Upload
desanca
View
66
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Igiena mediului pdf
Citation preview
Igiena mediuluiIgiena mediului
Lecţia 1Conf. Univ. Dr. Mihaela VasilescuUniversitatea Ecologică București
2
Cuprins
Introducere în igiena mediului
Igiena aerului
Igiena apei
Igiena solului
3
Definiţie - Igiena mediuluiDefiniţie - Igiena mediului
1. Studierea sănătăţii populaţiei şi a modalităţii în care aceasta este afectată de interacţiunea cu mediul înconjurător.
2. Igiena este o disciplină care descrie condițiile sau practicile care conduc la menținerea sănătății populaţiei și prevenirea bolilor prin asigurarea curățeniei.
4
Definiţie – Igiena mediuluiDefiniţie – Igiena mediului3. Măsurile întreprinse pentru a menține mediul
înconjurător în condiții de siguranță, în scopul protejării sănătăţii populaţiei, prin asigurarea:
Aprovizionării cu apă curată Controlului siguranței alimentare Eliminării deșeurilor Condiţiilor bune de locuit.
4. În contextul preocupărilor mai largi de mediu, igiena mediului se referă la anticiparea, recunoașterea, evaluarea, controlul și măsurile de remediere a impactului substanțelor chimice eliberate în mediul înconjurător.
5
Componente ale igieneiComponente ale igienei
6
Componente ale igieneiComponente ale igieneiExpunere prin
inhalare: substanţe periculoase în aer,
aerosoli şi vapori, praf, etc.
Expunere
dermică: radiaţii, solvenţi, etc.
Expunere prin
ingestie: alimente, apă potabilă, sol, praf,
etc.
7
Cu ce se ocupă igiena mediului?
Măsoară și controlează expunerea populației la factorii din mediul înconjurător și de la locul de muncă și evaluează efectele asupra sănătății.
Domeniul este cunoscut sub denumirea de “igiena mediului și a muncii“ și se referă la identificarea, evaluarea și controlul riscurilor chimice, fizice și biologice la care este expusă populația dintr-o comunitatea, sau angajații la locul de muncă.
8
Istoric Preistoria și civilizația antică
Legile religioase ca de exemplu Legea lui Moise, Vechiul și Noul testament, Coranul, au jucat un rol major în organizarea vieții vechilor civilizații. Ele conțineau prevederi referitoare la igiena personală.
Cadavrele și suprafețele contaminate erau considerate murdare sau neigienice și nu trebuiau atinse. Importanța îngropării dejectelor umane era de asemenea cu tărie recomandată. Importanța curățeniei corpului înaintea rugăciunilor era un motiv de menținere a igienei ca practică religiasă.
Importanța igienei și sanitației a crescut în perioada civilizațiilor greacă, romană și egipteană. Utilizarea băilor și latrinelor publice și private, curățarea
corpului, tunderea părului pentru a preveni apariția păduchilor și construcția de conducte de apă și canale de scurgere pentru apa uzată erau destul de răspândite.
9
Istoric Perioada modernă
În secolul 19 au apărut cunoștințe legate de bolile transmisibile. De exemplu, legătura dintre contaminarea apei și holeră a fost descoperită de John Snow în 1854; importanța igienei mâinilor atunci cânde este adus pe lume un copil a fost semnalată de Dr. Semmelweis în 1845; descoperirea că microorganismele pot cauza boli aparține lui Louis Pasteur.
Perioada de după revoluția industrială din Europa secolului 19 a arătat că îmbunătățirea sanitației, aprovizionării cu apă potabilă și condițiilor de locuit au redus semnificativ numărul bolilor transmisibile. Termenul de “sănătatea mediului/environmental health” este utilizat pentru a descrie sănătatea populației în relație cu astfel de factori de mediu.
Sănătatea mediului poate fi definită ca forma de control a acestor factori de mediu care pot afecta starea fizică, mentală sau socială a unei persoane – importanță globală, cordonare ONU/OMS.
