A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI · 2017. 5. 26. · 2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipalºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Reîntoarcerea fastã

Tudor Cristea

Se împlinesc, pe 23 mai, 115 ani de la naºterea la Teiu, judeþulArgeº, a lui Nicolae Iordache, impus în literaturã ca Vladimir Streinu ºidevenit, mai ales în ultimele decenii, reper ºi model pentru mediileintelectuale ºi didactice din Gãeºti, oraºul în care a fost profesor întinereþe.

A venit în Gãeºti la 1 septembrie 1927, ca profesor de limba ºiliteratura românã la Liceul �Dr. C. Angelescu�, înfiinþat în 1921 ºifuncþionând în clãdirea actualului liceu agricol din localitate. În oraºulîn care se afla, din 1924, vechiul sãu coleg ºi prieten ªerban Cioculescu,tatãl sãu îi va cumpãra o casã, situatã pe Strada Gãrii (azi VladimirStreinu). Naþionalizatã în 1949, casa i-a fost retrocedatã dupã 1990fiicei scriitorului, care a intenþionat s-o doneze Primãriei. Întrucâtaceasta s-a arãtat neinteresatã, ea a fost vândutã, fiind ulterior demolatãde noul proprietar, care a construit alta (fãrã a mai monta o placãmemorialã, cum s-a angajat).

Scriptic, Vladimir Streinu a fost profesor în Gãeºti de la 1septembrie 1927 pânã la 1 decembrie 1933, datã la care se prezintãla postul de la Liceul �I.C. Brãtianu� din Piteºti, pe care primise numire de la 1 septembrie. Efectiv afuncþionat la catedrã mai puþin, întrucât la sfârºitul lui 1927 ºi începutul lui 1928 se va afla în Franþa,unde se înscrisese în 1926 la un doctorat despre Arthur Rimbaud, la Sorbona � proiect ce nu s-a realizat.Apoi, din iunie 1932 pânã în decembrie 1933 va fi deputat din partea P.N.Þ., fiind detaºat ca profesor laªcoala Comercialã �Regele Ferdinand� din Bucureºti. În Gãeºti s-a nãscut, la 1 iunie 1930, Maria ElenaIordache (Ileana sau Ussy, cum au numit-o micii prieteni gãeºteni � între care Barbu Cioculescu), viitoareactriþã la Teatrul Naþional. În 2014, Ileana Iordache a publicat la Editura Bibliotheca un volum memorialisticintitulat �Vladimir Streinu, tatãl meu�. Apãrute mai întâi ca serial în revista �Litere�, amintirile IleneiIordache reprezintã un excepþional document sentimental ºi istorico-literar, în care aflãm ºi preþioaseinformaþii privind perioada gãeºteanã a criticului.

Între altele, Ileana Iordache infirmã existenþa unui conflict (care ar fi generat pseudonimul) între fiuºi tatã, remarcabilul þãran bogat din Teiu, fost primar de mai multe ori, proprietar de pãmânturi, depãduri, de moarã, de presã de ulei ºi de brutãrie. Când Vladimir Streinu a primit post la liceul din Gãeºti,tatãl sãu l-a ajutat sã renoveze din temelie casa cumpãratã, unde, �dinspre Teiu, la datele cardinale aleanului, soseau cãruþe cu tot ce era necesar în gospodãrie�. În altã ordine de idei, în casa de la Gãeºti era,de fapt, gânditã ºi adesea scrisã revista Kalende, a cãrei redacþie formalã era la Hotel Continental, încamera lui Tudor ªoimaru. Legat de aceasta, Ileana Iordache face urmãtoarea precizare importantã:�Citind corespondenþa dintre cei doi (Streinu � Pompiliu Constantinescu, n.m.), scrisori ºi telegrame,este sigur cã revista (...), ca sumar, se întocmea în casa tatãlui meu din Gãeºti... Acolo soseau toatetextele colaboratorilor celor cinci numere care au apãrut pânã în primãvara anului 1929, texte care, dupão prealabilã «ºedinþã de redacþie», a punerii lor «în paginã», cu ªerban Cioculescu (...) erau duse deVladimir Streinu la tipografia Dlui Mitu din Piteºti.�.

Dupã 1990, atât Vladimir Streinu, cât ºi ªerban Cioculescu (nãscuþi în acelaºi an, primul la fineleprimãverii, al doilea la începutul toamnei) au revenit, aºa-zicând, la Gãeºti. Liceul teoretic din oraº(devenit din 2003 colegiu naþional) poartã din 1992 numele primului, iar cea mai bunã ºcoalã gimnazialã,pe al celui de-al doilea. Colegiul îi închinã patronului sãu spiritual un simpozion anual, care a prilejuit, cusprijinul Primãriei, ºi apariþia la Editura Bibliotheca a volumelor �Clasicii noºtri� (2011), �Poezii� (2012),�Radiografii politice� (2013, prima reunire în volum a publicisticii), �Ion Creangã� (2014), în prezentaflându-se sub tipar contribuþia criticului la Istoria literaturii române moderne, realizatã alãturi de ªerbanCioculescu ºi Tudor Vianu.

Iar de aceastã reîntoarcere nu e strãinã, la urma urmei, nici apariþia, în urmã cu 17 ani, a revisteinoastre.

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENIPublicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I ASENIORI EDITORIBarbu CioculescuMihai CimpoiFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaIoan AdamRadu CârneciIordan DatcuSultana CraiaMarian Popa

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuGeorge CoandãVictor PetrescuMargareta BineaþãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon MãrculescuDan GîjuPetre Gheorghe BârleaMihai MironDorina GrãsoiuNiculae IonelAgnes ErichAna Dobre

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ªEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACÞIEVali Niþu

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistãfãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

In memoriam:Mircea Horia SimionescuMihai Gabriel PopescuMircea ConstantinescuHenri ZalisGheorghe Buluþã

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

Emil LungeanuAlexandru PompiliuManole NeagoeSavian MurTiti DamianSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipNicolae DabijaVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

2.V.1947 � S-a nãscut Ion Iancu-Vale 3.V.1989 � A murit Sabina Cornelia Stroiescu (n. 1912) 4.V.1902 � S-a nãscut Elena Iordache Streinu (m.1996) 6.V.1956 � S-a nãscut Constanþa Popescu 7.V.1946 � S-a nãscut Alexandra Andronescu 9.V.1937 � S-a nãscut Ioan Iovan12.V.1950 � S-a nãscut Ioan Viºtea15.V.1925 � S-a nãscut Alexandru Mircescu (m. 2010)16.V.1934 � S-a nãscut Victor Negulescu17.V.1983 � S-a nãscut Sânziana Iulia Antonescu18.V.2011 � A murit Mircea Horia Simionescu (n. 1928)20.V.1905 � S-a nãscut Alexandru Popescu-Runcu (m. 1980)20.V.1957 � A murit ªtefan Oprea (n.1901)21.V.1996 � A murit Ion Vrãbiescu (n.1947)22.V.1964 � S-a nãscut Marius Oprea23.V.1902 � S-a nãscut Vladimir Streinu (m.1970)24.V.1953 � S-a nãscut Andrei Grigor25.V.1913 � S-a nãscut Titus Popescu (m.2011)26.V.1982 � S-a nãscut Constantin Virgil Bãnescu (m.2009)27.V.1905 � S-a nãscut Ion I. Ciorãnescu (m.1926)29.V.1950 � S-a nãscut Virginia Mocanu

3Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � Reîntoarcerea fastã .......................................................... 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Vladimir Streinu � istoric literar .................................... 4VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Doctrinarism ºi conºtiinþã criticã (Lovinescu ºi literatura �micilor patrii� româneºti) ................................................. 6POSTDECEMBRISM: Marian Popa � Români, dacã nu, ce? ......................................... 9CONSEMNÃRI: Tudor Cristea � �Admirãri� convingãtoare ............................................ 14PANTEON REGÃSIT: Ioan Adam � Sfinxul de la Bãdãcin .............................................. 16MEDALION: Marin Iancu � Vladimir Streinu. Ipostaza esteticã a spiritului critic ...........22REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � Constantin Eretescu la 80 de ani .................. 25LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Maiorescianism ºi postmaiorescianism .................. 26O VIZIUNE A POEZIEI: Maria Octavian Pavnotescu � Direcþii în poezia româneascã contemporanã. Marin Sorescu (3) ................................................... 31ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu � Alexandru Ciorãnescu � contribuþii la istoria românilor ................................................................................ 35POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu � Un loc în sufletul meu ............................. 40FUNDAMENTE: Titi Damian � Un spectacol al ideilor critice contemporane ................. 41ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan � Cenzura ºi redactorul .................................45INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache � Rostul feminin: un tulnic cu porumbei ..............49EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Comori ignorate ....................................... 50PORTRET: Dumitru Velea � Reîntâlnire sub �etern-sigilatul chepeng� ......................... 52LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore � Gânduri, vorbe, fapte .............................................. 55OPINII DE CITITOR: Corin Bianu � Vali Niþu � Nu voi uita... ........................................... 57EU VÃ CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu � �Leagã-mã de glas sã mã simt încã silabã�� ...................................................................................... 58MELEAGURI DÂMBOVIÞENE: Doina Rizea � Ruine ºi catacombe ................................ 60PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru � Oameni nevinovaþi într-un sistem vinovat ............................................................................................. 62CRONOGRAF EMINESCIAN: Nicolae Georgescu � Argument: izvorul ºi fântâna (2) ....64GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Eminescu ºi �starea de a fi� a României pe �tabla de ºah� a Europei balcanice (2) ........................................66EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin � Eminescu în circuitul universal (1) ..............69CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan � �Moartea mea de dragoste� ............................... 71NOTES: Simona Cioculescu � 2009 .............................................................................. 74STEIURI: George Anca � Pãguboºi o datã ..................................................................... 76ESEU: Savian Mur � Dumnezeu, ca o marfã ................................................................. 78MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Emily Dickinson / Paul Verlaine .................. 80SHAKESPEARE PENTRU NOI: Horia Gârbea � Viaþa regelui Henric al V-lea ................82TRIADE: Corneliu Berbente � Biserica ........................................................................... 86PROZÃ: Dumitru Augustin Doman � Trei schiþe ............................................................ 88PROZÃ: Ecaterina Botoncea � Din jurnalul medicului anestezist... Autodenunþ .........89PROZÃ: Ion Mãrculescu � Pixeli, foarte mulþi pixeli ...................................................... 91DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Încrederea în sine ............................................... 92CONFESIUNI: Dan Gîju � Fantoma amiralului Nelson ºi fregata evreului Moritz* .......... 94DICÞIONAR: Victor Petrescu � Corin Bianu. O scriiturã (a)tipicã .................................. 96ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc � Poziþia Franþei faþã de Constantin Brâncoveanu .................................................................................. 98CLIO: Eugen Fruchter � Opera lui Ovidiu ºi spiritualitatea geticã .................................100LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe � O teorie saharianã ......................................103BIBLIOFILIE: Ana Andreescu � Decameronul ............................................................... 105FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Un autentic cãrturar � Gheorghe Cunescu ..107SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................ 111GALERII: Ion Mãrculescu � Impresii din expoziþie ........................................................ 115


Barbu Cioculescu

BREVIAR

VLADIMIR STREINU �ISTORIC LITERAR

În lipsa unei monografii exhaustive apoetului, istoricului ºi criticului literarVladimir Streinu, deschizând eventual ocolecþie dedicatã personalitãþilor criticiinoastre, existenþa lucrãrii sale �Istorialiteraturii române moderne�, conþine untablou biografic oferind datele esenþiale aleunei existenþe marcatã de dramatice � ºicâteodatã tragice � evenimente, dar, înesenþã dedicatã muncii intelectuale, creaþieiliterare, pe dublul palier al inspiraþiei liriceºi al deliberãrii critice.

O existenþã petrecutã în cercul de timpdintre douã pustiitoare rãzboaie mondiale,într-o societate în vii prefaceri, de naturãa-ºi angaja fiecare membru într-o orientare,adesea cu urmãri modificatoare de destin.De acestea, Vladimir Streinu a avut într-atâtparte, încât te uimeºti în contemplarea uneipersonalitãþi de excepþionalã energiespiritualã, învingând obstacole ce ar fisfãrâmat un eu obiºnuit.

Lucrarea �Estetismul� (recent lansatãde Editura Bibliotheca în cadrulSimpozionului naþional �Vladimir Streinu�,organizat de Colegiul Naþional �VladimirStreinu� din Gãeºti) în capitolele sale�Sensuri lirice acoperite�, �Orientareaestetizantã�, �Alexandru Al. Macedonski�,�Reviste comilitone pânã în 1900�,dimpreunã cu eseul �Versificaþia modernã� Studiu istoric ºi teoretic asupra versuluiliber�, se constituie firesc într-o istorie alirismului românesc de la începuturi �Cezar Bolliac cãtre Alexandru Macedonski,lãsând la o parte, pentru un studiu ulterior,locul lui Mihai Eminescu.

O importantã parte dintr-o �Istorie aliteraturii noastre�, a cãrei deschidere erasortitã sã fie, în împrejurãri care meritã afi cunoscute. Anume, în plin rãzboi obogatã activitate literarã primise ºi darulunei cãrþi de sintezã, �Istoria literaturiiromâne, de la începuturi pânã azi�, a lui

G. Cãlinescu. Amplã, pe cât de subiectivãsintezã, într-un volum de format mare, cuilustraþii, lucrarea îºi avea adepþi fervenþiºi adversari neîmpãcaþi, care-ºi împãrþeaucoloanele presei literare.

Printre nemulþumiþi se afla ºi ministrulªcoalelor, profesorul universitar de filozofieIon Petrovici, autor ºi de memorii, iar întinereþe de o piesã de teatru într-un act.Înaltul demnitar îºi dorea o �Istorie aliteraturii române� care sã nu fie în primulrând o reuºitã literarã, ci una, cum am zice,de organizare în strictele arcane ale materiei.Drept care s-a adresat lui Vladimir Streinu,în acel moment consilier ministerial, pentruca, împreunã cu ªerban Cioculescu, peatunci inspector general în învãþãmântulsecundar, ºi la un loc cu Tudor Vianu,profesor universitar de esteticã, sãalcãtuiascã o �Istorie a literaturii române�de lungã ºi fertilã folosinþã.

Materia a fost împãrþitã pe domenii aleliteraturii, lui Vladimir Streinu, revenindu-i�Poezia�, iar primul volum a ieºit de subtipar la sfârºitul verii anului 1944, la EdituraCasei ªcoalelor din Bucureºti. Soarta i-afost de-a nu se putea bucura de rãsunetulmeritat tematicii ºi felului în care aceastafusese tratatã, în noua orânduire comunistãvolumul a fost interzis, de cele care ar fitrebuit sã urmeze nemaifiind vorba.

Cartea de faþã cuprinde partearezervatã lui Vladimir Streinu din volumulamintit, parte ce se constituie de sinestãtãtoare, aptã de a fi abordatã în rotunda-iintegralitate.

Studiul se deschide asupra numãruluiremarcabil al poeþilor, începând de lamijlocul veacului al XIX-lea, acela cenzuratde Titu Maiorescu în celebra luare depoziþie �O cercetare criticã asupra poezieiromâne de la 1867�. Este vorba de poeþiiJunimii, dar ºi de alþii, într-o impresionantãenumerare, de la Cezar Boliac la Mihail


Zamphirescu. La Cezar Bolliac suntsemnalate intenþiile unei arte formale, astfelîncât: �...nimic nu opreºte istoria literarãsã reþinã lirismul social, tenebros ºi for-malist ca direcþii certe ale întinsei luiactivitãþi de versificator�.

Aflãm despre primul Alecsandri cã fost�un poet plin de duhul improvizaþiei,odihnitor, deºi abundent retoric, fãrã glasputernic ºi de un romantism mai mult cochetºi delicat�. Poet, chiar de la începuturi,virtuoz al formelor versificate, ceea ce-ldeosebea pânã la a-ºi crea deprindereaiambicã a versului în 14 silabe ºi a catrenuluiclasic, fiind varietatea mãsurilor, plãcerearitmurilor cât mai diferite ºi nestatornicia întipul strofelor�. Totul �într-o nesleitãdisponibilitate formalã�.

Asta, pe când la Dimitrie Bolintineanudominã impresia globalã de iritaþie, artifi-cial ºi caduc, preocuparea de motive liricesumbre.

Strofe de inspiraþie întunecatã salveazãceva din moºtenirea lui Baronzi, pe cândAl. Depãrãþeanu, pânã la un punctcaricatura francomanã a vremii, rãmâneunul din meºterii formali ai epocii, curitmica ei combinatã, cu tonul alegru ºi pealocuri de o realã frãgezime, deci unuldintre meºterii versului epocii.

Dacã sub influenþa lui Titi Maiorescu,un anumit germanism a dominat orientareaJunimii, locul central al liricii îl ocupã�Literatorul�, �cel care a susþinutmodalitatea literarã a latinitãþii noastre�, înspeþã Alexandru Macedonski, cu o treceresemnificativã la influenþa francezã. La�Literatorul�, poezia, opusã prozei ºioperând �ca o schimbare de cuvinte pecare simþurile o fac între ele, putându-seastfel spune de un sunet strãlucitor�.Urmând procedeul sinesteziei se întâmplã�cã tot întâia oarã la noi ºi printre cei dintâide oriunde, Macedonski îndeamnã poezia,pãrãsind clasica ei concurenþã cu pictura,sã-ºi însuºeascã firea muzicii�.

Multiple cauze care-l determinã peanalist sã afirme rãspicat cã Literatorulpropune la 1880, cel puþin poezieiromâneºti o direcþie formalã inovatoare,precizatã abia dupã câþiva ani în revistelesimboliste franceze. Vladimir Streinuconsiderã cã termenul de estetism subcare se înfãþiºa noua orientaremacedonskianã depãºea pragul noului secol� al XIX-lea � fiind chiar rãdãcinaromâneascã a modernismului nostru viitor.Un îndeajuns de puternic imbold de adedica cea de a doua parte a studiului unui

complex portret al lui Alexandru Al.Macedonski, de la istoricul familiei la celal vieþii sale, cercetând cu predilecþie omulºi destinul lui. Cu, prin urmare, toatemeandrele unei firi nestatornice, cu datelepoetului ºi luptãtorului pentru crezul sãuartistic. Cuprinzând, atunci, nu numaipoezia, ci ºi proza, teatrul, scrisul în limbistrãine, tipul sãu de umanitate, în fine, �unD�Annunzio fãrã Fiume�, respectiv �marelepoet antologic ºi marele precursor�.

Vladimir Streinu ne propune un portretfãcut cu empatie, la polul opus, cumva,celui trasat de G. Cãlinescu, unde, peeºichierul tuturor erorilor ºi eºecurilorsuferite în realitate, tabloul mai primeºte oaruncãturã de penel, figura se rãstoarnã,ratatul care se credea geniu, chiar era!Iatã-l, prin urmare, pe poet exonerat devinile iluziei de a se realiza prin politicã, deprea desele schimbãri de umoare, de fireacapricioasã, de inexplicabile orbiri. Cum,ºi de ce, Macedonski, deºi conservator,va dedica o odã memoriei lui Ion Brãtianu,cum va scrie, în Bucureºtii ocupaþi, unarticol de laude la adresa feldmareºaluluiMackensen. Poet revoltat, a cãrui revoltãtotalã, de gen byronian, nu e de imitaþie, cide certã organicitate, el a inaugurattematica liricii de mai târziu, prin ceea ceVladimir Streinu numeºte ºi explicã,lirismul lirismului sau poezia poeziei, învia-i facturã de vizionar.

Astfel un original, detestatul în viziuneatimpului, tot pe atâta poet contestat înîncordarea cãtre locul suprem,Macedonski �se mângâia câteodatã, chiarfoarte adesea, cu încrederea într-oposteritate dreaptã�. Studiul ce urmeazã seînseriazã acesteia dintre-un condei de numai puþinã excelenþã.

Studiul, dedicat locului în literaturaromânã al unui ºir de poeþi culminând cuMacedonski, se încheie cu o cercetare aversului liber în literatura românã, domeniuîn care se pronunþã, cel mai de seamã spe-cialist în materie de vers ºi cel dintâideþinãtor român de catedrã universitarã cuacest obiect.

În ce etapã a evoluþiei sale a ajunsMacedonski sã scrie poezia �Hinov�, fãrãa continua pe calea de dânsul deschisã, iatão problemã de psihologie a creaþiei, pe care,la rându-i, Vladimir Streinu o soluþioneazã:�În aceastã poezie simplã, fãrã fricã deritm, fãrã teamã de capetele ºirurilor ce nuies la mãsurã, urmãrim miºcarea înceatãde nori alburii a simþirii, ni se taie în cuvinteînsuºi profilul emoþiei exprimate�.


Mihai Cimpoi

DOCTRINARISM ªI CONªTIINÞÃ CRITICÃ(Lovinescu ºi literatura

�micilor patrii� româneºti)

VALENÞE LITERARE

Numele lui Lovinescu, pe care, datãfiind inerþia tradiþiei, îl raportãm la concepteleimpuse de el � modernism, sincronism ºidiferenþiere, mutaþie a valorilor, autonomiea esteticului � e legat ºi de ideea unitãþiiculturii româneºti, îmbrãþiºatãde el ºi în contextulconsideraþiilor asupraregionalismului, etnicis-mului, percepþiei esteticeindividuale, identitãþii (derasã), mult discutatã ºi astãzi.

Cu figura lui statuarã �cuochii de zeu bun�, dupã cumîl fixa Vladimir Streinu cuocazia împlinirii vârstei de 60de ani, împresuratã de aerulrarefiat al abstracþiilor reci,al categorialului, generalului,sistematicului, cobora ºi încadrele mai înguste, marcate de dominareaparticularului, �însuºilor originale�, aleprovinciilor româneºti, denumite de el�micile patrii�.

Aºa cum în istoria civilizaþiilor vedeao configurare de cercuri deschise, asupracãrora exercita o lucrare permanentizatãspiritul veacului, saeculum-ul lui Tacit,Zeitgeist-ul hegelian (vom adãuga noi),provocând un act de imitare ºicontaminare, unitatea culturalã a unui neamnu se ridicã pe �ruina indivizilor ºi agrupurilor sociale consfinþite de istorie, ci�se sprijinã pe conlucrarea lor�, pe�spectrul energiilor naþionale�.

�Moldova, Muntenia; Bucovina,Basarabia ºi Transilvania, noteazã criticulîn articolul Literatura Ardealului, apãrutîn 1910 însoþit de specificarea �Cuprilejul literaturii lui I. Agârbiceanu�, suntmicile noastre patrii, cu înfãþiºarea lor,cu orizonturile lor tãiate de munþi ce ne-au ocrotit copilãria, cu obiceiurile ºi

portul, cu limba, cu înrâuririle lorsufleteºti� (E. Lovinescu, Opere, IV,Bucureºti 1986, p. 311).

Îndemnul lovinescian, care va deveniprogramatic, e acela de a nu trece cu

vederea �manifestãrile uneiculturi locale, oricât demãrunte ar fi�, acele �semnefericite de energie sufleteascãturnate în formele cele maiproprii�.

Nu e de cãutat înliteratura �micilor patrii� odesãvârºire esteticã, dar nutrebuie sã credem cãliteratura se limiteazã la marilecapodopere �în care tremurãflacãra veºniciei, în care serecunoaºte omul în ceea ceare el mai neschimbat, mai

universal, în Candide al lui Voltaire sau înFaust al lui Goethe�; înainte de a fiuniversalã ea are o patrie, se înalþã într-oþarinã, e hrãnitã de seva ei ºi legatã de dânsaprin puternice rãdãcini, purtând �întipãrireaorizonturilor înguste între care a înflorit�.

�Literatura Ardealului e o literaturãregionalã�, consemneazã Lovinescuprecizând cã �o spune fãrã a se gândisã-i aducã vreo scãdere�. Creaþiascriitorilor moldoveni se impune prinpatriarhalitate, aproape unanim prinpaseism ºi lirism, prin regionalism(explicat în cadrul sãmãnãtorismului),prin solidaritatea cu trecutul ºi prin lipsade adaptare în procesul de unificare asufletului naþional, prin inexpresivitate(determinat de lipsa de intelectualitate aeroilor ºi a caracterului rasei pasive,resemnate, contemplative), prin umorulconciliant (expresie a aceleiaºi atitudiniîmpãciuitoare), prin prolixitate (aceastafiind fireascã tuturor povestitorilor


îndrãgostiþi de cele povestite ºi în spe-cial povestitorilor moldoveni dominaþi deun ritm sufletesc domol, contemplativ,într-un cuvânt, static), prin poezianaturii (proprie sufletelor primitive sub-jugate în solidaritatea cosmicã), prindragostea de trecut ºi nevoia de a poetizapur ºi simplu cu ajutorul învãluirii înpoezia amintirii ºi a regretului dupã ce afost ºi nu va mai fi niciodatã � prin notaspeciic moldoveneascã de duioºie faþã deireversibil.

Aceastã catalogare categorialã ºitipologicã din Istoria literaturii românecontemporane (a se vedea E. Lovinescu,Scrieri 5, ed. de Eugen Simion, Bucureºti1973, p. 15-17) apar ºi în Fauna ideilor:disociaþii (cap. XIX, �Mioriþa ºipsihologia etnicã�) unde se menþioneazãcã �întregul etos moldovenesc trãieºteîn atitudinea nemuritorului Cioban, lipsade reacþiune faþã de forþele dinafarã fiinduna din caracteristicile psihologiei etnicemoldoveneºti: �Resemnare cu careprimeºte tot ce-l implicã ºi-l calcã înpicioare a fost încadratã, de obicei, înesenþa unei concepþii fataliste a vieþii, deprovenienþã orientalã� (op. cit., vol. 3,p. 315).

Stabilind aceastã caracteristicã asãmãnãtorismului �reacþionar� sadovenian,criticul Sburãtorului nu poate sã nu conchidãtotuºi cã în cazul lui Sadoveanu �avem unmare poet al naturii româneºti�, cã �înliteratura sa gãsim cele mai fluide transcrieriale peisajului de ºes al nordului Moldovei� ºicã �la nici unul din povestitorii noºtri legãturadintre naturã ºi om ºi condiþionarea lorreciprocã nu ajunge la o fuziune atât deintimã� (op. cit., vol. 5, p. 37).

Afirmaþia finalã pare cã e dovada uneicontradicþii, ea nefiind în consens cu ceeace a combãtut pânã acum: esenþa reacþionarãa sãmãnãtorismului, demonstrat ºi prinanaliza operei sadoveniene.

O atare concesivitate vãditã de analizaaplicatã, concretã a operei ºi mai cu seamãde diagnosticarea propriu-zisã a valorii ei ºide recunoaºterea personalitãþii povestitoruluipune temeiul conºtiinþei critice care seopune adesea doctrinarismului. Praxis-ul îispune altceva sau cu totul altceva decâtTheoria, particularul demonstreazã cevadiferit de general.

Paradoxalul Lovinescu, învederat înhiatul ce apare între consecvenþialitatea ºiconcesivitatea sa, se explicã prin impactulpe care îl are opera ºi autorul asupraconºtiinþei critice. Mobilitatea spirituluicritic lovinescian se manifestã ºi aici,

sfidând cantonarea în cercul subiectuluiinvestigator, care poate fi un cerc al izolãrii.

Ajungem, în consecinþã, la ceea cepostuleazã Georges Poulet privitor la actulde identificare cãruia i se dedicã criticul.Asupra conºtiinþei acestuia se exercitãceea ce el denumeºte conscienced�Autrui, conºtiinþa celuilalt, cu care vineîn contact. �Din cauza ciudatei invadãri apersoanei mele de cãtre gândurile altuia,sunt un eu cãruia îi este dat sã gândeascão gândire care îmi rãmâne strãinã. Suntsubiectul unor alte gânduri decât ale mele.Conºtiinþa mea se comportã ca oconºtiinþã a altcuiva decât mine� (GeorgesPoulet, Conºtiinþa criticã, Bucureºti,1979, p. 294).

Criticul, pornit în aventurile salehermeneutice, este iniþial subiectul ideilorlui, este principiul subiectiv cãruia acesteidei îi servesc de predicate. El e ceea cegândeºte, ce desemneazã, cel care gândeºtela persoana întâi ºi care nu are ca obiectdecât gândurile proprii. Nu este categoricun EL, ci un EU. Or, când citeºte o carteceea ce se întâmplã este cã lucrul pe careîl gândeºte nu mai face parte din lumea luimentalã; e o lume mentalã care se gândeºteîn el, ca ºi cum nu l-ar gândi. �Totul sepetrece, noteazã surprins Georges Poulet,ca ºi cum lectura ar fi actul prin care ogândire ar reuºi sã-ºi ofere în mine unsubiect care nu aº fi eu. Când citesc eurostesc în minte un EU, ºi totuºi, acest EUpe care-l rostesc nu este eu-însumi�.(ibid., p. 297)

Conºtiinþa criticã a lui E. Lovinescue mereu supusã invadãrii asupra EULUIcare teoretizeazã, a EULUI care citeºte,acesta resimþind acþiunea EULUI care ascris opera.

De aceea critica sa se cade s-o privimca pe o operã a conºtiinþei critice, ce-i esteproprie, aceasta stãruind în respectareaprincipiilor sale teoretice sau renunþândîntr-un mod ce pare paradoxal la ele, laceea ce ea devine, conform unei observaþiiasupra lui Maiorescu, �categoricã în cadrulpropriei sale sensibilitãþi�.

Astfel, modernistul Lovinescu nu areo atitudine de respingere totalã aclasicismului, nuanþând-o în ciclul dearticole privind învâþãmântul clasic înRomânia: �Literatura noastrã nuînregistreazã vreun curent nou, alimentatde o caldã inspiraþie clasicã. [�] Despreo literaturã romanticã, realistã sausimbolistã se poate vorbi la noi, dar despreo literaturã clasicã, care chiar dacã n-aravea motive de inspiraþie anticã, dar ar avea


ca întipãrire acea armonie ºi seninãtate cese gãseºte în operele clasice, nu poate fivorba decât doar în parte, cu excepþiafoarte restrânsã a lui Eminescu� (Opere,IV, ed. de Maria Simionescu ºi AlexandruGeorge, Bucureºti, 1986, p. 121).

Eminescu, curentul eminescianismuluinu ilustreazã evident teoriile sale, ceea cenu-l împiedicã sã afirme în Istorialiteraturii române contemporane chiar înConcluzii la cap. VI Mutaþia valorilorestetice: �Nu tot aºa trebuie consideratã ºiopera poeticã a lui Eminescu, a cãreivaloare nu e numai istoricã, ci ºi actualãºi, probabil, viitoare. Cu o sensibilitate multmai puternicã, zguduitoare prin intensitateaei, valoarea lui de expresie e incomparabilsuperioarã celei a tuturor poeþilor dedinainte; chiar agitat de pasiuni politice,puterea lui de expresie trece peste �politicaadâncã stã în fanfaronadã�, dându-i unaspect de originalitate ºi de vigoareincontestabilã� (E. Lovinescu, MihaiEminescu, col. �Eminesciana-37�, Iaºi,1984, p. 73). Roasã de o vastã literaturãde imitaþie, valoarea de sugestie a expresieieminesciene subzistã în linie generalãneatinsã dupã cincizeci de ani, încãrcându-se cu sugestii noi prin trecerea timpuluipentru generaþiile viinoare, �trezite ºi decultul eminescian ce a fãcut din marelepoet aproape un mit�: �Oricum în poezieEminescu rãmâne prima noastrã valoarepozitivã, cu adânci rãdãcini în sensibilitateaactualã�. (ibid.)

Teoria sa privind mutaþia valorilor nus-a adeverit nici în cazul lui Caragiale,despre personajele cãror spunea cã, odatãcu dispariþia lor în timp, nu vor maiprezenta interes. (Tudor Arghezi spunea,cu mai multã previziune, cã el nu numaicã le-a zãmislit, dar ºi le plodeºte...).

Conºtiinþa criticã lovinescianãdesprinde din cadrul literaturii regionale aArdealului douã nuvele ale lui AgârbiceanuLuminiþa ºi Fefeleaga, pe care le crede,prin duioºie, fineþea observaþiei ºi acondeiului, prin intuiþia în care lumineazãadâncul sufletului omenesc, �adevãratepodoabe ale literaturii româneºti�deschizând drum lung nãdejdei �asupracelor ce poate sã mai scrie acest povestitoral Ardealului.�

În Memorii , care aduc dovadavocaþiei sale epice mai mult decâtromanele ºi nuvelele, doctrinarul esteticdevine doctrinarul etic, care verificãtotul cu un imperativ categoric kantianºi care pune faptele celor intraþi încaleidoscopul amintirilor pe cântarul

zeiþei Themis. Se însceneazã, în fond,întreaga demonstraþie riguroasã, bazatãpe o reconstituire documentarã, uneoricoloratã ºi adeseori subiectiv sentimen-tal un proces judecãtoresc. Dominã, înevocãri, un spirit justiþiar fãrã vreo notãde concesivitate, de condescenþã,rigoarea inchiziþionalã. Memorialistul are,s-a remarcat acest fapt � ochi rãu,neevitând relevarea atroce a defecþiunilorfizice, bârfa, anecdoticul de mahala.

Eugen Simion, cel care a impusmodelul lovinescian prin teza sa dedoctorat, devenitã monografie, prinnumeroase studii, prefeþe, comentarii,observã cu forþa sa analiticã penetrantãexistenþa în contrapunct a unei antipatii, ocruzime saint-simonianã (ca în cazulportretului lui Vasile Pârvan), o tratare maicircumspectã (faþã de Hortensia Papadat-Bengescu, bunãoarã), o solidaritate (înspecial cu moldovenii, care au, în sânge,ca ºi el) geniul cârtirii. Se urmãreºte, înlinii mari, o preocupare pentru definireatrãsãturii morale unice, axarea pe un de-terminant psihologic (pe o unitatepsihologicã) ºi pentru depãºirea portretuluimoral în direcþia portretului spiritual.

Dupã ce precizeazã primejdiile ºilimitãrile memorialisticii contemporane pecare o crede suprapusã strânss pe realitateºi configuratã pe fapte ºi experienþe fatalreduse ca numãr, pe abstracþiile ideologice,preocupãrile profesionale ºi mãrunþiºurilecotidiene destul de neînsemnate (în cazulvieþii scriitorilor) ºi expune planulevocãrilor, Lovinescu se referã la ceea cene intereseazã în mod special � la piatra dehotar a formaþiei sale spirituale. Esteevocatã, în continuare, prima campanieliterarã îndreptatã împotriva camaraduluisãu gimnazial M. Sadoveanu.

Acest impact era unul formator,întrucât memorialistul se supunea aceloraºilegi de formaþie a orcãrui spirit critic ce selipseºte de experienþã ºi de enciclopedismliterar.

Recunoscând cã a pãºit în intimitatealui Sadoveanu, el consemneazã înclinãrisufleteºti diferite chiar în aceastã fazã a uneivieþi în genere nediferenþiate: nãzuinþa de aerliber, încercãrile literare romantice sauromanþioase, viaþa de baltã ºi de vânat,spiritul de aventurã, care-l caracteriza peSadoveanu, contrasta cu rezerva timoratã,cu viaþa claustratã ºi supravegheatã, cuscepticismul firesc faþã de orice iniþiativãde evadare � trãsãturi proprii lui Lovinescu.

(continuare la pagina 13)


Marian Popa

POSTDECEMBRISM

ROMÂNI, DACÃ NU, CE?

Este o obiºnuinþã a postdecembriºtilorsã recurgã la cei din trecut pentru a sesusþine sau construi certitudinile negativeproprii. Dacã pentru Mihail Manoilescuromânul este un epicurean consumist,înclinat spre lux ºi confort, se constatãacum opusul existenþial real, în mãsura încare fiind sãrac, acelaºi român este nefericit,deci apt sã-ºi urascã ºi sã-ºi dispreþuiascãþara care nu-i asigurã bunãstarea dezideratã(Florian Bichir, De ce ne urâm þara? Dece suntem triºti? EvZ, 4.11.16). În funcþiede bunãstare, þãrile vestice au parvenit laun �naþionalism banal�; �într-o þarã delocsãracã, dar sãrãcitã peste poate, este extremde complicat sã vorbeºti de naþionalismautentic, de valori fundamentale aleneamului. Când prosperitatea este încã outopie, naþionalismul pare o zonã a unorfrustraþi sau cel multã o ºaradã a unorstructuri de forþã ale statului. Unnaþionalism anacronic. Un naþionalismcare poate fi lesne legat de epoca lui NicolaeCeauºescu. Nevoile au zdrobit veselia ºipatriotismul din sufletele românilor.� (cf.Cãlin Cotoi, Naþionalismul: teorii ºiarticulãri politice, în vol. colectiv Doc-trine ºi partide politice europene).România a rãmas ca în sec. 19, �o þarãtristã, plinã de umor�, parvenit la specianeagrã. «Sufleteºte aparþinem mai multOrientului, decât latinitãþii. Suntemtributari ispitei slave despre care vorbeaMircea Vulcãnescu, care îndeamnã lalãsarea în voie, moliciune, extaz, mlãdiere,delicateþe, dar care ascunde, de fapt, multpesimism. Veselia noastrã aduce tot a duhrãsãritean... dupã câteva pahare, românulseamãnã mai mult a rus, se lasã în voiadestinului, încrezãtor în pronia divinã... ªichiar dacã la ºpriþ ne înecãm amarul în�Noi suntem români�, asta nu înseamnãneapãrat cã suntem ºi naþionaliºti!.. Înecatãîn butoiul cu tristeþe, România nu cred cãpoate fi salvatã nici chiar prin râs, caterapie, nici prin naþionalism. Ar pãrearidicol ºi de un absurd kafkian.» (Bichir).

Românii, prin ce sunt ºi cum sunt, maidegrabã orientali slavi, n-au ºanse deschimbare cãtre modernitatea vesticã. Darnu se reþine din istorie cã, de câte ori româniiau vrut sã fie altfel, forþe ºi interese strãinei-au retrimis spre veselia tristã.

Totuºi, sunt defectele verdictualizatedoar româneºti? Vechiul Testament esteºi o colecþie de comportãri imorale.Decameronul, un îndreptar distractiv înarta înºelãrii ºi satisfacerii dorinþelor propriipe seama naivitãþii altora. Shakespeare? Înistoria þãrilor colonizatoare dominãbestialittatea, jaful ºi crimele. În spaþiulgerman au ars pe rug mii de femei socotitevrãjitoare ºi au fost executaþi chiar copii,acuzaþi de demonism. Impunerea noiicivilizaþii în USA a însemnat ucideri în masãºi dezvoltare economicã în bazasclavagismului. De la marchizul De Sadeîncoace Franþa a imaginat ºi raþionalizatcele mai scelerate ultragii corporale.Defectele românilor? Majoritatea lor suntminore, nedecisive, unele din ele, dupã cums-a vãzut, fiind teoretizate în baza unorsingularitãþi. Românii n-au ars pe rug, n-auavut Inchiziþie, n-au mãcelãrit în colonii,n-au avut un De Sade. ªi se furã oriundela cântar, iar mita este în þãrile de toplegalizatã în contracte. Occidentul, care ealtfel pare a o fi luat de acum spre starearomânã. Luca Piþu a echilibrat, de altfel,modul românesc în Sentimentuloccidental al urii de sine. Majoritateadefectelor incriminate la români þin decaracterologia tradiþionalã. Estesemnificativ cã un text despre bârfa laromâni e dotat cu un montaj de ipostazeilustrative de Norman Rockwell. Furtulsport naþional la români e un titlu dintr-un ziar, dar în Germania se afirmã:înºelarea fiscului este un sport naþional.

În fine, autonegativãrile sunt ºi trucuride pozitivare, dupã cum ºi calitãþile pot fidate ca defecte. Într-un dialog coordonatcioranian, Luca Piþu relevã Sentimentulromânesc al urii de sine (1991, 1997)


constând în �deconstruirea conceptului denaþionalism rãsturnat� sau în�destructurarea noþiunii de etnocentrismà rebours�. Cioran �iubeºte Valahia cu ourã durã, nesecatã. Are deci, legãturi cuea. O iubiurãºte pentru cã l-a decepþionat,pentru cã i-a înºelat aºteptãrile, pentru cãl-a fentat în varii rânduri, ºi, avândlegãturi afective cu ea, chiar de soiul ãstacomplicat... nu e un adevãrat apatrid, cumpretinde; nu a învins încã România dinel, îi mai degrabã un antipatrid, þeara nuînceteazã a-l obseda, iar el, în felul sãu,îi e fidel ºi dupã divorþ: iatã, nu s-arecãsãtorit niciodatã cu Francia...� Oreducþie similarã ilustreazã discuþia luiCioran cu Piþu ºi Sorin Antohi: Le Néantroumain (2009). Sigur, de la o relaþie saurealitate negativã se ajunge ºi la generalitãþimediatizate mazochist: Lehamitea de afi român (Radu Ulmeanu, 29.8.13). ªiîncã mai mult, clamarea paradoxului:România a avut ºi are de toate, dar stareaei precarã e explicabilã printr-o lipsãesenþialã: �Ce n-am avut? N-am avutromâni, cum Germania a avut nemþi.� (N.Cristache, Poate ieºi România dinmarasm? Cotidianul, 19.1.16).

Din exemplele date, se vede ºi cãnegativul are un caracter arhetipal sau estededus, la un moment dat, din oarecarievenimente. Anul 2014 începe politicconflictual, motiv pentru generalizare facilã:Brambureala româneascã face valuri(Cornel Nistorescu, Cotidianul, 13.1.14).

Angajând necesarul, de la limbã lamoravuri, din fapte publice ºi experienþeproprii, selecþiile ºi prelucrãrile reductiv-absolutizante sunt relevante pentru oricecolectivitate. Alan Dundes reduce caracterulgerman la expresii anal-excremenþiale: Lifeis Like a Chicken Coop Ladder (1984).Pentru Umberto Eco din Numero zero(2015), Italia este þara minciunii, vulgaritãþii,poltroneriei, laºitãþii, banalitãþii. TheodorLessing publicase în 1930 chiar Derjüdische Selbsthaß.

Se deznaþionalizeazã eficient prinintervenþii în limbã: adaptãri tehnologicecare impun oriunde în lume ºi pentru toþinoi termeni, angajãri în structuri globale,subordonãri prin presiunea unui mod deviaþã vestic. «Am vãzut tineri pentru carea fi cineva �cool� þine loc de idealnaþional.» (Octavian Paler, Un pericolignorat, 7.5.07/9.5.10). S-a tot afirmat cãexploratorul lexicoanelor cu informaþiietimologice va cãpãta impresia cã mainimic nu e românesc în vestimentaþie,alimentaþie, tehnicã etc. Abia dacã apare

cineva care considerã borºul ºi mujdeiulca autentic indigene, deºi borº parcãseamãnã cu borretsch... În cel mai buncaz, românii au modificat cumva ceea ceau preluat: Adevãrul despreautenticitatea bucãtãriei româneºti.Cum am românizat reþete orientale,ruseºti ºi greceºti (Cosmin Zamfirache,Adevãrul, 8.8.16). Ca ºi cum ar exista ocolectivitate care sã fi procedat altfel.Toponomastica are ºi baze slave,maghiare, germane, realitate incriminatoriepentru unii, deºi situaþia e normal notorieîn USA, unde localitãþi ºi state au numeamerindiene, spaniole ºi franceze. Seobservã, e drept fals, cã DEX /Dicþionarulexplicativ al limbii române patronat deAcademie, contribuie �în egalã mãsurãneºtiinþific ºi lipsit de cel mai elementarbun simþ, la deposedarea limbii noastrederivatã din cea a traco-geþilor� dedrepturile ei (George Petrovai, Cât dinRomânia mai este a românilor? 3.7.15).�Niciunul din termenii folosiþi de noi azipentru desemnarea pãrþilor componenteale multimilenarului port þãrãnesc (nicimãcar ie, catrinþã, cãciulã, cojoc, suman,opincã sau cioareci) nu a fost preluat dinlimba dacilor, deºi Columna lui Traianconfirmã într-un mod copios aceastãcontinuitate�. Constatãri, unele judicioase,dar care pot duce ºi la concluzii aberante,în mãsura în care cuvintele prezumate n-au fost dãltuite pe Columnã. În plus, nuexistã voinþa de exhibare în ocazii externe.La Eurovision, românii se prezintã cu texteenglezeºti, cu speranþa naivã cã vor aveamai mult succes sau din spirit de imitaþie,aceasta în timp ce state mai mici ºi nu-meric se impun cu limbile lor.

Chiar dacã ele numesc români cãrorali se precizeazã regiunea cândva natalã,nume de familie sunt Sîrbu, Rusu, Turcu,Unguru, Tãtaru, Neamþu, Grecu, Leºu,Leahu, Bulgaru, Þiganu, Sasu, Cazacu,Armeanu. Elocvente sunt ºi fractaleleonomastice indicând alohtonia: Mazuru,Stambuliu, Muscalu. Neagu Djuvararemarcã în acest timp ºi un reflux: întrecei circa 500 studenþi de la Facultatea deIstorie puþini mai susþin sufixul escu.Aceastã constatare poate fi extinsã dacãse iau în seamã complementar numemediatizate ºi, în genere, din circuitul public:Necolaiciuc, Timofciuc, Cazanciuc,Hrebenciuc, Voloºeniuc, Ostaficiuc,Macoveiciuc, Blejnar, Dobrev, Volosevici,Vîlcov, Ivanov, Iacubov, Mironov,Stanoevici, Strutinsky, Raeþchi, Vasiliev,Patapievici, Liºinschi, Grapini,

11Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Dolineaschi, Lis, Calimente, Diacomatu,Cotimanis, Iohannis, Roske, Hellvig, Ten-der, Bitner, Ghiulbenghian, Vosganian,Pambuccian, Chiuvorchian, Chiuzbaian,Wrigler, Osmanovici, Arafat, Nasra, IngridZaarour. S-a scris cã la Tecuci primarulDaniel Þuchel ºi-a adãugat prenumeleGerhard, pentru a-ºi augmenta ºansele laalegeri. Numele strãine sunt numeroase ºiîn excrocherii. În droaia de vipuritabloidizate se numãrã Blohina, Maþaev,Cabron, Lesko, Israela Vodovãþ. Desigur,Necolaiciuc ºi alþii sunt români sau nu voravea curajul sau impertinenþa sã afirme înRomânia cã nu sunt: dar cu numele lor ºieventual niºte acte pot merge într-o þarãvecinã unde li se va recunoaºte fãrãprobleme identitatea acolo oficialã. Ceeace romînii care se tot trag din Decebal,Traian ºi cumani nu vor reuºi, fiindcã înþãrile vecine numele cu bazã românã lipsescsau se reduc la derivatele lui valah. Iar într-ozicere germanã, Valahia e mai degrabãnegativã, deºi mai puþin ca în formulaCloaca Valahica a lui Luca Piþu. Invers,românul îºi schimbã numele sperând sã seadapteze facil ºi sã fie luat în seamã: DianaBusuioc, mãritatã cu bulgarul producãtorDaniel Anghelcev devine Diana Angelsonla Hollywood.

În acest context ºi în oricare altul,adoptarea prenumelor vestice apare totuºica rezonabilã. O consilierã de stat de laMinisterul Dezvoltãrii Regionale judecatãpentru trafic de influenþã este RozemarieGudrun Isis Olãnescu.

E remarcabil cã în ciuda acestui patch-work naþional, românii sunt totuºiconsideraþi xenofobi. Le-ar fi tipic �rasismulsecular� cu �specific cultural�, sub acestaspect fiind similari germanilor, ba chiar lafel de naziºti, în afarã de faptul cã �acumsuntem o naþie handicapatã moral� (MirceaToma, preºedinte �ActiveWatch�, interviuAdevãrul, 16.11.10).

Se iniþiazã liste ºi topuri în spiritul rele-vant pentru discipline sportive ºi testãri deproduse alimentare, dar perfid relativizanteprin confuzia valorii ºi funcþionalului, înmãsura în care o sutã de oameni nu sunt osutã de specii de cartofi sau modele deceasuri. Lectura unui Top 100 MariRomâni (2006) e suportabilã numai dacãe luatã ca suprarealistã, prin prezenþa unorEminescu ºi Bulã; într-un Top 10, RichardWurmbrand se aflã între Eminescu ºiMihai Viteazu. Nu trebuie exclusã ideea cãatari topuri, care ignorã chiar listareaalfabeticã, sunt fãcute pentru a ficontestate.

Un tip de relativizare tutelat deformalismul democratic constã îndescurajarea sau ignorarea naþionalului ºiinstinctului statal prin susþinereamicroetniilor, reprezentate în Parlament fãrãa fi alese autentic. Acest deputat, imposibilde legitimat competiþional prin virtuþi, talenteºi competenþe, e manevrabil, eventual,contra statului. Spre finele anului 2014,România are un preºedinte german, unministru de externe evreu, o ministrã aculturii unguroaicã; în plus, în 2015,directorul SRI este german, de la 20.5.15,la Ministerul Dezvoltãrii e titularizatã SevilShhaideh. �Oare ce înþelege un strãin carevine în þarã ºi aude cã pe preºedinte îlcheamã Iohannis, pe ºeful serviciului deinformaþii Hellvig, pe ºeful instituþieianticorupþie Kövesi, pe ºeful de la situaþiide urgenþã Raed Arafat, iar pe directorulC.N.C.D. (Consiliul Naþional pentruCombaterea Discriminãrii) Istvan Holder?�(I. Mãldãrescu, Atacuri mârºave asupralimbii, credinþei ºi valorilor NeamuluiRomânesc, Glasul, 29.3.15). Dar româniiîncã n-au parvenit la performanþeleucrainiene ºi gruzine constând în recurgereala demnitari din alte þãri.

Existã români ºi antiromâni pringenealogii relative ºi prin opþiunisentimentale sau raþional-pragmaticeoficializate sau nu cu acte de identitate carepot fi sau nu ºi de identificare. Cine priveºtelucrurile cu detaºare, vede cã etnia esteuna de sintezã continuã. Dar cum nici unuldin componenþi nu este majoritar arogant,nici în simultaneitate, nici în succesiune,devine convenabilã fasonarea unei limbi înbaza a ce-i istoric în trecutul local: idiomulromânilor este marcat de slavi, turci, greci,latiniºti, prin modã ºi arte de francezi, degermani prin guvernare, ruºi ºi britano-americani. România este cea mai complexãþarã europeanã ºi a planetei prinpermisivitatea ºi permeabilitatea eilingvisticã, particular fiind faptul cãaloetnicii vin ºi tot vin, dar se lasã asimilaþilingvistic ºi, cumva, în conduitã.

Globalizarea a determinat obiectivcreºterea aversiunii faþã de imixtioniºti înunitãþile etnice statale ºi, pe de altã parte,revigorarea pretenþiilor teritoriale în funcþiede prerogative istorice. Este o problemãeternã: etniile nu se confundã spaþial custatele, de unde conflictele cu vecinii. Pede altã parte, statele etnice devin tot maiimpure, fiind împinse spre masificarecompozitã. De aici conflicte interne,dezvoltate de la aspectele lingvistice la celeeconomice, prin intraetnic ºi politic. În


România atari conflicte nu sunt acute,pentru simplul motiv cã românii sunttoleranþi. Lipsesc replicile robuste laacþiunile sfidãtoare ale ungurilor dinUngaria, care vin sã-ºi ilustreze prioritãþiîn România. Un timp existã în zonele cuunguri ºi secui exclusiv indicaþii toponimiceîn maghiarã. Abia dacã s-a reþinut cã doarGeorge Pruteanu ceruse precoce o legecare sã oblige prezenþa inscripþiilor publiceexclusiv în românã sau cel puþin sã aibãsimultan versiunea în românã.

Mai mult, deºi axiomatic patria, statulsau naþiunea se bazeazã pe un teritoriusacralizat, legi antiromâneºti permit înRomânia unor strãini sã cumpere terenurila preþuri mult inferioare celor de aiurea.Deja în decembrie 2013 strãinii posedã 1,2milioane teren agricol din totalul de 9milioane ale þãrii. Ungurii ºi austrieciicumpãrã masiv terenuri, bãnci, firme,imobile, întreprinderi, branduri, nu numaiîn Banat ºi Ardeal. De unde maxima: �Totce e românesc nu piere; se maghiarizeazã�(Cezar A. Mihalache, �Hunobancherii�OTP la graniþele þãrii, 17.8.15). �Mai eRomânia un stat? Nu mai e.� (C. VadimTudor, Prin pãdurea de partide ,Tricolorul, 21.7.14).

În acest context se relativizeazã ºidistincþia între cetãþenie ºi etnie.Conlocuitori etnici eventualextrateritorializaþi devin co-înlocuitori înplan naþional ºi internaþional: NormanManea, Kosighian Varujan, Radu Lupu,chiar Herta Müller. Institutul CulturalRomân merge în lume în întâmpinareaminoritãþilor. Un exemplu oarecare: în iunie2015, la Zilele Culturii Române de la Frank-furt, literatura e ilustratã cu lecturi dinJurnalul lui Mihail Sebastian, de multtradus ºi popularizat constant princomparaþie cu acela al... Annei Frank ºi allui Victor Klemperer, tipãrit sub titluldramatizant ºi negativ Voller Entsetzen,aber nicht verzweifelt. Relevant prinautorii tineri, postdecembrismul nu esocotit demn sau util personalizãrii þãrii.Al Nanau se ocupã de þigani, Ferentari,închisori, droguri în documentarul Totound seine Schwester. Un altul face înDeltã un documentar în care oamenii aleºisunt în vãditã stare de ebrietate. Lucrurilemerg ºi mai departe, transferându-seromânilor notorietãþi criminale aparþinândaltor etnii. Un documentar înºirã �Cele maidiabolice românce� (Florentin Coman,5.9.15) luate în seamã fiind... Ana Paukerºi unguroaica Elisabeth Bathory, contesacare fãcea baie în sângele extras din sute

de fecioare, poate ºi românce. Este acumomologatã ºi �Vãduva Neagrã�.

