View
223
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 1/9
UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA”
BACAUFACULTATEA DE MANAGEMENT-SPECIALIZAREA DREPT
CONSUMUL DE
DROGURI ÎN
GRUPURILE DE TINERI
Student:Manea CatalinaGrupa:DR 13
-Bacau 2010-
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 2/9
CONSUMUL DE DROGURI ÎN
GRUPURILE DE TINERI
Am ales această temă deoarece consumul de droguri este o manifestare
devastatoare, un fenomen scăpat de sub control, care afectează direct ori indirect milioane
de tineri. Drogurile constituie o problemă îngrozitoare, a cărei seriozitate devine cu
fiecare zi mai vizibilă. Există milioane de oameni care recurg la droguri în toată
lumea, abuzând de felurite substanţe ilegale. Problemele produse de abuzul de droguri şi
de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea de
astăzi, ameninţând generaţiile viitoare şi, în acest fel, viitorul vieţii. Astăzi, fenomenulconsumului de droguri a pătruns în toate comunităţile, propagându-se extrem de rapid în
rândurile tineretului. E adevărat că, consumul de droguri reprezintă o problemă relativ
nouă pentru ţara noastră, cu care ne confruntăm în special din anul 1990.
Consumul de droguri fiind o conduită ca oricare alta, care se învaţă. Un individ,
este mai predispus spre consumul de narcotice halucinogene dacă are în imediata sa
apropiere prieteni sau amici care consumă.
Realizăm într-adevăr că, din ce în ce mai mult, drogurile sunt printre noi şi căexistă o posibilitate destul de mare ca cei atraşi de mirajul „paradisurilor artificiale” să
înregistreze o pondere din ce în ce mai elocventă.
Drogul face parte astăzi din realitatea de lângă noi. Prezent în societatea
frământată şi plină de incertitudini a începutului de mileniu, consumul se intâlneşte din
ce în ce mai mult în rândul românilor, mai ales al tinerilor. Încercările de identificare a
factorilor comportamentali sau sociali de risc în consumul de drog au început să fie bine
studiate şi este evident că nu există nici un mecanism specific de declanşare sau vreun
eveniment care să prezică consumul de drog la o persoană dată.
Tinerii care manifestă trăsături dominante de rebeliune, impulsivitate şi
nesiguranţă se expun unor riscuri crescute de a deveni consumatori de drog. În mod
frecvent ei manifestă o orientare hedonistă şi de aceea au dificultăţi în amânarea
trebuinţelor de satisfacţie.
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 3/9
Substanţele pe care astăzi le numim droguri au fascinat, bucurat sau fericit sute de
milioane de oameni, din epoca sumeriană şi până în prezent, într-o luptă într-un fel Don
Qujotească.
În toate societăţile şi în toate timpurile, oamenii au consumat droguri. Unele
societăţi au fost extrem de permisive faţă de acest consum, altele, mai ales cele
contemporane, au elaborat o serie de interdicţii ale acestuui consum. Istoria socială a
drogurilor permite constatarea că un drog nu este “bun” sau “rău” prin el însuşi. Aceste
valorizări, care se referă la dezirabilitatea sau indezirabilitatea percepută a drogurilor,
sunt, de fapt, un obiect de “definiţie socială” şi de “reacţie publică”.
