Resursele de apa dulce

Introducere

Resursele de apă dulce reprezintă, în sensul cel mai larg, apa existentă sub diverse stări de agregare la suprafaţa planetei, în subsol şi în atmosferă. Învelişul de apă al planetei poartă denumirea de hidrosferă.

În ceea ce priveşte utilizarea resurselor de apă, există câteva probleme ce apar la nivel mondial, precum: problema alimentaţiei – problema irigaţiilor, problema energetică – utilizarea energiei hidraulice, problema mediului – unul din factorii de mediu cei mai ameninţaţi cu poluarea sau epuizarea.

Caracteristicile resurselor de apă

Resursele de apă reprezintă o resursă epuizabilă, regenerabilă, ce are capacitatea de a se reface în mod ciclic (fig.1). De asemenea, suprafeţele globului au ponderi diferite de areale cu apă, la fel cum şi în timp, resursele au cunoscut o distribuţie neuniformă. Apa are posibilitate redusă de transport, omul având un rol important în păstrarea acestor resurse într-o cantitate mare şi de o calitate acceptabilă. Tot factorul antropic este responsabil de cele mai multe ori de degradarea resurselor de apă dulce existente pe glob.

Apa a reprezentat întotdeauna un element important, cale de comunicaţie, favorizând dezvoltarea localităţilor şi comerţului şi un important factor de mediu.

~ 1 ~

Fig. 1 Circuitul apei în natură

Importanţa resurselor de apă dulce

Două din cinci persoane trăiesc în bazinele hidrografice ale unor râuri internaţionale partajate cu mai multe ţări (9 ţări pentru Amazon sau 11 ţări pentru Nil). Mekongul, unul dintre cele mai mari sisteme din lume, susţine producţia de orez şi pescuit ce asigură existenţa a 60 de milioane de oameni, ce trăiesc în zona cursului inferior al bazinului.

Între state se naşte o legătură bazată pe această necesitate de apă; dacă o ţară din amonte utilizează râul inevitabil, cantitatea, calitatea şi chiar debitul apei sunt afectate pentru utilizatorii din aval; acelaşi lucru se aplică şi în cazul lacurilor şi stratelor acvifere.

Consumul de apă

Consumul de apă variază între state, atât între ţările dezvoltate, cât şi cele slab dezvoltate: 575 de litri/zi/persoană în SUA; 200-300 litri/zi/persoană în majoritatea statelor Uniunii Europene; Sub 10 litri/zi/persoană în cazul Mozambicului .

Consumul variază, de asemenea, şi în interiorul statelor (în statele Arizona şi California din SUA se consumă chiar şi 1000 de litri/zi/pers)

~ 2 ~

0

100

200

300

400

500

600

700

Consumul mediu de apa/pers/zi 1998-2002

Consumul mediu de apa/pers/zi 1998-2002

Irigaţiile

Irigaţiile extind limitele spaţiilor agricole şi contribuie decisiv la asigurarea necesarului de hrană pentru omenire, dezvoltându-se cu precădere în zonele aride și semiaride, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

Irigaţiile sunt de mai multe tipuri:

irigarea prin aspersiune – teren cu relef neregulat, instabil sau pe soluri nisipoase (fig. 4),

Irigare prin scurgere la suprafață pe brazde sau fâșii (fig. 2),

Irigare prin submersie sau inundare completă (fig. 3),

Irigare prin udare subterană, utilizarea unor conducte subterane.

~ 3 ~

Fig. 2 Irigare prin scurgere la suprafaţă

Fig. 3 Irigare prin submersie – culturi de orez

Fig. 4 Irigare prin aspersiune

Irigaţiile tradiţionale

Irigaţiile tradiţionale se mai folosesc în prezent, cu precăde în nordul Africii, Asia de SV şi de Sud.

Există mai multe tipuri, modalităţi de irigare:

irigarea prin canale subterane (kanate, foggara) – fig. 5

irigarea prin canale de inundare

irigarea cu shaduf-ul (India) – fig. 6

prin utilizarea roţii hidraulice sau a forţei animale

~ 4 ~

Fig. 5 Foggara

Fig. 6 Shaduf

Irigaţiile moderne

Irigaţiile moderne se împart în mai multe tipuri, în funcție de sursele de apă utilizate: sisteme de irigaţii alimentate din lacurile de acumulare ale unor sisteme

energetice (Egipt, India, S.U.A.); sisteme de irigaţii alimentate din importante artere hidrografice prin

intermediul unor canale magistrale (Asia Centrală); sisteme de irigaţii care funcţionează pe baza surselor subterane de apă

(Australia, S.U.A.).

Evoluţia suprafeţelor irigabile

În anul 2006, suprafeţele amenajate pentru irigaţii totalizau peste 285 mil.ha (18% din suprafaţa arabilă). Aceste suprafeţe oferă aproape 40% din necesarul de hrană al omenirii.

Cele mai bune condiții pentru irigații se întâlnesc în Asia unde avem și cele mai mari fluvii: Ind, Gange, Yangtze, Huang He, Brahmaputra (izvorăsc din zone muntoase înalte și străbat distanțe mari).

Principalele state după suprafaţa irigată

~ 5 ~

1994 2001 2004 2005 2006250000

255000

260000

265000

270000

275000

280000

285000

290000

Evoluția suprafețelor irigate la nivel mondial 1994 - 2006

Total mondial

ani

1000

ha

1994 2001 2004 2005 200616.6

17.0

17.4

17.8

18.2

18.6

Ponderea suprafețelor irigate din suprafața agricolă și culturi

permanente

Total mondial

ani

% to

tal

La nivel mondial, avem patru mari ţări după suprafaţa irigată:

India 20% China 20% Pakistan 7% SUA 8%

India este ţara cu cea mai mare suprafaţă irigată, având peste 57 mil ha, cu lucrări de irigare foarte vechi. Cele mai multe sunt amplasate în delta Gangelui şi în bazinul superior al Indusului. Irigaţiile permit instalarea culturilor şi în sezonul uscat, care se recoltează primăvara (culturi numite rabi).

China a fost depăşită de India în ultimii ani în privinţa suprafețelor irigate (56 mil. ha). Irigaţiile permit obţinerea unor recolte bune pe valea fluviului Huang He şi Chang Jiang.

Pakistan deţine peste 19 mil. ha terenuri irigate (aproape ¼ din suprafaţa agricolă a ţării), cele mai extinse sisteme de irigaţii fiind localizate în regiunea cu precipitaţii mai reduse din estul ţării.

Statele Unite ale Americii au peste 22 mil. ha. ce beneficiază de irigaţii, prezente mai ales în regiunile sud vestice şi sudice.

~ 6 ~

20%

20%

7%8%

46%

Ponderea suprafețelor irigate la nivel mondial pentru primele 4

state la nivelul anului 2006China IndiaPakistanSUARestul lumii

Importanţa irigaţiilor

aplicarea irigaţiilor contribuie la compensarea deficitului sezonier de umiditate, (zonele aride şi semiaride)contribuie la obţinerea unei eficienţe agricole sporite, în regiunile care beneficiază de precipitaţii cu valori peste medie. în Asia de Sud folosirea irigaţiilor permite obţinerea a 2-3 recolte pe an, în condiţiile culturilor de orez, producţia poate fi de 1,5 – 2 ori mai mare, pentru ţările dezvoltate se constată că irigaţiile contribuie la înlocuirea unor culturi, cu o valoare economică mai mică, cu altele, mai eficiente şi mai rezistente la umiditate.

~ 7 ~

Fig. 7 Suprafeţe irigate la nivel global

~ 8 ~