Selecþiile negative genereazã la rându-le negativãri. Incapacitatea multor românide a se referi pozitiv la propria colectivitateiscã revelaþii devastatoare în cei slabi ºidepresii concretizate în concluzii specificenihilismului ºi autoanulãrii, un mare rolavându-l comportamentul incalificabil alguvernanþilor faþã de propriul popor, pentrucã mai tot ce se întâmplã se explicã automatprin acceptul sau cu directivele noilorstãpâni ai þãrii. Lucrurile fiind cum sunt,întrebãrile privind perspectiva sumbrã suntcele care conþin ºi concluzia pentru eseistulcelebru ºi pentru jurnalistul începãtor înposturã de self-basher. �Este Româniablestematã sã nu poatã ieºi din mocirlamediocritãþii sau de vinã e ADNul acestuipopor ºi atunci orice zbatere e în zadar?�(Rãzvan Priºcã, România noului val,13.2.15). Mocirlã, deci. Sintetizândguvernarea la un meeting al opoziþiei, naistulGheorghe Zamfir: �Suntem cel mai jegospopor din lume� (12.1.12). �România estecea mai de cãcat þarã, cu cel mai de cãcatpopor� (forumist, Cotidianul, 15.9.13).�România e ca o turmã de oi mânatã deniºte ciobani tâmpiþi spre prãpastie.� (gral.Gh. Vãduva (2012). În care cadru elegitimabil pãstorul: �Sã fii românînseamnã sã fii cioban, pãstor de ruine.�(Cãrtãrescu, documentar Al. Solomon).Morala popularã pentru unele accidente ºicatastrofe produse de om, crime, violuri,fraude, minciuni, tâlhãrii: �Ce vreþi?Suntem în România.� Cu o variantã stoicãuneori pozitivatã: �Aºa-i românul�.Concluzii corelabile în: �Merge ºi-aºa�. ªi:�Mare mirare când se întâmplã ºi cevapozitiv în þara asta.� În genere, totasociaþii cu valorificarea modelelor parspro toto ºi totum pro parte pentru a numio continuitate de stare. E de reþinut cãrepublicându-ºi eseul Paradoxul român(schiþat: 1973-74, editat 1998) SorinAlexandrescu regretã cã n-a avut cevaesenþial de modificat.

ªi pentru acest tip de relevare aconsistenþei ºi constanþei negativului serecurge la înaintaºi. Un popor de Cioranititreazã Cãrtãrescu (20.4.12). Adicã unulextremist din cauza crizei declanºate în2008, de dreapta, de stânga, antisemit, prinsex, prin atrocitãþi livrate zilnic de TV. ªiiar ºi iar sunt citaþi clasicii în argumentãrileunei continuitãþi a negativului. �Þarã desecãturi, þarã minorã, cãzutã ruºinos laexamenul de capacitate în faþa Europei...Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoþii

13Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

improvizaþi astãzi în moraliºti, miniºtriicare s-au vândut o viaþã întreagã, deputaþiicontrabandiºti...Nu ne prãbuºim denumãrul duºmanului, nici de armamentullui, boala o avem în suflet, e o epidemieînfricoºãtoare de meningitã moralã.�(Octavian Goga, 1916).

La fel de utili sunt strãinii, de obiceicãlãtori superficiali aflaþi în treacãt ºi tranzitspre Imperiul Otoman sau Rusia. Tineriprogramaþi conspecteazã în acest sens ºiextrag defecte ºi vicii identificate dupãureche. ªi aºa, se confirmã cã românii suntfataliºti, superstiþioºi, pasivi, resemnaþi, laºi,

timizi, paralizaþi voliþional, josnici, fãrãiniþiativã, nesiguri, neîncrezãtori în ei,indolenþi, neîndemânatici, slabi moral, fizic,inapþi ca revoltaºi, �o naþie occidentalã cuapucãturi orientale�: deci voiajori de laThornton la Thuvenel, via Dim.Drãghicescu, adicã Elisabeth Bouleanu.(Românii descriºi de istoricii strãini...,Adevãrul, 14.3.16). Se explicã defecte prinsistemul tiranic local ºi prin oprimãrilestrãine, dar li se recunoaºte defecþilorinteligenþa superioarã altor colectivitãþi, defapt, una determinatã de voinþanerecunoscutã a supravieþuirii.

Doctrinarismºi conºtiinþã criticã

(urmare de la pagina 8)

Portretul psihologic, moral ºi spiritualal lui Sadoveanu din Memorii contraziceanaliza operei sale pe care i-o face înIstoria literaturii române contemporane,pusã sub semnul doctrinarismului sãuestetic. În cadrul vieþii lui doar aparentdezarticulate el a durat casã de piatrã, atras brazdã de ogor mãnos, a pãstorit unpopor numeros de copii, fãcând totul dinosteneli pur literare ºi cu o conºtiinþã ce�ne-a înnobilat profesia�: �...Cãci în dosulacestor apucãturi de baltã ºi de pãdure, devagabondare visãtoare ale primei saletinereþi, veghea un instinct gospodãrescmult mai puternic, care, din funigeii luaþide vânt pânã la dânsul ai talentului literar,ºi-a clãdit un cuib solid, a ridicat case, apus în miºcare mori de foc ºi, mai presusde toate, a ctitorit o întreagã meserie,dându-i o faþadã socialã. Pentru a ajungela aceste rezultate, în afarã de talent,remarcabil, fireºte, ºi de o productivitateexcepþionalã, Sadoveanu a adus un fel dedemnitate personalã, o absenþã care, în locde a-l înlãtura de la situaþii morale, i le-aoferit în chip spontan� (E. Lovinescu,Scrieri 2 Memorii, ed. de Eugen Simion,Bucureºti, 1970, p. 1011).

Îndãrãtul Tãcerii lui Sadoveanu, carese impune ca o forþã primarã, ca unprincipiu organic, �fermenteazã germiniiatâtor creaþiuni ºi obârºeºte izvorul atâtorarmonii vorbite; cu foºnetul de fapte ºi cuacordurile lirei, cu curcubeul de culori ºicu violoncelul duioºiei, opera scriitoruluistã de veghe deasupra blocului tãcerii sale,care, în loc de a deveni opacã ºineinteligentã, se spiritualizeazã, seumanizeazã ºi prinde o autoritate ce o facerespectabilã prin toate castelele fermecate

bãnuite în adâncuri.� (ibidem, p. 11)Considerând cã asupra literaturii

basarabene nu te poþi apleca decât cuamorþirea scrupulelor estetice ºi ca �o lipsãde talent literar notorie nu pãrea a-l indica(pe Stere � n.n.) la bãtrâneþe pentruocupaþia artisticã�, E. Lovinescu constatãcã primele volume de autobiografiespiritualã învioratã de un mare suflu epic,�înglobeazã o epocã ºi o galerie nesfârºitãde tipuri de toate categoriile sociale, dincare reiese deosebit de adâncit ºi demultiplu tipul revoluþionarului intelectualzugrãvit, de altfel, atât de des în literaturarusã, obiºnuit, aºadar, acolo, dar cu totulnou în literatura noastrã� (cit. apud. C.Stere, Opere. În preajma revoluþiei, col.�Opere fundamentale�, vol.2, Bucureºti,2010, p. 1513).

Criticul citeºte românul lui C. Stere,nemaigândindu-se la scrupulele esteticenormative, cãci este vrãjit, ca ºi în cazulmarelui poet al naturii, Sadoveanu, deasemenea, de marele poet al naturii care sedovedeºte a fi în Hotarul ºi Nostalgiimemorialistul basarabean, în primele volumeaplecat cu precãdere asupra vieþii morale ºiproblemelor sociale: �...În aceste volume eldevine ºi un mare poet al naturii, un vizual,cu mãsuri descriptive cu totul nebãnuite:zugrãvirea Siberiei, a tundrei imense cu viaþaei dezolantã, peregrinãrile cu sãptãmânile pefluvii ºi lacuri îngheþate sau bântuite desloiuri, fauna, flora, zilele ºi nopþilenesfârºite, oamenii locului, totul seînvolbureazã într-un suflu de mare poeziedescriptivã, în care fraza în genereneîngrijitã ºi fãrã efecte artistice a scriitoruluiprinde culoare ºi ritm...� (ibid., p. 1514).

Conºtiinþa criticã a exegetului se lasãrãpitã, dincolo de neglijenþele stilistice, deaceastã �mare transformare a personalitãþii(autorului n.n.), determinatã prin însãºiforþa subiectului ce-i impune, astfel, legileºi o transformã.�


Tudor Cristea

CONSEMNÃRI

�ADMIRÃRI� CONVINGÃTOARE *

La prima vedere, Niculae Ionel (n.1948, Cojasca, Dâmboviþa) s-a manifestatca scriitor în ultimii zece ani, aproapeexclusiv prin editura târgoviºteanãBibliotheca ºi în paginile revistei �Litere�,unde este prezent începând cu 2009.Profesor de românã în comuna natalã (darnavetist de final de sãptãmânã la Bucureºti)ºi posesor al unei biografii interesante, eletaleazã (fãrã ostentaþie) în ceea ce apublicat preocupãri literaremai vechi ºi, mai ales, oculturã bine asimilatã ºifuncþionalã. Prima sa carte,apãrutã în 2006, este omonografie necanonicã, lacare a migãlit multã vreme,a comunei natale � cu satulde þigani ºi de lãutari în careautorul ºi-a asumat condiþiade pedagog: �Baladã lalãutarii din Fântânele. Oistorie a comunei Cojasca,culegere de balade ºi studiu�.ªi cea de-a doua carte estenecanonicã, în felul ei, în sensul cã e unroman cu epicã minimã, deghizat într-unjurnal: �Scrisori din toate zilele anului.Jurnal 1992�. ªi cu toate cã este posibil capreocuparea diaristicã sã fie mai extinsã,iar þinta lui Niculae Ionel sã fie, de fapt,propriul roman (pe care e posibil sã-l totamâne ori sã-l ascundã în consemnãrile salezilnice), de câþiva ani buni el s-a afirmat,în paginile revistei noastre, ca un foartebun ºi lipsit de ezitãri comentator al cãrþiloraltora. Critica de întâmpinare pe care opracticã fiind ºi ea, într-un fel, necanonicã,în sensul cã e invariabil generoasã ºiacordã, uneori, spaþiu, credit ori interes ºiunor scrieri sau autori pe care alþii i-arexpedia în câteva rânduri. Contrazicând,în bunã mãsurã, adagiul manolescian con-form cãruia scriitorul iubeºte literatura, iarcriticul iubeºte critica. De aici vor veni,* Niculae Ionel, Alte exerciþii de admirare (Note de

lecturã), Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2017,182 pag.

dupã �Scriitori târgoviºteni� (2012), texteleincluse în �Exerciþii de admirare� (2016)ºi, mai ales, cele din �Alte exerciþii deadmirare�, culegere de curând apãrutã.

Deºi se ocupã de obicei de literatura�la zi�, Niculae Ionel nu e un recenzent,cãci, aºa cum îºi disimuleazã romanul înjurnal, îºi disimuleazã ºi eseistica încomentariul de întâmpinare. Iatã, de pildã,cum începe un articol despre �Cartea

ºoaptelor� (�Litere�, nr. 5/2013): �Ideea epicã nu poatefiinþa decât prin raportareafaptului la o concepþie aomului veºnic, iar întâm-plarea, în mãsura în careeste adevãratã, devine astfelceea ce se cheamã îndeobºteistorie. O asemenea judecatãsumarã ar fi, dupã opiniamea, un mod de încadrare,cât se poate de abstract, alunor interminabile dispute,aproape numai generalitãþi,pe tema referitoare la cum se

scrie istoria ºi care este relaþia ei culiteratura. Însã istoria, când e scrisã cu har,nu se bizuie pe abstracþiuni, ci se vrea opoveste foarte concretã, bazatã pânã lasaturare pe o mulþime de agenþi ºiîmprejurãri cu rol de cauze eficiente. Balzacimputa istoricilor cã ignorã faptele mãruntede viaþã, cu argumente ce depãºesc ºcoalafrancezã de istorie de la Annales. Biblia,cum se ºtie, a fost cititã ca o istorie apoporului evreu, dar ºi comentatã, încã detimpuriu, ca text cu valoare literarãincontestabilã, rãmânând, dupã atâteaveacuri, pildã lãmuritã cã, în definitiv,dincolo de teorii, conving acele opere careau forþa de a impune o formã a memorieiîn raport cu timpul. Tocmai pe aceastã calefertilã, a intrat în zestrea literaturii române,în 2009, prin Editura Polirom, romanulistoric Cartea ºoaptelor, sub semnãturapoetului ºi prozatorului VarujanVosganian�. La fel începea un text desprecritica Sultanei Craia, publicat cu un an

15Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

înainte: �În artã, totul e cum intri în mate-rial, sã nu-l strici. Constantin Brâncuºi,dupã o mãrturie a sa, da târcoale trunchiuluide lemn, îi iscodea fibra, nodurile mai cugrijã, chibzuind îndelung unde anume sãaplice prima bardã, loviturã decisivã pentruîntreaga sculpturã. Cãci a doua loviturã ºicelelalte urmau a cãdea pe aceeaºi direcþie,cu mânã sigurã, pânã la desprindereaaºchiei mari. Era începutul acesta, pentruel, un moment inerþial greu de trecut. Apoise adâncea, se pierdea în creaþie, cupasiune ºi bucurie, pânã la capãt. Aceeaºigrijã am simþit-o, ca soluþie fundamentalãde izbândã a lucrului, la Sultana Craia,critic ºi istoric literar, pentru aflarea cãiide intrare în logica spaþiului de investigare,mai întâi lãmurit circumscris.� (�Litere�,nr. 5, 2012). Când obiectul e demn de�admirare�, comentariul eseistic, în careautorul îºi etaleazã discret cultura, dar ºiviziunea mai amplã asupra literaturii, ejustificat. Astfel încât culegerea din urmãeste ºi cea mai relevantã, iar aceasta pentrucã mai ales aici �admirarea� criticului îºiaflã cu adevãrat obiectul.

Subintitulate cu modestie �Note delecturã�, aceste �Alte exerciþii de admirare�(prefaþate printr-un text savuros de cãtredl Barbu Cioculescu) ale lui Niculae Ionelsunt orientate în chip predilect cãtrereprezentanþii ªcolii prozatorilortârgoviºteni (Radu Petrescu, Mircea HoriaSimionescu, Costache Olãreanu),contemplaþi îndeosebi în postura lor deautori de jurnale (dar ºi cu permanentetrimiteri cãtre întreaga operã, intim ºiadecvat cunoscutã). Textul cel mai întinsºi mai consistent îi este consacrat lui RaduPetrescu, al cãrui Jurnal este consideratopera sa de cãpetenie. Iar aceasta în ciudafaptului cã, aºa cum rezultã chiar dinînsemnãrile autorului, mai importantãpentru el este literatura ca literaturã ºi,îndeosebi, romanul �Matei Iliescu� (bachiar ºi �Ce se vede�). Ar fi de reþinut,dincolo de observaþia cã Niculae Ionelbrodeazã inteligent pe marginea diverselornotaþii din Jurnal, dând, în ansamblu, untext captivant, felul în care sunt abordatedouã aspecte asupra cãrora s-au exprimatopinii contrare. Primul ar fi cel legat de�autismul� autorului, care refuzã în chipaproape obstinat (ºi uneori mãrturisit, darsofistic argumentat) referirile la epocainfernalã prin care trece. Dincolo de faptulcã ºi refuzul poate fi o luare de poziþie, ede observat, totuºi, cã în cele peste o miede pagini ale Jurnalului în forma saeditorialã impunãtoare de la Paralela 45reacþiile faþã de fapte concrete ale lui Radu

Petrescu sunt relativ puþine. Dar�admirarea� îl obligã (benefic, în fond) peNiculae Ionel sã inventarieze cu devoþiunemai toate acele pasaje în care acesta�reacþioneazã�. Astfel este mãcar nuanþatãideea autismului (deºi criticul socoteºte cãforma integralã a Jurnalului o infirmã). Aldoilea aspect delicat este cel legat derescrierea notelor (în maniera fraþilorGoncourt, dar nu neapãrat din aceleaºiraþiuni). Rescris, jurnalul poate fi, totuºi,mai puþin relevant ca jurnal ºi mai relevantca literaturã, ca roman sau ca eseu.Estetismul diaristului prelucreazã materialulbrut, caligraful redeseneazã scenele. Pe dealtã parte, prin rescriere vor fi fost extir-pate ºi unele însemnãri în care RaduPetrescu va fi reacþionat imediat, umoralºi, poate, imprudent faþã de situaþii ºiîntâmplãri ale epocii. Dincolo de faptul cãrescrierea a avut, pe de o parte, o raþiuneesteticã, pe de alta, una editorialã, aºadarimpusã de exigenþele tipãririi (câtã s-aprodus). Problema rescrierii apare ºi laMircea Horia Simionescu, autor a treijurnale propriu-zise, dintre care comentariulse aplicã asupra ultimului � �Febra, file dejurnal (1963-1971)�. Mircea HoriaSimionescu pledeazã explicit pentrurescriere, pentru cizelarea care conferã altãforþã paginii de jurnal: �Prin transcriere, îiconferi jurnalului intim o energie epicã pecare faptele, adunate la repezealã, ori n-auavut-o, ori, dacã au avut-o, se dovedeaanemicã.�. �Admirarea� criticului acceptãfãrã rezerve o asemenea aserþiune,refuzând tacit orice suspiciune, astfel cã�Febra� i se pare a fi, cu o formula foartebine gãsitã, �o grãdinã goetheanã într-unlagãr de concentrare�. ªi cã �citit înorizontul timpului sãu, jurnalul cuprindeaventura unei subiectivitãþi dilatate, urmândcu precãdere modelul epic al cãutãrii, alînfãptuirii operei�. Ar fi de observat, totuºi,cã rescrierile paginilor de jurnal pot aveaºi alte raþiuni decât cele de ordin estetic,sugerate de Mircea Horia Simionescu saude Radu Petrescu. Unii ar vorbi chiar demistificaþie (fie ºi fertilã din punct de vedereliterar). Depinde ºi când au fost înfãptuite.Am observant eu însumi, comentând, lavremea apariþiei, �Trei oglinzi� (1987),jurnalul de adolescenþã al lui Mircea HoriaSimionescu, cã în procesul pregãtirii/rescrierii acestuia pentru tipar autorul aoperat în aºa fel încât din adolescentul-diarist sã iasã întocmai autorul de pestedouã decenii al �Ingeniosului binetemperat�. Dincolo de toate, însã,�admirarea� lui Niculae Ionel, bine orientatãºi adecvat exprimatã, convinge.


Ioan Adam

PANTEON REGÃSIT

SFINXUL DE LA BÃDÃCIN�Bogãþii multe sunt în þarã, dar banul face sã meargã roata

economiei naþionale. Când au venit liberalii au spus:«Votaþi cu noi,cã vom aduce bani cu carul». Promisiunea însã nu s-a împlinit. Trebuiedeci ca noi sã facem o reformã a monedei, iar Banca Naþionalã sã ofacem de stat. Trebuie sã facem mari lucrãri publice: drumuri, porturi,cãi ferate, edificii publice, pentru ca poporul sã aibã unde lucra ºicâºtiga ºi sã se poatã consuma ceea ce produce þãrãnimea [...] Toateacestea trebuiesc fãcute, pentru cã dacã nu se vor face, nu se poatestârpi sãrãcia dintre noi�. (Iuliu Maniu)

� Sub pecetea tainei � Forþaadevãrului � Europeanul ºi ºovinii �Comandant de armatã � Un triumfnumit Unire � Între reformã ºi�stabilizare� � Împotriva revizionismului� În �era ticãloºilor�

Ca ºi Nicolae Iorga, IULIU MANIU (n.8 ian. 1873 � m. 5 febr. 1953) nu pare sã fiavut tinereþe. Clasa politicã româneascã ºi,pe urma ei, conºtiinþa naþionalãl-au recunoscut când trecusede patruzeci de ani. Dar atunciistoria însãºi îi validasesuccesul... �Anii de ucenicie�,ezitãrile, incertitudinile, acelBildungsroman inerent oricãreipersonalitãþi par sã nu fi existatniciodatã în viaþa lui. Lidernãscut, iar nu �fãcut�,enigmaticul ardelean vine dinlegendã ºi trãieºte încã înlegendã. Chiar Nicolae Iorga,care-i scria în 1934, în registru persiflant,�istoria�, era el însuºi conºtient de acest lucruºi oricât a încercat a reduce pamfletar mitulla proporþiile modeste ale unui �politician deduzinã� n-a izbutit.

Cât e în aceastã legendã regie dibaceºi cât a lucrat imaginaþia popularã e astãzigreu de stabilit. Taciturn ºi zãvorât în sine(cum a fost ºi Ionel Brãtianu), Maniu acultivat misterul, retragerea, tonul oracu-lar. Pe mãsurã ce treceau anii, masca i selipea tot mai tare de fizionomie, fãcând denebãnuit freamãtul interior, apriga dinamicãsufleteascã. Cãci, oricât ar uimi aceastãipotezã, Iuliu Maniu a fost un mare

neliniºtit, un om al furtunilor lãuntricebiruite cu un eroism mãrunt în aparenþã,dar neîntrerupt. A iubit puterea, însã, fireclasicã fiind, a ºtiut cã adevãrata ei culmee stãpânirea de sine. Prilejuri de a o exersaa avut destule.

Fiu de magistrat ºi nepot (dupã mamã)al lui Simion Bãrnuþiu, ºcolarul din Blaj,liceanul din Zalãu (unde a urmat cursurile

Colegiului reformat) ºistudentul de la Cluj, Viena,Budapesta a reþinut dintestamentul Iancului credinþaîn puterea dreptului.(Convingerea lui era înaceastã privinþã atât de mareîncât se va transforma într-un postulat politic repetat ºiaplicat pânã la finele vieþii:�Împotriva factorilor deforþã sã nu lupþi decât cuprincipii de drept!�). În

1896 era deja doctor în drept, dar avea ºio carierã politicã în spate. Fusese, în 1892,reprezentantul studenþimii române dinArdeal la Congresul studenþesc de la Roma.Între 1893-1895, numele lui fusese tot maides citat în luptele pentru Replicã ºi Memo-randum. Tot atunci înfiinþase Societateastudenþilor români, sârbi ºi slovaci dinBudapesta. Ca preºedinte al acesteisocietãþi, se pronunþase pentru o linieactivistã în cadrul Partidului NaþionalRomân. La numai 23 de ani era, de altfel,membru în Comitetul Executiv al acestuia.Deceniul imediat urmãtor e, poate, cel maiobscur din existenþa sa ºi aºa aºezatã �sub

17Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

pecetea tainei�. E de presupus cã atunci adeprins avocatul Mitropoliei Unite din Blajarta replicii, a incidentului de efect, areluãrii progresive a argumentelor, tehnicaatacurilor frontale sau pieziºe, ºtiinþaperoraþiei calme, fluente, ce stingeopoziþiile întâmpinate într-o cascadã desilogisme.

Orator, în sensul curent altermenului, Iuliu Maniu n-a fost. Patima,patetismul, gestul larg, dezlãnþuirea nul-au tentat niciodatã. Fascinaþia, forþapersuasivã a discursului sãu vin dincadenþã, din rigoare, din fondul comunde cuvinte folosit cu o sobrietate aticã.Ascultãtorul nu e �încântat�, �vrãjit�, nuare adicã senzaþia înscenãrii, a prelucrãrii�literare�, ci e fãcut pãrtaº la adevãr.Oratorul spune ceea ce ar fi spus ºi omuldin salã, dacã subconºtientul acestuia ºi-arfi glãsuit adevãrurile dupã canoaneleretoricii. De aici, mistica extraordinarã,ecoul tribunului în masele ardeleneºti. Eramereu corect, în cuvânt ºi în þinutã, de otãrie stâncoasã pe care nimic nu o puteaabate sau înfrânge.

Când, în 1906, ajunge deputat al�cercului� Vinþul de Jos în Parlamentulbudapestan, tocmai lui îi încredinþeazãPartidul Naþional Român cinstea de a rostiun discurs programatic. Era omul careºtia sã-ºi stãpâneascã nervii, retorulrezistent la întreruperi, de o îndrãznealãacutã în fond ºi de o politeþe ireproºabilãîn formã. Cine citeºte stenograma acelorºedinþe (vezi Iuliu Maniu, Discursuriparlamentare 29 mai-31 iulie 1906,Tipografia Seminariului Arhidiecezan,Blaj, 1906) constatã repede contrastuldintre vehemenþa ºovinã, provincialã amajoritãþii ºi þinuta calmã, europeanã aîncã obscurului avocat de provincie. Nuera uºor de vorbit într-o camerã în careun Bela Kelemen, un Markos Gyula, unSümegi Vilmos, un Kun Arpád vociferau:�Aici nu existã decât naþiune unitarãmaghiarã�, �Agitatori ºi rãzvrãtitori�,�Cãraþi-vã din þarã! Mergeþi în România!�.Era parlamentul în care conturile politicese reglau cu pistolul (vizitatorul de azi alsomptuosului edificiu budapestan poatevedea încã în tribunã urmele gloanþelortrase de un deputat nevrotic), în care existariscul contraargumentului fizic, ºi chiarîn faþa acestui auditoriu furibund IuliuManiu afirma cu o seninãtateimperturbabilã ºi într-o ungureascãadmiratã de însuºi Appónyi: �Noi nu avemîncredere (mare zgomot) faþã de acest

guvern, pentru cã vedem cã acest guvernstã în slujba aceluiaºi sistem de guvernarecare de la 1867 încoace þine încãtuºatã ºiîmpiedecã validitarea acelor puteri fireºti,cari într-adevãr susþin þara aceasta(zgomot mare). Pentru cã slujeºte acelaºisistem de guvernare, care de la 1867conduce destinele þãrii acesteia sprenefericirea ei, ºi care nu se poate numialtfel decât: dominaþiunea exclusivismuluide rasã ºi de clasã�.

Pentru asta Maniu trebuia sã plãteascã!În mai 1915, când avocatul din Blajrefuzase sã dea declaraþii de fidelitate faþãde Imperiu (cum fãcuserã nu puþini dintrecomilitoni!), fu înrolat ca simplu soldat.Nu mai era tânãr, avea deja 42 de ani ºi, înplus, în calitatea lui de jurisconsult alMitropoliei Unite din Cluj era scutit deconscripþie. Alþi juriºti aflaþi în situaþiesimilarã, dar unguri, n-au fost înrolaþi.Maniu însã trebuia pedepsit, cãci nici subameninþarea spânzurãtorii nu acceptase sãsusþinã participarea României la rãzboialãturi de Austro-Ungaria. Tisza i-o ceruse,Maniu refuzase tranºant, se impunea,aºadar, ca românul sã ispãºeascã scumploialitatea faþã de cei de-un sânge. I serezervã prin urmare soarta atâtor ºi atâtorintelectuali de care maºina de rãzboi astatului avea nevoie: este expediat într-oºcoalã de ofiþeri de rezervã ºi � dupã unsumar stagiu de instrucþie � proaspãtulsublocotenent de artilerie e trimis pe frontulrusesc, de unde este transferat pe celitalian. Din Tirolul muntos coboarã cubateria lui pânã la valea noroioasã a fluviuluiPiave unde frontul se stabilizã relativ ºiîncepu coºmarul vieþii de tranºee. Moralulostaºilor imperiali era departe de a fi ridicat,iar dupã dezastrul de la Montello (22-24iunie 1918) ºi ofensivele italiene dinseptembrie ºi octombrie se prãbuºea de-adreptul.

Dupã ce �luptase� fãrã tragere deinimã, vârstnicul ofiþer, acum locotenent,îºi pãrãseºte unitatea, se-ntoarce la Aradpentru a fixa împreunã cu ceilalþiconducãtori ai Partidului Naþional Românlinia de conduitã viitoare, în fine, pleacã laViena. Aici constituie împreunã cugeneralul Ioan Boeriu, cu cãpitanii Ilcuºuºi Traian Popa, cu bucovinenii IsopescuGrecu (deputat în Parlamentul din Viena)ºi Teofil Simionovici un Sfat al ofiþerilor ºisoldaþilor români. În subordinea acestuiase plaseazã peste 60.000 de ostaºi români,practic singura forþã militarã disciplinatãdin Viena zguduitã de revoluþie. Ministrul


de rãzboi al imperiului agonic, generalulStruger-Steiner, se înclinã în faþainferiorului pe care altãdatã l-ar fi trimisimediat la Curtea Marþialã ºi laspânzurãtoare ºi-i oferã o aripã aministerului pentru a-ºi organizacomandamentul. Ajuns, prin voiaîmprejurãrilor, comandant al unei forþemilitare redutabile, neatinsã de morbulanarhiei, Maniu gândeºte larg, ca unstrateg. Evitã inteligent capcaneleexclusivismului naþionalist, cãutându-ºialiaþi. Cei mai apropiaþi nu puteau fi decâtcehii. La Praga se formase în octombrieConsiliul Naþional Cehoslovac, darautoritatea acestuia era mai curândnominalã. În ajutorul lui vin însã, la sfatullui Maniu, regimente româneºti reunindostaºi din Cluj, Oradea ºi Braºov, din carese formeazã o legiune ce asigurã ordineaºi executarea dispoziþiilor noului organismce proclamã, la 28 octombrie, RepublicaCehoslovacã. E bine de ºtiut cã acestorforþe coordonate de Maniu republicile cehãºi austriacã îºi datoreazã primele luni deexistenþã. Noile autoritãþi din Praga ºi Vienaau fost instalate, sprijinite ºi chiar înarmatede români.

Mai mult decât orice pe lume, pe IuliuManiu îl interesa însã destinul colþului sãude lume, ARDEALUL. Constituit la Arad,Consiliul Naþional Român notifica, la 10noiembrie, guvernului de la Budapesta cãromânii nu-i mai recunosc autoritatea.Pentru un asemenea gest, el avea nevoiede un suport armat, or acesta era deja creatdin regimentele române a cãror revenireîn Ardeal fusese organizatã minuþios deIuliu Maniu. Ca întotdeauna, aºa cum seexprima într-o scrisoare, alergase cu dragla locul unde era chemat, �pentru a facece e bine de fãcut�. Iar intervenþia lui edecisivã. În 15-16 noiembrie 1918 ia partela tratativele româno-ungare de la Arad, încursul cãrora a cerut sec, ferm, �totaladespãrþire� de Ungaria. Tãia astfel un nodgordian secular, punând capãt ºi ezitãrilorunor români înclinaþi spre �pertractãri�(Vasile Goldiº, ªtefan-Cicio Pop, EneaGrapini º.a.), ºi planurilor dibaci urzite deversatul Oszár Jászi, ministrul maghiar alNaþionalitãþilor, care propunea ideea�cantonizãrii� Ardealului pe criterii etnice.Demnitarul maghiar venise cu ramura demãslin într-o mânã, dar în cealaltã custatistici false potrivit cãrora românii eraudeparte de a reprezenta majoritateapopulaþiei provinciei. Ei n-ar fi fost decât2.900.000, adicã nici jumãtate, restul de

3.900.000 de locuitori fiind �unguri ºisaºi�. Însã Maniu ºtia prea bine adevãrul...

Dar pentru a putea fi recunoscut,adevãrul trebuie apãrat. Sarcina asta arevenit �gãrzilor naþionale� pe careConsiliul Naþional Român le-a organizat deurgenþã. Satele româneºti erau bântuite debande de dezertori maghiari, iar în secuimeºovinismul antiromânesc ajunsese laparoxism. Gãrzile au asigurat securitatealiderilor români de la Arad (fusesedescoperit un plan unguresc de asasinarea acestora), au blocat intrãrile în CarpaþiiApuseni, pentru a nu se mai repeta sceneleatroce de la 1848, dar misiunea lor cea maiimportantã a fost garantarea siguranþeicelor 100.000 de participanþi la MareaAdunare Naþionalã de la Alba Iuliaprogramatã pentru 1 decembrie 1918.Exact în aceeaºi zi, prin sudul oraºului, seretrãgea pe calea feratã armata bolºevizatãa lui Mackensen. Feldmareºalul nu maiavea autoritate asupra inferiorilor. (Varecunoaºte mai târziu cã venise în Româniacu 16.000 de jandarmi ºi s-a întors cu16.000 de tâlhari!) S-a întâmplat atunci unfapt care rãscumpãra doi ani de umilinþe.Mackensen, care se plimbase pe strãzileBucureºtilor purtând faimoasa cãciulã cucap de mort a ulanilor, a fost oprit în garaTeiuº de un pluton de români comandatde sublocotenentul Gavril Criºan, fiul unorþãrani din satul Crãieºti, din preajma Turdei.Cu capul descoperit în faþa unui ofiþeravând cel mai mic grad în orice armatãdin lume, Mackensen ºi-a putut continuadrumul spre Ungaria ºi captivitate numaidupã un control riguros.

La adãpostul acestui scut ºi-auexprimat voinþa de unire cu Þara româniidin Ardeal, Banat ºi Maramureº. Cu oînþelepciune ºi un vizionarism ce-iaureoleazã, Maniu ºi comilitonii luiînlãturau astfel posibila obiecþie cã Unireaa fost urmarea unei ocupaþii militare ºi nual unei deliberãri ºi decizii liber exprimate.

La 1 decembrie 1918 Iuliu Maniusublinia la Alba Iulia drepturile istoriceincontestabile ale românilor asupraArdealului ºi considera unirea acestuia cuRomânia �un triumf al libertãþii omeneºti�,expresia unei dreptãþi istorice. A fostîndelung aclamat când a afirmat: �Aceastãunire noi avem dreptul s-o pretindem pebaza fiinþei noastre unitare naþionale. Suntemtoþi de aceeaºi tradiþie ºi cu aceleaºiaspiraþiuni. Toatã lumea a recunoscut acumcã fiecare popor trebuie sã se constituieîntr-un singur stat, cã numai aºa poate

19Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

contribui la înaintarea civilizaþiei mondialeconform însuºirilor sale proprii. Îndeosebinoi, românii din Ardeal ºi Ungaria, suntemîn drept sã cerem aceastã unire, fiindcã aicila noi e leagãnul românismului. Numai ocrudã barbarie poate împiedeca însãºi vatra,leagãnul sã fie despãrþit, sã rãmânã separatcând toate celelalte se unesc. ªi Ardealultrebuie sã fie o parte întregitoare din corpulnaþiunii române. În afarã de dorinþa noastrãobºteascã de a ne apropia de sânul mameinoastre, toate argumentele ºtiinþifice ºisociologice întãresc justeþea revendicãriinoastre�.

Marele Sfat Naþional l-a alespreºedintele Consiliului Dirigent (veritabilguvern provizoriu cu sediul la Sibiu) ºiministru de Interne. Cel acuzat de�moliciune� a dovedit atunci o tãrie de fier.A acþionat energic; a înfiinþat noi diviziiardeleneºti ºi le-a trimis pe front. Acombãtut cu succes subversiunea internãºi externã aflatã în solda regimurilorcomuniste de la Moscova ºi Budapesta.Exista pericolul unei joncþiuni a forþeloracestora prin Transilvania ºi Bucovina,coloana a cincia acþionând deja în acestsens. ªi �socialistul� Bokanyi, ºi bolºeviculKun se pronunþaserã pentru integritateastatului maghiar, ameninþând cu�mobilizarea maselor muncitoare� înapãrarea lui, iar pentru realizarea acestuiobiectiv toate mijloacele erau bune, inclusivtrimiterea (ori recrutarea de la faþa locului)de spioni ºi propagandiºti care sãpregãteascã terenul pentru invazia decisivã.Pentru a-i contracara, Maniu a ripostatrapid, eficient. Nu va releva însãdimensiunile acþiunii sale decât pesteaproape douã decenii, într-un discurs þinutla Vinþul de Jos, în ziua de 28 iunie 1936:�Eu, fraþilor, când am fost în ConsiliulDirigent, am luptat în contra bolºevismuluidin Budapesta ºi de grijã ca bolºevicii sãnu treacã peste Tisa, aici în Ardeal ºi înBanat, într-o singurã zi am adunat 6.000de comuniºti ºi i-am închis�. (Mãrturisirecare peste încã un deceniu îl va costaenorm...) ªtia cât de funestã putea fi pentruromâni alianþa celor douã capitale ºi arãsuflat uºurat abia când armata românã aocupat Budapesta (4 august 1919).

Generoasã cu el pânã aproape de fi-nal, soarta i-a rezervat lui Iuliu Maniu ºialte biruinþe. N-a fost doar întregitor la þarã,ci ºi ctitor de partid. Întãrit prin fuziunisuccesive cu �conservator-democraþii� luiTake Ionescu (1922), �naþionaliºti� de-ailui Iorga (1925) ºi �þãrãniºtii� lui Ion

Mihalache (1926), Partidul NaþionalÞãrãnesc a ajuns cea mai importantã forþãpoliticã interbelicã a þãrii. La alegerile dindecembrie 1928 zdruncina fãrã leacmonopolul politic liberal. Cu 77, 76% dinvoturile electoratului, Maniu putea exercitaliniºtit ºi legitim funcþia de prim-ministrupentru care depusese jurãmânt la 10noiembrie. Þara era dornicã de schimbare,credea ºi nãdãjduia într-un miracol. N-afost sã fie aºa. Ca guvernant, Maniu n-afost la înãlþimea viselor celor care l-aupropulsat. Neºansa lui a fost de a fi lacârmã în vremuri de crizã mondialãprofundã ºi de aceea bilanþul guvernãrii salea fost dezamãgitor. Producþia de cereale,etalon clasic în România, a scãzut de la314.460 de vagoane de grâu, în 1928, la271.480, în 1929, pentru a coborî în 1932,dupã �interludiul� Iorga-Argetoianu, lal51.150. Venitul naþional pe cap de locuitors-a prãbuºit în aceeaºi perioadã de la 11.000lei la 4.800. ªomajul a urcat la 20% dinforþa de muncã, procent neatins pânã atunciîn þãrile industrializate.

Totuºi, bilanþul economic negativ,neimputabil în totalitate. nici premierului, niciP.N.Þ-ului, nu trebuie sã adumbreascãprestaþia celor trei guverne Iuliu Maniu (10nov.1928-7 iun. 1930, 13 iun.-10 oct.1930,20 oct.1932-13 ian.1933). Primul-ministrunu era un amator, ci un doctrinar cu o solidãpregãtire, inclusiv în domeniul economiei.În plus, n-a ºovãit sã recruteze pentrufuncþiile de decizie colaboratori de calitate,personalitãþi. Cu Virgil Madgearu la Industrieºi Comerþ, Mihail Manoilescu la Lucrãripublice ºi Comunicaþii, Ion Mihalache laAgriculturã ºi Domenii, Dimitrie Gusti laInstrucþiune, Culte ºi Arte, Grigore Iunianla Justiþie, în vremi normale, aflate �subom�, se puteau realiza multe. Dar timpurilenu erau normale, tonul crizei îl dãduse chiarAmerica, iar România nu putea face excepþie.Energiile unui guvern pus pe fapte mari,revoluþionare, vor fi deci cheltuite nu atâtpentru modernizarea corãbiei statului, câtpentru a o salva de la naufragiu. Deºi pleacãla drum cu planuri mari, �Sfinxul� mai multrevizuieºte, �stabilizeazã�, ajusteazã, decâtîntemeiazã. Stabilizarea monedei prinîmprumuturi externe �de dezvoltare� (cuclauze dure, oneroase, impuse de JeanMonnet, viitorul pãrinte al Uniunii Europene)e provizorie ºi �porþile deschise� capitaluluistrãin, convertibilizarea leului favorizeazã,paradoxal, hemoragia de fonduri interne, care,ca-n toate momentele tulburi ale istorieinoastre, migreazã peste hotare.


Efecte fericite ar fi avut, cu condiþiaunei guvernãri de duratã, liberalizareacirculaþiei pãmânturilor printr-o lege ceînlesnea concentrarea moderatã a micilorloturi în proprietãþi mijlocii viabile, limitamaximã fiind fixatã la 25 de hectare pefamilie, înfiinþarea Creditului AgricolIpotecar, reorganizarea Casei Rurale, aCamerelor Agricole, crearea OficiuluiNaþional al Cooperaþiei, mãsuri în adoptareacãrora dinamicul Ion Mihalache a jucat unrol însemnat. P.N.Þ-ul dovedea astfel cãera un autentic partid þãrãnesc.

Corect, elegant ºi legalist pânã lanaivitate, Maniu a fost un eticist incorigibil.I se pãrea cã P.N.Þ era singurul partid�animat de altruismul perfect cetãþenesc�...Într-un decalog sui generis al omului poli-tic, el afirma cã �dragostea ºi încredereanaþiei nu se pot cuceri decât prin loialitatefaþã de ea, prin înþelegerea ei ºi prin dovadapermanentã cã n-o pãrãseºti�. Pornind deaici, generaliza: �întreaga viaþã socialã,întreaga viaþã particularã a indivizilor sã fiepãtrunsã de regulile moralei, pentru cã deea depind liniºtea ºi fericirea dvs. casnicã[...] fericirea ºi mãrinimia naþiunii�. Într-undiscurs retrospectiv asupra primeiguvernãri naþional-þãrãniste amintea cuorgoliu subiacent mãsurile de îngrãdire aposibilitãþilor de �fraudare a banului public�de cãtre funcþionari neoneºti, a abuzurilor�în contra siguranþei, integritãþii ºi averiistatului ºi cetãþenilor sãi�. Tot atunci foloseaghinionista formulã a lui Carp, fierul roºu,cu care promitea sã stigmatizeze oricemanifestare de imoralitate din viaþa politicãºi socialã. În alt rând se iluziona cã a �ºtersbacºiºul� ºi �a stârpit corupþia�. Se înºela,desigur. Cum se întâmplã adesea, la um-bra omului mare, a idealistului, a înfloritcorupþia. Afacerea �Skoda�, în care au fostimplicaþi apropiaþi ºi rude ale lui, i-asubminat prestigiul, dar nu i l-a nãruitniciodatã.

Practicianul vulnerabil a fost însãmereu însoþit, depãºit, aureolat deDoctrinarul fenomenal. Discursurile,comunicãrile ºi conferinþele sale sunt de oactualitate extraordinarã. A prevãzut atuncidilemele noastre de acum. ªi, mai ales, aoferit soluþii. Cine vrea sã-i reconstituieprofilul politic intrã pe tãrâmul surprizelorcontinue. Cine a fost în esenþã Iuliu Maniu?A rãspuns singur, în 1936, într-o cuvântarememorabilã, în care se confrunta cucamarila regalã ºi mafia liberalã: �Eu suntaºa cum am fost întotdeauna, democrat,adicã sunt de pãrere cã drepturile vin de la

popor ºi trebuiesc exercitate de popor. Dar,la noi, unii fac cu voia o mare greºealã ºianume ei spun cã cei ce sunt democraþisunt bolºevici. Sunt democrat, dar sunt cutot sufletul ºi cu toatã convingerea în contracomunismului, în contra bolºevismului [...]Dar, fraþilor, eu sunt democrat naþional.Eu vreau democraþie româneascã�. Ecompatibil acest stil �naþional� aldemocraþiei clasice cu autoritarismul?Rãspunsul ne vine din acelaºi discurs:�Dar, dacã sunt în contra comuniºtilor,apoi sunt ºi în contra dictaturii. Cu niciunpreþ ºi la niciun caz, noi la dictaturã nu nesupunem [...] Dar de ce? Fiindcã dictaturae imoralã, e contra drepturilor oamenilorºi e periculoasã�.

Iuliu Maniu e cunoscut ca doctrinar al�Statului þãrãnesc�, dar în ProgramulPartidului Naþional-Þãrãnesc (publicat în1931) figureazã ºi asemenea pasaje: �Statulþãrãnesc nu numai cã nu este potrivnicindustrializãrii þãrii, dar crearea de industriinoi este una din cele mai mari ºi mai urgenteprobleme ce trebuie sã se soluþioneze, chiardin punctul de vedere al þãrãnimii�.Teoreticienii de ultimã orã ai liberalismuluieconomic vor descoperi tot aici un parti-zan al �etatismului�: �Statul þãrãnesc vedeîn etatizãri mijlocul radical de înlãturare aspeculei capitaliste a muncitorului ºi aplugarului [...]. Iniþiativa particularã va fimai ales organizatã în cooperative ºicontrolatã prin sindicate. De altfel,Cooperativa ºi Sindicatul sunt cele douãroate pe care se miºcã Statul þãrãnesc�.

În retragerile sale periodice la Bãdãcin,�Sfinxul� observa cu îngrijorare creºtereaagitaþiei revizioniste cu suport din afarã.Când contele ªtefan Bethlen susþine (înAnglia) cã Ungaria nu solicitã realipireaTransilvaniei, ci �numai autonomia� ei,liderul þãrãniºtilor riposteazã aspru: �O ideeanacronicã, imposibilã ºi contrazicãtoaredrepturilor noastre ºi realitãþiloretnografice�. Fiindcã preopinentul cerea,în linie hitleristã, �spaþiu vital� pentruUngaria, Maniu îi ridiculiza pretenþiile cuun argument imbatabil: �cum nu ar puteacere Belgia, Danemarca sau Olanda � carecontrar Ungariei sunt suprapopulate �mutilarea Franþei sau a Germaniei vecine?�(România ºi revizuirea tratatelor,Imprimeria Naþionalã, Bucureºti, 1934, p.9,13). Stima poporul maghiar, �de altfelfoarte vrednic ºi foarte patriot�, totuºi nuadmitea interpretãrile fanteziste, aberaþiileliderilor sãi, potrivit cãrora Unirea era uncadou oferit la Trianon: �Bine sã se ºtie cã

21Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Unirea tuturor românilor nu se întemeiazãpe un simplu document de pace, ci pedrepturi recunoscute de autodeterminareºi pe hotãrârea lui suveranã de a-ºi luadrepturile la libertate, pe care nici un docu-ment strãin nu le poate ºterge.

Acest Ardeal ºi Banat nu au intrat înposesia Neamului Românesc pe bazatratatului de pace, ci în urma hotãrârii dela Alba Iulia, în urma jertfelor comune ºi aspiritului de sacrificiu al NeamuluiRomânesc de pretutindeni.

Nu putem admite ca, printr-o revizuirede tratate venitã din strãinãtate, sã se atingãceea ce a înfãptuit Neamul Românesc prinvrednicia ºi energia sa�.

Cu alt prilej se exprima vizionar pentrucrearea, prin �solidarizare economicã� ºi�suprimarea vãmilor intraeuropene�, aStatelor Unite ale Europei ºi a unei PieþeComune: �Cât timp cele aproape 30 de statemãrunte ale Europei se rãzboiesc între ele,cu graniþe vamale mereu schimbãtoare ºidin zi în zi mai umflate, mãrfurile europene� încãrcate cu taxe ºi vãmi din þarã în þarãcu comunicaþii care se încruciºeazã ºi separalizeazã prin impedimente administrativeºi monetare, mai ales într-o atmosferãotrãvitã de duºmãnii politice � nu pot þinepiept concurenþei produselor americane ºiruse. [...]

La unitatea economicã autarhicãamericanã ºi la cea rusã care sepregãteºte, Europa nu poate rãspundedecât cu o economie raþionalizatã ºisolidarã a statelor sale�.

Toate aceste profeþii se cuvin scoaseazi din colbul uitãrii. Maniu a vãzut ieri ceeace oamenii politici aratã azi. Darnic cu elpânã la un punct, destinul i-a rezervat ºicupa amãrãciunii. Din 1938, odatã cuînceperea �erei ticãloºilor�, Iuliu Maniupãºeºte spre umbrã ºi dramã, chiar dacã amai sãvârºit gesturi memorabile. Repulsiapentru dictaturã ºi-o trãdeazã ºi atunci cândaceasta este exercitatã de rege. Lui Carolal II-lea, cu care a avut relaþii tensionate,deºi îi facilitase în 7 iunie 1930 revenireape tron, i-a spus când acesta a instaurat,în februarie 1938, regimul puteriipersonale: �Maiestate, faceþi o neiertatãgreºealã (ale cãrei consecinþe suntincalculabile)... Asumând aceastãrãspundere personal, Maiestatea Voastrãvã expuneþi inutil ºi riscaþi chiar tronul.�Monarhul nu l-a ascultat. Într-un momentde întunecare a raþiunii, de voluntarismparanoic, în noiembrie acelaºi an a pus lacale asasinarea celor mai redutabili

adversari: Iuliu Maniu ºi Corneliu Zelea-Codreanu. La sfatul diabolicului sãu prim-ministru, disidentul naþional-þãrãnistArmand Cãlinescu, nu l-a ucis decât pe-aldoilea. În vara lui �40 a respins �cu toatãhotãrârea ºi cu orice risc� retragerea fãrãluptã din Basarabia ºi Ardeal. La ceasulsocotelilor fatale, când Basarabia ºi nordulBucovinei fuseserã pierdute, iar Ardealulurma sã fie sfârtecat, Maniu i-a spusmonarhului la ultimul Consiliu de Coroanãîntrunit de acesta: �Protestez în numeleArdealului ºi al Banatului, în contra oricãrorîncercãri de a înstrãina Transilvania,Banatul, Maramureºul sau Criºana de lacorpul statului nostru. [...] în viaþa statelorse fac greºeli, care trebuie sã-ºi aibãrãspunderea lor... în cazul concret poporulnu este vinovat, cãci acei oameni care auavut soarta þãrii în mânã n-au fostreprezentanþii Ardealului, aceºti domni auavut soarta þãrii în mânã în urma uneilovituri de stat.�

L-a înfruntat tot atât de temerar ºi pecel care atunci pãrea a fi cel mai puternicom din lume. Telegrama de protestadresatã lui Hitler în urma Dictatului de laViena e un monument de concizie ºidemnitate. ªi-a apãrat într-o scrisoare cãtreIon Antonescu prietenii ºi adversarii politiciuciºi de legionari: pe Virgil Madgearu, �omde excepþionalã valoare ºtiinþificã ºinaþionalã�, dar ºi pe Nicolae Iorga,�podoabã a ºtiinþei naþionale ºi universale�.Dupã eliberarea Basarabiei i-a cerutmareºalului ca �armatele române sã nu mailupte dincolo de Nistru�.

În 1946 a avut durerea de a se vedeanu numai hãrþuit de comuniºti, ci ºidispreþuit de Occidentul în care a crezuse.În Parlamentul britanic, un oarecare JohnMack, deputat laburist, �respingeaprietenia� celui prigonit. Tot atunci, ziarulconservator Times scria: �Maniu este unom vechi, iar sfãtuitorii lui apropiaþi suntslabi�. �Perfidul Albion� nu se dezminþea!Au urmat Tãmãdãul, arestarea, pamfletuloribil al lui Brucan, procesul, condamnareala �temniþã grea pe viaþã�, închisoarea, ceiºase ani lungi ºi grei ai detenþiei la Sighet.N. Carandino, care i-a închis pleoapelepentru totdeauna, l-a mai auzit ºoptind: �Cefemeie frumoasã era Clara!� ªi în acestsuspin final al celui care ºi-a reprimat pânãºi marea iubire a vieþii pentru cã femeia pecare o îndrãgea era de alt neam, vedemtragedia, eroic înãbuºitã, a omului care n-aavut nici �tinereþe�, nici �viaþã�, ci doar ocredinþã mistuitoare în neamul sãu.


Marin Iancu

Din aceeaºi generaþie cu PompiliuConstantinescu ºi ªerban Cioculescu, cucâþiva ani mai tânãr decât G. Cãlinescu,Vianu sau Perpessicius, Vladimir Streinu(pseudonim al lui Nicolae Iordache) s-anãscut în ziua de 23 mai 1902, în localitateaTeiu, judeþul Argeº. A debutat ca poet încãdin perioada studiilor liceale, fiind apreciat,ca atare, puþin mai târziu, în anii de laSburãtorul, pe când E. Lovinescu îlcaracteriza drept un tip de poet intelectualºi, doar dupã câþiva ani, G. Cãlinescu îlcita ºi analiza în Istoria literaturii românede la origini pânã în prezent (1941) pentruversurile publicate în revistele literare dinepocã. În acest context, exprimarea saliterarã aparþine treptat criticii literare detip modern, pe care, cum avea s-odefineascã Pompiliu Constantinescu, oaborda ca pe o �creaþie de al doilea ordin�,�a spiritului, lângã creaþia artisticã ºi unvehicul de culturã ºi de valorificare, fãrãprezenþa cãruia literatura ar fi ea însãºipãgubitã�. Spirit elevat, cu o maredeschidere de orizont cultural, VladimirStreinu desfãºoarã din acest moment ointensã activitate de critic literar, înconsonanþã cu alþi adepþi ai criticiicreatoare, Perpessicius ºi PompiliuConstantinescu, la fel de atenþi la seducþiileficþiunii epice ori ale intonãrii lirice. Dupãun stagiu de specializare în filologieromanicã în Franþa (1926-1928), undezestrea sa culturalã se îmbogãþeºteconsiderabil ºi gustul artistic se rafineazã,Vladimir Streinu devine tot mai prezent înpublicistica literarã. Împreunã cu ªerbanCioculescu, Tudor ªoimaru ºi PompiliuConstantinescu editeazã la Gãeºti revista�Kalende� (1928), devine director alrevistei �Preocupãri literare� (1936-1938),conduce revista �Gazeta� (1938), este re-dactor la �Viaþa literarã� (1929) ºi la�Revista Fundaþiilor Regale� (1940), scoateseria a doua a �Kalendelor� ºi colaboreazã,la fel de asiduu, la �Sburãtorul�,

VLADIMIR STREINU. IPOSTAZAESTETICÃ A SPIRITULUI CRITIC

MEDALION

�Dreptatea�, �Convorbiri critice�, �Cugetulromânesc� ºi �Adevãrul literar.�

Reprezentant de seamã al celei de �atreia generaþii post-maioresciene�, cum onumea ctitorul cenaclului Sburãtorul,Vladimir Streinu atrage imediat atenþia prinfineþea ºi justeþea sistemului sãuinterpretativ, devenind un delectabil rafinatanalist. Opunându-se istorismului ºipsihologismului, criticul ºi eseistul VladimirStreinu îºi exprimã convingerea în eficienþascrisului frumos al criticului însuºi,ctitorind ceea ce, cu puþin mai târziu,fusese definit drept �scrisul teoreticromânesc pe linia artei� (Ion Negoiþescu).Mai mult, el devine adeptul unuimilitantism estetic înþeles ca mijloc deierarhizare ºi de explicare a artei, dar ºi deapãrare a valorilor autentice faþã de tot ceeace vine inoportun ºi nociv din afaraliteraturii. Delimitându-se în modremarcabil faþã de estetismul limitat ºineproductiv promovat de MihailDragomirescu sau de E. Lovinescu, ajunscelebru prin mutaþia valorilor ºi prinautonomia esteticului, Vladimir Streinu îºipropune sã defineascã �unicitateascriitorilor�, acea �valoare ireductibilã�,�concretul necategorial� al operei literare,pentru a putea explica, în cele din urmã,�nucleul poetic� al acesteia prin ansamblulde structuri, motive sau mijloace literare.Criticul, se explica Vladimir Streinu, aremisiunea de a desluºi �concretulnecategorial al artei�, �realitatea eimonadicã� într-o poezie sau într-un roman,�misterul vibrator cu care sã consune.�(Tradiþia conceptului modern de poezie)Admirabile prin fineþea analizelor ºitransparenþa strãlucitoare a ideilor sedovedesc a fi studiile despre opera clasicilorºi a unora dintre contemporani ºi, deobicei, a celor mari sau semnificativi.