Rădăcinile consumului de droguri sunt dificil de identificat. Însă, ceea ce
demonstrează istoria şi evoluţia în timp a drogurilor, este că acestea nu sunt decât în mică
măsură o invenţie a lumii moderne, cele mai multe droguri fiind cunoscute şi folosite demultă vreme, iniţial la scară redusă, în rândul anumitor populaţii şi în anumite zone
geografice, iar mai târziu la nivelul unui număr din ce în ce mai mare de indivizi,
răspândirea lor făcându-se în diverse împrejurări şi oarecum în mod particular pentru
fiecare drog în parte.1
Omul preistoric a aflat, aşadar, cu mirare şi teamă fără doar şi poate, proprietăţîle
extraordinare asupra organismului său, descoperindu-le accidental, când culegea plante şi
rădăcini.Oamenii, din timpuri imemoriale, au constatat că unele plante au proprietăţi ce pot
înlătura diferite afecţiuni, creând, totodată, unele senzaţii plăcute sau pot provoca senzaţii
stranii, deformând trecerea timpului, precenţia sunetelor şi culorilor. De când au devenit
conştienţi de aceste efecte, drogurile au fost utilizate atăt în activităţile cu caracter
terapeutic, cât şi în practicile mistico-religioase.2
Aşa cum susţinea L. Lewin în cuvântul de deschidere al lucrării sale de referinţă
„Phantastica”, „nu există pe pământ, exceptând alimentele, alte substanţe care să fie
atât de intim asociate vieţii popoarelor, în toate ţările şi în orişicare timp, ca drogurile”.3
Robert Charroux presupune că biblicul Moise, arhiveneratul Budha, strălucitul
Pitagora, ca de altfel toţi marii oameni de cultură ai antichităţii, cunoşteau puterile secrete1 Beatrice Gabriela Ioan, Consumul de droguri şi toxicomania. Aspecte bio-psiho-sociale, medico-legale şi
legistative, Editura Junimea, Iaşi, 2003, p. 92 Jenică Drăgan, Aproape totul despre … droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994, p. 933 Lewin, apud Ibidem, p. 94
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 4/9
ale drogurilor şi recurgeau la ele, făcând numeroase aprecieri cu privire la efectele
acestora, deseori aşezate la loc de cinste în economia operelor lansate posterităţii de către
aceşti gânditori.4
În Egipt, opiul era folosit în scopuri mai ales ritualice, încă din timpul lui
Amenopshis I. Egiptenii cunoşteau această „buruiană de leacuri bune şi rele laolaltă
amestecate” atât pentru efectele imediate, benefice, dar şi pentru cele rele determinate de
consumul cronic. În papirusul lui Ebers, a fost găsit, un capitol care era intitulat
„ Remediu pentru a împiedica copii să plângă prea tare”, la baza acestui remediu fiind
tocmai seminţele de mac, numite de el „planta spenn”.
După Pliniu cel Bătrân si Discoride, egiptenii obţineau anestezia generală
utilizând opiul, sau mandragoră şi băuturi îmbătătoare, iar vechii afgani, cu trei milenii în
urmă, se foloseau de proprietăţile sedative ale aceleiaşi substanţe, în timp ce femeiletebane ţineau o băutură, considerată magică, din seminţele de cânepă.
Antichitatea deja cunoştea virtuţile anumitor plante, numite “divinatorii”un efect
halucinogen: macul, din care se extrăgea opiul, era cultivat de egipteni; ei făceau din el
filtre şi băuturi tămăduitoare sedative, de care vorbeşte Homer în Cartea a IV-a a
„Odiseei”, băutură pe care Elena, fica lui Zeus, îl face pe Menelaus s-o bea şi “care
dăruieşte uitarea celor rele”.5 Ca „băuturi magice” în literatura de specialitate sunt
menţionate pe cele numiteamitra
şi soma
, preparate în India. În Persia se întâlneştehaama, care face concurenţă ambroziei olimpiene.
Soma, iniţial o băutură cu proprietăţi îmbătătoare era oferită de către preoţi zeilor
hinduşi, însă de-a lungul anilor, acesta se transformă, devenind ea însăşi o divinitate
căreia i se dedicau imnuri şi i se aduceau ofrande considerându-se că prin consumul ei se
obţine nemurirea.
Faimoşii şamani siberieni cunoşteau şi preparau o băutură magica – braga – prin
infuzia unor ciuperci cu proprietăţi puternic halucinogene, al cărei efect era resimţit
imediat şi pentru mult timp. Prin translaţie Braga este zeul poeziei, al înţelepciunii şi al
elocvenţei la toate popoarele nordice, întruchipând chiar pe şi pe fiul tenebrosului stăpân
al Walhallei germanice – Ordin – Cupa lui Braga se plimba din mână în mână şi din gură
în anumite ritualuri teutonice.
4 Charroux, apud Ibidem, p. 965 Antoine Porot, Toxicomeniile, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, p. 5
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 5/9
O altă băutură cu virtuţi magice era considerată berea, fiind foarte apreciată la
curtea Irlandei.
