UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ISTORIE-FILOSOFIE-GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

Resurse de apă

ANUL III – SEMESTRUL II

Conf. univ. dr. Vasile Pleniceanu

Anul universitar 2008 – 2009

Programa analitică

Denumirea disciplinei

Resurse de apă (curs)

Codul disciplinei G 3.10. Semestrul I Numărul de credite 4

Facultatea Istorie, Geografie, Filosofie Numărul orelor pe

semestru/activităŃi

Total Curs Lucrări practice Specializarea: Geografie

28 14 14

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală, DG - generală, DS - de specialitate, DE - economică/managerială, DU - umanistă

DS DF

Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională, DL - liber aleasă (facultativă)

DI

Obligatorii (condiŃionate)

Discipline conexe

Recomandate

Obiective

- evaluarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă explicată în strânsă legătură cu variaŃia pe altitudine, latitudinală şi orografică

a elementelor meteorologice şi hidrologice care participă la alimentarea râurilor şi la formarea scurgerii apelor, la stocarea lor;

- cunoaşterea şi aplicarea principalelor noŃiuni de bază privind gospodărirea cantitativă şi calitativă a apelor;

- definirea conceptelor de valorificare şi protecŃia resurselor de apă în contextul unei dezvoltări durabile.

ConŃinut (descriptori)

1. RESURSELE DE APĂ. DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE, INFLUENłA ACTIVITĂłII UMANE ASUPRA RESURSELOR DE APĂ Apa ca resursă naturală

Resursele de apă atmosferice

Resursele de apă ale uscatului

Resursele de apă ale Oceanului Planetar InfluenŃa activităŃii umane asupra resurselor de apă

2. ROLUL, FUNCłIILE ŞI IMPORTANłA APEI 3. APA PE SUPRAFAłA GLOBULUI TERRESTRU Răspândirea apei pe Glob

Resursele de apă dulce ale Terrei Resursele de apă din râuri

Resursele de apă din lacuri

Resursele de apă din subteran

Resursele de apă din gheŃuri şi gheŃari

4. CERINłELE DE APĂ PE TERRA

5. STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL APELOR Gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic Corpuri de apă

Termeni folosiŃi în Diurectivele Europene din Domeniul Apelor

6. GESTIONAREA ŞI VALORIFICAREA APELOR (RESURSELOR DE APĂ) DIN ROMÂNIA Râurile din România

Lacurile din România Apele subterane din România 7. APLICAłIE DE TEREN: Amenajarea hidrorehnică complexă de pe râul Jiu în zona IşalniŃa pentru alimentarea cu apă a centrului urban Craiova şi a Platformei Industriale

IşalniŃa

Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu/test final, LP - lucrări de control) C

- răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 80%

- activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. 20%

- teste pe parcursul semestrului

Stabilirea notei finale (procentaje)

- teme de control

Bibliografia

Amăriucăi, M., (2000), Gestionarea şi valorificarea resurselor

atmosferei şi hidrosferei; Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”,

Iaşi; Bălteanu, D., (2004), Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă,

Institutul de Geografie X, Bucureşti; Berevoianu C., Moraru Gh., (2000), Probleme ale alimentărilor

cu apă în România, Hidrotehnica, 45, 3-4, Bucureşti; Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României,

Editura Tehnică, Bucureşti;

Ciomoş, V., (2005), Alimentarea cu apă a populaŃiei – prezent şi

viitor, Hidrotehnica, Vol. 50, Nr. 2-3, Bucureşti;

Cuşa, E., (1994), Monitoringul calităŃii apelor curgătoare de

suprafaŃă, Rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti;

Farzadi, L., (1997), Principii generale ale conceptului modern de

management al resurselor de apă, Hidrotehnica, 42, 3,

Bucureşti; Gălie-Şerban, A., (2006), Impactul schimbărilor climatice asupra

resurselor de apă şi a sistemelor de gospodărire a apelor,

Editura Tipored, Bucureşti;

Pişota I., Zaharia L., (2001), Hidrologie, Editura UniversităŃii din

Bucureşti;

Pleniceanu, V., (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria,

Craiova;

Pleniceanu, V.,Ionuş, O. (2007) – Geografia apelor continentale,

Editura Universitaria, Craiova;

Rojanschi, V., Bran, Florina, (2002), Politici şi strategii de mediu,

Editura Economică, Bucureşti;

Şerban. P., Gălie, Andreea, (2006), Managementul apelor –

Principii şi reglementări europene, Edit. Tipored, Bucureşti;

Teodorescu, G., (1982) – Gospodărirea apelor, Edit. Academiei,

Bucureşti

Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti;

Zaharia L., Pişota I., (1995), Resursele de apă din România şi

protecŃia lor, Analele UniversităŃii Bucureşti, seria

Geografie, XLII, Bucureşti; ***,(1974) - Atlasul geografic general;

***,(1978) - World water balance and water resources of the Earth;

***,(1998) - World water balance and water resources of the Earth;

***,(2000) - Water Framework Directive 2000/60/EC of European

Perliament and European Commission, Europe Community Official Journal.

Lista materialelor didactice necesare

1. Suport de curs

Coordonator de disciplină

Gradul didactic, titlul Semnătura

Vasile Pleniceanu Conf. univ. dr.

I. RESURSELE DE APĂ. DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE, INFLUENłA ACTIVITĂłII UMANE ASUPRA RESURSELOR DE APĂ

1.1. Apa ca resursă naturală

1.2. Resursele de apă atmosferice 1.3. Resursele de apă ale uscatului 1.4. Resursele de apă ale Oceanului Planetar

1.5. InfluenŃa activităŃii umane asupra resurselor de apă

II. ROLUL, FUNCłIILE ŞI IMPORTANłA APEI

III. APA PE SUPRAFAłA GLOBULUI TERRESTRU 3.1. Răspândirea apei pe Glob

3.2. Resursele de apă dulce ale Terrei

3.3. Resursele de apă din râuri

3.4. Resursele de apă din lacuri

3.5. Resursele de apă din subteran

3.6. Resursele de apă din gheŃuri şi gheŃari

IV. CERINłELE DE APĂ PE TERRA

V. STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL APELOR 5.1. Gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic

5.2. Corpuri de apă

5.3. Termeni folosiŃi în Diurectivele Europene din Domeniul Apelor

VI. GESTIONAREA ŞI VALORIFICAREA APELOR (RESURSELOR DE APĂ) DIN ROMÂNIA

6.1. Râurile din România

6.2. Lacurile din România

6.3. Apele subterane din România

Resurse de apă__________________________________________________________________1

I. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ.. DDEEFFIINNIIRREE,, TTIIPPUURRII DDEE RREESSUURRSSEE,, IINNFFLLUUEENNłłAA AACCTTIIVVIITTĂĂłłIIII UUMMAANNEE

AASSUUPPRRAA RREESSUURRSSEELLOORR DDEE AAPPĂĂ

11..11.. AAPPAA CCAA RREESSUURRSSĂĂ NNAATTUURRAALLĂĂ

Apa este cu certitudine, prin geneză şi evoluŃie, o resursă naturală, vitală pentru existenŃa vieŃii pe Terra, vulnerabilă şi limitată în timp şi spaŃiu, dar regenerabilă „graŃie” circuitului natural al acesteia pe Terra, cu existenŃa şi evoluŃie perpetuă.

La nivel global prezenŃa apei se datorează proceselor fizice, chimice şi chiar biologice care se manifestă la nivelul planetei noastre, precum şi evoluŃiei în anumite ere şi perioade geologice a Terrei.

În prezentarea tipurilor de resurse se va remarca modul de formare şi existenŃa a acestora, precum şi acele categorii de resurse care se regenerează şi care îşi determină într-un mod diferit evoluŃia spaŃială şi temporală, şi o altă categorie, ce reprezintă aşa-zisele ape fosile, prezente în interiorul scoarŃei terestre şi care nu participă la complexul căilor şi formelor de mişcare ale apei – cunoscut sub denumirea de circuitul apei în natură.

În sensul celor prezentate, apa constituie o resursă virtuală/vitală atât de necesară vieŃii pe Terra, pentru toate geosferele învelişului geografic, inclusiv pentru activitatea umană – antropică.

Astfel, apa ca resursă naturală poate fi împărŃită în două mari categorii distincte, şi anume: - resurse de apă - generate ca existenŃă şi determinate ca evoluŃie – de circuitul apei în natură,

şi cu rol primordial de regenerare şi reîmprospătare continuă a acestui element natural; - rezerve de apă – care se constituie în categoria acelor ape care nu participă la circuitul

natural şi implicit nu sunt supuse unui proces de reciclare. În aceste condiŃii diferenŃele pot continua şi la modul de gospodărire, pentru resurse se poate

realiza atât o gospodărire cantitativă şi calitativă, chiar şi în scopul modificării distribuŃiei în timp şi spaŃiu a acestora, pe când pentru rezerve acestea pot fi supuse numai unui proces de folosire.

O similitudine între cele două categorii, totuşi, există în sensul că, oricând una poate constitui o alternativă pentru cealaltă. Specialiştii în domeniu consideră că din punctul de vedere al posibilităŃilor de utilizare – de fapt ceea ce interesează practica exploatării în diferite scopuri – resursele de apă pot fi împărŃite în :

• resurse totale • resurse utilizabile Resursele totale, în logica noŃiunii reprezintă cantitatea sau volumul total de apă existent într-

o/într-un unitate/domeniu acvatic (ape de suprafaŃă indiferent de starea lor de agregare, ape subterane etc), pe când resursele utilizabile sau exploatabile sunt acelea care, efectiv, se pot folosi în condiŃii economice viabile.

Pentru a înŃelege mai bine diferenŃa între resurse totale şi resurse exploatabile, este suficient să amintim; pentru cursurile de apă, reŃinerea în albia minoră a râului un debit minim necesar existenŃei şi dezvoltării ecosistemelor acvatice- debitul de servitute - , iar pentru apele subterane situaŃia devine mai clară, între rezervele de apă determinate prin situaŃii de specialitate şi „capacitatea” de cedare a acviferelor funcŃie de caracteristicile hidrogeologice ale rocilor.

2_________________________________________________________________Resurse de apă Analizând cele două noŃiuni, cea de resurse totale a căror existenŃă şi evoluŃia fiind bine

exprimate de ştiinŃele geografice şi cea de resurse utilizabile – o noŃiune mai mult cu un caracter tehnic şi economic, se face precizarea că deseori se confuză termenele resursă şi sursă.

Astfel, o resursă - tehnic exploatabilă devine sursă – atunci când resurse este efectiv în exploatare pentru o anumită folosinŃă, sau este „în pregătire„ pe baza unui proiect sau documentaŃie de specialitate pentru a fi exploatată într-un anumit scop.

În contextul celor prezentate totuşi resursele de apă care prin existenŃa, cunoaştere şi folosirea lor, fac obiectul gospodăririi raŃionale şi judicioase a apelor cuprind de fapt toate formele sub care se manifestă circuitul apei în natură.

Astfel, cu provenienŃă naturală, pe Terra se întâlnesc trei categorii de resurse ce fac obiectul gospodăririi apelor şi care pot fi grupate după cum urmează:

� resurse de apă atmosferică; � resurse de apă ale uscatului; � resurse de apă marine şi oceanice.

În explicarea categoriilor respective de resurse, punctul de vedere oferit de ştiinŃele naturii, prin excelenŃă geografia este cel mai viabil.

11..22.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ AATTMMOOSSFFEERRIICCEE

Din punctul de vedere al hidrologului, ca geograf, una din caracteristicile principale ale apei, o constituie mobilitatea, adică mişcarea, caracteristică generată de influenŃa energiei solare primită de Terra, prin intermediul căreia apa îndeplineşte funcŃia de principal mijloc de legătură, schimb de materie şi energie, între toate geosferele globului terestru.

Pe aceste considerente, atmosfera constituie spaŃiul gazos, în care apa se găseşte în cantităŃi apreciabile, sub forma celor trei stări de agregare: vapori, ce asigură umiditatea aerului, lichidă, care determină precipitaŃiile lichide, ceaŃa, burniŃa etc şi solidă, care generează precipitaŃiile solide, chiciura, grindina ş.a. deci, prin citcuitul apei, în componenta sa din atmosferă, în segmentul evaporaŃie – condensare, apa capătă pentru planeta noastră o importanŃă deosebită, de altfel, bine redată în capitolele din cuprinsul lucrării de faŃă.

Din punctul de vedere al specialistului cu pregătire tehnică în domeniul gospodăririi apelor, precipitaŃiile rezultate prin ciclul natural al apei participă în mod indirect în caracterizarea resurselor de apă ale uscatului.

11..33.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ AALLEE UUSSCCAATTUULLUUII

Resursele de apă ale uscatului constituie întreaga complexitate a modului de gospodărire a apelor şi implicit a folosirii acestora în scopul evoluŃiei societăŃii umane. De fapt, aceste resurse provin tot din segmentul circuitului natural cuprins între ceea ce presupune ajungerea precipitaŃiilor pe suprafaŃa Terrei, acolo unde metaforic vorbind, picătura de ploaie care a ajuns pe suprafaŃa uscatului, se poate evapora, infiltra sau va susŃine scurgerea de suprafaŃă prin intermediul cursului de apă care în final va ajunge „acolo unde îşi doreşte fiecare râu/fluviu„ – în mări şi oceane.

În sensul celor prezentate existenŃa apei pe uscat determină următoarele grupuri de resurse: � resurse de apă curgătoare, începând de la cele mai mici organisme hidrografice până la

marile sisteme fluviatile; �

Resurse de apă__________________________________________________________________3 � esurse de apă stătătoare, care cuprind toate categoriile de lacuri, indiferent de geneza şi

mărimea lor, până la nivelul mărilor şi fără legătură cu Oceanul Planetar; � resursele de apă subterane, determinate de existenŃa apelor freatice – ca o verigă directă şi

imediată la circuitul apei în natură, apele de medie şi mare adâncime, precum şi alte categorii de ape cantonate în roci solubile etc;

� resursele din apa în stare solidă, care sunt constituite din gheŃari, gheŃuri, zăpezi veşnice şi anotimpuale.

11..44.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ AALLEE OOCCEEAANNUULLUUII PPLLAANNEETTAARR

Acest tip de resure, la rândul lor, se împart în resurse ale zonei litorale şi resurse ale zonei de larg, fiecare cu specifivul lor.

ImportanŃa şi modul de apreciere a resurselor prin intermediul procesului tehnic de gospodărire a apelor, va fi analizată în următoarele capitole, prin care se şi subliniază schimburile puternice între toate categoriile de ape existente pe Terra.

11..55.. IINNFFLLUUEENNłłAA AACCTTIIVVIITTĂĂłłIILLOORR UUMMAANNEE AASSUUPPRRAA RREESSUURRSSEELLOORR DDEE AAPPĂĂ

Într-o evoluŃie reciprocă, creşterea necesităŃilor pentru apă şi de bună calitate, odată cu creşterea numerică a populaŃiei şi a diversităŃii preocupărilor societăŃii umane, a crescut în mod inevitabil şi influenŃa activităŃii omenirii asupra resurselor de apă.

Activitatea umană determină modificări considerabile ale resurselor naturale de apă. Aceste influenŃe se manifestă în următoarele privinŃe:

• asupra repartiŃiei resurselor de apă între diferitele categorii de resurse; • asupra repartiŃiei în timp sau în spaŃiu în cadrul aceleiaşi categorii .

InfluenŃele de primul tip sunt mult mai profunde şi, în acelaşi timp, mai greu de stabilit din punct de vedere cantitativ.

În primul rând, există activităŃi antropice cu influenŃe care modifică sensibil însuşi regimul precipitaŃiilor. S-au constatat reduceri considerabile ale precipitaŃiilor în vecinătatea unor zone industriale ca urmare a emanaŃiilor de fum şi de abur de pe platformele industriale; implicit, aceste reduceri ale cantităŃii de precipitaŃii influenŃează, cel puŃin local, resursele de apă. De asemenea, poluarea atmosferică şi formarea smogului duc la reducerea evaporaŃiei, atrăgând implicit şi o reducere a umidităŃii atmosferice şi o influenŃă corespunzătoare asupra precipitaŃiilor.

Modul de amenajare a teritoriului unui bazin modifică condiŃiile de scurgere a apei chiar înainte de a ajunge în râuri. Despăduririle şi introducerea în cultură a anumitor plante, cum sunt cele prăşitoare pe terenurile în pantă, accelerează procesul de şiroire, şi implicit duc la o o diminuare a resurselor de apă subterană. De asemenea, creşterea importantă a gradului de urbanizare, cu întinse suprafeŃe construite şi asfaltate, măreşte scurgerea de suprafaŃă în special în perioadele de viituri.

IntervenŃiile în albia râurilor modifică şi ele condiŃiile de scurgere şi implicit distribuŃia în timp a resurselor.

Consumul apei pentru diferite activităŃi umane duce la o reducere a resurselor de apă, fenomen ce se resimte nu numai în tipul de resursă captată, ci şi în celelalte tipuri de resurse. Astfel, prelevarea unor debite subterane va influenŃa şi resursele de suprafaŃă prin diminuarea alimentării din straturile

4_________________________________________________________________Resurse de apă subterane. Pe de altă parte, restituŃiile apei utilizate atrag după sine nu numai modificări calitative, ci şi modificări cantitative; de exemplu, în urma unor irigaŃii intensive, se constată o sporire a resurselor de apă subterană, reflectată printr-o creştere a nivelului apelor subterane.

Se resimt influenŃe considerabile datorate lucrărilor de gospodărire a apelor care au, prin definiŃie, efectul de a modifica repartiŃia în timp şi spaŃiu a resurselor de apă.

Toate aceste influenŃe sunt variabile în timp, în funcŃie de activităŃile umane la un moment dat. De aceea, cu excepŃia unor zone foarte puŃin populate unde această influenŃă este neglijabilă (zone din ce în ce mai puŃine pe suprafaŃa Globului), toate datele înregistrate cu privire la resursele de apă sunt afectate de activitatea umană.

Studiul resurselor nu poate fi desprins de studiul acestor influenŃe, atât în privinŃa analizelor datelor înregistrate din trecut, care trebuie supuse unor corecŃii pentru a deveni omogene, cât şi în privinŃa regimului viitor. Studii asupra resurselor de apă, bazate exclusiv pe înregistrări ale fenomenelor hidrologice sau hidrogeologice, fără a fi corelate cu studiul modului de amenajare a bazinului în momentul efectuării măsurătorilor, îşi pierd mult din valoare. Asemenea studii pot fi utilizate pentru caracterizarea regimului râurilor la un moment dat, însă nu pot fi folosite pentru caracterizarea unui bazin hidrografic şi cu atât mai puŃin la studii de gospodărire a apelor.

Apreciind importanŃa şi cunoaşterea resurselor de apă subliniem faptul că apa este o materie primă deosebit de preŃioasă pentru care nu există soluŃii alternative.

Resurse de apă__________________________________________________________________5

IIII.. RROOLLUULL,, FFUUNNCCłłIIIILLEE ŞŞII IIMMPPOORRTTAANNłłAA AAPPEEII

Resursă naturală, apa – unul dintre cele mai răspândite elemente pe Glob – participă în toate procesele fizice, chimice şi biologice care au loc pe Pământ. Astfel, apa este prezentă în mod esenŃial în evoluŃia şi desfăşurarea vieŃii pe planeta noastră, precum şi în evoluŃia şi modificarea continuă a scoarŃei terestre.

Pentru activitatea umană nu lipsit de importanŃă este rolul apei aproape în exclusivitate în toate domeniile vieŃii economice. Dealtfel, evoluŃia civilizaŃiei umane constituie o certitudine în definirea rolului şi importanŃa apei.

În baza celor prezentate anterior apa de pe „suprafaŃa” Terrei se găseşte pretutindeni: în compoziŃia chimică a mineralelor şi implicit a rocilor, în litosferă ca apă subterană, pe suprafaŃa scoarŃei terrestre sub forma marilor întinderi marine şi oceanice, în lacuri, zone umede, râuri, şi gheŃari, în atmosferă, sub cele trei stări de agregare, şi nu în ultimul rând în biosferă – subliniind astfel că apa constituie şi dovedeşte a fi un element fundamental al Terrei.

Totalitatea acestor forme de existenŃă a apei formează hidrosfera - una dintre cele patru geosfere – între care există o interacŃiune şi intercondiŃionalitate, alcătuind dealtfel ceea ce numim învelişul geografic al Globului terrestru. În aprecierea imenselor cantităŃi de apă precum şi a existenŃei pe înălŃime şi în adâncime, limita inferioară a învelişului respectiv se situează la nivelul suprafeŃei mantalei Terrei, în care litosfera atinge grosimi de 17 km în medie, cu remarca, 35 km sub continente şi 5 km sub oceane. În înălŃime limita superioară se află în atmosferă, greu de precizat, dar măsurătorile au determinat că umezeala, indiferent sub ce formă, se întâlneşte în procent de 90% în aerul de până la 5 km înălŃime de la suprafaŃa Pământului.

În concluzie, putem aprecia că în toate geosferele, atât în latitudine şi longitudine, cât şi pe verticală, respectiv în altitudine şi profunzime, apa se constituie într-un înveliş continuu.

Definitoriu pentru rolul şi importanŃa apei îl constituie şi faptul că în natură aceasta se prezintă sub cele trei stări de agregare:

� sub formă de vapori - se găseşte îndeosebi în atmosferă, în sol şi mai în profunzime în subsol;

� sub formă lichidă - stare fizică a apei ce interesează resursele de apă, aceasta se întâlneşte în oceane şi mări cu cele mai mari volume de apă, dar şi în lacuri, în marile sisteme fluviatile, toate celelalte cursuri de apă, precum şi în alte categorii de ape deloc de neluat în seamă, respectiv a apelor subterane freatice şi de adâncime;

� sub formă solidă - apa se găseşte în gheŃurile polare, în gheŃarii şi zăpezile montane, în gheaŃa subterană şi în precipitaŃiile sub formă solidă, zăpadă sub toate stările de manifestare, precum şi în grindină.

Înainte de a da un sens profund lucrării noastre şi în contextul că Ńara noastră de curând a devenit membru cu drepturi şi obligaŃii ferme şi stabile a Uniunii Europene – deci Ńară eminamente europeană, se impune să precizăm şi importanŃa apei.

Desigur nu numai aprecieri, ci şi preocupări în literatura de specialitate s-au făcut în acest domeniu, dar mai puŃin cu respectarea principiilor, directivelor şi conceptelor privind dezvoltarea durabilă ceea ce presupune armonizarea evoluŃiei economice şi sociale, cu respectarea protecŃiei mediului.

Pentru a ne apropia de subiect, precizăm încă odată că apa are un rol şi o importanŃă deosebită în existenŃa vieŃii („apa este viaŃa”), în apariŃia chiar a vieŃii pe planeta noastră, precum şi într-o multitudine, chiar în exclusivitate în multe domenii economico-sociale, mergând până acolo în a fi un important factor modelator al scoarŃei terrestre.

