40 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/40.pdfiluzii, visuri obscure şi nerealizabile.'' În acest moment Cir se mişcă, cine ştie de ce, şi se ridică puţin în palma omului

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale40

Anul 5martie2011

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

� Istoria literaturii ladouă mâini

pagina 7

� Instituire pentruadolescenţa regeluiCarol al IX-lea

pagina 12

� Literatura în folosuldemocraţiei

pagina 13

� Carolina Ilica laaniversare

pagina 16

� Minunata viaţă a luiMarco pagina 20

� Marin Sorescu şigândirea Samkhya

pagina 21

� Codex Rohonczypagina 30

� Corabia cuvintelor...pagina 36

D i n c u p r i n s :

Nichita Stănescun. 31 martie 1933 - d. 13 decembrie 1983

Radu Gyrn. 2 martie 1905 - d. 29 aprilie1975

2

nr. 40 � martie 2011

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Grafica acestui număreste realizată de către

Alta-Andreea Mihărtescudin Ontario, Canada.

Îi mulţumim.

Cu ocazia zilei sale de naştere,15 martie 1941,

urăm colaboratorului nostru,poetul Emil Perşa,

multă sănătate,LA MULŢI ANI şi

succese creatoareîn continuare.

Redacţia

3


Ion IancuVale

Omul numit Ars, cufaţa adânc cutată deseisme lăuntrice, bineînfipt pe picioare, avândmâna stângă întinsă cupalma în sus, aşteaptăsolitar şi nemişcat un-deva pe întinsa Câmpie atăcerii. În jurul frunţii luicreierul propriu, scăpatnu se ştie când din închi-soarea-i capilară, se ro-teşte cu viteză constantăpe o orbită stabilă. Cutoate că Ars se găseşte însituaţia incredibilă de anu se afla momentan, înposesia creierului său, elpoate vorbi, poate gândişi trăi graţie intervenţieimiraculoase a Veşnicei şiImanentei Puteri Stelareîn a cărei atenţie este.

Astfel Ars aşteaptărotindu-şi ochii măriţi,creierul ce la intervaleegale apare în faţa câm-pului său vizual. Creierulse numeşte Cir. Deodată,Ars începe să vorbească.Buzele fierbinţi, pârlitede febră, se deschid lă-sând să-i scape în afarăun glas calopodat pe ototală tristeţe. El spune:,,Ascultă Cir, acum că ţi-a venit din nou poftă sămă terorizezi şi să măchinui, ţin cu tot dina-dinsul să-mi asculţi pă-rerea faţă de poziţia taincalificabilă, cinică şiduşmănoasă, aş puteaspune ce o ai faţă de per-soana mea. Fi te rog bun,opreşte-te din rotirea taşi aşează-te în palmamea. Să şti, ţi-o spunfără menajamente. Nu-mi face deloc plăcere săte simt atingându-mă.Mă înfior la gândul con-tactului cu tine. Pentru

că sunt sigur că eştimoale, călduţ, lipicios,neplăcut la atingere, dez-gustător chiar. Sunt ne-voit însă să acceptcompromisul de a te ţineîn palmă. Pentru că nu tepot urmări în felul acestala infinit. Mă ameţeştitot învârtindu-te în jurulcapului meu. Opreşte-tedeci odată şi aşează-te înpalma mea. Pentru nu-mele lui Dumnezeu! Şisurpriză: Cir îşi înceti-neşte viteza de rotire şiplanează lin, aşezându-se în palma lui Ars. Rela-xat, acesta spune:,,Aşa,aşa Cir băiete, ce binefaci. Şi acum, ascultă-mă atent. În pofida bu-nului simţ şi multornorme de etică existen-ţială, îţi faci obiceiul dela o vreme de a te jucade-a şoarecele cu pisica,împroşcându-mă cu re-fularea ta neuronală pecare nu ştiu unde naiba ofabrici în cantităţi aşamari. O Cir, Cir se parecă poţi fi şi credul. Căcice cuminte şi dezinvoltstai acum în palma meaasudată. Şi crede-mă, aifăcut o mare impru-denţă. Şi şti de ce? Pen-tru că aş putea strângedegetele. Şi-ţi dai seamacu ce sete le-aş înfinge întine. Ca pe un cleşte te-aş strânge, stârcindu-tepână ar ieşi zeamă dinalcătuirea ta. Dar văd custupoare că nu ţi-e delocteamă. Stai liniştit, măasculţi impasibil şi doarvibrezi imperceptibil înmâna mea. Şti tu ce şti,

brută nenorocită ce eşti.Şti că nu pot face un ast-fel de gest. Însă nu măpot abţine să nu-ţi spuncă eşti un monstru apo-caliptic,o alcătuire male-fică ce mă asediezi cuiluzii, visuri obscure şinerealizabile.''

În acest moment Cirse mişcă, cine ştie de ce,şi se ridică puţin înpalma omului numitArs. Acesta se grăbeştesă-l liniştească, speriatcă Cir i-ar putea plecadin palmă. ,,Hai Cir, nute supăra, stai liniştit şiascultă-mă până lacapăt, trebuie să mă as-culţi. Eu ştiu că eşti stă-pânul meu, generalis-mul uriaşei armate denervi ce mă împânzeşteşi care, mai devreme saumai târziu, împreună cucarnea mea se va integraîn inevitabilul proces alputrefacţiei. Şi tu şti preabine acest fapt. De ceatunci nu ai puţin res-pect, milă chiar, faţă deefemera bucată de fer-ment care este fiinţamea, încă vie şi pe caretu o tutelezi. Ţie-ţi con-vine, ştiu. Tu o să te pre-faci într-o aţă subţire şistrăvezie şi o să te înalţi,dracu' ştie unde. De ceparcă surâzi acum, ironicşi batjocoritor, canaliemută şi lipicioasă? Să ştischizoparanoid incura-bil, ce eşti, că strămoşultău, megabătrânul Cir-deneanderthal era multmai cumsecade. El nu şi-a supus bucata lui de fer-ment unor munci atât de

istovitoare, pe care tu legrămădeşti acum peumerii mei obosiţi. El nul-a forţat pe necioplitulom de Neanderthaldecât să arunce cu pia-tra, să dea cu băţul, să secaţăre în copaci, să-şi gă-sească un adăpost natu-ral şi alte câteva chestiimărunte şi la îndemână.Nu l-a făcut să se întrebede ce albul e alb, rotun-dul rotund, de ce curgeapa, de ce cade fructuletc., cu toate că şi atunciexistau asemenea stări şifenomene. Am impresiabizară că rânjeşti, că tedistrezi copios chiar, ger-minaţie morbidă al celuimai întunecat Hades. Tecongestionează zecile,miile de mici rânjete ce-ţi desfigurează la fel demultele tale circumvolu-ţiuni. Şi eşti mulţumit destarea mea gravă, de an-xietatea, de nesiguraţa şide întrebările fără răs-puns ce au început să mădevoreze şi de care eştiprincipalul vinovat. Tesimt chiar şi în posturaîn care eşti acum, cumstrângi cu ghearele taleminuscule şi metalice ră-dăcina părului ce-mi ţipăîn piele şi-mi tulburi lu-mina ochilor. Cir, Cir, re-gele meu, marele meu

EDITORIAL�� Text despre

un dialog ciudat

În loc de editorial

Continuare înpagina 36

Despre stareade zbatere Ca şi cum un tăiş superiormi-ar fi despărţit norii

de vârfurile munţilor,aşa se zbate trupul meu uriaş, decapitat,lăsându-şi pe cer capul fugitiv.

Nu poate să moară deşi nu mai ştieceea ce pentru el, odinioară, a fost viaţă.Contempla ochiul de sustrupul de jos şi în zbatereDin văgăuna gâtului ţâşneşteun stol de păsări ciripitoare şi verziMâna îşi înfige gheareleghearele lungi cât un taur

fiecare în parte,mâna îşi înfige ghearele în mirajOchiul suspendat priveştedeznadăjduita zbatere.

Corabia de carne prinsă în furtunănu se scufundă niciodatăAjută-mă catedrală frumoasăvăzută de mine în alt oraşBate cu clopotele taledezordonată clipă. Mă rog la tine frumoasă catedralătu, care eşti în alt oraş,fă să se verse peste minebunătatea liniştiiNici o diferenţă nu este

între trupul acestaşi trupul oricărui fluviudecapitat dintr-o dată de deltacea vorbitoare. Ajungă la tine frumoasă catedrală,cârdul de păsări roşiicare urlând, croncănind, chihotinddin gâtul retezat - se ridică la cer.Primeşte-le catedrală frumoasăpe limba clopotului tău, primeşte-le

Ajută-mă catedrală frumoasă,văzuta de mine în alt oraşDă-mi liniştea, catedrală frumoasă,şi altfel de moarte.

Poetul şi soldatul Poetul ca şi soldatulnu are viaţă personală.Viaţa lui personală este prafşi pulbere.

El ridică în cleştiicircumvoluţiunilor lui

sentimentele furniciişi le apropie, le apropie de ochipână când le face una

cu propriul său ochi.

El îşi pune urechiape burta câinelui flămând

şi îi miroase cu nasul luibotul întredeschis

până când nasul lui şi botul câineluisunt totuna.

Pe căldurile groazniceel îşi face vânt cu aripile păsărilorpe care tot el le sperie

ca să le facă să zboare

Să nu-l credeţi pe poet când plângeNiciodată lacrima lui nu e lacrima luiEl a stors lucrurile de lacrimiEl plânge cu lacrima lucrurilor.

Poetul e ca şi timpulMai repede sau mai încetmai mincinos sau mai adevăratFeriţi-vă să-i spuneţi ceva poetuluiMai ales feriţi-vă

să-i spuneţi un lucru adevăratDar şi mai şi, feriţi-vă

să-i spuneţi un lucru simţitImediat el o să spună că el l-a zis,şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voio să ziceţi că într-adevăr el l-a zis

Dar mai ales vă conjur,nu puneţi mâna pe poet!

Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!

...Decât numai atunci când mâna voastrăeste subţire ca razaŞi numai aşa mâna voastră, ar puteasă treacă prin el

Altfel ea nu va trece prin el,şi degetele voastre vor rămâne pe el,şi tot el va fi acela care se va lăudacă are mai multe degete decât voi.Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da,că într-adevăr el are

mai multe degete...

Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,cel mai bine ar fi să nu puneţi niciodată mâna pe poet.

...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.Poetul e ca şi soldatulnu are viaţă personală.

Autoportret Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte.

Galben copil,oprit în poză Galben copil, oprit în poză şi-nrămatfără suflare şi dormind,ţi-aş spune-un basm adevăratcălare pe un cal murind.

Cine a tras în calul meu?Cu ce săgeată, cu ce floare?Beau apă azi din curcubeu,el singur nu mă mai doare.

Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,săpaţi întruna şi adâncpoate-o s-ajungeţi voi întâidincolo de pământ.

4


Poezie

Nichita Stănescu

Ridică-te, Gheorghe,ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată

de rumenă pâine,nu pentru patule,

nu pentru pogoane,ci pentru văzduhul tău

liber de mâine,ridică-te, Gheorghe,

ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tăucurs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuitîn piroane,

pentru lacrima soarelui tăupus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe,ridică-te, Ioane!

Nu pentru maniascrâşnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tapsaneo claie de zări şi-o căciula de stele,ridică-te, Gheorghe,

ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturişi-n ea să te-afunzi

ca un cer în bulboaneşi zărzării ei peste tine să-i scuturi,ridică-te, Gheorghe,

ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbintepe praguri, pe prispe,

pe uşi, pe icoane,pe toate ce slobode-ţi ies inainte,ridică-te, Gheorghe,

ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe,pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!Şi sus, spre lumina

din urmă-a furtunii,ridică-te, Gheorghe,

ridică-te, Ioane!

Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute,nici ranile din piept nu dor,cum dor acele brate slutecare să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti cantace-nseamna-n lupta-un brat rapus?Ce-ti pasa-n colb de-o spadafrantacând te ridici cu-n steag, mai sus?

Infrant nu esti atunci când sangeri,nici ochii când în lacrimi ti-s.Adevaratele infrangeri,sunt renuntarile la vis.

Iisus în celulă Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.O, ce trist si ce-nalt parea Crist !Luna venea dupa El, în celulasi-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,ochii adanci ca niste paduri.Luna-L batea cu argint pe vesminteargintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:- De unde vii, Doamne, din ce veac?Iisus a dus lin un deget la gurasi mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:- Pune-mi pe rani mana ta !Pe glezne-avea urme de cuie si ruginaparca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oasepe rogojina mea cu libarci.Luna lumina, dar zabrelele groaselungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătânasi misunau paduchi si guzgani.Am simtit cum îmi cade capul pe manasi-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,miroseau paiele a trandafiri.Eram în celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.

Am intrebat zidul: nici un raspuns!Doar razele reci, ascutite-n unghere,cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne? Am urlat la zabrele.Din luna venea fum de catui...M-am pipait... si pe mainile mele,am gasit urmele cuielor Lui.

Dă-mi chipul tău Da-mi chipul tau, granit senin,da-mi duhul tau, senina iarba,în ne'mpacatul meu destinnici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,sub indoieli ori sub blesteme,nici cate-n pofta mea le-astept,nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei recisi-a nepasarii voastre, unde,cu negrul zbor de lilieci,nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea dindumnezeiasca-ti impietrire,pentru-o lumina fără chinsi-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea tade-a nu-ti aduce-n veci aminte,vreau harul tau de-a infruntafar-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp si infinitdin duhul tau, senina iarba,din duhul tau, senin granit,în fericirea voastra oarba.

5


Poezie

Radu Gyr

6


Proză

Mircea HoriaSimionescu

Lumbago - exotic.Metafizic. De altundeva.(Adică Dealt Undeva.)

Karia - din categoriafemininei, pisicoasei,plăpândei Karina.

Angina - cf. AnginaPectorescu.

Gastrita - Victor Efti-miu, autor al „Glafirei",ar fi trebuit să i unoascăacest frumos nume.

Anexita - drăgăs-toasă. Fiică a unor oa-meni ursuzi, Anexita M.poate plictisi un bărbatcu mângâierile.

Stenoza - prea tăcută,prea discretă.

Aortita - „Ce se spunedespre ea este cu totulexagerat. E un înger.“

Am adăugat în scri-soare o listă (diversio-nistă) cu nume de câini,acestea nefiind utiliza-bile la om (netransmisi-bile). (Vezi BUZNAC)

ARISTOMENE Tipulcomplicatului. Dacă sevorbeşte despre un furtoarecare, transpiră şi seagită în sine ca un vino-vat; îţi strânge mâna şi-ţidă iluzia unei prezenţe,dar ochii îi alunecă de-parte, ca să nu fie defaţă; îţi cere scuze o ju-mătate de ceas pentru unnimic de o clipă, lăţindu-

şi argumentele ca o întu-necată rostogolire de tu-nete faţă de limpezimealapidară a fulgerului;uneori, la mare presiune,devine arogant, obraznicşi brutal, un adevăraterou.

ARISTOTEL Bunătatecălăuzită de o minte echi-librată şi de o prudenţăbinevoitoare, frumuseţebărbătească strălucind întrăsături comune, privirevoluptoasă în adâncimide cristal. Calităţi fere-cate în marmura uneistatui. Peşte roşu, deco-rativ, prizonier al unorgheţuri groase şi foartetransparente.

ARLINDO Un Lin-doro decoltat.

ARMANCE Revăr-sare de monede aurite pepodeaua de ciment.

ARMIDA Fecioară în-treprinzătoare. Pomeţiiobrajilor, pronunţaţi, de-nunţă o voluntară. Şol-durile, foarte întinse,talia totuşi mlădioasă.îmbracă rochii strâmte,tăiate de cordoane late,sau pantaloni de ama-zoană.

ARMIN Cavaler dealamă, de nichel, de sti-clă. Urcă dealurile înver-zite, poposeşte înluminiş de pădure,doarme sub crengi debrad, prânzeşte la stâneşi ascultă tulnicele dinmunte. Numele lui pas-toral se potriveşte copii-lor de alamă, de nichel,de sticlă, care în joaca lorrătăcesc prin aleile gră-dinii publice, poposescîn faţa unui vânzătorambulant cu îngheţată,

privesc pulpele roz alebonelor sănătoase gatade-a popula universul cuprogeniturile lor şirămân pe gânduri ascul-tând Dunărea albastră îninterpretarea energică afanfarei militare.

ARNOLD De căutatîn Memling şi Van Eyck(Portretul lui TomasoPortinari, de pildă, deMemling). Trăsăturile,aparent feminine şi liniş-tite, ascund un cavalerfără spaima sângelui.Într-o viaţă anterioară,Arnold a fost câine. (VeziBUZNAC)

ARNOLF - Iluminat,nobil; tip furnicat de ne-potrivirea dintre broascalucitoare a năzuinţelor şicheia strâmbă a posibili-tăţilor.

ARON Dacă nici unuldintre strămoşii noştrin-a purtat numele Aron,suntem pierduţi!

ARRIGO Corect şisigur în toate gândurile

sale. Portret al severităţii,al trăsăturilor elocvente,arcuite, strânse. Prin ex-plicaţii de bun-gust şi,mai ales, prin stilizare in-teligentă, din absoluttoate slăbiciunile tinereţiilui a făcut virtuţi.

ARPAD Inestetic, dartot atât de util ca un patde puşcă.

ARSACCIO După tur-nare, trupul său a fostcălit fără a se respectaindicii tehnologici, astfelcă individul, în loc de aieşi neted şi uşor, a apă-rut zgrunţuros, greu şide culoare închisă. Prinadăugarea a două cer-curi, a fost revalorificat,evitându-se situaţia derebut. Produsul areavantajul că seamănă cucozonacul.

ARSATE Părul zbârlitperie. Nu trăieşte decâtîn zone lutoase, cu zum-zete de clavecin sperios,sau în Gerusalemme li-berata. Va urma

Dicţionar onomastic (14)

7


Eseu

TheodorCodreanu

Canonul iradiant allui Harold Bloom se fun-dează pe acelaşi princi-piu. Criticul american îlşi invocă indirect cândvorbeşte de canonicita-tea lui Pindar, un marecelebrator al atleţilor,căci canonul implicăagonalul, competiţia cutradiţia, singura careduce la performanţa{victoria) estetică26. Nuexistă ceva cu adevăratnou şi valoros care să nuse întemeieze pe tradiţie,pe o arheitate, cum arspune Eminescu. Şi, înacelaşi timp, să nu pro-ducă şi o ruptură de tra-diţie: „pentru a devenicanonică, orice operănouă trebuie să aibă ne-canonicitatea inclusă înea"27. Care vine dincompetiţia subliniată şide Papu în exemplul să-ritorului în lungime.Universalismul esteticnu poate fi atins decât înecuaţia identitate/dife-renţă. Bloom a văzut cărădăcinile canonului oc-cidental vin din vârstateocratică şi din cea aris-tocratică a culturii euro-pene, din precreştinism,din profeţii biblici, dinShakespeare şi Dante, casă-i amintesc doar peaceştia. Cultura euro-peană crescută din creş-tinism, prin diferenţiere,s-a potenţat în cel im-portant geniu al ei - Sha-kespeare, în care Bloomvede centrul iradiant de

canon. Altfel spus, Sha-kespeare este nucleulprotocronic pentru toateliteraturile occidentale,inclusiv cea românească,chiar dacă ignorată deHarold Bloom, fapt pen-tru care Mircea Martin îlşi sancţionează, în pre-faţa la ediţia româ-nească.

Sincronismul lovines-cian (repet, dacă se ig-noră conceptul diferenţi-erii) eludează una dintrefeţele lui Ianus, iluzio-nându-se că poate privicătre viitor ignorând pri-virea spre trecut. Acestaspect ideologizat decătre partizani l-a ne-mulţumit pe Edgar Papucând a simţit nevoia con-ceptului de protocro-nism, riscând, la rându-i,să prefigureze o antitezăneîmpăcată cu sincronis-mul. Altminteri, d-l Ma-nolescu însuşi simte vagcât de nedreaptă estecondamnarea fanatică aprotocronismului (caren-are nicio legătură cuideologia ceauşistă, unarudimentară, incapabilăsă acceadă la subtilităţileculturii superioare). Elacceptă, simulând undram de obiectivitate, căprolocronismul are unmerit, acela „de a fi atrasatenţia asupra necesită-ţii sincronizărilor locale,regionale, cu unele dinculturile sud-est euro-pene, acolo unde Lovi-nescu preferasecompararea exclusivă cu()ccidentul"28. Impor-tantă aici e recunoaşte-

rea exclusivismului ve-derii din sincronismulnumit de noi unilateral.Ba, dacă mă gândescbine, lui Nicolae Mano-lescu i se mai arată onuanţă sincronistă laprotocronişti. Şi astaavând consecinţe majorela nivelul istoriilor lite-rare româneşti. El ob-servă că istoricii literariau vrut neapărat să con-frunte literatura românăcu cea occidentală, des-coperind, în chip forţat,similitudini cu Renaşte-rea, Barocul etc, chiar şiatunci când nu puica fivorba de influenţe. Ad-miţând unele „similitu-dini" sau „telcscopări" cufenomenele culturaleapusene, d-l Manolescuafirmă că „de aici şi pânăla a descoperi tuturor cu-rentelor din alte părţiechivalentul românesceste o mare distanţă.Protocronismul îşi dez-văluie cea mai parado-xală nostalgie sincro -nistă“. Exact. Şi încă unaproastă, căci se poatelesne cădea în epigo-nism, principala maladiea sincronismului. In rea-litate, nu e vorba, pro-priu-zis, de o nostalgiesincronistă, ci de o im-plicare în canon, carenu-i decât una din celedouă feţe ale lui Ianus înmaterie de cultură. Pro-tocronism şi sincronismse comportă, în comple-xitatea lor, ca unda şicorpusculul clin fizicacuantică. Aici, identitateşi diferenţă coincid. Un

fizician, în disperare decauză, a numit fenome-nul onduscul. Poate artrebui să vorbim şi noide protosincronism saude transsincronism, înconcordanţă cu noua pa-radigmă culturală atransmodernităţii! Cuatât mai mult, cu cât,luate separat, sincro-nism şi protocronismdevin antiteze eşuate,producând controverseinutile.

Problema e că obsesiaistoriei literare româ-neşti de a găsi similitu-dini între cultura româ -nească şi cea occidentalăeste deopotrivă legitimăşi nelegitimă şi n-a fostscornirea protocronis-mului, ci o confruntareinevitabilă, în ultimeledouă secole. Numai cămulţi cercetători aucăzut fie în mrejele sin-cronismului uni - lateral,bolnavi de sursierism, fieîn acelea ale protocronis-mului unilateral. Insămarii istorici literari (unIorga, un G. Călinescu,un I. Negoiţescu, un Ma-rian Popa) au găsit forţaechilibrării sincroniilorcu protocroniile.