În 1966 îi apãruse Versificaþiamodernã, o istorie a versului liber europeanºi românesc, teza de doctorat susþinutã la

23Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Universitatea din Iaºi, ca doar dupã doi anisã publice mica monografie CalistratHogaº ºi primele douã volume din Paginide criticã literarã, care, pãstrând titlulculegerii de la Fundaþii (1938), adunãlaolaltã articole, studii ºi eseuri publicateîntre anii 1928-1948. Sub forme rigurosdeterminate ºi în analize elaborate elegant,pe alocuri chiar cu o anumitã preþiozitatestilisticã, intervenþiile sale critice ascundîncântarea faþã de specificitatea enigmaticãa puterii de creaþie. Vladimir Streinu sedeclarã pentru �stilul critic colorat� înmodul de a înþelege critica �modernã� ºide a identifica �radicalitatea operei de artãdin perspectiva ei cea mai intimã�: �Criticul,câtã vreme se menþine la aproximarea ceamai strictã a operei, îi înfloreºte de la sinecondeiul în mânã ca toiagul lui Aaron�(Stilul critic). Interesante prin nuanþeleintroduse în tentativa de a-i definipersonalitatea artisticã, paginile despreCreangã vor fi reluate în amplele studiiconsacrate ulterior operei scriitorului.Analizând întreg sistemul de ingenuitãþiprelucrate cu erudiþie ºi graþie în Amintiriºi în Moº Nichifor Coþcariul, VladimirStreinu susþine cã �miracolul Creangã�izvorãºte din folclor, scriitorultransformând naraþiunile populare în�adevãrate frumuseþi sferice�, eliberându-lede prolixitãþi ºi scãpându-le deschematism. În alte texte critice, arta luiOdobescu este identificatã în paginile maipuþin cunoscute ale Istoriei arheologieiºi ale Tezaurului. Marea pasiune a luiVladimir Streinu a fost Mihai Eminescu,considerând cã poetul se supune oricândunei noi interpretãri, cu fiecare individ ºila fiecare vârstã: �Citesc pe Eminescu decopil. L-am citit adolescent, matur ºi cevamai mult decât matur. Îl voi citi la bãtrâneþe,de voi ajunge pânã acolo. Vreau sã spuncã am fost, sunt ºi voi rãmâne, totuºi, înciuda lecturii, însetat de el�. StudiindLuceafãrul ºi Floare albastrã, criticulexplicã pesimismul poetului ºi relevãermetismul unor versuri, ca prim argumentpentru ideea cã Eminescu este un �poetdificil�. În altã ordine de idei, VladimirStreinu este �unul dintre aceia care aucontribuit la înþelegerea poeziei lui TudorArghezi� (G. Cãlinescu), pe care îl situaîn imediata apropiere a lui Eminescu: �...dincolo de teme, procedee, compoziþie,ritmicã, psihologie ºi influenþe, rãmâne unduh inanalizabil, care mã umileºte. Încerco dramã a inteligenþei�. Critic mai degrabãdecât teoretician, poet mai curând decâtcugetãtor, Vladimir Streinu �a studiatpoezia fie sub forma istoric-expozitivã, fie

sub aceea critic-analiticã� (N. Balotã).Dintre contemporani, N. Iorga este, camemorialist, �fire eruptivã ºi vulcanicã�,�cel mai complex suflet al nostru de azi�.Este impresionat de talentul �fabulos� allui Sadoveanu, relevând ca perfectã unitateaoperei lui, iar la Rebreanu este remarcatãmarea varietate a formelor, ceea ce l-arapropia de Balzac. Studiazã proza lui GibMihãiescu, romancier de ºcoalãdostoievskianã, recunoaºte inteligenþatehnicã a lui Mihail Sebastian (Accidentul)ºi influenþa lui Proust ºi Camil Petrescu înproza lui Anton Holban (Ioana),comparatã, în multe privinþe, cu cea a luiSénancour. De o atenþie deosebitã sebucurã, de asemenea, ºi V.Voiculescu, celcare �a dat povestirii româneºti o altãvârstã literarã�, aºa dupã cum romanulCraii de Curtea-Veche, de Mateiu I.Caragiale, �cel mai bizar scriitor român�,este caracterizat prin �imaginaþiasomptuoasã, gustul pentru bogãþiadecorativã, viziunea decadenþei mãreþe�.Opera lui Calistrat Hogaº îi oferã prilejulunor interesante filiaþii, clasicismuleruditului cãlãtor gãsindu-ºi sorgintea înscrierile lui Odobescu, opera, ca fondtematic ºi trãsãturi stilistice, fiind de faptun spectacol al autorului, al proprieibiografii. Dintre contemporani, preferinþelecriticului converg spre Blaga ºi Voiculescu,spre ªt. Aug. Doinaº, Ioan Alexandru ºiD. R. Popescu, dar ºi spre NichitaStãnescu, Cezar Baltag sau Marin Sorescu,Geo Dumitrescu ºi, cu deosebire, ConstantTonegaru, reprezentanþi, în viziuneapoetului, ai �tradiþiei moderne româneºti adesolemnizãrii, a discreditãrii atitudiniioficiante�.

Faþã de critici, Vladimir Streinu s-adovedit cel mai preocupat de TituMaiorescu. Polemizând cu toþi cei care l-aunumit pe Maiorescu doar critic cultural,ignorându-i bunul gust ºi obiectivitatea,aderenþa la clasicism, dar ºi receptivitateafaþã de poezia romanticã ºi deschidereafaþã de unele elemente moderne, VladimirStreinu relevã �exemplaritatea unui spiritlimpede ºi disociativ�, stãpân al uneiestetici cu mult mai subtile decât, datã fiindvârsta literaturii române, ar fi reuºitmentorul �Junimii� sã o formuleze. ÎnIstoria literaturii moderne (1944), scrisãîn colaborare cu ªerban Cioculescu ºiT. Vianu, autorul Versificaþiei modernea redactat capitolul despre Al.Macedonski ºi ºcoala acestuia, interesant�pentru corelaþiile pe care le-a stabilitîntre acesta ºi întreaga serie a poeþilormunteni� (T. Vianu).


Îi reþinusem deja numele încã din anii´68-´69, prin ultimele clase de liceu, când,urmãrindu-i sãptãmânal foiletoaneleprivitoare la literatura actualã, întru totulcaptivante prin subtilitatea ideilor ºiplasticitatea expresiei, publicate la rubricaDistinguo, în remarcabila serie de pe atuncia revistei Luceafãrul (redactor-ºef: ªt.Bãnulescu), o serie de articole posibil deplasat într-o filiaþie cu Cronicileoptimismului, publicate în ultimii sãi anide viaþã de G. Cãlinescu în revistaContemporanul. Perioada coincidea, înbunã mãsurã, cu reapariþia în viaþa literarãromâneascã, dupã un nefericit interval deeclipsã, a unei categorii importante deintelectuali, interziºi mult timp pentru ceeace ulterior a fost definit drept �conspiraþiisub cer deschis�.

Dupã dispariþia cu doar câþiva ani maiînainte a lui G. Cãlinescu ºi Tudor Vianu,Vladimir Streinu rãmâne alãturi dePerpessicius ºi de confratele sãu de o viaþã,ªerban Cioculescu, printre puþiniireprezentanþi ai unei strãlucite generaþii deeseiºti ºi istorici literari cu o adâncãînþelegere faþã de fenomenul literarromânesc. În aceste împrejurãri, prin1969, Consiliul Facultãþii de Limba ºiLiteratura Românã din Bucureºti aproba caVladimir Streinu sã þinã în facultate un cursliber de estetica poeziei. Început în toamnaaceluiaºi an, cursul era audiat de studenþi,de unii membri, cu deosebire tineri, aicorpului didactic, de cercetãtori aiInstitutului �G. Cãlinescu�. O categorieaparte a auditoriului era reprezentatã de unnumãr apreciabil de doamne, la o vârstãoarecum venerabilã, de o vizibilã distincþieºi cu un interes mai mult afectat faþã de�spectacolul� aflat în derulare. Profesorulvorbea liber, pledând pentru o poezie înaltãcare sã exprime nãzuinþele adânci aleomului, dezvãluind caracterul epigonic alunor aºa-zise direcþii moderne din poeziacontemporanã, încântându-ºi asistenþa cudarul sãu de orator ºi de analist. Vorbeacu detaºare ºi eleganþã, cizelând parcã, odatã cu pronunþia, fiecare cuvânt. Era art-ist, cu o frazã elegantã, de o sensibilitateartisticã înnãscutã. Cursul îi dãdea marisatisfacþii. Un magnetofon îi înregistratotdeauna lecþiile, ºi pânã în prezent nuavem semnale ca aceste înregistrãri sã fifost transcrise ºi publicate. Amestec deprelegere universitarã ºi de încântãtoarecozerie, lecþiile lui Vladimir Streinu erauadevãrate recitaluri de vorbire frumoasã,la care se adãuga originalitatea gândirii ºifrumuseþea omului. Spectacolul eraaproape copleºitor, amintind, în multe

privinþe, de ritmul ºi cadenþa celebrelorprelegeri þinute de Cãlinescu, în ultimii sãiani de viaþã, ca profesor onorific, laFacultatea de Litere, în acelaºi amfiteatru�Odobescu�, în fiecare sâmbãtã câte o orãdespre Eminescu ºi Creangã (1961-1964).Urmãrindu-l, ca student în anul al doilea alfilologiei bucureºtene, deveneam tot maiimpresionaþi de atracþia pe care o exercitaasupra noastrã. Era înalt, preþios cueleganþã, cu gesturi atent studiate, unbãrbat frumos, în ansamblu, o prezenþã cutotul plãcutã, cu alura unui actor american.Imaginea aceasta îmi amintea întru totulde portretul pe care E. Lovinescu i-lrealizase în linii atât de delicate pe vremeacând tânãrul Streinu frecventa cenaclulSburãtorul ºi se bucura de aprecierea ºisimpatia criticului: �Sul de fum ridicat pecoºul unei case în zãrile înalte aleprimãverii, plop subþiratic cu foºnetperpetuu de frunze, cioban grigorescianrãzimat în bâtã ºi profilat nesfârºit pefundul cerului albastru � cu ce aº fi pututasemãna pe tânãrul ce mi-a intrat în birouacum vreo zece ani � beduin fãrã burnuzºi cãmilã sau tânãr prinþ indian. Smead,iluminat, drept ca un prapur, crezând înpoezie ºi în destinele ei?� (Memorii, 1932)Era joi, 26 noiembrie 1970. Streinu venisesã-ºi þinã cursul. Sala era arhiplinã.Profesorul pãrea indispus, spunea cã-iobosit. Dupã trei sferturi de orã ºi-aîntrerupt cursul, promiþându-ne cã vacontinua sãptãmâna urmãtoare dacã... ªimâna lui a schiþat un gest a îndoialã, dândde înþeles cã o sumbrã presimþire îlsubjugase pe de-a-ntregul. Ulterior, amaflat cã, doar la câteva ore, dupã o scurtã,dar foarte grea suferinþã, Vladimir Streinuavea sã se stingã din viaþã, la vârsta denumai 68 de ani. În sãptãmâna urmãtoare,la orele rezervate pentru cursul luiVladimir Streinu, a venit ªerbanCioculescu, ºeful catedrei de Literaturaromânã contemporanã, care a þinut înamfiteatrul �Odobescu�, arhiplin, oprelegere, impresionantã prin obiectivitateaei, despre viaþa ºi opera vechiului ºi bunuluisãu prieten.

Profund comentator de poezie, eruditºi decis în expresie, revelator înainte detoate prin capacitatea de a defini stiluloperelor sau personalitatea artisticã aautorilor, Vladimir Streinu rãmâne ºiastãzi, la 115 ani de la naºterea sa, ca unuldintre cei mai subtili ºi temeinicicomentatori ai fenomenului literarromânesc ºi universal, lectura paginilorsale resuscitate oferind un prilej desatisfacþii ºi de fertilã meditaþie.

25Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

Prevalentã, ca amploare, cel puþin pânãacum, în ceea ce a scris ConstantinEretescu (s-a nãscut la 21 mai 1937 laCetatea Albã), distinsã personalitate aexilului românesc anti-comunist, este operasa de romancier, povestitor, memorialist,diarist, dramaturg ºi de ziarist. Romancierula cultivat mai multe formule: romanulpoliþist, Party cu un ceas mai devreme (înfoileton în �Lupta�, nr. 6, 30 noiembrie1983, nr. 40, 1 iulie 1985; republicat învolum, 2001), romanul parabolã, Noaptea(1988), romanul psihologic, În cãutareaAlexandrei (1999) ºi romanul epistolar,Dragã Maria (2009). Memorialistul s-ailustrat prin Periscop. Mãrturiile unuivenetic (2003), iar diaristul prin PensiuneaDina (Jurnal de emigraþie) (1995) ºiTurnul de veghe. Jurnal de exil (I, 2013,II-III, 2016). Aceste ultime patru volume,care ocupã un loc distinct în diaristicaromâneascã din ultimele decenii, contribuieatât la cunoaºterea traseului biografic alautorului, cât ºi a bogatelor sale reflecþiide antropolog despre condiþia emigrantului.

Aceeaºi varietate se întâlneºte ºi înopera sa de etnolog, care prin Vrãjitoareafamiliei ºi alte legende ale oraºelor lumiide azi (2003), Visul lui Owen. Întâmplãri,superstiþii, poveºti vechi ºi noi (2009) ºiprin Cerbul din Cadillac. Folclor urbancontemporan (2010) a sugerat caspecialiºtii români sã acorde atenþie acesteicategorii de mici poveºti, care, prinFolclorul literar al românilor. O privirecontemporanã (2004) a atras, de asemenea,atenþia asupra unor segmente ale aceluiaºifolclor urban � anecdota, bancurile, zvonul,legenda urbanã � ignorate de aceeaºispecialiºti români, care a publicat masivamonografie Fata Pãdurii ºi Omul Nopþii.În compania fiinþelor supranaturale(2007), ªtima Apei. Studii de mitologie ºifolclor (2007) ºi Moartea lui Patroclu.Studii ºi articole de etnologie (2015),

CONSTANTIN ERETESCULA 80 DE ANI

acestea trei punând în valoare ºi deosebiteleposibilitãþi ale comparatistului ConstantinEretescu.

Despre prozatorul Constantin Eretescuau fost publicate o serie de aprecieri criticede mare autoritate, din care citãm douã:Mircea Anghelescu, recenzând, în 1999,romanul În cãutarea Alexandreiconchidea: �Constantin Eretescu este astãziunul dintre romancierii noºtri de primalinie�. Aprecierea aceasta îºi pãstreazã ºi-ºi va pãstra justeþea. Mircea Iorgulescu,în recenzia din 2003 la Periscop, i-a fãcutun memorabil portret autorului cãrþii: �...unscriitor în toatã puterea cuvântului, vigurosºi subtil totodatã, dramatic ºi grav fãrãpatetism, ironic adesea ºi uneori cusarcasme ce cad cu precizia unei lame deghilotinã, nelipsit de un anume umor, însãde culoarea catranului mai întotdeauna sen-timental fãrã dulcegãrii ºi sever fãrã atitudinimarþiale de ºef de post de jandarmi cãzutla metafizicã.�

Câþiva comentatori ai cãrþilor luiConstantin Eretescu ºi-au exprimat,începând de prin 1990, regretul cãacesta nu se bucurã de interesul meritatdin partea criticii ºi a editorilor români.Virgil Nemoianu a scris, în 1991, în�România literarã�: �...un romancier devaloare vrednic de a fi mult mai binecunoscut de criticii ºi editorii români.�Florian Baiculescu [BedrosHorasangian], recenzând Pasãrea defier ºi fluturii, îºi intitula articolul Unscriitor ignorat. Otilia Hedeºan, scriindPe scurt despre Feþele lui Ianus.America vãzutã de aproape, îºi încheiarândurile cu regretul cã autorul este unuitat: �...unul dintre cei mai importanþietnologi români din a doua jumãtate asecolului douãzeci, din pãcate de preamultã vreme ºi prea pe nedrept uitat.�



Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

MAIORESCIANISMªI POSTMAIORESCIANISM

La o sutã de ani de la trecerea în nefiinþã(1 iulie 1917) ºi 177 de ani de la naºtere,Titu Maiorescu este o personalitate vie,aceasta fiind o probã a actualitãþii modeluluicultural pe care ni l-a lãsat moºtenire.

Oricâte contestãri, delimitãri, negãri arînregistra, în evoluþia ei, literatura românã,exprimate cu fervoare sau vervã polemicã,nedrept sau excesiv conjuncturale,rãmâne, cu certitudine, lumina pe care osemnala Eugen Lovinescu în TituMaiorescu ºi posteritatea lui criticã(1943), luminã care dã sensul direcþieimodernitãþii noastre: �La rãspântia culturiiromâne, vegheazã ca ºi odinioarã degetullui de luminã: pe aici e drumul!�

Drumul literaturii române, o spuneaacesta testamentar, trece prin TituMaiorescu ºi continuã prin maiorescianism� un model cultural în care se rãsfrângspiritul critic, respectul pentru adevãr (aceladevãr care nu se negociazã), intransigenþaîn afirmarea esteticului ca singura valoarecare decide viaþa capodoperei, cultulpentru ordine ºi raþiune, pentru o logicãpermanentã a demersului cultural.

În reflectãrile critice ale secolului al XX-lea ºi începutul secolului al XXI-lea (EugenLovinescu, George Cãlinescu, MihaiDrãgan, Nicolae Manolescu, Al. Dobrescu,Cornel Moraru, Sorin Alexandrescu),portretul spiritual al lui Titu Maiorescu îºideplaseazã liniile, întunecând unele aspectepentru a lumina altele, fãrã a duce la negaþiesau contestare totalã. Rãmâne mereu cevade neatins din criticul formelor fãrã fond,oricâte umbre ar lãsa criticii sãi.

Disjunct, între douã ipostazepermanente, vãzut ca om ºi ca scriitor, TituMaiorescu atrage ºi fascineazã. Lui GeorgeCãlinescu îi apãrea, într-un portret alb-negru, ca un individ ahtiat dupã succes,ilustrând un goetheanism evident în�veleitatea de a gusta toate satisfacþiile vieþiisociale celei mai înalte�, fiind, �la simþuri�,

�un om comun, bine adunat ºi cultivat�,din copilãrie revelându-se ca opersonalitate, dar �cu structura omului careva reuºi în viaþã, nicidecum a geniului�.Ca scriitor, Maiorescu, mai spuneCãlinescu, �avea o puternicã inteligenþãmediocrã�, neputându-se ridica la statutulde critic, admiþându-i-se, ca pe o marefavoare, rolul de îndrumãtor, limitat laperimetrul naþional, din moment ce nu areapetenþã pentru strãinãtatea modernã � �n-acitit niciodatã pe Baudelaire ºi nu pare sãaibã nicio cunoºtinþã de poezia ºi literaturastrãinã contemporanã�. Sever portret!Concluzia pare mai generoasã, rãmânând,în stil cãlinescian, contradictorie: �Operalui Maiorescu este, aºadar, didacticã. Însã,nu e totuºi caducã ºi se citeºte ºi azi cucea mai mare satisfacþie. Ea cuprinde unumor secret ieºind din disproporþia vãditãîntre marea intelectualitate a criticului ºisforþarea de a vorbi în graiul tuturor (s.n.)�.

Raportat la timpul sãu, într-o încercarede a-l situa obiectiv, rãmâne subiectivitateaopiniei, prin încercarea de a-i retragemeritele afirmând ºansa istoricã de a apãreape un fond de inferioritate intelectualã ºide a fi contemporanul lui Mihai Eminescu,pe care nici nu l-ar fi descoperit,descoperitorul lui Eminescu fiind, de fapt,Iosif Vulcan; sesizând nuanþele, NicolaeManolescu îl va corecta: �Vulcan nu l-adescoperit pe Eminescu, ci pe Bolintineanudin Eminescu!� Concluzia lui G. Cãlinescueste: ��în orice împrejurare, Maiorescuar fi rãmas un om care se îmbogãþeºte dinbunurile culturii celei mai înalte fãrã aproduce un sistem propriu (s.n.). Însã,faptul de a se afla în mijlocul unei lumiinferioare i-a pus în valoare o însuºireexcepþionalã: arta de a corecta ºi de aadmonesta�. Aºa s-ar explica darul deexcelent polemist pe care i-l recunoaºte cumunificenþã, decelând un �humor rece� ºi�sentimentul altitudinii cultivate rigid�.

27Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

În cele trei lucrãri dedicate lui TituMaiorescu, Titu Maiorescu (1940), TituMaiorescu ºi contemporanii lui (1943,1944), Titu Maiorescu ºi posteritatea luicriticã (1943), Eugen Lovinescu, fãrã a fimai generos decât George Cãlinescu, estemai echilibrat, rãmânând în limiteleadevãrului nenegociabil, în sensul punctãriiumbrelor, dar ºi al afirmãrii unei admiraþiifãrã rezerve, evocarea personalitãþii criticuluitinzând spre obiectivitatea epuratã de oriceurmã de subiectivism. Relevând trãsãturilespiritului maiorescian � echilibru, cultpentru adevãr, curajul de a denunþaimpostura activã ºi agresivã, �tãrianeclintitã în cuget�, �unitatea moralã�,Lovinescu admirã opera în ansamblul ei,care include individualul ºi generalul: �Operacea mai educativã a dlui Maiorescu e însãºiviaþa lui�, idee afirmatã deja în volumul dedebut Paºi pe nisip (1906). În privinþaceleilalte opere, cea literarã, el concede cã,deºi Titu Maiorescu nu a fãcut criticã literarãpropriu-zisã, analiticã, a fixat cadrelegenerale ale spiritului critic.

Prin ce impune Titu Maiorescu? Iatã-iportretul în viziune lovinescianã: ��ne-aimpus însã prin seninãtatea ºi cumpãtareacugetãrii, prin ascendentul moral ºi prinincomparabilul talent de a sãpa în marmuracuvintelor ca un statuar antic. Ne-a maiimpus prin acea armonie definitivã ce sedesprindea din întreaga lui personalitate,prin adaptarea gestului la gând, a vieþii prac-tice la teorie, prin euritmia formei ºi afondului, prin incisivitate ºi graþie�.

În Eugen Lovinescu, scepticulmântuit, Eugen Simion vede în acestportret câteva limite sugerate pe dedesubtultabloului: �omul s-a realizat integral, opera,fragmentar�� Maiorescianismul, cafenomen spiritual ºi moral, le include peamândouã � viaþã ºi opera.

Eugen Lovinescu împãrtãºea ideea epociisale, anume cã Titu Maiorescu a fost unîndrumãtor cultural ºi nu un critic literarpropriu-zis, crearea criticii fiind sarcinageneraþiei urmãtoare, prima generaþiepostmaiorescianã � Mihail Dragomirescu, înprimul rând. Totuºi, fundamentul estemaiorescian, adicã �originea spiritualã înaltitudinea lui esteticã ºi în directivele lui�.Aºadar, Titu Maiorescu a creat spiritul critic,a lãsat modele de portret critic: MihaiEminescu, I.L.Caragiale, a impus, mai mult,un limbaj ºi o metodã criticã, toate acestefiind, cum sublinia ºi Eugen Simion, principiicare condiþioneazã actul critic: �obiectivitate,autoritate moralã, respectul adevãrului,înþelegerea ideilor universale, sinceritatea

simþirii, eleganþa, corectitudinea limbajului�,noþiuni care nu s-au perimat; iar, dacã princritic înþelegem ºi impunerea valorilor, TituMaiorescu este �întâiul mare critic român�,�autoritatea incontestabilã a epocii�. Operasa este, spune Eugen Simion, �operatemperamentului sãu�. Maiorescianismul semanifestã ca atitudine esteticã faþã defenomenul de culturã ºi ca atitudine moralãîn criticã, definindu-se ca o direcþie, �unfenomen mai general de culturã fixat la bazelecriticii române moderne�, conchide acesta.

Direcþia maiorescianã era identificatãde Nicolae Manolescu în Contradicþia luiMaiorescu ºi în Istoria criticã a literaturiiromâne. 5 secole de literaturã, drept primabãtãlie canonicã. Direcþia nouã pentrucare se bate Titu Maiorescu în cele treiarticole: În contra direcþiei de azi în culturaromânã (1868), Direcþia nouã în poezia ºiproza românã (1872), Rãspunsurile«Revistei contimporane» (1873), este, înviziune manolescianã, prima bãtãlie pentruun nou canon. Astfel, Nicolae Manolescudepãºeºte viziunea criticii anterioare �George Cãlinescu, Eugen Lovinescu �,vãzându-l ca pe un adevãrat critic, nu doarun critic cultural. În �laconicele criticimaioresciene�, Nicolae Manolescu relevãmodul în care se îmbinã �rezumatul ironic�cu �ghilotina sentinþei�, elemente care nu-ºi pierd actualitatea ºi care constituieuniversalitatea metodei maioresciene.

La întrebarea ce actualitate mai poateavea Titu Maiorescu astãzi, rãspunsul nueste atât de simplu. Al. Dobrescu în TituMaiorescu ºi maiorescienii (2003) ºi Cor-nel Moraru în Titu Maiorescu (2003)propun perspective ºi interpretãri diferite.

Încercând sã-l prindã în totalitateaipostazelor sale, Al.Dobrescu puncteazã:Titu Maiorescu este o personalitate dualã� glacial, olimpian în societate, plin deincertitudini, de disperãri în interior; ungânditor retrograd, practicând o criticãliterarã cu ºansã istoricã � aceea de a-i fidescoperit pe Eminescu, Caragiale,Creangã, Slavici, un polemist redutabil ºi,mai ales, vindicativ (victime: A.Densusianu, V.A.Urechiã, B.P.Hasdeu).

Iar la întrebarea cine este TituMaiorescu, rãspunsul este formulat îninterogaþii retorice, rãsfrângându-i opinia:�Ideologul susþinãtor al progresului prinforþe proprii, ori practicianul cãutândmodele de organizare în Occidentul anglo-saxon? Neîmpãcatul duºman al formelorfãrã fond, formelor goale sau funcþionarulpublic care ocupã poziþii însemnate înstructura acestora? Teoreticianul criticii


estetice sau criticul ce oscileazã întrejudecata criticã ºi cea culturalã? Polemistulce îºi ridiculizeazã adversarii pe chestiunide formã, fãrã a atinge miezul temelor îndiscuþie, ori dascãlul distant ºi plin demorgã? Omul mânat de o voinþã feroce,în stare sã-ºi controleze subiectivitateaincomodã ºi sã-ºi dureze o imagine plesnindde seninãtate ºi obiectivitate sau insulcotropit de spaime, cãruia aproape îi eteamã sã înnopteze cu sine însuºi subacelaºi acoperiº?�

În ce constã maiorescianismul? DupãAl.Dobrescu, în negaþia continuã,violenþa polemicã, refuzul dialogului,critica lui fiind un lung monolog, însuperioritatea afiºatã. Concluzia?�Maiorescianismul ni se înfãþiºeazã, înultimã analizã, ca o prezenþã generalã ºidifuzã, precum aerul pe care îl respirãm.E al tuturor ºi al nimãnui anume. ªi neamintim de el atunci când ne lipseºte. Eansamblul locurilor comune în prezenþacãrora spiritul funcþioneazã normal. În liniigenerale, gândim, vorbim ºi scriemmaiorescian. În detalii suntem noi înºine�.

Pânã la afirmarea acestei poziþii,posteritatea criticã a lui Titu Maiorescu atrecut prin câteva generaþii depostmaiorescieni, mai precis ºapte generaþii,dacã ne oprim la începutul anilor ́ 90. EugenLovinescu numea, pânã la 1943, treigeneraþii: prima, formatã din discipoliiapropiaþi ai lui Titu Maiorescu, formaþi subdirecta lui influenþã: Mihail Dragomirescu,Simion Mehedinþi, P.P. Negulescu,Constantin Rãdulescu-Motru, D.Evolceanu, I.A. Rãdulescu-Pogoneanu,George Bogdan-Duicã; a doua estegeneraþia lui lui Eugen Lovinescu, IonPetrovici, Paul Zarifopol, D. Caracostea, iara treia, care reuºeºte anihilarea duºmanilorantiestetici � gherismul, sãmãnãtorismulpoporanismul, este generaþia lui GeorgeCãlinescu, ªerban Cioculescu, P.Constantinescu, Perpessicius, Vl. Streinu,Tudor Vianu, criticii care au transformatcritica în profesie. Eugen Lovinescu citeazãºi scrisoarea tinerilor grupaþi în CerculLiterar de la Sibiu � ªt. Aug. Doinaº, Cor-nel Regman, Radu Stanca, publicatã în Viaþalui Liviu Rebreanu, în mai 1943.Solidarizându-se cu Lovinescu ºi viziunealui criticã, aceastã generaþie ar fi a patrageneraþie postmaiorescianã, ulterioradãugându-i-se I.D.Sîrbu, Ov. Cotruº,Nicolae Balotã, Adrian Marino, Al. Piru,Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga.

Dupã 1945, douãzeci de ani, TituMaiorescu este interzis. Reabilitarea i se

datoreazã lui Liviu Rusu prin poziþiaafirmatã în 1963, în revista Viaþaromâneascã. Aºa îºi începe activitatea acincea generaþie postmaiorescianã,generaþie care reface legãtura cu literaturainterbelicã: Eugen Simion, NicolaeManolescu, Sorin Alexandrescu, Gh.Grigurcu, Petru Ursache, Mihai Drãgan,Romul Munteanu, Dan Mãnucã, Alexªtefãnescu, G. Dimisianu.

Lucrarea lui Nicolae Manolescu, din1970, Contradicþia lui Maiorescu, cupunctul de plecare într-o afirmaþie a luiEugen Lovinescu din 1940 (�Soarta luiMaiorescu a fost sã rãmânã actual ºi astãzi,adicã dupã trei sferturi de veac, ºi, dinnefericire, încã pentru multã vreme. Înmaterie de culturã, evoluþiile nu sunt niciperpetui, nici lineare; când crezi cã ai pusmâna pe þãrm, un val te smulge departe înlarg; pânza þesutã ziua se desface noaptea;apele se ascund sub nisip ºi ciulinul creºtepe marmura cetãþii ruinate; în adãpostullimpezit odinioarã îþi umple ochii cernealanorilor învolburaþi. Optimismul nostrutrebuie sã fie însã la fel cu cel al luiMaiorescu: birui-va gândul, cum spuneaînþelepciunea cronicarului ºi inscripþiacriticului deasupra uºii bibliotecii. Altfel lace am mai trãi?�) marcheazã începutulreevaluãrii critice a moºteniriimaioresciene. Radu G. Þeposu, RaduSãplãcan, Al. Cistelecan, Cornel Moraru,Geo Vasile, Cristian Livescu, Mircea A.Diaconu, Gh. Crãciun, Al. Pintescu, IoanLascu, Virgil Podoabã, Constantin Dram,Emil Iordache ar fi cea de-a ºasea generaþiepostmaiorescianã, cea de-a ºaptea,manifestându-se la începutul anilor ´90:Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat,Rãzvan Voncu. Postmaiorescianismulacestor generaþii se verificã prin aceea cãtoate simt nevoia definirii/redefinirii prinraportare la paradigma maiorescianã.

În contrapondere, Cornel Moraru, înlucrarea Titu Maiorescu (2003),reevalueazã personalitatea criticului,acordându-l viziunii manolesciene, însensul creãrii primului canon cu o mareputere de absorbþie culturalã: �Capacitateade absorbþie a canonului maiorescian econcuratã numai de forþa sa modelatoare,într-un interval de timp aproapeindeterminat. Oricum, sub semnul acestuias-a dezvoltat întregul discurs culturalromânesc din secolul XX�. Mai mult,Cornel Moraru propune o altã abordare,strict literarã a lui Maiorescu, insistând peideea cã scrisul acestuia trebuie apreciatalãturi de cel al lui Eminescu, Creangã,

29Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Caragiale, Slavici. Titu Maiorescu este lafel de mare prozator, spre deosebire deSlavici sau Caragiale, scriind o �prozã deidei, nu de ficþiune�. Dacã ideile lui esteticepot pãrea fanate, rezistã peste timp, mereuactuale, �talentul critic ºi portretistic, ironia,spiritual polemic, umorul, concizia ºilimpezimea frazei�, trãsãturi, amintind decele cinci fixate de Tudor Vianu pentru adefini spiritul junimist, implicit, însã, alemaiorescianismului � spiritul filosofic,spiritul oratoric, gustul clasic ºi academic,ironia ºi spiritul critic. Concluzia criticului,pertinentã, se constituie ca punct de reperîn reevaluarea criticã a lui Titu Maiorescuºi a maiorescianismului: �Canonulmaiorescian funcþioneazã mai mult ca unreper cultural deja clasat, la care din cândîn când revenim, cu o anumitã ciclicitate,în momentele de crizã ºi confuzie avalorilor. Lecþia maiorescianã de simplitateºi de respect pentru adevãr ºi, mai ales,îndemnul de a nu pierde niciodatã din vederelucrurile esenþiale sunt mereu de interesfundamental într-o culturã ca a noastrã.Hipertrofia limbajului critic modern ºipostmodern, excesul teoretic uneori încomentariul critic ºi tendinþa desupradimensionare a valorilor naþionale neobligã sã ne amintim din nou de Maiorescu.Nu principiul autonomiei esteticului se aflãazi în chestiune, ci tocmai aceste maladiiale discursului cultural, care pun în pericolînseºi fundamentele culturii noastremoderne, aºa cum le-a fixat Maiorescuîmpreunã cu generaþia sa�.

Când punea problema actualitãþii lui TituMaiorescu, Nicolae Manolescu puncta, înIstoria criticã�, în primul rând, spiritulcritic, pe care s-a întemeiat întreaga �acþiunejunimistã�. Întoarcerea atât de clamatã laMaiorescu ºi, mai mult la maiorescianism,coincide cu �apelul la ordine ºi raþiune�,devenit actual în �confuzia de astãzi avalorilor artistice, morale ºi ideologice�. Înplan strict literar, concepþia esteticãmaiorescianã are �merite majore în evoluþiaspre modernitate a literaturii noastre�,Maiorescu punând capãt tuturor confuziilor:�utilitarism artistic, militantism�, cultivate degeneraþia romanticã, acþiunea maiorescianãdecurgând din aceea cã �a pregãtit decisiv omodernitate care-i datoreazã mai mult decâtau crezut modernii înºiºi�.

Maiorescianismul înseamnã, aºadar,înainte de toate, afirmarea spiritului criticîn toate domeniile culturii române, iar înliteraturã � autonomia esteticului. Restulelementelor ce-i alcãtuiesc profilulintelectual e literaturã.

Un Maiorescu actual ar trebui sãdespartã apele confuziei intelectuale,culturale, literare. Sã spunã adevãrul, aceladevãr care nu se negociazã.

Reactualizarea maiorescianismului arpresupune apel la ordine, logicã, raþiune,atunci când marile valori ale spiritului sesimt ameninþate. Un astfel de apel,maiorescian, mi se pare discursul din 15aprilie 2016, la Filiala Timiºoara aAcademiei Române, rostit de acad. EugenSimion, în deschiderea celei de-a noua ediþiia Congresului Internaþional de Istorie aPresei. Mare personalitate, voce credibilãa contemporaneitãþii, Eugen Simion s-areferit la ideile de unitate, naþiune, de limbãromânã pe care presa ºi, implicit, toatãsocietatea româneascã, trebuie sã lepromoveze. ªtirea referitoare la acesteveniment are, în spaþiul online, o mulþimede comentarii pro ºi contra. Neluate înseamã ºi în alt fel � în presa culturalã ºiliterarã, de exemplu, aceste opinii au, casã-l citãm, �viitorul neantului�. A avut vreoconsecinþã acest discurs rostit în cel maiînalt for cultural al þãrii? S-a vãzut vreunprogres în folosirea limbii române în mass-media, în afirmarea ideilor care sã nesusþinã identitatea culturalã?

În aceastã linie a afirmãrii spiritului criticnu doar în literaturã, maiorescianismul parevetust, asociat, astãzi, de cei mai mulþi culinia (in)corectitudinii politice ºi încadratunui naþionalism repudiat ca frânã în caleaglobalismului modern. Pentru cei mai mulþi,modelul maiorescian înseamnã constituireaîn grupuri culturale închise, dupã exemplulcelui junimist. Sã admitem ca necesarãconstituirea acestor grupuri care se vorcomunitãþi reunite prin afinitãþile resimþiteîntre cei care le compun. Nu se poate, totuºi,sã nu-þi pui problema ideilor mari care lenutresc, iar în absenþa lor, sã ne amintimîndemnul maiorescian: �Sã fim naþionali cufaþa spre universalitate!�

Societatea româneascã actualã nu maieste sensibilã la nici un fel de autoritatecriticã sau moralã. Reperele au dispãrut înabsenþa exerciþiilor de admiraþie. Arecunoaºte înseamnã a admira, a admitedimensionarea ascendentã. Nemaiputândadmira, ducem în derizoriu orice demerscultural din partea oricui ar veni, oricepoziþie care ar afirma un adevãr, menit aîntoarce societatea de pe un drum greºit.

Actual ar trebui sã fie polemistul TituMaiorescu, întrucât, pentru a-l parafrazape fabulist, e prea bun pentru polemicãsecolul în care trãim. Arta polemiciimaioresciene, cu strategia ei imbatabilã, cu


argumentaþia apodicticã, în înlãnþuirelogicã impecabilã, ºi-a depãºit timpul,demonstrându-ºi valabilitatea ºi astãzi.Talentul artistic al lui Maiorescu, semnalaNicolae Manolescu, apare cel mai bine înpolemicã. Iar þinta ar trebui sã fie aceeaºica în vremea lui: nulitatea lustruitã,farsorii, impostorii care fac din întreagasocietate româneascã o infirmerie, osocietate bolnavã.

Articolelele lui polemice: Observãripolemice (1869), Beþia de cuvinte (1873),Rãspunsurile «Revistei contimporane»(1873), Oratori, retori, limbuþi (1902-1903), impun un nou tip de polemicã,definit relevant de George Cãlinescu: �Nudin surprinderea inepþiei iese umorulmaiorescian, ci din altitudine, din prefãcutacercetare rece a cauzelor rãului, dintr-odesfãºurare savant de forþe, din tonulpãrintesc ºi suficient medical. Raportuldintre polemist ºi adversar e acela dintre ominte inaccesibilã ºi un lamentabil intelect,care trebuie corijat ori admonestat, dupãcum e cazul (�). Aºa fiind, se înþelege cãvaloarea polemicii lui Maiorescu nu vinedin inferioritatea contemporanilor (�), cidin superioritatea mereu absolutã ºi cu umorarctic doveditã a polemistului. Totul echestiune de raportare. Când Maiorescuvrea sã dea a înþelege cã adversarul e cutotul inferior, se coboarã ºi el mai multetrepte ºi-l lãmureºte într-un limbaj de-ouºurinþã pãlmuitoare. Dacã însã adversarulare culturã, atunci criticul se pierde înceþurile inaccesibilitãþii lui ºi, într-un stilpotrivit mijloacelor celui studiat, sugereazãincapacitatea de pãtrundere realã aproblemelor de partea acelui�.

Din altitudinea poziþiei sale, impersonal-universale, Titu Maiorescu nu vehiculeazãcuvinte, ci idei, având, cum spune NicolaeManolescu, �o ureche foarte finã pentrumuzica ideilor�. El îºi creeazã propriul stil,de care este conºtient, cãci înContraziceri? afirmã: �A plãti cu aceeaºimonedã este o greºealã de strategie literarã.Moneda poartã semnul suveranitãþii celuicare a introdus-o în circulaþie; cine oîntrebuinþeazã recunoaºte aceastãsuveranitate ºi prin chiar aceasta devineinferior�. De aceea, dialogul e obnubilat,intenþia polemistului fiind de a afirma saude a nega. În fond, cum puncteazã NicolaeManolescu, el nu polemizeazã cu nimeni,cãci nu recunoaºte nimãnui dreptul dereplicã. Adevãrul este cã în faþademonstraþiei de idei, preopinentul rãmânefãrã replicã, aflându-se în situaþia de arealiza cã se aflã în faþa unui munte pe care,

oricât s-ar strãdui, nu-l poate urca, niciclinti. A-þi accepta inferioritatea, aceastaeste arta polemicii lui Titu Maiorescu.

Astãzi ne-ar trebui un astfel de pole-mist, de talia lui intelectualã, pentru adescuraja prin înãlþime de idei, prinsobrietate ºi eleganþã stilisticã, prinolimpianism. Moºtenirea literarã existã. Cefacem cu ea, cum o folosim? Este pregãtitãsocietatea româneascã de azi pentru a primiaceste valori?

ªi Titu Maiorescu s-a aflat în posturaunui urmaº care a primit, asemenea nouã,o moºtenire. El a dãrâmat-o pentru a oreconstrui dupã planurile, aspiraþiile sale,conform unui ideal al sãu, pãstrând fondulde naþionalitate ºi afirmând nevoiauniversalitãþii. El neagã ºi afirmã, aceastafiind, în termeni manolescieni, contradicþialui. Dar Titu Maiorescu nu a negatelementele de identitate naþionalã, ci numaimodul în care au fost afirmate, importantpentru el fiind adevãrul, acel adevãr carenu admite tranzacþiuni, adevãrul în istorie,în viaþa social-politicã, în literaturã.

Modelul maiorescian este un model alconstrucþiei literare de la un punct zero,punctul originar al instaurãrii adevãrului cafundament al zidirii permanente. Iar primullucru pe care l-a fãcut, fãrã a fi lingvist, afost crearea limbii române, cãci fãrã olimbã aptã sã exprime în infinitezimalelenuanþelor ei, adevãrul nu existã posibilitateafundamentãrii unei culturi. Modelulmaiorescian îi include pe oameni, �peceilalþi�, cum o spune el însuºi în jurnal,lor alãturându-li-se, literatura ºi politica, însituãri diferite: �ceilalþi, literatura, politica�ºi, ulterior, �ceilalþi, politica, literatura�.Prioritarã a fost pentru Maiorescuraportarea la oameni, la ceilalþi.

În multitudinea faþetelor personalitãþiisale, Titu Maiorescu rãmâne un reper,întoarcerea la maiorescianism fiind, defiecare data, necesarã ºi beneficã.

Opera pe care o clãdeºte este blocullui de marmurã, blocul de care el însuºidispune pentru a crea o caricaturã sau ocapodoperã. Asupra acestei finalitãþi îºiexercitã neîntrerupt spiritul critic. Ca ºiviaþa, pe care Eugen Lovinescu oconsidera capodopera lui, opera, caexpresie a temperamentului sãu, seînscrie în orbita acestei vieþi, arãtând cudegetul de luminã drumul culturiiromâneºti. Maiorescianismul este unmodel cultural, o atitudine afirmatã înlimitele adevãrului, spiritului critic, aleesteticului, o cãlãuzã, de a cãrui prezenþãeste mare nevoie astãzi.

31Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Maria Octavian Pavnotescu

DIRECÞII ÎN POEZIAROMÂNEASCÃ CONTEMPORANÃ

MARIN SORESCU* (3)

O VIZIUNE A POEZIEI

Poetul se identificã cu eroul: �Eram latãrâmul mãrii,/ Distribuiam corãbii�. Apardoi inºi, niºte necunoscuþi, despre care aflãmla sfârºit cã erau tineri, ºi povestea continuã,punctatã din loc în loc de dialog: �Niºtepânze, niºte sfori, na-þi-vã�. Apare ºi un altreilea personaj în dialog cu scriitorul: �ªiuite-i cum plutesc peste mine/ ªi seîndepãrteazã din ce în ce/ ªi mã obosescfãcându-mi semn nou, pentru alþii�(�Lada�). Mobilitatea de expunere se repetãîn citatul poem �Halebarda�.

Dupã descrierea unei înghesuieli debalamuc în troleibuz, intervine dialogul cumoºul bãtrân ca lumea: �Nici o grijã, þincu strãºnicie de afurisita asta de cazma�.Troleibuzul este un fel de moirã, el ducepasageri vii ºi morþi, fãrã sã opreascã înnici o staþie, pentru cã are-n plan sã meargãpânã la capãt�. Ultimul vers parcã destindepuþin atmosfera creatã, aparent, pentru cãea încearcã sã ascundã gravitatea situaþiei:�Moºul a ºi intrat în vorbã cu mine./ E dince în ce mai politicos ºi începem sãdiscutãm despre vreme.�

Poate cã poemul �Simetrie�, atât decitat de critica literarã, nu este numai unpoem al opþiunii: �Am stat,/ Am fãcut ochiimici,/ Mi-am þuguiat buzele,/ Am tuºit,/ªi-am luat-o pe cel din dreapta/ (Exact celcare nu trebuia,/ Dupã cum s-a doveditdupã aceea)�. Poemul include însã un sen-timent elegiac legat de nemulþumireapermanentã a individului pentru alegereafãcutã, pentru cã niciodatã nu arecertitudini: �Greºit, foarte greºit, cel dindreapta era/ adevãratul, marele drum cicã�.Poetul prin acest �cicã� parodiazã însuºicondiþia existenþialã în spatele cãreia seascunde elegia (starea fausticã a omului):�Toiagul din mânã mi-a îmbãtrânit,/ Nu

mai dau din el muguri/ Sã stau la umbralor/ Când m-apucã disperarea�.

Trimiterea pe care o face critica la I.L. Caragiale este valabilã. De-altfel, vocaþiade dramaturg a lui Sorescu se vãdeºte ºiîn construcþia poemelor. Autorul morþiiceasului surprinde instantanee, momenteîn suita sentimentelor ºi caractereloromeneºti: suspiciunea, în poemul �Pânda�,exasperarea celui �Care aduce nãmol�,adicã spiritul dogmatic în �Echerul�,absurdul în �Cãmila�, incertitudinea,singurãtatea, disperarea: �Existã tristeþe latoate nivelurile,/ Dumnezeu estedeznãdãjduit,/ Mã uit în ochii lui goi ºi mãpierd în ei./ El alunecã vâjâind în prãpastiilemorþilor mele� (�Prieteni�).

În dosul acestor mãºti se aflã o lumetristã, pe care poetul o descoperã, dar sevrea nepãsãtor, precum în poemul �Norii�:�Curge lumea pe deasupra mea?/ Aºaprivind în sus/ Am strãbãtut cea mai mareparte/ din ea.�. �Tehnica scamatorului�care scoate obiecte imprevizibile în volumul�Tuºiþi� este înlocuitã cu tonul reþinut ºicreºte relativ doza de ambiguitate ºi degravitate. Într-un poem fãrã titlu, viaþacapãtã schema calvarului: �În acest timpIsus e batjocorit,/ Rãstignit,/ Pus sã sefoiascã pe cruce� este silit sã bea otravã ºicu cât coborâm în istorie, �Apa curge totmai murdarã/ Istoria îºi urmeazã cursul ei/Iar Pilat din Pont continuã sã-ºi spele/ Cusatisfacþie tot mai mare/ Mâinile.�

Ideea se repetã în poemul �La lecþie�.Epoca pietrei necioplite, pe bunã dreptate,îl va lãsa pe poet repetent, pentru cã ºi însoare a început sã se vorbeascã: �Precumcã pe pãmânt prostia va dispare/ în curând/pe cale paºnicã�. Dispreþul suveran faþãde lumea de actori, care n-au învãþat nici


mãcar cum sã-ºi tinã mâinile, caresimuleazã ºi n-are nimic sfânt, o lume carene aminteºte de �Epigonii� lui Eminescu,ºi-l exprimã poetul în poemul �Destin�: �ªiastfel, dupã ce toatã viaþa/ Mi-o închinasemartei,/ Am devenit deodatã celebru/ Încalitate de crescãtor de pãsãri�.

Cu volumul �Suflete bun la toate� onouã neliniºte este generatã de motivele�fortuna labilis� ºi �vanita-vanitatum�.Tiparele sunt generale, poetul le adaugãnuanþe, dându-le noi dimensiuni amplificatede tonul elegiac viaþa noastrã la începutmai domoalã,/ apoi tot mai încruntatã./Pentru cã nu este nici un fir de timp,/Trebuie cãutate alte dimensiuni�. O tristãreþinere, o permanentã retuºare a existenteiîl chinuieºte. �Ne trezim cu deºteptãtorul./Îl punem ºi în ceai/ Sã ne sune cândajungem la sa-turaþie.�

Cauza este dezordinea care cuprindelumea. Poemul �Viziune� aduce un tablourãsturnat: arborii stau cu rãdãcinile în aer,drumul cu toate pietrele de pavaj o ia în toatedirecþiile, îngrozind trecãtorii, poetul însuºieste descoperit în tabloul din perete. Aceeaºilume rãsturnatã apare în poemul �Carnaval�,unde poetul face schimb de gânduri cuarborele cãruia îi ia frunzele, pregãtindu-sede carnaval. Burlescul, grotescul, liricul factot mai mult loc dramaticului, deºi ideea nue nouã. Perfecþiunea sferei genereazã plictispentru cã, pãmântul are formã de sferã, învirtutea principiului cã �totul trebuie sã fieperfect�. Faptul de a trãi include ºi reflecþiigrave, amar ironice. Dialogul cu divinitateae punctat de sunete stranii. Viaþa omului esteo suitã de relaxãri (�Contradicþii�). Lumeacare se va naºte îºi va avea originea tot înprincipiul masculin ºi în cel feminin ca-n�Rig-veda�: �Ce mai faci?/ într-o zi luna aîntrebat pãmântul�. Pãmântul dã un rãspunsobosit ºi grav: �O amoebã�. De fapt,misterul vieþii este �Miezul�, ne-o spune, lamodul blagian, în poemul cu acelaºi nume.Miezul este sãmânþa care va face sãprolifereze cerul, ºi pãmântul, ea nu va mairãtãci în abis, ci va face sã aparã bradul,muntele, întunericul ºi lumina: �Va mângâiapietrele ºi le lasã gravide/ Fãrã nici o ruºine/Ca un porc.� (�Miez�)

Poetul încearcã sã-ºi reprezintesufletul; acesta este burete, perie, stea sautelescop. Privim cu sufletul lumea,întunericul ºi lumina; ca niºte cârtiþe,sãpãm, suntem încã supuºi instinctualitãþiiºi nepregãtiþi sã-l primim.

�Mã gândesc cã tu ne încurci/ Cã neeºti prea de vreme, suflete/ O, suflete bunla toate�. Poetul pare a ironiza obiºnuinþade a pune în toate suflet, când ar trebui sãuzãm ºi de indiferenþã (Al. Piru, �Suflete,bun la toate�, �Ramuri�, nr. 2, 1973).

În ciclul care le continuã pe celeprecedente, poezia este de notaþie, dar deo mare sensibilitate, transmiþând în imaginio anume obosealã ce apasã lumea.Pleoapele cad de la înãlþimi ameþitoare, dupão zi lungã, ca niºte �pietre aruncate înfântâni pãrãsite din cauza adâncimii�, eledau sentimentul de apãsare ce se topeºteîntr-un fel de desprindere de tot ce e con-tingent. Apãsarea e perceputã prinintermediul pleoapelor care survoleazãprãpãstii, astupându-le; poetul îºi simtetrupul electrizat de o stare de deschiderespre transcendent. Închiderea pleoapelore provocatã de undeva de sus, ºi ea secoboarã parcã ar fi suflet pe care poetulîncearcã sã-l atingã pânã în vârful degetelor.Pleoapele alunecã în depãrtãri ºi cine ºtie:�Câteodatã nici nu se mai întorc înapoi�.

Lumea este bunã ºi rea, întunecatã depãmânt ºi luminatã de cer; între cele douãrealitãþi se aflã un �glassvand��intrareaseparatã între frumos ºi urât. Lumea esteo arenã în care �Nemiºcarea este/ pândã,/Miºcarea salt.� (�Unde�). Sentimentul demonotonie, de viaþã banalã, infinitrepetabilã, apare ºi în poemul �Întrebare�:�Dumnezeule, toate zilele au fost/ Nu ne-amai rãmas nici o zi/ Nouã ºi totuºi,pânã sãînþelegi adevãratele relaþii dintre lucruri vatrebui sã mori (�Pantomimã�). lata câtevaconcluzii care ne trimit iar la origini: �Unzbor galactic/ Parcã aº vrea sã curg prinporii/ Unei alte lumini, spre luminaînceputului pe care/ O tot laud.� (ultimeledouã versuri sunt luate din L. Blaga) Im-portant este sã faci ceva (�Dictare�), deºivei fi înfrânt: �Simt cã în jurul meu cevade scufundã/ ºi sunt oarecum trist�.Dualitatea conºtiinþei este inevitabilã. Im-portant este sã ºtii sã te dezbraci la timpde iluzii. Poemul �A fost azi� este o sintezãa problematicii volumului: �ªi vii ºi vii depretutindeni/ Ca un tren de marfã gol, vii/ºi nu te mai termini�. Sentimentul derisipire este foarte puternic, egotismulpoetului este de ordin social, el se naºtedin inconformism ºi nu poate dispare într-uncontext care-l uitã: �/ Chiar ºi nervii tãi/Care þi s-au rãsucit astãzi foarte artistic,/vor putea fi folosiþi de ei cu succes,/ drept

33Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

zbârnãitoare/ La noul zmeu de hârtie.�Volumul �Astfel� cuprinde mai multe

cicluri: �Astfel�, �Trunchiate�, �Sunet�,�Cãtre mare�. Fiecare ciclu presupune unanumit fel de interpretare a lumii ºi oanumitã formulã. Ciclul �Astfel� secaracterizeazã prin reflexivitate ºi opermanentã raportare a omului la propriuleu ºi la propriul lui destin: �Într-un felnumai moartea/ Te face om, te scapã dealþii,/ Trãieºti în lume, dar mori în tine,/ Îneu./ E o victorie aceasta.� Un anumit sen-timent de strãlucire, cel al sãrbãtoririi, sezbate ca o sete de glorie pledând pentrubucuriile spiritului: �Numai pãmântul a avutnoroc/ De duminecã/ Mai iese lumea pestradã,/ Mai fumeazã/ Se îmbracã mai cugrijã/ ºi nici nu se munceºte cine ºtie ce�(�Recapitulare�)..