6_________________________________________________________________Resurse de apă În principal, importanŃa apei îşi pune amprenta într-o abordare modernă europeană în

domeniile: ecologie, economie şi în societatea umană. Având convingerea că nu se aduce în exclusivitate noutăŃi, dar anumite precizări se impun a

fi subliniate, cu alte cuvinte: � nici un organism nu poate trăi fără apă; � ecosisteme sunt esenŃiale pentru civilizaŃie; � în economie îndeplineşte funcŃii multiple (materie primă în diferite

industrii, mijloc şi cale de transport, irigarea culturilor agricole, turism şi agrement, etc.);

� bunăstarea unui popor se măsoară în cantitatea utilizată pentru nevoi personale.

Deci, apa este un element indispensabil vieŃii şi progresului omenirii. În acelaşi timp, apele pot determina şi efecte distructive deosebite.

Element primordial al mediului înconjurător, apa exercită şi o influenŃă considerabilă asupra întregii ambianŃe.

În cadrul funcŃiei ecologice apa exercită numeroase atribuŃii, de genul: mediul de viaŃă pentru flora şi fauna acvatică, realizează umiditatea solului pentru existenŃa şi dezvoltarea mircoorganismelor, îndeplineşte funcŃia de îndepărtare a reziduurilor naturale etc. ImportanŃa apei pentru întreaga activitate a umanităŃii a condus, din timpuri foarte îndepărtate, la acŃiuni şi eforturi pentru amenajarea şi stăpânirea ei.

În epoca modernă , omenirea solicită într-o măsură din ce în ce mai mare resursele de apă, respectiv noi prelevări pentru folosinŃele de apă, evacuarea reziduurilor în emisar, conservarea sistemului ecologic terestru în scopul supravieŃuirii umanităŃii şi implicit protecŃia hidrosferei pe plan mondial.

Principiile de bază în vederea îmbunătăŃirii convieŃuirii umane cu apele (după François Guérquin&al., 2003):

� apa este esenŃială pentru viaŃă, pentru fiinŃele umane şi pentru ecosisteme; � accesul la apă este un drept uman; � cooperarea şi dialogul privind aspectele legate de apă conduc la cele mai mari beneficii

pe termen lung; � solidaritatea trebuie să funcŃioneze între bogaŃi şi săraci şi între utilizatorii de apă din

amonte şi aval; � transparenŃa este esenŃială când se tratează aspecte aşa sensibile ca cele legate de

apă; � asigurarea apei pentru toŃi utilizatorii în acord cu principiile durabile implică un cost

care trebuie recuperat de la toŃi cei care beneficiază, şi anume societatea în general. Consumul neraŃional de apă fără a respecta principiile durabilităŃii degradează ecosistemele

şi reduc capacitatea lor de a asigura servicii şi bunuri vitale pentru omenire.

Resurse de apă__________________________________________________________________7

IIIIII.. AAPPAA PPEE SSUUPPRRAAFFAAłłAA GGLLOOBBUULLUUII TTEERREESSTTRRUU

33..11.. RRĂĂSSPPÂÂNNDDIIRREEAA AAPPEEII PPEE GGLLOOBB

AfirmaŃiile din textul anterior precizează că apa, ca entitate propriu-zisă, constituie un înveliş continuu, atât ca existenŃă, cât şi ca forma sub care se manifestă.

Caracterizată prin cele două mărimi esenŃiale, suprafaŃă – ca distribuŃie în spaŃiu a resurselor de apă,cât şi volum – inclusiv ca variaŃie în timp a acestor resurse, apa pe Terra se distribuie după cum urmează.

În suprafaŃă, întinderile de apă sunt mai mari decât cele ale uscatului. Astfel, din suprafaŃa Terrei, cu puŃin peste 510 mil. km2, conform datelor furnizate de diverşi aurori în literatura de specialitate, 361,30 mil. km2 este ocupată de ape, adică 70,8%, şi 149,00 mil. Km2 de uscatul continental şi insular, respectiv 29,2%.

În susŃinerea ponderii suprafeŃei ocupate de ape faŃă de uscat, relevant este faptul că numai Oceanul Pacific, 178,20 mil. km2, depăşeşte cu aproximativ 20% suprafaŃa întregului uscat.

În suprafaŃă de 149,00 mil. km2, uscatul, predomină ca desfăşurare procentuală în emisfera nordică unde ocupă 39% - fapt pentru care emisfera respectivă mai poartă şi numele de emisfera continentală, în schimb în emisfera sudică, uscatul ocupă aproximativ 19,1% fiind astfel denumită şi emisfera oceanică.

SuprafaŃa uscatului este alcătuită din continentele: Europa, Aisa, Africa, America de Nord, America de Sud, Africa, Oceania şi Antarctica, la care de adaugă şi insulele limitrofe (Tab. 3.1).

Oceanul Planetar aparŃine, în principal, oceanelor şi mărilor adiacente acestora, respectiv: Pacific, Atlantic, Indian şi ÎngheŃat de Nord (Tab. 3.2).

Tabelul 3.1 RepartiŃia suprafeŃelor continentelor

Denumirea

continentului SuprafaŃa (mil. km2)

%

Europa 10,50 7,0 Asia 44,35 29,8 Africa 29,80 20,0 America de Nord 24,35 16,3 America de Sud 17,77 11,9 Australia,Oceania 8,93 6,0 Antarctica 13,30 9,0 Total 149,00 100,0

(după Atlasul Geografic general, 1974 )

8_________________________________________________________________Resurse de apă

Tabelul 3.2 RepartiŃia oceanelor

Denumirea oceanului

SuprafaŃa (mil. km2)

%

Pacific 178,70 49,5 Atlantic 91,70 25,4 Indian 76,20 21,1 ÎngheŃat (Arctic) 14,70 4,0 Total 361,30 100,0

(după Atlasul Geografic general, 1974 )

După cum se remarcă cele două emisfere ale Globului sunt ocupate diferenŃiat atât de

apă, cât şi de uscat, apa predominând în ambele emisfere, dar cu o extindere deosebită în cea sudică (Fig. 3.1).

Volumul de apă pe Glob, rezultat din însumarea tuturor componentelor învelişului geografic – hidrosfera,respectiv din oceane, mări şi lacuri, ape curgătoare, ape subterane, umezeala solului, gheŃari şi zăpadă, zone umede, litosferă şi atmosferă, totalizează aproximativ 1400 mil. km3 (Tab. 3.3).

Fig. 3.1 RepartiŃia mărilor şi oceanelor pe Globul

- emisfera continentală şi cea oceanică - (după Enciclopedia Oceanografică, Leningrad)

Prezentarea datelor din tabelul 3.3. indică faptul că volumul apelor aparŃinând Oceanului

Planetar, depăşeşte cu foarte mult pe cel oferit de uscat, respectiv 1336000000 km3, faŃă de numai 49984610 km3.

Deşi există o astfel de diferenŃiere majoră rolul şi importanŃa apelor continentale este covârşitor pentru om şi activitatea umană, precum şi în modelarea şi morfologia scoarŃei terrestre.

Precizări recente, respectiv din „Assessement of Water Ressources and Water Availability în the World” U.N.E.S.C.O. 1997, volumul total de apă pe Terra este de aproximativ 1385984000 km3. Cel mai mare volum se află în Oceanul Planetar, respectiv 1338000000 km3, ceea ce

Resurse de apă__________________________________________________________________9 reprezintă 86,5% din total la care se adaugă până la 97,47% alte categorii de ape (mări interioare, lacuri etc) pe care le considerăm ca apă sărată.

Din categoria principalelor ape continentale apele subterane reprezintă aproximativ 23 400 000 km3, ceea ce însumează 1,7%, din care participă la circuitul în natură sau în alte schimburi cu alte categorii de ape, gheŃarii 24064000 km3 de apă (1,74%), lacurile 176 400 km3 (0,017%), apa din atmosferă 12 900 km3 (0,001%), apa din râuri 2120 km3 şi alte categorii de ape care reprezintă un procent foarte mic.

Tabelul 3.3 Resursele generale de apă ale Terrei

(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

În esenŃă, putem aprecia că din cantitatea totală de apă de pe Terra, cel mult 2,53% o constituie apa dulce, din care 69,56% se găseşte în gheŃari, 30,06% este cantonată în subteran şi doar 0,27% reprezintă apa necesară pentru folosinŃele de apă, precum şi pentru existenŃa şi dezvoltarea ecosistemelor.

De altfel, acest volum de apă joacă un rol foarte important în circuitul apei în natură (Fig. 3.2).

Categoria

SuprafaŃa acoperită

(km2)

Volumul

(km3)

Grosimea stratului de apă

(m)

%

Oceanul Planetar 361.300.000 1.336.000.000 3.700,000 96,5000

Apa subterană 134.800.000 23.400.000 174,000 1,7000

Umezeala solului 82.000.000 16.500 0,200 0,0010

GheŃari şi strat permanent de zăpadă

16.227.500

24.064.100

1.463,000

1,7400

GheaŃa subterană 21.000.000 300.000 14,000 0.0220

Lacuri 2.058.700 176.400 85,700 0,0170

Mlaştini 2.682.600 11.470 4,280 0,0008

Râuri 148.800.800 2.120 0,014 0,0002

Apa biologică 510.000.000 1.120 0,002 0,0001

Apa din atmosferă 510.000.000 12.900 0,025 0,0010

Total resurse apă 510.000.000 1.385.984.610 2.718,000 100,0000

10_________________________________________________________________Resurse de apă

Apa pe Terra

97,47%

2,53%

Apa sărată

Apa dulce

69,56%

30,06%

0,11% 0,27%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

GheŃari Apa subterană Rest apă

dulce

Apa

disponibilă

Apa dulce

Fig. 3.2 Răspândirea apei pe Pământ

a) Apa pe Terra; b) Apa dulce (după P. Şerban, 2006)

33..22.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ DDUULLCCEE AALLEE TTEERRRREEII

Îndeplinirea nevoilor de consum ale populaŃiei şi ale tuturor activităŃilor economice şi sociale se bazează aproape în exclusivitate pe folosirea apei dulci.

Resurse de apă__________________________________________________________________11 Se subliniează încă o dată că resursele de apă dulce ale Terrei sunt disponibile în principal în

sistemele fluviatile, lacuri, gheŃari şi în subteran, reprezentând în schimb numai 2,53% din totalul resurselor naturale de apă ale planetei.

Totuşi, din cantitatea de apă dulce care prin calităŃile ei poate fi folosită de om, aproximativ 68,7% (24.364.100 km3) este stocată sub formă de gheaŃă sau cea a zăpezilor veşnice, cantonate îndeobşte la cei doi poli geografici şi mai puŃin în regiunile montane înalte. Din această cantitate, 88,6% (21.600.000 km3) este cantonată în Antarctica, 9,5% (2.340.000 km3) în Groenlanda, iar diferenŃa de 1,9% (124.100 km3) - în zonele arctice şi în regiunile munŃilor înalŃi.

La resursele de apă dulce se adaugă şi 23.416.500 km3 care se găseşte în solul îngheŃat (permafrost) din zona circumpolară, din care cu puŃin peste 50% poate fi utilizabilă. Totalitatea resurselor de apă dulce ale Terrei este redată în tabelul 3.4.

Analizate la nivelul continentelor, resursele de apă dulce ale planetei - calculate de diferiŃi autori şi instituŃii de specialitate diferă foarte puŃin, dar valorile obŃinute sunt destul de concludente pentru a ne forma o imagine asupra disponibilităŃilor de apă de care dispun continentele funcŃie de nevoile actuale şi de perspectivă ale locuitorilor acestora, indiferent cum sunt folosite resursele respective, şi mai ales în evoluŃia societăŃii umane pe aceste teritorii, situaŃie redată în figura 3.3 şi tabelul 3.4.

Tabelul 3.4 Resursele de apă dulce ale Pământului

Volumul de apă Forma în care se află apa SuprafaŃa ocupată (km2) km3 %

GheŃari şi zăpezi veşnice 16.227.500 24.064.100 68,698

GheaŃa din permafrost 21.000.000 300.000 0,856

Ape subterane 134.800.000 10.530.000 30,060

Umiditatea solului 82.000.000 16.500 0,047

Apa din lacuri 1.236.000 91.000 0,260

Apa din mlaştini 2.682.000 11.470 0,033

Apa din râuri 148.800.000 2.120 0,006

Apa biologică 510.000.000 1.120 0,003

Apa atmosferică 510.000.000 12.900 0,037

Total apă dulce 35.029.240 100,000

(după World water balance and water resources of the Earth, 1998)

12_________________________________________________________________Resurse de apă

Fig. 3.3 RepartiŃia resurselor de apă dulce pe continente

(în km3 şi %) În concluzie, privitor la Circuitul apei în natură, şi prin excelenŃă în scopul susŃinerii

domeniului pe care îl studiem, putem remarca că o sporire a cantităŃii de umiditate ce transvazează de pe Ocean pe Uscat provoacă creşterea ritmului de circulaŃie a apei, pe când diminuarea acesteia, duce la o scădere a circulaŃiei. Astfel, în funcŃie de cantitatea umezelii oceanice pătrunsă pe uscat, vom avea perioade mai ploioase sau mai secetoase ce se vor resimŃi în scurgerea apelor.

Variabilitatea în spaŃiu a resurselor de apă dulce Privită cu atenŃie Harta fizică a lumii (planiglobul), se remarcă cu uşurinŃă că reŃeaua hidrografică

mai ales cea a marilor sisteme fluviatile, nu are o distribuŃie uniformă. Cauza fiind determinată de condiŃiile climatice specifice fecărei zone latitudinale, precum şi de extensiunea geografică a bazinelor acestora.

Resursa specifică de apă pe Terra este de 7900 m3/an şi locuitor, iar pe continente situaŃia fiind redată în tabelul 3.5.

Tabelul 3.5 RepartiŃia resurselor de apă pe continente

Resursa specifică de

apă (1000 m3/an) Continent SuprafaŃa

(106 km2) PopulaŃia (106 loc.)

Resurse de apă

(km3/an) pe km2 pe locuitor

Europa 10,46 685 3210 307 4,7 America de Nord

24,25 448 8200 338 18,3

Africa 30,10 708 4570 152 6,4 Asia 43,48 3403 14410 331 4,2 America de Sud

17,86 315 11760 658 37,3

Australia şi 8,95 28,7 2388 267 8,3

Resurse de apă__________________________________________________________________13 Oceania Total 135 5588 44538 330 7,9

(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

Raportat la toate râurile de pe Terra, volumul scurgerii anuale este de circa 44538 km3, iar volumul exploatabil este de aproximativ 12000 km3/an la care se adaugă 2000 km3

ce reprezintă volumul regularizat prin lacuri.

DistribuŃia resurselor de apă pe primele trei bazine hidrografice, ca şi suprafaŃă, se prezintă astfel: Amazon – 6920 km3/an, Gange – 1389 km3/an şi Congo – 1300 km3/an; pe când Dunărea se situează pe locul 16 în lume cu 225 km3/an.

În România resursa de apă specifică este apreciată la 1780 m3/an şi locuitor, din acest punct de vedere Ńara noastră deŃine locul 21 în Europa (Tab. 3.6).

Variabilitatea în timp a resurselor de apă dulce

Având o variabilitate în spaŃiu, implicit resursele de apă prezintă şi o variabilitate în timp. Pe

aceste considerente cantitatea de precipitaŃii căzute pe Glob contribuie la creşterea sau scăderea debitelor râurilor, nivelului lacurilor etc. Fenomene extreme, precum seceta şi inundaŃiile pot afectează următoarele zone: Sahel (Africa), vestul Americii de Nord, zone din Australia – secetă; Bangladesh, India, Arhipeleagul Indonezian – inundaŃii.

În urma cerecetărilor recente se poate afirma faptul că aceste fenomene extreme sunt strâns legate de procesele de circulaŃie atmosferică şi oceanică dintre care, un rol important îl au cicloanele, uraganele, fenomenul El Nino etc.

Un exemplu concludent îl constituie viturile – dezastrele naturale ce provoacă mari pagube şi pierderi de vieŃi omeneşti.De exemplu, pe fluviul Yangtze (1998) s-a produs o viitură catastrofală care a inundat o suprafaŃă de 212000 km2, distrugând 4970000 case, în urma căreia s-au soldat 3004 morŃi şi 166,6 miliarde yuani, pierderi economice.

La nivel european, viiturile produse în Polonia şi Republica Cehă (1997) au cauzat moartea a 50 de oameni. În Ńările din estul Europei, în vara anului 2002 (iulie-august), pagube estimate la 18 miliarde Euro au produs viiturile de pe Dunăre, Elba şi afluenŃii lor.

Tabelul 3.6 Resursa de apă specifică a diferitelor Ńări din Europa

Nr. crt.

łara Resurse totale miliarde m3/an

Resurse specifice

(m3/loc., an) 1 Islanda 170 809000 2 Norvegia 405 102200 3 Suedia 180 22100 4 Finlanda 100 21400 5 Irlanda 50 16500 6 Austria 55 7300 7 ElveŃia 42 6500 8 Fosta URSS(partea europeană) 1039 6100 9 Fosta Yugoslavia 110 5200 10 Albania 10 4300 11 Italia 185 3400 12 FranŃa 168 3200 13 Luxemburg 1 2900 14 Portugalia 20 2300

14_________________________________________________________________Resurse de apă Nr. crt.

łara Resurse totale miliarde m3/an

Resurse specifice

(m3/loc., an) 15 Grecia 20 2200 16 Danemarca 11 2200 17 U.K. 122 2200 18 Spania 76 2200 19 Bulgaria 18 2100 20 Fosta Cehoslovacia 28 1900 21 România 40 1780 22 Polonia 53 1600 23 Fosta R.F. Germană 77 1300 24 Belgia 11 1100 25 Turcia (partea europeană) 3 1000 26 Fosta R.D. Germană 17 1000 27 Olanda 10 700 28 Ungaria 6 600

(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

33..33.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ DDIINN RRÂÂUURRII

Gestionarea resurselor de apă a râurilor se face la nivelul fiecărei Ńări, dar cele mai bogate cursuri de apă sunt redate pe continente în tabelul 3.7.

Debitele medii multianuale şi volumele principalelor râuri de pe Terra la nivelul continentelor.

Tabelul 3.7 Debitele medii multianuale şi volumele principalelor râuri de pe Terra, pecontinente

Nr.crt. Râul Debitul mediu multianual

(m3/s)

Stocul anual (m3)

Europa 1 Volga 10000 31,5 x 1010 2 Dunăre 6500 20,5 x 1010 3 Neva 3000 9,56 x 1010 4 Rin 2330 7,35 x 1010 5 Ron 1800 5,67 x 1010 6 Pad 1750 5,51 x 1010 7 Vistula 1200 3,78 x 1010 8 Don 900 2,83 x 1010 9 Elba 710 2,23 x 1010 10 Nipru 700 2,21 x 1010 11 Loire 350 1,10 x 1010 12 Siret 229 7,2 x 109 13 Prut 105 3,3 x 109

Asia 1 Gange-Brahmaputra 39000 123 x 1010

Resurse de apă__________________________________________________________________15 Nr.crt. Râul Debitul mediu

multianual (m3/s)

Stocul anual (m3)

2 Yang-Tze 22000 69,4 x 1010 3 Iruadi 13500 42,5 x 1010 4 Gange 13500 42,5 x 1010 5 Mekong 13000 41,0 x 1010 6 Obi 11000 37,7 x 1010 7 Enisei 10000 31,5 x 1010 8 Amur 9000 28,4 x 1010 9 Lena 8000 25,2 x 1010 Africa 1 Congo 70000 220,7 x 1010 2 Zambezi 22000 69,4 x 1010 3 Niger 15000 47,2 x 1010 4 Nil 38000 11,9 x 1010 America de Nord 1 Mississippi 20000 63,1 x 1010 2 Mackenzie 16000 47,3 x 1010 3 Sf. LaurenŃiu 15000 47,2 x 1010 America de Sud 1 Amazon 212000 668,4 x 1010 2 Parana 40000 126,1 x 1010 3 Orinoco 14000 44,1 x 1010 Australia 1 Murray 19000 59,9 x 1010

(M. Amăriucăi, 2000) Debitele acestor mari sisteme fluviale sunt rezultatul condiŃiilor climatice, precum şi

extensiunii geografice a bazinelor proprii, aşa cum de fapt precizam anterior. O serie de date morfometrice şi hidrologice pentru câteva astfel de sisteme fluviatile sunt relevante.

Amazonul este cel mai mare fluviu al Terrei, atât ca lungime, cât şi ca suprafaŃă a bazinului hidrografic şi debit de apă. Lungimea este de 7025 km (până nu demult pe primul loc pentru această caracteristică era Nilul), o suprafaŃă a bazinului de 7180000 km2 şi un debit mediu multianual de 212000 m3/s.

Congo este apreciat ca al doilea mare sistem fluviatil din lume ca suprafaŃă a bazinului hidrografic, cât şi ca volum de apă, iar ca lungime a cursului de apă se situază pe locul nouă. Lungimea cursului de apă este de 4370 km, suprafaŃa bazinului de 3,7 mil. km2 şi realizează un debit mediu multianual de 70000 m3/s.

O caracteristică esenŃială a fluviului o constituie faptul că realizează o reŃea fluviatilă de peste 25000 km, din care 12000 km sunt navigabili .

Totodată fluviul propriu-zis şi afluenŃii săi dispun de cel mai mare potenŃial hidroenergetic din lume, care se apreciază la 20% din resursele mondiale.

Nilul este considerat al doilea fluviu din lume ca lungime, şi anume 6671 km, cu o suprafaŃă a bazinului de 2,87 mil km2, şi un debit mediu de 38000 m3/s.

Iangtzi (Chang Jiang) este cel mai mare fluviu al continentului asiatic şi al treilea din lume după Amazon şi Nil. Are o lungime de 6300 km, o suprafaŃă a bazinului hidrografic de 1,8 mil. km2 şi un debit mediu de 22000 m3/s.

16_________________________________________________________________Resurse de apă Gangele şi Brahmaputra sunt cele mai mari şi importante fluvii ale Asiei de Sud. Gangele

are o lungime de 2700 km şi o suprafaŃă a bazinului de 1,12 mil. km2. Brahmaputra are o lungime de 2900 km şi o suprafaŃă a bazinului de 935000 km2.

Cele două fluvii, înainte de vărsare confluează şi formează o deltă uriaşă (peste 100000 km2), realizând un debit de 39000 m3/s.

Obi se caracterizează printr-un număr de peste 150000 de râuri - ca afluenŃi, desfăşurându-şi cursul într-o vastă formă mlăştinoasă. Are o lungime de 5410 km, o suprafaŃă a bazinului de 3,0 mil. km2 şi un debit de 11000 m3/s.

Mississippi este cel mai mare fluviul al Americii de Nord, şi împreună cu afluentul său Missouri, realizează o lungime de 6215 km, o suprafaŃă a bazinului de 3,21 km2 şi un debit de 20000 m3/s.