Deși igiena și infecțiile sunt factori vitali în domeniul “sănătății mediului”, se acordă o tot mai mare atenție și problemelor emergente cum sunt încălzirea globală și legăturile dintre diferite afecțiuni cum sunt de exemplu bolile cardiovasculare și mediul în care trăim, sau stilul de viață.
10
Istoric - România Chemat la București în 1860 la inițiativa dr.
Carol Davila, devine profesor de igienă la Școala națională de medicină (ulterior Facultatea de Medicină) și titular la catedra de igienă.
A studiat, alături de Marcovici Al., epidemia de tifos exantematic și de febră recurentă la Petersburg (1865).
Combate cu success epidemia de holera din anul 1893.
Pune bazele științei igienei. Cercetator original, a făcut cunoscută
mișcarea științifică românească și a adus aportul României în soluționarea problemelor mari de sănătate publică.
Igiena publică din 1870 este primul tratat românesc oferit ca material didactic studenților, fiind valoros mai ales prin referințele la realitățile din țara noastră. Iacob Felix
11
Istoric - România Carol Davila, pe numele
adevărat Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davilla) (n. 1828, Parma, Italia - d. 24 august 1884, București) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța.
Construiește un sistem medical care funcționează și organizează serviciul sanitar militar și civil.
În 1869 înființează Facultatea de Medicină. Carol Davila
12
Istoric - România
13
Igiena & Sanitația Igiena – set de practici asociate cu
păstrarea sănătății și a condițiilor sănătoase de viață.
Sanitația – promovarea sănătății omului prin prevenirea contactului cu pericolele asociate hranei nesănătoase, apei contaminate, locunței improprii, vectorilor (organisme care pot transmite boli) - în consecință, promovarea păstrării unui mediu curat; focalizare pe mangementul deșeurilor rezultate din activitățile umane.
14
Sanitație (Salubritate) Sanitație de bază - managementul materiei fecale de
proveniență umană, la nivel de gospodărie; aceasta înseamnă acces la o toaletă sau latrină.
Sanitație la fața locului - colectarea și tratarea deșeurilor la locul unde sunt depozitate.
Igiena alimentației - măsurile de igienă pentru asigurarea siguranței alimentare. Igiena produselor alimentare înseamnă salubritatea alimentelor.
Igiena locuinței - protecția mediului acasă (locuința și mediul său imediat).
Igiena mediului - controlul factorilor de mediu, care au un rol în transmiterea bolilor. Această categorie include gestionarea deșeurilor solide, apa potabilă și tratarea apelor uzate, tratarea deșeurilor industriale, zgomotul și controlul poluării.
Salubritate ecologică - conceptul de reciclare a nutrienților din dejecte umane și animale.
15
Sănătate & Mediu
OMS – Sănătatea mediului se adresează tuturor factorilor fizici, chimici, biologici, externi în raport cu o persoană, precum și tuturor factorilor comportamentali care au un impact asupra sănătății; cuprinde evaluarea și controlul acestor
factori de mediu care pot afecta potențial sănătatea populației.
16
Componentele igienei & sănătății mediuluiCOMPONENTA DESCRIEREA
Igiena personală Igiena corpului și a hainelor
Aprovizionarea cu apă Adecvarea și siguranța (chimică, bacteriologică, fizica) a apei utilizate pentru băut, activități casnice și scopuri recreaționale
Depozitarea deșeurilor de proveniență umană
Depozitarea corespunzătoare a materiei fecale umane și gestionarea deșeurilor lichide
Managementul deșeurilor solide
Gestionare corectă a deșeurilor: colectare & depozitare și producția de deșeuri și reciclarea.