Va urma

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (7)

8


Eseu

Adrian Marino

Notez doar foartesumar idei şi observaţiielementare, cu dezolareacă, în realitate, cu excep-ţia unui mic grup de in-telectuali-ideologi, ni -meni nu se bate în modreal pentru ele. Şi, defapt, operaţia este şi si-nu cigaşă şi imposibilă.Men talitatea generalărămâne în continuareetatistă şi „socialistă".Încurajarea reală a ini-ţiativei economice parti-culare şi garantarea efec -tivă a proprietăţii parti-culare ar însemna moar-tea comunismului. Noţi -unea patronului, între-prinzătorului, industria-şului, bancherului parti -cular este inasimilabilă.Fiscalitatea excesivăucide în faşă „clasa demijloc“, în scopul între-ţinerii imensei industriiceauşiste necompetitive,parazitare, energofage.Nu mă improvizez nici în„economist", nici în „so-ciolog" de ocazie. Darmi-aş revendica o pre-cisă orientare ideologică.Şi ea îmi dă dreptul săresping această structurăde cea mai pură extracţiecomunistă. Că „stânga"va reveni la putere (toatesondajele actuale par s-o

indice) nu va face decâtsă confirme această rea-litate. Vechiul PCR, tra-vestit în FSN se vareface. Iar PDSR şi PD,(probabil cel mai odiospartid criptocomunist; elblochează şi acum reati-tuirea pădurilor şi a tere-nurilor ocupate deactualele ferme de stat)se vor unifica politic şivor împiedeca orice re-formă reală. Jocul cu in-stituţiile financiareinternaţionale va conti-nua, în acelaşi stil de si-mulare, mistificare şieternă „şmecherie" ro-mânească. Vor sosi, încontinuare, unele „po-meni". Dar situaţia varămâne, în esenţă, nes-chimbată. Explicaţia esteextrem de simplă, dar nusunt deloc convins că eapoate fi percepută, dinstrăinătate, în toată gra-vitatea şi amploarea sa.Nomenclatura comu-nistă, „roşie", continuăsă conducă România.Noua clasă constituierealitatea dominantă. Eaa „înghiţit", de fapt, sta-tul, proces preconizatîncă de Lenin în Statul şirevoluţia. Acolo „parti-dul" urmărea să „în-ghită" statul. Realitatea adovedit că el a fost „în-ghiţit", de fapt, deaceastă nouă clasă echi-valentă, a aparatului destat. Cartea lui MilovanDjilas (La nouvelle classedirigeante, tr. fr., Paris,Pion, 1957) este mai edi-ficatoare şi valoroasădecât o întreagă biblio-tecă de politologie ame-ricană. Am citit-o înplină perioadă ceauşistă,

primită - culmea! - prinpoştă, trecută deci princenzură, în cadrul unuischimb belgian de cărţi.Adam Michnik face, ul-terior, aceeaşi observa-ţie. Este valabilă pentruîntreaga zonă exsovie-tică: sistemul apără doarinteresele şi putereanomen - claturii. Pro-blema esenţială, reală,este deci răsturnarea no-menclaturii de la putere.Smulgerea sa din poziţiade monopol politic. Pro-ces îndelungat, extremde dificil în condiţii de-mocratice. El nu poate firezolvat decât prin for-marea, ascensiunea şiconsolidarea noilor pă-turi mijlocii, burgheze.în Basarabia situaţia esteidentică, dacă nu şi multmai gravă, din cauza so-vietizării şi rusificăriiforţate. Reciclarea no-menclaturii în „burghe-zie" este doar un teatrude umbre. Nu este vorba,propriu-zis, din parteamea, de o nouă formă de„ură de clasă", ci de undezgust profund şi ire-mediabil pentru o nouăcategorie socială şi mo-rală, cu defecte - dinpunctul meu de vedere,dar nu numai - catastro-fale. Unul dintre primelemele articole de acesttip. scrise imediat după1989, s-a şi intitulat:„Nomenclatura, schiţăde portret" (Jurnalul li-terar, 29 mai 1990). Eaştie că deţine efectiv, subdiferite forme, putereareală în România, bene-ficiară a unor privilegiidefinitive. De unde şi oserie de trăsături psiho-

logice inconfundabile;siguranţa mişcărilor,continuitatea şi fermita-tea puterii de decizie,convingerea că situaţiaeste ireversibilă, iar pu-terea sa de neînlocuit.Ceea ce duce la totalaidentificare cu sistemulşi Statul pe care-l încar-nează. Sentimentul de ase bucura mereu de pro-tecţia zonei de influenţăa Rusiei, dublat de con-statarea incapacităţii Oc-cidentului de a reacţionaeste mai mult decât evi-dentă. Şi, în ultimă ana-liză, riguros determi-nantă. Din care cauză,un eventual „proces alcomunismului" repre-zintă, inclusiv pentru ea,o ipoteză absurdă. El nuva avea, de altfel, loc ni-ciodată, în actualele îm-prejurări, în România.La care se adaugă, bi-neînţeles, insolenţa, par-venitismul, lipsa de scru -pule, aroganţa abuzivă,vulgaritatea, cinismul,capacitatea de a minţi şisfida. Declaraţiile lui Va-sile Ciolpan, „directorul"de la Sighet, conform că-ruia deţinuţii mâncaumai bine ca el acasă, căla ora zece li se servea ogustare etc. etc. sunt purşi simplu uluitoare şi an-tologice. Va urma

Altă Românie (7)

„O altă zi în care măsimt din nou rău. Nu-ispun lui Alec. Nu vreausă-l întristez. Oare vomreuşi să terminăm (casan.n.) şi să ne odihnim?Via ta mi se pare acumatât de ciudată! Este oscenă pe care se executănoi şi noi piruete. Un re-gizor mă conduce sprescena pe care se executăpiruetele. Eu încerc săînvăţ... Nu reuşesc! Pi-cioarele nu mă mai as-cultă. Ultima piruetă!Cad, mă prăbuşesc.” Amcitat un fragment din vo-lumul: „Ultima piruetă”,apă rut la editura Carminisdin Piteşti în anul 2003.

Stilul scrierii, cândpatetic, când precipitatdenotă acuitate stilistică,persuasiv de exactă asu-pra realului din text,asupra vieţii pe care atrăit-o Laura, personajulcentral al manuscrisului„jurnalul intim” dăruitde muribundă, scriitoa-rei Vavila Popovici, însperanţa că odată şiodată, va fi publicat şioferit cititorilor în amin-tirea ei. Chiar aşa s-a şiîntâmplat Dar să vedemcum au decurs întâmplă-rile clipă de clipă, maiales începutul aşa cum afost el, dureros de adevă-rat.

„Pe Laura o găsim lareanimare, este perfu-zată, legată cu o mulţimede fire. Ţine ochii în-chişi, nu poate vorbi. Ceeste cu ea? Ce i s-a în-tâmplat? Unde este soţulei?... Recunosc mediculcare intră şi îi vorbesc. Iispun că este soţia unuiprofesor... „Tensiuneaeste foarte scăzută şi nuputem interveni chirur-gical” - ne spune medi-cul. „Dar care estediagnosticul, domnuledoctor?” „Pericardităcronică, constrictivă,doamnă!” „Ne puteţi ex-plica?” „Da, din cauza în-groşării pericardului esteîmpiedicată umplereainimii cu sânge venos şis-a ajuns la insuficienţapărţii drepte a inimii.”„Şi nu se poate face untratament?” „Nu, trebuieintervenit chirurgicalpentru a elibera inima decompresiune.” „Când amstat ultima dată de vorbăcu ea, se plângea de du-reri precordiale, dar cre-deam că sunt în legăturăcu efortul ei.”...adăugăprietena mea. „Ce şanseare, domnule doctor?”„Şansele de supravie-ţuire sunt minime”... Nuam mai spus nimic. Îm-preună cu prietena meaam ieşit din salonul dereanimare.

A treia zi ne-am întâl-nit la spital cu soţul ei.Stătea pe un scaun lângă

patul ei, o privea şi-i să-ruta mâna. Pe obrajii luise prelingeau lacrimi.Cred că începuse să rea-lizeze cât de grea şi demare îi va fi de-acumsingurătatea. Şi-a pironitdintr-o dată privireaspre mine şi mi-a spus:„Am auzit că eşti scrii-toare. Laura m-a rugatsă-ţi încredinţez jurnalulei.” În acel moment amprivit chipul Laurei careauzise şi încredinţa, cuînchiderea pleoapelor.Am ieşit împreună dincamera spitalului, soţulLaurei conducându-ne.„Cred că este un jurnal.Nu l-am deschis nicio-dată, dar ştiu că acolo ascris câte ceva din viaţaei grea. Fă ce vrei cu el,citeşte-l dumneata, eunu-l voi putea citi”... şi-aizbucnit în plâns.

Când şi-a revenitpuţin, a adăugat: „Îi cu-nosc prea bine viaţa; esteo femeie deschisă, sin-ceră, un balsam pentruinima mea. Eu, eu... amfost orb, am fost orb...Am vrut să-i redau liniş-tea la bătrâneţe şi ea vădca nu aşteaptă. Pleacă,mă părăseşte”

Prozatoarea VavilaPopovici continuă să nereleve emoţiile inimii ei.„Am privit caietul cuunele file îngălbenite devreme. Era legat cu ofundiţă verde, subţire caun fir de iarbă. Mâna

profesorului tremura. Şimâna mea cred că tre-mura în acel moment.Pentru ce mulţumeam?Pentru încrederea ce mi-o acordase? Pentru cetremuram? Poate pentrupresimţirea emoţiilor pecare le voi avea la deschi-derea acestui caiet?Atunci nu-mi dădeamprea bine seama. L-amluat cu mine.

Înainte de a-i da şiLaurei o clipă să ne ex-pună un succint frag-ment din jurnalul său,voi cita un motto: „În-dură-te, coboară şi vinode mă vezi/Pân’ nu s-aş-tern pe mine solemnelezăpezi” (V. Voiculescu)„Noaptea aceasta amavut un alt vis: Cerul eraplumburiu şi eraaproape. Mă aflam îngrădina casei copilărieimele. În jurul meu erauflori de câmp şi flori degrădină: trandafiri, câ-ţiva dintre ei înfloriţi,alţii îmbobociţi. Frun-zele se certau. Vântul leprovoca... Nu-mi sim-ţeam picioarele, parcăerau amorţite şi nu măputeam mişca din loc.Am rugat pe cineva săsape în grădină şi săscoată câteva flori, decâmp şi de grădină, sămi le aducă aşa, cu pă-mânt cu tot. Aveam flo-rile în mână şi măgrăbeam să le mut câtmai repede în alt loc, înaltă grădină, în aşa fel casă nu sufere rădăcinileflorilor. Trebuia să leschimb locul, dar nu măputeam deplasa... O du-rere cumplită mă chi-nuia... Dintr-o dată, am

9


Cronică

Fulguraţiide Victor Sterom

Victor Sterom

Vavila Popovici,Acuitate stilistică, persuasiv

de exactă asupra vieţii


În prefaţa volumuluide versuri „edenul, dindoamna” al poetuluiAurel Udeanu semnatăde Radu Aldulescu,există observaţia con-form, căreia, „autorul bi -ne face că nu pică în cap -cana de a da răspunsuriex plicite întrebărilordes pre femeie”. Mă ra-liez si nu prea chestiunii,mai întâi din drag de po-lemică, din drag de susu-n josul evidenţelor,fiindcă versurile luiAurel Udeanu sunt totatâtea întrebări conţi-nând deja răspunsuri,iar în text, ele ţin mai cuseamă de o anume reto-rică ocolind ce-i dreptlocul comun, si ajungândla receptor învelite în bo-rangicul atent decupatdintr-un vag parfum decrizanteme; „aici siacum-un morman de pe-tale/înseamnă a nu mămai gândi pe mine/a măafla în sfârşit/si eu înexistenţă” ( din poemul "a te ţine pe tine goală înbraţele mele) Femeia luiAurel Udeanu, e, pe câtde surprinzătoare, peatât de reală, ba, uneoriam spune, destăinuită şidinadins dezvelită dinmisterul primordial, toc-mai datorită maorii eiinconstante, a disponibi-lităţii de a se complace întulburele inedit. Inedi-tul, surprinzătorul, facsemnul de întrebare săse încline înspre conclu-zii atent disimulate încarnea poemului „cu în-verşunare cu cruzime îicăsăpesc/ai zice că niciîn mormânt nu mă voiopri/uneori însă si cumilă cu tandreţe chiar/laieşirea din tine cu uimireconstat/nu se întâmplă

nimic invariabil/cantita-tea de zei rămâne/veşnicaceiaşi/constantă în uni-vers. iar tu râzi tu râzi turâzi/râzi si îţi faci/cuatenţie simulată/mai de-parte/unghiile” (dinpoemul „De fiecare datăcând te am”) Poetul ştiecine (ce) este femeia,pentru el, manifestul cli-pei în doi e deja trecut cufinal previzibil, iar co-mentariul pendulândîntre un textualism uşordesprăfuit si un postmo-dern frizând abruptul înexpresie, dar fără tuselevizibil, obositor contu-rate ale noului limbajcam lemnos, nu e decâtlatura profund sensibilăa unui spirit ce-si poartărănile la vedere cu o în-ţeleaptă, firească pentruel, demnitate s " ai făcuttot ce depindea detine/ai încercat să măconvingi că moartea nuexistă decât în creierulmeu când. ai văzut/că încireşii din respiraţia taeu nu văd/decât florilelor scuturându-se maismuls/din tine m-aiaruncat din nou/în groa -za acestei/lumi, înfăşu-rat în tristeţea mea deatunci/haotizez prin lu -me cu mâini reci tremu-rânde/lipesc în fiecarecireş uscat/flori albe dehârtie îngenunchez/di-naintea lui aşteptând săse trezească la viaţă/dincreierul meu tu să teaduni să descinzi/în a -ceastă cameră blondă cupicioare lungi/si silico-

nată.” (m-ai primit însanctuarul tău de carne)Si ce poate fi mai adevă-rat decât acest răspunsnăucitor de simplu,anume că, citez, „oricebărbat făcând dragostecu o femeie, nu estedecât un copil pornit cuplasa după fluturi”. Res-tul e retorică, e povestebine strunită si excelentăde garnisit clipa stânje-nitoare aşternută întrereal şi imaginaţie. Nu,nu e bine să ocolim gre-şeala! Greşeala e apana-jul experienţei perso -nale, nicidecum al puţi-nătăţii minţii noastre,greşeala este aerul nece-sar, existent între rădă-cina suferinţei şi sensullacrimii, obligatoriuldintre respir si transmi-terea sentimentului au-tentic. Aurel Udeanuasta face în „edenul dindoamna”, adeseori, pesine neiertându-se, orichiar glumind pe seamaînţelesurilor, cât să îngă-duie răspunsului trans-cederea în poem; „zăpa -dă/mă rad proaspăt măpun la 4 ace/ îmi punpaltonul gros căciula/denutrie/cobor iau şobola-nul albastru/de subscară/(mărgelele ochilori se-nvârt roşii/de bucu-rie)/şi pornesc optimistimaterial/prin oraş/încăutarea femeii albe albeşi fără/de sex/care tre-buie obligatoriu să existedin moment ce intelectulmeu o propune/căexistă, fără existenţa pă-

catului originar/ne-ammai putea/îndumnezei?”(decembrie cade pudicăprima) Nu, nu ne-ammai putea îndumnezei,bunule prieten. Iată, răs-punsul! Tocmai de aia,lasă femeia aşa cum e, fi-indcă ea, din drag de tinea plecat din Eden cu oparte din el la sub-suoară, să-ţi adauge unplus de sare ochilor şi să-ţi dea nume rănilor celormai necesar vizibile,întru reîndumnezeire.Şi, să nu crezi, ca Dum-nezeu nu ştie asta!: „celemai tinere mai fru-moase/m-aş înfige aici siacum eu (privilegiatul)/în ele/totdeauna mi-arsuccede/femei tinere şifrumoase/în care eu... casă nu mai existe/niciofemeie în care să nu fi in-trat/mă decid să nu maiintru în niciuna/tot o va-nitate/pământul săra-cul/şi edenul care numai trebuie/repetat re-petat... eu am zis; sunteţidumnezei/toţi sunteţifii/ai celui-preaînalt” (şidacă toate femeile aces-tei planete).

10


Cronică

Aurel Udeanu - Edenul din doamna - Editura Limes - 2010

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Toate răspunsurile şiun colţ furat de Eden

11


Poezie

PoemulAmprenta clipei de nelinişteimprimată în propria-i suflare -realitate transpusă în tonurişi amintiri zidite în emoţii...Rubin şlefuit, spintecând tăcereastrigăt triumfal sau procesiunepentru întâmpinarea frumosuluişi urmă a trecerii vieţii prin materie.Dimensiune probatăîntr-un spaţiu atemporal,matrice de luminăla porţile zborului

şi traiectorie descrisăde spiritul îndrăzneţîntru dăinuiresub cupola armoniei.Credinţă luminată de extazşi gândire ajunsă lahotarele absolutuluipentru desăvârşirea cuvântuluicare sfidează ploile de stele...

La izvorul neuităriiMunteledislocat de murmurul pârâului,

prăbuşit de vuietul cascadeişi măcinat de triumful zăpeziidevine cu timpulnisip lunecosîn trupul clepsidreişi secundă amăgitoareîn sufletul unui biet însingurat,ce viseazăsă-i escaladeze tăcereapentru a şi-o facesolia spuneriila izvorul neuitării.

Fire de nisipAsemenea firului de nisip -dureros în carnea plăpândăa scoicii vătămate -sidefându-mi lacrima,o idee răsărită din inima nopţiimă-ndeamnă s-o poleiescîn argintul rostirii cuvântului,care mângâie firul mătăsos al ierbiişi alină suflarea fierbintea zburătorului,înălţând şineledincolo de hotarul scânteieriiunde, purificându-se,culorile visului nasceternă frumuseţe.

Poeme din volumul „La izvorulneuitării“ de Florica Ceapoiu

Temele în care se afundă, caîntr-un extaz, poeta, sunt celeale tuturor (trăirea, iubirea, tre-cerea) din ele făcâdu-şi drum deputere „către netrecere”. Se rea-lizează astfel o anume trăiniciea vieţii, „o împlinire în esenţialita tea acesteia prin iubire", sen-timent primordial, care creaiâ,dăinuie, statorniceşte...

Florica Gh. Ceapoiu - alăturide colegi din generaţiile de după

noi - se împlineşte cu har şi oanume fermitate (necesară) înhotarele creaţiei de bună cali-tate. Fiind a timpului de faţă (cubunele şi relele sale!), poeta esteslujitoarea pământului şi a ce-rului, a vegetalului şi a culorilor,a iubirii cu durerile şi bucuriileacesteia. Împlinindu-se înaceste permanenţe ale vieţii, ease implică cu dăruire reaşezăriinormale a lirismului românescîn tipare sănătoase, care, de-alungul timpului s-au îmbogăţitcu valori netrecătoare.

Radu Cârnaci

Înviereamă dezlipesc din cuvinte, depe lemnul din cruci, dinmorminte, dinadinsmă ridic şi merg mai departe,să trag linia de sub viaţăpe carte!

Naştereaca un proverbvindecat la timp, de cuvintem-am născut prin poeziecu sufletu'-nainte.legat la ochi de vise,cu versul şi cămaşa scoase,mă sprijineam în ea, ca-n oase !

Omul -Trensunt plinde oreadunate de pe drum,figuri de stil în declaraţii amo-roase,gravide ce-aşteaptăsă mai nască un nebuncu chipul dimineţii norocoase.de imagini sunt plin

ca un film în derulareneterminat,nopţi stinse în scrum de ţigarăşi vin, plutindîntr-un aer condamnatla mersul trenului pe viaţăfără gară!

Botanicăiubita meacu ochi de clorofilă,eu când te văd mă faccât o pupilă,ce se ascunde în acea plăcere:să-i fii tu margini,verde de vedere!

Poeme deDan Dobre

12


Eseu

Comentariu si traducerede Iulia Barcaroiu

- fragmente -Ci, Sire, nu e totul să fii al Franţei Rege,

Virtutea se cuvine vieţii să se lege;Fără virtute-un Rege işi poartă sceptru-n van

Şi-n mână el îl simte povară an de an.(................................................)

Astfel, pentru-a fi Rege, se cade să gândiţi,Supuşii, ca tiran, să nu vi-i chinuiţi.

La fel cu trupul nostru, şi-al Vostru e din humă;De suntem mici ori falnici, ne are Soarta-n mînă.

Domniile din lume se fac şi se desfac,Vin sau se duc aiurea după al Soartei plac,

Şi ele sunt adesea o flacără aprinsă, Ce-acum este vioaie iar în curând e stinsă.Ori, Sire, imitaţi-l pe Domnul, ce v-a dat

Un mare sceptru-n mână şi v-a încoronat:Cu-acela ce imploră fiţi bun şi milostiv,

Dar pedepsiţi orgoliul nebun şi agresiv...Nu fiţi trufaş cu alţii, nici batjocoritor,

Căci om sunteţi ca dânşii; apoi, sunteţi dator,Prin biruri mari, supuşii să nu vi-i sărăciţi;Fără motiv temeinic, războaie nu porniţi;

Si bunurile proprii să le administraţiCăci ele sunt destule în pace să vă-aflaţi.

Şi, de vă place, Sire, să fiţi scutit de gardă,Cu ochi buni se cuvine norodul să vă vadă,

Să vă iubească, poate, şi să nu-i fie frică;Nu prin încătuşare un Rege se ridică.

Cum trupul Vă e nobil, şi inima-i regală,Atrageţi deci muţimea cu mână liberală,

Şi nu uitaţi că răul cel mai devastatorEste un prinţ avar sau chiar răufăcător...

Fiţi bun ca prinţ: de seamă şi glorios să fiţi!Istoria întreagă s-o umpleţi cât trăiţi

Precum Carol cel Mare ori Carol Martel, poate,Şi nu lăsaţi mai marii poporul a îl bate,

Şi nici cumva norodul sa îi îngreţoşeze...Îmbrăcat prea pompos să nu vă-nfăţişeze,

Căci doar virtutea poate un Rege să îmbrace;Pe lângă-aceasta, toate în juru-i par sărace;Să Vă sclipească trupul de virtuţi glorioaseŞi nu, pe Voi, costumul în pietre preţioase.