Parana este considerat „Nilul” Americii de Sud, realizează o lungime de 4035 km, o suprafaŃă a bazinului de 2,65 mil. km2 şi un debit mediu multianual de 40000 m3/s.

Murray reprezintă cel mai amre fluviu al Australiei, şi împreună cu afluentul cău principal Darling, realizează o lungime de 8750 km, o suprafaŃă a bazinului de 1,8 mil. km2 şi un debit de 19000 m3/s.

Volga este cel mai mare fluviu al Europei, având o lungime de 3530 km, o suprafaŃă a bazinului de 1,36 mil. km2 şi un debit de 10000 m3/s. Prin amenajările hidrotehnice realizate pe cursul de apă propriu-zis şi afluenŃii principali fluviul Volga face legătura între Marea Caspică şi Marea Albă.

Dunărea constituie al doilea fluviu din Europa şi al 24-lea de pe Terra, având o lungime a cursului de apă de 2860 km, o suprafaŃă a bazinului de 805300 km2 şi un debit mediu multianual de 6500 m3/s.

Într-un capitol anterior precizam că Dunărea este fluviul internaŃional cel mai important, iar într-un capitol separat se va prezenta în detaliu importanŃa socio-economică pentru Europa Centrală şi de Est a fluviul Dunărea.

Fără a efectua aprecieri exhaustive asupra evoluŃiei rolului apei, mai ales a celei cantonate în cursurile de apă pentru dezvoltarea societăŃii umane, putem totuşi formula câteva aprecieri privind folosirea şi importanŃa apei din râuri ca factor de mediu.

Alături de cele mai mari sisteme fluviatile prezentate succint anterior, participă şi cursurile de apă mijlocii şi mici care oferă un mediu favorabil pentru flora şi fauna acvatică continentală, precum şi alte domenii de activitate ca cel alimentar, energetic, agricol, navigaŃie, agrement ş.a.

De altfel, în carul fiecărui capitol se fac referiri privitoare la importanŃa apei pentru toate domeniile vieŃii economico-sociale, precum şi modul de valorificare a diferitelor categorii de ape în diversitatea activităŃii umane.

33..44.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ DDIINN LLAACCUURRII

Referitor la resursele de apă continentale, în principal ape dulci - deşi limitate, apele din lacuri indiferent de originea şi categoria lor, au un rol deosebit în susŃinerea tuturor activităŃilor umane , precum şi ca mediu propice pentru întreaga varietate a florei şi faunei acvatice.

În aprecierea cumulată a suprafeŃei ocupate de multitudinea lacurilor de pe Terra, cu suprafaŃă mai mare sau egală de 0,01 km2, se estimează la 2,7 mil km2, ceea ce reprezintă 1,8% din suprafaŃa uscatului. Ca element specific variabilitatea suprafeŃei lacurilor esteexplicabilă în sensul că aceasta depinde de fapt de natura oscilaŃiilor de nivel a unităŃilor lacustre, de fapt cu distribuŃie pe toate zonele latitudinale şi etajele altitudinale ale Globului. Apreciat, prin interpretarea relaŃiei dintre suprafaŃă şi adâncimea medie, şi în sensul dterminării directe a volumului celor mai mari şi mai cunoscute lacuri de pe Terra (Herdendorf,1990 şi Meyheck,1995), volumul total al lacurilor ajunge la aproximativ 180000 km3.

Resurse de apă__________________________________________________________________17

În categoria marilor lacuri “Marea” Caspică oferă un procent de 45% din volumul total al lacurilor. Urmează apoi primele zece lacuri ale lumii şi ulterior altele o sută, în funcŃie de suprafaŃă. Inventarierea lacurilor de pe Terra, iniŃial la nivel naŃional şi apoi la nivel global, a constituit întotdeauna preocuparea hidrologilor – limnologi. Realitatea timpurilor actuale arată faptul că lacurile mari,a dică cele cu suprafaŃă mai mare de 500 km2, au fost bine studiate şi implicit inventariate.

O caracteristică importantă a distribuŃiei densităŃii lacurilor pe Glob o constituie aceea a numărului de lacuri/l mil. kmp, dar luându-se în considerare şi suprafaŃa acestora (Tab. 3.8).

Tabelul 3.8 SuprafaŃa şi numărul lacurilor la scară globală

SuprafaŃa (km²) Nr. lacuri Obs. Peste 100.10³ 1 M. Caspică - 100.10³ - 10.10³ 18 lacuri glaciare şi tectonice - 10.10³ - 1.10³ 124 - 1.10³ - 10² 1400 - 1,0 – 0,1 1 mil mai mari de 0,1 7 mil mai mici de 0,1 8 mil Reprezintă doar 12 % din suprafaŃa

totală a lacurilor (după Mayback, 1995)

ProporŃia suprafeŃei unui teritoriu ocupat de către lacuri, determinată la scară planetară este de 1,8%.

Concluzionând, putem separa mai multe categorii de lacuri a căror repartiŃie geografică este determinată de mai multe condiŃii:

� cele mai mari lacuri a căror existenŃă şi distribuŃie, ca suprafaŃă şi volum este favorizată de originea lor. În această categorie se înscriu lacurile tectonice, precum şi cele situate mult în interiorul continentelor, de genul celor localizate în perimetrul marilor accidente tectonice, cum ar fi Marele rift Est-African şi anume lacurile Turkana, Edward, Albert, Kiwu, Tanganyka, Malawi, precum şi lacurile Baikal, Issyk Kul, Marele lac Sărat, Ciad, Titikaka, Eyre ş.a;

� altă categorie de lacuri o reprezintă cele dezvoltate pe scuturile cristaline şi pe marile câmpii sedimentare, afectate cândva de glaciaŃia cuaternară, unde se realizează şi o mare densitate a unităŃilor lacustre de pe glob. Ele sunt situate în zona latitudinilor mari, respectiv în Canda, Alaska, Scandinavia, nord-vestul Rusiei în emisfera nordică şi Patagonia în emisfera sudică;

� marea majoritate a lacurilor existente care sunt cantonate în teritoriile joase ale câmpiilor situate în zonele temperate şi tropicale, străbătute de fluvii ca Yang Tse Kiang, Orinoco, Amazon, Congo, s.a.;

� cea mai mare categorie de lacuri, cele mai numeroase numeric, sunt cele care nu au suprafeŃe deosebite şi ocupă numai aprox. 12% din totalul suprafeŃelor lacustre ale Terrei.

Pentru un geograf, ca şi specialist în domeniul hidrologiei, în ceea ce priveşte aprecierea şi studiul resurselor de apă, interesează repartizarea spaŃială a unităŃilor acvatice lacustre, volumul acestora, calitatea apelor, precum şi distribuŃia acestora pe continente – element pe care îl apreciem în mod deosebit şi bineînŃeles justificat (V. Pleniceanu, 2003).

De altfel, cunoscând evoluŃia geologică, aspectul actual al reliefului, precum şi caracteristicile climatice ale fiecărui continent, putem aprecia mai bine existenŃa ca număr, suprafaŃă şi volum a principalelor lacuri naturale şi antropice pe un anumit spaŃiu geografic bine definit şi determinat – continentul.

18_________________________________________________________________Resurse de apă

33..55.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ DDIINN SSUUBBTTEERRAANN

Componentă a circuitului şi bilanŃului natural al apei în natură, apele din litosferă (din subteran), de provenienŃă exogenă şi/sau endogenă, care circulă sau stagnează în porii şi fisurile rocilor, constituie ceea ce definim apele subterane, ape pe care hidrologii geografi le introduc în categoria hidrologiei subterane.

Oricum, pentru a realiza o diferenŃiere între cele două mari categorii de ape dulci continentale, adică apele de suprafaŃă şi apele continentale, care prin elementele proprii – geneză, dinamică, proprietăŃi fizico-chimice, extensiune etc – vom apela puri şi simplu la termenul de ape subterane (V. Pleniceanu, 2000).

Odată pătrunsă în partea superioară a litosferei, prin infiltraŃie sau condensare, apa provenită din precipitaŃii sau din cea în stare de vapori, în baza principiului gravitaŃiei urmează o cale proprie, respectiv o parte revine în atmosferă, prin evaporare, iar o altă parte circulă în subteran formând unităŃi acvatice de genul stratelor acvifere, lacuri – adevărate zăcăminte staŃionare de apă, cursuri de apă subterană etc.

Studiul apelor subterane interesează toate categoriile de hidrologi preocupaŃi de cunoaşterea adâncimii, variaŃiile nivelului piezometric, vitezele şi direcŃiile de curgere ale acestora. ConstituŃia geologică de profunzime, cât şi la suprafaŃa continentelor şi insulelor, precum şi varietatea condiŃiilor climatice ce se manifestă pe Terra determină formarea şi existenŃa acestor importante rezerve de ape subterane de adâncime şi freatice.

Folosite din cele mai vechi timpuri, atât ca apă potabilă, ape minerale şi ape curative. Studiul apelor subterane a căpătat din ce în ce mai mult interes mai ales în perioada contemporană, odată cu dezvoltarea aşezărilor umane şi a activităŃilor social-economie, ceea ce a impus şi creşterea cerinŃelor de apă de o anumită calitte, precum şi asigurarea unor condiŃii igienice şi de tratament pentru sănătatea populaŃiei. Pe Terra, o evaluare a resurselor de ape subterane freatice şi de adâncime este greu de luat în consideraŃie, chiar în condiŃiile în care anumiŃi cercetători în domeniu se încumetă să prezinte anumite valori, deoarece sistemele de explorarea sunt diferite, extrem de costisitoare, iar rezultatele încă nu au fost coroborate de către toate statele lumii.

Totuşi, câteva rezultate ale resurselor de ape subterane potenŃiale şi exploatabile au fost stabilite, prin excelenŃă, în Ńările sărace în resurse de suprafaŃă, precum şi în cele cu o economie puternic dezvoltată.

33..66.. RREESSUURRSSEELLEE DDEE AAPPĂĂ DDIINN GGHHEEłłUURRII ŞŞII GGHHEEłłAARRII

ŞtiinŃa care studiază gheaŃa în natură se defineşte ca fiind glaciologia, inclusă de fapt hidrologiei – ca subdiviziune aparte.

Ca ştiinŃă a apei îngheŃate, şi în egală măsură a mediului în care se formează şi care e conservă, glaciologia se constituie în categoria ştiinŃelor cu un înalt potenŃial pragmatic în sensul interesului deosebit pe care îl prezintă gheaŃa, cantonată în calotele glaciare şi în gheŃari, care reprezintă de fapt cea mai importantă resursă de apă dulce de pe Terra.

Aprecierea volumului de apă dulce conŃinut în gheŃuri, precum şi inventarierea gheŃarilor de pe Terra au fost iniŃiate încă din deceniul şapte al secolului trecut de către International Association of Scientific Hydrology, sub egida UNESCO, sarcină preluată ulterior de World Glacier Monitoring Service cu sediul la Zürich. Pe baza primelor estimări realizate la nivelul anilor 1980 şi publicate în

Resurse de apă__________________________________________________________________19 1992 (după C. Smiragla) în ceea ce priveşte suprafaŃa şi repartiŃia gheŃarilor pe regiuni geografice este redată în tabelul 3.9.

Tabelul 3.9 SuprafaŃa şi repartiŃia gheŃarilor pe regiuni geografice

Regiunea geografică SuprafaŃă (km²) Europa Fosta U.R.S.S. Groenlanda America de Nord America de Sud Africa Noua Zeelandă şi Insulele subantarctice Antarctida TOTAL

53 967 185 211

1 726 400 276 100

25 908 10

7 860

13586 310 15861766

În baza legii zonalităŃii latitudinale a fenomenelor geografice suprafaŃa acoperită cu gheŃari

variază de la Ecuator spre cei doi poli (Tab. 3.10). Tabelul 3.10

SuprafaŃa glaciaŃiunii actuale pe Glob Localizarea gheŃarilor

SuprafaŃa [ km²]

Localizarea gheŃarilor

SuprafaŃa [ km²]

Antarctica Antarctida GheŃari de calotă GheŃari de pământ GheŃari plutitori GheŃari insulari GheŃari din oaze şi nunatak-uri Insule periantarctice Arctica Groenlanda GheŃari de calotă AlŃi gheŃari Arhipelagul Canadian Insulele Elsmir łara Baffin Insulele Devon Insulele Aksel Heiberg Alte insule Insulele Arcticii Ruse Arhipelagul Svalbard Insulele Jan Mayen America de Nord Europa

13 979 000 13 975 000 13 779 000 12 150 000 1 460 000 169 000

196 000

4 000 2 044 250 1 802 600 1 726 400 76 200 149 900 78 350 36 830 16 575 12 560 5 675 56 125 35 245 260 30

19 180

11

785

Asia Himalaya Tian- Şan Karakorum Nan- Şan Pamir- Altai Kun- Lun Hinducuş Restul Asiei Centrale Siberia şi Orientul Îndepărtat Asia Mică America de Nord Alaska Cordiliera Pacifică MunŃii Stâncoşi Vulcanii din Mexic America de Sud Africa şi Oceania Noua Zeelandă Africa Noua Guinee

118 355 33 055 17 875 16 265 13 000 12 070 11 640 6 200 5 420

1 570

50 123 700 103 700 15 410 4 580

10 32 300

845 810 20 15

20_________________________________________________________________Resurse de apă Localizarea gheŃarilor

SuprafaŃa [ km²]

Localizarea gheŃarilor

SuprafaŃa [ km²]

Islanda Scandinavia MunŃii Alpi şi MunŃii Pirinei MunŃii Caucaz şi MunŃii Ural

3 060

Total = 16 317 630 Km² (după V. M. Kotleakov, 1984)

În ceea ce priveşte răspândirea diferitelor tipuri de gheaŃă pe Terra, situaŃia este redată în tabelul 3.11.

Tabelul 3.11 Răspândirea diferitelor tipuri de gheaŃă pe glob

Masa SuprafaŃa Tipul de gheaŃă [g] [%] [mil.

km²] [%]

Perioada medie

existenŃă [ani]

GheŃari GheaŃa subterană GheaŃa marină Învelişul de zăpadă Aisberg GheaŃă atmosferică

2,4 · 1022

5 · 1020

4 · 1019

1 · 1019

8 · 1018

2 · 1018

97,72 2,04 0,16 0,04 0,03 0,01

16 32 26 72 64

-

11 uscat 25 uscat 7 ocean

14 Pământ

19 ocean -

9580 30 - 75

1,05 0,35 - 0,52

4,07 4 · 10-3

(după V. M. Kotleakov, 1984)

Deci, învelişul glaciaŃiunii actuale ocupă cca. 20% din suprafaşa Terrei şi cca. 115 (16317630 km2)din suprafaŃa uscatului. Dacă se mai adaugă şi cele cca. 7 000 000 km2 de ocean acoperite cu gheaŃă, putem conchide că hidrosfera permanent îngheŃată este foarte extinsă.

„Rolul calotelor glaciare se regăseşte în principal în menŃinerea unui echilibru, în primul rând al axei Terrei, în al doilea rând al unui echilibru climatic şi în al treilea rând acestea reprezintă extrem de valoroase surse de apă potabilă. Nu trebuie să neglijăm nici rolul de modelator al scoarŃei terestre şi de diversificare a florei şi faunei specifice unor zone reci, dar şi de limitare a unor activităŃi umane, oferindu-i acestuia condiŃii pentru supravieŃuire” (M. Amăriucăi, 2000). În Antarctica gheaŃa ocupă 13,5 milioane km2, ceea ce reprezintă 85% din totalul terenurilor de pe glob ocupate cu gheaŃă, respectiv 1/10 din suprafaŃa uscatului. Volumul masei de gheaŃă a fost estimat la 24,97 mil. km3, din care calota Antarctică 21 600 000 km3 şi în groenlanda 2 340 000 km3. de precizat că 1 km de gheaŃă cântăreşte 900000000 t.

Calculele efectuate cu ajutorul sateliŃilor au estimat că Antarctica are o grosime medie a calotei de gheaŃă de cca. 2500 m, cea maximă depăşind în unele zone 5000 m. S-a determinat că topirea acestei imense calote ar duce la o creştere a uscatului acestui continent cu cca. 800 m în altitudine, iar nivelul Oceanului Planetar ar creşte cu cca. 50 m.

Valorificarea acestor imense cantităŃi de apă stocate în amsele gheŃarilor şi gheŃurilor polare constituie o problemă a viitorului, fie ca va putea sau nu fi pusă în practică, Ńinând cont de o analiză atentă a consecinŃelor ce pot avea efecte negatice asupra ecosistemelor.

Resurse de apă__________________________________________________________________21

IIVV CCEERRIINNłłEELLEE DDEE AAPPĂĂ PPEE TTEERRRRAA

Nevoile de apă pentru toate folosinŃele de pe Terra au evoluat în timp, de la aproximativ 580 km3/s la finele secolului al XIX-lea, la peste 3950 km3/s la nivelul anului 2000.

Actualmente, cele mai mari cerinŃe de apă sunt în Asia, reprezentând 57%, America de Nord peste 18%, iar în Europa aproximativ 14% (Fig. 4.1).

13,60%

5,80%

4,60%

0,80%

57%18,20%

Asia

America de Nord

Europa

Africa

America de Sud

Australia şi Oceania

Fig. 4.1 DistribuŃia cerinŃelor de apă pe continente în anul 2000

Până la nivelul anului 2025 creşterea nevoilor de apă dulce va fi de 1,32 ori faŃă de anul de

referinŃă 2000 (Tab.4.1). Pentru principalele categorii de folosinŃe, pe Terra situaŃia se prezintă astfel (Tab.4.2):

� pentru populaŃie, nevoile acesteia impun apa pentru băut, pregătirea hranei, spălat, igiena spaŃiilor umane de locuit, udatul spaŃiilor verzi, al grădinilor şi diverse mici servicii industriale (maşini de spălat, puscine, centrale termice, servicii medicale ş.a.).

Atât consumul, cât şi necesarul de apă este în cantităŃi mici şi de o calitate foarte bună, într-un procent de aproximativ 8-10% din totalul cerinŃelor. Astfel, nevoile concrete pentru populaŃie se apreciază între 20 şi 500 l/zi şi locuitor.

Tabelul 4.1 Dinamica utilizării apei la nivel continental (km3/an)

Evaluare Previziune

Continent 1900 1940 1950 1960 1970 1980 1990 1995 2000 2010 2025

Europa 37.5 96.1 136 226 325 449 482 455 463 535 559

13.8 38.1 50.5 88.9 122 177 198 189 197 234 256

America de Nord

69.6 221 287 410 555 676 653 686 705 744 786

29.2 83.8 104 138 181 221 221 237 243 255 269

Africa 40.7 49.2 55.8 89.2 123 166 203 219 235 275 337

27.5 32.9 37.8 61.3 87.0 124 150 160 170 191 220

22_________________________________________________________________Resurse de apă

Asia 414 682 843 1163 1417 1742 2114 2231 2357 2628 3254

249 437 540 751 890 1084 1315 1381 1458 1593 1876

America de Sud

15.1 32.6 49.3 65.6 87.0 117 152 167 182 213 260

10.8 22.3 31.7 39.6 51.1 66.7 81.9 89.4 96.0 106 120

Australia şi

1.60 6.83 10.4 14.5 19.9 23.5 28.5 30.4 32.5 35.7 39.5

Oceania 0.58 3.30 5.04 7.16 10.3 12.7 16.4 17.5 18.7 20.4 22.3

Total 579 1088 1382 1968 2526 3175 3633 3788 3973 4431 5235

331 617 768 1086 1341 1686 1982 2074 2182 2399 2764

Notă: Primul rând - cantitatea de apă extrasă; Al doilea rând – cantitatea de apă utilizată

(Food and Agriculture Organization, 1995)

Volume superioare de apă din categoria apei dulci – ca şi apă potabilă se înregistrează în

Statele Unite ale Americii, ElveŃia şi Canada. În schimb, cele mai mici volume de apă de până la 50 l/zi şi locuitor se remarcă la populaŃia continentelor Africa şi Asia (Tab.4.3). Un element pe care merită să-l subliniem este acela că populaŃia Globului este în mai mică măsură racordată la sistemele de canalizare şi implicit la cele de epurare a apelor uzate (Fig. 4.2).

Tabelul 4.2 Dinamica utilizării apei la nivel mondial

pe sectoare de activitate (km3/an)

Sector Evaluare Previziune

1900 1940 1950 1960 1970 1980 1990 1995 2000 2010 2025

PopulaŃie (mil.)

- - 2542 3029 3603 4410 5285 5735 6181 7113 7877

Irrigated land area (mln.ha)

47.3 75.9 101 142 169 198 243 253 264 288 329

Agricultură 513 895 1080 1481 1743 2112 2425 2504 2605 2817 3189

321 586 722 1005 1186 1445 1691 1753 1834 1987 2252

Industrie 21.5 58.9 86.7 118 160 219 305 344 384 472 607

4.61 12.5 16.7 20.6 28.5 38.3 45.0 49.8 52.8 60.8 74.1

Municipal Use

43.7 127 204 339 547 713 735 752 776 908 1170

4.81 11.9 19.1 30.6 51.0 70.9 78.8 82.6 87.9 117 169

Reservoirs 0.30 7.00 11.1 30.2 76.1 131 167 188 208 235 269

Total 579 1088 1382 1968 2526 3175 3633 3788 3973 4431 5235

331 617 768 1086 1341 1686 1982 2074 2182 2399 2764

Notă: Primul rând - cantitatea de apă extrasă; Al doilea rând – cantitatea de apă utilizată

(Food and Agriculture Organization, 1995)

Resurse de apă__________________________________________________________________23

Tabelul 4.3 Accesul la apă potabilă în Ńările în curs de dezvoltare (pe regiuni) (%)

Regiune 1994 PopulaŃie Percentaj(%) (millions) AFRICA 707 46 381

AMERICA LATINĂ & CARAIBE 473 80 97

ASIA & INSULELE DIN PACIFIC 3,122 80 627

ASIA DE VEST 81 88 10

TOTAL 4,383 74 1,115

(The World's Water 1998-1999", Island Press, Washington, DC)

01020

30

405060

7080

90100

Afri

caAsia

Amer

ica L

atin

ă

Oce

ania

Europa

Amer

ica d

e Nor

d

PopulaŃia în procenteconectată la sistemele

de alimentare cu apă

PopulaŃia în procente

racordată la staŃiile deepurare

Fig. 4.4 PopulaŃia din principalele oraşe de pe Terra conectată la sistemele de alimentare cu apă

şi canalizare (OMS şi UNICEF, 2000)

� pentru agricultură, cerinŃa de apă este determinată de folosirea acesteia în irigaŃii şi care asigură irigarea a mari suprafeŃe agricole care produc peste 2/5 din recolte şi aproximativ 3/5 din cereale. În perspectivă necesarul de apă pentru agricultură va mai creşte cu încă 14%, în scopul dezvoltării suprafeŃelor irigate cu 20%; � pentru industrie, cele mai mari colume de apă se utilizează în procesele tehnologice de răcire, îndeosebi în producerea de energie electrică prin termoficare, spălare şi curăŃare a deşeurilor industriale. Câteva exemple ne oferă indicii în ceea ce priveşte consumurile de apă pentru anumite produse, şi anume pentru o tonă de fibre sintetice 2000 – 5000 m3 apă, pentru o tonă de cauciuc sintetic 2000 m3 apă etc.