Controul vectorilor Controlul mamiferelor (șobolani) și a artropodelor (insecte, acarieni), care transmit boli
Igiena alimentației Siguranța alimentară și salubritatea în producție, depozitare, preparare, distribuția și vânzare, până la consumator
Igiena locuinței Locuințe sănătoase - asigură satisfacerea nevoilor fiziologice, protecția împotriva bolilor și a accidentelor, confortul psihologic și social, în zonele rezidențiale și de agrement
Igiena în instituții (comunală)
În școli, închisori, facilități de sănătate, în taberele de refugiați, case de detenție și zone cu locuințe sociale
Poluarea apei Surse de poluare a apei, caracteristicile, impactul și minimizarea acestuia
Igiena muncii Igiena muncii și siguranța la locul de muncă
17
Factorii de risc din mediu & Sănătatea FACTORI DE RISC BOLI ASOCIATE
Apa contaminată, lipsa latrinelor, spălarea superficială a mâinilori, gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor solide, defecarea în spații deschise, infestarea cu vectori
Bolile diareice, trahomul, schistosomiază, ascaridiaza, viermele cârlig, febra tifoidă
Poluarea aerului interior Boli pulmonare obstructive cronice, infecții ale căilor respiratorii inferioare, cancerul pulmonar
Poluarea aerului exterior/ din mediul înconjurător Infecții respiratorii, boli cardiovasculare, cancer pulmonar
Pericolele generale de mediu (climă, țânțari,
nutriție) Bolile diareice, malnutriție, malaria și alte boli transmise prin
vectori; epuizare de căldură Pericole pentru mediul înconjurător la locul de muncă (zgomot în exces, căldură, praf, produse chimice)
Leziuni, pierderea auzului, cancer, astm, dureri de spate, boli pulmonare obstructive cronice
18
Planificarea & Sănătatea mediului
Este un proces sistematic prin care se stabilesc obiective, se adună și se analizează faptele, se fac propuneri alternative și se stabilesc programe, luându-se în considerare resursele. Se stabilesc prioritățile și se concep
strategii și activități pentru a îndeplini obiectivele stabilite într-o perioadă specificată de timp.
19
Planificarea & Sănătatea mediului 1. Identificarea nevoilor & lacunelor
Este în esență un inventar (sau listă) de probleme legate de sănătatea mediului în context local; se pot utiliza diverse instrumente, în scopul identificării acestor probleme.
Studiul sănătății mediului: este un studiu sistematic cu ajutorul unui chestionar, care conține indicatori de bază ai sănătății mediului, cum ar fi disponibilitatea latrinelor, surselor de apă potabilă, sistemelor de eliminare a deșeurilor, curățenia comunității, etc. Trebuie făcute analize statistice (proporții și medii) pentru a rafina indicatorii de bază ai sănătății mediului pentru contextul local. Când se proiecteayă un studiu, trebuie acordată atenție duratei, expertizei și resurselor necesare. Poate fi planificat în coordonare cu studiul referitor la igiena muncii.
Evaluarea rapidă: este metoda uzuală care ajută la formarea unei priviri de ansamblu asupra gamei de probleme. Instrumentele de colectare a datelor uzuale sunt: focus grupuri (discuții în grup), observația fizică cu liste de verificare și intervievarea unor persoane.
20
Planificarea & Sănătatea mediului 2. Stabilirea priorităților
Este dificil să se rezolve toate problemele identificate, din cauza resurselor limitate. Este necesar să se știe în avans care sunt resursele disponibile. Resursele pot fi mobilizate de la guvern, comunitate, organizațiile private și ONG-uri. Nu vă bazați prea mult pe resursele guvernamentale, deoarece există întotdeauna limitări. Mobilizarea resurselor comunitare este cea mai bună opțiune, care ar putea fi susținută. Prioritățile sunt apoi stabilite pe baza gravității și
severității problemei, fezabilitatea soluțiilor și gradului de îngrijorare a comunității, precum și dorinței acesteia de a se implica în mobilizarea resurselor.