Vikingii, recunoscuţi ca luptători aprigi, înainte de luptă îşi provocau o stare de
furie războinică, bând o licoare preparată din mescalină, puternicul alcaloid cu efecte
halucinogene, obţinut din ciuperca Amanita Muscariuia.
Scribonius Largos, în anul 17 î.d.H., menţionează opiul ca substanţă cu proprietăţi
curative deosebite. Pe aceeaşi linie, îl urmează medical grec din secolul I., renumitul
Pedonius Dioskuride iar medical particular al lui Nero, Andromahos, la ordinal acestuia,
prepară o tinctură pe bază de opiu, denumită “Theriaca” drept antidot împotriva
otrăvurilor. Peste ani şi ani, oamenii lui Mihai Viteazul cumpărau din Veneţia, alături de
postavuri,arme şi „teriaca”.6
Chinezii au cunoscut opiul adus de arabi în sec. IX-lea şi îl utilizau în scopurimedicale, mai ales în vindecarea afecţiunilor gastro-intestinale acute.
În momentul apariţiei spaniolilor, în secolul al XV-lea, Imperiul Incaş era în
declin. În această perioadă frunzele de coca nu mai erau folosite decăt de către clasa
conducătoare sau în scop ritualic. La început, spaniolii au încercat să-l avertizeze cu
privire la folosirea acestora, deoarece le considerau o barieră în calea convertirii la
creştinism. Mai târziu, a devenit o modalitate de recompensare a băştinaşilor pentru
munca acestora în minele de aur şi argint.Paracelsus, în secolul al XVI-lea, folosea opiul sub formă ingerabilă (opiofagie)
ca medicament, într-o tinctură pe care a numit-o laudanum; el denumea opiul „piatra
nemuririi”, „remediu eroic”, vorbind despre laudanum, îl considera „superior tuturor altor
remedii eroice”.
În secolul al XVIII-lea, Le Matt introduce termenul de „elixir palegoric”, tocmai
datorită capacităţii opiului de a linişti (în limba greacă, palegoric înseamnă liniştire).
Opiul şi haşişul şi-au făcut apariţia în occident abia la începutul secolului
al XIX-lea, iar publicul a învăţat să le cunoască mai ales prin intermediul mirajului unei
literature a esteţilor şi poeţilor în căutare de senzaţii noi (Thomas de Quincey, Thèophile
Gautier); Baudelaire le-a glorificat în ale sale „ Paradisuri artificiale”.
6 Jenică Drăgan, Aproape totul despre … droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994, p. 103
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 6/9
Acestei perioade de curiozitate literară i-a succedat repede o perioada de interes
medical şi pihologic. În 1840, un medic francez specialist în boli mintale, Moreau (de
Ttours), publică deja o carte importantă despre tulburările halucinatorii şi mentale…
precum şi degradările pe care aceste intoxicări prelungite le puteau impune
organismului.7
În 1862 Albert Neiman reuşeşte să extragă dintr-o substanţă cristalină derivată din
frunzele de coca, o formă pură de cocaină. Cocaina era extrem de preţuită în deceniile opt
şi nouă ale secolului al XIX-lea şi multe figure proeminente ale momentului recomandau
utilizarea terapeutică a cocainei. Sigmund Freud a publicat un articol despre potenţialul
terapeutic al cocainei în 1884. Sigmund Freud, Jules Verne şi Thomas Edison aprobau în
1888 folosirea cocainei, a băuturii Coca-Cola ce conţinea în mod natural cocaina şi se
recomanda singură ca fiind „băutura care înlătura oboseala”, între timp Coca-Cola aînlocuit conţinutul de cocaină cu cofeină. Autorităţile americane au recomandat cocaina
ca remediu pentru boli. După o anumită perioadă s-a observat că are capacitatea de a
induce intoxicaţii care produc tulburări psihice, precum şi pierderea controlului asupra
comportamentului, iar folosirea ei pe o durată mai indelungată duce la dependenţă,
Odată cu începutul secolului XX apar noi droguri şi noi căi de administrare, ceea
ce a condus la apariţia de noi probleme legate de consumul lor.