24_________________________________________________________________Resurse de apă

Fig

.4.3

Apa

exp

loat

ată

din

tota

lul r

esur

selo

r de

apă

(%

) la

niv

elul

ani

lor

1950

, 199

5 şi

202

5 (F

ood

and

Agr

icul

ture

Org

aniz

atio

n, 1

995)

Resurse de apă__________________________________________________________________25

Oricum, cea mai mare parte a apei utilizată în procesele tehnologice industriale se evacuează în apele de suprafaŃă şi uneori chiar în cele subterane dăunând profund calităŃii acestora. SituaŃia cerinŃelor de apă în unele Ńări europene este redată în tabelul 4.4.

Tabelul 4.4 CerinŃele de apă (%) în unele Ńări europene în anul 1988

Stat PopulaŃie Industrie Agricultură

Austria 20 77 3 Bulgaria 14 15 71 Belgia 11 88 2 Cehoslovacia (fosta) 24 72 5 ElveŃia 37 57 6 Finlanda 12 86 1 FranŃa 17 71 12 Irlanda 11 83 6 Iugoslavia (fosta) 17 75 8 Marea Britanie 21 79 1 România 13 46 41 Polonia 17 62 21 łările de Jos 5 64 32

(The World Resurces Institute, Basic Books, New York) CerinŃele de apă dulce solicitate de populaŃie, industrie şi agricultură se dezvoltă continuu,

ducând către epuizarea resurselor naturale şi determinând ceea ce definim„criza apei”.

26_________________________________________________________________Resurse de apă

VV SSTTRRAATTEEGGIIAA EEUURROOPPEEAANNĂĂ ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULL AAPPEELLOORR

În dezvoltarea subiectului lucrării de faŃă privind, În principal, resursele de apă ale Terrei, se impune pe lângă transmiterea de cunoştinŃe asupra axestui vast şi complex domeniu, şi o dezvoltare a unei gândiri necesare promovării unei strategii în gospodărirea cantitativă şi calitativă a ceea ce denumim – apă.

În sensul celor afirmate, ca Ńară a Uniunii Europene, România trebuie să dezvolte aceleaşi politici în ceea ce priveşte gospodărirea durabilă a apelor. Totodată, în domeniul respectiv este necesar să se urmărească aceleaşi principii şi implicit aceeaşi legislaŃie; numai astfel vom evolua şi progresa împreună. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tânăra generaŃie şi mai ales celor care li se adresează lucrarea de faŃă, respectiv studenŃilor geografi, economişti, ecologi şi ingineri, adică cei care vor fi nevoiŃi să ia decizii în vederea gsetionării şi valorificării durabile, echilibrate şi eficiente a apelor.

Istoricul activităŃilor ordonate şi coordonate privind norme şi standarde pentru protecŃia mediului şi prevenirea poluării apelor îşi are începuturile la nivelul anilor 1970.

Pentru perioada 1970-1980, considerată ca Etapa I-a, a avut ca obiectiv protecŃia folosinŃelor de apă, care stabileşte limite specifice pentru resursele de apă utilizate în diferite folosinŃe de apă, promovându-se directivele: � Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de suprafaŃă destinate potabilizării/adică utilizate

pentru producerea de apă potabilă. Deasemenea, prin intermediul documentului respectiv se stabilesc trei categorii de ape de suprafaŃă (A1, A2, A3) în vederea folosirii lor ca ape potabile în funcŃie de calităŃile lor fizice, chimice şi microbiologice. Directiva respectivă se regăseşte în legislaŃia românească sub actul normativ HG 567//2006 şi HG 662/2005 care modifică HG 100/2002;

� Directiva 78/659/EEC - privind calitatea apelor în care trăiesc peşti. În legislaŃia noastră HG 563/2006 pentru modificarea HG 202/2002;

� Directiva 79/869/EEC - privind metodele de prelevare şi analiză a apelor de suprafaŃă destinate producerii de apă potabilă;

� Directiva 79/923/EEC - privind calitatea apelor pentru moluşte. În legislaŃia românească HG 201/2002;

� Directiva 76/160/EEC - privind calitatea apelor din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, respectiv HG 459/2002;

� Directiva 80/923/EEC, modificată de 98/83/EEC – privind calitatea apei pentru consumul uman. În legislaŃia românească se regăseşte sub titlul ”Norme de calitate a apei potabile” prin Legea 31/2004 ce modifică Legea 458/2002.

Pentru perioada 1981-2000, considerată ca Etapa a II-a, a avut ca obiectiv reducerea poluării la sursă, în cadrul căreia s-au elaborat directivele:

� Directiva 76/464/EEC - privind poluarea produsă de evacuarea unor substanŃe periculoase în mediul acvatic. Directiva respectivă este însoŃită de 7 Directive fiice (82/176/EEC; 84/156/EEC; 83/513/EEC; 84/491/EEC; 86/280/EEC; 88/347/EEC şi 90/415/EEC;

� Directiva 80/86/EEC - privind protecŃia apelor subterane împotriva poluării produse de unele substanŃe periculoase. În legislaŃia românească directiva respectivă se găsesc în HG 783/2006 pentru modificarea HG 351/2005;

� Directiva 91/676/EEC - pentru protecŃia apelor împotriva poluării cu nitraŃi proveniŃi din surse agricole. Pentru diminuarea şi schimbarea utilizării îngrăşămintelor ce conŃin compuşi ai azotului se prevede elaborarea „codului de bune practici agricole”;

Resurse de apă__________________________________________________________________27

� Directiva 91/271/EEC pentru aglomerările umane şi normele pentru epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti. Astfel, la întocmirea unor planuri de urbanism şi amenajare a teritoriului, în ceea ce priveşte reŃeaua de alimentare cu apă, reŃeaua de canalizare şi staŃia /staŃiile de epurare a apelor uzate să se Ńină cont de prevederile acestei Directive. În legislaŃia noastră Directiva poartă titlul de „Norme de calitate pentru ape uzate urbane şi industriale descărcate în mediul acvatic”, şi anume HG 352/2005 pentru modificarea HG 188/2002. Directiva respectivă este însoŃită de următoarele norme:

• Norme de calitate la evacuările provenite din StaŃiile de epurare a apelor uzate urbane; • Norme de calitate la evacuările din StaŃiile de epurare a apelor uzate urbane în zonele sensibile supuse eutrofizării: • Norme de calitate a apelor uzate evacuate în reŃelele de canalizare ale localităŃilor şi direct în staŃiile de epurare; • Norme de calitate a apelor uzate industriale şi urbane evacuate în receptori naturali şi substanŃe poluante cu grad ridicat de periculozitate. Pentru perioada de după anul 2000 considerată ca fiind Etapa a III-a, are ca obiectiv gospodărirea durabilă a apelor şi este însoŃită de Directiva Cadru pentru Apă, precum şi de Directiva privind evaluarea şi managementul riscului la inundaŃii. De fapt, scopul definitoriu al Directivei Cadru 2000/60/EEC este acela al promovării tuturor acŃiunilor şi activităŃilor ştiinŃifice şi practice, ca până la nivelul anului 2015 să se realizeze o „stare bună” a tuturor corpurilor de apă (unităŃi acvatice indiferent de natura lor - naurală sau „artificială”) din Statele Membre ale Uniunii Europene.

În esenŃă Directiva Cadru în domeniul apelor, DCA, lansează o serie de concepte noi, prezentate în subcapitolul următor.

55..11.. GGOOSSPPOODDĂĂRRIIRREEAA AAPPEELLOORR LLAA NNIIVVEELL DDEE BBAAZZIINN HHIIDDRROOGGRRAAFFIICC

Unitatea teritorială pe care se face planificarea, gestionarea, valorificarea şi implicit gospodărirea cantitativă şi calitativă constituie bazinul hidrografic. În anumite condiŃii, în funcŃie de asocierea mai multor bazine sau alt gen de unităŃi acvatice se poate accepta şi districtul hidrografic – unitate teritorială ce se depăşeşte cadrul unui bazin hidrografic. Oamenii de ştiinŃă din domeniu au stabilit pentru Statele Uniunii Europene un număr de 118 districte hidrografice dintre care 87 sunt transfrontaliere (D'Eugenio, 2006).

În contextul celor prezentate pentru a asigura în 2015 o „stare bună a apelor” se impun următoareşe principii: � Gospodărirea apelor pe bazine sau districte hidrografice Colaborarea efectivă şi eficientă între state (nu neapărat membre ale Uniunii) situate în acelaşi bazin sau district. Respectarea unui principiu nou şi foarte important- adică participarea publicului în luarea acelor decizii ce privesc domeniul apelor: � Stabilirea tipurilor de ape de suprafaŃă Astfel, un tip de apă de suprafaŃă râu sau lac este determinat de o anumită faună şi floră acvatică care s-a dezvoltat în anumite copndiŃii naturale abiotice, morfologice, geologice, hidrologice şi climatologice date.

28_________________________________________________________________Resurse de apă

55..22.. CCOORRPPUURRII DDEE AAPPĂĂ

Termen nou în literatura de specialitate, dar introdus tocmai pentru unitatea expresiei pentru

domeniul respectiv. Se foloseşte la singular şi deasemeni la plural; este valabil atât pentru apele de suprafaŃă naturale (curs de apă – râu, lac, ape tranzitorii, ape costiere etc.), cât şi pentru apele de suprafaŃă cu origine antropică „artificiale” (lac de acumulare, canal deribaŃie etc.), şi pentru corp de apă subterană sau subterane (un acvifer sau mai multe acvifere).

Succint, termenul sau noŃiunea respectivă, merită să fie detaliată cu scopul vădit pentru folosirea şi întrebuinŃarea acestuia în activitatea ştiinŃifică şi practică.

Un corp de apă aparŃine unei singure categorii de apă (râu sau lac), iar pentru delimitarea lor sunt utilizate mai multe criterii:

o caracteristici fizico-geografice şi hiddromorfologice; o starea contitativă şi calitativa a apelor; o condiŃiile geologice şi hidro-dinamice; o limitele ariilor protejate etc. În completarea conceptelor noi subliniem Categoriile de calitate a apelor prin care se întroduc

5 categorii de calitate respectându-se volumele ecologice, respectiv: calitate foarte bună, bună, moderată, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare. Toate categoriile de calitate a apelor de suprafaŃă au la bază principiul că „elementele biologice sunt integratorul tuturor tipurilor de impact”. Starea de calitate a apelor subterane este definită în stare chimică bună şi nesatisfăcătoare.

Un principiu esenŃial al Directivei Cadrul îl constituie cel al Monitoringului integrat al apelor prin intermediul căruia se coordonează şi se urmăreşte cunoaşterea stării acesteia în cele cinci categorii de calitate. CerinŃele de aderare ale României la Uniunea Europeană în domeniul apei vor fi prevăzute şi tratate într-un capitol separat.

De fapt, cerinŃele organismelor europene implică modernizarea şi dezvoltarea sistemului de monitorizare, care constă în:

� creşterea numărului subsistemelor de monitorizare şi redefinirea lor pentru următoarele categorii de domenii acvatice – râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane şi ape uzate;

� creşterea numărului secŃiunilor de monitorizare, luându-se în considerare unitatea fundamentală, şi anume, corpul de apă reprezentativ care să permită evaluarea stării ecologice şi chimice a apelor;

� definirea unor noi programe de monitoring, precum şi definirea şi extinderea mediilor de investigare. Pentru a veni în sprijinul celor interesaŃi la modul concret în ceea ce priveşte aplicarea

Directivei Cadru pentru Apă 2000/60 a Uniunii Europene prezentăm alăturat figurile pentru urmărirea elementelor şi parametrilor de calitate la principalele domenii acvatice. Pentru asigurarea stabilităŃii resurselor de apă, precum şi pentru creşterea lor cantitativă şi îmbunătăŃirea calităŃii acestora (Fig. 5.1, Fig. 5.2).

În acest context, dar nu ca şi un ultim argument, în conformitate cu prevederile Directivei Cadru pentru Apă se impune implementarea mai ales pe mari bazine hidrografice şi în special pe bazine internaŃionale a Planului de Management aşa cum se redă mai jos (Tab. 5.1).

Resurse de apă__________________________________________________________________29

Tabelul 5.1 ConŃinutul cadru al Planului de Management al Bazinului/Districtului Hidrografic

Capitol Denumirea

I Introducere

II Prezentarea generală a bazinului hidrografic

III Caracterizarea apelor de suprafaŃă

IV Caracterizarea apelor subterane

V Identificarea şi cartarea zonelor protejate

VI Analiza economică

VII Monitoringul integrat al apelor

VIII Obiectivele de mediu

IX Programe generale de măsuri

X Programe speciale de măsuri

XI Informarea, consultarea şi participarea activă a publicului

XII Modul de obŃinere a informaŃiilor

XIII Concluzii şi recomandări

De exemplu, Planurile de management ale bazinelor/spaŃiilor hidrografice din România sunt parte

integrantă a Planului de management al districtului hidrografic al Dunării, în conformitate cu prevederile Directivei Cadru pentru Apă.

30_________________________________________________________________Resurse de apă

Fig

. 5.1

Ele

men

te d

e ca

lita

te –

râu

ri

Resurse de apă__________________________________________________________________31

Fig

. 5.2

. Ele

men

te d

e ca

lita

te –

ape

cos

tier

e

32_________________________________________________________________Resurse de apă

55..33.. TTEERRMMEENNIIII FFOOLLOOSSIIłłII ÎÎNN DDIIRREECCTTIIVVEELLEE EEUURROOPPEENNEE DDIINN DDOOMMEENNIIUULL AAPPEELLOORR

Acvifer – strat sau strate de roci geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită o curgere semnificativă a apelor subterane, sau prelevarea unor cantităŃi importante de apă;

Apa de îmbăiere – un râu, un lac, ori părŃi ale acestora, precum şi apa de mare în care îmbăierea este autorizată, fiind tradiŃional practicată de un număr mai mare de 150 de persoane;

Apa potabilă • orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori

pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi inndiferent dacă este furnizată prin reŃea de distribuŃie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte ambalaje;

• toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori a substanŃelor destinate consumului uman; Ape ciprinicole – ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaŃiilor de peşti

aparŃinând speciilor de ciprinide sau altor specii, cum ar fi ştiuca şi bibanul; Ape de suprafaŃă de categoriile A1, A2 şi A3 – CategoriaA1 – apa de suprafaŃă care necesită tratare

simplă şi dezinfecŃie; Categoria A2 – apa de suprafaŃă care necesită tratare fizică, chimică şi dezinfecŃie; categoria A3 – apa de suprafaŃă care necesită tratare fizică, chimică avansată, preclorinare şi dezinfecŃie;

Ape salmonicole – ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaŃiilor de peşti aparŃinând speciilor de salmonide, precum păstrăv, lipan sau specii de coregoni;

Ape tranzitorii – ape de suprafaŃă parŃial saline, ca urmare a sitării lor în apropierea apelor costiere şi care sunt semnificativ influenŃate de cursurile de apă dulce;

Ape uzate industriale – orice fel de ape uzate evacuate din incintele în care se desfăşoară activităŃi industriale şi/sau comerciale;

Ape uzate menajere – ape provenite din gospodării şi servicii, ce rezultă de regulă din metabolismul uman şi din activităŃi menajere;

Ape uzate orăşeneşti – ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice;

Bazin de recepŃie a corpului de apă sensibil – bazin în care se situează evacuările din localităŃile cu sau fără obiective industriale şi care au mai mult de 10.000 locuitori echivalenŃi, care influenŃează corpul de apă sensibil;

Bazin hidrografic – suprafaŃa de teren de pe care toate apele de suprafaŃă curg, printr-o succesiune de pârâuri, râuri şi posibil lacuri în mare parte printr-o singură gură de vărsare, estuar sau deltă;

Bioacumulare – procesul prin care un produs este preluat şi reŃinut de către un organism viu, atât din apă, cât şi din frană;

Corp de apă artificial – corp de apă de suprafaŃă creat prina ctivităŃi umane într-un loc unde înainte nu existau corpuri de apă semnificative;

Corp de apă de suprafaŃă – un element semnificativ al apelor de suprafaŃă, de exemplu: râul, lac de acumulare, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii sau o parte din apele costiere;

Corp de apă sensibil • lac natural cu apă dulce, altă apă dulce şi ape costiere, ce se dovedesc a fi eutrofe sau

care în viitorul apropiat pot deveni eutrofe dacă nu se iau măsuri de protecŃie;

Resurse de apă__________________________________________________________________33

• corp de apă de suprafaŃă destinat captării apei pentru potabilizare şi care poate conŃine concentraŃii de azot mai mari decât cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei cerută pentru apele de suprafaŃă destinate captării apei pentru potabilizare;

Corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau din mai multe acvifere;

Dezvoltare durabilă – dezvoltare ce asigură necesităŃile prezentului, fără a compromite cerinŃele generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi, în scopul asigurării unei mai bune calităŃi a vieŃii, în prezent şi pe viitor;

District al bazinului hidrografic – suprafaŃă formată dintr-unul sau mai multe bazine hidrografice învecinate, împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca unitatea principală de management al apelor;

Epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic şi/sau chimic care implică reducerea de CBO5 al apelor uzate influente cu cel puŃin 20%, şi a materiilor în suspensie a acestora, cu cel puŃin 50%;

Epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu biologic cu decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiŃiilor prevăzute în normele tehnice în vigoare;

Eutrofizare – proces de îmbogăŃire aal apelor de suprafaŃă cu o serie de compuşi ai azotului şi fosforului, atorită cauzelor antropice, producând o dezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a vegetaŃiei subacvatice, asociată cu deteriorarea schilibrului biologic şi calităŃii apei;

ÎmbogăŃire naturală – proces prin care, în absenŃa intervenŃiei antropice, apele primesc din sol anumite substanŃe aflate în compoziŃia acestuia;

Impact - efectul unei „presiuni” asupra mediului; Locuitor echivalent – încărcare organică biodegradabilă având un consum biochimic de oxigen

– CBO5- de 60 O2/zi; Managementul resurselor de apă – totalitate a activităŃilor legale organizatorice, tehnice,

operaŃionale şi financiare necesare pentru a planifica, dezvolta şi gospodări resursele de apă, în vederea utilizării durabile a acestora;

Monitoringul integrat al apelor – activitate de observaŃii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung asupra apelor pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinŃei de evoluŃie a mediului hidric/acvatic;

Participarea publicului – informare, consultare şi implicare activă a publicului în activităŃile de gospodărire a apelor;

Poluarea apei • introducerea, direct sau indirect, de substanŃe sau energie, ca urmare a activităŃii umane,

ale cărei efecte pot fi periclitarea sănătăŃii oamenilor, afectarea ecosistemelor acvatice şi a celor terestre care depind de acestea, afectarea folosinŃelor de apă şi deterioarerea ambienŃei naturale;

• orice alterare fizică, chimică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităŃi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală îns copurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea;

Poluare cu nitraŃi – descărcare directă sau indirectă în apele subterane sau de suprafaŃă, de compuşi ai azotului, ale cărei urmări pot fi: periclitarea sănătăŃii oamenilor, afectarea ecosistemelor acvatice şi folosinŃelor de apă, precum şi deteriorarea ambianŃei naturale;

PotenŃial ecologic bun – stare unui corp de apă puternic modificat sau unui corp de apă artificial, definită pe baza stării mai puŃin severe decât starea bună a elementelor biologice caracteristice unui corp de apă natural similar;

34_________________________________________________________________Resurse de apă

Presiune asupra mediului – efect direct al forŃei motrice asupra mediului, care determină schimbări ale stării acestuia;

Renaturarea/restaurarea râurilor – totalitate măsurătorilor şi acŃiunilor necesare pentru a aduce un râu din starea actuală la cel puŃin starea bună;

Resurse disponobile de apă subterană – rată medie anuală pe termen lung a reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, din care se scade rata anuală pe termen lung necesară pentru atingerea obiectivelor de calitate ecologică a apelor de suprafaŃă şi pentru evitarea oricăror afectări semnificative ale ecosistemelor terestre asociate;

Riscul la inundaŃii – probabilitate de a se produce o viitură împreună cu pagubele ce pot afecta viaŃa oamenilor, bunurile acestora, activităŃile economice şi mediul;

Sistemul resurselor de apă – sistem natural al resurselor de apă la care se adaugă infrastructura de gospodărire a acestora;

Starea apelor de suprafaŃă – expresie genrală a stării unui corp de apă de suprafaŃă, determinată de starea sa ecologică şi de starea sa chimică;

Starea apelor subterane – expresie generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de cantitatea şi starea sa chimică;

Starea cantitativă – expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevările de apă directe sau indirecte;

Starea chimică – stare atinsă de un corp de apă definită prin raportarea concentraŃiilor poluanŃilor la standardele de calitate stabilite pentru respectivul corp de apă;

Starea ecologică a apelor de suprafaŃă – stare a ecosistemelor acvatice din apele de suprafaŃă determinată în funcŃie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;

Starea mediului – caracteristica importantă a mediului, daterminată atât de factorii naturali, câi şi de cei antropici;

Sub-bazin hidrografic – suprafaŃa de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la vărsare într-un curs de apă (un lac sau o confluenŃă);

SubstanŃe prioritare – substanŃe ce prezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omuluui şi folosinŃelor de apă;

Supraexploatarea apelor subterane – extragere din subteran a unor cantităŃi de apă care depăşesc pe termen lung, rata medie anuală de realimentare a acviferului respectiv;

Valori limită de emisie – cantitate exprimată prin anumiŃi parametri specifici, concentraŃie şi/sau nivel al unei emisii, care nu poate fi depăşită pe durata uneia sau mai multor perioade de timp;

Zonă vulnerabilă – suprafaŃă de teren pe care se utilizează intensiv substanŃe fertilizante sau pe care se cresc intensiv animale, suprafaŃă de pe care se drenează scurgerile difuze ăn apele poluate sau expuse poluării cu nitraŃi şi care contribuie la poluarea acestor ape.

Resurse de apă__________________________________________________________________35

VVII GGEESSTTIIOONNAARREEAA ŞŞII VVAALLOORRIIFFIICCAARREEAA AAPPEELLOORR

((RREESSUURRSSEELLOORR DDEE AAPPĂĂ)) ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA

Deşi globală, ca geosferă a planetei noastre, chiar mai globală decât noul concept al politicii mondiale, apa oferă valenŃe deosebite în dezvoltarea, în general, şi durabil în special, a ceea ce definim - România. Cunoaşterea şi valorificarea resurselor de apă dintr-un anumit spaŃiu geografic bine delimitat, şi mai ales pentru o unitate administrativ-teritorială – o Ńară ca România implică abordarea unei metodologii specifice geografiei apelor care implică o analiză de natură hidrologică, hidrografică şi economică.