21
Planificarea & Sănătatea mediului
3. Elaborarea unui plan - Descrierea sistematică a funcțiilor de planificare; se recomandă următoarea structură: Titlul planului Introducere sau informații de bază Obiective Strategii și activități Indicatori Resurse (ex. buget, resurse umane și materiale) Plan de acțiune (ex. Calendarul activităților și
responsabilul).
22
Planificarea & Sănătatea mediului 4. Implementarea planului
Odată ce a fost aprobat, planul poate fi implementat. Pe baza planului sunt puse în aplicare activitățile de sănătate & mediu.
5. Monitorizarea și evaluarea performanței planificate Monitorizarea zilnică, săptămânală sau lunară ajută la
verificarea progresului implementării, în timp ce evaluarea performanței la sfârșitul anului este utilă pentru punerea în evidență a progresului global.
6. Învățare prin practică Înseamnă asimilarea lecțiilor învățate din experiența
anului anterior privind punerea în practică a activităților, a realizărilor și eșecurilor asociate acestora.
23
Igiena aerului
Compoziția chimică a aerului și influența sa asupra organismului:
Influența variației presiunii parțiale a azotului
Influența variației presiunii parțiale a oxigenului
Influența variației presiunii parțiale a bioxidului de carbon.
24
Igiena aerului
Poluare aerului și acțiunea sa asupra sănătății: Natura agenților poluanți Sursele de poluare a aerului Factori care condiționează poluarea și
autopurificarea aerului Acțiunea poluării aerului asupra sănătății Prevenirea și combaterea poluării aerului
25
Igiena aerului Contaminarea aerului și acțiunea
sa asupra sănătății: Microflora aerului Rolul aerului în răspândirea bolilor
infecțioase Criterii de apreciere a contaminării
aerului Măsuri de combatere și profilaxie a
contaminării aerului – ventilația, curățenia, dezinfecția aerului.
26
Igiena aerului
Clima și relația sa cu sănătatea:
Zonele climatice – polare, temperate, tropicale
Tipurile de climă – climat alpin, de stepă, de șes, subalpin, marin
Influența schimbărilor de vreme asupra organismului
Aclimatizarea
27
Igiena apei Necesarul de apă și modul de
acoperire: Nevoile de apă ale individului Nevoile de apă ale colectivităților Apa în natură Sursele de poluare a apei – organizate,
neorganizate Autopurificarea apei – procesele fizice și
fizico-chimice; procesele biologice și biochimice
28
Igiena apei Patologia infecțioasă transmisă prin
apă: Bolile bacteriene transmise prin apă – holera,
febra tifoidă, dizenteria, leptospirozele, tuberculoza, bruceloza, tularemia, boala diareică
Bolile virotice transmise prin apă – poliomielita, hepatita virală, conjunctivita de bazin, alte viroze hidrice
Bolile parazitare transmise prin apă – amibiaza, lambliaza, tricomoniaza, strongiloidoza și geohelmintiazele, fasciloza, schistosomiaza, paragonimiaza și opistorcoza, filariozele
29
Igiena apei – Germeni patogeni
NOROVIRUS HEPATITĂ A
CRYPTOSPORIDIUM PARVUM
GIARDIA LAMBLIA
30
Igiena apei – prevalența hepatitei A
Nr. Total de cazuri de boală într-o populaţie, la un moment dat
31
Igiena apei Patologia neinfecțioasă produsă
prin apă: Substanțele minerale din apă – gușa
endemică/I, caria dentară/F, Ca, P, fluoroza dentară/F, bolile cardiovasculare/duritate
Substanțele toxice din apă – ntoxicații cu nitrați, plumb, mercur, cadmiu, arsen, pesticide
Substanțele radioactive
32
Igiena apei - Floroză dentalăFloroză dentală
Severitate mică
Afectare gravă
33
Igiena apei – Boala copilului albastru
Methemoglobinemia (MHb) sau “sindromul copilului albastru” a fost descoperit în Japonia cu câteva sute de ani în urmă - Boala “Kuchikuro” sau boala „gurii negre”.
