FACULTATEA DE DREPTUNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Data: 2 februarie 2013

EXAMEN DREPTUL MUNCIISeria I, Gr. 1, 2, 3

Nr. 1

NUME:

PRENUME:

GRUPA:

1. Constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice:

a) În temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;b) Pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege;c) În baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă în

condițiile legii;d) Niciuna din variantele de mai sus.

2. Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de:

a) 14 ani;b) 16 ani;c) 18 ani;d) 15 ani, numai cu acordul autorității tutelare.

3. În cazul în care într-un contract individual de muncă este inserată și o clauză prin care salariatul renunță la unul din drepturile ce îi sunt recunoscute prin lege, respectivul contract este:

a) Lovit de nulitate absolută și totală;

1

b) Lovit de nulitate relativă și totală;c) Doar respectiva clauză este lovită de nulitate relativă;d) Niciuna din variantele de mai sus.

4. Contractul de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:

a) Concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

b) Concediu de maternitate; c) Concediu paternal;d) Pe durata detașării.

5. Delegarea:

a) Potrivit Codului muncii, poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de calendaristice zile în 24 de luni;

b) Reprezintă un caz de suspendare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului;

c) Se dispune în interesul angajatorului la care salariatul este delegat;d) Poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 calendaristice de zile în 12 luni.

6. Părţile contractului individual de muncă:

a) Pot să negocieze şi să introducă în contract o clauză de neconcurenţă, prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, pe durată nedeterminată, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare, pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioadă de neconcurență;

b) Pot introduce în contract o clauză de neconcurenţă numai după ce obţin acordul sindicatului în acest sens;

c) Nu pot introduce în contract o clauză de neconcurenţă, deoarece o astfel de clauză aduce atingere principiului libertăţii muncii;

d) Niciuna din variantele de mai sus.

7. Concediul de odihnă:

a) Este plătit şi nu poate constitui obiect al renunţării din partea salariatului; b) Este un concediu fără plată şi nu poate constitui obiect al renunţării din partea

salariatului;c) Este plătit, iar salariatul poate să renunţe la acest drept al său;

2

d) Are o durată minimă de 15 zile lucrătoare.

8. Încheierea contractului colectiv de muncă:

a) Este obligatorie la nivel de unitate;b) Este obligatorie la nivel de sector de activitate;c) Este obligatorie la nivel naţional;d) Nu este obligatorie.

Subiectul nr. 2: Speță

X, ce presta activitatea în cadrul Biroului de relații cu publicul al societății Y, a fost concediat la data de 20 decembrie 2012, întrucât acesta ar fi avut un comportament necivilizat și agresiv față de clienți în perioada 1-5 noiembrie 2012. La data de 10 decembrie 2012 a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar în referatul comisiei au fost descrise în detaliu faptele ce constituie abateri disciplinare, precum și prevederile din regulamentul intern încălcate. Referatul comisiei a fost înregistrat la registratura societății la data de 11 decembrie. La data de 20 decembrie a fost emisă decizia de concediere, ce a fost comunicată salariatului în aceeași zi.

În cuprinsul deciziei de concediere s-a arătat faptul că X a fost concediat întrucât nu a respectat prevederile regulamentului intern, care statuează că salariații au obligația de a avea o conduită corespunzătoare în raporturile cu clienții societății și să le ofere asistența necesară. De asemenea, s-a arătat că salariatul poate contesta decizia în termen de 45 de zile de la luarea la cunoștință la instanța competentă, în a cărui rază teritorială își are domiciliul.

X a contestat această decizie, arătând, printre altele, că nu a fost respectat termenul în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară, prevăzut de art. 252 din Codul muncii.

a. Precizați care este termenul în care trebuie aplicate sancțiunile disciplinare.

b. Arătați elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare disciplinară.

c. Ce va decide instanța de judecată? Motivați.

3

Răspuns:

a. Art. 252 alin.(1) din Codul muncii: 0, 25 p„Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.” b. art. 252 alin.(2) din Codul muncii: 0, 50p

„Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”

c. Instanța de judecată: – 1, 25pi. Va constata nulitatea deciziei de concediere, în temeiul art.

78 și 80 alin.(1) din Codul muncii, întrucât această a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 62 alin.(2) și (3) din Codul muncii, respectiv a art. 247 – 252 din Codul muncii;

ii. Va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, în temeiul art. 80 alin.(1) din Codul muncii;

iii. Va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, la solicitarea salariatului, în temeiul art. 80 alin.(2).

Întrucât în cuprinsul deciziei de concediere nu au fost indicate următoarele elemente – art. 252 alin.(2) din Codul muncii:

4

descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea întocmai a prevederilor din regulamentul intern, care

au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de

salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; instanța competentă din punct de vedere material la care poate fi

contestată sancțiunea.

5