Astfel, hidrologia şi hidrografia studiază legile naturale de provenienŃă, evoluŃia în timp şi calitatea resurselor de apă, pe când economiei apelor îi revin legile de natură socială.

Pentru România, din punctul de vedere a ceea ce ne interesează, pe lângă elementele clasice de resurse naturale de apă ca obiect al hidrologiei generale, interesează hidrografia ce constă în descrierea şi caracterizarea apelor aparŃinătoare unor teorii de limitate – bazine hidrografice, calitatea acestor ape, stabilirea legăturilor reciproce în raport de condiŃiile fizico-geografice proprii acestor spaŃii teritoriale, precum şi economiei apelor, care de fapt valorifică şi cercetează problematicile economice ale gospodăririi apelor.

66..11.. RRÂÂUURRIILLEE DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA

BogăŃia în ape a unei Ńări este dată de multitudinea de râuri, distribuite uniform din punct de vedere teritorial şi deŃinătoare ale unor debite medii multianuale cu parametrii deosebiŃi. România, aşa cum prezentăm în capitolele prezentei lucrări, dispune de o reŃea hidrografică relativ densă şi care este tributară în marea ei majoritate fluviului Dunărea, respectiv 97,8% acoperind teritoriul Ńării. ExcepŃie face doar un procent de 2,2%, situat în Dobrogea în care reŃeaua hidrografică este tributară direct Mării Negre. În categoria principalelor resurse naturale de apă rolul râurilor interioare, indiferent dacă sunt autohtone sau alohtone este deosebit. La acestea se adaugă lacurile, apele subterane şi fluvial Dunărea (subcapitolele 9.3., 9.4 şi 9.5.). Pe ansamblul teritoriului situaŃia se prezintă astfel (Tab.6.1):

Tabelul 6.1 Resursele ethnic utilizabile ale României

Categoria de resurse Hidrologice Resurse tehnic utilizabile (mld.m3)

36_________________________________________________________________Resurse de apă

Râuri interioare 40 13**

Dunăre 87,8* 30 Ape subterane 10 5,5 TOTAL 137,8 48,5

* - ½ din stocul multianual scurs pe Dunăre (SecŃiunea Baziaş) ** - cca. 5 mld. m3 resursă asigurată în regiune natural

(după P. Şerban,2006) Astfel, într-un an hidrologic mediu, râurile interioare ale României asigură scurgerea unui volum de apă de 40 mld. m3. Cu respectarea Directivei Cadru pentru Apă (DCA), analiza râurilor sau a grupurilor de râuri învecinate din Ńara noastră se va face pe bazine hidrografice sau, acolo unde situaŃia o impune, pe districte hidrografice. România, ca Ńară a Uniunii Europene, a adoptat deja cu mult timp înainte, principiul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor în cadrul bazinelor hidrografice.

În acest sens, au fost organizate şi din punct de vedere adminsitrativ cu respectarea aceluiaşi principiu un număr de unsprezece DirecŃii de Ape ca autorităŃi competente în domeniul respective – care administrează bazine/spaŃii hidrografice şi a căror denumire derivă din principalele bazine hidrografice prezente în spaŃiul geografic aferent. Caracterizarea cursurilor de apă hidrografic şi hidrologic, cantitativ şi calitativ este prezentată succinct, după cum urmează (date preluate după ANAR, 2008; şi completate de autori):

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic SOMEŞ-TISA (aparŃine de DirecŃia Apelor Someş, cu sediul la Cluj-Napoca) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 22380 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 7828 km PopulaŃie = 2090000 locuitori Principalele râuri:

Someş (S=15217 km2; L=345 km, Q=118 m3/s) Someşul Mare (S=5034 km2; L=120 km, Q=45 m3/s) Someşul Mic (S=3804 km2; L=166 km, Q=17 m3/s) Tisa (S=5135 km2; L=62 km, Q=150 m3/s) Vişeu (S=1606 km2; L=80 km, Q=31 m3/s) Iza (S=1303 km2; L=83 km, Q=16 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 6580 mil. m3

- subterane = 470 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 203 mil. m3 - volum util = 112 mil. m3

Resurse de apă__________________________________________________________________37

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 224 km - regularizări albii = 660 km - îndiguiri = 817 km Din punct de vedere geografic, bazinele şi subbazinele hidrografice din acest

spaŃiu aparŃin Grupei râurilor nordice (Tisa superioară, Vişeu, Iza şi SăpânŃa) şi parŃial Grupei rârurilor vestice (Someş, Crasna şi Barcău).

Sistemul Someşului se situează pe partea nordică a bazinului Transilvaniei cu obârşiile în munŃii Gutâi, łibleş, Rodnei, Bârgăului, Călimani şi Apuseni.

Someşul ca râu de sine stătător este considerat de la Dej, prin unirea Someşului Mic cu Someşul Mare. La staŃia hidrometrică Satu Mare părăseşte România, vărsându-se în Tisa (Ungaria) cu un debit mediu multianual de 118 m3/s.

În bazinul superior al Someşului Mare valorile precipitaŃiilor sunt de 1300 – 1400 mm, pe când pe Someşul Mic acestea sunt de 1000 – 1100 mm, iar în cursul inferior de aproximativ 550 – 650 mm. În aceeaşi măsură scad şi valorile scurgerii medii, de la 700 – 1000 mm/an, la 150 – 200 mm şi până la 30 – 70 mm în Câmpia Transilvaniei.

Regimul hidrologic al râurilor este mult diferenŃiat în evoluŃia sa în bazinele celor două Someşuri, iar iarna şi toamna se înregistrează scurgeri medii cu valori modeste pe când primăvara se produc debitele maxime şi frecvent viituri, care produc numeroase pagube.

Tisa superioară îşi are originea în CarpaŃii Păduroşi (Ucraina) şi colectează de pe teritoriul Ńării noastre afluenŃii Vişeu, Iza şi SăpânŃa cu obârşiile în MunŃii Oaş – Gutâi – łibleş, MunŃii Maramureşului şi Rodnei. Pe o lungime de 62 km formează graniŃa naturală între România şi Ucraina.

Râurile din bazinul respectiv se formează în condiŃiile unei clime umede, cu precipitaŃii cuprinse între 700 – 1400 mm. Scurgerea medie are valori de 300 – 600 mm funcŃie de treptele morfologice. Procesul scurgerii medii lunare şi sezoniere se manifestă diferenŃiat în funcŃie de zona morfologică (munte, zon colinară, câmpie), dar oricum scurgerea maximă se realizează primăvara, în lunile aprilie şi mai, iar ceam minimă toamna în lunile septembrie şi octombrie.

Calitatea apelor este afectată frecvent de evacuările de la exploatările miniere din zonă, mai ales în bazinele hidrografice Vişeu, Tur, Lăpuş, cavnic, Săsar, TurŃ şi Zalău.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic CRIŞURI (aparŃine de DirecŃia Apelor Crişuri, cu sediul la Oradea) SuprafaŃa totală în România a spaŃiului hidrografic = 14860 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 5785 km PopulaŃie = 1990000 locuitori Principalele râuri:

Barcău (S=1782 km2; L=113 km, Q=6 m3/s)

38_________________________________________________________________Resurse de apă

Crişul Repede (S=2425 km2; L=148 km, Q=24 m3/s) Crişul Negru (S=4476 km2; L=144 km, Q=29 m3/s) Crişul Alb (S=3580 km2; L=238 km, Q=19 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 394,7 mil. m3

- subterane = 350 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 594,4 mil. m3 - volum util = 241,1 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 183,2 km - regularizări albii = 528,9 km - îndiguiri = 1165,3 km

Cursurile de apă care se încadrează în acest spaŃiu geografic drenează în exclusivitate versanŃii nordici, de vest şi de sud ai MunŃilor Apuseni, iar cursurile mijlocii traversează Câmpia de Vest. Cursurile de apă ce alcătuiesc acest spaŃiu hidrografic depăşesc graniŃa Ńării spre vest şi se unesc câte două pentru ca ulterior să conflueze într-un curs unitar, vărsându-se în Tisa. CondiŃiile fizico-geografice care excelează mai ales printr-o umiditate deosebit de bogată, în care scurgerea medie realizează valori de 800 – 1200 mm. BilanŃul hidrologic al cursurilor de apă este format şi se manifestă ca atare în condiŃiile unui aflux de apă din regiunile montane şi piemontane. PrecipitaŃiile ajung pe alocuri la 1400 – 1500 mm şi depăşesc frecvent 1200 mm în zona monatnă, iar în zonele piemontane la 580 – 700 mm. Regimul hidrologic al râurilor se caracterizează printr-o scurgere medie lunară cu valori mari în lunile aprilie şi ,ai, şi mici în lunile spetembrie – noiembrie, iar scurgerea sezonieră este maximă primăvara şi minimă toamna. În bazinul Crişurilor, mai ales în zona de câmpie, ca o caracteristică o constituie existenŃa a numeroase lucrări de ameliorare pentru combaterea unundaŃiilor şi drenarea excesului de umiditate de pe terenurile agricole.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic MUREŞ (aparŃine de DirecŃia Apelor Mureş, cu sediul la Târgu Mureş) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 27890 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 10800 km PopulaŃie = 2190000 locuitori Principalele râuri:

Mureş (S=27919 km2; L=719 km, Q=154 m3/s)

Resurse de apă__________________________________________________________________39

Târnava Mare (S=3606 km2; L=223 km, Q=13 m3/s) Târnava Mică (S=2049 km2; L=191 km, Q=8 m3/s) Arieş (S=2970 km2; L=164 km, Q=24 m3/s) Sebeş (S=1289 km2; L=93 km, Q=9 m3/s) Strei (S=1926 km2; L=92 km, Q=23 m3/s) Râul Mare (S=818 km2; L=66 km, Q=12 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 1,719 mil. m3

- subterane = 527 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 664000 mil. m3 - volum util = 43045 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 476 km - regularizări albii = 430 km - îndiguiri = 817 km

Cel mai lung prganism hidrografic din Ńara noastră , 761 km (din care în teritoriul României 718 km), Mureşul este în acelaşi timp şi cel mai mare afluent al Tisei. Îşi are originile în Masivul Hăşmaşu Mare, în sudul Depresiunii giurgeului (CarpaŃii Orientali), străbate zona monatnă, apoi întreg spaŃiu geografic al podişului Transilvaniei, şi din nou spaŃiul montan între CarpaŃii Meridionali, MunŃii Apuseni şi MunŃii Banatului, ca apoi să se verse în Tisa (pe teritoriul ungariei). Principalii afluenŃi, din amonte în aval sunt: TopliŃa, Giurghiu, Niraj, Luduş, Arieş, Târnava Mare şi târnava Mică, Seveş, Strei, Râul Mare ş.a. Datorită marilor zone morfologice (munte, podiş, câmpie) pe care le străbate, în cuprinsul bazinului său hidrografic realizează regiuni hidrologice variate şi pe ansamblu un regim complex. Zonele cu circuit intens al apelor se întâlnesc în masivul Retezat – Şureanu, poiana Ruscă, MunŃii Zarandului şi pe versanŃii cu expunere vestică a MunŃilor Gurghiu şi Călimani. În zonele depresionare, precipitaŃiile abia ating valori de 590 – 610 mm, iar scurgerea se comportă ca atare, media ajungând la 100 120 mm/an. Zona de podiş, are un bilanŃ hidrologic caracterizat printr-un circuit mai lesnt al apei ce nu poate contribui cu o scurgere mai mare la screşterea debitului de apă a Mureşului. RepartiŃia scurgerii în timpul anului dovedeşte în mare măsură influenŃa reliefului, persistenŃa stratului de zăpadă, durata şi intensitatea topirii acesteia, deoarece precipitaŃiile sub formă lichidă au cantităŃi asemănătoare. Scurgerea medie lunară şi sezonieră este mult diferenŃiată de la una afluent la altul şi chiar pe cursul principal de apă Mureşul de-a lungul celor trei sectoare, superior, mijlociu şi inferior.

40_________________________________________________________________Resurse de apă

Astfel, scurgerea medie lunară are valori, în general în lunile aprilie şi minime în septembrie, iar scurgerea sezonieră realizează valori maxime primăvara, uneori până la 50,5%, şi valori minime toamna, cu valori de 7,4 – 10,5% din scurgerea anuală. Calitatea apelor este afectată prin poluarea cursurilor de apă din bazinul mureş, pe râurile Abrud, Geoagiu, certej şi Târnava Mare, în cursul inferior.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic BANAT (aparŃine de DirecŃia Apelor Banat, cu sediul la Timişoara) SuprafaŃa totală în România a spaŃiului hidrografic = 18320 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 6296 km PopulaŃie = 3640000 locuitori Principalele râuri:

Bega (S=2241 km2; L=167 km, Q=5 m3/s) Timiş (S=5248 km2; L=241 km, Q=34 m3/s) Bârzava (S=971 km2; L=127 km, Q=6 m3/s) Craş (S=1118 km2; L=85 km, Q=6 m3/s) Nera (S=1361 km2; L=131 km, Q=12 m3/s) Cerna (S=1433 km2; L=84 km, Q=23 m3/s)

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 566 km - regularizări albii = 1044 km - îndiguiri = 1085 km Cursurile de apă din acest perimetru aparŃin la două sisteme hidrografice, ca

afluenŃi direcŃi, Tisei (Aranca şi Bega) şi ai Dunării (Timiş, Caraş, Nera şi Cerna). Sistemul Aranca formează un bazin hidrografic, care spaŃial se suprapune peste cursurile parazitare vechi ale Mureşului, separat prin Mureşul actual prin lucrări de îndiguire. Cursul propriu-zis a ceea ce numicm Aranca are o lungime de 108 km (până la graniŃa cu Serbia) şi o suprafaŃă a bazinului pe teritoriul României de 1016 km2). Cele două sisteme sunt legate între ele printr-un sistem complex de canale şi diguri, care dealtfel asigură şi repartiŃia apelor în reŃeaua de râruri. Întregul sistem Bega, înclusiv canalul bega, realizează o suprafaŃă de 2241 km2 şi o lungime de aproximativ 170 km. Cursul părăsit al Begăi, respectiv Bega Veche, deşi a fost regularizată şi îndiguită are o suprafaŃă de 2048 km2 cu o lungime de 88 km. Sistemul Timiş. Râul Timiş izvorăşte de pe versantul estic al Masivului Semenic, de sub vârful Piatra Goznei. Primeşte ca afluent principal Bârza şi este primul râul de pe teritoriul Ńării noastre care se varsă direct în fluviul Dunărea (pe teritoriul Serbiei), realizând o suprafaŃă a bazinului de 5248 km2 şi o lungime de peste 241 km.

Resurse de apă__________________________________________________________________41

În spaŃiul hidrografic respectiv se încadrează şi cursul de apă Caraş, Nera şi Cerna, ca afluenŃi ai Dunării. Formarea scurgerii în zona MunŃilor banatului şi în Câmpia cu acelaşi nume care influenŃează legile de repartiŃie teritorială a elementelor de bilanŃ şi regim hidrologic se datorează categoriilor de precipitaŃii generate de dublul aport oceanic. Astfel, graŃie influenŃei respective umezeala este mult mai abundentă determinând valori de peste 1000 mm în zona monatană şi de700 -900 mm în zone morfologice mai joase şi unde, uneori poate ajunge sub 600 mm.

Deşi scurgerea medie este nedefinită în Câmpia Banatului din cauza folosinŃelor multiple şi a existenŃei numeroaselor lucrări hidroameliorative (canale, desecări, îndiguiri, lacuri de acumulare etc).

Zona montană generează abundenŃa apelor în Banat care oferă mari posibilităŃi pentru alimentări cu apă, precum şi folosirea acestora în producerea de hidroenergie. Scurgerea medie lunară realizează valori maxime în lunile martie – aprilie – mai, iat cele minime în septembrie-octombrie. Scurgerea sezonieră are valori mari iarna şi primăvara şi mici toamna.

Calitatea apelor este influenŃată de evacuările aşezărilor urbane situate pe Bega, Bârzava şi Nădrag.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic JIU

(aparŃine de DirecŃia Apelor Jiu, cu sediul la Craiova) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 18975 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 5884 km PopulaŃie = 1638944 locuitori Principalele râuri:

Jiu (S=19469 km2; L=339 km, Q=92 m3/s) Drincea (S=947 km2; L=72 km, Q=2 m3/s) DesnăŃui (S=1716 km2; L=95 km, Q=1,5 m3/s) Jiul de Vest (S=534 km2; L=51 km, Q=11 m3/s) Jiul de Est (S=479 km2; L=28 km, Q=8 m3/s) Tismana (S=948 km2; L=44 km, Q=4 m3/s) Gilort (S=1348 km2; L=116 km, Q=12 m3/s) Motru (S=1874 km2; L=139 km, Q=15 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 2109,5 mil. m3

- subterane = 400 mil. m3

Din bazinul hidrografic Dunăre, resursele de apă: - suprafaŃă = 280,5 mil. m3 - subterane = 535 mil. m3

42_________________________________________________________________Resurse de apă

Lacuri de acumulare: - volum total = 163,16 mil. m3 - volum util = 9,05 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 337 km - regularizări albii = 617 km - îndiguiri = 810 km Cursurile de apă din acest perimetru aparŃin „interfluviului” Cerna – Jiu şi

bazinului hidrografic al Jiului propriu-zis. De remarcat că toate cursurile de apă sunt organisme independente şi se varsă direct în Dunăre.

Din categoria acestora amintim Bahna, JidoştiŃa, TopolniŃa, BlahniŃa, Drincea, Balasan şi DesnăŃui. Toate cursurile de apă au lungimi modeste, între 18 km (JidostiŃa) şi 95 km (DesnăŃui), iar suprafeŃele bazinelor hidrografice nu depăşesc cu mult 1700 km2 (DesnăŃui).

Obârşiile cursuriloe de apă îşi au originea în Podişul MehedinŃi, iar celelalte în Podişul Getic.

RepartiŃia scurgerii în timpul anului realizează valori descrescătoare iarna, vara şi toamna. Debitele medii ale principalelor cursuri de apă au valori cuprinse între 1,04 m3/s (Drincea) şi 2,22 m3/s (TopolniŃa).

Sistemul Jiu se constituie în unul din marile sisteme hidrografice ale Ńării, având o suprafaŃă a bazinului de aproximativ 10500 km2 şi o lungime a râului de 346 km.

Obârşiile râului sunt în CarpaŃii Meridionali, el formându-se de fapt în Bazinul Petroşani prin unirea a două cursuri de apă, respectiv Jiul de Vest (Românesc), care este considerat ca izvor şi Jiul de Est (Transilvan).

În bazinul său hidrografic drenează versanŃii sud-vestici ai CarpaŃilor Meridionali, partea vestică a Piemontului getic şi un sector din Câmpia Olteniei. Principalii afluenŃi îi primeşte în zona piemontană, din amonte în aval, ŞuşiŃa, Tismana, BistriŃa, Jaleş, JilŃ, Gilort, Motru, Amaradia şi Raznic.

Diversitatea unităŃilor de relief din bazinul hidrografic, acestea se refelectă în diversitatea repartiŃiei teritoriale a elementelor bilanŃului hidrologic.

RepartiŃia scurgerii în timpul anului predomină la valori mari pentru majoritatea cursurilor de apă în perioada de primăvara (aprilie şi mai) şi cu valori mici toamna (septembrie) şi iarna (ianuarie).

Calitatea apelor este bună, şi ca urmare a diminuării activităŃii miniere şi a altor activităŃi industriale în spaŃiul geografic al bazinului Jiu.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic OLT

(aparŃine de DirecŃia Apelor Olt, cu sediul la Râmnicu Vâlcea) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 24050 km2

Resurse de apă__________________________________________________________________43

Lungimea reŃelei hidrografice = 9872 km PopulaŃie = 2676000 locuitori Principalele râuri:

Olt (S=24300 km2; L=699 km, Q=164 m3/s) Cibin (S=2207 km2; L=76 km, Q=18 m3/s) Lotru (S=1024 km2; L=76 km, Q=18 m3/s) Topolog (S=547 km2; L=84 km, Q=5 m3/s) OlteŃ (S=2474 km2; L=184 km, Q=12 m3/s) Teslui (S= 624 km2; L=92 km, Q=2 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 5491 mil. m3

- subterane = 800 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 1537 mil. m3 Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:

- apărări de maluri = 294 km - regularizări albii = 854 km - îndiguiri = 910 km Îşi are originile pe aceleaşi meleaguri cu Mureşul, numai că direcŃia sa de curgere

este, iniŃial spre sud. În traseul său spre vărsare, drenează teritorii diferite constând din depresiuni, forme montane, piemontane şi de câmpie. Pe baza surselor de alimentare, de o consistenŃă deosebită, Oltul are un regim hidrologic compensat şi bine echilibrat.

În funcŃie de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii şi a spaŃiilor geografice pe care le străbate, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul superior (până la Racoş), Oltul mijlociu (până la Râmnicu Vâlcea) şi Oltul inferior (până la vărsare).

Din categoria principalilor afluenŃi nominalizăm: Râul negru (S=2243 km2, L=106km), Bârsa (S=530 km2, L=66km), Homorodul (S=837 km2, L=57km), Avrigul (S=68km2, L=22km), Hârtibaciul, Sadu (S=301km2, L=45km), Lotru (S=1024 km2, L=77km), LuncavăŃul (S=299km2, L=57km), Topologul (S=547 km2, L=84km), OlteŃul (S=2474 km2, L=184km), Teslui (S=624 km2, L=92km) ş.a.

Diversitatea unităŃilor de relief se reflectă în repartiŃia teritorială a regimului hidrologic. În timpul anului scurgerea sezonieră este mai mare primăvara, uneori depăşind 50%, cu cele mai mari valori în lunile aprilie şi mai, iar scurgerea minimă toamna, în luna septembrie (cu valori cuprinse între 2,91 – 5,31%).

Debitul mediu al Oltului creşte din amonte, 1,3 m3/s la Tomeşti, în cursul superior, la 119 m3/s la Râmnicu Vâlcea şi 180 m3/s la Izbiceni, în cursul inferior cu puŃin înainte de vărsare.

Calitatea apelor este afectată de evacuările agenŃilor economici, pe afluenŃii Ghibăşel, Cibin şi Teslui.