După cum anticipa Baudelaire în lucrarea sa „Invitation au voyage”, la începutulsecolului al XX-lea, „ fiecare om poartă asupra lui doza de opiu natural, doză continuu
secretată şi reînoită” .8
O altă clasă de substanţe psihoactive - amfetaminele - au fost introduse în uzul
clinic în 1932, dar au început să fie folosite ca drog în anii 1950 şi 1960. Preocuparea
socială pentru abuzul de halucinogene s-a intensificat în anii 1960 când consumul unei
noi substanţe, descoperite recent, cu un foarte mare potenţial halucinogen, se răspândeşte
foarte repede printre grupurile de tineri. Este vorba de LSD (dietilamida acidului
lisergic), este o substanţă cristalină, incoloră, inodoră şi insipidă, solubilă în apă şi alcool.
7 Op cit Antoine Porot, Toxicomeniile, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, p. 68 Beatrice Gabriela Ioan, Consumul de droguri şi toxicomania. Aspecte bio-psiho-sociale, medico-legale şi
legistative, Editura Junimea, Iaşi, 2003, p. 81
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 7/9
În anii 1970 creşte consumul de cannabis şi se răspândesc cazurile de abuz şi
dependenţa de amfetamine. Toate aceste substanţe nu sunt consumate doar în scopuri
medicale, ele sunt produse şi în laboratoare clandestine, ca droguri ilicite.
Consumarea substanţelor toxice devine individuală şi îşi pierde funcţia de reglare
socială pentru a devenii tentativă de reglare intra-psihică. Într-un contex marcat de
transformări socio-economic profunde, în care moartea lui Dumnezeu se accelerează şi în
care asistăm, în acelaşi timp, la modificarea raporturilor de plăceri şi dureri, căutarea
plăcerii în aici şi acum se dovedeşte esenţială. Din această nouă stare de lucruri, omul
contemporan a extras un beneficiu în termenii de emancipare sau de independenţă, dar
reversul medaliei nu este de neglijat, fie că este vorba de pierderea unor perspective
comune, a fragmentării solidarităţii sau tendinţa de automatizare ori de dez-afiliere.
Drogurilor integratoare de odinioară li se opun astăzi drogurile excluderii, ale perferiilor defavorizate, ale sărăciei şi respingerii.9
Datorită migrării populaţiilor şi evoluţiei modurilor de viaţă discontinuitatea sau
chiar contradicţia dintre cultura de origine şi mediu se face complexă şi chiar pune în
pericol construcţia identitară.
Lăcomia şi organizarea traficanţilor clandestini au favorizat, de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, adevărate valuri de asalt, mai înâi sub formă de epidemii de
morfinomanie, apoi de cocainomania, de eteromanie, în cele din urmă de heroinomanie,de care puterile publice au trebuit să se ocupe ca de adevărate flageluri sociale. Problema
consumului de droguri a devenit o problemă socială. Lupta a trebuit dusă în primul rând
la scară naţională, cu ajutorul decretelor şi reglementărilor şi pe plan internaţional.10
Conform Statisticilor Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale, se constată
o tot mai mare creştere a traficului de droguri în ultima perioadă, aceasta rezultând atât
din creşterea numărului ţărilor în care se săvârşesc asemenea fapte, a numărului
persoanelor implicate şi din cifrele afacerilor rezultate din această activitate infracţională.
Astfel, în Statele Unite ale Americii, profitul de pe urma acestei activităţi este de peste 40
milioane dolari, iar în Canada, de 9,4 milioane dolari, anual.
Desigur că atunci când se vorbeşte despre traficul de droguri se are în vedere
numai traficul ilicit al acestora, aşa cum este el definit în Convenţia unică asupra
9 G Ferreol, Revista sociologică nr.5, Editura Societatea Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1994, p.1610 Antoine Porot, Toxicomeniile, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, p. 7
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 8/9
stupefiantelor din 1961 (art.l), pentru că drogurile sunt utilizate şi în medicină şi farmacie
pentru prepararea unor medicamente şi tratarea unor anumite maladii, dar în aceste
situaţii avem de-a face cu o utilizare a acestora în limitele legii, sub control strict şi de
către persoane autorizate, iar dozele utilizate sunt ştiinţific determinate.