În forma în care boala este cunoscută în prezent, ea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1945 de către Hunter Comly din SUA, care a descoperit legătura dintre consumul apei de fântână cu o concentraţie mare de nitraţi şi producerea methemoglobinemiei.
Nou născut cu cianoză
34
CCazuri de intoxicaţii acute cu nitrați prin consumul azuri de intoxicaţii acute cu nitrați prin consumul apei de fântânăapei de fântână în România în România
0
100
200
300
400
500
Nr. Cazuri 206 210 171 453 334 234 293 259 215 243 128 89
'97 '98 '99 '00 '01 '02 '03 '04 '05 '06 '07 '09
35
Igiena apei - Intoxicația cu mercurIntoxicația cu mercur Boala Minamata –
Japonia 1956
Sindrom neurologic datorat intoxicaţiei severe cu mercur
Cauzat de deversarea de apă uzată conţinând metil mercur, de către Corporaţia de produse chimice Chisso (1932 – 1968).
36
Igiena apei Condițiile de potabilitate a apei:
Condiții organoleptice – gustul, mirosul Condiții fizice – temperatura, turbiditatea,
culoarea, radioactivitatea Condiții chimice – substanțe cu acțiune nocivă,
indezirabile, indicatoare ale poluării Condiții bacteriologice – germeni mezofili,
germeni coliformi, entrococi, germeni sulfito-reducători, bacteriofagi enterici
Condiții biologice
37
Igiena apei – LegislațieRomânia 1952, primul
standard referitor la calitatea apei, bazat pe indicatori chimici
’70, au fost introduşi indicatorii microbiologici
STAS 1342/1984, 1991: indicatori chimici, microbiologici, şi de radioactivitate
Legea nr. 458/2002 privind Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabilecalitatea apei potabile Aceleaşi cerinţe ca şi
Directiva 98/83/EC Un număr mai mare de
parametri: Indicatori: clor rezidual
liber, duritate totală, substanţe tensioactive total, sulfuri şi hidrogen sulfurat, Zn, activitate alfa şi beta globală (Bq/l)
Microbiologicici: la fel Chimici: cianuri libere
Acest fapt influenţează programele de monitorizare şi costurile lor.
38
Igiena apei Igiena aprovizionării cu apă:
Sistemul central – sectorul captării, sectorul tratării/îndepărtarea suspensiilor, coagularea, filtrarea, demineralizarea, mineralizarea, dezactivarea, dezinfecția apei, sectorul înmagazinării, sectorul distribuției, protecția sanitară a surselor și instalațiilor centrale de aprovizionare cu apă
Sistemul local – amplasare, construcție, condiții sanitare ale izvoarelor, asanarea instalațiilor locale
39
Acoperirea cu servicii de apă și Acoperirea cu servicii de apă și canalizarecanalizare
APĂ POTABILĂAPĂ POTABILĂ - RURAL - RURAL Conectarea la sisteme
publice de apă potabilă 33%33% din populaţie (3,7 mil) 17%17% dintre localităţi
67%67% din populaţia rurală utilizează surse
individuale de apă potabilă
(> 1 mil fântâni particulare).
SANITAŢIE – RURALSANITAŢIE – RURAL 378 localităţi sunt conectate la
sisteme publice, dintr-un total de 15.700
10%10% din populaţia (1,1 mil) are acces la sisteme publice de canalizare
Cea mai mare parte din populaţia utilizează latrine.