Prieteni să doriţi mai mult decât averiCăci prinţii singuratici sunt trişti azi ca şi ieri.

Ca oamenii de bine, de veţi putea, să fiţi;Pe cei dintâi dintr-înşii se cade să-i iubiţi.Să pedepsiţi pe rău, de-i cazul, pe rebel.Nu fiţi plângău, şi furii să nu aveţi de fel;Pe faţă să se vadă ca sufletul vi-i drept,

Că sunteţi bun, amabil, onest şi înţelept.Şi, Sire, fiindcă nimeni nu poate-avea căderea

De-a pedepsi un Rege, aveţi atunci putereaDe-a vă mustra Voi singur, de veţi greşi cumva:

Pedeapsa cea divină, astfel, vă va ierta.Căci, Dumnezeu din ceruri, imperiu nesfârşit,

Din tronul său priveşte pământul negreşit,Şi-mparte fiecărui dreptatea sa egal,

Plugar de e acela ori poate neam regal.Şi îl rugăm cu toţii pe Voi să vă-ndrăgească,

Cum a făcut cu David, din spiţa cea regească,Şi-un sceptru linistit şi Vouă să vă dea,

Căci vană e puterea fără favoarea sa.

Un parcurs de mai mult de un secol dinspre as-cetism către bucuria vietii, de la mistica austerăspre deschiderea sufletului: aceasta e Renaşterea.

Călătoriile lărgesc orizontul, descoperirile ştiin-ţifice împrospătează tehnica, medicina redesco-peră trupul omenesc, filosofia umanismului işiidentifică în valorile anchităţii modele cu care săcombată învăţământul scolastic, întoarcerea latextele clasice generează reforme religioase, ar-tele se manifestă plenar, se deschid drumuri catreerudiţie.

Spirit reprezentativ pentru aceasta epocă,Pierre de Ronsard (1524-1585), este cunoscut înprincipal ca poet al iubirilor delicate. Exceptândatitudinea sa excesiv partinică in problema dispu-

telor religioase, intreaga sa creaţie stă sub semnulgândirii tolerante şi pacifiste.

Acest apropiat al regilor Franţei, pregătit pen-tru o carieră diplomatică pe care nu a reuşit să opractice din cauza unei surdităţi precoce, în cali-tate de poet oficial al Curţii, se adresează cu auto-ritate si respect viitorului monarh, pe atunci învârstă de numai 12 ani. Pătrunse de gravitate şinobleţe, sfaturile pe care i le dedică în " Institutionpour l'adolescence du roi Charles IX / Instituirepentru adolescenţa regelui Carol al IX-lea" , con-cepute ca o platformă educaţională, se constituieîntr-o adevărată lecţie de comportament pentruorice conducător de ţară, iar claritatea formei încare sunt redate le conferă şi astăzi credibilitate.

Pierre de Ronsard

Instituire pentru adolescenţa Regelui Carol al IX-lea

13


Eseu

Al. Florin ŢENE

Revistele (Contimpo-ranul, Viaţa românească,Convorbiri literare, Unu,Semănătorul, etc. ), coti-dienele ce aveau paginisăptămânale de culturăşi editurile publicau ogamă diversă de litera-tură, fapt ce putem spu-ne că exista o adevăratăorientare democratică înprogramul lor editorial.“Contimporanul“ (1922-1932 ) lui Ion Vinea pro-mova modernismul deavangardă, în această pu-blicaţie găsim semnătu-rile lui Gherasim Luca,Tristan Tzara, Ilarie Vo-ronca, Geo Bogza, Bru-nea-Fox, „Viaţa Ro mâ-nească“în care descope-rim semnăturile lui Sado-veanu, Garabet Ibrăi -leanu, George Topârcea-nu, Ionel Teodoreanu şimulţi alţii.

Tot în aceast timpscriitorii cu gândire so-cialistă se încadrau încontextual democraticexistent în ţară. Ei (Al.Sahia, Panait Istrati,Bogza, Brunea-Fox, Pa-nă etc.) promovau ideileunui socialism europeandemocratic.Chiar PanaitIstrati după vizita făcutăla Moscova s-a lămuritde „socialismul“ promo-vat de sovietici, publi-când în acest sensarticole în care dezvăluiaadevărata faţă a ideolo-giei bolşevice impusă deStalin şi acoliţii lui.

În această perioadăfrancezul Jean-Paul Sar-tre(1905-1980 ), filozof,prozator, dramaturg şieseist, având idei destânga, fondatorul exis-tenţialismului ateu prinlucrarea “L`etre et le

neant“ (Fiinţa şi nean-tul) publicată în 1943dezvăluia teza libertăţiiindividului, a necesităţiiobţiunii, a libertăţii de-terminată de intenţiona-litatea continuă aconştiinţei. A avut legă-turi strânse cu URSS.Tot în acestă perioadăLouis Aragon, poet şiprozator francez, soţulElisei Triolet aderă în1927 la comunism, pu-blicând în 1949-1951 ro-manele de angajarepolitică “Comuniştii “şi“Săptămâna patimilor“(1958). În 1946 publică„regimul comunist“. Totîn Franţa, Henri Bar-busse ( 1873-1935), mili-tant comunist, iniţia -torul mişcării pentru pa-ce, publică proză realistăîn genul lui Zola. Princi-pala lui lucrare este ro-manul ”Focul “. Aceştitrei scriitori francezisunt suspectaţi că au co-laborat cu serviciile se-crete sovietice, cutemutul KGB.

Spre deosebire deaceşti scriitori francezi,(şi ca ei mulţi alţii din di-ferite ţări europene, careau colaborat cu serviciilesecrete moscovite, în fo-losul unei ideologii cri-minale, numită comu -nism) se pare că în Ro-

mânia, scriitorii nu auaderat şi nu au făcut„jocul“ Moscovei. Nicimăcar Constantin Do-brogeanu-Gherea sauAl.Sahia, care au avutaceastă tendinţă de a “juca” cum cânta aparatulde propagandă sovietic,nu s-au înscris pe traiec-toria moscovită. În ţaranoastră democraţia seinstalase definitiv, semodernizase economia,indicele de creştere al eiera în ascensiune şi da-torită Casei Regale. Iarscriitorii, crescuţi în de-mocraţie şi educaţi, scri -au în spiritul acesteia.Ci titorii provenind dinrândul maselor nu gus-tau ideologia marxist-co-munistă străinăspiritului şi fiinţei româ-nului.

IV. Literatura românăîn defavoareademocraţiei,

slujnica unui regimcriminal-comunismul.(realismul- socialist)

Odată cu intrarea tan-curilor ruseşti în ţară înaugust 1944 şi elimina-rea persoanelor compe-tente din aparatul de statşi din întreprinderileeconomice, înlocuirealor cu membrii P.C.R.

sau simpatizanţi (sep-t e m b r i e - o c t o m b r i e1944), formarea guver-nului condus de dr.Petru Groza (6 martie1945), votarea la 3 au-gust 1948 de către MareaAdunare Naţională alegii prin care întreg în-văţământul este unificatşi laicizat, şi transforma-rea Societăţii ScriitorilorRomâni în UniuneaScriitorilor, literatura ro-mână devine o unealtă înpropaganda de partid.Aceasta promovând rea-lismul socialist al unuiregim tota- litar impusde sovietici. Sunt excluşidin noua organizaţiescriitoricească scriitori acăror operă nu se înca-dra în ideologia marxist-leninistă, cum ar fi:Radu Gyr, N. Crevedia,Lucian Blaga,Vasile Voi-culescu şi mulţi alţii.Sunt interzise operele luiGib Mihăescu, Pillat, Ar-ghezi, Nichifor Crainic,Octavian Goga, MirceaVulcănescu etc. Din 1944până în 1950 Mihai Emi-nescu a fost interzis da-torită poeziei „Doina“.Din literatura universalăsunt interzişi: Platon,Spinoza, Nietz sch, Ber-gson, Edgar Poe, Gide.

Va urma

Literatura în folosuldemocraţiei (2)şi democraţia în slujba

culturii la români, dar şi înfolosul dictaturii comuniste

14


Cronică

Victoria Milescu

Deşi a scris şi proză,Monica Mureşan estepoetă – prin structură,prin calitatea percepţieisenzoriale, prin expresi-vitatea unui limbaj sub-til şi rafinat. Cărţile pecare le-a semnat până laaceastă oră nu sunt nicimulte, nici puţine, avândîn vedere preocupareaautoarei a de a venimereu cu ceva nou, cualtă provocare literarămizând pe receptivitateaunui lector sensibil şicultivat. Pe acest teren,al informaţiei culturale şial emoţiei camuflate subautoironie şi jemanfi-şism, îşi construieşteMonica Mureşan caste-lele ei de cuvinte, casteletranslucide, limpide, ca,,umbra unei idei‘‘, cumspune Nichita Stănescu,de la care poeta a învăţatjocul cu mărgelele de sti-clă ale iluziei. Recenta sacarte, Femeie la poartaraiului de sticlă (EdituraNouă, Bucureşti, cu oprefaţă de Aureliu Gocişi o postfaţă de HoriaGârbea) ne propune unpoem dramatizat, cupersonaje reale şi fictive,cu schimbări de decorurişi catapultări în planurispaţio-temporale ce seîntretaie, se suprapun,făcând din coincidentiaoppositorum un princi-piu al artei ei poetice.Lectura solicitantă in-dică o autoare versată,care ştie bine regulile jo-cului, pe care îl joacă se-rios, fără avertismentesau explicaţii, fără me-najamente. Se mişcă re-pede pe un teritoriucrepuscular. Dacă nu aisuficientă imaginaţie, nu

vei putea să o urmezi învariile ipostaze şi trave-stiuri, precum în teatrulde umbre, unde irealita-tea e mai puternică decâtrealitatea. O primă tră-sătură, originalitatea,pare a fi conformă cufirea autoarei, cerându-şi firesc dreptul la viaţăşi la moarte în fiecare ta-blou zugrăvit cu pastă deperle împrumutând ae-rului irizaţii discrete. Secreează astfel o atmos-feră de basm, unde e locpentru magie, ritualuri,surprize şi, cum să nu,pentru o poveste de dra-goste, abia întrezărită şitotuşi inima întregii na-raţiuni poetice. El şi ease întâlnesc prin hazardsau programat, fie într-un banal spaţiu citadin,

fie într-unul suprarea-list, unde fiecare îşi ali-mentează sentimenteledintr-un trecut viitor.

Cartea vorbeşte des-pre iubire, moarte, cre-dinţă, dar mai alesdespre libertate, ce seobţine prin imposibilaevadare din prezent, dintrup, din vis. Dar cândeşti femeie, libertatea arecel puţin o nuanţă înplus, căci femeia îşi do-reşte mai mult decâtorice identitate proprie,conştientă fiind de re-sursele ei, de farmeculpersonal – armă de se-ducţie dar şi de distruc-ţie. Ea se remarcă prinacuitatea observaţiei,prin analiza făcută cu fi-neţe de laser neîndură-tor dar terapeutic pentru

univers. Ea se exprimăsimplu, alteori înenigme. Reflecţiile, jude-căţile, sentinţele suntameliorate de un limbajcolocvial. Despre lucru-rile grave se vorbeştelejer mărind astfel efec-tul dramatic: ,,De fapt,de la ce a pornit totul: /cred că ne iubiserăm/dar fără experinţă fiind,/am evadat în viitor.//Umblă vorba că acolopoţi începe o viaţă/nouă/ şi găseşti a douatinereţe.‘‘ Evadarea îniluzie are şi revers, re-prezentând aspiraţiaspre concretul palpabil,omenesc. Motivul recu-rent al inimii, unul din-tre motivele ce dauunitate estetică volumu-lui, sugerează legăturacu inima lucrurilor decare suntem legaţivrând-nevrând, prin,,materializarea‘‘ iluziei.,,Modelez o inimă/ iariluzia îmi înroşeşte/ un-ghiile/ şi ochii mi seumplu de sânge// muşcasperităţile marginilor/cum îţi rotunjisem cudinţii/ unghia ruptă dincarne, la mare.// Inimaîmi înroşeşte gura/ iarbuzele/ prind contur deinimă.// Iluzia se trans-formă/ într-o bucată decarne/ ce ia forma/ uneiinimi sângerânde// lă-sând să cadă stropimari/ cât mărgelele melede granate...‘‘.

Un alt motiv şi proce-deu de coagulare idea-tică este cel almărgelelor, văzute ca ac-cesoriu al cochetăriei fe-minine, ca mătănii, caobiect ritualic. Ele pot fi

Irealitateamai puternică

decât realitatea

Continuare înpagina următoare�

Monica Mureşan Victoria Milescu

15


***

şi mici boabe îngheţatede rouă ce refectă uni-versul, în care ne oglin-dim cu toţii, în existenţanoastră desfăşurându-se ritmic, sferic. Ele suntgaranţia derulării paş-nice a zilelor, nopţilor,ciclurilor de viaţă, rupe-rea şiragului simboli-zând destructurarea,stricarea echilibrului, acontinuităţii, accidentul;fapt ce ar favoriza apari-ţia unor breşe în arhetipcreând acele fiinţeaneantizate, ,,piezişe‘‘,,,paralele‘‘, inadaptate,incongruente vizavi devreuna din lumile posi-bile. Monologul alter-nează cu dialogul dintrepersonaje aparţinândunor lumi concurente,paralele, ce se scurtcir-cuitează uneori descăr-când energii, impresii,informaţii: ,,Dintr-o datăapăru din nou pieziş./ -Uite, îţi dau mărgelelemele - , am îmbunat-o,şi/ spune-i bărbatuluitău să nu ţi le mai rupă./- Eu nu pot vorbi cu elpentru că/ nu înţelegechestiile astea femeieşti/şi îi este frică, el nici nuse mai uită la/ mine...peel nu am cum să-l ajut,pe tine – da!/ Mai trecipe aici, poate facem unnegoţ,/un schimb‘‘.

De sticlă fiind, mărge-lele mai indică şi o femi-nitate cu potenţialvulnerabil, feminitate pecât de strălucitoare peatât de fragilă şi cu atâtmai preţioasă. Unul din-tre cele mai emoţionantepasaje redă o secvenţă

erotică pe fondul inte-racţiunii ironice dintremirabil şi macabru: ,,darera ziua lui/ şi atunci înlipsă de idealuri/ şi in-spiraţie m-am dus la ma-gazin/ şi m-am rugat/ sămă ambaleze frumos lapachet,/ în femeie!// Amsunat la uşă.// M-a luatîn braţe/ şoptindu-mi/că sunt cel mai frumoscadou/ pe care i l-a făcutviaţa.// Pe când mă to-peam/ am mai apucat/să-i urez:/ - La MulţiAni, Moartea mea!‘‘ Înpofida tonului volunta-rist, transpare o dozăsemnificativă de afect fe-minin, de gestualitate ti-pică a femeii ce-şi asumăstatutul particular, în ca-drul celui de trăitor creş-tin, autohton, legat înspecial de cele două marisărbători religioase, Cră-ciunul şi Paştile, relevantfiind aici episodul vopsi-rii ouălor roşii, care cer omică jertfă de sânge, de-plin înţeleasă şi accep-tată. Şi totuşi, nu estevorba de o fiinţă cano-nică, dimpotrivă. Gân-deşte, deci serăzvrăteşte. Iar în toaterăzvrătirile este Dumne-zeu. Dialogul cu divinita-tea se desfăşoarănefiresc din punctul devedere al dogmei, în vir-tutea unei dignităţi ul-tragiate, încercând săopună presiunii unuidatum fatal postura deteatralitate versatilă, deînscenare, de mască înideea că lumea este o im-ensă scenă, unde însuşicreatorul suprem poate

improviza ori chiar re-giza iluziile. Protagonistaspune, la un momentdat, ca din întâmplare,cu falsă drăgălăşenie:,,Doamne, ce m-ai supă-rat!‘‘. O replică dură, cen-ar putea fi acceptatăaltfel decât sub mascaunui rol, pe care vrând-nevrând trebuie să-ljoace. În clipele de sin-gurătate planetară, se ri-dică o rugăciune înnumele parcă a tuturorp ă m â n t e n i l o r :,,Doamne, caută princer/ o primăvară/ şi dă-ne-o nouă/ drept des-ăvârşire/ a pământuluidin noi!‘‘Uneori eroinaîşi propune să se trans-forme în prinţesă aştep-tându-şi prinţul înbucătărie, transfigurareafiind menită să facă maisuportabil prezentul.,,Dar prinţul întârzie, elstă peste program/ larăzboi/ sau la vreun tur-nir...‘‘.

Scriitura este alertă şidensă, uneori chiar elip-tică. Fiind vorba de unpoem dramatizat,(drama, în greceşte în-semnând acţiune), seapelează la o serie deefecte dinamice, ţinândde răsturnări volume-trice, inserţii de alter

ego, voiajuri, însoţite detrimiteri spre simbolurioculte, ezoterice, nelip-sind nici cărţile de joc,interfaţă a unei lumi mo-zaicate funcţionând prinjoncţiuni subsidiare. Dinvăzutul sau din nevăzu-tul unor interstiţii lar-vare apar entităţi cu careeroina interacţionează, şicea mai mare spaimă a eieste de a nu deveni ,,pa-ralelă‘‘, de a nu se des-prinde cumva deanvelopa umanităţii şi anu se mai putea întâlnicu semenii pe aceeaşi vi-braţie mental-spirituală.Întregul eşafodaj pare ase subsuma unei ideicentrale – aceea de a ră-mâne încă aici, într-olume, nu cea mai bunădar cunoscută, în timpulnu cel mai bun dar pre-ferabil unuia inexistent.Spaimă de necunoscut?Nu, compasiune faţă deceea ce există nu se ştiepână când. Stabilitateamult-dorită în vortexulgeneral înseamnă şi unimpediment pentru celce rămâne cu spaime saucu speranţe, prudent, lapoarta raiului de sticlă, şiel o iluzie, ce s-ar puteasparge la primul ciocă-nit, la primul strigăt deîncântare sau de groază.

Irealitatea...continuare din pagina 15

16


Eseu

Poetă, traducătoare,eseistă; profesor, ziarist,diplomat; director artis-tic şi vicepreşedinte alFundaţiei Academia In-ternaţională Orient-Oc-cident; director artistic şipreşedinte al JuriuluiFestivalului Internaţio-nal „Nopţile de Poezie dela Curtea de Argeş“, Ca-rolina Ilica s-a născut ladata de 19 martie 1951, însatul Vidra, comuna Vîr-furile, judeţul Arad, Ro-mânia. A absolvit LiceulPedagogic din Arad şi aFacultatea de Filozofiedin Bucureşti, fiind apoiprofesor la Liceul Peda-gogic din Arad (3 ani),redactor la ziarul „Scân-teia Tineretului“ şi„SLAST“ din Bucureşti,iar după 1989 publicistcomentator la ziarele „Ti-neretul liber“ şi „VoceaRomâniei“, semnând re-portaje, eseuri, cronici,poezie, traduceri etc., in-terviuri cu personalităţiromâne şi străine.

În anul 1975, devinemembră a Uniunii Scrii-torilor din România, iardin anul 1994 diplomatîn Republica Macedonia.

Împreună cu poetulDumitru M. Ion, înteme-iază în anul 1997 Funda-ţia şi Organizaţia

Culturală Academia In-ter na ţi- o na lă Orient-Oc-cident, cu mai multeprograme, între care şiFestivalul Internaţional„Nopţile de poezie de laCurtea de Argeş“ (la cele12 ediţii de până acum auparticipat circa 700 deautori din întreaga lume),Festivalul Tinerilor Poeţi(din 2 în 2 ani) etc.

La 14 ani publicăprima poezie în ziarul„Flacăra roşie“ din Arad;ca liceană a obţinut Pre-miul Tineretului la Con-cursul „Nicolae Labiş“ dela Suceava; prima cartei-a apărut în perioadastudenţiei, la 23 de ani,în urma câştigării Pre-miului I la Concursul dedebut al Editurii „Emi-nescu“ din Bucureşti(1973);

A semnat 24 de cărţide poezie (din care 9 se-lecţii tematice sau anto-

logii critice), 1 volum deeseuri (însoţite de tradu-ceri) despre mari poeţi ailumii, 81 de volume detraduceri, singură sau încolaborare, de la texteale Egiptului antic pânăla candidaţi Nobel pre-cum Mateja Matevski,Adonis ori Seamus Hea-ney (Premiul Nobel pen-tru Literatură, 1995), 24volume din lirica sa fiindpublicate în 30 de limbi.

A primit, de aseme-nea, 30 de premii naţio-nale şi internaţionalepentru poezie, traduceri,jurnalism cultural, inte-grare europeană;

În palmaresul săuintră numeroase partici-pări la festivaluri lite-rare, congrese, simpozi-oane, târguri de carteetc., naţionale şi (la peste60) internaţionale, în:Iugoslavia, S.U.A., Gre-cia, Turcia, Bulgaria, Un-

garia, Rusia, RepublicaMoldova, Armenia, Ge-orgia, Spania, Columbia,Irak, R. Macedonia, Ser-bia, Muntenegru, Fran-ţa, Italia, Tunisia, Croa-ţia, Ucraina, Israel etc.

Acestea sunt, în mare,reperele unei prodi-gioase activităţi artistic-cultural-socială, cu careCarolina Ilica se prezintpla acest ceas aniversar.Suntem siguri că în vir-tutea forţei sau a nelini-ştii creatoare cu care afost hărăzită, valoroasapoetă îşi va continua as-censiunea. Îi dorim ast-fel toate cele bune, darmai ales sănătate cât cu-prinde şi noroc în tot ceva întreprinde de acumîncolo.

La mulţi ani, CarolinaIlica.

A consemnatIon Iancu Vale

Carolina Ilica,la aniversare

Pe Carolinao privimca Floare

Grigore Grigore

Moto: Raza soarelui coboară până-n creştetul ei.Ea ducea mai departe lumina până-n pământ.

O! Zilele şi nopţile se ducîntr-o eternitate tutelarăşi prin secunde tainic timpul zboarăiar zborul e şi viaţă e şi truc.

Facem ce facem, uneori ce ştimcând libertăţii ne-am propus cununăşi din durerea zilelor comunăsperăm prin poezie să ieşim.

Mai pleacă-o mamă, o copilă creşte,spirala viselor se ofileşte,că mult prea rar primim cât se cuvineşi mult prea des plătim drepturi puţine

Dar oricât rău şi-oricâtă disperarePe Carolina o privim ca Floare.

17


Poezie

Puţin mai mult (poem dublu)a) Cele mai frumoase poeme

Cele mai frumoase poemeNu le-am scris (încă).

Doar le-am visat,uitându-le în zori.

