Click here to load reader
Upload
angesha
View
22.098
Download
18
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista - Studiu de caz
Citation preview
Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
§ Junimea-“Convorbiri literare”
1. INTRODUCERE: ●Premisa.Definirea problemei2. CUPRINS:●Definiţie
●Cadrul istoric-trecerea de la sec al XVIII-lea la sec al XIX-lea ●Pasoptismul romanesc § Literatura românA
în perioada paSoptistA- romantismul § Reviste-“Curierul romanesc”,”Albina româneascA” “Dacia literarA”, S.a.
§ Scriitorii paSoptiSti § Poezia paSoptistA (specii cultivate)
3. Incheiere: ●Concluzii privind rolul literaturii în perioada paSoptistA
4. Idei principale
1830-1860
Epoca Pasoptista
Trecerea, in evolutia istorica romaneasca, de la secolul luminilor (al XVIII –lea) la secolul natiunilor (al
XIX-lea)
ROMANTISMUL
CURIERUL ROMANESC
8 aprilie 1829
Fondator Ion Heliade Radulescu
Albina Romaneasca
Revista editata de Gheorghe Asachi la Iasi
1 iunie 1829
GHEORGHE ASACHI
LITERARA
30 ianuarie 1840
Mihail Kogalniceanu
redactor
PROPASIREA octombrie 1844
Mihail Kogalniceanu
redactor
“Foaie stiintifica si literatura”
sau
Junimea
A fost un curent cultural si literar, dar si o asociatie culturala înfiintata la Iasi în iarna anului 1864.
Trasaturile junimismului:
§ Inclinatia spre filozofie
§ Spiritul oratoric
§ Clasicismul
§ Ironia
§ Spiritul critic
Revista aparuta la 1 martie 1867
Editor Iacob Negruzzi
C oN
v Orbi r
il
iterar
E
Scriitorii paşoptişti
Nicolae Bălcescu
Costache Negruzzi
Mihail Kogălniceanu
Ion Ghica
Alecu Russo
Dimitrie Bolintineanu
Grigore Alecsandrescu
Vasile Alecsandri
Andrei Mureşanu
POEZIA PASOPTISTA
Groza de Vasile Alecsandri•
Galben ca făclia de galbenă cearăCe-aproape-i ardea,Pe-o scândură veche, aruncat afară,De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;Iar după el nime, nime nu plângea!
Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,La el se uita.Unii făceau cruce; alţii, de mirare,Cu mâna la gură capul clătinaŞi-ncet, lângă dânsul, îşi şopteau aşa
"El să fie Groza cel vestit în ţarăŞi-n sânge-ncruntat!El să fie Groza, cel ce ca o fiară,Fără nici o grijă de negrul păcat,A stins zile multe şi lege-a călcat!"
Un moşneag atunce, cu o barbă lungă,La Groza mergând,Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă,Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând,Mai facu o cruce şi zise plângând:
"Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese,Şi pe-un ger cumplitNevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese.N-aveam nici de hrană, nici ţol de-nvelit,Şi nici o putere!... eram prăpădit!
Nu aşteptam altâ din mila cereascăDecât a muri,Când creştinul ăsta, Domnu-1 odihnească!Pe-un cal alb ca iarna în deal se iviŞ-aproape de mine calul îşi opri.
"Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române,Fă piept bărbătesc;Na, să-ţi cumperi haine, şi casă, şi pâine..."Şi de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,Oameni buni! de atunce în tihnă trăiesc."
Şi, sărutând mortul, bătrânul moşneagOftâ şi se duse cu-al său vechi toiag.Iar poporu-n zgomot strigă, plin de jale:"Dumnezeu să ierte păcatele sale!"
SFARSIT Realizat de Grupa aIV-a: Cojocariu Anca Haidautu Patricia Pascariu Benny Sarban Anca