deserturi tropicale

Deşerturile Tropicale

Deşerturile tropicale sunt un mediu extrem. Sunt cele mai uscate şi mai calde zone de pe glob.

Ploile sunt sporadice şi se întâmplă să nu plouă deloc timp de un an sau chiar mai mult.

Condiţiile de secetă sunt rezultatul influenţei anuale a presiunilor ridicate subtropicale.

Răspândirea pe glob

Deşerturile sunt situate aproximativ la 20-25 ° latitudine nord şi sud unde acţionează cu precădere masele de aer din zona subtropicală.

În deşerturile tropicale alizeele bat permanent, dar există şi vânturi locale cu denumiri specifice ca de exemplu: sirocco, hamsin, khamsân.

Ele sunt răspândite în nord-vestul Mexicului, peninsula California, vestul Peru, nord-vestul Chile, nordul şi sud-vestul Africii, Arabia, Iran, Pakistan, vestul Indiei, vestul şi centrul Australiei.

Exemple: Atacama, Sahara, Kalahari, Namib, Thar, Gibson, Rub al-Khali, Sechura etc.

Caracteristici climatice

Temperatura

Cel mai important factor care influenţează caracteristicile deşerturilor tropicale este presiunea exercitată de masele de aer cald din zona subtropicală care coboară şi usucă aerul şi inhibă condensaţia. Totodată, acest mediu este datorat şi distanţei faţă de surse de umiditate.

În deşerturile tropicale se înregistrează cele mai mari temperaturi de pe glob.

Temperaturile ridicate sunt datorate unghiurilor largi sub care deşerturile sunt bătute de razele soarelui şi astfel au şi cel mai mare procentaj de raze solare dintre toate mediile.

Deşerturile având două anotimpuri calde, nici o lună nu are o medie a temperaturii sub 18°C, iar multe locuri înregistrează în mai multe luni consecutive o medie în jur de 30 °C.

Temperaturile din timpul zilei pot atinge chiar 50 grade Celsius în zone joase depărtate de mare sau ocean, iar suprafaţa terestră, mai ales dacă este acoperită cu nisip poate atinge 80 grade Celsius.

Cerul este predominant senin din cauza lipsei umiditaţii.

Neexistând nori, în timpul zilei pământul absoarbe căldură, iar noaptea intensitatea radiaţiei este mare şi temperaturile pot ajunge chiar la 0 grade Celsius. Aerul supraîncălzit se răceşte considerabil pe timpul nopţii rezultând amplitudini termice diurne de peste 30 grade Celsius.

Precipitaţiile

În deşerturile tropicale precipitaţiile sunt foarte reduse din cauza uscăciunii aerului şi a înălţimii mari a nivelului de condensare.

Se întamplă să ia naştere curenţi ascendenţi datorită supraîncălzirii aerului care nu ating nivelul de condensare dar formează “furtuni de nisip”.

Rareori se întâmplă să pătrundă cicloni formaţi în zona temperată în zona tropicală dând naştere la averse de ploaie.

Astfel se înregistrează precipitaţii între 100 şi 300 mm pe an.

Odată la câţiva ani sau chiar decenii, când se întâmplă să plouă se umplu văile şi ia naştere o vegetaţie care trăieşte cât rezistă apa căzută.

Deşertul Atacama este cel mai uscat loc de pe Pământ. Acolo nu a plouat de aproximativ 400 de ani.

Solurile

Solurile specifice deşerturilor tropicale sunt cele scheletice, cenuşii din categoria psamosolurilor.Datorită amplitudinilor termice diurne mari apare fenomenul de dezagregare a rocilor astfel landsfaltul specific fiind cel al deşerturilor de nisip (dune de nisip) sau de piatră (hamade).

Vegetaţia

Deşerturile tropicale au vegetaţia săracă şi efemeră şi depinde de ploi. După ploi puternice, în urma umplerii văilor, apar plante care nu rezistă decât până se evaporă apa.

De asemenea pot apărea plante xerofile adaptate la condiţii de excesive de secetă.

Apa în deşert

La suprafaţă totul pare o mare fără apă, dar sub imensele dune de nisip, apa îşi croieşte drum prin canale subterane.

Oazele

Vegetaţia deşerturilor tropicale are caracter permanent doar în oaze. Acolo se dezvoltă o vegetaţie prosperă în locuri în care apa subterană iese la suprafaţă sau apa freatică este la mică adâncime.

De obicei în oaze se cultivă curmali, cereale şi chiar legume.

Fauna

Fauna deşerturilor tropicale este foarte săracă. Între animalele adaptate la aceste condiţii se remarcă dromaderul prin dimensiunile lui.

Alte animale sunt scorpionul, specii de şopârle, specii de şerpi, specii de rozătoare mici, broaşte ţestoase, iar în oaze se pot întâlni iepuri.

Se mai întâlneşte şacalul, lama, specii de păsări printre care şi bufniţa, iar mai rar poate să rătăcească hiena, leul sau alte animale de savană care mai ies din când în când din mediul lor.

Aceste animale de deşert s-au adaptat de-a lungul timpului la condiţiile extreme şi în prezent au culori şi comportamente specifice.

Bibliografie

Revista “Arborele Lumii”

www.uwsp.edu

www.wikipedia.org