Vag şi rar am putut recuperaspuma unui epitet,

cochilia unei metafore,valul unui vers.

Imperfecte, însă,ca orice amintire.

Alteori am visat volume întregiPe care tocmai făceam ultima corectură

Dând bun de tipar.Dar le-am pierdut şi pe ele, trezindu-mă,

Aşa cum noi oamenii ne pricepem să pierdemUneori totul!

Dar, poate, au ajuns la Tine, Doamne!În biblioteca inimii Tale...

Căci nu în zadar se tot spune:Ce e frumos

îi placePână şi Domnului Dumnezeu!

b) Puţin mai multNu ştiu decât să cânt aici, pe lume.(De altceva nu-s bună de nimic?)

Şi-n loc de-averi: doar nume şi prenume,Unul mai mare, celălalt mai mic.

Dar unde e iubitul? Maica, unde?Apoi copilul? Unde-i Dumnezeu? –

De mine chiar în mine El se-ascunde,Cum se ascunde binele în rău.

Copilul, crescător – tot mai departe,Măicuţa,-mbătrânind – tot mai demult.

Iubitul cu uitarea mă împarte

Până-ntr-atât că nici nu m-am născut.Din ce-am avut nimic n-am pus deoparte.

Decât... Decât să cânt. Puţin mai mult.

Eu şi prietena mea– Manuelei –

E toamna înaltă (ca o iubireCe se întoarce în pieptul tânăr)Până ce frunza ajunge sub talpă

Trece prin noi tot cârdul de lebedeAl aşteptării

De unde tristeţe? Prelungi şi suaveSunt mâinile noastre încă ferite

De lanţul şi de zelul căsnicieiFilele cărţilor fruntea băieţilor

Ele mângâie

De unde tristeţea? Stătutele parcuriSau somnul din cei despărţiţi o emană?

Fugim de la cursuri să plângem pe frunzeEu şi prietena mea eu şi prie-

Prietena mea

Să-nveţe singurPorfirul precum sângele? Mai bine

Să spun că sângele e ca porfirul.Prin rămurişul tinerelor vine,

Nerăbdător de sprinten îşi împânzeşte firul.

Împurpurează fragedul obrazŞi-apoi, cu a sfielii-mpovărareApasă pleoapa: ochii în extazÎnvăluindu-i cu-ale lor petale.

O, nu-l opri de vrea să se mai joace,Iar când e ostenit, dă-i bună pace.

Ca pe un prunc îl lasă-n libertate:Să-nveţe singur jocurile toate.

FlorileAbia ai aşteptat să vină vara.Şi a venit şi n-ai cu ea ce face.

Vezi, florile încep să se dezbraceDe pe lumină, nici n-aşteaptă seara

Ori noaptea, când e-un farmec să fii goală.Dar cui se dau, chiar nimenea nu ştie?

Vreunui mort ce are gura vie,Sorbindu-le pe rând, cu-ncetineală.

Poeme din volumul„Puţin mai mult“

de Carolina Ilica

18


Cronică

Preot IonAlexandru Mizgan

Constatăm în ultimavreme că puţini jurna-lişti şi oameni de culturămai abordeză subiectecare vorbesc despre des-tinul tragic al neamuluiromânesc în trecut şiprezent. Recent tânăruljurnalist şi scriitor de pemelegurile Năsăudului,Menuţ Maximinian, aabordat un subiect deli-cat din istoria trecută şiprezentă a românilor dinOdorheiu Secuiesc, caretrăiesc drama de a fi mi-noritari în propria ţară şide a fi supuşi unui intensproces de deznaţionali-zare. Cartea de faţă s-anăscut în mintea şiinima tânărului jurnalistbistriţean Menuţ Maxi-minian în momentul încare se documenta pen-tru cartea sa Chip deînger (Bistriţa, 2008), încare prezenta situaţiatristă a şcolii româneştipe cale de dispariţie laOdorheiu Secuiesc, pre-cum şi situaţia aşeză-mântului Sfântul Iosifdin aceiaşi localitate.

Prin această carte au-torul aduce în discuţie oproblematică evitată demulte ori de către clasapolitică românească: si-tuaţia dramatică a comu-nităţii românilor dinHarghita şi Covasna, mi-noritară în acea zonă, su-pusă unui proces dedeznaţionalizare, chiarde „purificare etnică” înopinia autorului. MenuţMaximinian sesizeazăfaptul că autorităţile po-litice româneşti, dinoportunism politic, afla -te de 20 de ani în cârdă-şie cu UDMR, sunt

nepăsătoare faţă de dra -ma românilor din aceas -tă zonă a Transilvaniei.Jurnalistul bistriţeanatrage atenţia asupra pe-ricolului agresiunii mi-norităţii naţionale de ve- nită majoritară la nivellocal, asupra majorităţiitransformată în minori-tate locală. Autorul de-plânge în demersul săujurnalistic- istoriografic,diferenţa între minorita-tea maghiară din Româ-nia şi minoritatea româ -nească din Harghita şiCovasna. Deşi în Româ-nia maghiarii sunt mino-ritari aceştia sunt bineprotejaţi de autorităţileromâneşti cu tot felul delegi şi proiecte speciale,maghiarii având şcoli înlimba maghiară, facul-tăţi, ziare, radio, televi-ziune etc, în vreme ceromânii minoritari înaceastă zonă nu au niciun drept. Nu întâmplă-tor volumul se deschidecu un capitol intitulat:Străin în propria ţară.

La început autorulprezintă Zona Odorhei,situaţia administrativă,configuraţia etnică şi

confesională, conformre censământului din 1930,precum şi MunicipiulOdorheiu-Secuiesc. Au-torul face o incursiune înistoria acestui oraş pre-cum şi a întregii Transil-vanii din vremea dacilorpână în prezent. Suntprezentate argumenteleistorice care dovedesccontinuitatea românilorpe aceste meleaguri, pre-cum şi asupra greutăţilorşi vicisitudinilor istoricepe care le-au avut de în-fruntat românii în istoriepână în vremea noastră.Autorul accentuează lup -ta sau ofensiva îndrep-tată de autorităţile ma -ghiare ale timpului îm-potriva şcolii româneştimai ales în vremea luiApponyi (1907). Se a -trage atenţia că situaţiaromânilor s-a înrăutăţitodată cu aşezarea secui-lor în secolul al XII-leacitând în acest sens pe is-toricul P.P. Panaitescu.Sunt prezentate toate în-cercările prin care autrecut românii dinaceastă zonă în decursulveacurilor. Un momentdramatic din viaţa co-

munităţii româneşti dinOdorheiu-Secuiesc a fostdecembrie 1989 când co-munitatea românească afost supusă ameninţări-lor de tot felul. Autorulevocă faptul că se agăţauîn copaci pancarte laadresa românilor degenul: „Veţi vedea ce veţipăţi la noapte”. Era oaluzie la masacrele să-vârşite de trupele hor-tyste maghiare la Ip şiTrăznea. În acea vremede decembrie 1989 s-auincendiat depozite şianumite fabrici. Preotulortodox Nicolae Călu-găru din Odorheiu-Secu-iesc a fost ameninţat cumoartea şi i s-au spartgeamurile de la casa pa-rohială, fiind necesarăintervenţia soldaţilorpentru ca lucrurile să nudegenereze. Autorul a -minteşte şi de asasinareaşefului Securităţii locale,Dumitru Coman, care afost maltratat şi apoispânzurat în centrul ora-şului. Autorul prezintă şidrama călugăriţelor gre -co-catolice a ordinului„Inimii Neprihănite” ca -re administrau orfelina-tul din localitate, şi carela scurt timp după 1990au fost silite să pără-sească acest aşezământde caritate pentru faptulcă aparţin naţiunii ro-mâne. Urmele şovinis-mului maghiar din a -ceastă parte a ţării suntcuprinse în cuvântul luiOrban Balazs (secolulXIX) care afirma că: „Ţi-nutul Odorheiului esteatât de maghiar, încât şipasărea ciripeşte în un-gureşte”.

Într-un alt capitol in-titulat Dezrădăcinarea,Menuţ Maximinian pre-

Menuţ Maximinian

Rădăcini ÎmprumutateEditura Karuna, Bistriţa 2009, 294 pag;

MenuţMaximinian

AlexandruMizgan

19


***

zintă aspecte istorice înce priveşte naţiunea ma-ghiară şi evoluţia ei întimp. Este prezentată ve-nirea şi stabilirea ungu-rilor în Câmpia Panonicăşi ocuparea treptată aTransilvaniei de cătreaceştia, precum şi creşti-narea lor în ritul ortodox(bizantin). Autorul aratăetapele cuceririi Transil-vaniei de către unguriarătând că prezenţa ro-mânilor în Transilvaniaa fost în mod continuuconstantă, iar ponderealor numerică - în com-paraţie cu celelalte etnii- a fost neîntrerupt recu-noscută. După ce seaminteşte de aşezareasaşilor în Transilvania(secolul XII), autorulprezintă şi situaţia reli-gioasă a românilor dinaceastă zonă şi luptadusă de aceştia în vede-rea păstrării ortodoxieiîn faţa prozelitismuluicatolic, calvin şi greco-catolic. Toţi aceştia ur-măreau să-i rupă peromânii ortodocşi dinTransilvania de legătu-rile lor cu românii dinMuntenia şi Moldova.Autorul arată că toate în-cercările de a-i rupe peromâni de Biserica Orto-doxă au fost sortite eşe-cului, doar unii dintreromâni acceptând unireacu Biserica Romei dinconsiderentul de a se bu-cura de privilegiile naţiu-nilor recepte.

În capitolul „IcoanaBiruinţei“, Menuţ Maxi-minian scoate în evi-denţă rolul jucat deBiserică în menţinereavie a spiritului româ-nesc, Biserica generândşi coagulând în jurul ei ointensă viaţă comuni-

tară, în ciuda ofensiveide maghiarizare declan-şată de autorităţile localemaghiare împotriva ro-mânilor în decursul tim-pului. Tânărul jurnalistmenţionează faptul că înmai multe localităţi culocalitate mixtă româniiortodocşi au fost trecuţicu forţa la confesiunilemaghiare. Autorităţilema ghiare locale au merspână acolo încât au dis-pus ca în şcolile confe-sionale ortodoxe şi gre -co-catolice până şi reli-gia să fie predată înlimba maghiară. Autorulprezintă cronologic, în-ce pând cu secolul alXIX-lea, încercările demaghiarizare la care aufost supuşi românii dinaceastă parte a Transil-vaniei. Autorul reţine şicâteva aspecte negativedin viaţa şi istoria româ-nilor din fostele scauneromâneşti, de care se facvinovaţi românii înşişi:folosirea prioritară a re-zistenţei pasive, cedărileşi compromisurile făcutepentru păstrarea unorprivilegii, lipsa unor răs-punsuri adecvate la pro-vocările specifice fiecăreietape istorice, disensiu-nile dintre Biserica Orto-doxă şi cea greco- cato -lică, deficienţe în organi-zarea comunitară etc.

Tânărul jurnalistMenuţ Maximinian ara -tă că viaţa românilor dinsecuime a fost marcatăpe toată perioada inter-belică de persoana mi-tropolitului Nicolae Bă -lan (1888-1955), origi-nar din Blăjenii de Jos(Bistriţa-Năsăud), careva face mai multe vizitepastorale în zona secui-zată. Mitropolitul Nico-

lae Bălan a făcut primavizită în secuime în 1921,vizitând toate parohiile,încurajându-i pe preoţişi credincioşi prin cu-vinte ziditoare. Autorulprezintă şi activitateapreotului Liviu-Galac-tion Munteanu care întimpul prigoanei hor-tyste a rămas sub ocupa-ţie maghiară înfruntândalături de românii ră-maşi urgiile hortyştilormaghiari. Drama preo-tului Liviu-GalactionMun teanu va continuasub comunism când afost aruncat în temniţă şisupus la mari privaţiuni.Este prezentată apoi mi-siunea episcopului de as-tăzi din Harghita şiCovasna, în persoanaPreasfinţitului Ioan Sele-jan, căruia îi revine mi-siunea de a-şi desfăşuraactivitatea într-o zonă încare etnicii maghiarisunt în proporţie de80%. Cu toate acesteaepiscopul Ioan Selejanreuşeşte să adune la unloc pe români atât dinpunct de vedere religios,cultural şi civic. Este pre-

zentată apoi viaţa reli-gioasă a românilor dinbazinul Odorhei.

Într-un alt capitol in-titulat Puterea Slovei au-torul prezintă istoriaînvăţământului româ-nesc din această zonăcare merge pe acelaşifăgaş cu cel al bisericilorromâneşti. Autorul aratăcă în tinda modestelorlăcaşuri de cult sau în lo-cuinţele dascălilor bise-riceşti şi a preoţilor, aufiinţat cele mai vechişcoli româneşti confesio-nale atestate documen-tar. Tradiţia pedagocicăşi a frecventării de cătreromâni a şcolilor dinOdorhei este atestatăîncă din secolele XVII-XVIII. Biserica va veni înajutorul şcolilor secuieştidin secuime. Astfel pen-tru salvarea sentimentu-lui naţional şi a limbiiromâne, sinodul mitro-politan de la Sibiu aacordat în 1875 un ajutorde 3000 de florini şcoli-lor din secuime.

Va urma

20


Eseu

Mircea Cotârţă

Distrugerea Tabrizu-lui ar fi însemnat un pu-ternic regres pentrudezvoltarea economică alumii arabe, în respec-tiva zonă. Renunţând laobiceiul lor de a rade depe suprafaţa pământuluiorice oraş cucerit, mon-golii au dat dovadă nunumai de înţelepciune,dar şi de o modernizarea gândirii, în ceea ce pri-veşte strategia lor econo-mic-financiară, ca săfolosim un termen mo-dern de analiză. Maimult chiar, ilhanul Per-siei, Ghazan, sedentari-zat şi convertit la islam,va face din Tabriz, în1295, capitala regatului,atrăgând prin politica sa,cum se spune azi, econo-mică, socială şi culturală,crema savanţilor, artişti-lor, arhitecţilor şi con-structorilor. Din fastulmedieval al Tabrizului,în prezent, nu a mairămas mare lucru. Zgu-duit de nenumărateseisme, Tabrizul con-temporan este un con-glomerat modern debeton şi asfalt. A rămastotuşi funcţional, de-alungul timpului, ceea cei-a uimit şi pe cei trei ve-neţiei: cel mai marebazar din Iran, ce figu-

rează pe lista monumen-telor istorice, consideratpatrimoniu al umanită-ţii, de către UNESCO.Azi, ca şi pe vremea luiMarco Polo, avem in-tacte galerii lungi de 35de kilometri, acoperitecu bolte şi domuri, plineochi cu mărfuri ce i-aufăcut pe europeeni să vi-seze la minunăţiile celoro mie şi una de nopţi:mirodenii, stofe, ţesă-turi, metale şi pietre pre-ţioase, bijuterii. Acum caşi pe vremea lui P olo, ainevoie de mai multe săp-tămâni pentru a cotrobăiprin fiecare colţişor albazarului din Tabriz,pentru a lua la rând fie-care prăvălie din acestameţitor labirint al mi-nunilor orientale, undeauzi toate limbile vechiiPersi: turcă, farsi, azeră(aceasta din urmă vor-bită şi în Azerbaidjanuloriental). Ajuns în Ta-briz, Marco Polo con-semnează în cartea pecare o va dicta tovarăşu-lui său de temniţă: “Estede văzut că oamenii dinTauris (Tabriz) trăiescdin negustorie şi dinartă, din vânzarea tutu-ror felurilor de stofe dinmătase aurită în diferitemoduri, din abundenţade bijuterii şi din curajulextraordinar pe care-lau”. Bazarul este imens,aşa cum era şi în secolulal XIII-lea. Nimic nu l-aputut distruge sau mic-şora, ca suprafaţă. Este

aşa de mare, încât estestructurat pe cartiere.Înghesuiala cea maimare este în cartierul ţe-sătorilor şi tapiserilor,grupaţi pe artera Moza-raffieh. Cei din Mozaraf-fieh sunt consideraţielita bazarului. Sunt mo-tivul de mândrie al baza-rului, iar ei ştiu asta. Întimp ce hamali muscu-loşi, exact ca pe vremealui Marco Polo, cară maimulte carpete de odatăsau trag, în locul asini-lor, de şaretele cu douăroţi, pline până la refuzcu tot felul de covoare,făcându-şi drum primmulţimea gălăgioasă, ne-gustorii scutură de prafşi întind, pe aleea cen-trală, cele mai frumoase,cele mai scumpe covoarepe care le au, supu-nându-le comentariloradmirative ale celor cetrec şi se opresc în drep-tul lor. Unele dintreaceste covoare înseamnăani buni de muncă. Va-rietatea motivelor orna-mentale a covoareloreste infinită, de la celeclasice cu medalion cen-tral având multiple va-riaţii de motive florale,cele rustice, folosite lafaimoasele kelimuri aletriburilor nomade, pânăla cele mai uimitoare,chiar derutante, precumreproduceri după Wat-teau sau da Vinci, ceamai frecventă pe covoarefiind Jocona sau MonaLisa, după cum i s-a mai

spus. Desigur, ca motivornamental nu lipsescnici ţărăncile cu celulităabundentă, desigur pre-zentate în clasica, de ha -rem, îmbrăcăminte, gi -neceuri sugestive sau ne-lipsita odaliscă langu-roasă ce i-a fermecat peromanticii secolului alXIX-lea. Pe vremea luiMarco Polo frica de pu-terea politică şi linguşi-rea acesteia nu se afişauîn public. Acum, în oriceprăvălie a bazarului dinTabriz, vezi portretelecelor doi conducători airevoluţiei islamice, pusecu grijă la vedere: ayato-lahul Khomeyni şi urma-şul său spiritual,ayatolahul Khamenei.

În cartea sa, MarcoPolo menţionează diferi-tele categorii etnice şi so-ciale ale populaţiei:negustorii “latini” repre-zentaţi de concurenţii săigenovezi, precum şi maimulte comunităţi decreştini (georgieni, ar-meni, nestorieni, iaco-biţi). În realitate, pe vre -mea lui Marco Polo, laTabriz erau cam şase bi-serici, în cartierul arme-nesc Baron Avak. Cutoate acestea, dacă nuaveai cunoştinţe sau re-laţii, puteai să-i cauţimult şi bine pe armenideoarece, dintr-o exce-sivă teamă de musul-mani, mai ales în Tabri -zul dominat de aceştiadin urmă, ei preferau sătrăiască foarte discret.De atunci şi până în pre-zent, lucrurile nu s-auschimbat prea mult. Estecazul bisericii SfântaMaria. Dacă nu eşti

Minunata viaţăa lui Marco (VII)


Marco Polo

21


Eseu

Nicolae Bălaşa

În urmă cu ceva timp,publicam articolul,,Obiectiv – subiectiv, re-laţie duală în cadrul înţe-legerii, sau formăspeculativă de ameţitomenirea?!”, o maiveche frământare ce numi-a dat şi încă nu-mi dăpace. Nu mă lasă să ve-getez sau, altfel spus, sătrec şi eu cu capul întreumeri prin lume şi, evi-dent, să-mi meargă, ase-menea celor care o fac,bine. Motivul? În primulrând, obsesia conformcăreia ceva (idei false -premisele irelevante, su-perstiţii, prejudecaţi,speculaţii, teorii, tot felulde ,,învăţături” de la,,deştepţii” prezentului,sau de la cei de cândlumea, sfătuitori de pro-fesie, la care musai tre-buie adăugaţi specialiştiiîn manipulare), mi-auîntunecat mai întâi min-tea, înţelegerea şi, evi-dent, capacitatea de apovesti şi a mă lăsa po-vestit, pentru că acolo, înpoveste, stăruie să încol-ţească sâmburele de ade-văr. În al doilea rând,motivul are caracter con-textual, chiar dacă îşitrage seva din stereotipiacu care văd descris (re-descris), un fenomendespre cum ,,se întâm-plă’’ (dacă se întâmplă?!)ceva. Trebuie să vă rea-mintesc că: ,,Lumea estetot ce se întâmplă.Lumea este totalitateafaptelor, nu a lucruri-lor”- Tractatus Logico-Philosophicus, LudwigJosef Johann Wittgen-stein). Cu alte cuvinte,lumea este tot ce facem,astfel încât materializa-

rea sa, a facerii, să râ-mână semn, imanenţăpe pânzele vremurilor.Asta, dacă vrem să fim!

Citesc şi, sincer, maică îmi dau lacrimile cândvăd că în exprimareamultora, a noastră, în ge-neral (ca să fiu delicat!),încă mai stăruie limba delemn specifică şedinţelorde partid de dinainte de`89. Blestemaţi dacă amfi fost şi tot am fi săritdin tipare vremurilor deatunci, după atâta amarde ani! Dar fără carte nuse poate! Am şi spus-o,am şi scris pe tema asta,însă nimeni nu aude, ni-meni nu vede. Noroculnostru, (zicem şi ne maişi credem deştepţiilumii!), cu Internetul!Tastez ceva şi „informa-ţia” îmi este pusă petavă. Apoi, doar douăfuncţii ale calculatorului,,copy” şi ,,paste”, laprima vedere, m-au şifăcut genial”. Machea?!Fals! Cum nu se poatemai fals, dar se poartă!Nu neg utilitatea acestormari invenţii contempo-rane (calculatorul, Inter-netul, Sistemele

ultrarapide de comuni-care etc.), însă fără eru-diţie, fără autoreflecţie,fără filologie, fără a în-toarce cuvântul, înlumea cuvintelor, petoate părţile, tot la un felde a bate câmpii rămâ-nem! Adevărul e că, înlumea lui neica nimeni,lume productivă şi con-sumabilă de nimicuri,nimicuri suntem. Ce se-meni aia răsare, zice unproverb românesc, iar deaici spusa cu: „nimic nupui, nimic răsare”, ni sepotriveşte mănuşă,chiar dacă, paradoxal,povestea cu nimicul arestructură şi poate fi for-mulată filosofic, însăpentru o chestiunedintr-asta îţi trebuieminte, nu glumă!