32%
16%
52%
Apă potabilă şi canalizareNumai apă potabilăNici apă, nici canalizare
40
Igiena solului Solul și importanța sa sanitară:
Proprietățile fizice ale solului – permeabilitatea pentru aer, permeabilitatea pentru apă, capilaritatea, selectivitatea, temperatura
Compoziția chimică a solului Poluarea solului și influența asupra sănătății –
poluarea biologică și chimică Asanarea solului – indicatorii poluării biologice,
indicatorii direcți și indirecți ai poluării chimice
41
Igiena solului Îndepărtarea reziduurilor solide:
Clasificarea – menajere, de stradă, industriale, agro-zootehnice, speciale
Importanța sanitară Colectarea Îndepărtarea Neutralizarea – depozitarea controlată,
compostarea, camerele bioterme, incinerarea Tratarea altor tipuri de reziduuri – de stradă,
industriale, zootehnice, de spital, radioactive Mijloace de combatere a insectelor și
rozătoarelor - Dezinfecția, Dezinsecția, Deratizarea/ DDD
42
Igiena solului Îndepărtarea reziduurilor lichide:
Clasificarea – ape reziduale comunale, industriale, zootehnice, meteorice
Importanța sanitară a apelor reziduale Colectarea apelor reziduale – sistem unitar,
diferențiat, mixt Deversarea apelor reziduale – receptor, efluent,
calcului deversării Epurarea apelor reziduale – fizică, biologică, chimică,
dezinfecția Îndepărtarea apelor reziduale și apelor subterane Îndepărtarea reziduurior lichide în absența canalizării
43
Igiena solului - Surse de contaminare
În agricultură Depozitarea
gunoiului de grajd pe câmp
Aplicarea gunoiului de grajd în perioade interzise
Utilizare incorectă a îngrăşămintelor chimice
În gospodăriile ţărăneşti
Materia fecală de origine umană
sau animală
44
Igiena solului - Surse de contaminare
Nitraţi + NitrițiMicroorganisme: bacterii virusuri, paraziţi şi fungi provenind din materia fecală de origine umană sau animală.
45
Igiena solului - Surse de contaminare
Apa gri25.000 -100.000 l/(p*y)
• Volumul cel mai mare
• Risc foarte scăzut dpdv igienic
• Cantitate mică de nutrienţi
• Uşor de tratat
Apa de la toaletă6.000 - 25.000
l/(p*y)
Urină ~ 500 l/(p*y)
• Volum relativ mic
• Risc scăzut dpdv igienic
• Aproape toţi nutrienţii
Fecale ~ 50 l/(p*y)
• Volum mic• Risc mare Risc mare
dpdv igienicdpdv igienic• Necesită o
mânuire atentă
46
Sistem convenţional & DeficienţeSistem convenţional & Deficienţe
Staţie epurare
Canalizare
Conectare la canalizare
Apă de ploaieCanalizare
Sistem centralizat de canalizare && Staţie de
epurareFoarte scump şi inflexibil
Scurgeri de ape uzate din sistem în apa de
profunzimeConsum mare de apă.
URBANURBAN
47
Sistem convenţional & DeficienţeSistem convenţional & Deficienţe
Apă de profunzime
Latrină
Tanc septic
RURAL – Sistem descentralizatRURAL – Sistem descentralizat
PoluPoluareare!!!!
48
Sisteme convenţionale de sanitaţieSisteme convenţionale de sanitaţie
În sistemele de sanitaţie convenţionale, ciclul nutrienţilor este întrerupt
(Source: Jenkins, 1994)
49
Sisteme alternative de Sisteme alternative de sanitaţiesanitaţie
Eco-sanEco-san UrinaUrinaLocuinţe particulare - utilizare
imediată sau după stocareClădiri publice – după o stocare
de 6 luniMaterii fecaleMaterii fecale
Stocare de 1-2 ani combinată cu tratare cu cenuşă sau calcar sau
compostare
Ghid OMS pentru reutilizarea sigură a excrementelor umane, 2006.
50
Sisteme alternative de Sisteme alternative de sanitaţiesanitaţie
Lubeck, GermaniaLubeck, Germania Apartamente în care “apa gri” este tratată
utilizând zone umede construite Sistem cu vacuum, tanc de igienizare, fabrică de
biogaz pentru tratarea “apei neagre”.