�Celula de viaþã umanã ºi familialãîn ipostaza idilicã�

În volumul �La Lilieci�, Sorescuîmbrãþiºeazã toate miturile compromiseprin lipsã de talent de barzii de la�Sãmãnãtorul�, �Ramuri�, �Luceafãrul�:copilãria, înstrãinarea de sat, viaþa duioasãde familie, poezia naturii, la plug, revelaþiadivinitãþii�. Existã în acest volum temecunoscute în lirica tradiþionaliºtilor, în for-mula uºor parodicã, realizatã pe douã laturipe de o parte,ochii copilului ce se bucurãºi trãiesc cu uimire ºi înseninare tot ceamintirea a putut pãstra, pe de altã parte,trãirile omului matur, ale poetului trecutprin culturã, care redescoperã temecunoscute într-o anumitã epocã ºi pe carele priveºte detaºat, dar ºi cu un anumeromantism revendicat de locul în care s-anãscut ºi format.

Structura volumului ne trimite la�Amintirile� lui Ion Creangã ºi la �Desculþ�al lui Zaharia Stancu. Celula familiei, cu totsoiul de rubedenii, copleºitã de implicaþiilesãrãciei, ale despãrþirilor, ale morþilor, cu omoralã simplã, fãrã interiorizãri grave, seaflã la limita mãsurii ºi a echilibrului.Pitorescul balcanic, zâmbetul duios,întâmplarea unitã cu misterul, eterna dramãþãrãneascã incluzând mãºtile ce amintescde volumele anterioare sunt componenteinterne ale unei structuri inerente literaturiide evocare. Aflãm cã Bulzeºtii nu sunt �unsat oarecare�; acolo oamenii sunt harnici ºisatul are �rânduielile lui�, de aceea MoºPãtru Târziu regretã vremurile de odinioarã:�La noi muierea pupa mâna bãrbatului... ºi

din dumneata nu-l scotea niciodatã�.Oamenii din Bulzeºti cred în descântece ºiîn farmece (unde se sparge gãlbenuºul acoloeste junghiul pe care îl trateazã cu tutun ºicu muºtar, ceapã, ulei, din care se face un�bleasc� �ºi se pune pe locul ãla sã tragãdurerea� (�Junghiul�). Oamenii cred în vise,dintre care unele reflectã groaza de secetã(�Apele creºteau ºi Þaþa Maria se temea desfârºitul lumii�), cred în iele, în vrãjitori, înjocul albastru al comorilor: �Comorile joacãnoaptea pe dealuri�. Satul este patronat iarnade lupi ºi de Moºul, fostul logofãt din Veleºti,care dã oile lupilor, pentru a apãra satul ºipentru a le astâmpãra fiarelor foamea. Copiiisunt bolnavi de gâlci care trec cu trasul, ºioamenii de pelagrã ºi de deochi, de care nuse vindecã decât descântaþi: �Gâlcile/Motofãlcile/ Plecarã cu curcile/ Curcile s-auîntors/ Gâlcile nu s-au mai întors.� Stafiile,moroii vin la ciºmele ºi-i damblagesc pe ceicare vor sã se rãzbune, ºi-i lasã betejiþi cape Grigore cel cu mâna moale. Refugiul înaceastã lume este generat de cãutareapuritãþii pierdute. Neînvinsa nevoie depuritate explicã ºi înfãþiºarea sãrbãtoreascã,strãlucitoare a satului, la anumite date.

Astfel, în zilele lui de sãrbãtoare, lalãsata secului, satul are ecoul cel mai înaltºi gerul persistã, lumea se aflã într-o starede încremenire ºi poetul deapãnãîntâmplarea. �E ger, noaptea e sticloasã/ºi salcâmii de pe coastã, clãile de fân toatepãtulele ºi/ Magaziile vergeluþe, sunt calimba de clopot, gata sã facã/ Bang./ Satuldevine strãlucitor� (� La strigat�).

Locul de taifas este �patul� din faþaporþii, dumineca � când afli ce au fãcutlupii, ce au visat Gaga Rita, Þaþa Anica ºialte vecine. Sãtenii privesc sus pe deal, peunde oamenii trec în haine de sãrbãtoare(lumea albã este lumea primenitã în hainesãrbãtoreºti). Poemele cu aparenþã decronicã sunt epice ºi pline de miºcare ºiviaþã, ele materializeazã spiritul satului:�Sãriþi lume, þipa Leana./ Nea Dumitre, NeaIoane,/ Duceþi-va, daþi fuga-n/ Vale dupããl nebun./ Ticu, Bag Samã Cazaca,Mitãrãnoaia, tot cãtunul/ Se strângea lapanoramã.� Nu lipseºte coborâreaevenimentului la nivelul de înþelegere alcopilului ºi umorul absurd: �Unii abiaaºteptau sã se facã mari/ ºi sã-ºi punãºtreangul/ De gât/ Ca sã se strângã lumea,ºi ei sã facã pe grozavii,/ Morþi cu ochibeliþi�, versuri în care apare ºi tragicul, caîn poemul �Fusul�.


Moara aminteºte sãtenilor de moarteamorãresei, femeie tânãrã ºi frumoasã.Numele personajelor au sonoritãþi stranii,ºi ele se potrivesc cu firea lor. În zilele desãrbãtoare oamenii nu au poreclã ºi numelelor este ºters, �nume de pomelnic�. Oameniise nasc, fac nunti, sufãr de arºiþã ºi mor,prilej pentru poet de a ne prezenta obiceiuridin moºi-strãmoºi. Poemul �A bãtutclopotul� dezvãluie þinuta folcloricã deseninãtate în faþa durerii ºi a morþii. PeGogu cel care umbla fudul prin sat, militar,�L-a pus în pomelnic,/ I-a dat o oaie pestegroapã,/ Au fãcut ai lui ºi pomanã cu oaleºi toiege� ºi o fatã mare a scos dinfântânã treizeci de zile: �Câte o vadrã deapã ne-nceputã, asta în caz de sete/ Pelumea ailaltã.�. Moº Nicolae cere sã seciopleascã lada de zestre: �Acum estefoarte bucuros cã stejarul acela venea/ Deminune�. Întâmplãrile cele mai vii, pãstratecu sfinþenie în memorie, sunt însã celelegate de revoltã. Þãranii, de sãrãcie ºi, denedreptãþile suferite, se rãscoalã. Astfel,întâmplarea legatã de o goanã dupã curciîi dã poetului prilejul sã explice numelePiscului cu Bojii, mãnãstire de cãlugãrigreci, care au luat pãmântul sãtenilor ºilocul a fost prefãcut în cenuºã. Drumulpânã în pisc este zugrãvit ca în marileromane: �Treceam Mãtãsoaie, dam învâlceaua lui Niþã,/ Rãzbeam în poianaPopii,/ Coboram coasta în vâlceaua cuizvoarele/ Suiam iar printre stejarii bãtrâni,dând cu piciorul/ în ciuperci,/ Mânãtãrciotrãvite/ Pãlãria ºarpelui,/ Rãscoleamfrunzele,/ intram prin tufiºuri... cândieºeam în Piscul cu Bojii,/ Ni se lumina deatâta lãrgime (�Piscul cu bojii�).

Poetul retrãieºte cu încântare peisajelede odinioarã: �Când se vãd munþii� ei se vãdrar, pentru cã pãdurile sunt în nori, ºi pentrucã stelele sunt joase ºi pâlpâie �de-þi iau ochii/Ca lumânãrile pe colaci/ când aerul se ridicãîn sus, ei odatã þâºnesc pe-acolo/ Pe la geanaorizontului, se vãd foarte aproape,/ Þi se parecã te poþi sui pe ei cu carul�. Satul îºi arehoþii ºi milogii lui, pe Zarbã ºi Riblã, a cãrorprezenþã aduce ºi o altã figurã interesantã,factorul care face politicã ºi caracterizeazãstraniu destinul rãzboiului. Teoria lui e cã�rãzbelul se mai lungeºte/ Ne mai duce-aºazece, cinºpe ani, cã sunt þapeni ºi ãia ºi ãia./Sunt ca boii ãia bici, care, când s-apucã-ncoarne,/ Se tot împing încolo ºi-ncoace,/ Totaºtepþi sã se biruie ºi nu se mai biruie/ Stauaºa ºi se morâncesc.�

Discuþia ne aminteºte de personajul luiMarin Preda citat de �Cocoºilã�, care vreasã explice ºi el politica neamþului: �Neamþue ca alde Gheorghe al lui Udubeaºcã�,explicã el. �Îl punea jos alde Voicu Câinaruºi-l bãtea de ziceai cã-l omoarã. Pe urmãse pomenea iar cu el. Bine, mã Gheorghe,îi spunea el atunci al lui Câinaru, nu te bãtuieu pe tine alaltãieri? Ce-are a face! zicea allui Udubeaºcã. � ªi-l bãtea iar? � Da!� (M.Preda, �Moromeþii�, pag. 121, ed. a 8-arevãzutã). Marin Sorescu înfãþiºeazã�celula familialã� sub patronajul mamei,care dã sfaturi copilului ca o altã Smarandã;sã nu-ºi punã þãrânã în cap pentru cã facebube, sã nu se culce în iarbã, cã îi intrã unºarpe în gurã (�Momâile�). Tatãl era blândºi visãtor, copilul îi pãstreazã o amintireduioasã; tatãl era un om puternic, capabilsã-l scoatã din coarnele vitei nãrãvaºe.Bunica era o fiinþã stranie, maniacã,dormea pe scândurã ºi pe cergã dupãcuptor (�Baba�). ªirul de rubedenii suntprezente, pentru a evoca alte întâmplãri.Þaþa Manda îl va dezmoºteni pe Marin,pentru cã îi lasã ogorul nearat(�Dezmoºtenitul�).

Ca ºi Darie, Marin pleacã la ºcoalãcu pãrere de rãu, cu care ocazie aflãmdespre �Craiova vãzutã din car� cã ar fi�cel mai frumos oraº din lume�. Existã oobsesie a foamei, a prânzului. �La Lilieci�este sãrbãtoarea morþilor ºi a prânzului.�Niciunde nu mãnânci o varzã cu carne/Mai gustoasã ca în cimitir�. MarinSorescu topeºte lumea realã în substratullumii fantastice a satului, a misterului, aspiritualitãþii, printr-o transcriere exactãa limbii, a poreclelor, este satul deduminicã dimineaþa: �Când cântãpãsãrelele� ºi e �un miros de lilieci înfloriþi/Cum trebuie sã fi mirosit raiul din dreaptade la intrare� (�La Lilieci�).

Marin Sorescu rãmâne poet în ciudamultor neajunsuri semnalate de critici, elvine cu un stil propriu în poezie scoþândla ivealã partea ridicolã, caricatã aexistenþei. De fapt, Marin Sorescu neînvaþã spaima de ridicol. Suntem ridicoliºi în partea noastrã gravã sau sublimã, ºiatunci când devenim hilari ºi absurzi.Jovialitatea în acest caz devine aparentã,pentru cã de fapt ea ascunde faþa tristã anoastrã. Numai de nu ar ajunge la manierã,pentru cã l-am simþit de foarte multe orifals, facil, într-un limbaj prea direct ºifãrã podoabe.

35Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Emilia Motoranu

ALEXANDRU CIORÃNESCU �CONTRIBUÞII LA ISTORIA ROMÂNILOR

ISTORIE LITERARÃ

Din generaþia de intelectuali români aicãror ani de formare ºi maturizareintelectualã coincid cu perioada urmãtoarerealizãrii Unirii de la 1918, când în sfârºitinspiraþia se putea concentra asupra marilorprobleme ale culturii române, fac parteMircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioranºi Alexandru Ciorãnescu; generaþie carerelevã o energie creatoare, aflatã subsemnul enciclopedismului ºi caredovedeºte asimilarea valorilor culturaleuniversale în cultura noastrã.

Cultivatã în anii de ºcoalã de eminenþiprofesori (Nicolae Iorga, Nicolae Cartojan),pasiunea pentru studiul istoriei românilorºi istoriei universale a slujit, mai târziu, înegalã mãsurã comparatistului, biblio-grafului, culturologului ºi istoricului literar,Alexandru Ciorãnescu, dupã cum el însuºiscria în Amintiri...: �am fost asiduu lacursul de istorie universalã al lui NicolaeIorga, pentru cã mi s-a pãrut mai interesantºi mai instructiv� (Alexandru Ciorãnescu,Amintiri fãrã memorie I (1911-1934),Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 1995, p. 136). Prin formaþia saºtiinþificã, prin varietatea preocupãrilorintelectuale, prin spiritul sãu de sintezã, elreprezintã imaginea intelectualului care nupracticã numai o singurã specialitateºtiinþificã, ci este interesat de întreagaorientare a civilizaþiei neamului sãu.Pronunþându-se întotdeauna pentruEuropa, Ciorãnescu a considerat cã�aºezarea geograficã a românilor, întreOccident ºi Orient, ca ºi diferenþele dereligie ºi evoluþie accidentalã sau nu, amentalitãþilor ori vieþii politice nu au fostde naturã sã împiedice, de-a lungul istorieilor, orientarea românilor cãtre Apus, spreoriginile latinitãþii occidentale care auamprentat [...] spiritul acestui popor�(Mihai Gabriel Popescu, ªtefan Ion

Ghilimescu, Dinastia de cãrturari aCiorãneºtilor, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2000, p. 98).

Trecându-ºi examenele în istoriaromânilor, la ªcoala de Arhivisticã ºiPaleografie, Alexandru Ciorãnescu îºipregãteºte o lucrare monograficã despredomnul Munteniei, Mihnea al III-lea (MihailRadu): �În vremea în care fãceam acestepregãtiri, ºi care era ultima etapã a drumuluispre licenþã, intrase deja în mine microbulcomparatismului, ceea ce nu înseamnãcã-mi fãcusem o idee, mãcar aproximativã,asupra înþelesului ºi metodelor acestei dis-cipline. Citisem în Iorga cã Mihnea al III-leaera, în felul lui, un imitator al lui MihaiViteazul. Citind ºi examinând aceastãafirmaþie, mi-am adus aminte cã MihaiViteazul era un fel de imitator al lui AlexandruMacedon ºi m-am gândit cã AlexandruMacedon era poate imitatorul lui Achile.Ceea ce îmi atrãgea mai mult atenþia înaceastã construcþie imaginarã era ideea deimitaþie, despre care ºtiam cã efundamentalã în comparatism� (AlexandruCiorãnescu, Amintiri fãrã memorie I (1911-1934), Bucureºti, Editura FundaþieiCulturale Române, 1995, p. 123). Dupã cecãutase ºi cercetase în Arhivele Statului, încolecþia de documente a Academiei Româneºi în Arhiva Sibiului, Alexandru Ciorãnescuajunge, în 1932, cu sprijinul financiar alfratelui sãu mai mare, Constantin (Ticã) sãstudieze Arhivele din Veneþia, fiind gãzduitla Casa Romena: �La Casa Romena era olocuinþã oferitã de oraºul Veneþia lui NicolaeIorga, ca dovadã de recunoºtinþã pentruinteresul cu care studiase în numeroasestudii ºi publicaþii trecutul RepubliciiVeneþiene ºi locul ei preponderent în istoriauniversalã, ºi pentru vizitele lui frecvente înoraºul lagunelor, unde era bine cunoscutpentru conferinþele ºi legãturile lui cu


principalele instituþii culturale ale oraºului�(Ibidem, pp. 124-125).

Adunând un numãr considerabil dedocumente inedite, în Arhivele fosteiRepublici Adriatice (astãzi depozitate învechea mânãstire de la Frari), Al.Ciorãnescu îºi redacteazã teza, publicândîn 1934 ediþia Documente privitoare ladomnia lui Mihai Radu (Buletinul ComisieiIstorice a României, XIII): �completândaceste documente veneþiene cu alte surse,îndeosebi din arhivele sãseºti dinTransilvania, Alexandru Ciorãnescu publicã218 documente privind aceastã domnie[...]. Este o ediþie-model, nedepãºitã pânãastãzi ºi de aceea utilizatã de oricine carese apleacã asupra acestei perioade dinistoria Munteniei� (Adolf Armbruster,Alexandru Ciorãnescu ºi istoria românilor,în AAVV, Alexandre Cioranescu �L�homme et l�oeuvre, Madrid, FundacionCultural Rumana, 1991, p. 123). În acelaºian, în revista Studii Italiene (fosta revistãRoma), condusã de profesorul Al. Marcu,Ciorãnescu publicã cercetarea Manuscriseleitaliene ale Academiei Române, notând cã�manuscrisele italiene se aflau amestecate,fãrã a fi fost inventariate sau numerotate, laun loc cu cele latine ºi franceze, de care aufost separate acum. Deºi printre ele nu sevor gãsi nici texte de limbã, nici codicepreþioase, o înºirare a lor nu e totuºinepotrivitã, deoarece din punctul de vedereromânesc, ele prezintã interes, fie prinprovenienþã, fie prin cuprinsul lor� (Al.Ciorãnescu, Manuscrisele italiene aleAcademiei Române, în Studii Italiene, anulI, Bucureºti, 1934, p. 159). În 1935,Ciorãnescu publicã monografia consacratãdomniei lui Mihnea al III-lea (Mihail Radu):�Monografia este un model de prezentarea unei domnii ºi epoci scurte, dar încãrcateîn semnificaþii majore din istoria ÞãriiRomâneºti din tot cursul veacului al XVII-lea. Produs prin excelenþã al noii ºcoliistoriografice de la Bucureºti inaugurate degeneraþia de dupã Nicolae Iorga, aceastãmonografie se detaºeazã programatic ºimanifest de vechea ºcoalã pozitivistã atitanilor ºtiinþei istorice româneºti,Alexandru D. Xenopol, Nicolae Iorga,Dimitrie Onciul. Stãpânind perfect bazadocumentarã, cunoscând profund istoriageneral-europeanã, cea sud-est europeanãîn special, [�] Alexandru Ciorãnescureconstituie o icoanã completã, vie ºiperenã a acestei domnii cu toate implicaþiileinterne ºi externe� (Adolf Armbruster,

Alexandru Ciorãnescu ºi istoria românilor,în AAVV, Alexandre Cioranescu �L�homme et l�oeuvre, Madrid, FundacionCultural Rumana, 1991, p. 123). StudiulDomnia lui Mihnea III (Mihail Radu) afost apreciat de Nicolae Iorga astfel:�Sprijinitã pe o bibliografie de o bogãþierarã ºi pe documente descoperite de autor� aceastã lucrare a unui tânãr istoric carea lucrat în multe domenii e cea maiamãnunþitã biografie domneascã prezentatãcritic. În multe privinþi schimbã pãrerile îngeneral admise sau întãreºte pãreridivergente, care se anunþaserã numai întreacãt. Forma literarã e cu total distinsã.ªi pretutindeni e o atmosferã de istorieuniversalã� (Nicolae Iorga, RevistaIstoricã, XXI, 1935, p. 79). Din acestmoment, Ciorãnescu devine colaborator laRevista Istoricã, condusã de N. Iorga.Dintre studiile lui Ciorãnescu publicate înaceastã revistã amintim: Trei ducale cãtreAlexandru Lãpuºneanu (1933), Un proiectde aventurã în Muntenia în 1571 (1934),Despre niºte bani depuºi de Duca Vodã laVeneþia (1934), O însemnare româneascãdespre Eteria (1934), ªtiri noi din domnialui Ion Vodã cel Cumplit (1934), Noudespre Petru Cercel (1935), O scrisoare alui Alexandru Coconul (1935) ºi O broºurãfrancezã contemporanã despre bãtãlia dela Obertyn (1938).

Cererea pentru un loc cu bursã laªcoala Românã din Roma fiindu-i respinsã,Al. Ciorãnescu apeleazã la profesorul sãu,pentru a-i aproba un loc la ªcoala Românãdin Franþa, de la Fontenay-aux-Roses: �M-am întrebat de multe ori de unde veneaaceastã mansuetudine, rezervatã numaimie. Cred cã în cele din urmã am înþeles,dar ca de obicei, prea târziu. Iorga îlcunoºtea pe tatãl meu, pe care ºtiu cã-lpreþuia ca autor de manuale didactice ºi caorganizator al învãþãmântului pentrusurdomuþi, dupã procedeele studiate de elîn Germania. L-a apreciat pe fratele meu,Nelu, colaborator la multe reviste pentrutineri ºi a fãcut o frumoasã dare de seamãcând Nelu a publicat prima lui operã, otraducere din Esther de Racine. Poate i-aatras atenþia cosmopolitismul acestor þãranicare lãsaserã plugul. Poate mã înºel, poatecã e o simplã fantezie. Sigur cã anulurmãtor i-am trimis un studiu despreromanele prinþesei de Conti, pe care nimeniun le studiase. La sosirea lui în gara Lyon,s-a dat jos ºi a venit la mine înainteacelorlalþi, ºi mi-a strâns mâna, spunându-mi:

37Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

« Dumneata faci minuni, domnule ». Oricâtde exageratã ar fi aceastã exclamaþie, saupoate tocmai pentru cã a fost exageratã, ecea mai frumoasã recompensã de care îmiaduc aminte� (Alexandru Ciorãnescu,Amintiri �, cap. Paris, p. 5-6, în LilicaVoicu-Brey, Alejandro Cioranescu:Biografia intelectual de un comparatista,La Laguna �Tenerife, Instituto de EstudiosCanarios, 2006, p. 57).

În 1934, Ciorãnescu îi scria lui NicolaeIorga pentru a-i cere permisiunea de acãlãtori în Spania, pentru a cerceta Arhivelede la Simancas, unde se gãseau numeroaseacte originale, necercetate, privitoare laistoria românilor: �între altele ocorespondenþã a lui Mihai Viteazul ºi alta alui Radu Mihnea cu regele Spaniei, o relaþiespaniolã asupra morþii lui Mihai, niºte «instancias de Juan Jorge de Heraclea,Reydel Peloponeso y Moldavia, faca quese le restituiré á su reino », o relaþiune «entrada de los Polacos en Valaquia» din1672, un « Tratado entre el Rey deRomanos y el Baiboda » din 1533 ºi altemulte lucruri pe care un le mai citez�(Scrisoarea trimisã de Al. Ciorãnescu luiNicolae Iorga, Paris, 25 noiembrie 1934,în Nicolae Scurtu, Contribuþii de istorieliterarã, vol. II, Bucureºti, Editura ArsDocendi, 2012, p. 61). Anul urmãtor, fãrãa primi sprijinul financiar al Institutuluicondus de Iorga, Alexandru Ciorãnescupleacã totuºi în Spania, cu ajutorul familiei,iar cercetarea începutã aici se va concretiza,mai târziu, în volumul Documenteprivitoare la istoria românilor, culese dinArhivele din Simancas (1940): �DeºiInstitutul domniei voastre un mã va maiputea ajuta, ºi cu toate cã ºi domnulIanculescu a plecat fãrã a-mi fi putut lãsamicul ajutor pe care mi-l fãgãduise maiînainte, am hotãrât totuºi sã nu renunþ lacãlãtoria pe care o proiectasem în Spaniapentru toamna aceasta. Familia mea a fãcutdin nou tot ce i-a stat în putinþã ca sã mãajute, cãci altfel n-aº fi putut sã plec numaicu cei 800 de franci pe care îi primesc deaici� (Scrisoarea trimisã de Al. Ciorãnescului Nicolae Iorga, Fontenay, 12 iulie 1935,în Nicolae Scurtu, Contribuþii de istorieliterarã, vol. II, Bucureºti, Editura ArsDocendi, 2012, p. 62). Rezultatul acestuiefort, dovadã de abnegaþie ºi vocaþieprofesionalã, volumul de documente de oimportanþã ºi valoare incontestabilã,Documente privitoare la istoria românilor,culese din Arhivele din Simancas (1940),

cuprinde 765 de piese documentare din anii1532-1616, nr. 1-559 ºi 1738-1786, nr.560-765. Lucrare apreciatã de GeorgePotra astfel: �D. Alexandru Ciorãnescune-a obiºnuit încã de mulþi ani sã ne deanumai lucrãri bune, studii bazate pe mate-rial nou, inedit, ºi de cele mai multe oriscos din arhive sau din depoziteîndepãrtate, pe care nu mulþi au avut ocaziasã-l vadã ºi sã-l cerceteze [�]. Aceastãcolecþie de documente are o deosebitãimportanþã pentru istoria Românilor�(George Potra, Curentul Literar, 23 au-gust 1941). Stagiul de studiu de laSimancas marcheazã primul contactnemijlocit al lui Al. Ciorãnescu cu univer-sal iberic, care se va dovedi atât de decisivîn cariera sa ulterioarã. Volumul Documenteprivitoare la istoria românilor, consideratºi recenzat de Nicolae Iorga �o preþioasãculegere de documente� relevãînsemnãtatea istoriei spaniole în cearomâneascã prin intermediul unor surseistorice neglijate pânã la AlexandruCiorãnescu. El valorifica câteva din acesteizvoare în studiul Michel le Brave et lapolitique espagnole (1938), publicat înÉtudes Roumaines (publicaþie apãrutã dininiþiativa lui Alexandru Ciorãnescu, EmilTurdeanu ºi Carol Gollner, sub patronajulªcolii Române din Franþa). Încã din anul1934, când publicase O însemnareromâneascã despre Eterie, Al. Ciorãnescuajunge sã intuiascã însemnãtatea ultimei fazefanariote pentru evoluþia istoriei neamuluiromânesc în cea de-a doua jumãtate aveacului Luminilor ºi în primele decenii alesecolului al XIX-lea; documentele gãsite înarhivele din Simancas îi vor confirmaaceastã observaþie.

Tot în aceastã perioadã, AlexandruCiorãnescu a publicat în Revue Historiquedu Sud-Est Européen (publicaþietrimestrialã, condusã de Nicolae Iorga, laFontenay-aux-Roses), studiile: Pierre�Boucle d� Oreille� et le duc de Lorraine(1936), articolul cuprinzând ºi douãscrisori inedite, ce scot la ivealã relaþiileprincipelui român, Petru Cercel cu ducelede Lorraine, Carol al III-lea, cunoscutdrept Carol cel Mare (1543-1608); Unprince de Lorraine dans les pays roumains(1936), despre interesele diplomaþieiaustriece în secolul al XVI-lea cu privirela numirea pe tronul Valahiei a unui prinþde Lorraine. În aceste cercetãri au fostutilizate documente din Biblioteca Nationalãde la Paris ºi din arhivele de la Nancy.


În urma unei alte etape de studiu înItalia, Ciorãnescu îi semnala lui NicolaeIorga posibilitatea ca Academia Românãsã cumpere arhiva Cardinalului Anton-Maria Graziani (care scrisese o biografie alui Despot-Vodã), conþinând documentedin timpul lui Mihai Viteazul: �Am avutonoarea a vã vorbi în vara trecutã, laVeneþia, despre manuscrisele cardinaluluiAnton-Maria Graziani, autorul vieþii lui Des-pot, aflãtoare în posesiunea descendentuluiacestei familii, contele Niccolò Magherini-Graziani. Intrând în corespondenþã cu el,am constatat cã ar fi dispus sã vândã aceastãcolecþiune, fie parþial, fie în întregime. Vindeci a vã propune cumpãrarea ei, înnumele unei instituþiuni de la noi, fieAcademia Românã, fie Institutul de StudiiBizantine, fie cel Sud-Est European�(Scrisoarea trimisã de Al. Ciorãnescu luiNicolae Iorga, Fontenay, 12 ianuarie1937, în Nicolae Scurtu, Contribuþii deistorie literarã, vol. II, Bucureºti, EdituraArs Docendi, 2012, p. 55).

În studiul Une restitution historique.La Dobroudja, terre roumaine, publicat în1939, Ciorãnescu pune în discuþie oproblemã de unitate teritorialã: Dobrogea(în special Cadrilaterul). În acest sens,cãrturarul aduce lãmurile cu privire lapopulaþia din acest spaþiu geografic (Lesbulgares dans le Quadrilatère), statutulRomâniei în Balcani (La Roumanie dansles Balkans), despre minoritãþile românedin Bulgaria (Les minorités roumaines enBulgarie).

Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial punecapãt carierei diplomatice a lui AlexandruCiorãnescu (în 1940, este numit consilieral Ambasadei României de la Paris, fiinddestituit din funcþie dupã doar câteva luni);întoarcerea în þarã, în acelaºi an marcheazãînceputul unei perioade de intensã activitateculturalã pentru Al. Ciorãnescu; el estepentru scurt timp secretar al Institutuluide Istorie Universalã din Bucureºti (pânãla moartea lui Nicolae Iorga), apoi direc-tor literar la Editura Contemporanã (1942-1945). Tot în aceastã perioadã, fiindsprijinit de numeroºi colaboratori ºi deziarul Universul, Ciorãnescu întreprindelucrãri pregãtitoare pentru editareaEnciclopediei Universul (1942-1945).Fiºele întocmite pentru realizarea acesteilucrãri, care trebuia sã aparã în 24 de volu-me ºi din care nu s-a publicat decâtsumarul articolului de la litera A, s-aupierdut. În aceeaºi perioadã, Ciorãnescu

este secretar general al Asociaþiei românepentru studiul Renaºterii ºi al Asociaþieiculturale hispano-romane, apoi Inspectorgeneral al Artelor, funcþionar în Direcþiainformaþiei din Ministerul Propagandei,membru al Comisiei de programe laRadiodifuziunea Românã (1943-1946),respectiv director al Teatrului Municipaldin Bucureºti (1944-1945). Dupã armistiþiuldin august 1944 este câteva luni directoral revistei Universul literar (1944-1945).În aceastã perioadã (1940-1945), scrierilecãrturarului român au un caracter naþional,punând în evidenþã elemente care þin deistoria ºi geografia þãrii. Dintre acesteaamintim: Attraverso la Romania inmezz�ora (1942), cuprinzând capitole cevor fi reluate în studiul La Roumanie. Vuesgénérales (1943): Les Carpathes, Les coursd� eaux, La superficie, La population, Lapréhistoire, La Dacie de Trajan, LaValachie et la Moldavie, Les luttespolitiques et nationales, L� archéologie,La peinture, Les textes réligieux et lalittérature ancienne, La littératuremoderne, L� enseignement, Les richessesdu sol, L� industrie, Le commerce, Les fi-nances. Adolf Armbruster consideraaceastã lucrare �o prezentare succintã apatriei fãcutã cu multã cãldurã ºiînflãcãrare�, iar Die geschichtlicheUberlieferung und der Ursprung desrumanischen Volkes (1942) �un savantexcurs în istoria romanitãþii româneºti ºi atuturor ideilor cuprinse de aceastãcategorie istoricã (continuitatea, unitateade neam, latinitatea)� (Adolf Armbruster,Alexandru Ciorãnescu ºi istoria românilor,în AAVV, Alexandre Cioranescu �L�homme et l�oeuvre, Madrid, FundacionCultural Rumana, 1991, p. 125). StudiulLa tradition historique et l� origine desroumains (1942) cuprinde cinci capitole:Le souvenir des origines latines, Lesroumains vus par Byzance et l� Italie, Lesdébuts de l� érudition moderne,Chroniqueurs et historiens roumains,Vérité historique et intérêt politique. În Laculture roumaine et l� Europe, Ciorãnescuafirma faptul cã poporul român s-a aflatîntotdeauna la intersecþia intereselor politiceºi remarcã existenþa unei conºtiinþeeuropene: « Les Roumains ont d� ailleurseu cette conscience européenne, qui leurmontrait que leurs efforts n�avaientseulement un intérêt local » (AlexandreCiorãnescu, La culture roumaine et l�Europe, Bucarest, 1942, p. 10). Seria

39Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Constantin Eretescula 80 de ani


Aceºtia, precum ºi alþii, între ei MirceaAnghelescu, Dan C. Mihãilescu, NicolaePrelipceanu, Dan Grigorescu, TudorelUrian, ªerban Anghelescu, Rodica Zane,Otilia Hedeºan, Nicolae Constantinescu,Adrian Majuru, Paul Cernat, Petru Ursache,Mihaela Albu, George Neagoe au contribuitla remedierea lipsei semnalate mai sus.

Constantin Eretescu ºi-a scris întreagaoperã în limba românã, renunþarea la eaconsiderând-o o mare pierdere. Pe de altãparte, a fi continuat sã vorbeascã doar înlimba românã ar fi însemnat o limitareintelectualã. A adoptat calea de mijloc: �Îmi

place sã gust poezia lui Emily Dickinson,proza lui Faulkner, dar ce m-aº face fãrãEminescu sau fãrã cartea nouã pentru carevin anual la Bookfest?� Chiar ºi atunci cânda scris despre realitãþi ale societãþiiamericane, ca în volumul Feþele lui Ianus.America vãzutã de aproape (2001),�spiritul care poate fi gãsit în toate texteleeste gândul la România�. În tot ceea ce ascris nu ºi-a trãdat românitatea.

De mai bine de un deceniu, recenzezcãrþi ale lui Constantin Eretescu. Desprecãrþile pe care nu le-am comentat lamomentul apariþiei lor am scris ulterior.

Cartea pe care am scris-o despre elam conceput-o ca pe o introducere înopera sa.

La mulþi ani cu sãnãtate, stimatedomnule Constantin Eretescu!

acestor publicaþii o încheie volumul LaRoumanie vue par les étrangers (1944),acesta cuprinde mãrturii provenite de lascriitori din toatã lumea ºi din toate veacuriledespre România. În capitolul dedicat istorieinaþionale, referitor la originea poporuluiromân, Ciorãnescu îl citeazã pe antropologulEugène Pittard: «Le peuple roumain estd�une très ancienne origine, plus ancienneencore peut-être que nous ne le pensonsaujourd� hui» (Al. Ciorãnescu, La Roumanievue par les étrangers, Bucarest, 1944, p.43). �Erudiþia ºi acribia lui AlexandruCiorãnescu garanteazã o prezentarecompletã a României în viziunea strãinilor.Ne aflãm aici înaintea unuia din primelestudii imagologice româneºti, atât demoderne în zilele noastre� (AdolfArmbruster, op. cit. p. 125). Desiguracestea sunt lucrãri de propagandã ºi decircumstanþã, dar autorul lor nu înþelege sãfacã concesii ºtiinþifice, oferind o imagineveridicã a României anilor �40.

Schimbãrile intervenite în România, înanul 1947 (abdicarea Regelui Mihai,proclamarea Republicii Populare Române),pun capãt carierei diplomatice a luiAlexandru Ciorãnescu (între 1946-1947,Al. Ciorãnescu a fost consilier cultural,respectiv Consul cl. I, pe lângã LegaþiaRomâniei la Paris). Întoarcerea sa în þarãfiind exclusã, Ciorãnescu va urma o carierãuniversitarã ºi de cercetare în InsuleleCanare. Îndepãrtat din punct de vedere fizicºi spiritual de patria româneascã, undecultura sa nu putea sã corespundãcerinþelor regimului comunist, AlexandruCiorãnescu se îndepãrteazã forþat de istoria

Românilor, atitudine ce trebuie înþeleasã,mai degrabã, ca un protest tacit faþã deceea ce se întâmpla în þara sa natalã. Fãrãa minimaliza meritele sale ºtiinþifice,observãm faptul cã puþinele studii de istorieromâneascã publicate de AlexandruCiorãnescu dupã plecarea sa definitivã dinRomânia îºi revendicã origineadocumentarã din cercetãri mai vechi sausunt rezultate mai mult ocazionale ºiaccidentale, decât ale unui efort susþinut,dirijat spre o laturã de activitate ce promiteacândva atât de mult. Dintre cercetãrileistorice publicate în exil, amintim: Lapremière thèse d� histoire roumaine (înRevue des Études Roumaines, Paris, 1957),Un jeune Roumain chez le prince de Ligne(în Revue des Études Roumaines, Paris,1957), Un témoin espagnol de la campagneroumaine de 1595 (în Revue des ÉtudesRoumaines, Paris, 1965), Le serdarGheorghe Saul et sa polémique avec J.-L.Carra (în Societas Academica Dacoromana.Acta Historica, 1966), CléoboulosTsourkas, La vie et l�oeuvre de ThéophileCorydalée (în Balkan Studies, Salonic,1967), Cléoboulos Tsourkas, Grégoire deNysse (în Balkan Studies, Salonic, 1971),Despre sfinþenia româneascã (în Ethos,Paris, 1975), N. Iorga et les scienceséconomiques (în Revue Roumaine d�Histoire, Academia Românã, 1992).

Prin contribuþiile sale în domeniulistoriei naþionale, Alexandru Ciorãnescu adorit sã consolideze imaginea unei naþiunicare prin orientarea politicã ºi apartenenþãculturalã ºi-a exprimat în decursul istorieivocaþia europeanã.


UN LOC ÎN SUFLETUL MEU

POVESTEA DINTRE VORBELiviu Grãsoiu

Pânã în urmã cu vreo douãzeci de ani,Târgoviºtea însemna pentru mine, ceea ce erade fapt: capitala unui judeþ cu mari frumuseþilãsate de Dumnezeu, depozitara uneiinestimabile vestigii medievale, iar în plancultural câteva tradiþii mergând pânã laînceputul veacului al XIX-lea, dupã care aînregistrat o cãdere, o alunecare în jos faþã dealte centre orãºeneºti favorizate dedezvoltarea cãilor ferate ºi spiritul de aventurãeconomicã al diverºilor întreprinzãtori.

Oraº provincial de mâna a doua, aveaburghezia firesc de dezvoltatã ºi bunelemaniere ale epocii, ale deceniilor ce s-au totscurs. Creatorii au existat, dar fugeau rapid laBucureºti, amintind din când în când de gloriaapusã, reprezentatã de I.Heliade Rãdulescu,de neamul Vãcãreºtilor, de V.Cârlova ºi dealþi condeieri mai mult ori mai puþin cunoscuþi.Nu s-au înregistrat lucruri, evenimenteemoþionante. Atmosfera se dezgheþase însãgraþie industrializãriii care, târziu a pãtruns ºipe aceste meleaguri unde se aflau imenseresurse umane ce trebuiau valorificate.Creatorii, intelectualii de marcã stãteau parcãascunºi, eu cunoscându-i prin anii 70-�80 doarpe explozivul George Coandã ºi peultradiscretul Victor Petrescu, acela care aorganizat moderna Biblioteca judeþeanã.Altfel, cei angajaþi în sectorul cultural îºifãceau treaba corect, fãrã mare entuziasm,presimþind parcã un anume moment istoricce se va întâmpla abia în 1989, în zilele desãrbãtoare creºtinã. Pânã atunci însã seorganizau festivaluri (�MoºtenireaVãcãreºtilor� s-a dovedit cel mai longeviv lanivel naþional) ori se marcau momente dinistoria neamului (comemorarea anului 1848 în1978 s-a petrecut cu fast ºi cu tact...)

Cum spuneam însã, creatorii tãceau înTârgoviºte, prin 1980 vorbindu-se de oanumitã ªcoalã literarã existentã în fostacetate de scaun printre figurile reprezentativeamintindu-se numele lui Radu Petrescu, al luiMircea Horia Simionescu, al lui CostacheOlãreanu, al lui Al. George, al lui Tudor Þopa.Atâta doar cã termenul de ºcoalã era uºor

impropriu, cei amintiþi neavând în comundecât apartenenþa la aceeaºi generaþie ºi oanume înclinare nostalgicã faþã de o urbedominatã încã de Vãcãreºti, de Heliade, deCârlova. Literatura se producea timid, iarunele apariþii în gazete cu prestigiu nuînsemnau decât mici succese personale. Camla fel se petreceau lucrurile în artele frumoase,în muzicã, în arhitecturã, în teatru, adicã înceea ce compune viaþa spiritualã a unui oraº.Cu un pas înainte se aflau însã biserica ºiînvãþãmântul secundar. Astfel, informarea sefãcea prin gazeta localã, prin posturilenaþionale de radio ºi de televiziune, atâta câtlãsase dictatura la îndemâna localnicilor.

Schimbarea s-a petrecut rapid, forþelelatente explodând pur ºi simplu. S-a doveditcã, ceea ce de fapt, era spirit de conservareavea sã se manifeste semeþ, subtil ºi curemarcabilã consecvenþã. Rezultatele suntcunoscute, i-au surprins pe mulþi, iarTârgoviºte s-a situat în prima linie în bisericã,literaturã, presã, arte plastice. Se aflã înapropiere (valoric) învãþãmântul superior,teatrul, muzica ºi arhitectura.

Nu ºtiu dacã valorificarea moºteniriiînaintaºilor constituie emblema cea maistrãlucitoare a noilor generaþii, adicã aacelora de dupã 1990. Cert este însã cãrezultatele sunt remarcabile (v. lucrãrileºtiinþifice de referinþã, simpozioanele ºifestivalurile literare cu acoperire naþionalã).Iar alte certitudini se numesc aºezarea subemblema spiritualã a celor doi mari critici ceau profesat la Gãeºti (i-am numit pe ªerbanCioculescu ºi pe Vladimir Streinu) precum ºiomagierea unor intelectuali de la carebinemeritãm (dinastia Ciorãneºtilor) ºi acelor ce au constituit amintita ªcoalã de laTârgoviºte. Zilele ºi volumele consacrate lorreprezintã adevãrate acte de culturã. Nu credcã exagerez câtuºi de puþin când afirm cãnumele fanion înseamnã pentruintelectualitatea din Târgoviºte EdituraBibliotheca ºi revista lunarã Litere.


41Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Titi Damian

UN SPECTACOL AL IDEILORCRITICE CONTEMPORANE

�Biruit-au gândul� este sintagma care mis-a lipit de vârful stiloului atunci când mi-ampropus sã pãtrund �Printre primejdiilecriticii�, Editura Fundaþia Culturalã ParadigmaPontica, 2004, Constanþa, 204 pag., excelentãsintezã semnatã de prestigiosul critic literarRadu Voinescu, studiu în care realizeazã oradiografie, în sincronie, asupra stãrii criticiiliterare româneºti, având careper cãrþi de aceastã facturãpublicate în jurul anului 2000.

Prefaþa cãrþii, intitulatãsimplu �Condiþia criticii�, înopinia mea, este o replicãinteligentã, modernã,contemporanã, dupã mai binede un secol ºi jumãtate, lacelebra �Introducþie� a luiKogãlniceanu, fiind, de fapt, opaginã de teorie criticã, foartenecesarã în momentul pe care-ltraverseazã literatura ºi criticaactualã, reactualizând, dinperspectivã modernã, într-un mod tranºant ºiexact, câteva principii referitoare la redefinireadisciplinei, la condiþia criticului literar, lacondiþia scriitorului, la statutul de artã acuvântului al criticii literare, delimitând direcþiiºi metode, dar impunând personalitãþi certecare s-au manifestat în peisajul critic ºi literarromânesc actual.

Pentru început, autorul realizeazã onecesarã ºi excelentã delimitare între menireaunui scriitor (�sondeazã intuitiv realitatea�) ºiaceea a unui critic (�rãspunde la provocãrilelumii de gradul al doilea�). Acesta din urmãmediazã între autor ºi cititor, între autor ºi ceilalþicritici, între autorul însuºi ºi propria operã. Înopinia Domniei Sale, criticul trebuie sã aibãcalitãþi native pentru a înscena spectacolulideilor, pe lângã celelalte calitãþi dobândite prinmuncã asiduã: simþul datoriei ºi creaþiei (pe careeste absolut necesar s-o experimenteze), apoirãbdare, perspicacitate, înþelegere, înþelepciune,echilibru, minte care funcþioneazã simultan curegistrul analitic ºi sintetic, sensibilitate, puterede muncã, tenacitate, capacitate speculativã,

FUNDAMENTE

rezistenþã fizicã ºi psihicã, talentul de a utilizaconceptele ºtiinþei literaturii, ºi nu în ultimul rând,exerciþiul îndelungat al meditaþiei, cititului,scrisului ºi publicãrii.

�O carte poate face un poet sau unromancier, dar câteva cronici (studii) nu facun critic literar.� Nimic mai simplu, mai tranºant,mai profund ºi mai exact spus în doar câteva

cuvinte de cãtre autor. O frazãcare atacã fenomenul critic ac-tual tinzând spre mediocritate,dar menitã sã descurajeze peveleitari.

O altã idee esenþialã puneîn discuþie statutul criticiiliterare. Autorul aduceargumente solide asupra ideiicã aceastã componentã aliteraturii, critica literarã este eaînsãºi un act de creaþie: deconcepþie, de semiologizare,configurare de discurs, deîntemeiere a unui univers

descriptiv ºi imaginativ, trimiteri la un orizontcare prelungeºte opera, viaþa, filosofia. Textelecritice se comportã ele însele ca o literaturã,purtând amprenta stilului autorului. Mai multchiar, textul critic se rãsfrânge asupra lumii,critica literarã nu ºi-a descoperit toate cliºeele,pe când opera literarã ºi le-a epuizat deja.�Romanului i-o ia înainte critica despre roman�,conchide autorul fãrã a lãsa loc echivocului.

În partea a doua a acestui serios studiu,autorul recurge la subtilitãþile pamfletului ºi aleironiei, susþinute subtil de aluzie � trãsãturã pecare cititorul o va savura ºi în paginile despreautori ºi operele lor, evidenþiind anxietatea unorala �dispariþia� din peisaj a unor critici deîntâmpinare de talia unor Eugen Simion sauNicolae Manolescu, aceºtia þinând capul de afiºîn domeniu aproape o jumãtate de secol, într-unduel critic, totuºi foarte benefic pentru litereleromâneºti. Concluzia este destul de aluzivã,þintind monopolizarea spaþiului, desigur prilejde reflecþie: �Poate cã erau cei mai buni, dar nuerau singurii!� Cât priveºte tendinþele în criticaactualã, atacã frontal metehnele aºa-zisei critici


de întâmpinare, observând ºi blamândfenomenul contraserviciilor pentru a-ºisatisface vanitatea, cãci mulþi inºi, chiarabsolvenþi de Filologie �reuºesc sã mimezedestul de bine actul critic.� Nu este iertatãgreºeala lui Nicolae Manolescu de a da creditulconsacrãrii �unor tineri studenþi neformaþi, cuexamene încã netrecute�, adicã responsabilitãþiimense în judecarea literaturii românecontemporane în prima revistã literarã a þãrii.Altfel spus, �mediocritatea cronicii literare de laprima revistã de literaturã din România[...] îºi vadovedi încã mult timp de aici înainteconsecinþele; talentul nu þine loc de experienþã,iar elanurile vârstei nu acoperã ºtiinþa de carte.�Radu Voinescu nu spune niciodatã adevãruripe jumãtate: �A vrut parcã sã se asigure cã, prinselecþia obstinatã a unor colaboratori fãrãstrãlucire ºi cu un bagaj cel mai adesea dubiosde concepte ºi teorii, nu-i va uzurpa nimeni loculde cel mai bun critic de întâmpinare.�

Echilibrul (adicã lipsa de patimã) estetrãsãtura de cãpãtâi a omului ºi, deopotrivã acriticului Radu Voinescu, care se manifestã ºiîn concluzia acestui foarte pertinent studiu:�Nu despre erori ºi eºecuri este vorba, cidespre reuºite�, evidenþiind în cartea sapleiada de critici oneºti care dau personalitatecriticii ºi literaturii române, evidenþiindu-leizbânzile certe, cu mijloacele oferite de cãrþilelor: Romul Munteanu, Nicolae Manolescu,Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, ValeriuFilimon, Marian Popa, Mircea Muthu, CornelUngureanu, Ion Pop, Ana-Maria Tupan,Gheorghe Glodeanu, Constantin Trandafir,Constantin Pricop, Lucian Chiºu, MirceaBârsilã, ªtefania Mincu. Sunt cãrþi importantenu numai pentru literatura românã, chiar ºipentru cea europeanã, �avându-se în vederevaloarea ºi amplitudinea ideilor exprimate.� Înfelul acesta criticul spulberã afirmaþia insinuatãsubtil în media potrivit cãreia critica literarã seaflã în crizã. Concluzia � optimistã, la fel detranºantã: �Importantã este reuºita: semnul cãavem o criticã de un bun nivel profesional.�

Un cititor onest descoperã fãrã prea multefort calitãþile de critic literar de vocaþie alelui Radu Voinescu: energic, onest, tranºant,polemic ºi ironic cu mãsurã, minte lucidã, spiritsintetic ºi sincretic, cu reale calitãþi de eseist,absolut necesare unui critic de anvergurã,posesorul unor lecturi întinse din autoriromâni ºi strãini, capabil sã acopere vasteledomenii ºi teme ale criticii, incisiv ºi inventivdeopotrivã. Numai un cercetãtor cu maredeschidere putea sã abordeze cu dezinvolturão aºa de întinsã problematicã, vãzând: istorialiterarã, teoria literarã, literatura comparatã,critica empaticã, teoria ºi practica discursuluiliterar, avangarda literarã, bãtãliile critice,imaginarul poetic, postmodernismul,monografismul, problematica incomplet

elucidatã a �Mioriþei�, poezia lui Nichita,textualismul, balcanismul în literaturã, clasicii,literatura interbelicã, literatura contemporanã,dar la fiecare paginã, critica literarã cu toatesubtilitãþile acesteia, epuizând-o.

�Printre primejdiile criticii� este o carte alcãrei fundament îl constituie lecturileprofunde ºi asimilate din cultura universalã,începând cu �Poetica� lui Aristotel, apoiSaint-Beuve, Albert Thibaudet, Rene Wellekºi Austin Warren, Northrop Frye, MihailBahtin, Erich Auerbach, Beneditto Croce,Raymond Ingarden, Umberto Eco, De Sanctis,Pierre de Boisdeffre, Jean Duvignaud, RomanJakobson, Gerard Genette, Paul Ricoeur,Roland Barthes, Gaston Bachelerd, GeorgesPoulet, Jean Starobinsky, Waine C. Booth,Charles Mauron. Face dovada cã îi stãpâneºtela fel de bine ºi pe marii critici ºi istorici literariromâni: Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu,George Cãlinescu, Nicolae Manolescu, EugenSimion, Alex ªtefãnescu, Ion Rotaru, MarianPopa, dar ºi autorii din literatura românãveche, paºoptistã, clasicã, interbelicã ºicontemporanã.

�Printre primejdiile criticii� este o carteunicã, întrucât evidenþiazã principalelepreocupãri, oferind un tablou amplu aldirecþiilor ºi tendinþelor în peisajul criticcontemporan românesc.

Consider cã este absolut necesar sãesenþializez, în continuare, concluziilecriticului asupra elementelor definitorii alecãrþilor autorilor citaþi.

�Romul Munteanu, prin faptul cã esteun comentator atât de avizat al acestor ideiliterare, se dovedeºte, o datã mai mult,dincolo de amploarea cãrþilor sale decomparatisticã ºi de istoria culturii, un spiritdeschis, un rafinat cunoscãtor al unor zonecãtre a cãror pãtrundere numai vocaþiaumanistã autenticã poate conduce.� (p.21)

�Opera lui Nicolae Manolescu seînfãþiºeazã în adevãrata ei dimensiune:esenþialã. Subtil, rafinat, graþios sau chiarsfichiuitor, dar mereu elegant ºi plin deneprevãzut, ocolind cliºeele statuate decriticii care s-au pronunþat anterior despresubiect sau punându-le în discuþie fie pentrua le confirma greutatea, fie pentru a le nega,scrisul sãu se apropie de tehnica cu care unroman îºi pune în scenã apariþiapersonajelor.� (p. 25)

�Metoda (textualistã, n.n.) a lui MarinMincu poate fi întrebuinþatã pentru cã eadã seamã cel puþin de câteva aspecte majoreale procesului de elaborare a operei ºiinstruieºte cu privire la legãturile dintreceea ce e pre-existent ca material deconstrucþie literarã ºi ceea ce aparþineimaginaþiei, ingeniozitãþii, stilului per-sonal.� (p. 43)

43Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

�Scrisul lui Gheorghe Grigurcu este unmodel de tensiune ºi de dezîncorsetare, odovadã cã unui critic literar nu-i poate fistrãin niciun domeniu al existenþei.� (p.55)

�Studiile de comparatisticã reprezintãpartea cea mai însemnatã a operei teoreticea lui Valeriu Filimon, o contribuþieindispensabilã de acum a celor care seapleacã asupra specificului naþional ºiasupra reflectãrii acestuia în literaturã. Iarconceptele pe care le-a întemeiat sunt dintreacelea care vor avea o viaþã lungã.� (p.67)

�Pe moment, <Istoria...> lui MarianPopa este o lucrare controversatã. ªi varãmâne astfel multã vreme, cel puþin pânãcând cei care au a-ºi reproºa atitudini ºicãrþi blamabile îºi vor fi încheiat existenþaterestrã. Pânã când cei care îl invidiazãpentru vina de a fi realizat ceva ce depãºeºteposibilitãþile oricãruia dintre noi se vorliniºti ºi ei. Cartea face din autorul ei unistoric, sociolog, politolog, psiholog,estetician, teoretician al literaturii, chiar ºiistoric literar; colportor de bârfe ºicancanuri, este înzestrat cu o viguroasãpanã de scriitor. El iubeºte literaturaromânã cu orgoliu, fiind mândru cã aparþineunei literaturi care are individualitatea ei,nu e mai prejos decât alte literaturi ale lumiila ora actualã.(p. 104)

�Mircea Muthu rãscumpãrã, printr-unefort încununat de succes, aceste lipsuri aleactivitãþii noastre cãrturãreºti, realizând ooperã eruditã ºi bine sistematizatã, princare apartenenþa românilor la spaþiuluisud-estului Europei este delimitatã teoreticºi definitã în legãturile necesare cu celelalteculturi existente aici.�(p.107)

�Fãrã a cãdea în adoraþienecondiþionatã, dar ºi fãrã a neglija fondulfabulos de inspiraþie al acestei Viene ºi alImperiului, Cornel Ungureanu trateazã cuechilibru ºi mãsurã, dar ºi cu o panã foartevie, un itinerar spiritual dintre cele mai fer-tile ale secolului care a trecut.� (p.129)

�Critica sistematicã are datoria sãpreia acest succes al criticii empaticepromovate de Ion Pop, pentru a-l include înorganizãrile ei.� (p.138)

�Discursul modernist al profesoareiAna-Maria Tupan este, prin înãlþimeaideilor, prin armura filosoficã impecabilã,prin acurateþea demonstraþiei, o carte dintrecele mai notabile în materie de criticã înultimii ani, meritând toatã atenþia dinpartea celor care cerceteazã fenomenulliterar al sfârºitului de secol XIX ºi al primeijumãtãþi a secolului al XX-lea.� (p. 143).�

�Lucrarea lui Gheorghe Glodeanurãmâne un studiu cinstit ºi demn de toatãstima � recomandabil tuturor celor carestudiazã literatura românã; la rândul lor,

cei mai cu experienþã vor gãsi în aceastãlucrare mai mult decât un fructuos pretextde dialog � asupra unei perioade desprecare rãmân încã multe de spus.� (p. 148)

�Eseurile critice ale lui ConstantinTrandafir sunt tot ce poate fi mai proaspãtºi mai bine ancorat în ºtiinþa literaturii dinpeisajul nostru editorial.� (p.157)

�Constantin Pricop este un criticraisonneur care nu râvneºte la onoruri. Esteprea lucid pentru a se lãsa încântat dezgomotul lor.� (p.166)

�Studiul critic întreprins de Lucian Chiºuasupra operei ºi a vieþii lui DumitruCaracostea, care a lãsat o zestre de idei ce-ºivor arãta de acum înainte ºi mai binestrãlucirile, este unul demn de a fi luat ca repermetodologic ºi epistemologic pentru oricinese încearcã în acest fel de demers.� (p.170)

�Cartea lasã cititorului un sentimentconstant de plãcere a lecturii, cãci avem înMircea Bârsilã nu doar un poet foarte bun,ci ºi un eminent critic de poezie.� (p.182)

�ªtefania Mincu a pus la bãtaie înacest studiu intuiþie, sensibilitate,cunoaºtere, îndrãznealã ºi spirit ºtiinþific.Pânã în momentul de faþã nu cunosc sã existeundeva în lume un precedent comparabilcu aceastã carte de criticã, am putea spunetotalã.� (p.200)

În aceastã valoroasã carte de criticã desprecritici, �Printre primejdiile criticii�, autorulinvesteºte, cu certitudine, în afarã de ºtiinþã ºiinteligenþã, multã muncã ºi mai ales talent literarîn realiza o radiografie strãlucitã a fascinantuluispectacol al ideilor ce miºcã lumea literarãromâneascã în acest început de mileniu III.Radu Voinescu se dovedeºte un foarte buncunoscãtor al literaturii române, dar mai ales alproblematicii extrem de diverse ºi actuale cepreocupã critica literarã de la noi ºi din lume.Nu numai cã este la curent cu ele, nerãmânândpasiv, ci amendându-le, acolo unde este cazul,cu argumente solide, oferite totdeauna de text.Nu pare criticul intransigent, hotãrât sãdesfiinþeze cu orice preþ, ci mai degrabã sãcorecteze opinii neconforme cu realitateacriticã, ferindu-le de sofosticãri ºi gratuitãþi.