Cum nu mi-am pro-pus o lecţie de morală şipentru că mi-am amintitşi cuvintele Eccleziastu-lui „visurile vin dinmulte griji, iar glasulcelui nebun din mulţi-mea de vorbe” (Biblia,Bucureşti, 2002, Eccle-ziastul, cap. 5, versetul 2,) mă întorc la oile mele şimă întreb, repet, contex-

tual, cu ocazia omagieriiscriitorului Marin So-rescu, 75 de ani de lanaştere, e bine, e normal,pentru noi, ca oameni, capopor, să apară scris saurostit, pe ici, pe colo:,,...marele scriitor s-anăscut la ... a scris, a pu-blicat în... bla, bla...?”Adică, mai pe înţelesultuturor, să apară scrissau rostit ce se găseştepublicat în cele două, treipagini de internet? Dacăîi facem lui, scriitorului,un deserviciu, tot pro-verbul românului nelimpezeşte la cap: ,,dacătăceai, filosof rămâneai!”Pe aia cu datul în petec,nu are rost să v-o maireamintesc! ,,Adevărule” – o să sară unii – „cănici nu şti cum să o maidai! Dacă nu zici nimic,de ce nu zici?! Dacă zici,de ce zici?” Din nou, fals!Şi iar vin şi mă întreb: enormal ca un astfel demoment să se reducă lapublicarea unui singurecărţi ,,Marin Sorescu îndocumente şi scrisoriinedite”, George So-rescu, Ed. Autograf,mjm, şi la câteva mani-festări culturale, unelechiar mediocre?

În urmă cu câţiva ani,trei, patru, dacă nu măînşel, în cadrul eveni-mentului de omagiere apoetului, organizat decătre Primăria şi Consi-liul Localal al Municipiu-lui Craiova, cu ocazia,,Zilelor Marin Sorescu”,Academicianul EugenSimion îşi propunea re-flexiv: „trebuie să stabi-lim şi lui Sorescu un locîn literatură, româ-nească şi nu numai.” Nucred că v-a trecut princap ideea conform căreia

Marin Sorescu şigândirea Samkhya

NicolaeBălaşa

MarinSorescu

22


***

distinsul Academician i-ar cunoaşte şi nu preaopera lui Marin Sorescuşi, de aici, ezitarea. Nu!Spusa lui Eugen Simionavea atunci, cel puţinalte două conotaţii, alteledecât cele interpretabilesimplist sau la prima ve-dere. Prima: îl vedea peSorescu, ca gen literar,oriunde în literatura ro-mână (chiar şi univer-sală), şi a doua: îndemnaoamenii de cultură, criti-cii şi istoricii literari, lastudiu, la re-interpreta-rea operei lui Marin So-rescu, spre re-aşezareasa în Marele PanteonCultural. Re-aşezarea luiSorescu şi a altora ase-menea lui înseamnă aşe-zarea noastră, ca popor,în lume.

De atunci şi pânăacum, mai nimic. Pe dealtă parte, chiar dacăexistă din cei care în-cearcă să mai spunăceva, nu sunt luaţi înseamă. La noi, la români,monopolul încărcat me-galomanic, transcris lanivelul expresiei: ,,euştiu, eu sunt” funcţio-nează ca la carte. Şi ca sănu mai bat câmpii, doaraţi văzut, biblic nu ebine, am să reiau câtevapagini din „Acvariul cufâţe”, Ed. NEWEST,Târgu Jiu, 2010, 309 p. :

„...Toţi spun că e de-menţial jucată de IlieGheorghe ! Hai, vino ! Terog eu, vino ! Singură, nuse cade să mă duc ! Şivreau să o văd ! Hai, vii ?Te aşteaptă şi te sărutădulce, dulce, puiul tăumic !“ – erau ultimelecuvinte dintr-o scrisoarescrisă, probabil, într-opauză dintre ore. (...)”

,,– Ţi-a plăcut ? Cum

ţi s-a părut ? – m-a în-trebat Elena la sfârşitulspectacolului.

– Totul, un fel de în-crâncenare a omului culumea şi cu el însuşi !Pentru cunoaştere şinimic mai mult ! Iar, deaici, drama !

– Am citit şi eu câtevacomentarii din diversereviste. Unele sunt selec-tate şi aici, în caietul pro-gram… Majoritateaîncep cu : Piesa Iona deMarin Sorescu, piesă deinspiraţie biblică… La felca în manualul de liceu !

– Aiurea ! Piesa este ocapodoperă. Ca să o înţe-legi, îţi trebuie mai multdecât un gram de minte !Iona, ce-i drept, este per-sonajul biblic, înghiţit deun chit, adică de o ba-lenă. Dar, după aceea…ca să iasă la lumină, dinhăul în care a căzut, par-curge un drum, ori toc-mai el, drumul, este unfel de mers în genunchi,de acolo, spre Dumne-zeu. Strigătul lui sprelume şi spre el e semnulfiecărui pas. Din păcate,pe poteca asta, de ape,din care a ţâşnit, cândva,viaţa, te mai poţi odihnidoar pe o bancă pusă înmijlocul oceanului…Dacă ai construit-o latimp ! Cunoaştere şi sa-crificiu !

– Dar finalul ? – m-aîntrebat ea vizibil mar-cată.

– Finalul ?! Aşa cum eşi scrisă şi jucată, nu arenimic în comun cu ideilecreştine ! Dacă asta vreisă întrebi !

– Dar cu spusa luiSchopenhauer ? Ştii dinLumea ca voinţă şi re-prezentare ? Plătim cumoartea pentru tot ceea

ce primim… Iar omul, îngeneral, primeşte. Toatăviaţa primeşte cunoaş-tere !

– …Dacă are urechilepâlnie şi e deschis la cap,altfel tot înfundat ră-mâne ! – am glumit eu.Mă pui în încurcătură !Cu toate astea, nu ! Nucred ! Iona nu moare casă plătească nici măcarun gram din cunoaştereace i-a fost dată ! Perso-najul lui Sorescu vrea lu-mina absolută şi recurgela sacrificiul suprem. Su-primarea! Or, faptaaceasta, în creştinism, ecăderea în păcat ! Finalulpiesei îl găsesc, mai de-grabă, în cultura Sam-khya, din gândireaindiană. Cam cu şaptesute de ani înainte deHristos !

– Mda ! Nu ştiam !Omul cât trăieşte învaţă! La fel şi eu !” (Acvariulcu fâţe, Nicolae Bălaşa,,2010, pp 292-294.

Că am sau nu drep-tate, rămâne de văzut!Deocamdată nimeni nu

m-a luat în seamă. Nicicei care se bat cu pumnulîn piept şi nici cei carefac paradă cu Sorescu.Păcat! Pentru adevăr şibinele nostru, al tuturor,uneori încurcaţi în iţelenevăzute, trebuie săspun că Marin Sorescu, acunoscut-o, aici, în Ro-mânia, pe indianca,Amita Bhose, fostă doc-torandă a Doamnei JoeDumitrescu Buşulenga.Presupun că discuţiile cuDomnia Sa, cu AmitaBhose, depre şcoalaSamkhya, şcoală ce ad-mite, chiar conceptuali-zează sinuciderea caformă supremă de cu-noaştere, l-au îndemnatpe Sorescu la scriereaacelui final din Iona.Dacă am dreptate, toateanalizele, toate comenta-riile, conform cărora,piesa de treatru Iona, alui Marin Sorescu este deinspiraţie biblică (perso-najul Iona find personajbiblic), devin nule. E, ceaveţi de zis? Punem deun pariu?

SpectatorGrigore Grigore

Spectator la propria ta viaţăMergi pe stradă pe sub umbra taN-ai nici soare, lună şi nici steaCare să te tragă mai în faţă.

Nu ştii vremea bună e, sau reaDacă-i seară sau e dimineaţăVisul tău cu gratii se învaţăIar urechile cu hăis şi cea.

Inima ca bocitoarea plânge din instinct -Că doar instinctu-i treazCa să treci necaz peste necazŞi tot focul să-l îngheţi în sânge.

Şi să faci de toate cele hazÎmbrăcat în straiul tău de înger.

sone

t

poeme de Melania Cuc

23


Cronică

Nicolae Băciuţ

Deşi a debutat cupoezie în 1985 („Peisajlauntric“), Melania Cucs-a manifestat în ultimiiani ca prozatoare, chiardacă prozelor sale nu lelipseşte metafora, liris-mul. În 1991, a mai fost ozvâcnire poetică („Din-colo de jertfa si iubire“),ca apoi poeta sa se res-trângă la teritoriile liriceale copilăriei, publicândtrei volume de versuripentru copii: „Vine MoşCrăciun“ (1999), „Ver-suri scrise pe zăpadă“(2003) şi „Căsuţa cu po-veşti“ (2005). Restul aufost cărţi de proză şi e -seu, apărute într-un a -salt editorial de invidiat,o recuperare a unui timpcare nu i-a îngăduit să-idedice creaţiei literareatât cât şi-ar fi dorit. Du -pă aproape două deceniide scris proză, MelaniaCuc ia cu asalt din noupoezia, în registru (auto)biografic, „Autoportret“,volum care vine să răz-bune atâţia ani de „dis-criminare“ a acestui gen.

Ca şi proza, poeziaMelaniei Cuc se respectă,

îşi are exigentele sale, au-toarea neîngăduindu-şisă facă un simplu exerci-ţiu editorial. Nici să recu-pereze texte scrisesporadic, „în secret“.Dimpotrivă, cartea parescrisă dintr-o suflare,într-un singur registrustilistic şi o concentrare atemelor. De altfel, unita-tea structurală i-o dă şiregia punerii în pagină,poemele neavând titluri,primului vers atribuin-du-se şi încărcătura tex-tuală nominală, deşi elintră în fluxul rostirii.Autoarea îşi conservă fe-minitatea şi modernita-

tea, limbajul poetic, înconfesiunile lirice aleMelaniei Cuc, străin deinerţii şi mode, părândmai degrabă al unei scrii-turi din ultimele valuripoetice. Fără agresivita-tea si vulgaritatea multorastfel de autori, ci cu ele-ganţa şi siguranţa valori-lor consacrate.

Confesiunea dulce-amară, în acumulari debulgăre de zăpadă în ros-togolire, conturează „Au-toportretul“ pe care şi l-aimpus, fără menajamen -te, fără restricţii, fărăfar duri inutile. E şi Cain,şi Abel, deopotrivă, este

şi tandră, şi aspră pânăla vehemenţă, fermitate,„Stăpân şi sluga/Al unuisingur poem“. Un ames-tec de patetism reţinut şieuforie străbat întreagaretorică a autobiografi-cului, emoţia e ţinutăsub control, erosul e cu-noaştere şi încordare, iarcredinţa încă nu şi-a sta-bilit sensul: „În zdrentede purpură/Biserica mea/Umbla desculţă/şi fărăcăma şă“. Melancoliile nus-au eliberat de vină,nostalgiile sunt încă vul-nerabile, inadaptarea erefuzată. Realul e develo-pat în imagini încărcatede gravitate, când cu în-cruntare moralistă, cândcu detaşată înţelege re:„Trag viaţa în piept /Cape o ţigară,/Voluptoasă,vicioasă/şi mai a les/Fu-rioasă“. Dar me reu cu in-contestabilă artă.

Melania Cuc reuşeştesă convingă şi în acestAutoportret că, dincolode conjuncturi, de culiseliterare, vocea ei are dis-tincţie şi instanţele cri-tice nu vor avea altcevade făcut decât să recu-noască o operă şi un des-tin literar.

Melania Cuc într-un

„Autoportret liric“

Dreptul la replicăNu va apărea în ziare.Poporul meu dansează valsÎn jurul gheţarului careSalivează peste Titanic.Iubiri neconsumateSunt nimiciteÎn burta rechinilor.Pe sub norii cârpiţi la ochiSe spulberă sufletele copiilorÎn veste de salvare.Cuvintele cu careAr fi trebuit să mă apărÎn numele Tău,Lipsesc de la numărătoare.

Se înserează sistematicîn mahalaUn exerciţiu banalReflex al mâinilor ce toarnă ab-sint Pe rochia mea vişinie.Foişorul fanfarei s-a umplut cu

umbre stupide.Altă jertfă de omva avea loc pe scena cuAlămurile scoase la licitaţie!În melanjul confuz şi fierbinteTu continui să-mi transcriîn jurnal

Gândurile şi copilăria-mi liberă

Ca o gâscă sălbatică-n zbor.Peste tropicele pântecului În carePruncul poartă numele tău,Cearcăne de cerenală lila Se lăbărţează până la coate.Amprenta materiei moartemi se ia

De pe palmele unse cu miere. Cânt.Se înserează sistematicîn mahala,În peisajul cu mirosde crivăţ vânăt la ochiPrecum corbii din vopseaua Lui Vicent van Gogh.

24


Eseu

MOTTO :„Trecut şi viitor sunt

în sufletul său ca pădu-rea într-un sâmbure deghindă şi infinitul ase-menea, ca reflectareacerului înstelat într-unbob de rouă” - MihaiEminescu

AlexandruManafu Târgovişte

Condiţiile noastre deviată sunt o oglindă a ati-tudinii noastre faţă deexistenţă.

Ideea este cauza pri-mară a tuturor existenţe-lor şi originea primară atuturor realităţilor. Totce se găseşte în viaţanoastră a fost produsacolo prin gândireanoastră, prin dorinţele,precum şi prin temerilenoastre, după legea rezo-nanţei, întrucât, pe dealtă parte, analogia pro-duce analogie.

Viaţa noastră este in-terconectată cu întregulproces complex al fiinţă-rii planetei şi al dezvoltă-rii fiinţei umane.

Fiecare idee produceîn câmpul spiritual cos-mic (cronica Akasha) oformă care, cu cât e sus-ţinută mai puternic, cuatât se manifestă mai re-

pede în realitate. Aceastaeste lege.

Iar această formă decugetare se menţine încâmpul spiritual cosmicpână când, în viaţa noas-tră, apare o situaţie favo-rabilă, în care ea se poatemanifesta.

O viaţă lipsită de ţe-luri, de idealuri, estesearbădă. Suntem ca ofurnică, dar o furnicăgânditoare, ce trebuiesă-şi facă datoria faţă desine şi faţă de semeniisăi, care, până la sfârşit,să aibă sentimentul da-toriei împlinite, la finaluldrumului prin viaţă.

Aceasta este una dinmoştenirile care vin dinve chime, este una din lec- ţiile învăţate de la aceştidistinşi Români, Ca va -leriştii, este una din moş- tenirile de preţ pe ca retrebuie să o lăsăm ce lorcare vor veni după noi.

Noi, cu forţa gânduri-lor noastre putem să rea-lizăm tot ce ne dorim,chiar dacă în acest mo-ment apare încă învăluitîn ceaţă, improbabil.Condiţiile noastre de via -ţă sunt o oglindă a atitu -dinii noastre faţă de viaţă.

Tocmai această atitu-dine de a merge, de a nute opri, de a nu renunţa,ne dă putere şi, maimult, ne duce la Dumne-zeul nostru interior, ladivinitatea din noi.

Când crezi că nu maimerge, de undeva seapropie o luminiţă.

Atingerea scopuluivieţii noastre, al existen-

ţei noastre, se poate rea-liza şi prin definireaclară a ceea ce ne dorimîn această viaţă, care esteţelul nostru, ce poate firealizabil. Dacă nu avemun scop precis, clar defi-nit, atunci nici nu poaterezulta ceva clar sau cla-ritatea o obţinem abiaprin situaţii care presu-pun suferinţă. Nu tre-buie să rămânemsubjugaţi sentimentuluide neîmplinire.

„Viaţa are ascunzişuritainice, peste care, demulte ori eşti silit aarunca o haină de sărbă-toare, ţesută din aur saupietre scumpe" - spuneafrumos maestrul Sado-veanu, cel despre carecopiii de astăzi de-abiadacă mai pomenesc.

Dar viaţa nu poate şinu trebuie conceputănumai prin prisma inte-resului personal. În totceea ce gândim, toateideile noastre trebu ie săfie dominate de INTE-RESUL NAŢIONAL, deapartenenţa la un NEAMşi o ŢARĂ. NEAMUL şiŢARA vin din antologiapreistoriei, necunoscutăîncă, dar sunt moşteni-rea noastră cea mai depreţ în această viaţă.După Dumnezeu, dupăSpiritul Divin, nimic nupoate fi mai importantpentru noi ca Români.

În zilele noastre estevorba numai despre aniluaţi separat. Dacă vomproiecta existenţa în se-cole şi milenii, dacă vomgândi că împreună cu

noi sunt spiritele moşilorşi strămoşilor, care neveghează din înalturi,dacă vom căuta ca ideeaînălţătoare a binelui NE-AMULUI şi ŢÂRII să fielăsată moştenire celorcare vor veni după noi,fără îndoială că ne vomface datoria faţă deaceastă maică bună şisfântă care este ROMÂ-NIA.

Experienţele de viaţăse trăiesc numai prin ac-ţiune. Nu trebuie să ac-ceptăm niciodată rolulde marionete docile, re-zervat de „puternicii"acestor vremuri, trebuieatins gradul de maturi-tate care să ne permităopţiunea între a sluji pealtcineva sau a devenicreator, pentru tine în-suţi, pentru NEAM şiŢARĂ.

Memorabil pentruaceastă poziţie, rămânemesajul unui coloneldâmboviţean, DumitruSava din Lunguleţu:

„Eu nu mă tem! Nupentru că sunt mai cura-jos ori mai bine apăratdecât alţii. Ori că, militarfiind, jocul cu moarteaeste meseria mea. Pur şisimplu, eu nu mă tempentru viaţa mea. Pentrucă viaţa mea începe cuviaţa de apoi. Şi, în fond,tot viaţă este şi urmamea. Am fost botezat nudoar în lacrimile sfinţilorlui Cioran, ci şi în dure-rea Neamului meu, deţărani oropsiţi.

Va urma

Gânduri şi reflecţii de final (6)din volumul „Cavaleria română“, editura CIEA, Bucureşti, 2010

25


Teatru

Gheorghe Palel

AGAMEMNON: De bunăseamă, nu pentru iubire, aveam înArgos dragoste prea multă. Dartot ţi-o voi răpi pe Briseisa, ca săvorbeşti şi tu despre iubire şi săte-ntreb când mi-o veni mai binepentru iubire ai venit la Troia?

(Lumina piere treptat, totul sescufundă" în întuneric. Din ce înce mai distinct.)

CORUL VORBIT al CORĂ-BIERILOR DTNAHAIA: Dupănecazuri multe întâmplate dupănecazuri, Şi după lupte crîncene şimulte Şi după lupte, Se ridicarăgrecii în victorie se ridicară, Dez-mîniaţii zei au stat să asculte dez-mîniaţii, Pe muritorii mai viteji cadînşii pe muritorii, Victoria i-agrecilor şi astăzi victoria, Victo-rios, e astăzi Agamemnon victo-rios, Şi pe Casandra lui Priam oluă cu dînsul şi pe Casandra S-oducă în Argos, lîngă el să o ţină săo ducă în Argos. (Lumina creştetreptat)

Scena IIMenelau, Agamemnon

MENELAU: Cu atîtea sacrificii,cîtă vreme trecu de parcă nu ne-aluat în seamă, ce bine-i c-am luat-ope Elena şi fericit mă pot întoarce înSparta după atîţia ani de pribegie,de lupte grele şi de neajunsuri.

AGAMEMNON: Cumplitelupte. Nu credeam că zeii vor maidicta sfîrşitul lor vreodată, darpîn-la urmă tot cu vicleşugul amizbutit să cucerim cetatea: Calultroian! Ce straşnică idee avură

aheii! Şi-n ce taină l-au construit.Imens era. O păcăleală bună. Denu era acest mijloc aparte de a-ideschide porţile cetăţii asediul nuse isprăvea nici astăzi!

MENELAU: Bineînţeles. Euunul am mîndria de a simţi dinplin victoria asta Abia aştept să măîntorc în Sparta, sunt fericit că auluat-o pe Elena, care acum e-n cor-tul meu şi doarme, când o privescîmi pare o minune pe care simtmereu mai mult că o merit! Cit ne-am bătut! Cit timp şi cîte jertfe, ceflăcări şi ce straşnic fu asediul.Abia aştept să mă întorc în Spartaunde m-aşteaptă întreg Pelopone-sul şi bărci sărbătoreşti pe Eurotasduc sclavii ce-mi cînta-vor mie im-nuri! în rîul Eurotas cu Elena vomface baia de purificare şi ode-mi vacînta întreg oraşul şi-n cinstea zei-lor dansa-vor dansuri sacre.

AGAMEMNON: În fapt şiDyonisos a fost darnic. Ne-a datprilej în plus de veselie pentru noitoţi ce-am cîştigat victoria. Cior-chinii am aflat că-s mari în viţă şiboabele sunt doldora de soare.Doar către mine urcă o tristeţe dinanii care au trecut şi care îmi mic-şorează mie bucuria. Prea mare afost preţul! Ifigenia! Pentru dinsadegeaba se vor veseli silenii cuburţi enorme şi chelii lucioase, ba-cantele degeaba mai dansa-vor,degeaba s-or masca în ţapi satiriipentru exuberante dansuri carene-or bucura pe toţi după victorie.Din suflet am să-i strig lui Dyoni-sos Mărire ţie! Mulţumesc! Ehove!

MENELAU: De bine-ţi mergevorba! Toţi elenii se bucură de rodşi vinul curge, plăcerea mea ar fîsă mergi cu mine in Sparta să tebucuri la serbări, apoi să te întorcitihnit în Argos şi fără grabă, pen-tru că palatul are să-ţi aminteascăde Ifigenia pe care a luat-o Arte-mis în Taurida şi-ntunecarea nu-ţistă bine ţie!

AGAMEMNON: N-am să mă

întunec dacă merg în Argos că şiacolo veselia-i mare. Toţi grecii măaşteaptă-n sărbătoare. Va trebuichiar s-o grăbesc spre Argos Elec-tra mă aşteaptă şi Oreste şi dor îmieste chiar de Clitemnestra aceastămamă care pentru victorie şi-a datsuprema jertfă: Fiica ei. Deşi amluat-o roabă pe Casandra simt căo mai iubesc pe Clitemnestra cumo iubeşti şi tu pe sora ei Elena carete-ndîrji în lupte.

MENELAU: Când Tindartatăl Clitemnestrei şi al Elenei afost rege în Sparta, nespus demult l-au adorat spartanii. Iar fii-cele lui, cele mai frumoase dintoată Sparta au fost.

AGAMEMNON: Frumoasesunt femeile din Sparta!

MENELAU: Atîta numai, căsunt foarte aspre şi mai cu seamă,sunt răzbunătoare. Elena mi separe că e altfel dar Clitemnes-tra'ntocmai mi se pare ca asprelefiice aie Spartei.

AGAMEMNON: Dar pe fiicalui Priam n-o lauzi, crezi că de-geaba am luat-o sclavă?

MENELAU: De neam alesduşmanca şi frumoasă! Voalurisubţiri i-mbracă forme fine, adu-o-ncoace, s-o vedem mai bine.