44_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic ARGEŞ-VEDEA

(aparŃine de DirecŃia Apelor Argeş, cu sediul la Piteşti) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 19812 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 5735 km PopulaŃie = 3640000 locuitori Principalele râuri:

Argeş (S=12521 km2; L=340 km, Q=64 m3/s) Vedea (S=5364 km2; L=242 km, Q=11 m3/s) CălmăŃui (S=1379 km2; L=134 km, Q=sub 1 m3/s) Teleorman (S=1408 km2; L=178 km, Q=3 m3/s) Râul Doamnei (S=1822 km2; L=109 km, Q=19 m3/s) Râul Târgului (S=1087 km2; L=70 km, Q=7 m3/s) DâmboviŃa (S=2759 km2; L=266 km, Q=12 m3/s) Mostiştea (S=1734 km2; L=92 km, Q=sub 1 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 1741,279 mil. m3

- subterane = 833 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 1189 mil. m3 - volum util = 894 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 49 km - regularizări albii = 320,4 km - îndiguiri = 217,6 km SpaŃiul hidrografic respectiv cuprinde un număr impresionant de cursuri de apă cu

obârşiile frecvent în zona de câmpie şi cea piemontană, cu excepŃia Argeşului cu originile în versantul sudic al CarpaŃilor Meridionali (Masivul Făgăraş).

Cursurile de apă respective se grupează în mai multe sisteme fluviale: Sistemul CălmăŃui – Vedea (ca afluenŃi direcŃi ai Dunării), Sistemul Argeş şi Sistemul Mostiştea.

Se impune să precizăm diferenŃierea hidrografică şi hidrologică a râurilor respective.

CălmăŃuiul (S=1379km2, L=184km) izvorăşte din Câmpia piemonatnă a Boianului (la 158km), ca afluenŃi primeşte Sohodolul, CălmăŃuiul Sec şi Urluiul – cursuri de apă locale.

Vedea (S=5364 km2, L=242km) îşi are obârşia în Platforma Cotmeana şi primeşte afluenŃi cu originile în Câmpia Găvanu-Burdea şi Burnas. Afluentul principal este râul Teleorman (S=1408km2, L=178km) este considerat tot un curs de apă de câmpie.

BilanŃul hidrologic este în general deficitar, cu precipitaŃii de 500-550 mm şi cu valori ale evaporaŃiei de 700-800 mm.

Resurse de apă__________________________________________________________________45

Scurgerea sezonieră are valori maxime primăvara şi minime toamna, iar scurgerea medie lunară cu valori maxime în martie şi minime în spetembrie-octombrie. Debitele medii sunt sub 1 m3/s, pe CălmăŃui şi peste 11 m3/s pe Vedea.

Calitatea apelor este influenŃată de evacuările menajre şi în condiŃiile debitelor foarte mici, şi chiar a fenomenului secării.

Sistemul Argeş (S=12521 km2, L=340km şi un debit mediu de 64 m3/s). Originile îniŃiale, înainte de construirea barajului hidroenergetic de la Vidraru ale Argeşului se constituia din confluenŃa celor două râuri de munte Capra şi Buda.

Originile actuale ale râului sunt contituite de Lacul Vidraru. În aval Argeşul primeşte principalii afluenŃi: Vâlsanul, (S=358 km2, L=85km), Râul Doamnei (S=182 km2, L=109km), Râul Târgului (S=1087 km2, L=70km), Neajlovul (S=3795 km2, L=198km), DâmboviŃa (S=2759 km2, L=266 km), regularizată sub forma unui canal ...... pentru a prelua apele menajere ale Bucureştiului, şi deasupra deschis pentru a forma un luciu de apă.

În cele din urmă, Colentina (S=526 km2, L=98 km) cu numeroase lacuri amenajate amonte, în intravilanul Bucureştiului şi aval. BilanŃul hidrologic şi scurgerea medie se modifică odată cu altitudinea şi fapt ce modifică implicit schimbul şi condiŃiile fizico-geografice.

Totuşi, în bilanŃul hidrologic actual au intervenit modificări profunde prin realizarea a numeroase construcŃii hidrotehnice în cadrul bazinului hidrografic respectiv.

De altfel, se află în bazinul său, Bucureştiul, cel mai important centru politic, economic şi cultural-ştiinŃific, impune o folosire raŃională a resurselor de apă realizată şi ărin construirea complexului hidroenergetic de pe Argeşul superior, precum şi numeroase derivaŃii în cursurile montane ale apelor, ceea ce a schimbat şi funcŃiile reŃelei hidrografice, astfel că regimul hidrologic al râului principal a suferit modificări esenŃiale.

Scurgerea medie lunară şi cea sezonieră realizează valori maxime primăvara (mai şi iunie) şi valori minime toamna (septembrie şi octombrie).

Calitatea apelor suferă ample modificări mai ales pe râul DâmboviŃa datorită evacuărilor din municipiul bucureşti.

Sistemul Mostiştea (S=1734 km2, L=92 km). Rârul propriu-zis îşi are obârşiile în câmpie (Bărăganul de Sud) şi îşi desfăşoară

cursul pe aceeaşi unitate morfologică, afectată de un microrelief format din crovuri şi ocupat de lacuri de eroziune şi tasare.

PotenŃialul hidrologic al bazinului, de altfel foarte greu de delimitat, este foarte mic, la postul hidrometric Tămădău deabia se înregistrează un debit de 500l/s.

Specificul sistemului respectiv este datorat numeroaselor lacuri existente de-a lungul cursului de apă.

Scurgerea apelor este ridicată primăvara (fevruarie şi martie) şi scăzută vara (august). Fenomenul hidrologic frecvent – secarea pe sectoare în anii secetoşi.

46_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic BUZĂU-

IALOMIłA (aparŃine de DirecŃia Apelor Buzău - IalomiŃaş, cu sediul la Buzău) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 26205 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 5424 km PopulaŃie = 2604000 locuitori Principalele râuri:

IalomiŃa (S=8873 km2; L=414 km, Q=38 m3/s) Buzău (S=5564 km2; L=334 km, Q=25 m3/s) Prahova (S=3735 km2; L=169 km, Q=24 m3/s) CălmăŃui (S=820 km2; L=145 km)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 731,53 mil. m3

- subterane = 1025 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 852,8 mil. m3 - volum util = 632,3 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 242 km - regularizări albii = 200,4 km - îndiguiri = 678 km Sistemul IalomiŃa se realizează în cadrul bazinului cu acelaşi nume. Îşi are

originile în circurile glaciare situate pe versantul sudic al Bucegilor. Din categoria principalilor afluenŃi amintim: Prahova (S=3735 km2, L=169 km)

care îşi are originile în spaŃiul intramontan dintre Bucegi şi masivul Gârbova, primind numeroşi afluenŃi în spaŃiul bazinului suprior. În aval primeşte Doftana, teleajenul, Cricovul Sărat, Sărata ş.a.

BilanŃul hidrologic se caracterizează prin dominarea efectului zonalităŃii verticale, în care precipitaŃiile medii şi scurgerea medie scad treptat de-a lungul cursului de apă.

Scurgerea medie lunară şi cea sezonieră au valori mari primăvara (în lunile aprilie şi mai) şi valori mici toamna (septembrie şi octombrie).

CălmăŃuiul (S=820 km2, L=145 km) realizează un bilanŃ hidrologic deficitar, cu precipitaŃii medii de 470 mm şi o evaporaŃie medie de 400 mm, debitul râului ajunge doar la 1,4 m3/s.

Sistemul Buzăului (S=5564 km2, L=334km) deşi este afluent al Siretului, aparŃine formei actuale organizatorice. Îşi are originile în Masivul Ciucaş. Din categoria principalilor afluenŃi amintim: Bâsca (S=776 km2, L=71 km), Bâsca Chiojdului, Slănicul, Nişcovul ş.a. În cursul inferior prezintă numeroase lacuti (de tip liman fluviatil): Balta Costeiului, Lacul Jirlău, Balta Amara, Balta Albă ş.a.

Resurse de apă__________________________________________________________________47

Scurgerea medie lunară şi sezonieră are valori maxime primăvara (aprilie, mai şi iunie) şi minime toamna şi iarna (octombrie, noiembrie şi ianuarie).

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic SIRET

(aparŃine de DirecŃia Apelor Siret, cu sediul la Bacău) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 42890 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 15157 km PopulaŃie = 2792407 locuitori Principalele râuri:

Siret (S=42890 km2; L=560 km, Q=152 m3/s) Suceava (S=2616 km2; L=172 km, Q=14 m3/s) Moldova (S=4326 km2; L=205 km, Q=26 m3/s) BistriŃa (S=7042 km2; L=279 km, Q=44 m3/s) Trotuş (S=4349 km2; L=149 km, Q=27 m3/s) Putna (S=2742 km2; L=147 km, Q=14 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 1955 mil. m3

- subterane = 700 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 1933,3 mil. m3 - volum util = 1525,6 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 567 km - regularizări albii = 525 km - îndiguiri = 363 km Sistemul Siret (S=42890 km2 – fără Buzău şi Bârlad, L=560 km – pe teritoriul Ńării

noastre). Siretul îşi are originile în CarpaŃii Păduroşi (Ucraina), şi îşi dezvoltă bazinul pe seama afluenŃilor din CarpaŃii Orientali, cu excepŃia Bârladului (afluent pe dreapta, cu bazinul în Podişul Moldovei). Principalii afluenŃi pe dreapta, din amonte în aval: Suceava (S=2616 km2, L=172 km), Moldova (S=4326 km2, L=205 km), BistriŃa (S=7042 km2, L=279 km), Trotuş (S=4349 km2, L=149 km), Putna (S=2742 km2, L=147 km) ş.a. Cu o dezvoltare aproximativ pe direcŃia nord-sud, şi în imediata vecinătate a CarpaŃilor Orientali, umezeala este redusă, cu valori ale precipitaŃiilor între 650-1000 mm şi cu evaporaŃia între 400-530 mm până la 560 mm, determină o scurgere relativ uniformă. Scurgerea medie lunară şi sezonieră are valori maxime primăvara (în lunile aprilie şi mai) şi valori minime toamna şi iarna (noiembrie, decembrie şi ianuarie).

48_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic PRUT (aparŃine de DirecŃia Apelor Prut, cu sediul la Iaşi) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic în România = 20680 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 7778 km PopulaŃie = 1821000 locuitori Principalele râuri:

Prut (S=28396 km2; L=953 km, Q=86 m3/s) Bârlad (S=7354 km2; L=247 km, Q=6 m3/s) Jijia (S=5722 km2; L=282 km, Q=5 m3/s) Bahlui (S=1959 km2; L=110 km, Q=sub 1 m3/s) Covurlui (S=467 km2; L=44 km, Q=sub 1 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 961 mil. m3

- subterane = 60 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 617 mil. m3 - volum util = 163 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - apărări de maluri = 75 km - regularizări albii = 1071 km - îndiguiri = 1173 km SpaŃiul/districtul hidrografic Prut este constituit din bazinul propriu-zis al

Prutului, cu dezvoltarea pe teritoriul Ńării noastre, deoarece pe o lungime de 704 km, realizează graniŃa naturală cu Ucraina şi Republica Moldova. SuprafaŃa bazinului integral este de 28396 km2, pe când cea aparŃinătoare României este de 10990 km2. Lungimea cursului de apă este de 953 km, iar pe teritoriul Ńării noastre de 704 km. Prutul izvorăşte de pe teritoriul Ucrainei, din MunŃii CarpaŃi (de pe versantul nord-estic al Cernahorei), şi se varsă în Dunăre, în zona în care fluviul îşi schimbă direcŃia către est realizând un debit de 86 m3/s. Principalii afluenŃi, pe dreapta, de pe teritoriul României sunt: Başeu (S=961 km2, L=106 km), Jijia (S=5722 km2, L=283 km), Bahlui (S=1950 km2, L=110 km), şi mai în aval Elanul, Chineja ş.a. RepartiŃia scurgerii are valori maxime primăvara şi minime iarna şi toamna.

Bârladul (S=7354 km2, L=247 km), deşi nu aparŃine bazinului hidrografic Prut, din punct de vedere organizatoric a fost „ataşat” DirecŃiei Apelor Prut cu sediul la Iaşi.

Cursul de apă îşi are obârşia în Podişul Moldovei şi este cel mai mare afluent pe stânga al Siretului, având la rândul său ca afluenŃi principali pe Vaslui, Racova, Tutova ş.a.

Scurgerea are caracter torenŃial, cu maxime primăvara când se produc frecvent revărsări şi inundaŃii, iar minime toamna.

Resurse de apă__________________________________________________________________49

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic DOBROGEA - LITORAL (aparŃine de DirecŃia Apelor Dobrogea - Litoralt, cu sediul la ConstanŃa) SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic în România = 5480 km2 Lungimea reŃelei hidrografice = 834 km PopulaŃie = 680000 locuitori Principalele râuri:

Carasu (S=840 km2; L=46 km, Q=sub 1 m3/s) TeliŃa (S=280 km2; L=40 km, Q=sub 1 m3/s) TaiŃa (S=384 km2; L=47 km, Q=sub 1 m3/s) Casimcea (S=755 km2; L=58 km, Q=sub 1 m3/s) Slava (S=333 km2; L=35 km, Q=sub 1 m3/s)

Resurse de apă: - de suprafaŃă = 1617 mil. m3

- subterane = 201 mil. m3 Lacuri de acumulare:

- volum total = 16,9 mil. m3 - volum util = 2,46 mil. m3

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor: - regularizări albii = 153 km - îndiguiri = 64 km Sub aspect hidrografic spaŃiul geografic respectiv se împarte la două mari unităŃi

hidrologice deosebite – Dobrogea danubiană (cu preluare a apelor de la vest şi nord) şi Dobrogea maritimă (la est de cea prezentată anterior).

Râurile Dobrogei danubiene se dezvoltă cu precădere în partea sudică a Podişului Dobrogei, iar în nord văile au caracter torenŃial, de o parte şi de alta a MunŃilor Măcin.

Caracteristica o constituie limanurile fluviatile (Bugeac, Oltina, Mârleanu), şi cursuri de apă de genul Carasu (S=840 km2, L=46 km) ş.a. Râurile Dobrogei maritime au lungimi mai mari şi se varsă în limanurile şi lagunele cuprinse între Deltă şi sudul Dobrogei. Cele mai importante râuri: TeliŃa (S=280 km2, L=40 km), TaiŃa (S=384 km2, L=47 km), Slava şi Casimcea (S=755 km2, L=58 km). La acestea se adaugă numeroasele limanuri (Tăbăcăria, Techirghiol, Mangalia ş.a.). Pentru tot spaŃiul geografic al Dobrogei, din punct de vedere hidrologic se înregistrează fenomene deosebite ale creşterii debitelor, de scurtă durată, în condiŃiile în care precipitaŃiile şi scurgerea au valorile cele mai reduse din Ńara noastră. În esenŃă, media precipitaŃiilor este între 300 şi 500 mm, iar evapotranspiraŃia atinge valori aproape similare.

Scurgerea medie lunară şi sezonieră au valori mari primăvara şi iarna (aprilie şi februarie) şi valori mici toamna şi vara (august, septembrie şi octombrie). Importantele

50_________________________________________________________________Resurse de apă

lucrări hidrotehnice, unele de anvergură naŃională, au rezolvat în bună măsură asigurarea necesarului de resurse de apă.

66..22.. LLAACCUURRIILLEE DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA

Cuprinzând în interiorul graniŃelor sale toate categoriile majore de relief, România dispune şi de o mare varietate de unităŃi acvatice lacustre amplasate de la marile înălŃimi montane până la nivelul Ńărmului mării.

UnităŃile lacustre naturale şi antropice, acceptate în terminologia clasică de specialitate ca lacuri, ocupă o suprafaŃă de aproximativ 2.700 km², acoperind l,l% din suprafaŃa României şi cu un volum de apă ce trece de 230.000 km³.

La nivelul anului 2002 (valorile sunt valabile şi pentru perioada actuală), numărul unităŃilor acvatice lacustre permanente, naturale şi antropice depăşea cifra de 3.500, din care peste o treime, respectiv l.200 intrau în categoria celor antropice.

Sub raportul unor parametrii esenŃiali, suprafaŃa unităŃilor lacustre, şi mai ales a celor de origine naturală din Ńara noastră, variază între câŃiva zeci de metri pătraŃi şi până la zeci de mii de hectare. EvoluŃia unor lacuri a început din timpuri geologice. Astfel, la sfârşitul TerŃiarului şi în Cuternar au existat o serie de lacuri cu suprafeŃe şi adâncimi mari. Datorită mişcărilor orogenetice ale scoarŃei, acestea şi-au diminuat mult suprafaŃa şi frecvent au dispărut, iar astăzi se identifică numai cu acele forme netede şi joase, de fapt fundul fostelor unităŃi lacustre străbătute de actualele artere hidrografice. Zona sau Ńara Ciucului, Gheorghieni, Bilbor, Borsec, Dornelor, Făgăraş, Braşov, sunt numai câteva exemple.

În timpurile actuale, intervenŃia activităŃii umane prin intermediul unor lucrări hidrotehnice (îndiguiri pentru apărarea împotriva inundaŃiilor, desecări, etc.), a dus în general la diminuarea drastică a suprafeŃelor lacustre, mai ales la nivelul luncii Dunării, precum şi al râurilor interioare. Exemplele sunt concludente mai ales în categoria lacurilor care au dispărut din lunca şi Delta Dunării (Nedeia, Potelu, Suhaia, Greaca, Boianu, Călăraşi, Furtuna, Gorgova, MatiŃa, Roşu, lumina, etc.), precum şi cele din luncile râurilor, Olt, Argeş, IalomiŃa, Siret, Prut etc.

Concluzionând şi luând în considerare opiniile cercetătorilor în domeniu, în accepŃiunea noastră, criteriul de clasificare îl constituie geneza, respectiv originea sau factorul care a determinat existenŃa cuvetei lacustre, criteriu după care lacurile se împart în naturale şi antropice.

Lacuri glaciare La noi în Ńară, fac parte şi din categoria lacurilor de munte în sensul că sunt situate

la altitudini de peste l.700 m până la aproximativ 2.300 m, şi sunt localizate în circurile

Resurse de apă__________________________________________________________________51

şi văile din zona alpină, în general de o parte şi de alta a crestelor montane înalte, fiind rezultatul acŃiunii de eroziune şi acumulare a gheŃarilor cuaternari.

Cele mai numeroase lacuri glaciare sunt situate în CarpaŃi, respectiv în cadrul masivelor montane din CarpaŃii Meridionali: Făgăraş, Cindrel, Şureanu, Parâng, Retezat, Borăscu, Godeanu, łarcu, Petreanu, unde se întâlnesc cca. l55 de lacuri, din care un număr de l33 au caracter permanent. În celelalte lanŃuri montane din CarpaŃii Româneşti, lacurile glaciare sunt reduse ca număr şi se întâlnesc în MunŃii Rodnei în număr de 23. La acestea se adaugă şi câteva lacuri glaciare din CarpaŃii Occidentali şi din MunŃii Bihorului.

După geneza propiru-zisă cât şi după forma lor în plan, lacurile respective se pot grupa în mai multe subtipuri, şi anume:

� lacurile din căldările glaciare sau de circuri şi văi glaciare. Constituie forma de bază a ceea ce definim lacuri glaciare. Ele reprezintă pentru geografi şi geologi un mijloc important pentru reconstituirea extensiunii şi succesiunii în timp a glaciaŃiei cuaternare în Ńara noastră. UnităŃile lacustre respective sunt situate, aşa cum le arată şi denumirea, în căldările glaciare (locul de staŃionare al foştilor gheŃari), sau în spatele unor praguri glaciare frecvent acoperite cu depozite morenaice.

Această categorie de lacuri, ocupă o poziŃie centrală în cadrul unui circ glaciar (căldare), realizând în acelaşi timp suprafeŃe şi adâncimi mari. Astfel, lacul Bucura situat în MunŃii Retezat are cea mai mare suprafaŃă ca lac glaciar 8,8 ha şi o adâncime de 15,7 m. în schimb, lacul Zănoaga, din MunŃii Parâng, are o suprafaŃă de 6,5 ha, dar are cea mai mare adâncime, adică 29,0 m. La aceastea se adaugă şi alte lacuri mai importante: Galeş de 3,6 ha şi adâncimea de 20,5 m, Bâlea de 4,6 ha şi o adâncime de 11,35, Câlcescu cu 3,6 ha şi o adâncime de 9,2 m, etc.

Cuveta acestor lacuri şi implicit forma lacurilor , au în general aspect circular, semicircular şi uneori, aproximativ dreptunghiular, iar în profil transversal, forma literei „U”, cu laturile larg deschise. Alimentarea cu apă a acestor lacuri are provenienŃă nivopluvială, adică din precipitaŃii, indiferent de forma de agregare sub care acestea cad pe suprafaŃa bazinului hidrografic respectiv, de asemeni din numeroşi afluenŃi tributari şi din izvoare.

Regimul termic al apei lacurilor se află sub influenŃa condiŃiilor locale de relief cu altitudini de peste 1.700 m şi temperaturi scăzute ale aerului. Încălzirea apelor are loc în perioada mai-septembrie, realizând la suprafaŃa lacului valori de 6° până la l6-l8°C. În perioada anotimpului rece, lacurile îngheaŃă pe o adâncime de 30-70 cm. Caracteristica culorii apei lacurilor este albăstrui-verzuie, cu un indice de transparenŃă foarte mare, de altfel sunt considerate cele mai limpezi.

� lacurile existente în cadrul văilor glaciare Acestea se situează pe treptele morfologice ale văilor glaciare, de fapt într-un fel de

trepte, de la altitudini mai mari către cele mai joase. Astfel aceste lacuri se desfăşoară în salbă. Exemplul clasic îl reprezintă cele situate pe valea glaciară Bucura, aval de locul

52_________________________________________________________________Resurse de apă

cu acelaşi nume, respectiv lacurile Florica, Viorica, Ana şi Lia, lacurile Zănoagele Galeşului (I, II, III) şi lacurile din Valea Rece

Caracteristica acestor lacuri este dată de forma aproximativ dreptunghiulară, suprafeŃe şi adâncimi mici.

� lacurile de baraj morenaic s-au format de-a lungul văilor glaciare după retragerea şi dispariŃia gheŃarilor. În evoluŃia lor, datorită eroziunii postglaciare, suprafeŃele lacustre au fost drenate. Din categoria celor care au rămas în timp amintim: lacurile Tăul Verde din Parâng, Zănoaga Mică şi Slăveiul din Retezat, Bistra şi Netiş, din Petreanu, Lala Mare, lala Mică, Buhăescu, Pietrosu, Puzdrele, BistriŃa Aurie, din MunŃii Rodnei.

� lacurile periglaciare (nivale). Se dezvoltă în zonele cu morfologie glaciară extinsă din zonele montane, însă sunt

reduse ca număr şi suprafaŃă. Din categoria celor mai reprezentative amintim: Tăul Vulturilor din MunŃii Şiriu, Baia Vulturilor din Semenic, Tăurile din Satra Pintei din masivul Călătele. Lacurile respective se formează în cuvete de nivaŃie, în spatele unor conuri de grohotiş, au un volum mic de apă şi uneori seacă.