Un critic literar este, mai întâi de toate, unscriitor, adicã are vocaþie. Talentul de eseistnu-i lipseºte lui Radu Voinescu. Dovada denetãgãduit o constituie eseurile binedocumentate, intercalate cu ºtiinþã în fiecaredintre cele 16 cronici, adevãrate lecþii, cuinformaþii pe teme dintre cele mai diverse(completându-l discret pe autor) care dovedescdeplina disponibilitate de a-ºi adapta discursuleseistic la diversele ºi incitantele teme, fie cãare în vedere literatura libertinã, primejdiilecriticii (prilej cu care devoaleazã pentru cititormetafora din titlu), mari polemici, textualism,


balcanism, relaþia poet-critic, teorie literarã,istorie literarã, bãtãlii literare, monografism,avagardism, comparatism, folclor, clasicism,modernism, postmodernism, pe care cititorulle descoperã cu uºurinþã ºi le savureazã.Parafrazând un dicton celebru, nimic din ceaparþine criticii literare nu-i este strãin...

Radu Voinescu se dovedeºte un portretistde mare subtilitate. El vizeazã nu atât portretulfizic, ci pe cel moral, mai ales intelectual alcriticului pus în discuþie, cel care vine sã-icompleteze armonios opera. Aproape cã nu estevreun eseu în care cititorul sã nu regãseascãmãcar câteva fraze care sã-i vizeze creatorul.

Textele sale critice se comportã ele înseleca o literaturã, purtându-i amprenta stilului,fiind în acelaºi timp, ºi creaþie, ºi artã.

Poate cea mai mare calitate a acestui criticde mare probitate ºi profunzime rãmânedocumentarea sa exemplarã, cu ambiþia de aepuiza subiectul. Aº fi vrut s-o întâlnesc lamulþi universitari. Nu numai cã i-am citit omare parte din opera criticã (am în vedere aici,în treacãt, �Spectacolul literaturii�), dar ºicronicile de carte fãcute cu acribie,intervenþiile foarte apreciate cu ocazia unorlansãri de carte, pregãtite cu minuþie din timp.În toate pare sã fie adeptul adagio-ului luiTudor Vianu, luându-ºi în serios menirea de

critic: �Nu fi nici prolix, nici sãrãcãcios!� Eu îltraduc astfel: rigoare în exprimare ºi cumpãtareîn evaluare ºi, peste tot, erudiþie.

În opinia mea, cel care doreºte sã scriecriticã de întâmpinare fãrã sã cadã în veleitarism,este necesar sã studieze aceastã carte care îioferã deschiderea necesarã cãtre acest spaþiumirific al schimbului de idei ºi-i oferã o viziunede ansamblu asupra domeniului.

Cartea �PRINTRE PRIMEJDIILECRITICII� rãmâne în peisajul criticcontemporan, unicã, oferind un spectacol dezile mari al ideilor critice actuale. Poate fiasimilatã oricând unui curs universitar,dovedind cã Radu Voinescu are pregãtireaunui critic de anvergurã, de mare onestitate,dar ºi deschiderea cãtre mari proiecte. Nu credcã prin aceastã carte ºi-a spus ultimul cuvânt,nici în criticã, nici în literaturã. Prinobiectivitate ºi seriozitate îºi consolideazãstatutul de critic literar de autoritate, avânddeja pregãtirea ºi vigoarea sã ofere literaturiiromâne o carte care sã punã ordine în foarteîntortocheata literaturã contemporanã în cares-a adunat prea mult steril. Este momentul sãse extragã din el ºi pepitele.

Numai prin valoare ºi onestitate se poatespera la un Nobel care sã încununezeliteratura românã...

Legate pentru istorie ºi prezent de energiaºi inspiraþia lui Mihai Stan ºi a lui Tudor Cristea,ele au fãcut posibilã întemeierea SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni, grupare amplã, cu circadouã sute de membrii, pe nedrept desconsiderãde U.S.R. S.S.T. are o structurã deschisã,gãzduind scriitori din întreaga þarã în cele treisubredacþii de la Târgoviºte, Gãeºti ºi Chiºinãu(relaþiile cu ceea ce vremelnic se cheamãRepublica Moldova au fost ºi sunt exemplareîn sensul reciprocitãþii).

Beneficiind, deci, de priceperea unui criticliterar stimabil, de inventivitatea, puterea demuncã ºi de convingere a unui poet al prozeisurealiste (i-am numit pe Tudor Cristea ºi peMihai Stan) S.S.T. ºi-a impus un ritm demetronom ceea ce a fãcut-o de negãsit înCapitalã. Pentru publicul larg, pentru cã de lascriitori, semnele sunt încurajatoare. Aºa seexplicã prezenþa constantã, ani în ºir a unorautori prestigioºi care oricând aveau debuºeuoriunde. Îmi amintesc cã m-am simþit onoratfigurând în sumare alãturi de reprezentanþiiM.H. Simionescu, Al. George, H. Zalis ºi demereu tinerii Radu Cârneci, Barbu Cioculescu,George Coandã, Dan Gîju (excepþionalãcontribuþia sa la istoria presei româneºti) IonMãrculescu (talent multiplu, egal cu sine ºi

cu propriul proiect estetic) Nicolae Ionel(comentator chiþibuºar ºi diagnostician ferm)Vali Niþu (poet ciudat, sentimental ºinonºalant) G.T. Veseliu (mereu încrezãtor însteaua de dramaturg) Emil Stãnescu (artistcomplet, egal în arhitecturã, prozã ºi poezie,ultrasensibil la nedreptãþile specifice lumiiliterare) Mihai Cimpoi (pe bunã dreptatepurtând titlul de academician) FlorentinPopescu (cel mai prolix dintre contemporani,iubindu-l ca ºi mine pe V. Voiculescu) ºi _ fãrãa încerca sã închei o iluzorie listã _ eruditulIoan Adam, critic ºi editor de prim rang, avândun posibil final de carierã demn de invidiat (uniio ºi fac...). Ceea ce mã întristeazã, realmente,este vârsta înaintatã a celor amintiþi mai sus.Doar cu o Margaretã, nu se face primãvarã...

Aº sublinia ºi spiritul de perfectãcolegialitate ºi ales urbanism manifestat denucleul redacþional al editurii ºi al revistei.Altfel, nu s-ar explica unul dintre multelesuccese ale S.S.T.: evocãrile Ilenei Iordache-Streinu, care a amintit tuturor cã pãrinþii ei senumesc Vladimir Streinu ºi Elena Iordache-Streinu. Când vrea Dumnezeu se poate orice,iar talentul artistic cunoaºte multiple întrupãriîntr-un singur individ atins de aripa îngerului.

Dar despre toate acestea se vor mai scriemulte pagini. Oricum, în sufletul meu,Târgoviºtea reprezintã un loc aparte, graþieprietenilor fãrã de care drumul meu în criticãar fi avut, probabil, alte direcþii.

Un loc în sufletul meu


45Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

ANGAJÃM PERSONAJEVasile Bardan

CENZURA ªI REDACTORUL

Aceste analize mi-au fost inspiratede relectura a doua cãrþi document,totalizând 1125 de pagini, douã mãrturiiale unui critic literar, redactor la câtevareviste de culturã ºi gazete între anii 1975-1989 ºi încã 20 de ani dupã aceea,cunoscuþi ca epoca tranziþiei, numeleautorului ºi titlurile cãrþilor urmând sã fiedezvãluite la final, dupã încheiereaultimelor rânduri. Precizezdoar cã Bacãul, unde sedesfãºoarã evenimentelor elocul în care s-a jucat dramaunei lumi agonice, cu reale�jocuri de putere�, locul încare memorialistul � diaristradiografiazã o întreagãepocã a istoriei noastrerecente. Asistãm la efortulunui om care se zbate zilnicsã se smulgã din acel perfidcerc al mediocritãþii predo-minante din jurul sãu, sã nucedeze nimic din demnitatea sa,apãrându-ºi profesia ºi setul de valori,încãpãþânându-se sã reziste ºi sã lucrezela o construcþie culturalã de lungã duratã.Se luptã cu descurajarea, ingratitudinea,cu obscurantismul social, cu delãsarea ºiuitarea, cu rutina zilnicã ºi acumulareaunor nedreptãþi, cu perfidia ºi animozitãþilecolegiale ºi cu multe altele. Refractar faþãde orice �beþie de cuvinte�, diaristul e unredutabil explorator al propriei conºtiinþe,fãcând apel la luciditate ºi la examenulrãspunderii personale. Cartea,compartimentatã în douã pãrþi distincte(prima parte de 475 ºi a doua de 650 depagini) e scrisã �nu sub formã deautobiografie, ci sub una de �cronicã�, încare cel ce o scrie, figurã marginalã, puþininteresantã, se include ca martor directºi raisonneur; �Principalul izvor folositsunt propriile mele însemnãri diaristice�.Mai aflãm cã �centrul majoritãþii

însemãrilor e Bacãul ºi, din el, redacþiarevistei �Ateneu�, care, în anii la care mãrefer, nu era numai �loc de muncã�, ci ºio piaþã de vorbe, inimaginabilã pentru ceide azi� (...) un carrefour pentru idei ºizvonuri, un han pentru historiettes ºidecameroane�. Personajele care s-au�angajat� sã-i pice sub peniþã diaristuluisunt de toate soiurile ºi dimensiunile:

�oameni întregi, cu calitãþiremarcabile, ºi secãturi cunãravuri dezgustãtoare;talentaþi ºi veleitari;consecvenþi ºi marionete;moderaþi ºi abuzivi; loiali ºiipocriþi; zeloºi ºi rezervaþi;sinceri ºi vicleni: îndrãzneþiºi fricoºi; calmi ºi anxioºi;robaci ºi superficiali: oneºtiºi � învârtiþi�, generoºi ºiegoiºti etc.�. Avem în fatãaºadar un roman dens,antrenant, chiar specta-

culos în multe situaþii, cu zile luminã ºiazur:, sau cu altele, numeroase,�miazmatice�, percepute ca un fel de�gheaþã lângã inimã�, Diaristulconsemneazã tot ce se petrece în �sosulepocii�, cum spune la un moment dat unpersonaj, redactor-ºef adjunct, �ConulJorj�, cel �cu amorul propriu gonflat�,care avea sã se înfrupte abundent dinsosul suculent. Se circumscrie sub toateaspectele metanarativul vieþii unei întregiepoci, eliminându-se indicarea lunii,sãptãmânii sau a zilei aproape în totalitate,menþionându-se periodicitatea anualã,precizatã în unele consemnãri, efectulfiind de fluidizare a relatãrilor. Aflãmîntr-un loc despre �un deceniu deexploatare intelectualã, de risipã, dedemersuri inutile care nu numai cã m-auplafonat social, dar mi-au ºi insinuatîndoiala asupra utilitãþii a ceea ce fac.Dezamãgit, amân uneori sã þin cu


regularitate chiar ºi acest jurnal devenit«fãrã datã». Dar «personajele» care-lasalteazã, oferindu-ºi serviciile, nu-l potlãsa indiferent, cronicarul fiind�scrisornicul� lor desãvârºit: �Procedezca un istoric, interesat de cronologia unormanifestãri ºi opinii. Nu expropriez, nicinu împroprietãresc. Redau, împrospãtez,sunt apoi destul de generos, cãci nu refuzstatutul de «personaje» celor dinimediata mea vecinãtate�. Putem spunecã acest roman de moravuri (grele ºiuºoare) a fost scris în colaborare cu suitade personaje care ºi-au jucat rolul vieþiilor, ele fiind cele care ºi-au dictatpovestea. �Am asistat la �evenimente�,dar ºi la multiple incidente, la etalãri demarote, la contraziceri pãtimaºe, larãbufniri de orgolii, la meschinãrii, laatacuri perverse, la treceri de la acoladeamicale de dezavuãri ºi insulte teribile, ladenigrãri ºi delaþiuni, laîmpãcãri spectaculoase�.Absolvent de filologie,cronicarul precizeazã cã nupriveºte cuvintele �ca unlexicograf ci ca un moralist�,asociindu-le mereu cufaptele, raportându-le lafapte, spunând cã �fiecarevarietate de comportament,dupã grade ºi intensitãþi,mobiliza cuvinteledicþionarului�, la modul încare ºi Arghezi le mobilizasecândva cu efecte maxime.Diaristul spune cã le folosea �alternativsau succesiv: pe cele iuþi, pe celeînþepãtoare, pe cele pietroase, pe celecãtrãnite, pe cele reci, pe celeclocotitoare, pe cele mãtãsoase, pe celeaspre, pe cele colorate, pe cele sumbre,pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe celecu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave,pe cele puturoase, pe cele nãucitoare sauîntremãtoare, pe cele jubiliante, pe celeasasine, pe cele scãpãrãtoare, pe celeopace�. Un personaj agasant, care-iprovoacã diaristului redactor numeroase�crampe intelectuale� e Gigioacã, un �insgras, fãlcos, cu fruntea îngustã, brutal,vulgar�, ajuns ºef ºi muºcând des dinpeniþa sa ca peºele dintr-o undiþã. Într-un loc sunt amintiþi �câþiva dintreconducãtorii culturali ai Bacãuluipostbelic: Labã (vestit prin ardereabibliotecii lui G.Enescu), Gulai, Muticã.Profesiunile lor: tâmplar, frizer, cizmar.

Pe primul, un mic monstru (scund, capmare, torace bombat, picioare inegale), îlcunosc din vedere�. În alt loc aflãmcâteva mostre din limbajul �uzat ºireºapat� al unui activist contemporan:�Ne preocupã faptul cã toþi tovarãºii sãlucreze bine din interiorul organului: sãcreascã rãspunderea organului�. Acelaºipersonaj hidos, �numãrul 2 în conducerealocalã, unul dintre cei mai odioºi ciocoide partid�, fãcea aceastã declaraþieiresponsabilã: �Poate sã moarã (din cauzapoluãrii n.m.) jumãtate din Bacãu,producþia (Combinatului Chimic n.m.) sãiasã!� Acelaºi ins e autorul unor alte vorbescandaloase: �N-am nevoie decompetenþi, eu am nevoie de disciplinaþi�.Cu astfel de indivizi ajunºi în funcþiidecizionale, nu e de mirare cã activitatearedactorului, cenzuratã în permanenþã,devine o sursã de unde se vor revãrsa

zilnic grijile ºi panicileintelectuale, tensiunea,disconfortul, dezamãgirile.Apar întotdeauna alteneliniºti, alte probleme încascadã, aglomerândorizontul vieþii �muncitoruluiintelectual�, perspectivaredactorului unei reviste deculturã. �Direct, ce ecenzura am cunoscut abiacând am devenit redactorla �Ateneu�. Instituþia senumea �Direcþia Presei�.În vremea aceea (anii �60

� �70), drumul de la manuscris la foaiatipãritã era foarte lung. Un �material eracitit de 8 ori pânã la B.T. (bunul de tipar,bunul de imprimare): de redactor, ºef desecþie / redactor � ºef adjunct, redactor-ºef, secretar general de redacþie, corector(corectura I ºi II), cap limpede (revizie,contrarevizie). Pixuri de culori diferitelucrau pe text, în bine sau în rãu, dupã zelºi pricepere: eliminau «burþile»,reformulau fraze, echivalau cuvinte ºiexpresii, schimbau ordinea paragrafelor,puneau virgulele lipsã sau le scoteau pecele excedentare. Odatã ciclul încheiat,secretarul general de redacþie trãgeapatru seturi de ºpalturi: unul era trimis,cu �poºta specialã�, la Direcþia Presei dinBucureºti, unul era lãsat la Secþia dePropagandã a Comitetului Judeþean dePartid, unul era dat Direcþiei Presei lo-cale ºi unul pãstrat în redacþie. Urmaudouã-trei zile de aºteptare a

47Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

«observaþiilor», pe care, dupã consultãriîncruciºate, le cumulau ºi ni le transmiteaucei de la cenzura localã, principalul «in-terlocutor». Cine n-a fãcut, atunci, partedintr-o redacþie, nu-ºi poate închipuitensiunea din momentul comunicãrii lor:venea secretarul general al redacþiei ºi,luând paginile la rând, zicea: «Asta merge,asta se scoate, asta se amânã, din astase taie». Parcã aud ºi acum sughiþurilenervoase ale lui George Bãlãiþã ºiprotestele urmate de retractãri ale luiVlad Sorianu, parcã vãd scãrpinãturilealergice, în creºtet ale lui Mihail Sabin,mirãrile candide ale lui Sergiu Adam,dublate de regrete, sau înfierbântãrile întrepte ale lui Radu Cârneci, redactorul-ºef. Fiecare dintre noi era ofuscat ºiofensat, fiecare mustãcea ori înjura, dupãcum îi era firea. Un articol «scos» sau opoezie «scoasã» modifica structura uneipagini sau a mai multora ºi întârziauapariþia numãrului. Munca trebuia reluatã:iarãºi cãutat materialul, iarãºi cules, iarãºicorecturã, iarãºi revizie, iarãºi caplimpede, iarãºi Partid, iarãºi DirecþiaPresei�. Cam acesta era comunismul decazarmã din �fabuloasa epocã de aur�,în care se înmulþiserã �bârfitorii,intriganþii, ºoptitorii, turnãtorii�. Iatã o altãconsemnare din faza târzie a sistemului,în care cenzura devenise generalizatã,extinsã asupra întregii societãþi: �Darregimul de cazarmã este impus ºi înlocuinþe: de Sfântul Dumitru (26octombrie 1988), lumina ne-a fost �luatã�de cel puþin ºase ori. N-am, ales nimicdin dupã-amiazã ºi searã. Nu se poateciti, nu se poate asculta radio, nu se poateprivi la televizor, nu se poate face oplimbare. Strãzile erau luminate doar delunã ºi stele�. Între timp la înmormântareaunui nomenclaturist local �au fost depuse150 coroane, fiecare a câte 2000 de lei.În fabrici, cei obligaþi sã contribuie laachitarea lor au mârâit�. Cevaasemãnãtor s-a petrecut ºi cu funeraliileunui director de IAS, care �au luatproporþiile de «mare eveniment» dra-matic, depunându-se 170 de coroane ºitot pe atâtea anunþuri publicitare�. Înaceeaºi perioadã �încrederea autoritãþilore dublatã însã (lucru care nu se vede) desuspiciune. Pe lângã sutele de activiºti,au fost trimise «pe teren» grupe desecuriºti ºi miliþieni în civil (dar înarmaþi)sã asculte ce zice populaþia, sã descopere«înscrisurile duºmãnoase» ºi am aflat de

la Ticã Cincu) sã intervinã «acolo undesituaþia o cere». Locotenent � colonel înmiliþia economicã, Ticã se teme de oizbucnire de revoltã a populaþiei: �Cândare sã puhoiascã odatã, nu se ºtie ce aresã se întâmple�. �Puhoirea� avea sã seîntâmple nu peste mult timp, abia prinDecembrie 1989. Dar în afarã deconfruntãrile dure cu ideologia comunistãºi sistemul generalizat al cenzurii impuse,diaristul se luptã ºi cu o acutã crizã deidentitate profesionalã, cu devenirea saspiritualã, mãcinat de îndoieli ºinesiguranþã în acest climat politic ºi cul-tural ostil. �Ce notãm în �jurnal�? (spuneîntr-un loc). Fireºte �viaþa, ºi mai puþinlecturile, pe care le valorificãm ºialtminteri: cronici, recenzii, articole. Euîmi înregistrez ºocurile, temerile,coºmarurile, întristãrile, enervãrile (ºifoarte rar, bucuriile)�. Care sunt acelebucurii atât de rare? �Libertateainterioarã: a gândi ceea ce vrei sãgândeºti�. Iatã ºi câteva destãinuri denaturã profesionalã: �Scriu aproape dedouãzeci de ani ºi încã am probleme devocabular. Cuvântul nu-mi vine sub�condei� imediat, fraza nu ia de primadatã o turnurã definitivã. Ezit în faþaformei chiar înainte de a nota întreggândul. Þes ºi destram. Puþinãtatearealizãrilor mele îºi are aici una din cauze.Aº fi fost mai productiv, oare, într-un altdomeniu? Ceea ce ºtiu e însã cã, la mine,datoria de a scrie este dintre cele maivechi. N-aº putea renunþa la ea fãrã sãmã doarã decompensarea. Am avut, epi-sodic, funcþii administrative dintre celemai înalte într-un judeþ. Totuºi nici ceamai reuºitã �acþiune culturalã� nu mi-adat satisfacþia pe care mi-o dã reuºita uneicronici sau a unui articol�. Jurnalul epresãrat ºi cu notaþii ale unei atenteintrospecþii: �Caut seninul, liniºtea, paceasufleteascã, binele�, sau: �1 ianuarie eziua în care îmi cercetez adâncurile dinmine, ziua în care mã gândesc mai intensla viitor�. Iatã ºi câteva schiþe deautoportret: �suprafaþã calmã, interioragitat: �Mult a pribegit sufletul meu�.ªtiind foarte bine cã �arendaºii de partiddispreþuiesc slugile, le dã peste botimediat ce formuleazã o cerere�,constatã cã mai presus de orice el este�om de spirit ºi nu de epoleþi�. Cea maimare bucurie o are de la cãrþi: de la lecturalor, ca ºi de la scrierea lor. �Dacã ar fi sãrecapitulez, biblioteca a fost cupola celor


mai multe dintre evenimentele mele. Aºputea sã descriu sãlile de lecturã, silueteleunora dintre cei ce le frecventau. Aºputea sã evoc, în ciuda timpului trecut,reveriile în marginea cãrþilor citite�. Lafel cum þãranii ºi, în general, oameniisimpli �se zidesc în lucruri� redactorul,scriitorul, lectorul de profesie se zideºteîn cãrþi, acesta fiind paradisul sãu. �Scriupentru autor ºi pentru cititor, deopotrivã.Mã simt obligat sã-i dovedesc ºi unuia ºiceluilalt cã mã pricep sã vãd ce e încarte. Deºi nu exclud viitoare împiedicãri,risc sã afirm (aici ºi numai aici) cã mãsimt din ce în ce mai stãpân pe meserie!�Ca nimeni altul el ºtie cã �pofta de a scrie�trebuie întreþinutã constant�, declarând încâteva momente faste: �simt ca pe unmare dar, ca pe o favoare a sorþii,fericirea de a sta la masa de scris ºi de agândi la tot felul de lucruri�. Personajulnarator din aceste pagini pline de viaþã,având la început �complexul omului fãrãcãrþi�, face aceste observaþii juste ºipertinente: �Degeaba publicam lunã delunã în revistã ºi, uneori, sãptãmânã desãptãmânã în gazetã, fãrã cãrþi nu eramconsiderat scriitor, deºi, într-o definiþie mailargã, acest atribut e dat de stil, nu decantitatea de hârtie tipãritã. În epocã, titlulde scriitor avea o certã valoare socialã ºipoliticã, de care se ºi abuza. Am vãzutdestui fãrã vreo meserie, care nu ºtiauce-i munca, locuiþi în interiorul lor demoftangii, mâncând cozonac datoritãrevendicãrii de la breaslã. Coexistenþa n-a fost uºoarã. N-am invidiat pe nici unul,dar prezenþa lor, mai ales, a celorinfatuaþi, îmi provoca vigilenþã.Cunoscându-le precaritatea mijloacelor,câtorva ºi vacuitatea, i-am ascultat ori decâte ori dãdeau spectacole sur place, înredacþie, ºi i-am citit fãrã afinitate,detaºat, sceptic, iar acasã, cronicarautorizat doar de propria-mi conºtiinþã, le-am consemnat imposturile în pagini careluau de la sine forma de anecdote�. Înacest diarist pasionat se distinge înpermanenþã o foarte puternicã ºi vieconºtiinþã criticã ºi civicã. Observatorulneutru, imparþial în toate manifestãrilesale, îºi exercitã raþiunea ºi luciditatea,toleranþa ºi mai ales vocaþia unui puternicspirit de observaþie civicã. Iatã cum îºidescrie interiorul spiritual acest personaj� diarist rarisim, unul de mare clasã. �Mi-am anchetat fãrã ezitãri conºtiinþa. Amreconstituit amintiri reverii, aspiraþii,

zbateri: mi-am contabilizat lipsurile,naivitãþile, greºelile: mi-am expusîndoielile, nemulþumirile, decepþiile; amvorbit despre frustãri, ratãri, eºecuri,despre zidiri ºi surpãri interioare; amnotat înãlþimi (atât cât am putut urca eu)ºi prãpãstii de gând. În rezumat, amfãcut medicinã ºi arheologie sufleteascã;am fãcut ceea ce face orice diarist. Con-sider confesiunea un act igienic, un actsalutar, un act de curaj.� Ceea ce oferãacest roman autobiografic polifonic înfiecare paginã a sa, este tocmai acestcuraj al introspecþiei ºi o inepuizabilãmoralitate. �Moralitatea este un modde a acþiona, ºi nu un anumitrepertoriu de alegeri. Plãcereamoralã în artã ºi serviciul moral pecare îl îndeplineºte arta constau însatisfacþia inteligentã a conºtiinþei�,argumenteazã Susan Sontag vorbind�Despre stil�. Tocmai �satisfacþiainteligentã a conºtiinþei� a fost ºi este stilulprofesional ºi de viaþã a celui care arealizat acest incitant jurnal de viaþã ºide idei, presãrat cu personaje de toatefelurile, pigmentat cu numeroase fapteºi întâmplãri adevãrate, unele chiardramatice ºi tragice. ªi nici nu avea cumsã fie altfel, de vreme ce, ne asigurãmemorialistul: �nimic din cartea meanu se bazeazã pe «amintiri». Tot ce eîn ea a fost notat �la cald, are sigiliulzilei, uneori ºi al clipei. În concluzie,eu nu emit judecãþi retrospective despre«epocã» (am sancþionat-o în numeroasenote), ci o înfãþiºez în ceea ce avea spe-cific (începând cu limbajul prin oameni,mentalitãþi, lucruri�. Un personajsuculent, surprins în evoluþia sa foartecontorsionatã, e Gigioacã, a cãruimentalitate de parvenit ºi-o exprimãastfel: �Trebuie sã-i hoþomãnim ºi sã nevedem de-ale noastre. Suntem activi,suntem activi. Ce mã-sa! Nu-i aºa, neaTiti!�. Iatã cum, cu inºi de teapa luiGigioacã s-a tot lãþit hoþomãnia înRomânia, devenind dupã anii �90 unsport naþional. Prima carte despre careaminteam la începutul acestor rânduri senumeºte �Provinciale �Fragmentarium (1975-1989)� ,apãrutã la Editura Babel Bacãu în 2012,din care am extras cele prezentate maisus, a doua carte se numeºte �Stãpânireade sine � Miscelaneu�, tipãritã la EdituraAteneul Scriitorilor Bacãu în 2010, iarautorul lor e Constantin Cãlin.

49Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

INTARSIIDaniela-Olguþa Iordache

ROSTUL FEMININ:UN TULNIC CU PORUMBEI

Denisa Popescu ºtie sã trãiascã în venapoeziei hrãnindu-se cu sângele sentimentelor,expresiilor poetice, rimelor de-a gata,atitudinilor studiate, vechi sau noi, ºi e crudãîn iubire ca un vampir.

Din aceastã hranã poeticã închegatã, eareuºeºte sã scoatã la ivealã mãrunte nuanþesurprinzãtoare ºi mici fiorisenzuali.

Iat-o legând trei lucruri dinzona de puritate: icoana, zãpadaºi pruncul, cu liantul cuvântului�candoare�: �Nu mã maiîmpotrivesc,/ E prima meaninsoare-adevãratã./ O vãd cumn-am mai vãzut-o:/ Volburã,volburã, volburã/ ªi nesfârºitãcandoare,/ O icoanã care-nvaþãsã meargã-n picioare.�

În tehnica poeticã proprie,tradusã în emoþie nesuprave-gheatã, Denisa Popescu aºazãtema ei favoritã, rostulfeminin, ca pe o ofrandã pe un mic altarpersonalizat, lângã dragostea cea mare.

Oricât ar pãrea de ciudat, poeta descindedin Blânda zeiþã izvorâtoare de mir ºi rosturieterne, deºi împrumutã o atitudine încruntatãde luptãtoare modernã, ofuscatã de toateagresiunile lumii.

Se simte aici nuanþa tensiunii dintre poezie,o traducere a divinului în vorbe, ºi nevoiafãpturii de a devora sau, ºi mai dur, de a ignoraºi de a pãrãsi efuziunea în drumul cãtre altceva.Persistã în atitudinea aceasta ºi blagianã �lu-mina dintâi�, �însetatã adânc de viaþã� dar ºieminescianã ºi romanticã �umbra� sfârtecatã/asasinatã ºi devenitã o efigie a morþii.

�Ce pribegie s-a lipit/ De sfârcul meu neliniºtit? / ªicine înoatã în steaua lui/ La asfinþit?/ Sã fie sfârcul o zânã?/Ori poate o doicã bãtrânã/ Care dã lapte pe îndelete,/ Caredescântã de somn ºi de sete?(�)/ Þiuie umbra:/ O baiaderãcu buric rãsfãþat ºi peltic,/ ªi-n umbra aceea,/ Despicatãmã-ntind/ Ca-ntr-un dric.�

(�Exprimãri pãtimaºe�, Denisa Popescu)

Interesantã mi se pare enigmaapartenenþei feminine la sursa laptelui uni-versal, pânã acum ignoratã ºi care continuã sãrãmânã o cale ascunsã, numai pentru iniþiaþi.

Deºi esenþialã, femeia (ca ºi viaþa) rãmâneignorantã de sine ºi, de aceea, pe dreptcuvânt, de neînþeles; poetic spus, �un tulnic

cu porumbei�, disperaþi sãiasã din trup sub formã delacrimi. Poeta se luptã cu acestneînþeles: �Pânã la subþioarã,/Sunt mãri adânci de înotat,/Credinþe de spulberat,/Oameni de înþeles,/ Sufleterãsucite de dres./ Niciodatã înviaþa aceasta./ Niciodatã.�

În iubirea ei astfelconfesata, Denisa Popescu nuse lasã copleºitã de�înfricoºãrile� celuilalt sau de�nefericirea asta a ta �� cidevine o analistã lucidã, de aiciºi neobiºnuita �cruzime� de

care dã dovadã.Prefaþându-i placheta, Varujan

Vosganian observã, la rândul sãu, cã, pe lângãneîmplinirea iubirii ei pentru �jumãtatea-iinfinitã�, �existã în aceastã poezie, maidegrabã energeticã decât materialã, o anumitãcruzime.�

Iubirea mai este nu numai o �zvârcolire�ci ºi �o cãdere din minte�. Ea ascunde�singurãtãþi silvestre� deoarece �DoamnaOase Mici� este de fapt o elegie cu imaginimai mult ori mai puþin originale, traduse însãîntr-o cheie proprie, a �femeii pãdure�:



COMORI IGNORATE

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Viaþa multã vreme, comori ignorate iesla ivealã din arhive în ultima vreme, princompetenþa, talentul ºi rãbdarea unorarheologi ai hârtiilor prãfuite, cum esteConstanþa Vintilã-Ghiþulescu. Între cãrþilesale, care aduc la luminã viaþa româneascãa secolelor al XIX-lea ºi XX, publicate înseria Istorie. Societate. Civilizaþie, aEditurii Humanitas, Evgheniþi, ciocoi, mojicia fost reeditatã, ceea ce indicãun succes neaºteptat, dat fiindpresupusa indiferenþã apublicului. Drept este cã ºititlul (ºi subtitlul: Despreobrazele primei modernitãþiromâneºti, 1750-1860) estepitoresc ºi atrage, dupã cumpitoresc sunã diverse titluri decapitale ºi subcapitale:Filotimie ºi slugãrnicie,Marghioale ºi marghiolii,Musiu ªarlã ºi Madama, Dela Lina þiganca la MadameHélène: despre slugile particulare, Tiraniamenajului, º.a.m.d.

Documentele oficiale sau particularedin arhive, din biblioteci, presa vremii,studiile de specialitate din voluminoasa ºidiversificata bibliografie studiatãrecompun, graþie talentului cu care suntvalorificate ºtiinþific (ºi în acelaºi timpliterar) o lume care traverseazã opintit, cureculuri ºi salturi mici, ori târâº-grãpiº,vremuri de schimbare. Deºi aflatã ladistanþã de 3-2 secole de a noastrã, cea deazi, societatea româneascã a pãstrat în moduimitor niºte constante psihosociale. ªidacã ar fi sã coroborãm informaþiile cu altecãrþi cu caracter istoriografic dintre celecomentate în prezenta rubricã, am observacã ºi mãrturii din epoca brâncoveneascã,ºi faptele din Istoria României în dateconfirmã fenomenul pentru tot trecutulnostru de când se cunosc formaþiunilestatale româneºti.

Din abundenþa de informaþii conþinuteîn istoria socialã ºi psihosocialã aConstanþei Vintilã-Ghiþulescu cele maifrapante dintre lucrurile care rãmân actualeºi azi (cu o întrerupere în jumãtatea desecol a regimului comunist) privesc clasa(redusã numeric, dar decidentã) celorbogaþi, mai precis oligarhia, �evgheniþii�.Bogaþi cu trecut secular, cu neamuri

pomenite de cronicari, saubogaþi de datã recentã (saufoarte recentã), ciocoi adicã,aceºtia au, de-a lungulsutelor de ani, acelaºicomportament, ºi anumeunul conservator, egoist,duplicitar, ostil progresului,corupt ºi rapace.

Douã caracteristicidominã în profilul lor(i)moral, vanitatea extremãºi lãcomia maladivã, dublatede ostentaþie, dispreþ pentru

tot ce este diferit ºi interesul propriu puspe primul plan în orice acþiune.

Deºi tot în aceastã rubricã am recenzatmemorii ale unor persoane din aristocraþia(mai mult sau mai puþin autenticã)româneascã, în care secolul al XIX-lea ºiînceputul secolului XX au adus în mod certo anume calitate intelectualã, moralã(relativã) ºi comportamentalã, adicãbiblioteci, educaþie, maniere, patriotism,eleganþã ºi discreþie, trebuie reflectat asuprafaptului cã memorialistica este inevitabilsubiectivã, spre deosebire de documente.Adevãrul este probabil undeva la mijloc sau,poate, dupã 1860 moravurile s-au maiameliorat, datoritã educaþiei, influenþeloroccidentale ºi schimbãrii de generaþii. Iardupã 1990 noii îmbogãþiþi, de obârºie delocînaltã, au reluat procesul de la zero, ºi vafi nevoie de alte trei sute de ani pentru caurmaºii lor, ai �ciocoilor� ºi �mojicilor�abia sãltaþi acum, sã se ºlefuiascã.

51Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Cum aratã �evgheniþii� de la 1750-1860? Dupã un veac de adaptare la regimulfanariot (dar în care nu s-au estompat nicinãravurile anterioare) observatoriicontemporani lor �au fost foarte frapaþi decomportamentul lor: slugãrnicie ºi ipocriziefaþã de domnul fanariot sau faþã de oricarealtã persoanã cu oarecare autoritate,suspiciune faþã de orice strãin, orgoliu,infatuare, mândrie nemãrginitã faþã deceilalþi membri ai elitei sociale, autoritateºi grosolãnie faþã de cei mici�.

Ceva, dupã cum se vede, foarte ac-tual, mai puþin blazonul.

Stãpâni pe toate resursele þãrilorromâne, boierii sunt nemãsurat de bogaþi,dar niciodatã destul, dupã pãrerea lor.

Demnitatea personalã nu existã. Existãnumai duplicitatea abjectã, egoismul feroceºi nimic nu se poate dezvolta din cauzaacestei oligarhii distructive ºi a clienteleisale omnipare.

Iatã mãrturia secretarului Alexandred�Hauterive:

�Cât despre aceºti boieri, atât de umilicând stau în picioare ºi cu capul gol înfaþa domnului ºi care tremurã când vorbesccu Mãria Sa Vodã, îºi bat joc de el în sinealor ºi, când ies de la Curte, spun felul lorde a gândi unor persoane care îl vor repetadomnului; zisul domn se teme mai mult deei decât este temut «de aceºtia». Îi plãteºteca sã tacã, acordã dregãtorii tuturor celorce nu-i stau la inimã ºi niºte lefuriprietenilor, care ar muri de foame dacãn-ar avea putinþa sã-l fure, când nu le oferãchiar el mijlocul de a «putea» furaMoldova.� Aceste purtãri consemnate ded�Hauterive, confirmate ºi de alþiobservatori, se regãsesc încomportamentul aristocraþiei. Sfidareaputerii are loc în orice moment. Pentru aimpune o mãsurã, domnul are nevoie deacordul ei ºi, mai ales, de bunãvoinþa ei.Marii boieri, dregãtori în aparatul de stat,trebuie sã fie «rugaþi» pentru a duce la bunsfârºit o atribuþie, trebuie împinºi de laspate. Pitace domneºti peste pitacedomneºti le cer la infinit sã vinã la slujbã,sã ia seama la atribuþiile dregãtoriei, nunumai la foloasele ei. Încercãrile de reformãale lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782)n-au avut sorþi de izbândã din cauzã cã ceiîn mãsurã sã le punã în aplicare mai întâis-au împotrivit, nu pe faþã, ci prindelãsare.�

Eficienþi numai în propriul interes,evghiniþii ºi ciocoii crescuþi pe lângã ei, cu

toþii neinstruiþi, grosolani, înapoiaþi, au înschimb obsesia de a epata nu doar prinmãrimea inelelor, a bãrbilor ºi cãciulilor,ci ºi prin titluri, decoraþii, diplome pentrumerite iluzorii. Domnii le distribuie fãrãeconomie, astfel încât prin exces, ele sedevalorizeazã de la sine Puterile strãineservite de slugãrnicia evgheniþilor adaugãºi ele risipa de false valori.

�Când mai toþi marii boieri deþinaceleaºi decoraþii, cordoane, diplome, cumse mai putea stabili o ierarhie a valorilor?Unele dintre ele reflectã fidelitatea faþã deo putere sau alta, iar atunci când pe pieptulaceluiaºi boier sunt etalate ºi cruceaSfântului Vladimir, ºi ordinul �Niºan-iIftihar� întrebarea fireascã se leagã deloialitatea faþã de un regim sau altul.�

ªi acum, dar la final de mandat,preºedinþii împart decoraþii, dar ele nu semai afiºeazã. În schimb doctorateledistribuite în acelaºi spirit de universitãþi,împreunã cu titlurile de �Doctor HonorisCausa� înlocuiesc cu succes milosteniilevanitãþii.

Dar istoria merge înainte, ajung ºi laboierii ºi ciocoii români alte modele, copiiilor, crescuþi în delãsare, de slugi�ticãloase�, sunt mai educaþi deguvernante, apoi pleacã la studii ºi se întorcschimbaþi. ªi cu voinþã de schimbare. Eiau revelaþia corupþiei ºi înapoierii cultivatede pãrinþii ºi bunicii lor ºi vor, cum sespune acum �o þarã ca afarã�. Greu defãcut! Bãtrânii �ruginiþi� au puterea ºisufocã orice încercare de ridicare a uneiclase mijlocii întreprinzãtoare,independente, productive ºi inovatoare.Tinerii sunt detestaþi, ironizaþi, pedepsiþi,alungaþi, ca sã nu fure cumva viitorul...Împiedicaþi sã profeseze, cãci munca e odezonoare în mentalitatea boierimii cufumuri.

Aºa cã dupã 1848 mai e nevoie de ogeneraþie de formare a unei burghezii ºi decopiii acelor tineri a cãror miºcare eºuasepentru cã încã nu formaserã o masãcriticã, pentru cã evgheniþii ºi ciocoii sãfie treptat neutralizaþi sau eliminaþi biologic.�Mojicii�, sãracii, îºi pãstreazã condiþia încãmultã vreme, dar nu ei fac istoria, ei doaro îndurã, cu resemnare sau fãrã conºtiinþacã pot schimba ceva.

Fiecare capitol din careta ConstanþeiVintilã Ghiþulescu poate sta la baza alteisau altor cãrþi. Oricum, volumul deschidefoarte multe teme de comparaþie, reflecþieºi analizã.


Dumitru Velea

PORTRET

REÎNTÂLNIRESUB �ETERN-SIGILATUL CHEPENG�

Într-o bunã zi, pe coridorul Facultãþii deFilologie a Universitãþii din Craiova, din faþasecretariatului, apare Eugen Negrici, asistentpe atunci, însoþit de un tânãr înalt, dar cupuþin trecând de umãrul acestuia, cu faþãrotundã ºi o rãsfãþatã podoabã capilarã.Primul, destul de degajat ºi zâmbitor, fiindcãvenea la cursul de literaturã clasicã al lui Al.Piru, decanul facultãþii ºi cel care îi dãdusedoctoratul; al doilea, volubil ºi explozibil caprimãvara acelui an, 1972, încercând parcãintonaþiile unei muzici a bucuriei. Fiecareavea în mânã câte o cãrticicã. Noi, studenþiidin anul al treilea, ne grãbiserãm sã neocupãm locuri în amfiteatrul de lângã secre-tariat, fiindcã la cursurile Profesorului Piruveneau din oraº o mulþime de profesori, foºtistudenþi de ai sãi, plus asistenþii,conferenþiarii ºi profesorii noºtri. Pusesemun caiet pe scaun ºi ieºisem pe coridor. Piruîntotdeauna mã bãtea pãrinteºte pe umãr ºimã întreba sec: Ce faci?, fiindcã mã apreciacãci publicam în Ramuri ºi eram în planuleditorial pe anul �72 cu volumul Lucifera laCartea Româneascã. Negrici se opreºte ºine face cunoºtinþã: Poetul Ion Pachia-Tatomirescu! A debutat cu volumul Muntela Editura Eminescu. Îi spune cã ºi eu amun volum în curs de apariþie la CarteaRomâneascã. Ion Pachia se scuzã cã nupoate sã-mi ofere o carte, cãci nu mai aveadecât una pe care deja scrisese dedicaþiapentru profesorul Piru (o alta, o dãduse luiNegrici). Piru iese din Secretariat, salutãsobru ºirul de pe coridor, partea de cursanþice-l aºtepta ºi care, acum, se strângea spreuºa amfiteatrului, ºi se opreºte la Negrici.Ion Pachia îi este prezentat ºi-i înmâneazãcartea. Negrici îi spune: Streinu a scrisdespre el, în Luceafãrul...! Profesorul faceochii mari ºi zice: Sã vedem...! ºi-l bate peumãr. Intrãm în sala de curs. Profesorulpredã Scrisoarea I de Eminescu. Dupã,ieºim. ªi unul ºi altul tulburaþi de prelegereaProfesorului: cunoscutelor trimiteri sprefilosofia indianã acesta le relevase rãdãcini

în substraturile noastre. Este de reþinut ce aspus Piru � mi-a zis Ion Pachia la despãrþire�, o sã mã scufund în Dacia preistoricã...!ªi aºa a fãcut.

Eu m-am dus în sala de lecturã ºi amsolicitat colecþia revistei Luceafãrul ºi înnumãrul 11 (225) din 18 martie 1967, gãsescscris, la rubrica lui Vladimir Streinu, Distinguo,de pe prima paginã, cu continuare într-aºaptea, sub simbolic-primãvãraticul titlu,Ghiocei: �...Unul este Ion Pachia-Tatomirescu(...) E desigur un ghiocel, nu pentru cã n-ammai auzit de numele lui, ci fiindcã se aruncã îndiscursul liric fãrã reþinere, încredinþându-seasocierii libere a cuvintelor ºi unei inspiraþiidespletite�.

ªi ca un fãcut, de atunci nu ne-am maiîntâlnit, însã am reþinut acele însemnecategorice fãcute de criticul Vladimir Streinudespre poet. Ion Pachia-Tatomirescu eraoriginar din Tatomireºti de Dolj, se nãscusela 16 februarie 1947, ºi debutase editorial la25 de ani. S-a mutat la Timiºoara ca profesor,iar ca scriitor a devenit o voce puternicã, dereferinþã, deseori contestatã de unii care arvroi sã mute muntele ce le stã în cale. ªi, maiales, sã-i schimbe înfãþiºarea ºi numele. L-amurmãrit de la distanþã, considerându-l prieten,dar fãrã sã mã aplec analitic ºi sintetic asupraoperei sale, care este extrem de întinsã,complexã ºi profundã. Un ºir de peste 40 decãrþi ale unui poet, prozator, teoretician, criticºi istoric literar, cercetãtor al civilizaþiilor,religiilor, lingvist, publicist ºi editor - toateacestea impunând ºi implicând o aprofundareºi, în consecinþã, o dezbatere întemeietoarede care atâta nevoie are cultura noastrã. Dela debutul editorial, din 1972, cu volumulMunte ºi pânã în prezent, 2017, la carteaDe-a fotonii... � ciclul �limitelor tragic-existenþiale�, Etern-sigilatul chepeng dincapul de la scara care duce-n al zecelea cer,a trecut o jumãtate de veac ºi ceva, 55 de ani,timp în care o operã s-a constituit ºi poatesingurã sã strãluceascã ºi sã se miºte peelipsa sa cosmicã. De la naºterea poetului ºi

53Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

pânã acum s-au sãvârºit 70 de ocoluri alesoarelui...! O viaþã cât o considera psalmistulDavid...! Însã o viaþã care trebuie sã-ºiadauge cerc dupã cerc pentru întemeiere, nudoar de sine, ci ºi pentru sine, adicã pentrunoi ºi cultura românã. Opera sa esteîntemeietoare...! O apariþie cu atât mainecesarã cu cât cultura noastrã este supusãunui proces lent al acþiunilor corozive, ce vorsã o împingã în zona precaritãþilor ºidesfiinþãrii.

Sã revin asupra numelui ºi a câtorvadeterminante din miºcarea spiritului: Elsemneazã Ion Pachia-Tatomirescu ºi încorespondenþã adaugã, Dac-Pandur, tot dela Piramida Extraplatã. Se ºtie, plecând dela Geneza din Cartea Cãrþilor, când omulprimeºte sarcina sã numeascã tot ceea ce vedeºi înþelege, sau de la Socrate, din platonianuldialog, Cratylos, cã numele este dãtãtor defiinþã, altfel spus, întemeietor de fiinþã.Tatomirescu adãugat înseamnã cã Pachia aavut conºtiinþa acestei întemeieri, luând cusine, în nume, o comunitate, cã se ºtie, de laînceput, ca reprezentant al acesteia. Deci,opera sa nu-i aparþine, ea este a uneicomunitãþi, a unui popor, estetranssubiectivã. În ea se aflã o comunitate ºiun ºir de generaþii dupã generaþii. Nu poate fiînþeleasã decât cu metode dialectice,teologice ºi psihanalitice. Un scriitor ceîntemeiazã o lume trebuie sã aibã în spate olume ce îl obligã la aceasta. Un popor mare, întermeni hegelieni, un popor universal valabilîn istorie. ªi acest lucru se petrece dupãmersul ºi acþiunea spiritului, dupã etapeleacestuia în dezvoltarea conºtiinþei în luminalibertãþii. În istorie asemenea popoare, dupãPrinþul Filosofilor, au fost grecii, romanii,popoarele germanice ºi, posibil dupã el ºiEminescu, popoarele slave. Care este poporulºi ce s-a petrecut cu el, care acþioneazãîntemeietor în operele creatorilor români?Pelasgii cu toate neamurile lor, numite pereligii, de la daci la traci, din peninsulaBalcanicã, întinse cu ramificaþiile lor aproapede la Baltica pânã la Marea Moartã. Opera luiEminescu se ridicã de pe acest platou. Unplatou tragic. În piesa sa Decebal seconfruntã Traian cu Decebal, douã forþeistorice, douã popoare universal valabile înistorie, îndreptãþite amândouã la fiinþare înmod absolut. ªi Decebal este înfrânt. �Un zidai avut în faþa popoarelor migratoare, ºi l-aidistrus� � îi zice acesta lui Traian. ªi maideparte, Dochia triumfãtorului Imperator:�Deasupra giulgiului tãu spânzur-o coroanã,/Deasupra morþii tale o istorie,/ Istoria Dacieiviitoare scumpe...� (M. Eminescu, Opere, VIII,Decebal, Editura Academiei Române,Bucureºti, 1988, p. 49). Ca într-o tragedie �cãci tragedie este �, partea învinsã triumfã

ideatic, ca spirit. De aceea piesa se cheamãDecebal ºi nu �Traian�. Poporul pelasg a fostînvins de romani, dar el triumfã ca spirit ºicreaþie a acestuia în istorie. Aceasta este tezaeminescianã pe care ºi-o adjudecã ºi IonPachia-Tatomirescu. În rezumare ºisimplificare: desfãºurarea operei sale, pulsaþialuminoasã a ei o spune, de aceea adaugã el lasemnãturã Dac-Pandur, tot de la PiramidaExtraplatã. Dac-Pandur este o evidenþierea dezvoltãrii în istorie a spiritului, adeterminantei de luptãtor învins ºi triumfãtor,Piramida Extraplatã este o trimitere sprecomplexitatea spiritului în cadrul acestuipopor, asemãnãtor fazei sale de cunoaºtereºi înþelepciune din constituþia poporuluiEgipetului antic, iar tot vorbeºte de oasemãnare originarã, de o anume rezistenþãºi prezenþã în istorie.

Ion Pachia-Tatomirescu îºi dãdoctoratul, la Universitatea Lucian Blaga dinSibiu, cu teza Generaþia resurecþiei poeticedin 1965-1970. O cercetare din care deduce,ca semn distinctiv al acestei resurecþii poetice(ºi culturale) paradoxismul. Lãrgind ºiabstractizând, creaþia noastrã s-ar situa peun asemenea semn, sã-i zicem, alparadoxismului tragic. Adicã în desfãºuraredramaticã. Se ºtie cã pentru a ieºi din paradoxtrebuie o situare la un alt nivel, o metateorie.Astfel ºi cultura noastrã, pentru a se lua înstãpânire cu miºcarea spiritului cu tot, arenevoie de a conºtientiza paradoxismul ºi dea-l depãºi pe un alt nivel al realizãrii ºi fiinþãriide sine. Unii creatori, precum Eminescu, Blagasau Noica au împlinit-o, au reuºit sã toarcãdin fuior, urmãrind toate cele trei elemente,pe rând ºi în acelaºi timp, ºi fuiorul, ºi firul, ºitorsul, spre o conºtiinþã a fiinþei noastre, învorbele ultimului, mai bunã, spre sentimentulromânesc al fiinþei. Pentru a lumina acestextrem de complex fenomen al zbaterii în para-dox ºi al încercãrilor singulare de ieºire din el,Ion Pachia Tatomirescu dã seamã asupracreaþiilor unor serii de scriitori contemporaniîn trei masive opuri, Pagini de istorie literarãvalahã de mâine � vol. I, de 608 pagini B-5.vol. II, de 616, ºi vol. III, de 632 de pagini �,Editura Waldpress, Timiºoara, 2014 (I), 2015(II ºi III).