(Agamemnon îl cheamă peAris din faţa cortului. Aris se în-clină şi aşteaptă porunca)

AGAMEMNON: Adu-mi-ope Casandra, dor îmi este pe subprivirea-mi să îşi treacă trupultrufaşa fiică a acelui care Troia aapărat-o împotriva noastră!

ARIS: îndată o voi aduce preaslăvite. Casandra pare bolnavă.Tînjeşte, privirea ei caută depăr-tări, urechea ei ascultă-ntrunamarea şi nici o şoaptă n-o auzispunînd şi nici un zîmbet nu-i ghi-ceşti pe faţă din zori şi pînă-nnoapte o tristeţe neînţeleasă pen-tru mine o învăluie...

Va urma

Agamemnon (11)

26


Eseu

Ion Monafu

Una dintre ediţiile re-cente ale prestigiosuluiSalon literar „Colocviilede marţi” (de la Centrulcultural al Sectorului 2 alCapitalei, str. Calderon39), al cărui iniţiator şiamfitrion este distinsulcărturar George Anca, agăzduit o manifestareevocatoare dedicată cul-turii vâlcene. Evenimen-tul a reunit, într-unsimpozion ad hoc, invi-taţi de marcă, vâlceni şibucureşteni, ale căror in-tervenţii au învecinatinedit istoria şi poezia,antropologia şi urbanis-mul, realitatea şi mitul.Amintim câteva titluripentru a evidenţia varie-tatea abordărilor: IlieGorjan - Actul de naştereal Ţării Româneşti s-asemnat la Posada Vâlcii,George Anca - Gib Mi-hăescu, D.H. Lawrence,Donna Alba, Ion Soare -Dodism şi paradoxism,Ioan St. Lazăr - Vâlcea alfresco, Gheorghe De-aconu - Folclor vâlceanla Academia Română,George Mirea – Juni-mism vâlcean, Petru Pis-tol - Un mare clasicistromân, vâlceanul N. I.Barbu, Petre Tănăsoaica- Editura Petras şi pro-movarea culturii româ-neşti şi universale, IonOlteţeanu - Vâlceni înPanteonul muzicii româ-neşti, Costea Marinoiu -Vâlcea – zonă iradiantă aluminii cărţii, Ion Cră-ciunescu - Maximele

unui arbitru, Ion Catri-noiu - Colecţii ale editu-rii Fortuna, Ion Lazu -Inscripţii pe trovanţi.

În context, a avut loclansarea lucrării Enciclo-pedia Judeţului Vâlcea,Vol. I – Prezentare gene-rală (Râmnicu Vâlcea,Editura Fortuna, 2010),op impresionant, de1056 pagini, cu o bogatăsecţiune de ilustraţiicolor, care l-a avut dreptcoordonator şi îngrijitorde ediţie pe Ion Soare([email protected]), un adevărat „enciclope-dist” al locului, profesor,filolog slavist remarca-bil, arhivist, scriitor, în-temeietor de reviste,editor şi animator cultu-ral, iar ca autori (în or-dine alfabetică) pe N.Daneş, Gh. Dumitraşcu,D. Dumitrescu, Fl.Epure, Em. Frâncu, I. St.Lazăr, Arhim. VeniaminMicle, Sorin Oane, Ma-rian Pătraşcu, P. Petria,Gh. Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece,I. Soare, acad. RăzvanTeodorescu.

Această lucrare demare anvergură, a fostînţelept gândită în treivolume: o prezentare ge-nerală (volumul I), că-ruia îi va urma volumulII - Localităţile urbane şivolumul III - Aşezărilerurale. Proiectată ca oadevărată enciclopedie,cu toate greutăţile, im-plicaţiile şi riscurile uneiasemenea întreprinderiambiţioase şi rare, auto-rii reuşesc în acest primvolum, să ofere o im-agine amplă, aproapecompletă, a acestui bine-cuvântat ţinut: cadrulnatural, istoria, demo-grafia, împărţirile admi-nistrative de-a lungultimpului, economia, în-văţământul, cultura,viaţa religioasă, ocroti-rea sănătăţii, turismul,sportul, personalităţilevâlcene din trecut şi deazi. În plus, spre deose-bire de alte studii mono-grafice anterioarededicate Vâlcii, s-a acor-dat atenţia cuvenită şialtor aspecte impor-tante, precum activitatea

partidelor politice localede-a lungul timpului,trăsăturile psihologice şide personalitate ale vâl-cenilor, particularităţilelingvistice, în principallexicale, ale graiului lo-cuitorilor, antroponi-mele şi toponimele dinaceastă veche vatră ro-mânească de cultură,spiritul Vâlcii în culturanaţională etc.

Răsfoind monumen-tala enciclopedie, ne în-credinţăm că vâlcenii,aşa cum se amintea îninvitaţia la lansare, şi-auconstruit discret şi mă-năstiresc, dar tenace, undestin colinar, hurezean-cozian, sub pavăza unormăriţi voievozi, dar şi alui Antim Ivireanul,Anton Pann, Gib Mi-hăescu şi a multor altora,trecuţi şi prezenţi, cucare localnicii, şi nunumai ei, se mândresc,desigur, cu îndreptăţire.Precizăm că această lu-crare deosebită a fostrealizată de membrii Fo-rumului Cultural alRâmnicului şi apărutăsub egida şi cu sprijinulfinanciar al ConsiliuluiJudeţean Vâlcea. Para-frazându-l pe DimitrieGusti, dacă fiecare judeţar avea câte o enciclope-die asemănătoare celeivâlcene, istoria naţionalăar fi mai îmbogăţită, mairiguroasă, mai cuprinză-toare, mai probatoare şimai mărturisitoare.

O lucrare de referinţă

Enciclopedia judeţului Vâlcea

27


Poezie

Poarta sărutuluiPoarta sărutului,fascinantă geometrie! Sărut brâncușian – poartă a dra-gostei,forță a dragostei!Jumătăți de cerc – simbol, sărut filigranat, la infinit repetat;de ploi purificat, de soare, de lună,de stele binecuvântat; de îndrăgostiții pământului privit,imitat.Sărutul brâncușian –forță a dragostei;sărut puternic, rotund,simetric, înțelept!Poartă a sărutului!

Sărutul, poartă a dragostei!Fascinant simbol,fascinantă geometrie!

Masa apostolilorneamuluiÎn parcul împresuratde o adâncă tăcere,în jurul mese rotundeca pământul, ca cerul, ca nimbul,într-o perfectă simetrie,cuminţenie,stau cele douăsprezece clepsidre,măsurând la infinit timpul...Metafizica lui Brâncuşi -geometria pietrei !La ce s-a gândit artistul ?la fiii lui Iacob,la semnele zodiacului,la cei doisprezece Apostoli ?Ne-a rămas puternica piatră,în mijlocul ei coborând prin eterlumina din Înaltul cer.Durerea neamului

oprimat şi nefericit,acolo o putem striga,ca-n faţa unui templu,ne putem ruga...La masa cu ceidoisprezece Apostoli Iisus ne poate judeca.Ce altceva ne poate hrăni viaţa,decât cunoașterea şi speranţa?

Poeme deVavila PopoviciRaleigh, North Carolina

Nemuritoare mâiniPe buze într-o viaţă vor sta multe cuvinte,Poate că altfel nici nu s-ar putea,Dar pe o filă albă cu cernealăVa scrie tremurândă mâna mea.

Va scrie despre gândul ce stă pândind ascuns, Ca un haiduc în codrii seculari,Să prindă o idee, o faptă sau un vis,Ca tu când vei citi, să simţi şi să tresari.

Va scrie despre dragoste şi ură,Despre lumină, adevăr şi RaiŞi drumuri încâlcite, ncunoscute încă,Chiar despre tine…, poate nu ştiai !

Nemuritoare mâini, o, mâini nemuritoare,Voi meşteşugarii acestui timp umbrit,Rămâneţi ne-ntrcute şi fiţi povestitoareŞi hrană, împăcare…, neuitare,Iertare scrieţi… dacă am greşit!

MartieMi-am pus cu grijă capul-n firul ierbiiŞi-am stat acolo mult în nemişcare,Să văd cum vin să se adape cerbiiŞi cum pământul îl frământă în picioare.

Copacii prind pe ramuri: mlădiţe, muguraşi,Privirea liniştită străbate , se desfatăAi vrea să stai acolo şi lumea să o laşi,Să nu mai i te-alături niciodată !

Printre înalţii brazi, lumina se revarsăO! câte lucruri le lăsăm piedute,Câţi mor cu inima de doruri arsă,Câte iubiri, de mine doar ştiute,

Dar câtă fericire putem oare aflaDintr-o primăvară şi-un Martie-ndrăzneţ?Nu putem lua, cât el ne poate da,Căci nu suntem decât grăbitul, trist… drumeţ.

DebutMihaelaMircea

28


Eseu

Elena Buică

A sosit luna martie şizapada care încă acoperăpământul luat în stăpâ-nire ca în plină iarnă ca-nadiană, nu poateacoperi şi starea de spiritizvorâtă din tainiţelefirii, acolo unde se pre-găteşte o noua viaţă alumii vegetale.

Orice înfăţişare aravea luna martie, cu za-padă sau fără, ea rămâneuna dintre cele mai fru-moase luni ale anului, înprimul rând ca o lună apromisiunilor de marifrumuseţi ale lumii în-conjurătoare şi ale trăiri-lor noastre. Martie nezâmbeşte chiar dinprima zi cu mărţişorul încare se împletesc prinsimbolul şnurului, albulpurităţii, cu roşul, sim-bolul dragostei până lajertfă. Bătrânii noştri aumai numit această lunăşi Mărţişor. Urmeazăapoi zilele Babei princare încercăm să întreză-rim cum ni se vor îm-plini dorinţele în acestan. Dar, cea mai fru-moasă zi a acestei luni,rămâne 8 Martie. E ziuaîn care tumultul florilorse asociază cu chipul fe-meii, al frumuseţii şimisterului feminin, alnesecatului sentimentmatern, închinat bunici-lor sau surorilor care ne-au înflorit viaţa şi caretrezesc în noi gânduri şisentimente ce ne înalţăîntr-o altă ordine, cea acurăţeniei şi frumuseţiisufleteşti.

Imaginea femeii secontopeşte adesea cu ceaa iubirii. Fiecare din noiavem nevoie de atinge-rea blândă şi bună, plină

de căldură a femeii în-zestrată de Dumnezeu cucăldura iubirii. Ea esteîmplinirea în viaţă priniubire şi dăruire. Fiecarefemeie poartă în ea visulde dragoste care nu sestinge niciodată. Dă-ruind, femeia este şi eaînsetată de gesturi detandreţe şi de mângâieriizvorâte din dragostecare sunt esenţa vieţii defamilie şi fără de careviaţa nu ar mai avea niciun farmec.

Ca şi celelalte suroricu care întruchipeazăprimăvara, aprilie şi mai,martie este o lună închi-nată iubirii şi al altormulte frumuseţi.

În martie, luminasoarelui mai limpede,mai blândă, mai caldă nuse poate să nu ne poarteprin lumea de frumuseţia copilăriei ce-o purtămcu noi. Ne îmbrânceşteîn zona de viaţă când nesfârâiau călcâiele aler-gând după gândăcei să-iprindem şi să-i facemavioane, când descân-tam gărgăriţele cu dar dea prevesti viitorul fetelor,când ne jucam cu mielu-şeii şi ascultam fascinaţicucul din vârful nucului,numărând anii pe care îiavem de trăit. Luminaasta caldă ne trimite cugândul la casa părin-tească sau cea a bunici-lor peste care seîmprăştia generoasă înoricare răsărit de soareîn cântatul de ziuă al co-coşilor. Se strecoară ca

prin vis gânduri şi înfio-rări, fără să ştim cum, laimaginile din trecut, spreurzicile şi ştevia abia ră-sărite pe lângă garduldin fundul grădinii,parcă simţim iarăşi mi-reasma văzduhului răs-pândită de horbotaflorilor, mirosul de cură-ţenie al varului cu care sespoiau casele, gardurile,pomii, podeţele, parcăvedem curtea plină demişcare, de zumzet dealbine, de cotcodăcitulpăsărilor,

Fiorii renaşterii natu-rii ne amintesc şi de pri-mii fiori treziţi de chipulîndrăgit în taină în aniiadolescenţei, de surâsulcald pe buze, de îngâna-rea şoaptelor nespuse,de freamătul respiraţieiîntretăiate, de lumina şicăldura ochilor, de far-mecul grăitor al tăcerilorşi al strâgerilor de mână.

Dar martie este dar-nic cu toate etapele devârstă ale omului în caretoarnă limpezimi desoare ce ne fac mai tinerişi ne aduc în atmosferăo stare de efervescenţă şio dulce nebunie.

Tinereţilor le cântăimnuri înălţătoare în ca-denţa iubirii, le inspirăpoezii şi le pune aripi vi-selor în zbor înalt, letoarnă în vene clocotviu, gata să dea pe răs-coale.

În anii deplinei matu-rităţi şi mai apoi, în aniisenectuţii, martie aduceînţelesuri noi faptelor

simple de viaţă, pe lângăcare am trecut fără să lebăgăm în seamă. Desco-perim cu bucurie că totulpare nou în jurul nostru,aşa cum nu le-am maivăzut niciodată, şi spremirarea noastră, chiarnoi înşine descoperim căsuntem altfel. Alte înţe-lesuri capătă urzeala vie-ţii, altfel înţelegem cumcreste firul ierbii, cum sedesface floarea, altfelsimţim mirosul verdeluicrud al ierbii, altul esteinţelesul glasului păsăre-lelor, iar noaptea parcăne este mai limpede mu-zica stelelor. Cu cât în-aintăm în vârstă, cu atâtmai mult se adună, se în-carcă de semnificaţii noitainele naturii, se stre-coară altfel în întreaga fi-inţă zvonul sosiriiprimăverii.

Pentru că Marta nulipseşte din post, cum e ovorba din bătrâni, eaeste cea care începe pre-gătirile pentru întâmpi-narea marii sărbători aprimăverii, ÎnviereaDomnului nostru IsusHristos. Ne pregăteştepentru această maretaină a lui Dumnezeuturnând în noi picuri desfinţenie. În postul marene dă o dezlegare lapeşte de Blagoveşteniecum se zice in popor, sauBuna Vestire cum e nu-mită în calendarul orto-dox, pe 25 ale lunii, iar înzilele următoare se pre-găteşte să dea ştafetalunii florilor, lăsându-ne amintirea unor tulbu-ratoare trăiri.

Scriind acum desprefrumuseţile lunii martie,

poemul naturii

8 Martie - Sărbătoarea darului vieţii

Frumoasa lună martie


zărit o pasăre mică şi albă carecădea de undeva din norii cerului.Speriată, am vrut să strig, dar pa-sărea s-a aşezat pe umărul meustâng. Atunci am simţit căldurapenajului catifelat pe gâtul meu,apoi sub bărbie... În căderea sadin cer rămăsese o dâră de luminăce-mi ardea privirea... Şi cred că

atunci am murit puţin, înzadar ceream clemenţă tim-pului... El se scurgea undevaîn infinit...” Vis premoniţialori ultimul gând închipuit de

Laura pe patul morţii. Am termi-nat lectura caietului Laurei. Da,mi-am zis, fiecare om are romanulvieţii sale. Mai mult sau mai puţintrist. Dar de ce trebuie să fie ne-apărat trist? Aproape se întreabăretoric şi filozofic Vavila Popoviciintrând în cotidianul necruţător alvieţii. Poştaşul îi aduce ziarul şi

i-l înghesuie sub uşă. Cu lacrimileneşterse după lectura jurnaluluilăsat moştenire de Laura, ia ziarulşi-l deschide şi ce vede (citeşte) -Un băieţel de şase ani are doar optkilograme şi riscă să moară în chi-nuri fiindcă nu are medica-mente... Un primar e acuzat că afurat şine de cale ferată... Seopreşte aici cu titlurile. Din caietca prin minune dumnezeiască,cade o foaie de hârtie îngălbenită.Este un imn, după umila noastrăpărere, închinat dragostei...

29


***

m-am oprit văzând cumam reînviat icoane dintrecut. Mă supără sâcâi-toarea întrebare: nucumva stărui prea mult,aflându-mă în rândulcelor care de-a lungultimpului au tot spus:ehei, pe vremea mea cefrumos a fost, acum s-austricat toate acele rosturiale vieţii şi a apus farme-cul de atunci. Oricum aşlua-o, tot nu-mi vine lamână să scriu în loc decântecul cucului din nuc,despre zbieretele mane-

lelor, în loc de zburdălni-cia mieilor, despre zbur-dalnicia cailor putere aimaşinilor de tot felul,oricât de frumoase şi descumpe ar fi, fiindcă daubuzna peste liniştea oa-menilor. Ştiu că suntfoarte necesare şi nu maiputem renunţa la ele, darnu aparţin şi sufletului.Mieluţii, fie numai caamintire, şi tot îmi mân-gâie inima mai multdecât vâjâitul unei ma-şini. Înghit cu greu mize-riile verbale aruncate în

faţa femeii care a rămasîn mintea mea tot cea că-reia să-i închini înălţă-toare cuvinte. Sunt unelemai aprige şi mai rele degura? Ele nu s-au născutaşa. Trebuie să îndrep-tăm nedreptăţile care le-au adus în praguldisperării. În gând, eutot le mângâi obrajii pecare s-a scurs amarul la-crimilor. Să mă fac că nusimt inhalarea aeruluipoluat al marelor oraşe?Să îmi placă Balul Mărţi-şorului din Bucureşti încare cuvântul de ordineeste luxul şi extrava-ganţa?

Şi atunci să nu maiscriu ca să nu mai aud:

“iar ai scris ca pe vremealui Alecsandri?”

N-am altă cale şidacă, descriind stările deeuforie ce ne cuprind înzilele de primăvară sestrecoară şi câte un“mieluşel” mi-ar plăceasă nu îl goniţi şi să-l luaţiîn braţe cu candoarea pecare ne-a dăruit-o Crea-torul când ne-a adus pelume. Să ne lăsăm învoia firii, să renaştem odată cu primăvara, să în-florim o data cu florile,să nu ratăm şansa noas-tră de a spera la un nouînceput şi să nu uităm căluna martie ne în-deamnă la trăirea atâtorfrumuseţi.

Frumoasa lună...Continuare din pagina 28

atent, poţi trece liniştitpe lângă ea, fără să-ţisară în ochii. Edificiul bi-sericii are un aspect po-nosit, total lipsit destrălucire arhitectonică.Acum, porumbeii îşi gă-sesc liniştiţi adăpost înbiserică, zburănd nestin-gheriţi de colo-colo, peun traseu aerian limitatîntre tabloul Sfântului

Vincent de Paul şi uncrucifix care nu mai stăatârnat decât de unpiron, lipsit astfel de sta-bilitate. În biserică numai există scaune, nicialtar, nici preot. Dacăeşti curios să afli de ceexistă atâta dezolare, înbiserică, ultimul supra-vieţuitor, diaconul, îţispune impasibil că ulti-

mul preot a murit şi nu l-a mai înlocuit nimeni, deatunci. De asemenea, ţise va arăta acoperişul bi-sericii, ce stă să se pră-buşească, menţionân -du-se că au fost suspen-date lucrările de reno-vare. Pe vremuri, nuprea îndepărtate, slujbareligioasă, duminicală,rostită în armeneşte, la-tină sau franceză, dupăoriginea preotului, reu-nea cel puţin 80 de oa-meni. Lazarienii au fostpermanent prezenţi aici,

începând cu secolul alXIII-lea, dar acum nu-mărul lor s-a micşoratdrametic, nimeni nemai-dorid să ia locul celor de-cedaţi. Acum, ţi se spunecel mult că Marco Poloar fi semnat în registrulbisericii, iar documentuls-ar găsi în arhivele dio-cezei, dar nimeni nu areacces la el. Cu toateaceste, te gândeşti că nuexistă fum fără foc.

Va urma

Minunata viaţă...Continuare din pagina 20

FulguraţiiContinuare din pagina 9

30


Eseu

Augustin Deac

Este aproape una-nimă aprecierea istorici-lor români, după care,din cauza vicisitudinilorvremurilor, a numeroa-selor războaie purtate dearmatele marilor imperiişi regate vecine, dintoate timpurile, pe pă-mânt românesc, a jafuri-lor şi distrugerilor dcimportante bunuri mate-riale şi culturale, în foculmistuitor al acestora s-au aflat şi multe cronicivechi, manuscrise, docu-mente ale CancelariilorŢărilor Române, precumşi altele de acest gen.

Dar, cu toate acestepierderi uriaşe de valoriculturale, istoricii ro-mâni sunt conştienţi cămulte fonduri de arhivă,importante documente,lucrări antice de istorie şigeografie a pământurilorDaciei antice au fost fu-rate, pur şi simplu, decotropitorii străini, inte-resaţi în a ne frustra decunoaşterea mai apro-fundată, mai documen-tată a istoriei multi -mi lenare a poporuluidaco-românesc.

Dovada incontesta-bilă a acestui adevăr suntdescoperirile realizate în

ultimele patru deceniiale secolului al XX-lea înarhive şi biblioteci dinţară şi de peste hotare,de importante lucrări deistorie, îndeosebi în ma-rilc centre culturale eu-ropene sau în capitaleleunor foste mari imperiişi regate vecine.

Este, credem, sufi-cient să amintim, înaceastă privinţă doar câ-teva exemple mai ilus-trative, ca:

• descopenirea decătre istoricii români acelei mai vechi croniciturceşti, intitulată Ogus-mame, în care se men-ţionează existenţa însecolul al IX-lea e.n., maiprecis pentru anul 839, aunei Ţări a Românilor lanordul Dunării şi în teri-toriile din nordul MăriiNegre, până spre Nipru;

• descoperirea Atlasu-lui german din anul1826. în care pe o hartăilustrând popoarele Eu-ropei de răsărit la anul900 e.n., pamântul ro-mânesc se întindea dinPannonia până la Nipru,specificându-se: Wala-hen oder Rumuny. Des-coperirea scrisorii unuiconducător chazar, refe-ritoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultăexistenţa în Transilvaniaa “ţării Ardil”, adică aţării Ardealului, termencurat românesc, apărutcu două secole înainte deinvazia triburilor migra-

toare războinice ungareîn Bazinul mijlociu alDunării, ceea ce dove-deşte că ungurii au fostaceia care au împrumu-tat termenul de Ardealdin limba română, spu-nându-i, după topicalimbii maghiare, Erdély;

• descoperirea în Bi-blioteca naţională dinBudapesta a lucrării luiLukacs Karoly, preot ro-mano-catolic şi arheo-log. care a păstorit pestezece ani în regiunea Ba-latonului, unde a făcutcercetări arheologice,identificând urme mate-riale ale unor conace, bi-serici şi cetăţi voievodaleromâneşti în secolul alX-lea, adică tocmai de petimpul invaziei triburilormigratoare ungare, lu-crare care, deşi apăruseîn anul 1937 la Tipogra-fia Episcopatului ro-mano-catolic dinOradea, unde preotul afost transferat de cătreautorităţile ecleziastice,această carte nu s-a găsitîn nici o bibliotecă dinRomânia. Motivul se cu-noaşte!