Lacuri vulcanice În România se întâlneşte cel mai lung lanŃ vulcanic neogen din Europa, care a creat

totuşi posibilitatea ca în condiŃiile menŃinerii aproape intacte a craterelor, să se acumuleze apă în perimetrul lor, determinând astfel posibilitatea prezenŃei unor astfel de lacuri, totuŃi există în prezent un singur lac de acest fel. Merită să subliniem că astfel de lacuri au mai existat în perimetrul lanŃului eruptiv din CarpaŃii Orientali, dar ca urmare a proceselor de eroziune regresivă a unor organisme hidrografice locale, au fost drenate şi implicit au dispărut ca entităŃi lacustre. Astfel, în extremitatea sud-estică a lanŃului montan vulcanic din Ńara noastră se situează lacul Sfânta Ana ca unicul lac de natura respectivă, situat în masivul Puciosul din CarpaŃii Orientali şi anume în craterul Ciomatu Mare la o altitudine de 950 m în vecinătatea căreia curge râul Olt, şi foarte aproape de staŃiunea de tratament şi agrement Tuşnad; lacul propriu-zis are o formă de paletă a unei rachete de tenis, realizând o suprafaŃă medie de 19,6 ha şi o adâncime maximă către vârful paletei de 7,0 m.

Deşi s-au emis numeroase opinii privitoare la geneza lacului, rămânem totuşi la ideea că lacul Sfânta Ana se încadrează în categoria lacurilor dezvoltate pe relief vulcanic, atât în ceea ce priveşte profilul transversal al cuvetei lacustre, al provenienŃei apei din lac (din precipitaŃii), cât şi transparenŃa apei.

În acelaşi crater vulcanic cu lacul Sfânta Ana, eroyiunea a creat o cuvetă lacustră mlăştinoasă cunoscută sub denumirea de mlaştina Mohoş.

Lacuri formare în formaŃiuni geologice uşor solubile După cum le arată şi denumirea, lacurile respective se dezvoltă şi există pe

formaŃiuni geologice în cuprinsul cărora apele provenite din precipitaŃii şi din subteran, acŃionează prin procesul de dizolvare a categoriilor de roci respective, generând şi

Resurse de apă__________________________________________________________________53

procese secundare de prăbuşire, determinând astfel chiuvete în care ulterior s-a acumulat apa, formând astfel unităŃi lacustre.

În categoria lacurilor respective se încadrează: � lacurile dezvoltate în calcare Datorită ariilor restrânse cu relief dezvoltat pe calcar, numărul lacurilor existente în

Ńara noastră este destul de redus. În afară de domeniul subteran, în marea lor majoritate lacurile dezvoltate la

suprafaŃa masivelor calcaroase au o existenŃă temporară, deoarece comunică pe verticală cu zonele situate în adâncime, de regulă forme carstice subterane. În categoria acestor lacuri exemplificăm Zătonul şi GornoviŃa din Podişul MehedinŃi, Rîtu Ponor şi Vărăşoaia din MunŃii Bihor şi Corongiş din MunŃii Rodna.

În condiŃii, cu totul excepŃionale, când perimetrul cuvetei lacustre este acoperit cu argile impermeabile, acumularea apei în lac are caracter permanent. Ca exemplu, cităm lacul Balta din Podişul MehedinŃi şi Iezerul Ighiu din MunŃii Apuseni.

� lacurile formate pe masive de sare. UnităŃile acvatice respective au luat naştere fie prin dizolvarea locală a zăcămintelor

de sare, fie prin prăbuşirea sau tasarea materialelor acoperitoare ale masivelor de sare, de genul marne, argile, aluviuni etc.) În sensul celor prezentate, cele mai frecvente lacuri cu o astfel de origine se situează în perimetrul Sovata-Praid (acul Ursu, Aluniş, Lacul Negru etc.). Curiozitatea lacurilor respective este dată de faptul că primele două (Ursu şi Aluniş) au luat naştere prin prăbuşirea unor goluri subterane dezvoltate în masivul de sare, iar cel de-al treilea (Negru) s-a format prin umplerea cu apă din două cursuri mici de apă, a unei foste ocne.

PrezenŃa lacurilor sărate în Ńara noastră este frecventă în zonele afectate de masive de sare, respectiv în Podişul Transilvaniei (Ocna Mureşlului, Turda, Ocna Dejului, Sic, Cojocna şi bine înŃeles Sovata şi Ocna Sibiului), în Depresiunea Maramureş (Ocna Şugatag, Coştiui) în SubcarpaŃii din sudul CarpaŃilor Meridionali (Gura OcniŃei, Ocnele Mari, Săcelu, etc.).

� lacurile dezvoltate pe formaŃiuni de gips. Aşa cum arată şi denumirea, chiuvetele lacustre se dezvoltă pe gips acolo unde

acesta se găseşte la suprafaŃa terenului sau la mică adâncime, cauza fiind determinată de dizolvarea de către apă a formaŃiunilor respective, un fenomen asemănător cu fenomenul carstic. Lacurile de acest gen sunt foarte rare şi au în general suprafeŃe şi adâncimi mici, ca de exemplu lacul Învârtita de la Nucşoara – Muscel, cu o suprafaŃă de 2,2 ha şi o adâncime de 4,8 m.

� lacurile formate pe loess sau ale depozitelor loessoide, denumite şi clastocarstice Depozitele loessoide şi loessurile, acoperă forme morfologice plane, fiind dispuse

în zone cu caracter semiarid. În condiŃiile unor precipitaŃii abundente, depresiunile lacustre din aceste depozite, puŃin adânci, cu extensiuni diferite, acumulează apa formând ochiuri de apă.

54_________________________________________________________________Resurse de apă

În Ńara noastră, prin intermediul proceselor de sufoziune chimică şi fizică se formează largi depresiuni morfologice, de mici adâncimi, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de crovuri.

Prin excelenŃă, depresiunile respective şi lacurile existente se întâlnesc în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Dobrogea etc.

Cele mai reprezentative lacuri de acest gen se întâlnesc în nordul şi centrul Bărăganului (Ianca, Plopu, Movila Miresii, Seaca, Oancea) între Buzău şi IalomiŃa (ColŃea, Ciocile, Tătaru, Plaşcu, ChichineŃu etc.).

Lacurile existente în Câmpia Vlăsiei, Câmpia Mostiştei ca şi în vestul Banatului, datorită contribuŃiei reŃelei hidrografice locale au formă alungită şi aspect sinuos (Pasărea, Vlăsia, Zăboi, Viştea-Nanov, Satchinez, Ivanda etc.).

În marea lor majoritate lacurile respective pot seca în perioadele secetoase, dar la fel de bine, ca cele prezentate anterior, se menŃin permanent, realizând suprafeŃe de până la câteva zeci de ha şi adâncimi, cuprinse între 2-10 m.

Lacuri de baraj natural � lacuri formate prin prăbuşiri şi alunecări de teren. După cum le arată şi denumirea, lacurile respective iau naştere prin bararea unor

cursuri de apă cu materiale provenite din versanŃii limitrofi ai văilor, fie prin alunecări masive, fie prin prăbuşirea în albia râului, chiar a unor porŃiuni din versanŃii montani. Pentru a genera şi exista un lac, în urma prăbuşirii, surpării şi alunecării, se impune ca rocile din „baraj” să fie rezistente şi nu friabile, deoarece acumularea apei nu ar avea caracter permanent.

Astfel de lacuri s-au format şi pe alte cursuri de apă, dar aşa cum precizam anterior, acestea au dispărut deoarece barajul nu a fost suficient de solid şi apele au fost drenate de cursul de apă din aval. Este cazul lacului de la Româneşti – Nistoreşti de pe valea Năruja – Vrancea, existent până în anul l920, în perimetrul CarpaŃilor Orientali, precum şi cel al lacurilor locale, cu baraje provenite din alunecări de teren, în Depresiunea Jijiei, Transilvaniei şi SubcarpaŃilor Orientali.

Din această categorie, lacul caracteristic este lacul Roşu, situat în CarpaŃii Orientali pe cursul superior al râului Bicaz. De fapt, lacul a luat naştere prin bararea cursului de apă, datorată prăbuşirii unei porŃiuni din versantul vestic al Masivului Ghilcoş, respectiv de pe Muntele Suhardul Mic şi Ucigaşul. Evenimentul s-a declanşat în anul 1837 şi ca urmare a producerii unui cutremur în zona Vrancea, lacul se menŃine şi astăzi.

Dezvoltat de-a lungul unui curs de apă, de fapt imediat în amonte de confluenŃa a doi afluenŃi, pârâul Oilor şi cel al Suhardului, Lacul Roşu are o formă alungită, respectiv 960 m de-a lungul primului afluent şi 380 m pe cel de-al doilea, realizând o suprafaŃă totală de aproximativ l3,0 ha şi o adâncime maximă de 10,5 m. De mai mică importanŃă şi spectaculozitate, cu existenŃă temporară au fost lacurile Bălătăul din Depresiunea

Resurse de apă__________________________________________________________________55

Dărmăneşti (MunŃii Oituz) şi Betişul din MunŃii Maramureşului. EvoluŃia hidrologică a lacurilor respective a fost redată în capitolele anterioare.

� lacuri datorate activităŃii eoliene (de baraj eolian) În România, astfel de lacuri se formează în regiuni cu un relief plan acoperit de

nisipuri care, sub acŃiunea vânturilor dominante, formează numeroase dune, şi care în spaŃiile interdunare sau la contactul morfologic cu alte trepte de relief (poduri de terasă afectate de dune şi frunŃi ale teraselor superioare), pot acumula ape.

În marea lor majoritate, lacurile respective au o existenŃă temporară, dar se întâlnesc şi lacuri permanente, în general în funcŃie de sursa de alimentare. Cel mai frecvent, lacurile de acest tip se întâlnesc în Oltenia, Bărăgan, Câmpia Vestică şi Sudul Moldovei, în zonele afectate de dune de nisip.

Se pare că cele mai caracteristice astfel de lacuri se întâlnesc în Oltenia, atât la nivelul teraselor de luncă, teraselor joase şi inferioare, cât şi în lunca Dunării în zona Cetate, Ciuperceni, Desa, Poiana Mare, Ghidici şi Rast (lacul Cetate, Maglavit, ManginiŃa ş.a.). Lacurile au formă alungită pe direcŃia de orientare a „valurilor” de dune, în general WNW-ESE.

O altă categorie de lacuri, nu neapărat alungite, uneori cu un contur aproape circular, o întâlnim pe terasele din stânga Jiului, lacurile Victoria Mic şi Mare (comuna Bratovoieşti, sat Prunet). Cele două lacuri au caracter permanent, o suprafaŃă de 102 ha şi o adâncime maximă de 4,8 m.

În jumătatea estică a Câmpiei Române se dezvoltă lacurile permanente: Lacul cu Trestie, Ciociocul, Cerna, Beliu ş.a.

Un subtip deosebit de astfel de lacuri, cu alimentare numai din precipitaŃii şi existenŃă temporară, în sensul că pot seca în anii cu deficit pluviometric accentuat, se întâlnesc în Câmpia RomanaŃilor, în perimetrul administrativ al localităŃilor Apele Vii, Celaru, Amărăşti.

Lacuri fluviale (de luncă)

Complexitatea proceselor hidromorfologice care au sau au avut loc chiar la nivelul albiei minore, şi ulterior în albia majoră, actualmente lunca cursului de apă respectiv, au generat prin eroziune şi acumulare existenŃa a numeroase depresiuni acvatice, care au fost ocupate de apă, formând ceea ce azi denumim baltă sau mlaştină.

Multitudinea formelor depresionare existente în lunca unui râu, precum şi a formelor pozitive de relief aparŃinătoare fostei albii minore (grinduri, ostroave etc.), ca şi cele apărute ulterior în lunca propriu-zisă (dune etc.), au determinat şi o mare categorie de subtipuri lacustre. la această situaŃie s-a adăugat şi sursa de alimentare a lacurilor din cursul de apă principal (prin efectul producerii indundaŃiilor, din revărsări sau aflux subteran atunci când nivelul apelor din râu creşte, din aportul izvoarelor zonelor mai înalte, limitrofe, din cursuri de apă afluenŃi ai râului principal, şi poate mai puŃin din precipitaŃii, indiferent de forma lor de manifestare).

56_________________________________________________________________Resurse de apă

Deoarece în lumea specialiştilor din domeniu se promovează diferite criterii de clasificare a lacurilor respective, vom adopta următoarea clasificare:

� lacuri a căror existenŃă este determinată de legătura permanentă cu râul principal, fie prin efectul apelor mari (inundaŃii sau revărsări), fie prin braŃe secundare, gârle, sahale, vechi braŃe părăsite, sau fie prin coflux subteran atunci când apele din râul principal au niveluri crescute.

În zilele noastre, situaŃia existentă cândva se prezintă total diferit, deoarece în urma realizării la nivelul deceniului şase al secolului XX a unor importante lucrări de îndiguire a fluviului propriu-zis, precum şi a unor lucrări de îndiguire şi desecare a unor vaste perimetre din lunca şi delta Dunării (în esenŃă lucrări hidroameliorative) au condus la diminuarea şi chiar dispariŃia unor importante modele lacustre.

În categoria fostelor lacuri, înainte de realizarea lucrărilor hidrotehnice în lunca fluviului amintim lacul Vârtop, la Ochi, Fântâna Banului, Ciuperceni, ManginiŃa şi Balta Neagră, Lata, Tinoasa, Rast, BistreŃ, Nasta, Potelu, Suhaia, Jijila, Crapina, Plosca, Popina, Balta Rotunda, Greaca, Ulmeni, Călăraşi, lacurile din Balta IalomiŃei şi Balta Brăilei – actualmente desecate şi redate terenurilor agricole, cultivate în de mai bine de un deceniu, cu plante cerealiere, inclusiv orez, pomi fructiferi şi mai puŃin viŃă de vie.

În Delta Dunării, cum este şi firesc, se întâlnesc cele mai numeroase lacuri, cu formă, dimensiuni şi adâncimi diferite, în marea lor majoritate legate prin canale şi gârle. Din seria celor mai importante menŃionăm: Gorgova, Roşu, RoşuleŃ, lumina, Puiu, PuiuleŃ, Fortuna, Uzlina, Obretinul Mare şi Obretinul Mic, MatiŃa, Trei Iezere ş.a. În luncile râurilor interioare, se găsesc de lacuri asemănătoare. Astfel în lunca Prutului – lacul Brateş, cândva cel mai extins, actualmente foarte restrâns ca suprafaŃă. la acesta se adaugă şi lacurile lunca Banului, Ulmu, Stubei, Fălciu, Vădeni, Berezeni etc. În lunca Siretului, Măxineni, Tălăbasca, Puturosu, în lunca Oltului: Gâlmele, Viespile, pe Jiul inferior: Teascu şi Murta, pe Mureş, Zăbrani pe IalomiŃa, Traian şi Luciu pe CălmăŃui etc.

Un alt subtip de lacuri sunt cele formate pe locul unor foste meandre sau braŃe părăsite ale Dunării: Maglavit, GolenŃi, Călugăreni, Bentul, lătenilor, Zătonul, Plopilor, Gorgoştel, Erneciuc, Belciug ş.a., precum şi lacuri locale, cu suprafeŃe mici, cu alimentare din izvoarele sau cursurile de apă locale inserate la baza teraselor, existente mai ales în lunca Dunării: Gogoşu, Vrata, Naicului ş.a. � limanurile fluviatile constituie o categorie aparte total diferenŃiate de lacurile de luncă, ca origine şi mod alimentare. Sunt formate prin bararea sau colmatarea gurilor de vărsare a unor afluenŃi secundari ai râului principal, iniŃial la nivelul albiei majore, care prin evoluŃia ulterioară se regăsesc actualmente pe treapta morfologică a terasei de luncă.

Forma lacului este alungită, şi deşi are un format sinuos, lăŃimea maximă este la baza gurii de vărsare. Au adâncimi maxime destul de mari, iar alimentarea se face prin aportul cursurilor de apă care le-au generat. Cele mai numeroase se întâlnesc pe stânga Dunării în Câmpia Română şi pe dreapta fluviului în Dobrogea. În acest sens amintim lacurile GârliŃa, Oltina, Ciulinoasa, Beilic, Mârleanu, Bugeac, Vederoasa, Hazarlâc, ş.a.

Resurse de apă__________________________________________________________________57

Pe râurile interioare, pe IalomiŃa, lacurile Snagov, Căldăruşani, Sărata Fundata , Amara, Strachina etc, iar pe Buzău lacurile Jirlău, Coşteni, Balta Albă, Coşteiu, Ciulina ş.a.

Lacurile litorale (limanurile maritime şi fluviomaritime) După cum le arată şi denumirea, unităŃile acvatice respective se dezvoltă ca un

rezultat al interacŃiunii între mare şi regiunile înconjurătoare din preajma Ńărmului. De fapt lacurile respective au apărut ca efect al evoluŃiei paleogeografice recente,

pleistocene şi holocene, a bazinului Mării Negre şi a teritoriilor învecinate, determinate de variaŃiile eustatice ale nivelului apelor marine, asociate cu mişcările epirogenetice locale.

În acest sens, iniŃial a avut loc - faza de vale când nivelul mării se găsea cu mult sub cel actual, ceea ce a determinat adâncirea văilor cursurilor de apă ce debuşau în mare, determinate de un nivel de bază de confluenŃă mult coborât.

Într-o fază ulterioară, respectiv faza de golf, prin ridicarea nivelului mării în perioade de transgresiune, apele au invadat relieful continental, caracterizat prin suprafeŃe plane, joase sau văi, generând formarea golfurilor, dând naştere unui Ńărm suficient de festonat.

Ca rezultat al interacŃiunii permanente dintre uscat şi mare, promontoriile , adică prelungirile uscatului în mare, au fost supuse procesului de abraziune, iar materialele rezultate au izolat treptat golfurile, transformându-le în lacuri – faza de lac. Pe baza celor prezentate, în sectorul românesc al Mării Negre, se întâlnesc totuşi două tipuri de Ńărm, cu faleză, şi de acumulare.

łărmul cu faleză, de abraziune şi înalt, începe de la Capul Midia spre sud până la graniŃa cu Bulgaria, iar Ńărmul de acumulare, de la Capul Midia spre nord, până la graniŃa cu Ucraina. De fapt, lacurile litorale includ atât lagunele cât şi limanurile de la braŃul Sf. Gheorghe al Dunării, din sudul Deltei, până la graniŃa cu Bulgaria.

� limanele fluvio-marine sunt determinate de prezenŃa văilor pe proeminenŃa continentală, având deci un aspect mult alungit şi care se sprijină pe Ńărmul propriu-zis al Mării Negre, bazate fiind pe propriile aluviuni şi de cordoanele litorale cu caracter nisipos.

De-a lungul litoralului românesc se întâlnesc atât limane fluvio-lacustre, în jumătatea nordică a acestuia, Agighiol, Babadag, inclusiv cu limanele sale secundare şi Ceamurlia, iar la sud de Capul Midia se situează limanele fluvio-maritime: Taşaul, Tăbăcăriei, Agigea, Techirghiol, Tatlageac şi Mangalia.

� lagunele sunt lacuri formate prin bararea cu depozite marine litorale a fostelor golfuri de pe litoralul românesc. la rândul lor, lagunele se împart în două categorii. O primă grupă o constituie marile lacuri ce alcătuiesc Complexul Razim – Sinoe cu lacurile Razim, GoloviŃa, Zmeica, Sinoe, Istria şi Tuzla, instalate într-un fost golf de natură tectonică.

O a doua grupă de lagune se dezvoltă la sud de Capul Midia unde în formarea depresiunilor lacustre un rol important l-au avut procesele carstice din perimetrul

58_________________________________________________________________Resurse de apă

depozitelor de calcare, spaŃii care au fost invadate de apele mării. Din categoria acestora lacul Siutghiol – Tăbăcăria şi mlaştinile Comorova şi Hergheliei.

O grupă mai puŃin numeroasă dar caracteristică, o reprezintă zătoanele, ochiuri de apă prinse între grinduri sau cordoane litorale locale: Periteasca, leahova Mare şi Mică şi altele.

� lacurile relicte, constituie mai mult o curiozitate decât ca mari unităŃi acvatice. Exemplul clasic îl constituie lacul PeŃea de lângă Oradea, cu ape termale. ImportanŃa lacului este dată şi de câteva specii floristice şi faunistice, la fel relicte de vârstă terŃiară, din categoria cărora amintim: Nymphea lotus Thermalis şi Melanopsis Parneyssi.

Lacurile antropice Considerăm denumirea aleasă ca fiind cea mai adecvată, iar pentru timpurile

actuale, ar putea fi foarte bine completată cu terminologia de lacuri de acumulare antropice.

În Ńara noastră, practica construirii de lacuri de acumulare, are o veche tradiŃie. Ca evoluŃie istorică, nu este exclusă posibilitatea existenŃei unor asemenea acumulări încă de pe timpul romanilor. Astfel de lacuri se întâlnesc în MunŃii Apuseni, construite în scopul separării minereurilor din perimetrele de exploatare a zăcămintelor aurifere, sau mai de curînd, lacurile formate în excavaŃia carierelor de lignit epuiyate, din Bazinul Rovinari cum este cea de la Moi. În urma epuiyării în continuare a carierelor în funcŃiune, vor apărea noi astfel de lacuri.

În trecut s-au construit numeroase iazuri în Podişul Moldovei, care este şi astăzi „Ńara” lor caracteristică. La sfârşitul secolului al XIX-lea numărul acestora depăşea 1000. Tot din categoria acumulărilor antropice, realizate până în prima jumătate a secolului trecut, fac parte heleşteele construite în zone depresionare, prin diguri de contur, mai ales în Câmpia Crişurilor: Cefa, peste 600 ha, Tamazda, 210 ha, Inad, aprox. 180 ha ş.a. La toate acestea, pot fi adăugate şi lacurile executate în scopul concentrării căderii de apă în vederea folosirii hidromecanice a potenŃialului lor energetic, în instalaŃii de genul: mori, piue şi gatere.

SituaŃia actuală a lacurilor antropice este mult modificată datorită lucrărilor hidrotehnice realizate în secolul XX, şi mai ales a celor executate pe baze ştiinŃifice, pe majoritatea cursurilor de apă, indiferent de mărimea lor şi în scopul utilizării suficient de complexe a apei.

În sensul celor prezentate, în Ńara noastră, lacurile antropice se grupează în mai multe categorii şi anume: lacuri pentru folosinŃă în activitatea minieră în Transilvania şi Banat, lacuri cu folosinŃă piscicolă şi în sisteme de irigaŃii locale, în Podişul şi Câmpia Moldovei şi cea a Transilvaniei, şi lacurile formate în ocnele de sare abandonate.

Totuşi, multitudinea lacurilor antropice, ca scop, folosinŃă şi dimensiuni, impune categorisirea acestora în mai multe tipuri.