Volumul De-a fotonii... � ciclul �limitelortragic-existenþiale�, Etern-sigilatulchepeng din capul de la scara care duce-nal zecelea cer � încearcã ieºirea din paradoxultragic, propunând o deschidere acolo undegândirea este constrânsã sã treacã de fazeleintelectului abstract, paradoxale, ºi sã se ia înstãpânire ca raþiune întemeietoare de realitatepoematicã. La nivelul constitutiv al acesteia,în dramatica situaþie ºi în depãºirea ei, se aflãdouã forþe în zbatere ºi miºcare continuã, unaobiectivã, poemul, ºi alta subiectivã, eroul


liric al poemului, ambele îndurândinconfortabila stare a �limitelor tragice� lanivel omenesc ºi transcendental-cosmic. Cumsã dai realitate poematicã, determinatãconcret, când totul se situeazã dincolo deexperienþã, în cuvintele poetului, în alnouãlea cer, sub picioarele lui Dumnezeu?Sã ne amintim ce efort uriaº a trebuit sã facãDante pentru a scrie cânturile Paradisului,sã descrie pe patru niveluri un traseu dereîntoarcere a omului la Sine ºi Creator, fãrãsã mai aibã posibilitatea sã vadã lumeaprãbuºitã, a simþurilor ºi intelectului, ci doarpriveliºtea iubirii ºi fiinþei!?

Îi rãmâne poetului, care conºtientizeazãaceste limite tragice, doar ruga cãtredivinitate. �Inspiraþia despletitã� a poetului,sesizatã de la început de Vladimir Streinu ºiaproape constantã în creaþia sa, seîmpleteºte într-un singur ºuvoi al cuvintelorspre a deveni rugã. Poetul apeleazã la datelecunoaºterii omeneºti, le aduce ca mãrturiecã s-a zbãtut întru cunoaºtere sã afle cele

douã porþi de intrare ºi ieºire, izvorulfotonilor, al luminii ºi cã toate acestea nupot sã-i deschidã Etern-sigilatul chepengdin capul de la scara care duce-n alzecelea cer. Rãmâne omului ruga ºi cazna.Prin amândouã de-ar fi sã se întoarcã înstrãmoºeasca �Þarã-a-Tinereþii-fãrã-Bãtrâneþe-ºi-a-Vieþii-fãrã-Moarte, / lasingurul izvor cu scãldãtoarea fotonilor, /unde-i ºi acea livadã înaltã, cu meri ºi-otavã/ albastrã, de plai, cea din cerul de culoareanetulburatã / a ochilor tãi de-azur profund,absolut, Doamne...!�

Pe acestea douã încercãri ºi posibilitãþiale omului, ruga ºi cazna, ni le comunicã IonPachia-Tatomirescu, de sub limitele tragicepreaomeneºti, acum, la cel de-al 70 ocol alSoarelui. Este de înþeles în desfãºurareapoemelor, aici la scãldãtoarea fotonilor,numai sã ai urechile deschise ca sã poþi sãauzi îndemnul �Du-te ºi fã la fel...!�

Asta o spun la a doua întâlnire cu el,acum pe scara poemelor sale...!

Rostul feminin:un tulnic cu porumbei


�Doamna Oase Mici/ Trece pe sub zãrilesure/ Pocnind scurt ºi pâlpâind ca o pãdure./Ochii înalþi adie peste singurãtatea/ Care se-ntoarce la ea,/ Oricât de departe-ar fugi./ Seizbeºte de oasele mici/ Ca de cetatea/ Apãratãde-acum/ De soldaþi mai mult morþi decât vii./Oasele mici îi mai pot þine loc/ De inimã doar ovreme,/ ªi ea scurtã, ºi ea tulbure ca o pãdure./Firul cel mai subþire/ De fum, de durere, deaþã,/ Se va prãbuºi peste ea/ Ca o secure.�

Un alter ego al poetei e Sânziana,�neînþeleasã de ea însãºi�, singularã ºi potrivnicãiubirii fãrã s-o ºtie: �Sânziana ofteazã./ Poeziadin sufletul ei se-nnopteazã./ Nu mai e de multcopil./ E femeie,/ Are lacãte ºi nicio cheie.�

În plus, modernitatea îi mai aduce ºi otulburãtoare incertitudine, mai degrabã trufaºã:�Nu ºtiu niciodatã dacã bãrbatul meu/ Facedragoste cu mine/ Sau între noi stau, slabi ºiirizaþi,/ Umerii unei necunoscute,/ O femeie dintrecut,/ O femeie care nu s-a nãscut/ Ori poateeu însãmi,/ Germinând în letargia fiinþei/ Caflorile de fum/ În buchetul mireselor.�

Aceasta rãcealã fundamentalã se traducecând în impresia de nestatornicie, când înaceea de devoratoare, leoaica sau pantera fãrãauz în afarã, ca un soi de obosealã sau chiarde surzenie: �Nestatornicã sunt ca toatefemeile lumii,/ Atentã numai la fluierul asprual cobrelor,/ Pipãi la fel ºi dorinþã, ºiîntristarea,/ ªi umilinþa.�

�Ana Karenina e o mâna de aburi/ din

care au venit sã rupã ºacali�. Mai toate iubirileau în ele ceva solemn ºi tragic, de jertfa:�Existã întotdeauna o iubire în braþele cãreiasã te sinucizi;/ Cu gura uscatã, cu nerviilichizi,/ Cu o duioºie care te strânge de gât,/Tu ai dat tot ce-ai putut.�

Dupã Denisa Popescu, ºi bãrbatul seconfruntã cu aceeaºi ignoranþã fundamentalã,poetic spus, cu �bezna�: �Începe cu mirosul,sfârºeºte cu glezna./ Tu eºti bãrbatul, iar eusunt bezna/ În care intri gol, clarvãzãtor:/ Unulcior într-o apã adâncã./ Ulciorul se izbeºtede stâncã./ Eu simt, tu vezi./ Apele nu suntmereu ceea ce crezi.�

Metaforele utilizate nu sunt mereu noi,dar �iubita hiena� sfâºiind cu nepãsarecadavrul unei iubiri cu care nu se identificãare ceva surprinzãtor: �Ies din tine rãscolitãca o hienã./ Aºa e mereu (�)/ ªi aerul ºipolenul se clãtinã./ Nu te pot iubi./ În tine sesuferã greu,/ Sunt monºtri adânci,/ Pe carenicio mângâiere nu-i poate întoarce cufaþa(�)/ Ies din tine rãscolitã ca o hienã,/ Cudemonul în ceafã,/ Amuºinându-ºi prada.�

Poezia Denisei Popescu e un soi de ex-periment în câmpul etern al poeziei. Ea s-anãscut din rãzboiul general al poeþilor morþi ladatorie: �Poezia mea nu e numai a mea(�)/Poezia mea nu e tocmai poezie./ E-un calrãsturnat pe o câmpie/ A cãilor morþi la datorie.�

Ar mai fi de adãugat ca placheta are untitlu ciudat, cu conotaþii religioase: �roaba luiDumnezeu, Denisa� (Bucureºti, Ed. ArtCreativ, 2016).

Poate cã nu este numai o modã aceea de aprotegui dragostea profanã sub un voalreligios. Poate cã este doar o adiere neaºteptatãa sufletului nostru arhaic ºi mãnãstiresc.

55Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Magda Grigore

LIT(ER)OGRAFII

GÂNDURI, VORBE, FAPTE

Ion Bulborea* se aflã la cel de-alcincilea volum publicat, oferindu-ne recentgânduri, vorbe, fapte/ triada vieþiiîmplinite, editura Neverland, Bucureºti,2016, o carte in memoriam, închinatãfamiliei, scrie autorul: pãrinþilor Gheorgheºi Maria, fratelui meu Gicu ºi soþiei Inna.Scrisul îºi dovedeºte (ºi) aici, în primulrând, aspectul lui terapeutic, necesar ºibenefic atunci când echilibrul sufletesc esteafectat de pierderea unor fiinþe dragi.Valoarea acelui catharsis pe care Platonl-a intuit ºi l-a înscris între funcþiile artelor,în genere, îºi exercitã ºi aici influenþa. ÎnSympozion ºi în Phaidros filozoful vorbeºtepentru prima oarã despre trãirile esteticecapabile sã preschimbe durerea/ suferinþaîn bucurie ºi inspiraþie a creaþiei. Foarteadâncã este aceastã observaþie care plaseazãarta într-un demers lucid, în care esteimplicatã hotãrâtor raþiunea umanã, cu unrol protector, ceea ce îl determinã mai târziuºi pe Friedrich von Schiller sã-l completezepe anticul grec, spunând cã frumosul (ar-tistic � n.a.) elibereazã omul deconstrângerea lumii reale, mediazã întresensibil ºi raþional, înalþã omul în planulraþional din cel sensibil, eliberându-l.

Autorul Ion Bulborea nu ne oferã însão carte tristã, aºa cum poate unii cititori arcrede, lãsându-se influenþaþi de ideeaînchinãrii acestei cãrþi unor persoaneapropiate, trecute în eternitate, dimpotrivã,este o carte care îºi delecteazã cititorii prinizvorul cuvintelor care poartã în elneastâmpãrul tuturor verbelor, inteligenþaºi abilitatea observaþiei, cugetarea, umorul,dar ºi aciditatea spiritualã, taxarea criticã,ironia ºi pamfletul. Este, în esenþã, o cartede epigrame, de secvenþe lirice care seînsumeazã acestei specii, considerate

uneori pe nedrept un gen minor. Pentru cãepigramma a fost generatã, graþieingeniozitãþii minþii omeneºti, de ochiulminþii ager la judecatã, din nevoia cugetuluide a (re)ordona lumea ºi de a face curat înaspectele ei vicioase. Este, aºadar, un gende atitudine, atunci când este bine fãcut,când este fãcut de cine trebuie, de cinevacare are toate ingredientele necesare:luciditate, rigoare, elasticitate intelectualãºi ºtiinþa de a selecta cuvântul potrivit lalocul potrivit. Creaþiile lui Ion Bulboreaconþin toate aceste virtuþi care pun învaloare specia literarã pentru care a optat,ea fiind probabil genul în care poate sãexprime cel mai bine/ mai precis/ mai scurtceea ce are de transmis cititorilor sãi. Elsatirizeazã cu promptitudine realitatea pecare o cunoaºte bine, aceea în care trãieºteºi în care trãim, ceea ce justificãataºamentul firesc al lectorului faþã de uncaracter care admonesteazã moravurilevremii, care ia poziþie în faþamalformaþiilor realului bun. Confirmândo teorie mai veche, aceea cã asimilezi maimult sau mai puþin conºtientizat ºi aprobitacit rãul pe care nu-l taxezi la timp, IonBulborea vorbeºte (scrie!) atunci cândsurprinde comportamentele negative dinjurul sãu, tipologiile bizare, ipocrizia, falselecomportamente, faptele de corupþie saucele infracþionale, situaþiile hilare/ comice,defectele morale, într-un cuvânt fie spus,histrionismul balcanic de fiecare zi.Aspectele sunt numeroase ºi tematica estediversã: Mentalitate de slugã, Circ justiþiar,Imposturã, Sub masca anticorupþiei, Soþiamodernã, Guvernarea din umbrã, Opti-mism crepuscular, De ce în spaþiulSchengen, Suntem mereu sub vremi, Mascademocraþiei, Inginerie financiarã, Unuiintelectual revopsit, Sã spunem pe ºleau,Voci în pustiu, Unui istoric de serviciu,Dedublarea personalitãþii, Unui dependentde internet, Cu cãrþile pe faþã, Nevoiextraconjugale, În contrasens, Tãcerea e

* Ion Bulborea � prof. univ. dr. cu activitate didacticãºi cercetare în domeniul economic, autor de cãrþi,membru al Comisiei de Istorie economicã ºiIstoria gândirii economice a Academiei Româneºi un colaborator constant al ziarului Economistul.


de aur, La orizont prãpãdul, Contrastatului de drept, O voce criticã a strãzii,Sub masca globalizãrii, Hoþie endemicã,Mutaþii valorice, Întrebare de om naiv,Relaþia cu vecinii, Ipostazele sãrãciei,Toleranþã lingvisticã, Joc de scenã real,Ca la noi, la nimeni, Secretulomnipotenþei, De râsul lumii, Revirimenttehnologic, Condamnare selectivã, Dialogîntre cetãþenii de rând, Din jurnalul unuidezamãgit, Adevãrul supãrã etc. Lumeaepigramelor devine o scenã shakesperianã,se vãd oamenii care se comportã ca niºteactori, dar ceea ce este cu adevãratîngrijorãtor, este faptul cã drama generalãeste prost jucatã ºi devine chiar periculoasãîn multe reprezentãri. Dacã avem în vedereexpresivitatea titlurilor alese de autor,putem aprecia fãrã sã greºim întreagapanoramã umanã investigatã de IonBulborea, caracterele sau moravurileacestui veac, aºa cum le vedea moralistulfrancez La Bruyére. Ceea ce se întâmplãîn scenã justificã pasiunea autorului pentruepigramã ºi pentru mustrarea cu severitatea lumii îndepãrtate de normalitate:�Pãrinte, spun rãspicat:/ N-am fãcut niciun pãcat!/ Iar popa-ntreabã smerit/ Atunci,de ce-ai mai trãit?� (Un enoriaº laspovedanie) sau �La greci votul popular/S-a dovedit în zadar,/ Cãci deþine, doarBruxelles-ul,/ Morcovul ºi zãhãrelul./Morala:/ În faþa unui mogul/ Votul populare nul.� (Pseudodemocraþie) sau �ªtia, clar,încornoratul/ Cã soaþa iubea pe altul;/ Însã,resemnat ºi-a spus:/ S-o judece Cel de Sus!�(Împãcat cu sine).

În secvenþe care depãºesc în multerânduri proporþiile unui catren tipic, creaþiileepigramatice ale lui Ion Bulborea pãstreazãstructura binarã care reliefeazã simetria ºiopoziþia între argumente ºi contra-argumente, menitã sã tensioneze ºi sãpregãteascã declanºarea unui mecanismlexical/ semantic cu intenþia de a încântaºi a destinde cititorul, pe care specialiºtiigenului îl numesc scânteie ºi/sau poantafinalã, pentru care s-a cimentat, de fapt,toatã construcþia textualã anterioarã. Uncoleg de breaslã, Imperiu Matheescu, neexplicã astfel: �Epigrama e în stare,/ Printangenþa unui vers,/ Sã dea punctul fix dincare/ Sã rãstorni un univers.� Ion Bulboreaîºi dovedeºte din plin mãiestria artisticã ºicalitãþile umane, prin scris, integritateaspiritualã ºi harul. Viziunile corective,lirismul intrinsec ºi abilitãþile în prozodiealcãtuiesc triunghiul valoric al demersuluisãu creativ.

O particularitate neaºteptatã esteinserarea în volum a unor explicaþiisemantice la sfârºitul fiecãrei secvenþeepigramatice. Sunt redate înþelesurile unorcuvinte considerate, poate, mai puþinuzitate, a unor locuþiuni sau arhaisme, uneoria unor sintagme pline de înþelepciune, vorbede duh sau expresii populare.

ªi pentru a ne surprinde parcã ºi maimult, autorul insereazã în partea finalã acãrþii un capitol despre complexitateagândirii eminesciene în ceea ce numimgeneric acum, în modernitate, domeniuleconomic. Cele aproape 30 de pagini alecapitolului intitulat Gânduri economiceeminesciene, care ar fi meritat cu prisosinþão broºurã distinctã, dacã materialul nu arfi putut fi extins/ extrapolat într-o carteautonomã, sunt însã de o mare valoaredocumentarã ºi moralã, deosebit deinteresante din perspectiva actualitãþii pecare o traversãm. Mai mult, ele suntrelevante ºi din punct de vedere al evoluþieiistorice a acestui domeniu ºi implicit alteoretizãrilor de care el beneficiazã. O partedin materialul prezentat este construit pebaza unor idei pe care Ion Bulborea le-amai disecat ºi cu alte ocazii, în alte contexte.Singura raþiune pe care am gãsit-o încheieriicãrþii cu acest capitol profesional esteaceea a dorinþei autorului de a oferi uncontraargument pe mãsurã, tuturorcaracterele deformate ale societãþii de azi,prin imaginea ºi gândirea lui Eminescu � ogândire limpede, curatã, tranºantã, un omgenial, generos ºi talentat la scris, un marepatriot, modelul nostru uman ºi social.

Deºi poate pãrea eteroclit din punct devedere al structurii interioare, volumul luiIon Bulborea se înscrie în rândul lecturilorsavuroase, din care poþi lua cu tineînvãþãturile nerostite, sugerate ºi susþinuteprin caricaturizarea contrariului fiecãruicontext descris, în consens cu cerinþelespeciei literare în care scrie. Autorul aredreptate când alege inclusiv titlul volumului,pentru cã triada unei vieþi orientate sprecunoaºtere ºi perfecþionare se cimenteazãprin gânduri, vorbe, fapte � altfel spus princugetare, cuvânt ºi atitudine. Nuîntâmplãtor, deducem, autorul a pus în cir-cuit o carte cu mai multe motto-uri,selectate din cultura universalã. Alãturi deînþelepciunea greacã, germanã ºifrancezã, la loc de cinste stã cea ascriitorului nostru Ioan Slavici, a cãruimaximã poate fi ºi concluzia acestei cãrþi:Sufletul sã-þi fie ca gândul, gândul cavorba, iar vorba ca fapta.

57Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Corin Bianu

OPINII DE CITITOR

VALI NIÞU � NU VOI UITA*...

Fluxul liric al momentului cuprinde ºipoezia semnatã de târgoviºteanul Vali Niþu,curgând liniºtitã ºi sigurã, fãrã a se abate dela canoanele genului sau ale epocii noastreactuale. Nu diferã calitativ, dar iese ea, poezia,în evidenþã, se particularizeazã în vreun fel înmulþimea competitoare? Da! O spun cu toatãtemeinicia, mai ales în vremea din urmã, cumapare firesc, dacã avem în vedere fenomenulde maturizare artisticã; ºitrebuie sã îl avem.

Lumea liricã a poetului ValiNiþu este cea a erotismului. Elvede lumea prin ochiul zeuluiEros. Dar ce vede? Vede el,precum Rabindranath Tagore?Nu! Am invocat aici exemplulmarelui rapsod mondial doar careper, pentru cã în opera luisentimentul de iubire cuprindetotul, de la perechea hãrãzitãori numai nãzuitã, la omulcomplet cu toate faptele salebune ºi rele, lumea e acceptatãºi preþuitã cu tot dragul, aºacum este ea, fãrã obiecþii ori sugestii deîmbunãtãþire, pe când universul autoruluiromân e mai îngust ºi... preferenþial; pregãtireafilozoficã face diferenþa. Dar comparaþiarãmâne, fiindcã implicã modul similar deabordare liricã.

Opera poeticã de pânã acum a poetuluiromân etaleazã imagini reprezentative denaturã eroticã, în dunga poeziei intimiste ºicu ieºiri în zone limitrofe (�ieri dimineaþã/ i-amsãrutat buzele/ ºi am plecat/ uitând sã lasuitãrii/ (...) în carul nostru de timp/ rãmâneiubirea/ ºi seducþia aceluiaºi ruj� � Gustulrujului ca un surâs). Erotice, erotice, darversurile ies din comun prin imagini rare ºiprofunzimi memorabile (�au secat lacrimile/din nopþile albe/ tãcere amarã� � Irisulinegalabilei trãiri); (�acum ºtiu/ e visul dinape � femeia cu pãrul de foc/ iubirea� � Nuvoi uita... sã nu uit).

Cel mai recent volum, pe care îl avem în

vedere, continuã ºi complicã drumul pe careºi l-a ales autorul (ori i-a fost hãrãzit): �mãretrag în cercul meu cuminte/ las timpul sã mãpoatã cerne/ prin clepsidra unor întâmplãridin vreme�. Frumoase ultimele douã versuri,cu mitul demiurgului, care îºi edificãîntâmplãrile vieþii, sub puterea inexorabilã aclepsidrei, într-o lume în care supravieþuireapersonalã în timp þine numai de trãinicia

lucrurilor create de omulmuritor, iar îmbinarea de aici cuatracþia faþã de iubitã, atribuieparticularitatea, nota originalãa bardului. Sub sceptrultimpului evolua ºi lirica de pânãacum a poetului, începând cuSecunda celestã, dar ca modde referinþã numai, deconsemnare a înrãdãcinãriipoetului în epocã. Întâlnim înnoua carte alte referiri, care vinsã amplifice ºi sã densificeexpresia poeticã, astfel cã unspecific mai nou, care seadaugã, e participarea cuplului

erotic la crearea vieþii materiale înconjurãtoare,înfãptuirea bunurilor materiale de necesitatestringentã, ori numai decorativã, care sã le ducãmai departe în timp personalitatea comunã,fortificarea monadei erotice.

Apare mai explicit timpul, ca martor alevoluþiei sentimentului de apropiere eroticã,dar ºi ca fundal (�trecut la trecut � prezent înviitor// mai presus de cuvinte� � nu doarcuvinte). Protagonistul e departe deîncrâncenarea confruntãrii cu timpul, el nuvrea sã învingã ori sã modifice scurgereaimplacabilã a secundelor, fie ele celeste saunu, el este preocupat doar sã evidenþiezeurmele trecerii sale prin viaþã, timpul nu îi esteadversar crâncen, neîndurãtor, ci un martorimparþial, neutru, dar nu rece ºi indiferent, îi eapropiat sufleteºte (�visul prins de mânatimpului�, �în buzunarul timpului� etc.);aceasta ar fi pecetea personalã în stadiul ac-tual al poetului Vali Niþu în lirica românãcontemporanã.* nu voi uita... sã nu uit, Editura Bibliotheca,

Târgoviºte, 2017 (continuare la pagina 75)


Florentin Popescu

�LEAGÃ-MÃ DE GLASSÃ MÃ SIMT ÎNCÃ SILABÃ��

EU VÃ CITESC PE TOÞI!

ºtiam mai nimic. Dacã nu cumva mãînºealã memoria era una dinconºtiincioasele colege de le �Serviciulcorecturã�, atât de necesar, mai ales înredacþia unui cotidian. Luând termenul însensul lui cel mai propriu, se poate afirma,fãrã teama de a greºi, cã Rodica Oniga era

o anonimã în ce privea viaþa�de obºte� a redacþiei. Sevorbea, pe ici pe acolo cã arscrie ºi poezii, însã nimeninu-i citise versurile, iar ea nudãduse buzna peste colegii dela secþia de culturã sã-iciteascã ºi, eventual, sã-ipublice textele.

La puþinã vreme, însã,dupã ce cotidianul amintit ºi-a încetat apariþia, RodicaOniga avea sã debuteze cuvolumul intitulat Întâmplarela marginea pãmântului

(1996), titlu inspirat ºi întrucâtvaademenitor pentru cititorii de poezie � deunde ºi speranþa cã ar fi putut avea audienþãlargã la public. Însã împrejurãrile sociale,vânzoleala politicã (ºi nu numai!) de atunciîndreptaserã atenþia noastrã, a tuturor cãtrealte feluri ºi genuri de literaturã, cu totulstrãine de poezie, aºa încât cartea cu pricinaa trecut aproape neobservatã. Pe nedrept,desigur, fiindcã lectorul ar fi descoperitacolo un veritabil univers liric, meritoriuîn ce priveºte conþinutul ºi remarcabil carepertoriu metaforic ºi ca originalitate ascriiturii.

Testament pentru copilãrie, volum cuun titlu, dupã opinia mea, mai puþin inspiratdecât primul, cu o înºelãtoare trimiterecãtre o poezie de tip tradiþionalist,reprezintã una din acele surprize rare, careîþi dovedesc cã te afli în faþa unei lirici cuadevãrat valoroasã, ce are a-þi comunicaceva cu care poþi rãmâne ºi dupã lecturã.

Rodica Oniga, o autoare despre care

De-a lungul mulþilor ani în care ampracticat gazetãria mi-a fost dat sã întâlnescprin redacþii tot felul de oameni. Unii (ceimai mulþi) practicând meseria scrisuluiziaristic din vocaþia cu care se nãscuserã,alþii de nevoie, pur ºi simplu pentru a-ºiputea asigura existenþa materialã în vremuriîn care a trãi în mijlocul sauîn preajma celor ce dãdeauviaþã unor cotidiane,sãptãmânale sau periodiceînseamnã, pe lângã altele,acumularea unei experienþescripturale necesare întruîmplinirea unor idealuri bineºi adânc tãinuite în suflet.De fiecare datã când amîntâlnit colegi din aceastãcategorie, descoperiþi decele mai multe ori mai târziu,gândul m-a purtat cãtrescriitorii mai vechi (vechi casituare în timp, necum învechiþi în operalor), cei care ºi-au înscris numele în istorialiteraturii în locuri bine luminate, feriþi înposteritate de marele con de umbrã aluitãrii, ori trecerea lor în planuri secundeale atenþiei publice.

Astfel de gânduri m-au încercat nudemult, când am primit volumulTestamentul pentru copilãrie, semnat deRodica Onica (Editura PRO Editurã ºiTipografie, Bucureºti, 2016), prefaþat defostul meu coleg de muzeu literar, LucianChiºu.

Pe Rodica Oniga n-o mai întâlnisemde ani buni, de pe vremea când hazardulvieþii a fãcut sã ne întâlnim în redacþia unuicotidian ce apãrea prin primii ani de dupã1989, Vocea României, dispãrut mai apoipentru totdeauna din peisajul publicisticiinoastre postrevoluþionare.

Rodica Oniga era pe atunci o prezenþãpe cât de discretã tot pe atât de tãcutã ºide retrasã în propriu-i univers, de care nu

59Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

se poate spune cã are rãdãcinile adâncînfipte în solul poeziei adevãrate, ar puteafi afiliatã, la o primã vedere, grupuluirestrâns din care mai fac parte ConstanþaBuzea, Ileana Mãlãncioiu, poate ºi GabrielaMelinescu, scriitoare preocupate deînglobarea în lirica lor a unor idei filosofice,dacã vreþi, ce potenþeazã ºi dau senssentimentelor ºi metaforelor.

Volumul despre care scriu se deschidecu un poem care, la o mai aplecatã atenþieni se relevã întocmai ca o ars poetica, unfel de chintesenþã a întregii cãrþi: �Noaptebunã, îmi spune bãtrânul/ cu inima inundatãde ranã./ Noapte bunã, am spus eusuveranã/ cu mâna încremenitã pe flaut./Însã refrenul acesta suna ciudat,/ cum oumbrã îndepãrtatã,/ numai luna mã iscodeaplutind în dreptul ferestrei apãsat,/înlãcrimatã de tremurul meu./ Secularatãcere se încreþea în jurul bãtrânului./ Aºacum el semãna stearpa elegie/ a copiluluicare murea în copilãrie/ pe buze avândcuvântul ºtiu./ Iar eu îi închideam viseleîntr-o singurã carte,/ pe care puþini ocunoºteau,/ dar o deschideau de fiecaredatã la aceeaºi paginã,/ fãrã sã priveascãunde-i copilul, unde-i bãtrânul��. (Defiecare datã)

De la aceastã mãrturisire (în fapt o sui-generis meditaþie asupra vârstelor ºi atrecerii ireversibile a timpului, pornesc,aidoma spiþelor unei roþi de car din butuculcare le susþine, cele mai multe dintre ideileprimei jumãtãþi a cãrþii, în final conturândînsãºi roata ca atare a vieþii, a vremii, aneliniºtilor de care e bântuitã autoarea?)(�Leagã-mã de glas sã mã simt încã silabã�- vers de mare inspiraþie ºi totodatã deprofunzime reþinut ºi pus ºi ca titlu croniciide faþã) se circumscrie perfect obsesiilorce dominã textele.

Deopotrivã de dragoste, dar ºi demeditaþie, el dã seamã de însãºiresponsabilitate poetei faþã de lume, faþãde aproapele ei ºi � mai ales � faþã decuvântul încredinþat hârtiei ºi hãrãzit sãpunã încã un accent pe idee. Sã-ltranscriem integral: �Leagã-mã de sufletsã adulmec unde suntem./ Leagã-mã deglas sã simt încã silabã./ Leagã-mã decântec sã deschid un poem./ Iatã,calendarul unei singure zile/ ne numãrãtrupurile copilãriei pe rând/ ºi ne dã deînþeles cât de slabi ºi bãtrâni suntem/ preacurând.� (Iatã, calendarul). Vedem aici ºio dorinþã � parcã de a opri timpul în loc,dar ºi o finã, discretã undã de nostalgiedupã copilãrie, vãzutã ca spaþiu al puritãþii,ca un eden din care autoarea a fost

alungatã, oferindu-ºi sieºi ºansa de asublima regretul într-un lirism de bunãfacturã, cu efect terapeutic. Cel puþin înplanul sufletesc ºi în cel al conºtiinþei dacãnu altfel.

D-na Rodica Oniga gândeºte în imaginiºi metafore ce sunt numai ale d-sale. ªifiindcã scrie aºa cum gândeºte, fãrã a sepierde în cine ºtie ce cãutãri ºi farafastâcuripretins literare de dragul de a fi cu oricepreþ altfel decât poeþii de azi, textele seorânduiesc aproape de la sine într-un fluxliric firesc, ca însãºi viaþa ºi lumea care oînconjoarã pe scriitoare.

D-na Rodica Oniga îºi pune întrebãriºi cautã rãspunsuri în faþa lumii, dar ºi înfaþa unei oglinzi îndreptatã cãtre sine: �Ceaº putea sã fac decât sã zâmbesc latremurul oglinzii/ din lumea neîntâmplatãa cuvintelor?/ ce aº putea sã fac în noaptecu ceasul anotimpului,/ cu o floare veºtejitãde timp?/ Sã stau numai cu ploaia, topitã-nsecunda ei de furtunã-labirint./ Sã rãmâncãzutã în braþele tale/ vinovatã de nesfârºitaeroare./ Acum, aud liniºtea nerostitã ºi plinãde culoare./ N-aº putea sã-mi caut altehotare/ decât dorurile toate / hoinare însãrbãtoare � de care nu am apãrare�.(Dorurile toate)

Existã în acest volum ºi o interesantãconstrucþie liricã bazatã pe elementeaparent contrare ºi din acest punct devedere nu putem decât sã fim de acord cuprefaþatorul, dl. Lucian Chiºu, careopineazã pe bunã dreptate cã �Semanticaîntregului ºi sensurile generice ale fiecãreicreaþii luate individual� conþin o amplãmiºcare de pendul între embleme contraresau aparent disparate (dimineaþã/ searã,primãvarã/ toamnã, tinereþe/ senectute, jos/înalt, teluric/ celest, flori/zãpezi, viaþã/moarte). Ele formeazã, prin adiþiune, uncarusel în jurul axei� copilãriei. Efortuldecriptãrii ºi, apoi, trãirii responsabile acelor aflate, revine ochiului deschis lãuntricºi nu atitudinilor visãtoare la fantasmelecopilãriei. Ecranul lor interior ºi ecoulrepetat, tot mai adânc, vesteºte, dupãspusele poetei, riscul transformãriiedenului în cavou. Descopãr aici ostãruitoare implicare auctorialã ºi un pro-gram de conºtiinþã poeticã: �Iar eu îmideschideam visele într-o singurã carte/ pecare puþini o ºtiau. Aºadar, prin tainacuvântului.�

Prin acest volum d-na Rodica Onigane demonstreazã, cu mijloacele poezieiautentice, cã vârstele noastre dintâi pot fivãzute ºi altfel, nu doar sentimental, cumse ºtia ºi se credea pânã acum.


Doina Rizea

MELEAGURI DÂMBOVIÞENE

RUINE ªI CATACOMBE (2)

Aceastã renovare a vechii Cetãþi deScaun, despre care vorbeam într-unnumãr anterior, este vãzutã de cãtre CezarBolliac prin intervenþia clasei politice desus: dacã Domnitorul va construi, aici, ocasã de varã, exemplul sãu va fi urmat,desigur, de alþi înalþi demnitari ºi locurilevor fi iarãºi animate, Þara Româneascãva avea încã un oraº important, care seva adãuga Bucureºtilor � unde, observãel, s-a concentrat aproape întreagaprotipendadã. Autorul nu-ºi poate duceideea pânã la capãt, fiind cenzurat (rânduriîntregi sunt albite în �Curierul Românesc�)� pentru cã alunecã spre latura criticã,observând cã aceastã înflorire a oraºuluis-a început prin construirea unei temniþe.Domnitorul vrea casã de varã � dar seridicã, mai întâi, o puºcãrie: asta nu vreacenzura sã se spunã:

�Una din ideile poetice ce vin adeseaprinþului nostru i-a venit acum un an cânda vizitat Târgoviºtea ºi când a ºi hotãrâtsã-ºi înalþe un palat de varã peste ruinelelui Mircea ºi Mihai.

Camerele locuite de eroii înzeiþiconservã spiritul eroilor ce le-au locuit pânãºi în cea mai micã pãrticicã a lor de ciment,ºi prinþii de trampa mãriei sale pot sãvorbeascã multe cu spiritele acestor eroicând vor rãmânea faþã în faþã cu dânºii.Aceastã idee norocitã ar putea ºi sã facãa înflori Târgoviºtea; sã se mai facã unoraº, zic, în þarã, cãci putem zice cã toatãRomânia este numai în Bucureºti.Edificiul cel dintâi cu care se re[î]nnoieºtedeocamdatã Târgoviºtea ruinatã este otemniþã. Facem complimentele noastrecelui ce a dat planul acestei temniþe; estemai temniþã decât toate temniþele ce amvãzut pe la ocne (...) (**, *** Lipsãºapte, respectiv patru rânduri din text.Probabil cenzurate.)

Lipsa, care este astãzi boldul cel maisilitor la crime în populii civilizaþi ai

Europei, la noi nu va putea fi simþitã mulþiseculi de-aci �nainte: nimic nu lipseºte lafericirea ºi moralitatea acestui populpacinic decât cultura...�(...) (cenzurate)

Urmeazã descrierea antologicã a vieþiila Târgoviºte, cu ruine triste alãturi de untineret în floare, dornic sã petreacã.

�Târgoviºtea înfãþiºeazã de departe unce lugubru care înfioarã ºi mai vârtos pelunã. Nu se vãd decât ruinele care se �nalþãuriaºe sub muºchiul timpilor ºi invoacã cumii de braþe ajutorul cerului. Cucuveauadomneºte fiece turn ºi mulþimea ruinelornu pot ajunge la stolurile de ciori ce leacoperã cu un vãl negru; în preajma lor seceartã ºi fâlfâie cele ce nu gãsesc loc sã sepuie. Între douã case locuite trebuie sã fieneapãrat un ºir de ruine contopite de spiniºi pãlãmidã printre care cascã o pisicãneagrã sau urlã un câne flãmând.

Dar altfel, bandele de zâne, ca stoluride lebede, nu lipsesc a se miºca pe uliþelecele întoarse ale Târgoviºtei, planând pegâdilatul unei ghitare, sau atrase de siringa/fluer/ depãrtatã a unei cete de lãutari.Frezurile stufoase ºi mustãcioarelepriponite nu lipsesc a fredona o întorsãturãde arie; buclele à tir � b(o)uchon se leagãnãpe geam la orice larmã de câini, astfel încâtoraºul Târgoviºtea întreg pare a fiinamorat, ºi vede cineva într-însulrãmasuri din obiceiurile bucureºtene deacum douãzeci de ani. Târgoviºtea nu estesãracã de frumuseþi. Clavirul zgomotã înmai multe case ºi franþuzeasca sejargoneazã pe la mai multe ferestre.�

Schitul Viforâta ºi Mânãstirea Dealulfac parte oarecum organicã din cetate, iarCezar Bolliac le acordã � mai ales ultimei �o atenþie deosebitã:

�În preajma Târgoviºtei este schitulViforâta care nu se poate însemna decâtpentru curãþimea ce þin într-însulcãlugãriþele, ºi mãnãstirea Dealului în faþaTârgoviºtei, care trebuie însemnatã pentru

61Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

mai multe cuvinie. O bisericuþã ocolitã cuzid tare de Vladislav Basarab � în acei timpicând bisericile þineau loc de cetãþi ºi sefãceau mai mult de frica nãvãlirilor decâtde pietate � s-a ridicat aici pe la 1345, dupãcum am putut descoperi într-o cronicãfoarte veche gãsitã la un cãlugãr bãtrân,egumen la Slellea, fãrã datã sau nume deautor. Dar învechindu-se aceasta, RaduVodã pe la 1498 a ridicat mãnãstirea ceface mirarea a trei secoli ºi jumãtate pentrugraþia ºi eleganþa ei, pentru desãvârºireacu care sunt combinate pietrele tãiate cealcãtuiesc acest monument.

De departe, mãnãstirea Dealului pareo corabie cu douã catarguri plutind în azur;de aproape este o bisericuþã de stil bizantin,toatã de gresie, de a cãrei gentileþe ºieleganþã nu se poate sãtura ochiul. Douãinscripþii pe faþada ei ar opri pe paleografistla formarea literelor, ºi înlãuntrul ei s-arînfiora, cãci a deschis o datã istoria þãriinoastre la vederea acestor cuvinte: �Aicizace cinstitul ºi rãposatul cap alcreºtinismului Mihai marele Voevod ce aufost Domn Þãrii Româneºti ºi al Ardealuluiºi al Moldovei. Cinstitul lui trup zace încâmpii Toardei ºi când l-au ucis nemþii afost leat 7109 august 8. Aceastã piatrã apus-o Radul Voevod ºi jupâneasa luiRocsandra.�

Vã închipuiþi, cititorilor, cã acestecuvinte sunt scrise pe un monumentsublim, ridicat de Radu Vodã ºi soþia saeroului român, ºi la care arde o candelã deaur? Nicidecum. Aceste cuvinte suntzgâriate pe o lespede de trei palme de ceamai proastã piatrã!�

Chemãm pe cei ce mai cred încã cãbiserica lui Neagu de la Curtea de Argeº arfi fãcutã de meºteri strãini, din materialstrãin, sã vie sã vazã mãnãstirea Dealului,ce s-a fãcut de Radu cel Mare pe cândNeagu Vodã era agã al Târgului, cudoisprezece ani mai �nainte de a-ºi faceacesta biserica. Gresia este toatã de laCâmpulung; acelaºi stil de arhitecturã,aceeaºi manierã de tãiat ºi legat pietrele, ºiaceeaºi mânã de meºter la puþinele eiornamente. Considereze cineva dateleosebitelor morminte sculptate, de care nemirãm astãzi, templele celor mai anticebiserici, lucrul candelelor ºi odoarelor dinmãnãstiri fãcute în osebite epoci, îndiferenþã de câte unul ºi doi secoli �observeze toate acestea împreunã ºi va fisilit sã hotãrascã cã au toate un stil ºi sunttoate de aceeaºi ºcoalã.

Îndrãznim a zice cã numai maniageneralã de a preþui totdeauna mai mult ceeace vine din strãinãtate a fãcut pe cãlugãriistrãini sã croiascã câte o fabulã ºi sã aducãprintr-un misticism din alte tãrâmuri totceea ce a meritat bãgarea de seamã; pentrucã tot ce aduc din Roma seamãnã cu ceau adus din Mosca sau Constantinopole.Altã bãgare de seamã: crucile ºi iconiþelece se cioplesc ºi astãzi de cãlugãrii de prinschiturile noastre ºi mãnãstirile noastre suntde aceeaºi ºcoalã cu crucile ºi legãturileevangheliilor aduse din Rusia de ConstantinBrâncoveanu, cu candelile lui MateiBasarab din Italia cu crucile ºi al[tele] adusede Neagoe din Þarigrad.

Arabescurile ce am admirat pe bisericalui Neagoe le-am vãzut mai întâi,neperfecte, pe tâmpla bisericii lui NegruVodã din Curtea de Argeº, le vedem înbisericile lui Matei Basarab, lui ConstantinBasarab, precum ºi în bisericile ce se facazi de zidari ºi tâmplari români. Clerulnostru a fost grec ºi noi am imitat întrutoate numai stilul bisericii celei mari, carea ajuns sã-ºi ia o nuanþã particularã în þaranoastrã. Fizionomia sfinþilor noºtri ºimaniera de a-i îmbrãca sunt numaigreceºti. A se aduce icoane ºi odoarebisericilor noastre din Rusia, a începutnumai de la Constantin Brâncoveanuîncoace � ºi acestea se vãd de departe cãsunt ceva eterogen în biserica românã. DinItalia nu s-a adus niciodatã nimic, pentrucuvinte teologice � ºi nici cã am vãzutaltceva de ºcoalã italianã în bisericilenoastre decât cele patrusprezece icoane pemuºama din paraclisul de la Curtea deArgeº, care ne-au venit iarãºi prin Rusia,judecând dupã literele slavone cu care suntînsemnate. Neagoe Basarab, Matei Basarabºi Constantin Basarab, aceºti trei marifãcãtori de biserici, au tipãrit mai multecãrþi româneºti, au întins tipografia foartedeparte, ºi-au dat artelor dezvoltare prinpietatea lor. Cum s-a putut ca într-un neamal cãrui cult a îmbrãþiºat numai zugrãvia ºia proscris sculptura, aceasta din urmã sãfacã aºa de mari înaintãri ºi cea dintâi sãrãmâie atât de înapoi? � Aceasta esteproblema ce ar trebui dezlegatã.

Prinþul, viind an la mãnãstireaDealului, a poruncit prefacerea ei ºiridicarea unui monument în faþa bisericii,statua lui Mihai Viteazul, în care va rezidasuvenirea acestui erou. Prefacereamãnãstirii s-a început estimp pe un planfoarte frumos.�


Pompiliu Alexandru

OAMENI NEVINOVAÞIÎNTR-UN SISTEM VINOVAT

PHILOSOPHIAE IN CIVITATE

De prin lume adunate, ale sistemuluiînfãþiºãri

Cicã un poliþist ar fi pe punctul de a fi datafarã de superiorii sãi pentru cã a filmat întimpul serviciului un gândac care se plimbape birou, eventual ºi dansa, fãcând în ciudãinstituþiei serioase a Poliþiei Române. Va fidat afarã, de fapt s-a format o comise dedisciplinã ºi însuºi ministrul de Interne a fostînºtiinþat de acest eveniment, deoarecepoliþistul cineast nu a cerut voie sã facã acestvideoclip. Nesubordonare! Gravã faptã.Adicã, din punctul de vedere al sistemuluipoliþienesc, bazat pe ierarhie ºi subordonarestrictã faþã de superiori, poliþistul trebuia sãsarã imediat de pe scaun, încã din momentulprim când a vãzut gleznuþa carcalacului, sãiasã uºor din camerã, sã urce la biroul ºefuluiºi sã spunã: �S�trãiþ�, cer permisiunea de afilma un gândac care se plimbã liber pe biroulmeu. Îmi daþi voie, ºefu�?� �Nu, bã, nu ai voie,periclitezi imaginea sistemului!� Nu a fãcutaºa ceva, de aceea el este acum pe picior deplecare. Ministrul de Interne intervine ºi el închestiunea Carcalacu�, luând apãrareapoliþistului nostru. Anemic.

Toate acestea s-au întâmplat efectiv (saus-ar fi putut întâmpla), nu este o glumã sau oºtire de tabloid. În Teleorman. În 2017.

Ceea ce am prezentat mai sus este un felde vas capilar al sistemului. Sã trecem la oarterã, spre un organ esenþial al sãu.

Cicã în ultima orã de campanie electoralã,în Franþa, au fost date publicului o grãmadãde documente ale contracandidatului lui M.Le Pen, domnul Macron, cel cu povestea deiubire cu profesoara sa ºi membru alBildenberg, la cei 39 de aniºori ai sãi.Documentele aratã cã Macron este susþinutfinanciar de Soros ºi prinþi arabi. Ideea estecã exact cam aºa s-a petrecut ºi cu doamnaClinton. Aceeaºi reþetã. O grãmadã de mailuriale sale au fost scoase pe piaþã, printre eleinserându-se ºi lucruri false, normal. Ca încazul Clinton. Adicã o nouã tabãrãinternaþionalã pare sã se formeze? Iese Rusiala atac sau este o tacticã nouã tocmai a

ruºilor? Adicã marea familie unitã care o ducebine pe planeta asta indiferent de agitaþiilecelor ºapte miliarde de microbi umani are ofamilie rivalã? ªtiu, ºtiu, asta este o poveste,o ficþiune, o teorie a conspiraþiei. De fapteste vorba despre un haker ordinar, care dindormitorul sãu, aflat într-un apartament laetajul zece al unui bloc de familii nevoiaºe,mare naþionalist ºi iubitor de Le Pen, a spartmailul adversarului politic ºi a fãcut totulpublic. E doar o coincidenþã cu ceea ce afost în SUA. Iar ãºtia care urlã cã Rusia e devinã de tot ce se întâmplã în lumea asta sunttot niºte agitatori.

Înapoi la o bulibãºealã a sistemului ºi aamestecului instituþional cu rahatul care-icurge prin maþe. Îmi vine ºi mie, citându-l peFlorin Negruþiu, cã imaginea acestui amesteceste a acelui joc din anii �80, maþeleîncurcate. Acum acestea nu mai suntîncurcate între ele, adicã doar în birocraþiape care o emanã în mod natural, acumamestecul este ºi mai puturos, deoarece�maþele� se amestecã efectiv ºi cuconþinutul pe care se presupune cã l-ar�conduce� de-a lungul tractului digestiv.

Aºadar, aþi auzit cã o profesoarã a fostdatã afarã dintr-o ºcoalã deoarece s-a gãsitsã critice pe doamna primar Firea. Unii spuncã nu existã nicio legãturã între evenimente.Dar Inspectoratul a dat o bulã:�Considerãm cã declaraþiile doamneiprofesor Cristina Tunegaru nu corespundadevãrului, sunt fãrã bazã legalã ºi aducprejudicii de imagine Doamnei GabrielaFirea�. Adicã Inspectoratul nu se ocupãdoar de-ale ºcolii chestiuni, se ocupã ºi cuproblemele de imagine ale primarului. Dãverdicte ºi analizeazã legi extra-ºcolare. Esteºi Consiliu de Eticã, ºi Birou de Imagine ºiTribunal ºi Executant. Toate acestea însituaþia gravã mai sus amintitã. Iar dupãtoate acestea, doamna Firea spune ºi eaceva, liniºtitor ºi împãciuitor pentru toatãlumea, cãci asta e menirea unui primar: �Îmipare rãu pentru doamna profesor (mã rog,�profesoarã� în original)!�

63Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Într-o discuþie dintre preºedintele Cehieiºi cel al Rusiei, primul spune, e adevãrat cã înglumã: �sunt prea mulþi jurnaliºti. Ar trebuilichidaþi�. Iar Putin rãspunde: �Nu este nevoiesã fie eliminaþi, însã poþi sã îi limitezi.� Glumede preºedinþi. Cum aþi dori sã glumeascã întreei politicienii? În fine, acum analizând într-unton mai serios, ceea ce este de reþinut nu ar ficeea ce spune preºedintele Cehiei, Milo�Zeman, care a gândit ºi el cu voce tare. Nu eaºa de cumplit asta. Politicienii au gândurimult mai groaznice. Putin, în schimb, intro-duce frumoasa eschivã politica extrem decorectã care pare cu mult mai adevãratã ºimai perversã decât afirmaþia belicoasã acehului. �Nu mai este nevoie sã fie eliminaþi...�Cam aºa trebuie citit, introducând aceastãsincategorematã. Cu alte cuvinte îi spune:�Mãi, þâcã, sistemul a evoluat. Acum nu maimergem pe lichidãri, eliminãri. Acum avem altemijloace. Sistemul merge ca uns fãrã sã maifie nevoie sã bruschezi lumea. E mult maieficient aºa. Nimeni nu se scandalizeazã,mergi cu legea în braþe pânã în pânzele albe.Habar nu ai cât de oribile pot fi legile.�

Meditationes de ultima politicaExistã oare o tiranie a legilor? S-a gândit

vreodatã Montesquieu la aceastã variantãîn care orice element al sistemului politicpoate sã devinã catastrofal? Adicã pânã ºilegile pot fi pervertite de un sistem bine ticluit.Nu spuneþi cã legile sunt fãcute de oameniºi deci acolo se aflã sursa pervertirii. Vedeþiprea bine cã oricare vine la putere, stângadupã dreapta, apoi iar stânga, iar dreapta,aceeaºi oameni sau unii noi, sistemul mergela fel, ca uns.

Oare cum putem privi aceste evenimente,chiar amuzante în absurditatea lor? Aceioameni chiar nu sunt vinovaþi. Sistemul este!Sau, doar oamenii poartã vina, iar sistemuleste efectul unei culpe colective, însumate.Când privim individul secolului XXI îl vedemtolerant � pânã la accepta absurdul ºi ridicolul,ilogicul ºi perversul � ºi asta în numele uneilibertãþi absolute, precum cea a personajuluiQ din Star Trek, cel care putea sã schimbe oconstantã a universului doar pentru cã putea,chiar dacã întreg universul aºa cum îl ºtim nuva mai exista. Libertate înseamnã pentru omulzilelor noastre egalul lui Dumnezeu, adicã,de ce sã nu facem ca suma unghiurilor într-untriunghi sã fie de peste 180 de grade? Dacãnu reuºim asta înseamnã cã nu existãlibertate. Iar în numele acestei libertãþi facemtoate lucrurile cutremurãtoare. Dar nu mergeaºa, spun alþi indivizi, cei din tabãra a doua,cea a politicienilor. Trebuie sã fie o limitare,trebuie sã fie o ordine comunã. ªi devenimliberi doar în condiþiile unor limitãri. ªi aºaapar limitãrile, care sunt din ce în ce mai

absurde, imagini în oglindã a libetãþilor abso-lute. Exemplele de mai sus le aratã. Egalitateamatematicã, libertatea lui Dumnezeu seîntâlnesc extrem de puternic. Indivizii suntegali între ei � femeile cu bãrbaþii, homesexualiicu heterosexualii, creºtinii cu musulmanii,bogaþii cu sãracii, proºtii cu deºtepþii,majoritarii cu minoritarii � iar aceastã egalitatee înþeleasã strict în sens matematic: a = b,douã beþe de 1,23 cm, douã volume egale lamilimetru. Iar libertatea are o cheie deinterpretare teologicã. Dar teologicã nu dinperspectiva creaturii, ci din perspectivacreatorului. Logica ar fi... �dacã suntem fiii luiDumnezeu, atunci suntem Dumnezeu, decifacem ce vrem ºi tot ce ne trece prin cap�. ªiaºa ia naºtere libertatea de a face ca un cuplude homosexuali sã dea naºtere unui copil, aface ca femeile sã stea cot la cot cu bãrbaþii laprezentãrile de body-building, bãrbaþii sãpoarte fuste ºi sã îºi epileze gleznuþele cãtrebuie sã fie la fel de frumoºi precum femeile,sãracii sã primeascã din cer, adicã de la Stat,cât mai mulþi bani în virtutea libertãþii ºiegalitãþii, de a face ca prostul sã aibã toatãlibertatea posibilã de a obþine un post bineplasat în locul oricãrui deºtept care ºi-a alessã îºi toceascã mintea cu învãþãtura, de a faceca minoritarii sã dicteze în þara majoritariloretc. Iar când politicienii sistemului au vãzutcã acestea sunt �uºor� problematice, auintrodus elemente de limitare instituþionalã.ªi aºa au apãrut problemele concrete mai susenunþate. Carcalacul nu are voie sã fie filmatîn timpul serviciului fãrã acordul superiorilor!Noi trebuie sã înghiþim obligatoriu toatemizeriile intereselor politicienilor care nemanipuleazã mai rãu decât într-un teatru demarionete. O vorbã a celui mãrunt carederanjeazã coafura unui politician poate sã îlcoste viaþa, nu în sens fizic, vorba lui Putin,ci în sens cã viaþa ta face unghi drept într-osecundã, acum lucrezi aici, acum eºti dat afarãcã ai scãpat un fluierat ºi a schimonositcoafura primei doamne a oraºului. În fine,dacã marionetele au vãzut clar cum stã treabacu pãuºarii, tot nu au nimic de fãcut ºi doarprivesc revoltate ºi doar atât la aceºtia,continuând nestingherite sã dea din mânuþeºi sã joace tontoroiul spre amuzamentulSistemului. Care o fi el... Aºadar, dragifuncþionari, funcþionãraºi, portari ºi portãrei,politicieni ºi politruci, finanþiºti ºi hiene,împreunã cu toþi cei care se agita dând cusapa undeva în þara asta pentru un ban�cinstit�, bucuraþi-vã ºi vã veseliþi cã nu voisunteþi de vinã; rãsuflaþi uºuraþi ºi continuaþisã complicaþi birocraþia ºi sã cãlcaþi înpicioare principii ºi etici, chiar ºi peDumnezeu, cãci voi nu sunteþi decât niºtemari nevinovaþi într-un imens iureº sistemicplin de vinã!


Nicolae Georgescu

CRONOGRAF EMINESCIAN

ARGUMENT: IZVORUL ªI FÂNTÂNA (3)

1867.ianuarie-mai. La Cernãuþi se ocupã de

biblioteca lui Aron Pumnul, iar în registrulde evidenþã este prezentat ca fiind în �cl.V gim.�, fãrã a fi gãsit, însã, în cataloageleliceului. În �Familia� din 2/14 apriliepublicã poezia Ce-þi doresc eu þie, dulceRomânie, iar în iunie 18/30, poezia LaHeliade (pe care o va relua, în manuscrise,în epoca vienezã.

august 19. În trupa lui Iorgu Caragiale.Întocmeºte rapoarte administrative, estesufleor. În toamnã îl cunoaºte pe I. L.Caragiale, care-i va face, peste ani,portretul: �Era o frumuseþe! O figurãclasicã încadratã de niºte plete mari negre;o frunte înaltã ºi seninã; niºte ochi mari �la aceste ferestre ale sufletului se vedea cãcineva este înãuntru; un zâmbet blând ºiadânc melancolic. Avea aerul unui sfânttânãr coborât dintr-o veche icoanã, un copilpredestinat durerii, pe chipul cãruia sevedea scrisul unor chinuri viitoare.

� Mã recomand, Mihail Eminescu.Aºa l-am cunoscut eu.� (În Nirvana).octombrie 19. Pe o cerere cãtre

Ministerul Instrucþiunii pentru a da oreprezentaþie la Teatrul Naþional dinBucureºti, Iorgu Caragiale pune numelecelor 23 de actori ai trupei sale, între eifigurând ºi Eminescu. Cererea este scrisãchiar de cãtre poet.

octombrie-noiembrie. ªerban studiazãmedicina la München în semestrul de iarnã1867-1868.