Pe plan internaţional s-au adoptat următoarele instrumente juridice:
• Convenţia unică asupra stupefiantelor - 13 mai 1961;
• Protocolul de amendare a Convenţiei - 1972;
• Convenţia Naţiunilor Unite privind substanţele psihotrope - 21 februarie 1971;
• Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope -
Viena, 20 decembrie 1988.11
Mai există, de asemenea, o serie de tratate şi convenţii bilaterale în această
materie, prin care statele - părţi au reglementat activităţile de cooperare în vedereacombaterii acestui flagel.
Evident că şi în acest domeniu, centrul de greutate al luptei pentru combaterea
fenomenului se află tot în cadrul legislaţiei interne a fiecărui stat. Din acest punct de
vedere se constată o diversitate de modalităţi în care statele înţeleg să reglementeze acest
domeniu. Astfel, în unele state, diferenţa există în funcţie de natura drogului avut în
vedere. Conform unor opinii ale specialiştilor, cannabisul nu ar prezenţa acelaşi pericol
ca alte droguri şi, pe această bază, se face distincţia între droguri „uşoare" şi „grele".Întrebuinţarea drogurilor depinde de tradiţie, obiceiuri religioase, climat, se
supune şi posibilităţilor de procurare.
Consumul de droguri reprezintă o problemă relativ noua pentru ţara noastră, cu
care ne confruntăm începând din anul 1990.
După 1990 România s-a transformat într-o ţară de tranzit pentru toate tipurile de
drog. Aflată la intersecţia a trei rute principale de trafic de droguri, România a devenit,
treptat o adevărată „placă turnantă” şi unul dintre depozitele şi furnizorii cei mai
importanţi pentru drogurile care ajung în toată Europa de Vest. În paralel cu această
activitate intensă de trafic, consumul de droguri a devenit, treptat, o problemă care se
conturează tot mai clar ca un fenomen social scăpat de sub control. Conform raportului
11 Mircea Roibu, Flagelul drogurilor , Editura Mirton, Timişoara, 1997, p. 104
7/27/2019 CONSUMUL DE DROGURI.doc
http://slidepdf.com/reader/full/consumul-de-droguridoc 9/9
anual privind traficul de droguri, realizat de SUA, România este considerată o ţară de
tranzit pentru traficul de droguri precum cocaina, opiul şi heroina.
Stupefiantele sunt transportate din Afganistan şi intră pe teritoriul României
dinspre Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova şi portul Constanţa. Drogurile au apoi ca
destinaţie state din centrul şi vestul Europei. Raportul american desemnează Bucureştiul
ca centru principal de consum al drogurilor din România. Statisticile ne informează
asupra faptului că în România preferinţele tind mai mult spre consumul de marijuana şi
heroină, iar media de vârsta a consumatorilor este cuprinsă între 14 şi 25 de ani , potrivit
studiului, o altă constatare ar fi că tinerii consumatorii se îndreaptă din ce în ce mai mult
către drogurile sintetice.
O ilustraţie adecvată a celor de mai sus este situaţia în care se află în prezent în
România, în ceea ce priveşte consumul de droguri. Ţara noastră a fost multă vremeizolată, chiar dacă prin constrângeri de ordin politic şi economic, de astfel de anomii
sociale; în plus, România nu are în cultura sa tradiţională modele de comportament care
să includă consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea şi vulnerabilitatea
deosebită la adevărata „invazie” a drogurilor. Fragilitatea este agravată de creşterea
incisivă a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societăţii româneşti spre ţările în
care flagelul era deja la apogeu.12
În concluzie, având în vedere complexitatea fenomenului, el trebuie abordat cumaximum de atenţie. Consider că o mai bună informare asupra fenomenului poate ajuta
la crearea unei opinii obiective. Astfel, un mediu social echilibrat, o viaţă ordonată, în
care individul beneficiază de campanii de informare şi educare pot crea auspiciile
necesare unei conştiinţe civice echilibrate, cu un simţ al moralei mai bine dezvoltat şi cu
o percepţie vis a vis de problematici precum cea a consumului de droguri.
12 Beatrice Gabriela Ioan, Consumul de droguri şi toxicomania. Aspecte bio-psiho-sociale, medico-legale şi
legistative, Editura Junimea, Iaşi, 2003, p. 76
Recommended