În acest sens pe teritoriul României s-au constituit lacuri cu scop hidroenergetic, lacuri pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială, lacuri de utilitate complexă

Resurse de apă__________________________________________________________________59

(alimentare cu apă, irigaŃii, piscicultură, atenuarea undelor de viitură), precum şi lacuri de agrement. la toate aceste tipuri de lacuri, uneori cu impact zonal-regional, se adaugă şi lacurile locale, ca folosinŃă în scopul unei comunităŃi bine delimitate teritorial, şi chiar pur şi simplu gospodăresc, în care se situează benturile, haiturile, heleşteele, iazurile, păstrăvăriile, lacurile sărate etc. Lacuri cu rol hidroenergetic

� lacuri cu rol hidroenergetic (sau cu funcŃie preponderent hidroenergetică). Datorită evoluŃiei istorice diferite a realizării în practică a acestei categorii de

acumulări antropice, acestea se pot categorisi în două tipuri distincte şi anume: - acumulări ce deservesc amenajări hidroenergetice locale şi izolate; - acumulări realizate în sisteme hidroeneregetice complexe, ca un ansamblu de

construcŃii hidrotehnice, cu sau fără derivaŃii de suplimentare a debitelor de apă. Acumulările din prima categorie s-au realizat în deosebi în zona montană. Dintre

cele mai importante lacuri de baraj artificial (antropice) menŃionăm acumularea: Negoveanul, Sadu II, Scropoasa şi Dobreşti, cu scopul de a deservi centralele hidroelectrice Sadu V, Dobreşti şi Moroeni.

O parte din aceste acumulări au fost cuprinse, ulterior, odată cu extinderea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice, în categorii de complexitate mai mare. Din categoria acestor lacuri, executate îndeobşte în zona montană, reliefăm lacul de acumulare Vidraru pe cursul superior al Argeşului şi lacul Vidra în bazinul râului Lotru.

O categorie distinctă de acumulări realizate în sisteme hidrotehnice complexe o constituie cele specifice zonelor colinare şi de şes executate pe aceleaşi principiu. În acest sens menŃionăm slaba de acumulări de pe râul BistriŃa, aval de acumularea Izvorul Muntelui. Am putea sublinia că şi fluviul Dunărea, în cursul său inferior, respectiv pe sectorul românesc se pretează la astfel de acumulări.

În sensul celor prezentate anterior atât la nivel continental, cât şi în ceea ce priveşte Ńara noastră, lacurile naturale, precum şi cele antropice, constituie veritabile şi virtuale rezervoare de apă dulce necesare pentru alimentarea cu apă a comunităŃilor umane şi a activităŃilor pe care acestea le desfăşoară, de asemeni apa lacurilor poate şi este folosită în scopuri energetice, pentru irigaŃii, agrement etc.

La cele prezentate mai sus, indiferent de categoria lacului, inclusiv a calităŃii fizico-chimice a apei acestora, resursele de apă cantonate în chiuvetele lacustre se pot utiliza într-o multitudine de alte domenii:

- apa lacurilor reprezintă un mediu propice în dezvoltarea florei şi faunei acvatice, şi îndeosebi a celei piscicole;

- luciul de apă al lacurilor şi chiar al bălŃilor reprezintă un puternic suport pentru transport;

- un rol esenŃial îl reprezintă lacurile, mai ales cele antropice, în atenuarea undelor de viitură şi implicit evitarea sau limitarea inundaŃiilor;

60_________________________________________________________________Resurse de apă

- apa lacurilor îndeplineşte şi o funcŃie puternic balneoterapeutică etc.

Lacuri de interes local Într-o ordine aproximativ cronologică, în sensul că şi în zilele noastre se construiesc

astfel de acumulări, situaŃia se prezintă după cum urmează: � Benturile, constituie un tip special de acumulări, executate din cele mai vechi

timpuri în anumite zone fizico-geografice în care resursele de apă au un anumit specific. ExistenŃa acestor acumulări este frecventă în Platforma Cotmeana, de altfel o zonă lipsită de resurse de apă de suprafaŃă şi în care apele subterane sunt cantonate la adâncimi cuprinse între 60 şi 100 m.

De fapt benturile sunt acumulări mici ca suprafaŃă şi adâncime, având în general caracter de folosinŃă gospodărească, a căror apă se foloseşte pentru udatul grădinilor de zarzavat, adăpatul animalelor etc. ReŃinerea apei se realizează din ploi sau zăpezi. Au formă pătrată sau dreptunghiulară şi sunt săpate în straturile argiloase impermeabile de la suprafaŃa solului.

Astfel de acumulări se găsesc şi în alte zone ale Ńării, executate în acelaşi scop dar purtând denumiri diferite, gâldane, gropane etc. � Haiturile, sunt acumulări locale realizate în zonele montane, cu scop de regularizare zilnică a debitelor, executate în deosebi prin baraje de lemn (căsoaie) pe cursuri de apă, cu scopul reŃinerii unor rezerve de apă pentru crearea unor debite suplimentare în vederea facilitării transportului lemnelor prin procedeul, frecvent utilizat cândva, de plutărit.

Cele mai numeroase haituri existau în bazinul superior al râului BistriŃa, pe râurile de pe versanŃii sudici ai MunŃilor Făgăraş (Topolog, Argeş, Râul Târgului, Vâlsan, DâmboviŃa), precum şi pe cursurile de apă din bazinul rârurilor lotru, Sebeş ş.a. EvoluŃia economică a Ńării, a împus progresiv rezolvarea problemei alimentării cu apă a diverselor ramuri industriale şi agricole care se dezvoltau.

Pentru satisfacerea acestei cerinŃe, au fost realizate începând din secolul al XVIII-lea lacuri de acumulare, îndeobşte pentru exploataŃiile miniere, cu baraje din zidărie de piatră, mai ales în MunŃii Apuseni la Roşia Montană şi Făerag (fig.7.25) în zona Baia Mare laBaia Sprie şi Bodi şi în Banat (Dognecea, OraviŃa, Buhui şi Marghitaş) etc.

construcŃii hidrotehnice în domeniul acumulărilor, de tip modern. lucrările executate au avut ca scop satisfacerea cerinŃelor de apă ale unor unităŃi economice . În acest sens menŃionăm acumularea Văliug pe râul Bârzava, pentru uzinele metalurgice ReşiŃa, acumularea Sadu II pe râul Sadu (afluent al Cibinului), Scropoasa pe râul IalomiŃa, Sadu – Gorj pe râul Sadu (afluent al Jiului) – ultimele trei acumulări şi cu scop hidroelectric.

Tot în această perioadă s-au executat lucrări de amenajare ale unor cursuri de apă cu scop de asanare a unor zone insalubre creându-se lucii de apă, virtuale lacuri de acumulare cum sunt: Băneasa, Herestrău, Floreasca, Tei ş.a.

Resurse de apă__________________________________________________________________61

În a doua jumătate a secolului XX, realizarea de noi acumulări a continuat chiar într-un ritm susŃinut. De altfel în această perioadă lacurile de acumulare executate au fost încadrate în scheme de ansamblu privind amenajarea bazinelor hidrografice ale Ńării, având drept scop coordonarea utilizării lor pentru folosinŃe multiple.

De altfel, în promovarea multor lucrări de acumulare a apei până la nivelul anilor l990, au fost abordate mai multe etape în funcŃie de complexitatea lor, cu scopul esenŃial de gospodărire raŃională şi judicioasă a resurselor de apă. Mai bine zis s-au pus în practică programe complexe de perspectivă, privind sistematizarea pe baze moderne într-o anume concepŃie a întregii reŃele hidrografice a Ńării.

Astfel, lacurile de acumulare antropice se constituie în amenajări de gospodărire a apelor, realizate din punct de vedere hidrologic prin modificarea nivelului apelor unui râu faŃă de cel natural din amplasamentul respectiv şi care permit reŃinerea unui anumit volum de apă în scopul modificării regimului hidrologic propriu-zis al cursului de apă care „suportă” astfel de lucrări.

De fapt, lacurile de acumulare antropice impun două tipuri de modificări ale condiŃiilor naturale din cadrul unui bazin hidrografic şi anume:

- modificarea profilului longitudinal al cursurilor de apă şi - modificarea regimului debitelor apelor respective. Oricum, scopul lucrării noastre nu este acela al studiului propriu-zis al lacurilor de

acumulare antropice. Ne-am propus totuşi să detaliem domeniul respectiv deoarece în numeroasele tratate de specialitate, capitolul activităŃilor antropice în sectorul respectiv este mult diminuat, nu ca importanŃă, ci ca extindere în text.

� Iazurile, denumite şi încadrate în categoria lacurilor de acumulare agropiscicole, reprezintă cel mai vechi tip de lacuri antropice realizat în România, şi a căror funcŃiune se menŃine şi în prezent. Aceste amenajări sunt realizate de cele mai multe ori pe cursurile de apă mici din zona colinară, precum şi în câmpie. TradiŃional, iazurile au rolul de a acoperii cerinŃele locale ale agriculturii (irigaŃii locale, adăpatul vitelor, alte folosinŃe ale comunicaŃiilor umane din zonă), de a crea lucii de apă pentru piscicultură, precum şi în regularizarea cursurilor de apă cu scop preventiv împotriva inundaŃiilor.

În marea lor majoritate iazurile au diguri construite din pământ, prevăzute cu stăvilare pentru controloarea scurgerii. Au suprafeŃe cuprinse între 1 şi 50 ha, dar pot ajunge şi la 400-500 ha (iazul Drăcşani din Câmpia Moldovei). Numeroase iazuri sunt realizate, ca şi construcŃii hidrotehnice stabile, cu baraje din beton sau pământ, cu stăvilare moderne şi cu o bună funcŃionalitate.

Dintre zonele în care se întâlnesc frecvent asemenea lucrări sunt de menŃionat bazinele hidrografice din Moldova: Jijia, Bahlui, Bârlad, din Cîmpia Romînă: Vedea, Neajlov şi unele cursuri de apă din Transilvania: Fizeş, Zăul de Câmpie, luduş, Cătina şi Stiuciişa. Iazuri se întâlnesc şi în alte zone ale Ńării, exemplu în acest sens îl constituie bazinul Mostiştei, care a fost transformat într-o salbă de lacuri. la acestea se adaugă şi construcŃiile realizate pe valea Carasu, în Podişul Bârladului şi Sucevei.

62_________________________________________________________________Resurse de apă

Încadrate în categoria acumulărilor agropiscicole, în Ńara noastră s-au înregistrat peste 1200 de astfel de lacuri.

� Heleşteele, constituie o categorie aparte de acumulări antropice, cu caracter prin excelenŃă local. Au format aproximativ geometric mai mult dreptunghiular sau chiar poligonal, şi adâncimi egale pe toată suprafaŃa şi care în medie nu depăşesc 1,5-2,0 m, realizând suprafeŃe ce trec frecvent de câteva ha şi mai rar de 100-200 ha până la 400-500 ha, (Inad, Cefa, în Câmpia Crişurilor).

Răspândirea heleşteelor este caracteristică regiunilor joase de câmpie, mai ales în zone mlăştinoase, şi mai rar în zonele colinare, îndeosebi în luncile râurilor.

Cele mai frecvente prezenŃe ale acestui gen de lacuri se situează în Câmpia Tisei, respectiv între cursurile de apă ale Crişurilor (Cefa, 668 ha, Tămajda, 210 ha, Inand, 170 ha, Ineu, 160 ha, Homorod, 105 ha, ş.a.).

În sudul României sunt caracteristice heleşteele din bazinul râului Argeş (Nucet şi Comişani) în bazinul Mostiştei (Frăsinet) ş.a. Totuşi extensiunea maximă a acumulărilor respective se situează în lunca Dunării: Jijila, Boianul, Suhaia, BistreŃ (cel mai mare polder piscicol, de 2050 ha) etc.

99..44.. AAPPEELLEE SSUUBBTTEERRAANNEE DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA

Pe baza datelor pe care le deŃinem nu putem face aprecieri globale, în schimb se poat aprecia rezervele de ape subterane freatice şi de adâncime, dar mai ales existenŃa acestora pe marile unităŃi structurale şi morfologice din România (I. Preda,1970; I. Ujvari, 1972; V. Pleniceanu,2000).

Pe marile unităŃi structurale şi morfologice prezenŃa apelor subterane este dovedită după cum urmează.

Platforma Moldovenească este constituită la suprafaŃă din formaŃiuni cretacice, neogene şi cuaternare. Depozitele cretacice aflorează pe cursul superior al Prutului şi au fost întâlnite Ńi în foraje; conŃin apă cu temperaturi normale (170C) şi o mineralizare ridicată (3g/l săruri).

FormaŃiunile neogene au o largă răspândire şi se succed de la nord la sud, în ordinea vechimii, cu o cădere generală spre sud-est. Sunt constituite din argile, nisipuri, marne şi calcare, în care se pot acumula ape subterane ce se manifestă prin izvoare (Bucecea, Repedea, Dorohoi, Iaza, Bogdăneşri, Vaslui, Huşi, Albeşti etc) al căror debit variază între 1-15l/s. Cuaternarul este reprezentat prin depozitele de luncă şi ale teraselor râurilor din bazinele hidrografice Prut, Siret, Bârlad, precum şi în depozitele loessoide şi deluviale din jumătatea sudică a platformei.

Dobrogea prezintă o structură geologică complexă care determină hidrostructuri de sine stătătoare.

Resurse de apă__________________________________________________________________63

În Dobrogea de Nord se identifică prezenŃa hidrostructurilor TeiŃa şi Babadag alcătuite din calcare, gresii şi marne. Forajele executate au pus în evidenŃă debite de la 4 la 20 l/s (Mihail Kogălniceanu, Fântâna Mare, Babadag, Hârşova ş.a.).

În Dobrogea Centrală, constituită din calcare puternic carstificate, marne şi depozite de cretă, se identifică hidrostructurile DorobanŃu-Caragea-Derman, Crucea-Topolu-Băltăgeşti şi Târguşor-Casimcea-Taşal. Forajele şi izvoarele au debite de până la 15 l/s, excepŃie făcând forajele executate în zona Caragea-Derman, cu un caracter artezian şi debite de 1050 l/s.

În Dobrogea de Sud toate formaŃiunile sunt purtătoare de ape subterane, uneori arteziene şi puternic mineralizate. Apele freatice sunt cantonate în depozitele aluvionare ale tuturor cursurilor de apă.

Câmpia Română este constituită din depozite fluvio-lacustre şi aluvio-proluviale formate în timpul pliocenului şi cuaternarului acoperite în cea mai mare parte de depozite loessoide. Hidrostructurile cele mai frecvent folosite şi studiate aparŃin formaŃiunilor cuaternare, reprezentate prin Pietrişurile de Cândeşti şi Stratele de Frăteşti.

Pietrişurile de Cândeşti sunt localizate la extremitatea nordică a câmpiei, şi sunt constituite din două orizonturi acvifere formate din elemente grosiere. Debitele ating valori de până la 10 l/s şi cu o mineralizare de 600 mg/l. Stratele de Frăteşti se dezvoltă în partea se sud a câmpiei; în sectorul getic se dezvoltă în toată câmpia, iar în cel valah până la un aliniament Otopeni-Tunari-AfumaŃi-Căzăneşti-Amara.

Având o granulometrie diferită, Stratele de Frăteşti se manifestă prin izvoare şi se pot întâlni în foraje, cu debite variabile de la 3 la 20 l/s, cu mineralizare care nu depăşeşte 300 mg/l şi în mod excepŃional până la 600 mg/l.

Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin cele aluvionare ale turuor luncilor râurilor, precum şi în trepetele morfologice ale văilor fluviatile care prezintă terase, având debite extrem de variabile, de la 0,5 la 30 l/s.

CarpaŃii Orientali se prezintă ca o unitate structurală complexă, atât prin variaŃii mari de facies, câr şi prin tectonica foarte complicată. În zona cristalino-mezozoică apele sunt cantonate îndeosebi în calcare şi conglomerate, şi mai puŃin în şisturile cristaline. Izvoarele au debite importante în MunŃii Bucegi, în MunŃii Ciucaş (210-300 l/s), şi mult reduse în Masivul Hăşmaş (3-30 l/s).

În zona flişului izvoarele apar în zonele puternic tectonizate (Tarcău, Comarnic)şi au debite de până la 20 l/s. FormaŃiunile cuaternare prezintă interes prin depozitele de terasă şi aluviunile râurilor care dau debite importante cuprinse frecvent între 1-10 l/s şi mai mari de 15-50 l/s. Eruptivul din Harghita-Căliman-Oaş-Gutâi-łibleş se manifestă prin mofete şi izvoare bicarbonatate.

CarpaŃii Meridionali prezintă ape subterane în şisturi cristaline, calcare şi în aluviunile marilor râuri. În şisturi cristaline izvoarele sunt difuze şi au debite mari. Calcarele generează izvoare cu debite însemnate: Orbea-Izvarna (1m3/s), Cerna (3m3/s).

MunŃii Apuseni, alcătuiŃi dintr-un mozaic petrografic, datorită prezenŃei calcarelor se caracetrizează prin apariŃia unor izvoare cu debite bogate (Moneasa- 150 l/s, Ponor – 300 l/s, Gălbeni şi Roşia – 500 l/s).

64_________________________________________________________________Resurse de apă

Depresiunea Getică cantonează ape în pliocenul superior şi cuaternar. Forajele executate la Motru, Rovinari, Vâlcea şi Piteşti au pus în evidenŃă strate acvifere care se manifestă artezian. Depozitele cuaternare, constituite din pietrişui şi nisipuri prezintă, de asemenea ape subterane arteziene.

Depresiunea Transilvaniei, constituită din depozite terŃiare, paleogene şi neogene nu prezintă izvoare cu debite mari.

În schimb, aluviunile şi terasele râurilor dau debite în funcŃie de grosimea acviferelor.

Depresiunea Panonică se caracterizează prin debite mari ale izvoarelor, datorită condiŃiilor litologice ce au determinat formarea stratelor acvifere în toate depozitele şi mai ales în calcare.depozitele cuaternare reprezentate îndeosebi prin aluviunile râurilor prezintă debite însemnate puse în evidenŃă prin numeroase foraje executate în zonă.

Lunca Dunării, constituită în principal din pietrişuri şi nisipuri, acumulează strate acvifere importante, cu debite de până la 20 l/s şi cu un grad de potabilitate corespunzător.

Delta Dunării reprezintă o depresiune tectonică recentă, colmatată cu aluviuni fluviatile şi depuneri marine. Cercetările hidrogeologice au evidenŃiat mai multe orizonturi acvifere, din categoria cărora interesează apele freatice cantonate în perimetrul grindurilor, atât al celor fluviale, fluvio-marine, cât şi marine. Resursele exploatabile totale de ape subterane (exclusiv apele minerale şi geotermale) ale României au fost evaluate de Istitutul NaŃional de Meteorologie şi Hidrologie la 364,6 m3/s, 11,5 miliarde m3/an (1995). Valori asemănătoare au fost estimate de către Institutul de Gelogie şi Geofizică, în colaborare cu Departamentul de Geologie (1988), la 384 m3/s. Resursle exploatabile de bilanŃ, determinate de criterii de calitate a apei şi tehnico-economice, legate de posibilitatea utilizării apelor subterane, însumează 304,9 m3/s (9,5 miliarde m3/an), din care: 4,7 miliarde m3/an revin apelor freatice şi 4,9 miliarde m3/an apelor de adânicme, repartizate diferit pe mari unităŃi de relief (M. Amăriucăi, 2000)(Fig.6.1).

FaŃă de resursele tehnice utilizabile totale de apă ale României, de 64,6 miliarde m3/an (55 miliarde m3/an – râuri interioare şi Dunăre, 9,6 miliarde m3/an – ape subterane), resursele tehnice utilizabile (de bilanŃ) de ape subterane reprezintă cca. 15%. Luând în considerare numai resursele exploatabile de ape subterane de bilanŃ, raporatat la populaŃia actuală, rezultă o resursă specifică de 425 m3/loc./an.

Rezervele exploatabile de ape subterane potabile, industriale şi destinate irigaŃiilor însumează 144,6 m3/s, din care 69,4 m3/s în categoriile B şi C1 (valorificate pentru realizarea de captări de ape subterane) şi 75,2 m3/s în categoria C2 (nevalorificate în prezent).

Resurse de apă__________________________________________________________________65

12%

9%

8%

12%44%

10%

5%

Câmpia de Vest la

Nord de Mureş

Câmpia Banatului

Podişul Transilvaniei

Podişul Moldovenesc

Câmpia Română

Lunca şi teraseleDunării, inclusiv Delta

Dunării

Fig.6.1 Resursele de ape subterane utilizabile din România la nivelul principalelor unităŃi de relief (M. Amăriucăi, 2000)

Gestionarea şi valorificarea acestor resurse de apă aparŃine Comisiei NaŃionale

Apele Române şi INMH Bucureşti, find utilizate în cadrul reŃelei hidrogeologice 4582 foraje, din care 2779 foraje de ordinul I, 1437 foraje de ordinul II, 52 foraje în zonele de captare a apelor subterane, 133 foraje în zona lacurilor şi 184 foraje în cadrul staŃiilor experimentele.

66_________________________________________________________________Resurse de apă

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Amăriucăi, M., (2000), Gestionarea şi valorificarea resurselor atmosferei şi hidrosferei; Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi;

Bălteanu, D., (2004), Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă, Institutul de Geografie X, Bucureşti; Berevoianu C., Moraru Gh., (2000), Probleme ale alimentărilor cu apă în România, Hidrotehnica,

45, 3-4, Bucureşti; Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României, Editura Tehnică, Bucureşti; Ciomoş, V., (2005), Alimentarea cu apă a populaŃiei – prezent şi viitor, Hidrotehnica, Vol. 50, Nr. 2-3,

Bucureşti; Cuşa, E., (1994), Monitoringul calităŃii apelor curgătoare de suprafaŃă, Rezumatul tezei de doctorat,

Bucureşti; Farzadi, L., (1997), Principii generale ale conceptului modern de management al resurselor de apă,

Hidrotehnica, 42, 3, Bucureşti; Gălie-Şerban, A., (2006), Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă şi a sistemelor de

gospodărire a apelor, Editura Tipored, Bucureşti; Pişota I., Zaharia L., (2001), Hidrologie, Editura UniversităŃii din Bucureşti; Pleniceanu, V., (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria, Craiova; Pleniceanu, V.,Ionuş, O. (2007) – Geografia apelor continentale, Editura Universitaria, Craiova; Rojanschi, V., Bran, Florina, (2002), Politici şi strategii de mediu, Editura Economică, Bucureşti; Şerban. P., Gălie, Andreea, (2006), Managementul apelor – Principii şi reglementări europene, Edit.

Tipored, Bucureşti; Teodorescu, G., (1982) – Gospodărirea apelor, Edit. Academiei, Bucureşti Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; Zaharia L., Pişota I., (1995), Resursele de apă din România şi protecŃia lor, Analele UniversităŃii

Bucureşti, seria Geografie, XLII, Bucureşti; ***,(1974) - Atlasul geografic general; ***,(1978) - World water balance and water resources of the Earth; ***,(1998) - World water balance and water resources of the Earth; ***,(2000) - Water Framework Directive 2000/60/EC of European Perliament and European

Commission, Europe Community Official Journal.