1868martie-aprilie. Trece din trupa lui

Iorgu Caragiale în cea a lui Mihail Pascaly,unde are postul �sufleur II ºi copist�

mai-septembrie. Lung turneu prinTransilvania cu trupa Pascaly. Daureprezentaþii în Braºov, Sibiu, Lugoj,Arad,Timiºoara, ºi Oraviþa � fiind primiþipeste tot cu entuziasm. Publicã la �Familia�poeziile La o artistã (18/30 august) ºi

Amorul unei marmure (19 septembrie/1octombrie). În manuscris, din aceastãperioadã dateazã piesa de teatru Mira �unde se regãsesc imagini din aceste douãpoezii. Traduce, pentru trupa de teatru alui Mihail Pascaly, tratatul lui HeinrichTheodor Rötscher: Die Kunst dedrammatische Darstellung (Artareprezentãrii dramatice), amplu tratatdespre arta actorului, fundamental înepocã. Traducerea rãmâne în manuscris,dar a fost, desigur, mult dezbãtutã cuactorii. Eminescu îºi însuºeºte principiilelui Rötscher � ºi le va folosi în scrierilesale teatrale de mai târziu. De asemenea,aplicã la scrierea poeziei sale regulile deeufonie de aici (mai ales marcareaaccentului etic, simbolic ºi gramatical).

1869ianuarie 31/ februarie 12. Publicã în

�Familia� Junii corupþi, subdatatã în mss.�66 decembrie� � comentatã dePerpessicius: �Luptele de independenþã alepoporului italian (�Poporul suveran�) pede o parte, ºi decadenþa moralã ºi politicã,îndeosebi, a tineretului de la noi, pe de alta,justificã violenþa întâilor accente satiricela autorul Satirelor.�

martie 30/aprilie 11. Publicã în�Familia� Amicului F.I., scrisã la Blaj în1866. Este închinatã lui Filimon Ilea, elevla Blaj în 1866, viitor profesor de dreptcivil la Universitatea din Bucureºti.

aprilie 1 Se înfiinþeazã la BucureºtiCercul �Orientul�, condus de Gr. H.Grandea (care edita ºi revista �AlbinaPindului�), cu sediul în Pasajul Romanunde-ºi aveau redacþiile mai multe ziare ºireviste bucureºtene. Eminescu se înscrieîn acest cerc, însãrcinându-se sã adunefolclor din Moldova. Publicã poezia Lamoartea principelui ªtirbey într-o foaievolantã scoasã de Cercul �Orientul�, alãturide alte douã poezii, una de BasilDemetrescu (viitorul V.D.Pãun, profesor

65Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

ºi publicist), ºi Ioniþã Bãdescu. Nicio poezienu este semnatã, numele sunt caligrafiatede poet în exemplarul foii volante dinmanuscrisele sale. Barbu Dimitrie ªtirbeya murit la Nisa în1/13 aprilie 1869.Eminescu se va referi la mãsurile adminis-trative din timpul domniei sale înpublicistica de mai târziu, de la �Timpul�.

În primãvara ºi vara lui 1869 pleacãdin nou în turneu cu trupa de teatru a luiMihail Pascali, de data aceasta primMoldova ºi CernãuÞi (aici evitând sã seîntâlneascã cu prietenii ºi colegii sãi deºcoalã, dupã mãrturia lui Teodor Stefanelli:�Când, în iulie 1869, directorul de teatruMihail Pascali a dat 9 reprezentaþii înCernãuþi, mulþi dintre colegi îmi spuneaucã ºi Eminescu se aflã ca sufleur în aceastãtrupã. Eu nu l-am vãzut atunci, cu toatecã mi-am dat multã silinþã sã-l întâlnesc.Dar ºi el se vede cã ºi-a dat toatã silinþa sãnu se întâlneascã cu cunoscuþii sãi.�Cernãuþii vor rãmâne, pentru poet, oraºulînfrângerii, neputându-ºi definitiva studiileaici � iar opinia majoritãþii cunoscuþilorpoetului, sintetizatã de fostul sãu profesorI. G. Sbiera, a rãmas ca un stereotip:pasiunea pentru teatru l-a smuls pe �tânãrulgimnazist� dintre studii.: �Teatrul l-a abãtutde la studiile sale gimnaziale, voia ºi el sãfie actor ºi autor dramatic! Poate cã lapãrinþi sã fi spus alt motiv decât celadevãrat, deºi mã îndoiesc.� Dascãlii ºiînvãþãceii nu considerau teatrul o ºcoalã,ci, probabil, o meserie. Cu toate acestea,Cãminarul are încredere în fiul sãu ºi-ltrimite la studii la Viena fãrã diplomã deabsolvire a gimnaziului, deci urmând sã-iachite taxele de ºcolarizare ca student par-ticular. I. L. Caragiale noteazã pentrutoamna acestui an: �Mai la urmã l-amîntâlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate allui, ofiþer. Plecau amândoi în strãinãtate,el la Viena, celãlalt la Berlin. Militarul erafrate mai mare, tot aºa de frumos, de blândºi de ciudat � o izbitoare asemãnare întoate.� Asumarea de cãtre familie (fraþii maimari având rolul lor) a instrucþiei poetuluitrebuie înþeleasã ºi dincolo de convenienþe:chiar ca o resimþire a talentului deosebit altânãrului actor, autor dramatic, poet,traducãtor � cum se putea vedea dupãsemnele publice (textele din �Familia� înprimul rând) ºi, desigur, din discuþiile pri-vate cu el. Cine citeºte Ce-þi doresc eu þie,dulce Românie, ori Junii corupþi ºi aflã cãautorul a tradus în româneºte un tratatacademic despre arta dramaticã � nu-l maitrateazã ca pe un tânãr de 12-14 ani.Tânãrului Eminescu i s-au dedicat ode,

precum poemul Eminentului poetEminescu de Grigore Melidon (revista�Secolul�, Iaºi, 5 septembrie 1870), nu sepoate ca familia sa, cu atât de puterniceaspiraþii intelectuale, sã nu-i fi intuitdestinul. Obsesia cãutãrii diplomei luiEminescu a rãmas, totuºi, ca un stereotipîntre biografi ºi documentariºti � dartrebuie spus cã, înainte de Titu Maiorescu,personalitatea sa a fost descifratã de IosifVulcan ºi de familia sa.

octombrie 2. Se înscrie la facultateade Filozofie a Universitãþii din Viena caauditor extraordinar, întrucât nu aveabacalaureatul. Nu este, deci, primit laexamene, ci doar i se puncteazã participareala cursuri la sfârºit de semestrru. Audiazãcursurile lui Robert Zimmermann (istoriafilosofiei, filosofia practicã ºi conversaþiifilosofice), Karl Sigmund Barasc-Rapaport(principii filosofice, exerciþii filosofice, culecturi din Descartes, Spinoza ºi Leibniz,ºi istoria criticã a noþiunilor divine) ºi uncurs de Theodor Vogt (introducere înfilozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel).Audiazã cursuri ºi la Facultatea de Drept,dar ºi la medicinã ºi chiar la chimie (undeNicolae Teclu fãcea experienþe chimicecaptivante; cu acelaºi, fãcea gimnasticã însala unei societãþi de gimnasticã). Seîmprieteneºte rapid cu Ioan Slavici, tot stu-dent la Viena.

octombrie 20. Se înscrie în SocietateaLiterarã ºi ªtiinþificã a Românilor din Viena(înfiinþatã în 1864) ºi, în acelaºi timp, înSocietatea Literarã-Socialã �România�(înfiinþatã în 1868) �dorind, prin aceasta,unirea celor douã societãþi (divizate poli-tic, dar având acelaºi scop cultural).

decembrie 9. La ºedinþa pentruunificarea celor douã societãþi se poartãdiscuþii aprinse pentru un nou nume. M.Eminescu este considerat �conspiraþionist�pentru cã ar vrea desfiinþarea uneia dintresocietãþi, iar în manuscrisele sale au rãmasnotaþii emoþionante (probabil ciornele unuidiscurs): �ª-apoi când e vorba la adicã,cine conspirã mai mult contra societãþii�România�, noi � unionilºtii necondiþionaþisau acei domni membri care ne fac onoareaopoziþiunei? (�) Dovadã dar cum cã firma� numele � nu e lucrul, fiinþa însãºi, cumzdreanþa unui nume obscur poate acoperiun geniu, cum purpura unui nume regalpoate învesti pe-un idiot(�) Acea hainã estrâmtã ºi noi vrem sã-i croim tot acesteisocietãþi o hainã mai largã, în care sã-ncapãtoatã lumea româneascã din Viena.� �declarã Eminescu. Totuºi, unirea nu seacceptã.


George Coandã

EMINESCU ªI �STAREA DE A FI�a României pe �tabla de ºah� a Europei balcanice

(O hermeneuticã geopoliticã) (2)

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

Spuneam cã cele douã �studii de caz�geopolitice eminesciene nu sunt de largãdesfãºurare, dar se remarcã printr-osinteticã ºi remarcabilã analizã a situaþiilor,excelent cunoscute, demonstrând un atentspirit de observaþie ºi de încadrare încontextul celebrei �Chestiuni Orientale�,situaþii stringent atingãtoare evoluþieiRomâniei, aflatã într-un moment crucial,acela de afirmare ºi consolidare asuveranitãþii sale statale dupã dobândireaIndependenþei, printr-o curajoasã luptãpolitico-diplomaticã ºi militarã, faþã deImperiul Otoman.

Însã mai înainte sã lãmurim ce a fostsã fie acea �Chestiune Orientalã� ale cãreiurmãri se simt pânã în zilele noastre, înacest început de mileniu observându-se,de pildã, o resuscitare, dupã destrãmarea�Cortinei de fier� ºi încetarea �Rãzboiuluirece�, a �panslavismului� de sorginteruseascã, ºi a �panotomanismului� pefondul unei �ciocniri de civilizaþii� creºtinortodoxã ºi islamicã.

�Chestiunea Orientalã�, cum a fost eaprivitã în marile cancelarii europene, ºi cumeste reþinutã de istoriografie, de cercetareageopoliticã, a apãrut ca urmare acoliziunilor de interese (�sfere deinfluenþã�) la finele secolului XVIII, atâtFranþa, Marea Britanie, imperiile Austriac(mai târziu Austro-Ungar), Rus ºi Otoman,dorindu-ºi, fiecare în parte, sau prin�antante� conjuncturale, sã-ºi exercitedominaþia în sud-estul european în vastulareal carpato-danubian-adriatic/dinaric-balcano-egeean/heladic-pontic, strãmtorileBosfor ºi Dardanale, cât ºi Þãrile Române,prin poziþionarea lor geoeconomicã ºigeostrategicã fiind importante mize aleacestui joc malefic. De fapt, þinta marilor

puteri europene era aceea de a-ºi instala însud-estul european propriul hegemonism,chiar dacã, în unele momente, au susþinutÎnalta Poartã în rãzboaiele în care a fostangajatã, mai ales, cu Imperiul Rus, atâtParisul, Londra ºi Viena încercând sãstopeze astfel puseurile expansioniste aleacestuia în spaþiul danubiano-balcanic îndetrimentul apetiturilor lor imperialiste,puseuri motivate cu cinism de dorinþa de afi eliberaþi �fraþii creºtin ortodocºi� de subdominaþia islamic otomanã. Iar jocul acestaal coliziunilor de interese geopolitice acontinuat pânã la Primul Rãzboi Mondial(1914-1918), românii fiind prinºi nu o datãîn turbionãrile sale din care au ºtiut, înmomentele cele mai disperate pentrudestinul lor, sã iasã, când nimeni nu maicredea cã ar fi posibil, învingãtori,fãurindu-ºi marele stat naþional unitar.Eminescu a cunoscut, în profunzimea ei,aceastã problematicã.

Dar sã revin la intervenþiile amintite,luându-le în ordinea apariþiei lor pe primapaginã � editoriale fiind, ceea ce le conferãgreutate ºi astãzi privindu-le în perspectivaistoriei � în �Timpul�.

Astfel, în �Rãsãritul Europei��(�Timpul�, 25 mai 1880), geopoliticianulEminescu surprinde, la doi ani dupãîncheierea rãzboiului ruso-românã-turc(1877-1878), printr-o lucidã analizã, situaþiapoliticã balcanicã gata oricând sã explodezeîn ceea ce metaforic i s-a spus, ºi atunci, caºi acum, �butoiul cu pulbere� al �bãtrânuluicontinent�. Pentru cã acel rãzboi nu reuºisesã tranºeze definitiv soarta popoarelor dinsud-estul european, iar Imperiul Otoman încãîºi mai trãgea rãsuflarea.

�Rãsãritul Europei, PeninsulaBalcanicã � remarcã Eminescu �

67Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

înfãþiºeazã azi ca niciodatã, priveliºtea unoraspiraþii atât de contrarie unele altora încâtnu este cu putinþã a vedea în aceste miºcãriceva voluntar, de sine stãtãtor, cu o þintãclarã, ce suntem siliþi a admite influenþe dedinafarã, primejdioase tuturor popoarelorPeninsulei ºi fiecãruia îndeosebi dintre ele�.

Este exact ceea ce se petrecea atunci,aºa cum s-a petrecut dupã un secol înspaþiul �butoiului cu pulbere�, Eminescuîncã de la începutul penultimului deceniual secolului XIX percepând/descifrândindubitabil acele �aspiraþii atât decontrarie� aþâþate premeditat de acele�influenþe de dinafarã� periculoase pentrufiecare popor, România fiind la rându-iprimejduitã.

Înfrânt la 1878 pe frontul din Balcani,Imperiul Otoman pierde unele influenþe(România, Serbia, Muntenegru) ºi teritoriipaºalizate (Bulgaria de nord, Bosnia ºiHerþegovina, acestea douã fiind lacom�îngurgitate� de Imperiul Austro-Ungar), darnu dispare cu totul. De fapt, intrã în starea,cum îl diagnostica De Blowitz, �Omuluibolnav� al Euroasiei, nemairãmânând �decâtsã i se facã disecþia ºi sã se distribuie ce amai rãmas prin muzeele anatomice aleEuropei� (�Une course à Constantinopole�,Paris, 1884, p. 270).

Aºadar, influenþele stârnitoare deorgolii ºi pretenþii etnice teritoriale veneau,ºi fãþiº, ºi insidios, ºi dinspre Sankt-Pe-tersburg, ºi dinspre Viena, Paris ºi Londra,dar ºi dinspre �Omul bolnav� însuºi.

Îl citez mai departe exhaustiv peEminescu:

�Cu etnografia în mânã ne convingemlesne cã nici unul, absolut nici unul dinaceste elemente, cel bulgar, albanez,grecesc, turc, sârb, nu sunt îndestul denumeroase, fiecare pentru sine, spre aputea exercita cu succes o predominaþiuneasupra celorlalte, încât la toate se aplicãspirituala comparaþie fãcutã de conteleAndrássy, cã lupta între douã dintre elear sãmãna cu lupta între doi lei ce se înghitreciproc, încât ºi de la unul ºi de la altulnu rãmâne decât coada.

Într-adevãr, daca ne uitãm la sârbi,îi vedem despãrþiþi în douã tabere, nutocmai simpatice una alteia, poate dincauze etnologice chiar. Serbia ar dori, înadevãr, sã adune sub sine pe toþi cei de-orasã, sub coroana familiei Obrenovici;însã lucrarea sa în aceastã direcþiune seîmpiedecã de aspiraþiunea Muntenegrului,

care reclamã pentru sine acelaºi rol.Familia princiarã Nieguº din MunþiiNegri nu are mai puþin dorinþa de-a ficentrul împrejurul cãruia sã se grupezeviitorul regat al Serbiei mari. O a treiadirecþiune, opusã amânduror acestora,este aceea a unui regat al slavilor de sud,sub auspiciele Casei de Austria, cristalizatîmprejurul Croaþiei, cãci croaþii nu suntaltã decât sârbi catolici.

Grecii, pierzând multe din calitãþilelor antice, mai cu seamã acea seninãinteligenþã care-i fãcea atât de potriviþipentru artã ºi ºtiinþã, au pãstrat încolomulte din defectele lor antice, mai cu seamãînsã instinctele demagogice, atât deînrãdãcinate încât se simt în chiardescendenþii deznaþionalizaþi ai aceleirase. Cu tot instinctul acesta, nimic maipuþin decât constitutiv, ºi care, din contra,e negaþiunea oricãrii mari formaþiuni destat, idealul lor politic e o Grecie mare,cuprinzând poate Imperiul bizantin deodinioarã, format de romani, dar atât derãu guvernat, atât de cumplit esploatat,cu aºa stângãcie susþinut de moºtenitoriibizantini�

Venim acum la fraþii bulgari. Zicemfraþi nu figurat, ci în sensul propriu alcuvântului, de vreme ce regatul Asanizilora fost româno-bulgar, ºi Asanizii însuºiromâni, dupã propria mãrturisire fãcutãde regele Ioaniþiu în diplomele saleadresate Papei.

Aci întâlnim tendinþe derevendicaþiune ºi de predominare faþã cutoate elementele Peninsulei, fie români,fie greci, fie slavi chiar.

Astfel s-a propus în Adunarealegiuitoare de la Sofia un proiect de legede naturalizare, în care se zice:

«De asemenea vor fi cetãþeni bulgari,fãrã alte condiþiuni decât cele de mai sus,locuitorii de naþionalitate bulgarã cari seaflã în provinciile anexate de România ºiSerbia, ºi nefiind hotãrâþi a rãmâneaacolo, vor emigra în Bulgaria în termende doi ani din ziua publicãrii acestei legi.»

Anexate de români!În coloanele foii noastre am arãtat,

în mai multe rânduri, cã Dobrogea n-afost nicicând bulgarã, cã predecesorii luiMircea I încã o cuceriserã de la triburitatare, cã provincia a rãmas a ÞãriiRomâneºti mult timp dupã prefacereaBulgariei în paºalâc, dupã moartea luiªiºman, ºi cã de la Mircea I a fost luatã


de cãtrã turci. Am dori sã ni se arate cumo provincie luatã de turci de la români ºiredatã prin Tractatul de la Berlin totromânilor poate fi numitã o provincieanexatã de la Bulgaria?

Albanejii sunt, într-adevãr, numai îndefensivã. Vechea lor organizaþie în gen-tes pe teritorii bine definite ºi poateaversiunea contra amestecului cu alte raseîi face sã nu doreascã a predomina, dar îiîmpinge a nu se lãsa nici predominaþi.Teritoriul albanez ºi-l disputã acum, înmod etnocratic, cele douã Serbii ºiGrecia.�

Analiza ºi portretizarea etno-psihicã apopoarelor din balcanicul �butoi cupulbere�, fiecare încercând a-ºi construipropriile statalitãþi naþionale moderne, ieºite,mai mult sau mai puþin de sub obroculsublimei Porþi Otomane, ne descoperã unEminescu excelent informat ºi care, astfel,ne oferã caracteristicile specifice alepretenþilor/revendicãrilor grecilor ºi, maiabitir, ale bulgarilor, care ºi acum o sutãtreizeci de ani ºi mai bine, ca ºi astãzi,confini în visãrile/iluziile lor de mãreþiestatal medievalã cu maghiarii, þineau morþiºsã refacã primul imperiu/þarat (secoleleVII-IX) �al bulgarilor ºi românilor�(romeilor), ºi pe cel de-al doilea imperiu/þarat întemeiat de fraþii valahi Asan (deunde ºi numele dinastiei), Petru, Ioniþã(Kaloianes) ºi Ivan Asan II. Un imperiuromâno-bulgar care a cuprins întrefruntariile sale, la sfârºitul secolului XI ºiîn prima jumãtate a secolului urmãtor, prinexpansiuni succesive, un vast spaþiu întreDunãre, Marea Neagrã, Marea Egee, sudulfostei Iugoslavii. De aici ºi pretenþiilebulgarilor � bine sesizate de Eminescu �pe seama tuturor vecinilor lor ºi care audus la al Doilea Rãzboi Balcanic, din 1913,Sofia suferind o umilitoare înfrângere. Câtpriveºte Dobrogea/Scitya Minor, pe careo tot revendicã, in absurdo, Bulgaria, oobsesie revizionist ºovinã ca ºi aceea aBudapestei cu privire la Transilvania,Eminescu preciza în corectã cunoºtinþãde cauzã istoricã cã provincia interdanubiano-ponticã daco-româneascãvoievozii de dinaintea lui Mircea I celBãtrân au readus-o la þarã biruindu-i pemigratorii tãtari care o cuceriserã de laImperiul Bizantin în secolul XIII. ªi cãMircea, de fapt, o realipeºte ÞãriiRomâneºti, dupã ce sultanul Murat IAugustul o invadase, despotul Ivanco,

fiul lui Dobrotici, încheind, la 1386, untratat de suzeranitate cu otomanii.Domnitorul, sprijinit de contingenteromâneºti dobrogene, biruindu-l pe marelevizir Ali-paºa în iarna 1388-1389, îi alungãpe osmanlâi din Dobrogea ºi, deci, readucela patrie provincia danubiano-ponticã pecare, e drept, o pierde definitiv în 1417când ordiile lui Mehmed I Celebi ocuceresc. Pe drept cuvânt, Eminescu, buncunoscãtor al domniei lui Mircea I celBãtrân, conchide cã, Sofia nu avea niciundrept asupra acestui pãmânt românescredat, exact la patru secole de când turciio ocupaserã, prin hotãrârea Congresuluiinternaþional de pace de la Berlin din iunie-iulie 1878, proprietarului de drept, poporulromân.

Înainte însã de a comenta concluziileacestui �studiu de caz�, aduc în discuþie,complinitor, pentru viziunea sa geopoliticãholisticã, editorialul �La un an nou� apãrutîn �Timpul� din 1 ianuarie 1883.

Dacã în �Rãsãritul Europei��Eminescu vorbeºte despre tendinþeleexpansioniste ale fiecãrui popor din Pen-insula Balcanicã �spre a putea exercita cusucces o predominanþiune asupracelorlalte� aici �cu succes� având oevidentã conotaþie ironicã, în �La un annou�, turbulenþele etnonaþionaliste din�butoiul cu pulbere� sunt circumscriseuriaºului joc de interese ale unor mari puteriproiectat pe fundalul aceleaºi �ChestiuniOrientale�. Joc în care tânãra Românieindependentã este prinsã �între furtuna cevine din apus spre a întâmpina pe cea derãsãrit�. Cu predicþia � valabilã pânã înzilele de acum, iatã genialitatea vizionarãgeopolitic a lui Eminescu, însoþitã de ocriticã sãgetare a establishment-ului poli-tic al vremii lui, perfect valabilã ºi în timpuldemocratic postdecembrist, o copy-paste,deci � cã soarta noastrã �nu depinde denoi, va fi determinatã de alþii, ºi totuºiguvernul se ocupã cu chestiuni care aumenirea sã agite opinia publicã�. ªi cã �strãlucitã ºi sinteticã diagnozã a �stãrii dea fi� a românilor, ºi atunci, ca ºi la acestînceput de mileniu, cum a fost, de altfel,dintotdeauna � �Poporul nostru mic estepus tocmai ca o muchie de despãrþire�între tempestele geopolitice. A fost ºi este�o muchie de despãrþire�, dar este ºibuturugã micã de care s-au împiedicat/ºi se mai împiedicã uneori carele mari aleistoriei.

69Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCIANA

EMINESCU ÎN CIRCUITUL UNIVERSALCuvântul autorului. Predicþii adeverite.

Aspecte ale vieþii ca suport biografical operei lui Mihai Eminescu (1)

1853. În urmã cu mai bine de 160 de ani,cãrturarul tribun al Revoluþiei Române din1848, Simion Bãrnuþiu � autorul manifestuluicare formula principiile cuprinse în programulAdunãrii Naþionale de pe Câmpia Libertãþiide la Blaj din 15-17 mai 1848, vicepreºedinteleacestui forum naþional ºi lider al miºcãriiardelene � dupã înfrângerea revoluþiei a fostnevoit sã ia calea pribegiei prin mai multe þãri,pentru ca, în cele din urmã, sã se refugieze laViena. Curmarea cu limbajul armelor a cauzeinaþionale pentru care a militat, lipsit atuncide vreun orizont pentru izbândã, însã cusperanþa cã în viitor, din sânul poporuluiînveºnicit, se va ivi eroul care, �crede în steauamereu incandescentã a neamului�, aidomaunui �Luceafãr� cãlãuzitor pentru destinulpoporului român ºi pentru �tinereþea limbeisale�, l-au îndreptãþit sã transmitã în scrisviitorimii urmãtoarea mãrturisire de credinþã:�Când va rãsãri est Luceafãr pe cerul Daciei,bãtrânii ei vor întineri de bucurie, fetele eivor corona cu flori pe îngerul care va cutezaa lua vãlul strãin ce le întunecã, feciori-l vorpurta în triumf ca pe un mare erou, care auºters macula strãinã de pre numeleromânesc, poporul îi va eterna memoria cumormânt de neuitare pe care i-l va înãlþa îninima sa cea recunoscãtoare, ca fãuritoriultinereþii limbei sale�.

Într-un moment de cumpãnã pentrunaþiunea românã, aflatã sub opresiuneaimperiilor habsburgic ºi austro-ungar, þaristºi otoman, Simion Bãrnuþiu crezând cu tãrieîn ideea de reîntregire a Patriei strãmoºeºti ºicã �va rãsãri est Luceafãr pe cerul Daciei�române, fãrã sã ºtie cine va fi acela, i-aprevestit venirea.

Înainte de a urma firul istoric alcronologiei evenimentelor doveditoare, vomdevansa premoniþia Timpului � SupremulJudecãtor � care a învestit cu aceastã misiune,asumatã naþional, de exponent alspiritualitãþii neamului românesc, pe poetulMihai Eminescu, a cãrui viaþã scurtã dar

tumultoasã de scriitor ºi om politic militant, afost închinatã cauzei naþionale pânã lasacrificiul de martiriu. Scriitorul Eminescu ne-alãsat moºtenire o operã scrisã într-o limbãliterarã modernã, etalon, devenitã limbãnaþionalã, în care românii de pretutindeni înfamilie învãþãm sã vorbim, la ºcoalã învãþãmsã citim, sã scriem, fiecare în stilul ºi dupãputerile proprii, iar dacã îl ºi citim, învãþãm sãºi simþim româneºte. Opera Poetului Naþionalal României, Mihai Eminescu scrisã în limbanaþionalã, vorbitã de românii din þarã ºi dinalte þãri ale lumii acum ne reprezintã în lume ºiprin intermediul traducerilor ºi al ecourilorei, deocamdatã identificate de noi în publicaþiieditate în cel puþin 85 de limbi, iar prinprograme de traducere automatã în alte 65 delimbi, totalul 150 de limbi din peste 250 deþãri ºi teritorii geografice.

În anul 1853, Eminescu avea 3 ani. Înanul 1864 se stingea prematur din viaþãSimion Bãrnuþiu, eminentul profesoruniversitar, istoric, filozof, filolog, ziarist,jurist ºi unul dintre principalii organizatoriai revoluþiei române din Transilvania anului1848. Dupã 2 ani de la moartea lui Bãrnuþiu,aripile zborului poetic eminescian ºi-au luatavânt, la debutul din anul, pentru elsimbolic, 1866, cu poezia �La mormântul luiAron Pumnul�, dupã care pãrãseºte ºcoala,luând calea pribegiei prin toate provinciileromâneºti vreme de 4 ani. Aºadar, la 16 anipleacã din Cernãuþi, pãrãsind Bucovina,sub pretextul susþinerii unui examen, ajungetocmai în acele localitãþi unde a trãit ºi afost profesor Bãrnuþiu, mai întâi la multvisatul Blaj, de acolo la Sibiu, iar mai târziuun timp locuind la Iaºi îl preocupa, întrealtele, ecourile vieþii, activitãþii ºi scrieriloracestui tribun paºoptist care erau încã viiîn memoria contemporanilor poetului.Crezul tribunului Bãrnuþiu în cauzaromânilor ca naþiune politicã, militând maicu seamã în apãrarea drepturilor românilordin Transilvania, de a se uni cu þara, ar fi


fost pentru Eminescu un îndemn în a-ºitrãi viaþa dãruitã aceluiaºi crez.Pilda vieþii acestui tip de cãrturar mili-tant, Eminescu a avut însã norocul sã oînþeleagã mai bine într-o realitate trãitã aievea,pentru un timp, ca elev alãturi de profesorulºi mentorul sãu, Aron Pumnul, alt paºoptistde frunte ºi el militând pentru �drepturile cese cuvin� românilor din Transilvania ºiBucovina. Înalta conºtiinþã civicã, uneleiniþiative ºi fapte de viaþã � similare la cei doimagiºtri amintiþi de discipol � pot conduce laideea cã ar fi putut influenþa destinuldiscipolului de militant pentru înalteleidealuri general umane, naþionale ºipersonale.

Aron Pumnul, fostul fiu de iobag dinsatul Cuciulata de lângã Fãgãraº, a rãmasorfan, dar prin intermediul unui om de bine,care i-a observat inteligenþa deosebitã, i s-aînlesnit târziu, la 14 ani, accesul la ºcoalanormalã din Odorhei. Dupã patru ani, caabsolvent eminent, a putut sã urmeze studiilede filozofie la Blaj (aici a frecventat cursurilelui Simion Bãrnuþiu) ºi la Cluj (la liceul Piarist,unde a fost coleg cu alt paºoptist, AvramIancu). Dupã absolvire e numit profesor defilozofie la Blaj ºi în acelaºi an, la îndemnul luiBãrnuþiu, cu o bursã oferitã de Episcopia dinBlaj, urmeazã cursurile universitare deTeologie ºi Filosofie la Institutul �Sf. Varvara�din Viena.

La Viena i se contureazã formaþiaintelectualã, rãsfrântã ºi asupra educaþieiviitorului sãu elev preferat, Eminescu.Preocupãrile studentului Pumnul sunt orien-tate hotãrât spre filosofia naþionalistã a�luminilor� (iluminismul �ªcolii Ardelene�,devenit temeiul unui program al intelectualilorardeleni de �luminare� a poporului), darmanifestã interes ºi pentru Aristotel, Seneca,Spinoza, Voltaire, Rousseau, Kant, Roltek etc.,traduce �Fizica� lui Baumeister ºi lucrarea luiColson �De l�etat present et de l�avenir desprincipautés de Moldavie et de Valachie�,pregãtirea filologicã fiind o preocuparepermanentã. În anii petrecuþi la Viena, Pumnulorganizeazã pentru studenþii români societatea�Rumânimea cea tânãrã�, programul acesteiareflectând idealurile iluministe ºi patriotice de�formare a viitorilor dascãli bine pregãtiþi îndomeniul istoriei, economiei, fizicii, dreptuluinatural ºi naþional, precum ºi de iniþiere întraducerea de cãrþi ºi manuale�.

Dupã absolvirea cursurilor universitaredin Viena, în 1846, îºi reia activitatea caprofesor de filozofie la Blaj. În anul urmãtor,aici Aron Pumnul îºi începe activitatea dejurnalist cu articole de filosofie practicã ºide educaþie moral-creºtinã în revistacãrturarului Timotei Cipariu, �Organulluminãrei� (devenit în 1848 �OrganulNaþional�), prima publicaþie româneascã

editatã nu în alfabetul uzitat atunci, chirilic, cicu litere latine, de asemenea în �Învãþãtoriulpoporului� (1848, dupã scurt timp ziarul a fostinterzis de cenzura maghiarã). În acestepublicaþii Pumnul tipãreºte vestitul articol,�Viaþa nãciunei române, dulceaþa limbei ºia simþemãntelor ei�, dar mai scrie ºi despreviaþa românilor, fãcând un patetic apel �sã secunoascã ºi sã se preþuiascã, sã fie conºtienþide naþionalitatea ºi de drepturile lor�. AronPumnul îl ºtia pe Simion Bãrnuþiu din anii încare îi frecventa cursurile la Blaj, dar l-acunoscut mai bine în acþiunile comune la careau participat în timpul evenimentelorrevoluþionare din Transilvania anului 1848,al cãror ecou se va reflecta în operaeminescianã.Cunoaºterea semnificaþiei social-istorice a evenimentelor la care au participatactiv Bãrnuþiu ºi Pumnul, în contextulrevoluþiilor europene ºi naþionale, ne-arputea explica chiar obiectul activitãþii omuluipolitic Eminescu, fapt înþeles ca suportbiografic al operei jurnalistice, în bunã parteºi literare. Coincidenþa dintre unele obiectiveºi momente ale Revoluþiei din 1848 ºi câtevaînscrisuri ale prozatorului, poetului ºiziaristului Eminescu îndeamnã la reflecþii ºiinduc certitudinea unor filiaþii întreactivitatea ºi scrierile acestora. Nu ne surprind,în acest înþeles, unele tipuri de iniþiative ºiacþiuni ale lui Bãrnuþiu ºi Pumnul, întâlnite ºiîn activitatea de student ºi mai târziu de ziarista lui Eminescu, unele devenite chiar obiectiveale activitãþii ziaristului, cum ar fi apãrareadreptului românilor de asociere în luptapentru �uniunea� Transilvaniei cu România.În acelaºi timp, surprinzãtoare par ºisimilitudinile dintre o serie de evenimenteale revoluþiei paºoptiste din Transilvania ºicâteva momente � �episoade reale pânã laimpresii nemijlocite ºi cuvinte� � transcriseparcã dintr-un carneþel sau evocate dupãamintirile altora ºi publicate, tocmai de aceea,fragmentar într-o exprimare mai explicitã decronicã obiectivã, nemistificatã, care explicã�lupta ºi jertfa românilor ardeleni pentrusupravieþuire naþionalã�. Consacrarea înistoria literarã ca �prozã de ficþiune� � carereflectã �Destinul revoluþionarului cuînfãþiºare de demon romantic� din �jurnalullui Toma� despre �pribunul Ioan din oastealãncierilor lui Iancu� � coincide cu intenþialui Eminescu de a-ºi proiecta personajele într-un �roman social�, cum denumea chiar el,eseuri precum �Sãrmanul Dionis/Geniupustiu/Toma Nour în Siberia�, în care seafirma cã �descrierea Revoluþiei estecutremurãtoare. Internaþionalismulumanitarist a eºuat, într-un rãzboi sângerosîntre naþiuni�. Aceastã tematicã este abordatãºi în articole publicate ca ziarist profesionist,îndeosebi la �Timpul�, chiar în câteva poeme.

71Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Mihai Stan

CÃRÞILE BIBLIOTHECII

�MOARTEA MEA DE DRAGOSTE�

Când într-un interviu, cineva l-aîntrebat pe poetul ºi publicistul ConstaninVoicu (n. 23 octombrie 1954, Mânjina-Voineºti de Dâmboviþa) despre satul natal,acesta, ca un adevãrat poet, a rãspuns cucâteva strofe alcãtuite pe loc: �Sunt fiulunei rãdãcini de munte,/ Pãrinþii mei aunume de þãrani,/ De la Traian port soarelepe frunte,/ Iar Decebal mi-e zeul dintre ani./M-am ridicat pe Vãile Mânjinii/ Cu RâulAlb � prieten cãrturar,/Citind, curgând pe laviþaluminii/ Al satului nestinsabecedar.// ªi mã jucam culuna de pe cer/ ªi zmeielecopilãriei care/ Urcau dinmine, parcã-ntr-un mister �/ Cã nu aveam nici graniþi,nici hotare.// Pe caiidealurilor alergam/ Pe subizvoare, pânã jos, în lunci,/ªi-n coama lor seminþele-misunam,/ De fagi, ºi desalcâmi, ca niºte prunci.//Azi, bucuria mea e cã, însat,/ Mormintele strãmoºilor trãiesc./ Înveºnicia lor. Nu le-am uitat./ Pãrinþii mei...Cãminul pãrintesc...�. Dar cine este poetulConstantin Voicu?

�Dupã studii primare ºi gimnaziale încomuna natalã, urmeazã ªcoala Normalãdin Câmpulung-Muscel, pe care o absolvãîn 1974, apoi Facultatea de ªtiinþe Umanistea Universitãþii �Valahia� Târgoviºte,specializarea geografie (2004), cu masterat(2005). Învãþãtor la ºcolile din Cãlugãreni(Prahova), Rãcari, Vulcana-Bãi(Dâmboviþa), apoi la Târgoviºte, pânã înprezent. Debut cu poezia �Visând aºa...� înrevista ºcolarã �Flori muscelene� (1972) ºirevista �Flacãra� (1980) la recomandareapoetului Adrian Pãunescu. Colaboreazã la�Dâmboviþa, �Tribuna�, �Argeº�, �Scânteiatineretului�, �Suplimentul literar artistic alScânteii tineretului�, �Flacãra�,�Luceafãrul�, �Jurnal de Dâmboviþa�,�Glasul cetãþii�, România mare�,Târgoviºtea�, �Tricolorul�, �Legea luiÞepeº�, �Eroica�, �Curier�, �Litere�,

�Graiul Dâmboviþei�. Fondeazã ºi conduceperiodicul �Vulturul Basarab� (1994),�Tricolorul de Dâmboviþa� (2003), precumºi revista pentru copii �Cãldãruºa cubondari� (2003). Redactor-ºef adjunct alrevistei �Eroica� (2008) ºi coordonator alrevistei pentru copii �Armonii� (2006), re-dactor al revistei �Casa noastrã� (2012).Fondator al secþiunii destinate copiilor�Clopoþelul literar� (2008) ºi unul dintre

organizatorii FestivaluluiNaþional de Poezie �Toamnaliterarã pietroºiþeanã � MirceaHoria Simionescu� (2010).Emisiuni literare la posturilenaþionale de radio ºiteleviziune (redactor LiviuGrãsoiu), cât ºi la posturile lo-cale de radio (Radio D) ºiteleviziune (ArtPress TV,Columna TV). Obþine premiila Festivalul de Literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor�(1989), al revistei �Argeº�sau la Radio-Craiova (1982).

Debut editorial, cu pseudonimul SimachePorumbaru, în volumul colectiv �Inscripþiiîn timp� (1983). Publicã apoi în culegerilede versuri �Columnã de victorii�, �Focnestins�, �Diademe ale timpului nostru�.Primul volum de versuri �Zãri de maramãpe Râu Alb� (1999), urmat de �Pulberesacrã� (2000), �Cãldãruºa cu bondari�(2003), �Neamul florilor de tei� (2003),�Moartea mea de dragoste� (2004). Premiulla secþiunea poezia pentru copii pentruvolumele �Steaua de copilãrie� (2005) ºi �Culunile, prin târg, alunecând...� (2008)acordate de Societatea ScriitorilorTârgoviºteni al cãrei membru fondator este(2005)� (Vezi �Societatea ScriitorilorTârgoviºteni. Din istoria unei grupãriliterare. 2005-2015�, de Mihai Stan, VictorPetrescu ºi George Coandã).

Din cele peste zece volume publicate,au apãrut la Editura Bibliotheca: �Moarteamea de dragoste� (2004), �Hai la ºcoalã,boieri mari� (2005), �Cu lunile, prin târg,alunecând� (2008), �Târgoviºtea


aristocratã� (2015). Prezent ºi în câtevaantologii apãrute la aceeaºi editurã: �CaieteLitere. În cãutarea unui topos liric.Antologie a Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni� (2006), �Târgoviºte-India.Antologie poeticã / Poetical antology�(2008), �Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Pe-tersburg. Antologie de poezie� (2012).

Învãþãtor cu har, trecându-ºi timpul înmijlocul ºi lângã elevii sãi de ºcoalã primarã,Constantin Voicu e la vârsta maturitãþiicreatoare depline, un copil mare cu sufletulcurat, un perpetuu homo ludens, scrierilesale destinate copiilor. E îndeobºte admisîn arealul dâmboviþean cã poetul ConstantinVoicu, cunoscând din interior, ca nimenialtul, copilul, a dat cele mai reuºite poeziidin literatura pentru copii contemporanã,conºtient fiind cã acest gen ascunde capcanenebãnuite ºi, mai ales, cã a mima apropiereade aceastã lume are ca rezultat, aºa cumam dovedit-o cu alt prilej, o pseudopoezieîn care copiii nu se recunosc.

În �Anatomia fiinþei�,volumul II, �Promoþia de azia ºcolii literare ºi artistice dela Târgoviºte. Medalioane înevantai�, în microeseul�Constantin Voicu � Homoludens� (p. 175-179),autorul, acad. Mihai Cimpoi,unul dintre cei mai autorizaþiexegeþi ai poeziei pentru copii(în Republica Moldova,Moldova de peste Prut cumo numim noi cu îndreptãþire,fenomenul are o amplitudineunicã, volume în tiraje de zecide mii de exemplare, unadevãrat miracol) identificã cu acuitatenotele, temele ce dau individualitatea stiluluipoetului Constantin Voicu: elogiul copilãriei(interesantã paralelã cu Grigore Vieru),iubirea în sens larg (�de patrie, de pãmânt,de femeia-mamã, de tot ce e sfânt ºifrumos�), �o identitate totalã între formaritualã ºi cea ludicã�, în felul acesta C.Voicu înscriindu-se în rara stirpe a poeþilorce scriu despre ºi pentru copii, care leagã,în poeziile lor, ludicul de sacral. Crezulpoetului � în mare mãsurã atins � este dea-i face pe tinerii sãi cititori �sã-l vadã peDumnezeu�: �Pentru toþi copiii mei,/Licurici ºi prichindei,/ Sã vadã mai binecalea/ Munþilor din toatã valea/ ªi scriind,citind mereu,/ Poate-l vãd pe Dumnezeu�.

Ceea ce dã unicitatea poeziei pentrucopii a lui Constantin Voicu, dascãlulacestora de o viaþã, este ceea ce nouapedagogie a copilului a descoperit relativrecent � relaþia interactivã, adicãparticiparea activã a celor mici care astfel

ascultã, cred ºi îºi însuºesc ca pe o lecþiede viaþã unicã, de neuitat, ce le zice DomnulÎnvãþãtor. Aºa cum constatã acad. MihaiCimpoi în eseul amintit: �Aceastã angajareinteractivã a celor mici, care-i devinpartenerii jocului ºi ai iniþierii în sensurilevieþii, în universul paradisiac al copilãriei,în trecutul ºi prezentul pe care-l trãim,asigurã succesul poetului, care poatesugera printr-o elementarã numãrãtoareritmatã sentimentul curgerii timpului: «urcde-o viaþã scãrile/ sã mã-ngân cu mãrile/sã m-ating cu zãrile// unu, doi, unu, doi/înainte, înapoi/ înainte zãrile,/ înapoi suntmãrile// unu, doi/ ºi amândoi/ suntem timp-netimp pe o scarã/ care urcã ºi coboarã/înainte înapoi:/ unu, doi...» (Pridvor deþarã 2)�.

Cine îl cunoaºte pe poet este uimit,marcat de felul în care acesta a reuºit sãrãmânã copil asociind cam tot ce face cufirea ºi ingenuitatea vârstei curate, el,poetul, reuºind sã adune sub semnul

copilãriei, al copilului etern(ca la Ion Creangã) �amintiri,trãiri, meditaþii, emoþii,proiecþii vizionare� (M.Cimpoi), adicã �mozaic delucruri, discursuri, biografii/îmi lumineazã drumuri înnoapte,/ sap grotã înconstelaþia/ uraniului veºnic/ºi-n cosmice vistierii/ ofigurã de stil/ învãluitã deºoapte -/ Joc de copii/ moneziaurii/ galactice emoþii/ cãderide sentimente...� (Pridvorde þarã 7).

Ar fi fost cel puþin ciudatca poetul Constantin Voicu sã nu-iconducã pe micii sãi prietenii prin istoriaCetãþii Târgoviºtei, în felul acesta înversurile sale cu mãiestrie, migalã ºi re-spect pentru prozodia melodios-sonorãapãsând firesc, neostentativ, elemente deistorie localã (trei secole ºi mai bineTârgoviºte a fost capitalã a ÞãriiRomâneºti) trecute poetic în sentimentulapartenenþei la spaþiul natal, parte dinstructura a personalitãþii viitoare a micilorsãi cititori, cultivându-le un naþionalismluminat. Ei bine, mai rar în lirica actualãpoezie patrioticã neostentativ ºi firescpromovatã.

Aceeaºi remarcã o întâlnim ºi laGeorge Toma Veseliu (�Constantin Voicuîntre filiaþii ºi izvorul nesecat al splendoriilumii poetice originale�, în �Litere�, an XVI,nr. 6/183, iunie 2015) care, cu referire lascrierile lui C. Voicu constatã, dupã oamãnunþitã analizã cã �Cele trei capitole: I.Duh de cetate la Târgoviºte II. Moartea

73Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

mea de dragoste, III. Neamul florilor detei fac parte din volumele Pulbere sacrã,Moartea mea de dragoste � Voci deTârgoviºte ºi din microplacheta Neamulflorilor de tei. Antologia adunã deci poemealcãtuitoare ale unui univers special � adoua casã ºi acasã, Târgoviºtea poetului,adoptat: «Târgoviºte o toamnã din inimamea, / Târgoviºte frumoasã de primãvarã,/ M-aºtepþi, aºa cum mi se spune� / cãcipoate eu / voi fi poetul / plecând cudragoste / Dupã moartea / Scoasã de subtipar / De Macarie». Nu trebuie ignoratãlatura iubirii de patrie prezentã în acestdiscurs. Þara, dragostea fierbinte pentruea, consoneazã ºi are sens nu doar prinunitatea indisolubilã, ci prin trecutul istoricglorios al Þãrii Româneºti, al capitalei sale,Târgoviºtea, creând, nu doar un culoar etic,ci o structurã liricã determinativã, poetuldovedindu-se prin vibraþie intensã, un bardce reia tema patriotismului, temã ocolitãastãzi de poeþii contemporani asimilaþi �cred aceºtia � de globalismul dizolvant.�

Aºa cum am amintit adesea, acestemicroeseuri apãrute în rubrica intitulatã�Cãrþile Bibliothecii� sunt menite unuivolum aniversar, în 2017, cunoscutaediturã târgoviºteanã împlinind douãdecenii de existenþã, rãstimp în care auapãrut peste 1600 de titluri, multe dintreaceste cãrþi acoperind petele albe dincultura târgoviºteanã (sã nu uitãm cã, pânãîn 1990, în Târgoviºte nu a fiinþat nicioediturã!?).

Ca de obicei, pentru a nu fi acuzat detendinþe encomiastice de inºi scorþoºi ºivindicativi gen caducul Ion Coman, în fi-nal voi insera aprecieri critice aparþinândunor exegeþi ai operei lui Constantin Voicu.

�Poet profund emoþional ºi htonic, însensul unui cult mirabil ºi manifest pentruVatra românilor, Constantin Voicu gliseazãharnic, marcat de un viguros ºi relevant tal-ent, între poezii gracile, ca un moar albastrualunecat tandru peste petale de trandafiri,în care ritmurile prozodiei clasice sunt binetimbrate, ºi versurile izvorâte din dorinþa dea inova, sub zodia experimentului modern-ist, propriul demers liric� (George Coandã)

�Poezia scrisã de Constantin Voicu[...] se �defoliazã în serii de imagini�, cumar spune Ion Negoiþescu, iar aceastãdespletire ne dezvãluie intrinsec o disciplinãa textului. Cauza ar fi vibraþiile din interiorultextelor, al sintagmelor pe care le produceversul spontan în unitatea lui tonalã, îndicþiunea sa limpede, sobrã, picturalã,înrudindu-se cu aerul visãtor, nostalgic ºicontemplativ al autorului� (Victor Steron).

�Poetul îºi simte «inima un Bucium cumiere de Chindie/ Cu Turnul încãrcat de

Poezie». «Urma dârei de grâu din pragulcasei/ pânã la poartã/ din care mai naºtelumina», este motivul pentru care ne naºtem«luminã de þarã». De asemenea, simbolul«fãcliei de noapte/ fãcliei de zi/ fãcliei desearã/ peste visele noastre», «în zilele cusoare», este edificator pentru tonusul op-timist al liricii sale. Volumul «Moartea meade dragoste», este «un cântec de dragosteºi de Târgoviºte», al celui care aude «vocide Târgoviºte», declarând cã �inima îi bateca o mãnãstire aºezatã pe-un deal, ºi înfiecare searã, adormind cu obrazul pe ocandelã aprinsã de stea, mãsoarã veºniciacu dragostea sa!� (Victor Petrescu).

�Poet profund emoþional, cu un cultadmirabil pentru þarã ºi popor, ConstantinVoicu îºi relevã minunatul talent în versurideopotrivã delicate ºi puternice, marcate deduioasele sentimente pentru frumuseþilepatriei. Glas aparte în peisajul liric românesc,vãduvit, în acest început de mileniu, de liricapatrioticã de certã valoare, Constantin Voicuîºi gãseºte binemeritatul loc alãturi de alþimari înaintaþi ai poeziei româneºti. Versulsãu este bine timbrat, novator, fãrã stridenþe,ºi în el vibreazã pãtimaº sentimentul viu aliubirii pentru locurile natale, parte integrantãdin marea dragoste pentru þarã.� (DanClaudiu Tãnãsescu)

�Constantin Voicu vorbeºte cudezinvolturã ºi gravitate copiilor ºi celormari despre patrie, despre limba românãºi puterea cuvântului, despre viaþã, trecere,timp ºi spaþiu, despre lume ºi univers înpoezii sub formã de miniaturi liricegraþioase, expresive în spiritularghezienelor �boabe ºi fãrâme� ºi aionescienelor elegii pentru fiinþe mici.Depãºind retorica obiºnuitã a ludicului, destirpe sentimentalã, Constantin Voicuexceleazã în notaþia miniaturalã careanalogizeazã miºcãrile sufleteºti cu cele alenaturii: «tot ce existã �/ în vibraþiile timpului�/ bolta de ierbi/ a vieþii,/ a morþii...// subtãlpile mele/ sunã veºnicia/ ca un râs decopil...// în alai de luminã/ ies florile,/ zorile,/contemplãri de april...� (Pridvor cu clipe28); �iubeºte ca iarba,/ ca frunza iubeºte,/e de la þarã/ ºi înfloreºte/ în meri ºi în pruni,/de luni pânã luni,/ de marþi pânã miercuri,/ºi ca norii în cercuri/ pluteºte în larg,/alergând sau unde/ valuri se sparg/ ºi rãmânsecunde/ ca frunza/ ca iarba» � în Frunzãcu dor.� (Mihai Cimpoi)

Fãrã îndoialã, publicând cãrþile luiConstantin Voicu, Editura Bibliotheca aîmbogãþit lirica târgoviºteanã cu versurileunui poet original cu un stil inconfundabilstãpân pe o tematicã ineditã ce încet-încetse asimileazã identar poetului din Mânjinaa cãrui a doua casã e Cetatea Târgoviºtei.


NOTES

2009

Simona Cioculescu

22 aprilie. Azi, trebuia sã mã duc dupã-amiazã la dentist, dar n-am mai fost pentru cãla 18.30 am ajuns la Muzeul Enescu, unde erao manifestare culturalã organizatã de IMMERcu ocazia Paºtelui ºi, concomitent, dedicatãalteþelor lor, principesa Margareta ºi RaduDuda. Margareta a împlinit de curând 60 deani. Organizatoarea de facto a fost MarilenaRotaru care a ºi prezentat evenimentul. Avorbit apoi Dinu Zamfirescu, directorulIMMER. A urmat un spectacol, în carevedeta a fost Rãzvan Mazilu, care a dansatsuperb. Am plecat repede spre casã, cãciBarbu era obosit. Fusese mai înainte laLibrãria Sadoveanu, unde prezentase o cartede cãlãtorii a unui doctor român, stabilit înItalia, apãrutã la editura Vremea. Se duseseapoi acasã, iar la ora 18 venise la MuzeulEnescu. Nici eu nu m-am mai dus la ºedinþaPEN-clubului.

23 aprilie. Azi e Sf. Gheorghe. Zifrumoasã, dar rece. Mai întâi la Muzeu, apoila Biserica Amzei, unde am aprins lumânãripentru vii ºi morþi. Cânta superb un cor de laOperã. M-am întors la Muzeu ºi am aflat cãmã cãutase directorul. Am fost la el sã-mispunã despre ce era vorba: sã fac parte dinjuriul unui concurs de eseuri pentru elevi cutema România pitoreascã, alãturi de BogdanTeodorescu ºi Varujan Vosganian. Amacceptat ºi sper sã mã descurc. Azi e ziua luiPavel Chihaia. I-am telefonat seara sã-i urãmmai ales sãnãtate. Erau împreunã cu bãiatullor, Matei. Apoi ne-am aºezat la masã ºi chiaratunci s-a pornit un cutremur destul deputernic, care a þinut vreo 10 secunde. Ralucaa coborât repede, sã ne întrebe dacã l-amsimþit. Apoi comentatorii la TV, de ce, cum. Afost de 5,3 grade pe scara Richter. DirectorulInstitutului de Seismologie a zis cã e uncutremur banal, obiºnuit � care mai elibereazãenergiile din zona Vrancea. ªi cã unul mare arfi de aºteptat abia prin 2080. Aºa sã fie!

28 aprilie. Zi rece dimineaþa. Apoi s-amai încãlzit. La muzeu, cu taxiul, apoi la TV înstr. Pangratti unde am încasat 900 de lei pentruemisiunea de la TVR3. M-am întors la Muzeu,unde la ora 14 a început Rotonda CamilPetrescu, în cadrul unei expoziþii cu obiecte

ºi fotografii. Vorbitorii: Florica Ichim, criticde teatru ºi specialistã în Camil, MaiaMorgenstern ºi Marius Manole, un actortânãr, blond, foarte bine cotat. A fost plãcutºi interesant. Florica, ca multe exegete,luându-i �total� apãrarea lui Camil contracolegilor ºi criticilor interbelici, care-l maiironizau pe omul Camil pentru grandomanieºi idei nãstruºnice, cum a fost sã depunãmanuscrisului �Doctrina substanþei� laVatican, ca sã-l salveze. În încheiere, cei doiactori au recitat câteva poezii alesãrbãtoritului. În salã, m-am întâlnit cu Claudiaºi, Darie Dimiu. Mi-a fãcut plãcere sã le revãd.Le-am condus prin Muzeu sã le arãt lucrurilenoi din expoziþie.29 aprilie. Tot la Muzeu. Zi frumoasã,trebuia sã mã duc la dentist. N-am mai fost,pentru cã la ora 18 m-am dus la Jochey Club,unde se lansa cartea Piei Pillat Sufletul nucunoaºte distanþele (Pagini decorespondenþã cu familia Pillat). Am ajunscu ceva întârziere. Tocmai vorbea Ion Papuc,pasional romantic, lãudându-i pe ei ºi toatãboierimea/aristocraþia (salvatoare a naþiuniiromâne). Concluzia: e momentul sã se întoarcãla conducerea þãrii ºi sã ne salveze iar. Darcine anume ºi cum? Asta n-a mai spus.30 aprilie. Zi încãrcatã. A venit meºterulnostru, din cartier, nea Pavel ºi a reuºit sãrepare jaluzelele, pe care le-a ºi vopsit tot înmaro, iar marginile ferestrelor în alb. E un omsimpatic, blând, destins, glumeþ ºi nu elacom la bani. Un tip de român care a camdispãrut în zilele noastre. Seara telefon de laPuiu Grigurcu. L-a anunþat pe Barbu cã valua marele premiu al revistei �Acolada�, laSatu Mare. Va trebui sã se ducã (cu avionul!)acolo, pe 11 mai. Seara, telefon de laAlexandru George. L-a vãzut pe Barbu laemisiunea �Profesioniºtii� a Eugeniei Vodã.Întrebare: de ce pe el nu-l cheamã nimeni laTeleviziune?

