii, obiectivelor, politicilor şi strategiei organizaţiei, promovate prin proiectul instituţional de dezvoltare a şcolii, care este instrumentul metodologic de bază în realizarea intenţiilor de dezvoltare strategică a şcolii prin definirea clară a obiectivelor şi priorităţilor schimbării şi inovării acesteia.

CAPITOLUL IIIManagementul educaţional – proiecţie în cultura organizaţiei şcolare

O conducere eficientă trebuie să asigure în permanenţă valorizarea şi valorificarea individului, a capacităţilor sale, pentru a-l ajuta în edificarea propriului destin, propriei vieţi, prin eforturi personale, creşterea individuală sub toate aspectele.

Această orientare spre reuşită, succes se realizează prin dezvoltarea resurselor psihice necesare pentru obţinerea eficienţei personale (motivaţie, convingere şi decizie), a potenţialului psihologic (gestiune a cunoştinţelor, încredere în sine etc.), prin proiectarea training-ului mental (dezvoltarea propriilor resurse psihice) şi prin selectarea/ aplicarea strategiilor mentale (proiectarea şi programarea succesului).

CAPITOLUL IIIManagementul educaţional – proiecţie în cultura organizaţiei şcolare

Consolidarea culturii organizaţionale între motivare şiperformanţe

În ceea ce priveşte organizaţia şcolară, motivaţia este mai complexă decât în cazul altor organizaţii, întrucât managerul şcolar se confruntă cu trei tipuri distincte de membri ai instituţiei şcolare care se constituie în trei tipuri de subculturi: profesori i (subcultură de tip variat) – categorie aparte, puternic motivată

intrinsec, de regulă (cariera didactică este de cele mai multe ori o vocaţie) şi, în condiţiile perioadei actuale, slab motivată extrinsec.

elevii (subcultură de t ip Persoană) – categorie variabilă (sunt membri temporari ai organizaţiei şcolare) – şi pe această bază sunt destul de greu de motivat. În general motivaţia elevilor este direct dependentă de motivaţia profesorilor. Un profesor pasionat de disciplina pe care o predă va şti să insufle entuziasmul său unei părţi însemnate dintre elevi.

personalul administrativ (subcultură de t ip Rol) – categorie de o altă formare şi nivel de instruire decât personalul didactic, de regulă slab motivată atât extrinsec cât şi intrinsec.

CONCLUZII

Cultura organizaţională este ca personalitatea unui om: se construieşte greu, se schimbă şi mai greu. Diferenţa este că organizaţiile, pentru a supravieţui, trebuie să se schimbe.