• descoperirea Croni-cii împăratului germanFriederic Barbarossa încare pentru anul 1189 seatesta existenţa unei ţăriromâneşti numită “Wa-lahia” între Dunăre şiMunţii Carpaţi condusăde un principe;

• descoperirea surse-lor documentare privind

lucrarea ilustrului cărtu-rar român din secolul alIV-lea, Aeticus Dună-reanu, intitulată Cosmo-graphia, scrisă în limbaromână cu alfabet geto-dacic şi tradusă apoi înlimba latină romană;

• descopenirea în lu-crările lui Homer - lliadaşi Odiseea, a unor cu-vinte, nume de persoaneşi alte expresii ca bătălie,Poarta Schciană dinlimba daco-românească;

• descoperirea a sutede cuvinte daco-româ-neşti în limba greacă adorienilor, plecaţi dinTransilvania pe la anul1200 î.e.n.,

• descoperirea, într-olucrare de studii socialea învăţatului grec Pitha-gora din secolul al V-leaî.e.n. a unor cuvinteneaoş românesti, ca spreexemplu cuvântul “moş-neni”;

• argumentarea ştiin-ţifică a folosirii unor cu-vinte româneşti ca mied,meiu, colibă etc., înopera ambasadorului bi-zantin Panites Priscus,aflat în anul 448 la Cur-tea neîmblânzitului Atilaîn al cărui blazon figuraca fiind şi “rege al daci-lor”. Sunt toate acesteadescoperiri semnifica-tive, care corecteazăaprecierile mai vechi aleunor filologi români şistrăini, care după “cerce-tările” lor, cuvinte româ-neşti scrise nu apar,

O cronică românească însumând 448 de pagini,din secolele XII-XIII, scrisă în limba română arhaicăcu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (1)

31


***

chipurile, decât abia dinsecolul al IX-lea e.n.

Nu de mică impor-tanţă au fost descoperi-rile privind stemaregatului geto-dac, alDaciei antice, precum şireferirile Concrete la Co-roana regilor ei, folosireaîn unele surse documen-tare străine a denumiriide “regi” pentru domni-torii Ţărilor Române;descoperirea a sute şisute de cuvinte vechi ro-mâneşti, provenite nudin limba latină romană,ci din fondul autohtongeto-dac în vocabularulpopoarelor italian, fran-cez, spaniol, englez, ir-landez, lituanian etc.;identificarea rostirii ru-găciunii Tatăl Nostruatât de românii din celetrei state româneşti -Muntenia, Moldova şiTransilvania, cât şi deneamurile celtice din re-giunea Walace-ului(adică a românilor) dinMarea Britanie, în întregEvul Mediu şi explicaţiaştiinţifică a acestei reliă-tăţi şi, în fine, că terme-nul de România, ilus -trând unitatea celor treiţări româneşti, a fost fo-losit în documentelestrăine, mai ales diplo-matice, cu multe secoleînainte de cel de-al XIX-lea etc.

Pe acest făgaş al com-pletării istoriografiei ro-mâneşti cu importantepiese de chihlimbar seînscrie şi aducerea înţară de către autorulacestor rânduri a unuifilm color ce conţinetexte dintr-o Cronică ro-mânească de 448 pagini,din secolele XII-XII,scrisă în Muntenia înlimba română, cu alfabet

geto-dacic, aflat în Bi-blioteca Academiei Un-gare de Ştiinţă de laBudapesta sub numelede Codex Rohonczy,după numele celui care1-a dat grofului transil-vănean Gusztav Battya-nyi şi care apoi l-a donat,în anul 1838, amintiteibiblioteci, pentru a-lpăstra ca Document depatrimoniu.

Din cercetările noas-tre la Budapesta rezultăcă această cronică, deşi afost studiată de o mul-ţime de specialişti în ma-terie, îndeosebi unguri,specialişti ai papalităţiişi de către unii istorici şilingvişti români, niciunul dintre aceştia nu aputut descifra textul şialfabetul în care a fostscris. Din discuţia di-rectă avută cu regretatulacad. Ştefan Pascu peaceastă temă a rezultatcă spcciaăştii români, că-rora nu a dorit să le des-tăinuie numele, au fostîntru totul de acord cuaprecierile altor cercetă-tori străini, că textul cro-nicii este scris într-olimbă cumană, necunos-cută încă.

Probabil că şi dinaceastă cauză, a neputin-ţei descifrării lui, unmembru marcant al con-ducerii statului ungar afost de acord, fireşte, lainsistenţele noastre, săne dea nu doar câtevapagini xeroxate ale aces-tui Codex, ci întreaga lu-crare de 448 de pagini şiîncă un film color.

Despre existenţa unuialfabet propriu geto-dacic se poate spune căel a fost creat cu multemilenii în urmă, descin-zând chiar din scrierea

pictografică , descoperităpe tăbliţe aparţinând pe-rioadei neolitice cu peste5500 de ani în urmă.Vestitul specialist bel-gian Vulcanius Bonaven-tura, într-o lucrare dereferinţă apărută în anul1592, precizează, pe bazamărturiilor arheologicescrise în alfabetul geto-dacic pe care le-a văzut,că un alfabet autohtongeto-dacic a fost inventatcu mult timp înainteacelui latin roman. Desco-perirea unor surse docu-mentare privind existen-ţa lucrării lui AeticusDunăreanu, intitulatăCosmographia, scrisă înlimba daco-românească,cu alfabetul geto-dac însecolul al IV-lea din eranoastră, este o altă do-vadă a existenţei unui al-fabet propiu.

Folosirea de către ro-mâni a acestui alfabetgeto-dacic şi în sec. XII-XIII este dovedită decronicarul ungur Simonde Keza care, în a sa lu-

crare din 1282, refe-rindu-se la secuii careconvieţuiau atunci cu ro-mânii la vest de MunţiiApuseni, preciza expres:“De aceea (secuii) ames-tecându-se cu blackii(românii) se zice că se fo-loseau de literele lor”fapt trecut cu vederea dccătre istoriografia un-gară, care considerachiar constatarea luiSimon de Keza drept oinsultă adusă ungurilor“civilizatori”.

În această ordine deidei, merită să mai subli-niem şi afirmaţia PapeiInochentie al IV-lea(1242-1258) conform că-reia: “De un secol şi ju-mătate valahii (românii)din Dacia traduseseră,pe nesimţite, în limbalor, liturghia”. Rezultă,aşadar, cu claritate. ca pela anul 1100 românii,adică clericii ortodocşi,au tradus şi Liturghia înlimba lor proprie.

Va urma

32


Cronică

Tudor Opriş

După 56 de ani deviaţă, dintre care 40 deslujire a poeziei, şi la 35de ani de la debutul edi-torial, Theodor Răpan,jurist şi diplomat intratîn zodia liniştirii profe-sionale, ne-a dat proprialui „Evanghelie a inimii– Anotimpuri – Jurnalde poet”, o sinceră, în-volburată şi transfigu-rată biografie lirică.

Privită diacronic, ac-tivitatea scriitoricească alui Theodor Răpan se de-limitează în două pe-rioade net deosebite: ceadintre debut (1975) şi„Schimbarea la faţă”(2001), unde lirismulsău este bine înrămat înstilul şi tematica predi-lectă a generaţiei şapte-zecistă, modelelepreferate fiind Stănescu,Tomozei şi Pituţ, şi adoua, începând cu „Mu-zeul de păstrăvi” (2004),momentul în care îşidescoperă o nouă voca-ţie, îşi restructureazăpropriul stil şi, astfel,aduce o notă unică în li-teratura română.

El nu ar fi ajuns însăla această „schimbare devoce” de azi dacă înprima sa etapă de creaţienu şi-ar fi smuls dininimă şase cărţi: „Hoho-tul apelor” (1975), „Pri-vind în ochii patriei”(1986), „Aşa cum sunt”(1989), „Hotarul de foc”(1991), „La umbra cu-vântului” (1995) şi, des-igur, „Schimbarea lafaţă” (2001).

I-a urmat apoi un„volum de trecere”, la felde metaforic şi mitic –„Taurul lui Falaris –Mărturisitorul – Jurnal

de poet (ad se ipsum)”,apărut în anul 2003, in-vocând pe unul dintre ti-ranii din Agrigente, careavea un straniu şi crudobicei. El ardea victimeleîntr-un cuptor de aramăîn formă de taur. Ţipe-tele celor sacrificaţiajungeau estompate laurechile tiranului care legăsea mai suave şi mân-gâioase decât cele maifermecătoare melodii.

„Mitul” Falaris îi ser-vea ca un simbol al celeimai crude, dar sublimeexperienţe în cuptorul cuînfăţişare de taur, pentruca urechea poetului sătransfere gemetele infer-nale ale propriului sacri-ficiu în delicate şi elevatepoeme, supremul gest alexpierii, al răscumpără-rii prin ardere la incan-descenţă a proprieinoastre făpturi pentru ada Poeziei şansa de adura cel puţin ca arama,cu care Horaţiu îşi mă-sura în timp trăiniciaOperei.

Ca la niciun alt scrii-tor, la Răpan legendele,

miturile, Biblia şi altecărţi sacerdotale, perso-naje mitice cu destinetragice intră în substanţaşi simbolistica profundăa lucrării sale, transfigu-rate şi supuse propriilorviziuni filozofice.

Dându-şi seama că nuare şanse majore ca prinpoezie să evadeze din cli-matul şi patul procustianal stereotipului estetic alrecentului sfârşit desecol concurat de pos-tmodernismul de im-port, Theodor Răpan sedecide să experimentezeo nouă formulă literară,care a produs, iniţial, ooarecare opoziţie în rân-dul unei critici literareprea puţin pregătite sărecepteze un text apa-rent hibrid, exprimând oexperienţă interioarăinedită, având ca reperaventura lirică a unui altdiplomat, Saint-JohnPerse, cel care, între pe-riplurile ulysiene şi între„anabasicele” perindări,îşi fura timpul să regă-sească „talazurile” egeiceale poeziei cea îmbogăţi-

toare a unor strigăte debucurie la zărirea ţărmu-rilor dorite spre care teîntorci întotdeauna.

De la această bornă –repet – 2004, TheodorRăpan începe efectiv să-şi poarte lira orfeică în-veşmântat sub chipulpoemului în proză, iarprimul semn ni-l dă prin„Muzeul de păstrăvi –Scrisori din lazaret”, ocarte stranie, mărturisi-toare şi alegorică, tipă-rită în numele credinţeisale în poezie, momentcând are loc, aşa cumspuneam, o profundăschimbare de ton.

Între „păstrăv” şi „la-zaret”, simboluri exis-tenţiale, se stabileşte otainică şi posibilă comu-nicare prin voinţa poetu-lui. Păstrăvul, născut delimpezimea apei demunte este imensa do-rinţă de trăire a vieţii, iarlazaretul e locul de peni-tenţă şi înţelepţire, peri-metru interzis pentrurestul lumii, unde poe-tul, după periplul epicu-reic şi dionisiac seostracizează pentru a-şidiseca lăuntrul ca la o ju-decată de apoi.

Anul următor, în de-cembrie 2005, mergânddupă steaua inimii sale,Theodor Răpan tipă-reşte, practic, al doileavolum din acest tripticpoematic – „Poştalionulde seară – File din jurna-lul unui heruvim”, cu su-perbe pasaje, topite înmetafore strălucitoare şiemoţionante. Este unsimbol al vieţii înotândprin norii de pulbere aicâmpiei sub loviturile deharapnic ale surugiilor,cel care îl ducespre dulcea odihnă

O Evangheliemodernă a inimii

Tudor Opriş Theodor Răpan

�

33


***

a hanului pe călă-torul ostenit.

La superba rugă deseară, adresată Domnu-lui întru mulţumirea dea fi găsit un loc deodihnă şi reculegere,poetul se apleacă pre-cum un heruvim asuprafilelor de hârtie spre a-şiaşterne în chip de spove-danie întreaga hegiră înbiruinţele, înfrângerile,şovăirile, privirile înoglindă, reflexele gându-rilor, alintările naturii şifemeii, finalul înţelept şiumil. E o tăcere shakes-peariană, aparentul cân-tec de lebădă al unuipoet dornic să se culcepuţin – cum spunea Ar-ghezi – ca la trezire săasculte din înaltele vămivocea percepută pestetimpuri şi dureri.

„Tripticul” se rotun-jeşte în chip fericit pe 4iulie 2009, chiar în ziuade naştere a autorului,prin volumul „Dincolode tăcere – Jurnal depoet”, o carte tulbură-toare şi unică în felul ei,lucrare de maturitate, cuun mesaj către tăcereaadânc grăitoare aruncatăpeste timp de un poetcare, asemeni lui Teren-ţiu, îşi poate grava pe ca-tapeteasma sufletuluide finitoriul adagiu: „Ho -mo sum: humani nihil ame alienum puto”. Cele55 de poeme cu legănareşi structură de psalmi şicu accente pasionale de„Cântarea Cântărilor”constituie, în ansamblu,vastul şi emoţionalul pa-nopticum al unei exis-tenţe cosmice, sociale şiintime marcată în sec-venţe învăluite în celemai transparente şi poli-crome văluri de imagini

şi cuvinte. Lumea dinafară cade în interioruleului, se presară ca o ză-padă de stele peste toateviroagele simţirii şimuncelele gândurilor.Poemul răpanian nupoate fi comentat estetic;şopteşte ori murmură,se-nvolburează în teamăori se îndulceşte în re-semnare.

Putem vorbi aici deun lirism absolut, necon-taminat; toată materiaepică se dizolvă şi şerpu-ieşte ca o apă muzicală încare se reflectă bilanţulexistenţial.

Ca un „intermezzo”liric – nu mai departedecât anul acesta, în pri-măvară – TheodorRăpan ne-a mai făcut osurpriză! Părăsind câtpentru o „respirare”calea poemului în proză,poetul ne-a oferit

o nouă carte, la fel demisterioasă, scrisă cucerneala sufletului:„Dansul Inorogului –Elogiul Melanholiei.”

În acest sens, îmi faceplăcere să fiu într-ungând cu profesorul Vla-dimir Alexandrescu, po-trivit căruia: „Poezia luiTheodor Răpan emană,deopotrivă, şi forţă, şigingăşie şi subtilă înţe-lepciune, dublate de mă-iestria artizanului pentrucare arabescurile cuvân-tului sunt şlefuite cu mi-gală şi dragoste.

Redescoperind mitul,poetul construieşte ununivers capabil să reger-mineze etern, din sâm-burele iniţial în care Erosşi Thanatos, într-un an-tagonism neveştejit prinvreme, îşi contopescenergiile izvoditoare deîntunecată lumină.

Chenarul poeziei salevibrează de o armonieinterioară, izvodită fi-resc, fără efort aparent,în virtutea unei forţe deatracţie singulare caredetermină o păstrarelaolaltă a contrastelorîntr-o decantare ceaduce, în final, cititoru-lui, bucuria lecturii”.

„Evanghelia inimii –Anotimpuri – Jurnal depoet”, recentul săuvolum, continuă şi con-stituie punctul azimutalal unei tulburătoare ex-perienţe, trecută intensprin marile etape ale vie-ţii.

La fel ca şi Dante că-lăuzit de Vergiliu, alăturide doi nedespărţiţi amicispirituali – poetul JuanRamón Jiménez („celcare a acoperit aproapesingur spaţiul liric spa-niol, alături de alte douănume de aur: Miguel deUnamuno şi AntonioMachado”) şi genialulgrafician Damian Pe-trescu, trăitor la Paris – ,cei pe care i-a simţit con-sonându-i perfect cu fi-inţa, el şi-a traversatmetaforic întregul itine-rar existenţial, realizândun orizont panoramic şiun răsculător periplu dela tinereţe până la acel„exitus” patetic, învelitîntr-un zaimf de miturişi simboluri.

Unui asemenea par-curs cronologic în succe-siunea vârstelor, poetuli-a găsit o formă origi-nală de prezentare: 4 ca-pitole înzestrate cunumele anotimpurilor,fiecare din ele fiind mar-cat cu un epitet adecvatşi cu câte 33 de versete,conţinând icoane, epi-soade, amintiri, reflecţii,

stări afective specificeantologiei vieţii. E vorbade Primăvara (subtitrată„Floralia”); Vara (cu sub-titlul „Iubitor”); Toamna(identificată cu „Melan-holia”) şi Iarna (asimi-lată „Ultimei Thule”).

Ceea ce izbeşte dinprima clipă la contactulcu această nouă carteeste stilul unic, de o rarăbogăţie lexicală, cu fra-zarea amplă, retorică şicolorată, alternanţă desimplitate, rafinament şipreţiozitate, fără îndo-ială o contribuţie deseamă la intelectualiza-rea limbii române, stă-până pe nebănuitenuanţe şi capabilă decele mai subtile asociaţii,contrastând cu feno-mene tot mai îngrijoră-toare de argotizare,vulgarizare naturalistă şiflux de barbarisme, pre-zente în beletristica ac-tuală.

Cu toate îndelunga-tele mele rătăciri în lite-ratura universală, mi-arfi greu să-l plasez peTheodor Răpan într-uncompartiment al esteticiişi istoriei literare. Stă cuun picior pe tărâmul ro-mantismului, cu altul peţărmul simbolismului.Pe la mijloc trece apatulbure, neliniştită, bol-borositoare ca o Pythie, amodernismului. Putemidentifica, ce e drept, ofulgurantă, dar scurtă şinerelevantă nebunie me-taforică a amintituluiSaint-John Perse, cumisterioasa melancoliedüreriană a lui Gérardde Nerval, cu fantasticullui Edgar Poe, ilumina-ţiile lui Rimbaud şi exal-tările lirice aleversetelor lui Paul �

�

34


Poezie

Fort. Dar el ră-mâne unic prin

tangajul dintre clocotulteluric şi neliniştile me-tafizice, copil al uneicâmpii româneşti careaminteşte – ca un stră-vechi fund de mare, dehaosul iniţial, de oceanulprimitiv, în plină evolu-ţiune din care va lua naş-tere viaţa şi punctul demişcare, mult mai slabca bobul spumei; omulcel atotcreator şi atotdis-trugător, părpălit în flă-cările Gheenei şi ros de

dorul cerului, omul caretace cu sine şi vorbeştecu Dumnezeu. Viziunilesale sunt cuplate şi întă-rite printr-un miraculossincretism cu splendi-dele imagini ale mareluiilustrator român din di -asporă, Damian Pe-trescu. Să ne bucurăm cutoţii de această evanghe-lie autobiografică plinăde poezie şi de invitaţiapoetului făcută cititoru-lui de a o asculta cu aten-ţie: „Eu nu vreau să-ţi a -răt decât Clipa mea din

eternitatea duratei! Aşacă vino, deschide-ţi min-tea şi inima, ţine-măbine de mână şi priveşte,priveşte în tine. La în-demnul meu vei recu-noaşte, desigur, bucuriaturnirului, norocul de-afi împreună: mă veste -şte-n petale de cântechohotul apelor! Privescîn ochii Daimonului cuîndurare şi mi-e frică săapun prea devreme! În-serarea soseşte, oştireamea – rătăcită pe cale!Eu, însă, mă arăt doar ţie

aşa cum sunt! Nu da cupiatra! Mă va durea detine!

Aflându-mă în Rugă-ciunea inimii, voi trecehotarul de foc – Divinulmă ştie – la umbra Cu-vântului voi lăcrima, nue o schimbare la faţă, înpumni ţin, iată, ţărânainimii mele: „Doamne,câtă irosire de albastru,numai ca să nu Te putemvedea!”

E o confesiune decare vom ţine seama.

�

Diamantul dureriiTremura flacăra lumănârii

Tremurau rugăciunile pe buzeLua foc

Durerile sufletuluiArzând dorul nestins

Pieptul tău se umplea cu jar...

Înger de luminăM-ai trezit din iernile lungi

Când gheţarii şi-au făcut cuibulPe patul meu

Tu înger de luminăMi te-ai apărut în noaptea aceea

Şoptindu-mi încet:Tu eşti sufletul meu pereche!

Ard de dorSunt aici în aşteptare...Un e-mail sau un zvonArcurile care se mişcă

Şi tăcerea o sparg

Orele se lungesc mai multRăbdarea au pierdut-o

Tu mai taciNu devii viu

Eu ard în suferinţa meaSfârşind de dor...

Noapte bună,iubitul meu!

Noapte bună, iubitul meuAcum şi totdeaună

Îţi spun la revedereÎţi mulţumesc

pentru zilele fericiteŞi indiferenţa ta

În zilele mele tristeNu sunt omul pe care îl cauţi

Pătată îmi e inimaŞi răni încă deschise

Nu pot dărui decât durereÎmbrăţişarea cea din urmă

ţi-o trimitCa să-mi aminteşti cu căldurăFiindcă prea mult te-am iubit Din lipsa ta mult am suferit

Voi suferi încăDar în inima meavoi pune o piatră

Pentru a opri durerea.

Poeme de ADELINA DOKJA - Italia(În traducerea lui Baki Ymeri)

Referinţe criticeMarius Chelaru

Într-o singură frază, volumul Adelinei Dokja arputea fi rezumat la aceea că autoarea îşi mărturi-seşte în formă versificată gândurile, îşi îmbracă încuvânt aşteptările/amintirile/speranţele, îşi cântăiubirea, adunând „cuvinte cu mireasmă de flori”din înţelesurile simple ale gândului şi vieţii. Ade-lina Dokja scrie despre iubire, despre viaţă, des-pre aşteptare, fricile copilăriei şi nopţilor, dar şizilelor de singurătate de la maturitate, despre

amintiri, despre cum trecerea timpului îngălbe-neşte amintirile, ucigând iubirea („Timpul trece şiiubirea/ Moare în tăcere topită.”). Scrie şi despredepărtarea de ţară, de copii, de familie, despre du-rerea surdă care macină sufletul celui plecat de-parte de casă. Fără pretenţii de sofisticare, scriseîntr-un limbaj direct, folosind un vocabular culesdin traiul cotidian, poemele Adelinei Dokja relevăîn mod evident şi lipsa unei „şlefuiri”, dar şi scli-piri ale talentului nativ. Un talent care dăruie filo-sofiei simple, expresiilor aparent banale („sacrabanalitate”), vieţii, cu trăirile şi dorinţele de fie-care clipă, haină cusută de un om cu gânduri alese.

Lucian Constantin

Ultima carte de ver-suri pe care Elena Duţă aoferit-o cititorilor săi esteplacheta bilingvă de ver-suri intitulată „Suflet şicuvânt“, în varianta ita-liană „Anima e parola“.Această ediţie vine să sealăture altor cinci cărţimai vechi şi anume: „Ru-găciune către Dumnezeu“(1998), „Omul, o poveste“(1999), „Rotirea anilor“

(2003), „România înlă-crimată“ (2005), toatepublicate la Editura Ma-carie de către regretatulpoet şi editor Mihail I.Vlad. Ca şi în celelaltecărţi ale sale, şi în aceastăapariţie româno-italiană,scrisă într-un registru ne-pretenţios, di rect şi pene-trant, Elena V. Duţă pune

pe tapet probleme strin-gente, sociale, încărcatede patriotism, de revoltă,de dragoste şi de credinţăîn Dumnezeu. Aceste as-pecte, dar şi altele, suntrelevate, de altfel, şi deprefaţatorul cărţii, careradiografiază în textulsău, cu atenţie şi minuţieaceastă nouă carte.

35


Poezie

Elena Duţă - prezentare lirică

Suflet şi cuvânt

Ne-am îmbogăţiNu-ţi pot dărui averi şi splendori,Ci lumina şi purpura din zare,Stele, luceferi şi raze de soare,Aşa cum ţi-am declarat de atâtea ori.

Zilnic ţi-aş aduce pâine cu sare,Ţi-oi arăta grădini

înmiresmate cu floriTe-oi învăţa alături

de mine să zboriS-atingi cu tâmpla-nălţimi

ameţitoare.

Îţi voi aşeza deasupra un cer dePeruzea şi crânguri pline cu mierle.Ştii că-n iubire nimic nu se pierde,

Totul rămâne desupra verde.Lacrimile de dragoste nu pier leAdunăm cu grijă, să se facă perle.

De-ai vrea …De-ai vrea să-mi fii

logodnică pe viaţă,Ţi-aş construi mulţime de castele,(Cele din Spania-s prea mititele)Valea Loarei ţi-aş pune-o pe aţă

La gât în şiraguri de mărgeleCum bunele maniere ne învaţăSă ne purtăm cu viitoarea soaţăAleasă din miriade de stele.

Într-un fantastic peisaj nocturn,Între planete

ţi-aş întinde-o punte,Distanţa dintre inimi s-o înfrunte.

În mijlocul măriiţi-aş ridica un turn,

Lauri verzi ţi-aş aşeza pe frunte,Iar, la degete, inelele lui Saturn.

Lasă focul!Mai lesne-ar curge fluviul spre izvoare,Marea-n vârf de munte să se ridice,

Decât să scapi de-a dragostei aliceŞi de arşiţa ei pustiitoare.

Mai uşor e să-l memorezipe Nietzsche,

Decât să refuzi a zeilor licoare,Chiar de-i pregătită să te omoareCu zâmbetul pe faţă calin, ferice.

Oricare-ar fi, în fine, consecinţa,Cu-a Parcelor menire te împacă,Lasă focul să-ţi inunde fiinţa!

Să te facă rob în veci dorinţa!Bea ambrozia cu tot cu bărdacă,Fugi cât colo de viaţa cea posacă!

Când pleacă ea ...Când pleacă ea, stelele se sting pe cer,Începe o lungă eclipsă de soare,Cade-n uitare orice sărbătoare,Toate bucuriile din lume pier.

Bucatele îşi pierd orice savoare,Ferestrele luminii crapă de ger,Luna se zbate-ntre dinţi de dromader,Îngerii din slăvi refuză să coboare.

De lumea veselă te ţii departe,Nu poate nime durerea să-ţi aline,Umil aştepţi izbăvitoarea moarte.

Când credeai că-n viaţătoate-s deşarte,

Deodată vezi uimit venind spre tineUn zâmbet răsărit dintre ruine.

Sonete de

MihaiMerticaru

36


Cronică

Lucian Gruia

Scriitorul Alexandru Anca, au-torul trilogiei autobio-grafice:DESTIN ARDELENESC (Ed.“Clusium” din Cluj Napoca, 2001)- DIN BUCUREŞTI ÎN ŢARA FĂ-GĂDUINŢEI (Editura Limes,Cluj-Napoca, 2004) - ÎN UMBRAMĂSLINILOR(Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010), s-a născut la13.06.1922 în municipiul Dej, ju-deţul Cluj.

Tripticul monumental reu-neşte mărturia autobiografică şiromanul realist, sub semnul ade-vărului, într-o proză transfronta-lieră. Primul volum, DESTINARDELENESC se deschie cu pre-zentarea arborelui genealogic alfamiliei Anca, urmat de retrăireacopilăriei şi adolescenţei autoru-lui, în atmosfera patriarhală a ora-şului natal, în care naţionalităţileconlocuitoare trăiau în armonie,până la începutul celui de-al Doi-lea Război Mondial când rasismula distrus aceasta frumoasă/nor-mală convieţuire. După Diktatulde la Viena (30.VIII.1940), omuldevine o rotiţă în mecanismulstrivitor al războiului. Volumulmenţionat constituie o emoţio-nantă mărturie a tragediei româ-nilor şi a evreilor din Ardealul deNord, sub ocupaţia horthystă, cuvaloare de document isoric.

Dacă DESTINUL ARDELE-NESC este un document istoric,despre o perioadă dramatică dinistoria Transilvaniei de Nord, DINBUCUREŞTI ÎN ŢARA FĂGĂ-

DUINŢEI se metamorfozeazăîntr-o cronică de familie, avânddrept fundal panorama socială asocietăţii româneşti din timpul re-gimului „comunist”, din cea de adoua parte a secolului XX, pre-cum şi pregătirile de plecare în Is-rael, în 1988, urmându-şi copiii,Octavian şi Tiberiu.

ÎN UMBRA MĂSLINILOR în-cheie trilogia fiind paradigmaticăîn ceea ce priveşte adaptarea înnoua lor patrie, nu numai pentrumembrii familiei, dar şi pentrutoţi noii veniţi din România.Scrierea volumului a fost incertădatorită bolii grave şi misterioasea autorului, o tumoră care i-aafectat vertebrele 2 şi 3 cervicale,de care a scăpat după un trata-ment cu radiaţii, fiind nevoit săreînveţe mersul şi scrisul. În tim-pul convalescenţei a fost mereulângă el, îngrijindu-l şi îmbărbă-tându-l, devotata sa soţie.

În perioada 1996-1997 familiaeste greu încercată prin moarteamamei Ernei (optimistă, balsampentru sufletele interlocutorilor,bucătăreasă excepţională) şi a luiSabin, băiatul cel mai mare al luiOctavian (excepţional înzestratintelectual, dar scăpat de sub con-trol). Forte interesante pentru ci-titorii din România sunt capitolelededicate organizaţiilor evreilorproveniţi din România, în activă-ţile cărora s-a implicat şi familiaAnca, la început în cele ale aso-ciaţiei H.O.R., cea mei veche şimai largă organizaţie a originari-

lor din România, înfiinţată cu sco-pul de a-i ajuta pe noii veniţi de pemeleagurile noastre să se inte-greze în noua lor patrie. AncaErna a fost principala iniţiatoareşi mobilizatoare la renaşterea fi-lialei H.O.R. din Hadera, la reali-zările ei (serate, excursii,participări la manifestări cultu-rale, inclusiv înfiinţarea unei bi-blioteci cu sute de volume,redeşteptând gustul lecturii înlimba română la persoane care numai citiseră o carte de când auplecat din ţară). Despre aceste ac-tivităţi ea a publicat zeci de arti-cole şi reportaje ăn „ViaţaNoastră”, cel mai vechi cotidian înlimba română din Israel. În pe-rioada 1990 – 2010 apăreau în Is-rael, în limba română, douăcotidiene, cinci reviste săptămâ-nale şi una lunară („Minimum” –de excelentă calitate intelectuală).Din cauza dificultăţilor financiare,recent au dispărut două săptămâ-nale, iar cele două cotidiene audevenit săptămânale. FamiliaAnca a colaborat la aceste publi-caţii, cât şi la periodice de intereslocal, distribuite gratuit, editatede filialele H.O.R.

Cea mai puternică acţiune aoriginarilor din România (carenumăra cca 400 000 de persoane)a constituit-o înfiinţarea la înce-putul anului 1999 a unui partidpropriu şi s-a datorat iniţiativeipersonale a tânărului inginer-pro-fesor Adrian Ioinovici (născut laMoineşti). Primită la început cuentuziasm pe „uliţa românească”iniţiatorul a reuşit să depună,pentru prima dată în istoria Israe-lului, o listă proprie de candidaţila alegerile parlamentare, sub nu-mele de „Partidul de Centru Pen-tru Progres (P.C.P.P.). Din păcate,contestată de alte organizaţii inte-graliste, decimat de orgolii şi riva-lităţi personale, partidulromânesc a eşuat lamentabil laalegerile din 17 mai 1999, obţi-nând doar câteva mii de voturi.

Un moment emoţionantprezentat în carte îl consti-

ALEXANDRU ANCA -DESTIN ARDELENESC

strămutatÎN ŢARA FĂGĂDUINŢEI, ÎN UMBRA MĂSLINILOR

�

37


Eveniment

Timişoara:

ZiuaMondialăa Poeziei

Ilie Chelariu

În seara de 21 martie2011, Fundaţia Culturală„Orient latin” din Timi-şoara a celebrat ZiuaMondială a Poeziei.

În cadrul programu-

lui, a avut loc şi festivita-tea de decernare a pre-miilor anuale.

Premiul de excelenţă

literară, ex-aequo, le-afost înmânat la doi tineriscriitori care, în anul2010, au primit distincţiinaţionale: Lucian Adam(reşiţean, câştigătorulpremiului, pentru volumde debut, la concursul„Porni Luceafărul...”, şiAdelina Dozescu (stu-dentă timişoreană învârstă de douăzeci deani, colecţionară de pre-mii literare (43 în patruani).

Premiul „Horia Io-nescu”, care se atribuieunui actor timişorean

implicat în poezia timi-şoreană, i-a fost înmânatmaestrului Vladimir Ju-răscu. Diploma i-a fostînmânată de către CălinIonescu, fiul regretatuluiactor şi regizor.

Manifestarea s-a în-cheiat cu un salut cătrepreaiubitul „Big Brot-her” al literaturii ro-mâne, absent datorităslujbei lui pariziene, şidiscipolilor lui timişo-reni, şi ei absenţi dato-rită luptei pe care o ducpentru a ocupa institu-ţiile culturale locale.

Vladimir Jurăscu

stăpân, termină cuaceastă cruzime, redă-miliniştea, fă-mă să redevinun om normal, căci îmiajunge. Auzi?'' Şi Arsţipă ridicându-şi ochiispre cerul plumburiu,surd, opac şi mut ce aco-peră întreaga Câmpie atăcerii. ,,Îmi ajunge, îmiajunge, îmi ajunge!'' Selinişteşte şi privind dinnou ghemul cleios dinpalma lui îşi continuădialogul. (De fapt un mo-nolog, căci Cir nu a scostot timpul nici măcar un

sunet) :,,Cir, încearcădeci şi înţelege-mă. Terog să mă ierţi dacă amfost prea aaspru cu tine.Dar termină o dată cutoată această cruzimefără sens. Metamorfo-zează-te şi o dată cu tineşi pe mine. Căci să şti -eu până la urmă te-aş ac-cepta aşa cum eşti. Darnu te vor ceilalţi oamenişi odată cu tine, nici pemine. Încearcă şischimbă-ţi nonconfor-mismul, integrează-te înlogica difuză a acestor

vremuri crepusculare.Hai Cir, fi bun şi înţele-gător, treci la locul tău şiţine cont de tot logosulmeu incoerent şi absurd,probabil. Sau fă ce crezi.Se pare că până la urmăsunt şi eu sortit ca mulţialţii să mă zbat încer-când să aflu, fără rezul-tat, ce înseamnă acestperpetuu şi vicios joccare este viaţa. De faptde ce aş şti, la ce mi-arfolosi, sau ne-ar folosi?''

Ars tace în sfârşit şiaşteaptă. Cir se mişcă înpalma lui, se dezlipeşteuşor, se ridică şi îşi reiapentru un scurt timp ve-chea orbită şi se reîn-toarce nevăzut în

închisoarea-i capilară.Fizionomia lui Ars sedestinde, trupul i se des-tinde şi el, relaxat. Saredeodată în sus, începe săgesticuleze şi să-şi miştefrenetic picioarele. Pe în-tinsa Câmpie a tăceriii seaud acordurile unei me-lodii ritmice, sincopate.Fericit, Ars intră în rit-mul muzicii şi începe săse deplaseze în pas dedans, înaintând până seface mic, tot mai mic,dispărând până la următotal. Undeva, nu preadeparte, farmacistul Fi-gueras, imperturbabil şiabsent caută în conti-nuare, absolut nimic.

Text despre dialogul...Continuare din pagina 3

tuie sărbătorirea în anul2000 a împlinirii vârstei de

90 de ani de către marele rabinDr. Alexandru Şafran, cel care s-aaflat în fruntea comunităţii evre-ieşti în anii celui de.al Doilea Răz-boi Mondial, reuşind prin lupta saeroică să împiedice aplicarea „So-luţiei finale” în România (careprevedea deportarea şi extermi-narea în lagărele morţii naziste apeste trei sute de mii de suflete.

Anul 2000 a constituit un pri-lej de mare bucurie pentru soţii

Anca, întrucât aceştia au sărbăto-rit nunta de aur.

Peregrinările familiei Ancailustrează odiseea omului mo-dern, care, în fond reprezintă o că-lătorie iniţiatică ce se desfăşoară,dincolo de spaţiul geografic, în in-teriorul sufletului nostru. E o că-lătorie spre esenţa fiecăruia, spredescoperirea sinelui autentic,stare catharsică pe care Eminescuo enuna, în ultimul vers al Odei înmetru antic, astfel: „Pe mine, mie,redă-mă!” Şi ultimul capitol al

cărţii este dedicat întoarcerii înDejul natal, unde autorul îşi lan-sează volumul de versuri DINPRIMĂVARĂ PÂNĂ-NTOAMNĂ, scris în tinereţe şi pu-blicat de mine, păstrătorul ma-nuscrisului, în anul 2007. Dupăîntoarcerea la Hadera, AlexandruAnca şi-a încheiat cu mulţumirearevederii plaiurilor natale, trilo-gia. Sufletul său a rămas însă încasa părintească în care s-a născutşi hoinăreşte prin livada mirificeisale copilării.

�

38


Eveniment

Lucian Constantin

Restaurantul ,,Boema33” din Bucureşti a găz-duit pe 10 martie, con-form obiceiului de acumnotoriu al actiunilor cul-turale de fiecare joi, odublă manifestare. Estevorba de lansarea revis-tei „Albanezul” dedicatăistoricului Gelcu Macsu-tovici cu ocazia împlinirivârstei de 80 de ani şi apoetului Theodor Da-mian, „un preot recu-noscut în comunitatearomânilor din SUA, pro-fesor, lider al teologiei

ortodoxe şi redactor-şefal revistei Lumina Lină”,care şi-a lansat cartea„Semnul Isar”. Aceastăacţiune de exceptie, afost iniţiată organizată şimonitorizată de poetulBaki Ymeri, redactor-sefal revistei „Albanezul”,foarte apreciat pentrueforturile sale în dome-niul afirmării culturii al-baneze printre români şiinvers.

Au participat la eveni-ment Sami Shiba amba-sadorul Albaniei laBucureşti, omul de cul-tură Luan Topciu, presa

scrisă şi televiziunea,

scriitori din capitală şi

din ţară, diplomaţi şialţii. Au vorbit despreopera poetului sosit depeste ocean VasileAndru, Doina Uricariu,Ioan N. Roşca, Dan An-ghelescu. Au mai fostprezenti la această ani-mată şi prietenească în-tâlnire, pe care BakiYmeri a numit-o, inspi-rat „Corabia cuvintelorîntre Cetatea Bucuriei şiStatuia Libertăţii” şimembri ai grupului„Boema 33”. Dintre ace-ştia au vorbit scriitoriiFlorentin Popescu şiMihai Antonescu, cel dinurmă amintind şi despreaportul deosebit al revis-tei „Climate literare” lapropagarea relaţiilor cul-turale romano-albaneze.

Vom reveni în numă-rul viitor cu amănunte.

Corabiacuvintelor

39


***

Ion Iancu Vale pag. 3, 16Nichita Stănescu 4Radu Gyr 5Mircea Horia Simionescu 6Theodor Codreanu 7Adrian Marino 8Victor Sterom 9Mihai Antonescu 10Radu Cârneci 11Florica Ceapoiu 11Dan Dobre 11Pierre Ronsard 12Iulia Barcaroiu 12Al. Florin Ţene 13Victoria Milescu 14Grigore Grigore 16Carolina Ilica 17Alexandru Mizgan 18

Mircea Cotârţă 20Nicolae Bălaşa 21Grigore Grigore 22Nicolae Băciuţ 23Melania Cuc 23Alexandru Manafu 24Gheorghe Palel 25Ion Monafu 26Vavila Popovici 27Mihaela Mircea 27Elena Buică 28Augustin Deac 30Tudor Opriş 32Adelina Docja 34Lucian Gruia 36Ilie Chelariu 37Lucian Constantin 38Radu Mihai Crişan 40

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Nicu Tănase, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, RepublicaMoldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Cei care doresc să intre în posesiarevistei „Climate literare“

în format tipografic,sunt rugaţi să solicite acest lucru prin reperele de contact:

0722 702 578 (Vodafone) sau0741 732 122 (Orange),

[email protected] sauîn scris, pe adresa sediului revistei

(Târgovişte, Aleea Arcaşilor, bl. 36B,sc. B, ap. 23, parter).

40


Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanMeseriaşi şi proprie-

tari nu puteau fi, căci pro-prietatea emana de ladomnie şi era strâns le-gată cu contribuţia desânge, la care nimeni nui-a poftit, nimene nici-când, şi de la care, chiarcând îi pofteşti, ştiu a sesustrage, făcându-se su-diţi austrieceşti, deşi suntnăscuţi în România dinsupuşi ruseşti şi n-auvăzut Austria cu ochii”.

„C-un cuvânt evreulnu merită drepturi nicăiriîn Europa, pentru că numunceşte; iar traficul şiscumpirea artificială amijloacelor de trai nu estemuncă, şi aproape numaiîntr-aceasta conzistă aevreului. Evreul nu cere,ca clasa de mijloc din se-colul al XVII-lea, liberta-tea muncii productive, cilibertatea traficului. El evecinic consumator, ni-ciodată producător şi des-igur că numai cu foarterară escepţie se va găsiîntr-adevăr câte un evreucare să producă. Dacă emeseriaş, e superficial,lucrează numai pentruochi. De aceea chiar lanoi, unde împrejurările artrebui să-i silească lamuncă, vom găsi că ei re-prezintă meseria superfi-cială. Cel mai solid

meseriaş e şi aici în ţarăromânul sau germanulsau cehul, niciodatăevreul. El reprezintă con-curenţa nesă nă toasă amuncii rele, superficiale,cu munca dreaptă şi te-meinică. Ieftin şi rău e de-viza evreului până ceruinează pe lucrătorulcreştin, scump şi rău e de-viza lui când rămâne stă-pânul pieţii”.

„Drept că înmulţireaevreilor în ţările noastre amers mână în mână cureformele în senz liberal,că acestea au ajutat în-mulţirea furnicarilor.Deja Regulamentul Orga-nic, care a pus ciocoimeaalături cu boierii vechi,dându-i o egalitate dedrepturi pe care n-o me-rita, a făcut ca fiecare dinaceşti noi aristocraţi carifugeau de muncă şi aspi-rau la slujbuşoare să aibăcâte un asociat jidan subformă de orândariu pepeticuţele lor de moşii; totacel regulament a desfiin-ţat de jure breslele, acesteclase puternice şi bineconstituite de meseriaşi.În urmă alte reforme, şimai liberale, au deschisuşa funcţiilor statului, în-mulţite la infinit, tuturorfeciorilor de popă şi denegustori cari nu repre-zentau nici avere, nici in-teligenţă şi cari găseaumai comod a trăi dinfuncţii plătite de stat şi decomune decât din munca

lor proprie, din îndeletni-cirea cu meşteşugul pă-rinţilor lor. Astfel s-auînmulţit ruşinea demuncă şi proletariatulcondeiului, această clasăvecinic nenorocită, con-damnată la celibat şi lamizerie, luptând prin ură,intrigi, calomnii şi vicle-şug pentru pânea amară abugetului şi înecând c-orară obrăznicie oricemuncă spirituală adevă-rată, orice merit adevă-rat”.

„Dar ce să mai vorbimasupra acestei materii?Prin pripirea celor cres-cuţi de mici copii la Parisni s-au îngreuiat preste

măsură lupta pentru exis-tenţă, libertăţile nu suntdecât tot atâtea forme denelibertăţi, căci liber nu edecât omul ce trăieşte dinmunca productivă a sa.Numai ace-la e în stare dea aproba binele unde-lvede şi munca temeinică.

Dar cei cari îşi fac dinponegrirea meritului, dincalomnie şi intrigă o me-serie pentru a trăi de pe-ozi pe alta, aceia, chiar re-cunoscând adevărul înfundul sufletului lor, căciacesta li se impune, se vorferi de a-l spune, ba vorreprezenta chiar contra-riul.

Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (13)

Iancule-Avram, cel viul...Nicolae Nicoară Horia

Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit sub steleŞi a gemut în lacrimi ţărâna prea sărată,În Dorul lui, cel Unic, din dorurile meleNu-l vor putea ucide nemernicii vreodată!

Cei care îl visează şi azi legat cu funiiŞi spânzurat de Cerul în care s-a ascuns-Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii,Toţi mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns...

Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebaţi acum,Un fluier îşi topeşte în mine întreg amarul,Îl judecă pe Iancu şi-l spânzură postum-Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul.............................................................Iancule Avram, cel viul, precum mereu ţi-am zis,Mai treacă de la tine durerea şi ne iartă-Mormântul de la Ţebea s-a zvârcolit în VisŞi a gemut sub stele ţărâna prescurată...

Documents

40 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/40.pdfiluzii, visuri obscure şi nerealizabile.'' În acest moment Cir se mişcă, cine ştie de ce, şi se ridică puţin în palma omului