3 mai. Ultima zi din minivacanþa de 1 mai.Zi închisã, dar nu plouã. Disearã, mergem laSandu Missirliu, pentru ziua lui, sãrbãtoritãcu întârziere. Ne-am odihnit ºi pe la ora 19 ne-au dus cu maºina Raluca ºi ªerban pe stradaArcului, unde locuieºte prietenul nostru.

75Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Acolo, ne-am regãsit cunoscuþii: Gabi ºi B�.Drãgan, Sandu ºi Anda Vãlimãrescu, DinuZamfirescu etc. Am stat de vorbã cam o orã,dupã care ne-am dus cu toþii la restaurantulNistoreºti � cu specific românesc, unde maifuseserãm ºi anul trecut. Mâncare variatã ºigustoasã, însoþitã de vin alb ºi roºu, ºi urmatãde cafea, îngheþatã etc. Discuþii diverse: cãrþi,proprietãþi recuperate, activitatea IMMER-ului etc. Sandu Missirliu ne-a spus cã pe 13aprilie, când a împlinit 80 de ani, colegii dinconducerea World Trade Center i-au fãcut ofelicitare personalizatã, cu o analizã apsihologiei lui de învingãtor superior(inteligent, rafinat, autoritar cu graþie,perseverent etc.). A fost, desigur, ºi flatat ºiemoþionat. Ne-a dat fiecãruia câte un exem-plar xeroxat.

5 mai. Dupã amiazã, am plecat de laMuzeu la Uniunea Scriitorilor, la salaOglinzilor, unde era o festivitate de lansare aunei traduceri din Antonio Lobo Antunes,mare scriitor portughez, în prezenþa autoruluiºi a traducãtoarei Micaela Ghiþescu. Se lansaîncã o traducere din Fernando Pessoa, fãcutãde Dinu Flãmând, ambele apãrute laHumanitas fiction. În salã mulþi cunoscuþi:Mihai Zamfir, N. Prelipceanu, Mircea Mihãeºetc. Antunes, care se aflã a treia oarã înRomânia, a vorbit într-o francezã perfectã,despre bucuria de a se afla printre prieteni, ºidespre dorinþa de a reveni.

11 mai. Barbu a plecat dis-de-dimineaþãla Satu Mare (unde i se va acorda premiul deexcelenþã al revistei �Acolada�), împreunã cuDinu Abãluþã. I-au condus la aeroport cumaºina Raluca ºi ªerban. Pe la ora zece mi-adat telefon cã au ajuns cu bine, întâmpinaþi

chiar de Radu Ulmeanu. Sunt cazaþi la cel maibun hotel din oraº. Vremea e frumoasã.12 mai. Ziua lefii. La Muzeu mare veselie,ne dau bonurile valorice în douã tranºe întâi 6,apoi 10. Deja mulþi colegi au fugit la cumpãrãturi.14 mai. La Muzeu l-am întâlnit pe RaduVoinescu, slãbit, a fost bolnav. Mi-a dat unexemplar din revista pe care o conduce�Diagonale�, care apare la Buzãu. E bunã,consistentã, numãrul e dedicat istoriilorliterare. Despre �Iluziile literaturii române� deEugen Negrici scrie Const. Trandafir: �Bãtãliacu morile vânt�. Noaptea a plouat cu gãleata,cu fulgere ºi tunete.26 mai. Dupã amiazã, am fost la I.C.R. lao sãrbãtorire a lui Petre Creþia. Ideea a fost alui Gabriel Liiceanu, care i-a propus-o lui H.R.Patapievici, care a fost de acord. Au vorbit �cãlduros � ei doi, apoi o doamnã în vârstã dela catedra de limbi clasice, care l-a avutasistent. Am ascultat ºi o înregistrare audiocu Petru vorbind despre Platon. Am discutatapoi cu Reli Dumitraºcu (fostã Creþia), cuGabriela Creþia. În schimb, Zoe Petre, da. Amvorbit ºi cu Gabriel Liiceanu în legãturã cureeditarea traducerilor mele din EugenIonescu. Mi-a sugerat sã mã adresez LidieiBodea, actualul director al editurii.

1 iunie. Ziua copiilor. La Muzeu, veselie.La ora 11 concurs de desene pe trotuar. Erauvreo 10 copii de la o ºcoalã din Bãneasa. Afost ºi bãieþelul lui Dan Vatamaniuc (de treiani) care a luat ºi el o menþiune. Vatamaniuc efotograful Muzeului. În timp ce eram pe trepteºi mã uitam la copiii care desenau, au apãrutPavel ºi Moussy Chihaia, veseli ºi simpatici.Ne vom vedea sãptãmâna viitoare, când seîntoarce ºi ªerban de la Plovdiv.

Vali Niþu � Nu voi uita...


Poetul nu e bântuit de angoase,predominantã la el este bucuria de a iubi ºi afi iubit cât timp face umbrã pãmântului, el esteun vitalist incontestabil, dincolo de cele maimici ezitãri; el nu-ºi propune sã schimbe lumeadin temelii, o ia aºa cum este ºi e fericitîmpreunã cu iubita (�sunt un muritor fericit�).Drept este cã pentru a afla respectiva peceteinconfundabilã, trebuie sã parcurgi versuridupã versuri, predominate de sentimenteleintimitãþii, într-o arborescenþã particularã,potenþând predispoziþia ºi dispoziþia de mo-ment a autorului.

Poetul Vali Niþu nu se dezlipeºte de viaþade zi cu zi, nu se rupe ca sã-ºi ia zborul, cibrodeazã, inventeazã imagini poeticecomplementare ºi, dacã nu re-creazã realitateaînconjurãtoare, o împodobeºte frumos (�laumbra de pe terasa din centrul vechi�, �în

grãdina casei de pe deal�, �am fost la Boema�).Despre nivelul poeziei de acum dau relaþiepotrivitã, expresii memorabile precum �gãsesco cheie pentru poarta înaltã/ cuprinsã în vis/incendiu de argint zãresc în ochii tãi/splendoare albastrã�; �acum ºtiu � pe sânulflãmând/ am aºezat sufletul liber ºi singur/ sãrespire universul � în cascade de timp�;�renaºte secunda/ într-o geografie asecundelor ce curg/ cântece cu refrenerepetate; �îmi e dor de aerul din preajma ta�.

În filozofia poetului îndrãgostit, întâlnimîn prezent �cercul nesfârºit al iubirii�, dar ºisimbolul clepsidrei, tot mai frecvent în vremeadin urmã.

La lectura acestui volum de poezii semnatde Vali Niþu intereseazã nu dacã suntem saunu de acord cu percepþiile autorului ºireflectarea lor liricã, în toatã aceastãcontemplare ºi comentare a realitãþii cotidieneeste importantã realizarea poeticã, filonul liricpe care îl extrage el din universul încunjurãtor,care se înfãþiºeazã incontestabil ºi de neuitat.


George Anca

STEIURI

PÃGUBOªI O DATÃ

(Afilie) Prima cãlãtorie, pe jos, în Delhi(poate 20 de kilometri) � labirintulviezuresc al vechiului bazar încleºtat demoschee ºi Fort, departe, în contrast,Connaught Place, librãrii, telegramãRodicãi (ghidat, pe 5 rupii, de un studentdin Bombay). Azi am completat acte laºeful facultãþii, dus acasã de ºoferul lui.

Asearã am adormit, spre ziuã, MiticãPricop manevra macheta unui bloc, îi spunsã nu se mai legene, el insistã, blocul serãstoarnã, dar, manevrat cu falã, îºi revine,iar Miticã nu-ºi mai încãpea în piele, nu sepotoleºte, se buºeºte din nou, mã gândesccã, fiind în vis, sã se întâmple dimpotrivã.Sorin Stratilat s-a ivit ºi el oniric, pe stradã,cu Virgil Mazilescu.

Un bãtrân sikhit îmi arãta semnele depe faþã în care îmi poate ghici, acum aºteptceva prea exact ºi n-am nevoie de viitor,altãdatã, m-am scuzat. Eram la JantarMantar (zilele-ferestre, ceasul solar, turnullunii, 76 trepte), trecându-mi prin mintecum, pentru publicitate, cineva s-ar aruncade sus, ºi uite cã, mai târziu, m-amîmpiedicat de am umflatã laba picioruluidrept, clãtinându-mã ca Miticã.

Am reuºit sã þin my class, dar în jurulprânzului era o grevã a personalului. Le-amarãtat studenþilor fotografii de scriitoriromâni editate de Muzeul Literaturii, eiasemuindu-i pe Gherea cu guru-ul IndireiGandhi, pe Sadoveanu cu actualul ministrude externe al lor, pe Cocea cu mine (dareu n-am chelie). Pronunþând LiviuRebreanu, unul a scris numele mic Leaveyou sau Live you. Data trecutã leaproximasem ºi eu numele unora cuVãduva, Aurora, sau Vina (Miss. Mistake).

Lectorul german predã, împreunã cu3 colegi indieni, la 200 de studenþi.Ardouin, nãscut francez, naturalizat indiande 25 de ani, apare oarecum bãnuitor. Dela italianã, Aluwalia, de 62 de ani, cu tur-ban roz ºi mustaþã albã, vede posibilãinvitarea lui Mircea Eliade, mai ales la ouniversitate religioasã.

Scontând antropologic pe inteligenþaceluilalt (?), lectorul polonez gãseºte cãlocurile româneºti au nume minunate, deexemplu, Valea Florilor. Apoi ºi-a depãnato lungã teorie dupã care oamenii de lamunte � din România, Punjab ori Himalaia� sunt închiºi, neprieteni, brutali pânã lacrimã nu o datã. Ne înfierbântasem, amplecat cu polonezul, care mã invitasedinainte sã-i vãd casa. Avea sã se întoarcãpeste 6 sãptãmâni în Polonia.

Ne-am întâlnit pe drum cu o doamnãdin Australia, sociolog � n-avea o pãreregrozavã despre Stirling �, soþul ei indianeste tot sociolog, marele Oberoy, au treicopii. A auzit de Eliade ºi Brâncuºi.Polonezul: Eliade, în cãrþile lui, îl citeazãpe Levy-Strauss, dar Levy-Strauss nu-lciteazã pe Eliade. Nici australiancei nu-iplãcea Strauss.

Cãrþi citite: A Phulkari from Bhatinda� Harjett Singh Gull, Patialla, 1977; R. K.Narayan: Lawley Road and other Stories,Delhi, s. d.; Diwan Jarmani / Rakesh BhanDass: Maharani, Delhi, 1973: NorthernLights. Fairy Tales of the Peoples of theNorth, 1976; Delhi vãzut din automobil(dodie?)

Mã voi înscrie la sanscritã. Am fostieri pus în încurcãturã nu de scrisoareaprimitã de la visi (Vice-Chancellor), ci desugestia lui Mukarjee de a propune euaceluia sã amâne întâlnirea româneascã, pemotiv cã el va fi la Moscova în perioadarespectivã (Mi-am amintit de poetul Beniuc,în august 1968, când l-am sunat dinradiodifuziune sã dea o declaraþie ºi mi-arãspuns cã trebuie sã meargã la ambasadasovieticã).

Diplomatul de Gâdea îºi dãduse întâlnirecu pro-vice-cancelarul, matematician, daram scos eu fonction-ul din foc. Primindu-mã,provisiul m-a întrebat dacã între cãrþileromâneºti sunt ºi de matematicã, apoi apronunþat numele lui Foiaº, la care amadãugat pe Onicescu, Maliþa, congres deciberneticã ºi futurologie.

77Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Taicã-meu îmi spunea de o rudã aJenicãi care se mãrita, apoi mi-a repetat,în ciudatul vis, cã nu-ºi doreºte altcevadecât sã ajungã sã vadã cum fiica mea osã se mãrite fãrã sã mã întrebe un cuvânt.

Am recitit seara Shakuntala de VasileVoiculescu, dupã ce, dimineaþã, sfârºisemRamayana, traducerea româneascã aversiunii repovestite în englezeºte deRajagopalachari. Nuvela românului e unoriginal plin de mister heraldic. Cheiaeminescianã din Luceafãrul psihanalizeazãortodoxist consacrarea persoanei saucunoaºterea apofaticã. Vervã poeticã, pastãde culori cerebrale, ragas din disimulateorchestraþii.

Vorbisem despre Sita ca destin sfântprin Rama, sacrificiu. Shakuntalaromânului Voiculescu este destinul însuºi(dinspre infinitul împãrãþiei spre pierdutuldin viaþa pasionalã). Sita concretizaseabsolutul, Shakuntala-Rada absolutizaserealul existenþei. În locul ursitei puritãþii,puritatea ursitei. Un imn iubirii mai puþin,prin parodia de sine dandist-bacovianã.Persoana-Dumnezeu se realizeazã în stadiibrahmanice, poate ºi kierkegaardiene,strãluceºte în iluzia Shakuntalei-Maya,Dulcineea-Shakuntala.

Gala Galaction recrease o imaginebucureºtean-constãnþeanã a MarieiMagdalena, care, fãrã hermeneuticaautorului, ar friza melodrama romanticã(am citit romanul cu plãcere ºi ciudã, laMangalia, cu Nansi; dar aici notez, înschiþã, argumente pentru studiulShakuntalei în România). Ea se mântuieprin credinþã, sloganând ºi emancipareafemeii, dacã nu mizandria.

Voiculescu s-a emancipat, în aparenþã,de morala evanghelicã. Pãcatul Shakuntaleinu existã. Ea incarneazã frumuseþeaindiscutabilã, ca o religie în sine. Este tot atâtiluzie, halucinaþie sau reminiscenþã, cât ºi sensal regenerãrii, eroismului ºi îndumnezeirii. Nudiscursiv, nici constructivist � mai degrabãlimbajul se derealizeazã, tablourile se interpunspre a ascunde pasiunea misterului revelatînapoia cuvintelor.

Dar povestea aceasta, fãrã a fi cuvânt,n-ar fi fost, în lipsa limbajului, a tãceriipost-oraculare. Numele personajului luiKalidasa, dar ºi al replicii lui carpatine, seîntrevede drept raþiune a revelaþiei ºi, astfel,a retrãirii. Dyonis ar fi fost Hyperion, dacãnu însuºi Eminescu � doar cã prezenþa luispiritualã, amestecat creºtinã ºi pan-indianã, se datoreazã unei patimi mitomane.

El iubeºte în locul femeii iubite ºi estenevoie de un alter-ego bãrbat care sã se

îndrãgosteascã de aceea. Este nevoie derealitatea ei absolutã, ca ºi de cea pãmânteascã� dispariþia la propriu a bãrbatului, ca un zeutârziu, a scenei feerice din atmosfera anglo-sanskritã a unei lecturi donquijoteºti (în cheiaCiulendrei lui Rebreanu), singura moarte(sinucidere) a Kivei, la rãscrucea întreadevãrul mizer ºi posibilitatea viselor imperiale� dar sunt numeroase elemente deconstrucþie, susþinute de discursuri ca atare,asupra cunoaºterii apofatice.

Povestirea este reminiscenþa unui nume,a dramei iscate de reincarnarea (avatarul)acelui nume. Dupã douãzeci de ani, relatarease va preface într-o prozã convenþionalã,cu îngrijite pregãtiri pentru efectul literar;un început de jurnal de boalã ºiconvalescenþã, un elogiu munþilor patriarhaliconservând rânduieli de pãrãginitã curteboiereascã, de stânã ºi ºatrã (curþile se cernspre înãlþimi, într-o arhitecturã a peisajuluiromânesc însuºi, nu lipsit de corespondenþeîn arhitectonica cerurilor).

Ca sã izbucneascã, asemeni unuifenomen natural, dar nu al unei persoane� ci, tocmai, al unui dublu �, iubirea pentruo tânãrã frumuseþe, ºi mit etern totodatã,coborât din poezia sanskritã. ªi totul sã sespulbere mai puþin surprinzãtor decâtapãruse. Intransmutabilitate. Soluþia s-arputea afla în esenþa limbajului povestirii �un nume disparent, ca o sinucidere.

Persoana întâi a povestirii este aproapeironicã, simulând timpul ca atare alexistenþei, într-un spaþiu simbolic-deschis-iluzoriu. Nuvela se autosacrificã, Sakuntalaa fost ºi nu mai este. Un refuz al ei? NumaiChiva, sinucigaºa bãtrânã, mai frãmântãgânduri de ibovnicie.

În Alkyon sau diavolul alb, deVoiculescu, Murad, calul unui rus e furatde un român, râvnit de un ungur ºirecâºtigat de stãpânul sãu. Un alt român,popã, împreunã cu grecul Yani, vrusesesã-l fure lui Amoaºei, rãmânând pe-astãpânului din stepã sau din munte.

Comparative Literature Studies, volXIV. No 2, June 1977, Published by theUniversity of Illinois press at Urbana /.../The Case of Rumania François Jost (177-179) /... / Rumanian comparativism findsits point of departure in the study of mu-tual influences, Rumania being most of theeither the terminus a quo or the terminusad quem. /.../ Nearly all comparatists inthe West are familiar with the names ofBasil Munteano and Alexandru Cioranescu./.../ Goethe thinking of living culture ratherthan dead tradition, could have said�Rümänien, du hast es besser�.


Ce mai conteazã balivernele ce garnisesc� cu un rafinament culinar � frazele unui textreligios, dacã autorul a avut grijã sã treacã,mãcar o datã, numele lui Dumnezeu?Dumnezeu se ia, nu se dã gratuit. La El seajunge, umilinþa fiind exclusã. Mila,bunãtatea, fapta caritabilã...

Fãrã acest instrument la îndemânã,�Dumnezeu�, l-ar mai fi putut umili preotulpe enoriaº? S-ar mai fi putut ridica pe unanumit piedestal, de unde sã-ºi contemplevictima? Poate cã chiar aceasta dorea cel dejos, nemulþumit de rezultatele autoumilirii lacare se supusese � insatisfacþia cea de toatezilele trebuia biciuitã de cineva autorizat...Cum sã intri în noapte, doar pe mâna ta? Înplus � aproapele, cel veºnic suflându-þi înceafã, cu îngâmfarea-i incredibilã. Pestârpitura asta cine s-o punã la punct, sã-imai schilodeascã insuportabilul elan, dacã nucineva de Sus? Sã simtã pânã în maþe, pânã înpocitele-i oase cã nu este decât o gânganie.Meºteºugul perfecþionãrii mâniei zeului aatras dintotdeauna omul, creaþia sa în acestdomeniu � inepuizabilã... Iatã-l pe mâniosulceresc gata de atac, întru încântarea banaleicreaturi bipede!

Capul omului � sã se fi mãrginit strict lafiziologie, sã nu fi luat nicio iniþiativã! Doarcontemplare... contemplare... contemplare... �gãsea el o poamã uscatã, pe jos, cu care sã-ºiîndulceascã ziua. Un singur om a fost, cuadevãrat, frumos: Adam. Fãrã niciun dubiu,Dumnezeu crease un animal superb. Însã prince pasã proastã sã fi trecut � când, aiuritor, i-a dislocat acea coastã? Ce coºmar îlinspirase? Sã fi realizat cumva cã bãgase preamult material în Adam? Sã fi fost vorba de osimplã greºealã de calcul?

A trãi? A-þi face griji, a avea griji. Chiarpentru obþinerea unui pui de plãcere � cetevaturã. Iatã de ce prezentul pare hidos, iarviitorul � felinã, stând la pândã. Trecutul �da, parcã ar fi ceva de capul sãu, nu poþiafirma cã mai ai grija unei zile de acum zeceani, pe care o poþi contempla cu seninãtate,din moment ce emoþia resimþitã, în acea zi

Savian Mur

ESEU

DUMNEZEU, CA O MARFÃ

îndepãrtatã, se va fi diluat pânã lanevãtãmare. Uite cã memoria are ºi pãrþibune, hãurile ei par vitaminizante.

Budistul trãieºte numai în prezent, seafirmã � aºa sã fie, oare? El are doar grija de anu mai avea griji...

Sã fie adevãrat cã azi-noapte am visat,scurt, drumul Damascului? Trecea printreniºte blocuri... Câte milenii sã se fi scurs pânãce europeanul sã fi aflat, cu indignare, cã pestrãmoºul sãu l-ar fi fãcut � aºa cum ai face ojucãrie stupidã � pe undeva, hãt departe �unul, cam ciudat, cu mare chef de vorbã, dintr-un lut suspect � Dumnezeu?...Cu indignaresau cu o silã veselã?

Mã am? Nu? Dumnezeu cu mila.Durerea fizicã, resimþitã de o fiinþã, face

ca timpul sã împrumute duritatea granitului.Când sufletul îþi geme, orele alunecã într-obaltã puturoasã. Bucuria violentã comprimãziua, plictiseala impusã de spiritul sãtul ouniformizeazã, redându-i demnitatea, iardepresia o dilatã � morbid � uneori pesuprafaþa unui secol... Dumnezeu? O,Dumnezeu...

Metafizica, batjocoritã de sângelefiziologiei, înjunghiatã pe la spate de ºiºulconºtientizãrii. Suferinþa... Mila... Moartea...Prizonierul unui zbor staþionar, spiritul mi seîmpotmoleºte într-un colibri.

Iubirea câinelui, pentru om, pare cu totulirealã � din ce strãfunduri o fi venind, ce tainãa Naturii sã fi sublimat simþãmântul? Ultimabrutã, ultimul avorton pot profita. Ce sãprovoace incredibilul ataºament, totaluldevotament? Inimaginabilei umilinþe la care îlsupune omul � violenþei acestuia, el îirãspunde cu gesturi curate, lingând mânacelui care, cu puþin timp înainte, l-a maltratat.De unde atâta putere de a ierta pe loc? Sã ieila pari în cap ºi... Un simplu gest de apropiereal stãpânului declanºeazã imediat, înincredibilul animal, zvârcoliri de iubire... Dacãar urma un picior în burtã, degeaba, în cei doiochi umezi se reaprinde lumina iubirii... Cinevaa vândut tot ºi s-a mutat � undeva, la margineaþãrii. Câinele � o namilã � nu ºi l-a luat. Bietul

79Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

de el, ºi-a cãutat stãpânul peste tot, zile ºi zilela rând, deºi noul proprietar se purtaadmirabil. Apoi, s-a întors acasã ºi a zãcutpânã a murit. Nu s-a atins de mâncare, denimic... Sfântul, pus în dificultate? Dumnezeu?Iubirea necondiþionatã a câinelui e la vedere,aici, pe pãmânt, nicidecum în cer, palpabilã,uriaºã... Biblia nu spune absolut nimicdespre aceastã evidenþã tulburãtoare.

Sãptãmâna de dinaintea Paºtilor:Dumnezeu ºi Moise se spalã pe mâini, caacel Pilat, cu sânge fierbinte de miel. Isusvede ºi tace.

Stropite din belºug cu apa cultuluireligios, ce recolte bogate de neînþelepciuneau ieºit. Cu câtã uºurinþã se mai furajeazãtradiþia... Dacã drumul desãvârºirii spiritualeal unui adevãrat preot ortodox român seconstruieºte cu chin, cu har, cel al ascensiuniimateriale al falsului preot pare dat la cheie deo firmã. Poate fi un cuvânt înþelept, nefiindluminat de înþelegerea ta, aceea care este,respectat de propria-þi faptã?

Sã fie Dumnezeu în concediu, pentru acelpreot ºomer, fãrã parohie?

Ce ochelari sã-mi pun, ca sã-l strãvãd peDumnezeu? Am încercat cu cei ai Milei, însãcerul mi i-a aburit de fiecare datã... Fiinþaputernicã, pândind-o pe cea slabã: cum de eposibil, Doamne? De când nu mai mãnânccarne, greaþa faþã de carnivor ºi faþã de acelDumnezeu biblic îmi coboarã în mãruntaie.Isus o fi înjunghiat vreun miel? De mâncatcarne � a mâncat. Uciderea unei fiinþe nu arenicio scuzã, ea trebuie îngãduitã, neavândvreo vinã cã a fost nãscutã. Un prunc ºi unmiel, un pui de ºobolan, altul de hienã suntegali, la naºtere. Ce îl face pe înfumuratul cebâþâie din mâini ºi picioare sã punã mâna pecuþit, ucigând cu un dispreþ strigãtor la cer?...Strigãtor la cer? Oare nu însuºi Dumnezeu aconsimþit la masacru? Biblia vine cu oexplicaþie clarã, în acest sens. �S-apuce groazaºi frica de voi pe orice animal de pe pãmânt,pe orice pasãre a cerului, pe tot ce se miºcãpe pãmânt ºi pe toþi peºtii mãrii: vi le-am datîn mâinile voastre. Tot ce se miºcã ºi are viaþãsã vã slujeascã de hranã: toate acestea vi ledau, ca ºi plantele verzi (...)�. Uciderea uneifiinþe îl transformã pe om în fiarã. Degeaba sespalã de acel sânge... Iar pentru cã îºi dãseama de ceea ce face, vinovãþia este totalã.

Ce impresie sã îþi facã un om de litere �care, pipãind rãdãcinile Suferinþei, nu simteabsolut nimic? Domnia-sa îi dã înainte cu�frumosul�, atacând subiectul cu speranþagospodinei, gata sã despice burta unui noupeºte mort: va gãsi, ºi-aici, lapþi? Aceºtiaconteazã, chinurile în care a murit peºtele �pe cine sã intereseze? E-adevãrat, cu simþul

�frumosului� poþi scrie spumoase compuneri,asemãnãtoare acelora date de învãþãtoare, catemã, dupã o vreme poþi ataca schiþa, nuvela,romanul... Suta de romane!... Pânã la frumoste mãnâncã Suferinþa, aceasta ar fi ideea.(Existã ceva atât de monstruos, ca un poetvânãtor? Ce semnificaþie poate avea�frumosul�, pentru o asemenea bestie?)...Sefãcea cã Paradisul se mutase pe strada mea.Se renova, în draci! Scriam, scriam, scriam.

*...Undeva, într-o închisoare americanã.

Un bãtrân criminal negru predicã; Biblia,alãturi. El cere asistenþei sã se pocãiascã. Secântã, se danseazã, feþele strãlucesc. O altãexistenþã se impune, curatã, demnã, întruIsus... Ce-a fost înainte, ducã-se. Crimã, viol,jaf... Bãtrânului negru îi trebuise o crimã �pentru a-l descoperi pe Isus. Avusese ºansa,e drept, sã nu fie condamnat la moarte. Eposibil ca însãºi victima sã-l fi implorat peIsus, în acele momente groaznice. Poate cãaceluiaºi Isus se roagã ºi cel apropiat victimei,ºi cel apropiat criminalului... Sã te rogi lui Isus,sã-l venerezi, iar ucigaºul copilului tãu sã seroage aceluiaºi Isus, sã îl iubeascã pe acelaºiIsus, sã umple celula cu cuvinte derecunoºtinþã pentru cer... Bizarã religie,creºtinismul � pe alocuri, înfiorãtoare! ªi Isus,cum de permite? Grea misiune sã fii zeu... Înloc ca bruta criminalã sã fie torturatã, ucisã înacelaºi mod în care aceasta a torturat, apoi aucis victima � unde erai, Isuse, în acelemomente, poate cã victima, îngrozitã, închinuri inimaginabile, te-a implorat sã o ajuþi,sã faci urgent ceva, s-o scapi, pentru ce te-aiascuns? �, cum se procedeazã în unele religii,ea se bucurã de dragostea cristicã, ba maiface ºi prozeliþi printre criminali. Îºi zice,probabil, cã de-aia a comis crima, ca sã-ldescopere pe Isus � altfel ar fi ratat ocazia �prin urmare conºtiinþa lui e ca neaua...

Pentru un criminal, Dumnezeu nu poatefi decât o marfã, un fel de drog, pe care ºi-oprocurã fãrã pic de efort. Nu, monstrule, nu-þifã nicio iluzie, tu nu ai comis crima pentru cã,altfel, nu l-ai fi descoperit în veci pe Isus, nu,bestie! Cine-ar fi putut lucra, fie ºi în cer, laacest scenariu macabru? Poate un demon...Ai avut marele noroc, monstru bãtrân, cãlegea condamnãrii la moarte nu funcþioneazãdecât pe ici, pe colo. Te desfeþi cu spectacolefunebre, în puºcãrie, atingând Biblia cusângele victimei. De ce nu cânþi cu vocea eiîngrozitã, pretinsului tãu Dumnezeu? Atuncicând l-ai luat paravan pe Isus, ai coborât ºimai mult în obscenitate: doar blânda injecþieletalã te-ar mai fi rãscumpãrat.


Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

* Din volumul �Mari poeþi ai iubirii. Antologie de liricã universalã� , de Radu Cârneci, în pregãtire laEditura Bibliotheca.

EMILY DICKINSON(1830-1886)

Mare poetã americanã. Prin forþa novatoare a liricii sale, concentrarea expresiei poetice înforme epigramatice ºi densitatea metaforicã este o precursoare a imagismului secolului alXX-lea. A crescut în sânul unei familii protestante, conservatoare. Fiind pasionatã de domeniulLiterelor, a luat lecþii de latinã ºi greacã ºi a ajuns sã fie o scriitoare desãvârºitã. În plus, eaa luat ºi lecþii de pian ºi de canto, fiind de asemenea preocupatã de botanicã ºi grãdinãrit. Separe cã neîmplinirea din cele douã mari iubiri ce i-au marcat drumul vieþii a condus într-unfinal la singurãtatea autoimpusã a scriitoarei ºi, mai târziu, chiar la izolarea în propria-i camerã.Emily Dickinson nu permitea nimãnui sã-i citeascã poeziile (pe care nu le-a datat ºi nici nu le-apãstrat într-o anumitã ordine), de altfel niciodatã nu s-a gândit cã ele ar fi avut calitateanecesarã pentru a fi publicate. Din aceastã cauzã a refuzat invitaþiile de a le publica primite dela editorii ziarelor importante din oraºul sãu. Se stinge în 1886, bolnavã ºi aproape oarbã.Opera sa a apãrut postum datoritã surorii sale, Lavinia, sub titlul Poems (Poezii).

Sãlbatice nopþiNopþi sãlbatice! Sãlbatice nopþi!Cu mine dacã ai fiNopþile noastreBogãþia de-a nu ne pieri!Zadarnice vânturile lovindÎntr-o inimã în port adãstând,Ei nu-i trebuie busolãNici hartã, doar gândulSpre gând alergând.În Eden, vâslind în EdenAh, Mare, acum de-aº porniÎn noaptea de noapte sã ancorezªi unda ta m-ar primi�Flori neºtiute�Flori neºtiute rãmân în pãduriPierind pe dealuri, prin fâneþe, culoriFãrã dorinþa de a-ºi dãruiMiresmele în taina de zori �ªi multe în vânt risipescFãrã-a muri, nimbate de dorÎnfiorate strecurându-neÎn suflete înmiresmat fior�Mi-eºti drag�Atât de mult mi-eºti drag încâtPot fãrã tine a trãiPrecum Iisus iubindu-ºi lumeaPe trãitori îi izbãvi �

Aºa ºi eu ºtiind cã eºtiTe-aºtept cu tainele-þi cereºti�NedumerireM-a gãzduit, ori oaspetemi-a fost, nici pânã azi nu ºtiuNe-am tot privit ºi am tãcutA fost Eden, a fost pustiu?Nemãrginitã întâlnirea noastrãCu profunzimi de gând ales,Asemeni cu sãrutu-i � tainãÎn fructul toamnelor cules�Pãianjenul meºterÎn mâinile-i nevãzute, PãianjenulÞine un ghem de argint nevãzutªi în dansu-i sprinten-domolToarce surâsul perlat cunoscut.Din nimic el þese NimiculIrealului chip dãruindªi în tapiseriile noastre de gândTapiserile sale ivind.O orã doar sã-ºi tindã rostulPe continente de luminãªi-apoi o mãturã-l distruge,Himera dispãrând seninã.CãlãtoriaCãlãtoria noastrã înaintaNe-apropiind încet, curgând

81Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Spre-acea rãscruce a fiinþeiSpre-a ne înveºnici curând.Tãcerea devenea tãcereIar pasul se urma domolÎn urmã rãmânea trãireaÎn faþã Moartea-n harnic stol.La-ntoarcere nici gând în gândDrum zãvorât în drum ateuÎn faþa noastrã Veºniciaªi-n poartã blândul Dumnezeu�DorinþiDoriþi, poate, o varã-n parfume?Vã invit, gustaþi-o pe-a noastrã!Mirodenii? De-aici cumpãraþiBoabe pentru fierbinþeala albastrã!Spre dulce odihnã cu un puf

De pãpãdii vã-nzestraþi.Ameþeli? Un lan de violete-balsam!Captiv? Graþieri de la ierbi aduc eu!Anemie? Munþii cu aer de vârfIar pentru Moarte, un leac minunat:ªtii care este leacul, domnul meu?!�Mlaºtina cu tainele eiAtrãgãtoare mlaºtina cu tainele eiPânã ce întâlnim ºarpele mlãdios,Atunci oftãm dupã masa de-acasãÎntorcându-ne, grãbind zgomotos.O, cântarea aceea vrãjitãÎn care doar copilãria-ndrãzneºteCând ºarpele-i chemarea � ispitãCe rar se opreºte�

PAUL VERLAINE(1844-1896)

Paul-Marie Verlaine, nãscut la Mety, în 1844. Studii la Paris. La început îi frecventeazã peparnasieni (Leconte de Lisle, Sully, Prudhomme, Coppé). Debut în 1866 cu Poèmes saturniens.Urmeazã Fêtes galantes (1869) ºi Bonne Chanson (1870). Persecutat politic dupã Comunadin Paris, se refugiazã la Londra, apoi în Belgia. La revenire, îl cunoaºte pe Rimbaud, de careîl va lega o mare ºi afectuoasã prietenie, ce se terminã rãu: Verlaine îl rãneºte cu douã focuride revolver pe Rimbaud. Este condamnat la doi ani de închisoare, timp în care terminã Ro-mances sans paroles (1874) ºi pregãteºte Sagesse care, în 1884, îl va face celebru. Un timpscurt este profesor de francezã ºi desen în Anglia ºi în Franþa. Alte scrieri: Poètes maudits(1884), în acelaºi an cu Jodis et Naguèrre (care conþine ºi Art poétique, poezie devenitãmanifest al poeþilor simboliºti), Amour (1888), Parallelement (1889), Dédicaces (1890), Chan-sons pour elle (1891), Liturgies intimes (1892), Élégies, Épigrammes (1893), etc. Viaþã mizerã,boemã nefericitã, timp petrecut în spitale. Moare în 1896. Verlaine a creat o artã simbolistã deo muzicalitate extraordinarã. Un mare poet al iubirii-cu-orice-preþ.Sãrutul

Sãrut! Minune-naltã, suav alintãtoareCa pe-o claviaturã mi te aºezi pe dinþi,Ca niºte dulci refrene din inimã fierbinþi,Delicii în delicii în irizãri de soare!Sonor în frãgezime, dumnezeiesc sãrutul,Plãcere fermecatã, licoare-n gust unìc,Salut! A mea e cupa ºi-n cinstea-þi o ridic,Ea-mi dãruie îndemnul când tu eºti începutul.Nectar de Rhin ce-ncântã, sãrut de-nmugurire,Mã þii în legãnare, tristeþile-mi le pierziPe gura înfloritã, sãrut cu ochii verzi�Sã-þi toarne Will sau Goethe un vers de-nveºnicire.Eu sunt doar cântãreþul umil care-þi aduceAceste strofe-n tainã, naive, lung alint,Iar tu, ca o rãsplatã, la ºoapta de argintTe rãstigneºti pe gura-i, iubire-a mea pe cruce�Sapho

Cu sâni � corniþe scurte � cu ochii pânditoriCa o lupoaicã, Sapho, în pofte ne-mplinite,În lung de þãrm aleargã din searã pânã-n zori.Acum e-n gându-i Phaon, uitatã este Rite,Iar lacrimile-amare le varsã nesfârºite

ªi pãrul lung ºi-l smulge � oh! negre sãrbãtori!Pãreri de rãu, târziuri, îi bântuie-amintirea:Ne-mbãtrânitã faimã, slãvite fericiri,Poeme-n nopþi de tainã ºi fãrã de mâhniriDogorâtoare-n somnul fecioarelor, iubirea.Îi face semn Moïra; ea, fãrã de priviri,În valuri se azvârle chemând neîmplinirea,Prietena-i Selena, de sus, îºi pierde firea,Talazurile negre o-nghit � zeieºti vampiri!�Eternul vis

În vis mi se-nfiripã, ca dintr-o ceaþã deasã,Necunoscuta care, iubind-o, mã iubeºte,Ea, care mã supune, supusã nebuneºte.Tot alta, tot aceeaºi, dar pururea mireasã.Ah! Ea mã înþelege ºi inima îmi creºteÎn transparenþa unde penumbra e aleasã,Plimbându-mi-se-n suflet, ci ne-voind sã iasã,ªi palida mea frunte cu duh o izbãveºte.E brunã sau e blondã, roºcatã? Oh, nu ºtiu.ªi numele-i? Argint e, strãluminând aramaCum numele iubirii stã-n schitul veºnic viu.Privirea-i de statuie, ce nu cunoaºte teama,Iar vocea � depãrtare, ºi mlãdierea-i ºtiu:


Actul IIIScena 3(Intrã Guvernatorul ºi cîþiva cetãþeni pe ziduri.Intrã Regele ºi suita lui, în faþa porþilor.)REGELE: Ce are, deci, de gînd Guvernatorul?

E ultimul cuvînt ce-l mai accept.Sau vã lãsaþi în voia milei noastre,Sau veþi primi sfîrºitul bãrbãteºte,Luptînd cu furia mea. Eu sînt ostaº,Numirea-mi ºade bine. Dacã tragÎncã o salvã, Harfleur, cuceritPe jumãtate, îl îngrop de totÎn scrumul sãu. Închid porþile mileiªi, ca soldat, dur, inimã de stîncã,Larg la-nþelegere precum e iadul,Ca iarba voi cosi copii, fecioare.Nu mã priveºte dacã un rãzboiPãgîn, cu strai de foc ºi neagrã faþã,Ca prinþul dracilor, va dãrîmaPrin rãul sãu cumplit tot ce existã.Nu mã priveºte dacã vina voastrãVa da violului fecioare pure.Care cãpãstru va opri pornireaObscenã, prãvãlitã de pe creste?Zadarnic aº da ordine armateiTurbate, tîlhãrind, ar fi sã chemLa þãrm Leviathanul ºi sã-i dauPoveþe creºtineºti. Voi, din Harfleur,Fie-vã milã de oraº, de-ai voºtriConcetãþeni, cît sînt stãpîn pe trupe,Cît mai adie vîntul rece-al mileiªi risipeºte norii ticãloºiAi crimei, ai dezmãþului, hoþei.Cã dacã nu, o sã vedeþi ostaºulOrb, sîngeros, cu mîinile nebuneFetele voastre tîrîind de pãrIar pe pãrinþi de bãrbile-argintii,Izbind de ziduri respectate þeste.Prunci goi vor fi înfipþi în vîrf de suliþi

VIAÞA REGELUI HENRIC AL V-LEA*de William Shakespeare

(Traducere ºi note de Horia Gârbea)

* Din William Shakespeare Opere, volumul XII, ediþie coordonatã de George Volcenov, în pregãtire laEditura Tracus Arte.

Horia Gârbea

SHAKESPEARE PENTRU NOI

83Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Iar mamele nebune vor urlaSã sfîºie ºi norii, precum celeDe la evrei, cînd le vînau copiiiCãlãii sîngeroºi ai lui Irod.Ce spuneþi? Vã salvaþi fiind supuºi?Ori v-apãraþi ºi o sã fiþi distruºi?

GUVERNATORUL: Azi s-a sfîrºit speranþa pentru noi:Delfinul, de al cãrui ajutorNe-am tot rugat, ne-a spus cã n-are forþeSã rupã un asediu mare. Deci,Mãrite rege, dãm oraºul, viaþaGingaºei tale mile: treci prin poartã,ªi fii stãpîn pe noi ºi-a noastrã soartã.Nu vom putea sã ne mai apãrãm.

REGELE: Deschideþi porþile. Unchiule Exeter, vino.Sã intri în Harfleur. Rãmîi aiciªi întãreºte-l împotriva Franþei.Sã fii îndurãtor cu toþi. Eu mergCãtre Calais, cã iarna va sosiªi se întinde boala-ntre soldaþi1.Desearã în Harfleur oaspete-oi fiªi pregãtim plecare-a doua zi2.

(Trîmbiþe. Regele ºi suita lui intrã în oraº.)Scena 4(Intrã Catherine ºi Alice.3)CATHERINE: Alice, tu a été en Angleterre, et tu parle bien le langage.ALICE: Un peu, madame.CATHERINE: Je te prie, m�ensegnez, il faut que j�apprene à parler. Comment

appelez-vous la main en anglais?ALICE: La main? Elle s�appelé niºte mîini4.CATHERINE: Niºte mîini. Et les doigts?ALICE: Les doigts? Ma foi, j�oublié les doigts, mais je me souviendrai. Les doigts?

Je pense qu�ils sont appelés neºte deºte, oui, neºte deºte.CATHERINE: La main, niºte mîini, les doigts, neºte deºte. Je pense que je suis le

bon écolier. J�ai gagnédeux mots d�Anglais vîtement. Comment appelez-vous les ongles?ALICE: Les ongles? Nous les appelons niºte unghii.CATHERINE: Niºte unghii. Ecoutez, dites-moi si je parle bien: niºte mîini, neºte

deºte et niºte unghii.ALICE: C�est bien dit, madame, il est fort bon Anglais.CATHERINE: Dites-moi l�Anglais pour le bras.ALICE: Niºte braþ, madame.CATHERINE: Et la coude.ALICE: Niºte cot.CATHERINE: Niºte cot. Je m�en fais la répetition de tous les mots que vous m�avez

appris dès à présent.ALICE: Il est trop difficile, madame, comme je pense.

1 Este o retragere a regelui, Calais aparþinînd atunci Angliei. Asediul de la Harfleur a avut loc între 18august ºi 22 septembrie 1415, cînd cetatea s-a predat. Boala invocatã a fost dizenteria care afectatrupele lui Henric.2 De fapt regele a rãmas 10 zile, retrãgîndu-se cãtre Calais pe 8 octombrie 1415.3 Scena aceasta de dialog feminin ºi comic, vine ca un contrapunct la cele de rãzboi. Catherine, fiicaregelui Franþei, oferitã de soþie lui Henric, doreºte sã înveþe engleza în vederea eventualei cãsãtorii.Alice nu cunoaºte bine limba englezã ºi va face numeroase greºeli. Franceza atribuitã de Shakespearecelor douã e ºi ea aproximativã. Replicile în francezã apar în aceastã traducere la fel ca în originalulediþiilor folosite.4 În toatã secna, Alice pronunþã �de� (pronunþia francezã pentru des = niºte, articol nehotãrît la plural)în loc de �the�, articolul hotãrît în englezã, de unde comicul frazelor.


CATHERINE: Excusez-moi, Alice, écoutez: niºte mîini, neºte deºte, niºte unghii,niºte braþ, niºte bot.

ALICE: Niºte cot, madame.CATHERINE: ALICE: O, Seigneur Dieu, je m�en oublie! Niºte cot. Comment

appelez-vous le col?ALICE: Niºte gît, madame.CATHERINE: Niºte gît. Et le menton?ALICE: Niºte falcã.CATHERINE: Niºte halcã5. Le col, niºte gît, le menton, niºte halcã.ALICE: Oui. Sauf votre honneur, en vérité, vous prononcez les mots aussi droit

que les natifs d�Angleterre.CATHERINE: Je ne doute point d�apprendre, par la grace de Dieu, et en peu de temps.ALICE: N�avez-vous pas déja oublié ce que je vous ai enseigné?CATHERINE: Non, je reciterai à vous promptement: niºte mînã, neºte deºte, niºte

anghile.ALICE: Niºte unghii, madame.CATHERINE: Niºte unghii, niºte braþ, niºte tot.ALICE: Sauf votre honneur, niºte cot.CATHERINE: Ainsi dis-je: niºte cot, niºte rît ºi niºte halcã. Comment appelez-vous

le pied de la robe?ALICE: Footul, madame, ºi puala6.CATHERINE: Footul ºi puala. O Seigneur Dieu! Ils sont nots de son mauvais,

corruptible, gros impudique, et non pour les dames d�honneur d�user: je ne voudraisprononcer ces mots devant les seigneurs de France pour tout le monde. Foh! footul etpuala! Néanmoins, je reciterai une autre fois ma leçon ensemble: niºte mînã, neºtedeºte, niºte unghii, niºte braþ, niºte cot, niºte rît, niºte halcã, footul ºi puala.

ALICE: Excellent, madame!CATHERINE: C�est assez pour une fois: allons-nous à dîner.(Ies.)Scena 5(Intrã regele Franþei, Delfinul, Ducele de Bretania, Conetabilul, ºi alþii.)REGELE FRANÞEI: E lucru sigur. A trecut de Somme.CONETABILUL: De nu îi stãm în cale, majestate,

Mai bine nu trãim aici, în Franþa,Lãsãm viile noastre la barbari.

DELFINUL: O, Dieu vivant! Cîþiva lãstari ieºiþiDin taþii noºtri, la desfrîu, pot oare,Prin altoirea pe sãlbãticie,Sã creascã dintr-o datã pîn la nori,Privind de sus la trunchiul pãrintesc7?

DUCELE BRETANIEI: Normanzi, dar sînt bastarzi normanzi, bastarzi!Mort de ma vie! De merg tot înainteNestãviliþi, îmi vînd ducatul. CumpãrO fermã cu noroi în Albion,Insula golfurilor prea-stîncoase

CONETABILUL: Dieu de batailles! Cum ºi-au fãcut curaj?Doar nu din ceaþã, din þinut ud, sterpDispreþuit de soare ce nu iese,Ci le distruge fructul? Apa fiartãCu orz de gloabe le-ncãlzeºte oareSîngele rece ºi le dã vigoare8?

5 În original joc de cuvinte între �chin� (bãrbie) ºi �sin� (pãcat).6 În francezã, pronunþia cuvintelor �foot� ºi �gown� i se pare Catherinei apropiatã de �foutre� ºi �con� (a face

sex ºi vagin), ceea ce o oripileazã.7 Aluzie la faptul cã Henric al V-lea era descendent al lui Filip al IV-lea cel Frumos, regele Franþei.8 Aluzie la bere, bãutura obiºnuitã în Anglia, care n-ar fi decît o fierturã de orz bun pentru caii de povarã.

85Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Iar noi, sîngele iute, ars de vinSã-l îngheþãm? Pentru onoarea þãrii,Sã nu mai atîrnãm în loc precumÞurþurii pe frînghie, cît duºmaniiCei reci se-ncing ºi ard pe plaiul nostruBogat cîndva, acum sãrac prin ceiCe-i sînt stãpîni.

DELFINUL: Pe cinste ºi onoare,Sîntem de rîsul doamnelor ce spunCã n-avem sînge, cã-ºi vor da mai binePentru-a englezilor plãcere trupul,Mãcar sã nascã astfel ºi în FranþaO spiþã de bastarzi buni la rãzboaie.

DUCELE BRETANIEI: Ei ne invit-acum sã le predãmÎn ºcoli de dans lavota ºi curantos9Zicînd cã sîntem ageri de cãlcîieªi demni de admiraþie la fugã.

REGELE FRANÞEI: Montjoy, heraldul, unde e? Sã meargãDegrabã ºi englezului sã-i ducãA noastrã provocare ascuþitã.Sculaþi voi prinþi, la luptã, cu orgoliulMai ascuþit ca sabia: Delabreth,Înaltul Contetabil, Duci d�Orleans,Bourbon ºi Berry, Aleçon, Brabant,Bar ºi Burgundia, Chatillon, Rambures,ªi Vademont, Brabant, Beaumont, Grandpré,Roussi ºi Falconbridge, Foix ºi Lestrake,ªi Bouciqualt ºi Charolois, mari duci,Mari prinþi ºi voi baroni ºi cavaleri,De pe mari tronuri mãturaþi ruºineaLa fel de mare. Sã-l opriþi pe HarryCe-ºi plimbã-n þarã flamura de lance10Muiatã-n sîngele de la Harfleur.Loviþi ca avalanºa dinspre AlpiiCei falnici, care scuipã spre vasali,Vã prãvãliþi asupra lui, puternici,ªi aduceþi prizonierul la RouenÎn car de luptã.

CONETABILUL: Ce mãreþ te-arãþi!Îi plîng de milã ce puþini soldaþi,Bolnavi, flãmînzi în marºurile lor,Mai are el. Cînd ne-o vedea armataÎºi cacã inima-n adîncul spaimeiªi vrea sã se rãscumpere pe bani.

REGELE FRANÞEI: Dã-i zor lui Montjoy sã îi spunã, deci,Cã l-am trimis sã ºtim cît ne oferãEnglezii drept rãscumpãrare, prinþe,Ai sã rãmîi cu mine la Rouen.

DELFINUL: Nu, majestate, eu te rog fierbinte.REGELE FRANÞEI: Rãbdare stai cu mine. Voi, la arme:

Prinþi, contetabil, vreau sã-mi daþi îndatãMesaj cã oastea Angliei e sfãrmatã.

(Ies.)

9 Lavota era un dans cu salturi în aer ºi curantos unul cu paºi iuþi, aluzie la fuga ostaºilor francezi, care arfi fost buni sã predea dansul, nu lupta. Într-o traducere anterioarã, situaþia era prezentatã eronat, invers:francezii ar fi trebuit sã înveþe în ºcolile engleze.

10 În original �pannons�, steaguri înguste ºi lungi, triunghiulare, de agãþat în vîrful lãncilor.


Corneliu Berbente

TRIADE

Biserica

a) OrizontAtunci când cerul întâlneºtePãmântul, formã sfericã,Spui �orizont�, dar ia gândeºte,Mai bine-i spus �bisericã�.MoralãE orizontul veºnicieiMai cert ca al geografiei.b) Sfinte AndreiSfinte-ntâi chemat, Andrei,Roagã-te ºi pentru ceiCe n-aud, din nepãsare,A Bisericii chemare!c) De-atâtea oriDe-atâtea ori ne este de folosBiserica: e trupul lui Hristos,Fiind în ea, suntem ºi noi la felCu firea cea de om primitã-n El.Biserica ne-ajutã-apoi sã fieªi Domnu-n noi, la euharistie.

Firea noastrã

a) Nu totNu tot ce am crezut a fost credinþã,Nu tot ce am iubit a fost iubire,Nu tot ce am trãit era fiinþã,Nu toate câte-am fost erau din fire!b) Din lutDa, Domnul ne-a creat din lut,Dar dupã chipu-I ne-a fãcut!Deci ce alegem? Ce-i pãmântÎn noi, sau chipul Celui Sfânt?MoralãPrin fire-avem la îndemânãªi veºnicie, ºi þãrânã!c) Nu-i Fiu ºi numeNu-i Fiu ºi nume-al unei mari iubiri?Cel ce-n Treime are douã firi,Nãscut din Tatãl, fãrã de-nceput,ªi om, în trup, de Maica fu nãscut.

* Din volumul Triadele, în pregãtire la Editura Bibliotheca.

Un pic de fizicã

a) OglindireaPrivesc oglinda ºi-mi aratãUn prost de fiecare datã,Cãci din oglindã mã priveºteAnti-persoana mea, fireºte!b) Principiul lui ArhimedeDeclar solemn: iubite, voi purtaÎn inimã, fãptura-ntreagã-a ta,ªi proporþional te voi iubi,Cu-acel volum ce-l va dislocui!c) UniversulUniversu-i o minune:Este în expansiune,De la centru mai departe,Dând neantul la o parte,ªi, prin graþia divinã,Timp se naºte din luminã!

Creatio ex nihilo

a) Nimic ºi tot�Nimic� ºi �tot� sunt împreunã,Nu se resping, fac casã bunã:Cu cât mai mult e �tot�, îmi zic,Cu-atât mai mult e ºi �nimic�!b) IncalculabilNu tot ce este dat de Dumnezeu,În termeni omeneºti e calculabil,Avem ºi-un infinit imponderabil,Dar care cântãreºte foarte greu.c) Creatio ex nihiloÎntreb cu Heidegger ºi zic:De ce, de fapt, e fiinþare,ªi nu e mai curând nimic?E tainã ºi lucrare mare!MoralãDe Domnul, fiinþarea, iatã,Chiar din nimic a fost creatã!

87Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Gura lumii

a) Sã fii, acoloSã fii, acolo, un Berbente,Nu-s cine ºtie ce talente,Dar ca sã fii un Nicuºor,Sã ºtiþi cã nu-i deloc uºor.MoralãVezi Nicuºor Constantinescu,Dar vezi ºi Nicuºor Petrescu!b) Mã-ndeamnã lumeaMã-ndeamnã lumea asta sã fiu trist,Dar îmi revin, mã bucur cã exist;Mã-ndeamnã lumea ca sã fiu bogat,Dar mi-amintesc de Domnul, cât mi-a dat.Mã-ndeamnã lumea, ºi, la rândul meu,Sã fie-n pace o îndemn ºi eu.c) VorbireaÎn ruga mea la Dumnezeu Preasfântul,Doar slavã dau, nimic nu am a cere;Vorbirea mea cu Dumnezeu � Cuvântul,E-aºa cum se cuvine: în tãcere.

Din nou hoþia

a) Aºtept sã vãdAºtept sã vãd cã-n România,Ceva se-ntâmplã inedit,ªi poþi sã controlezi hoþia,Controlul rãmânând cinstit.b) ReferinþeCând manuscrisul ce l-ai dat,A fost respins la publicat,Ideea ta, mai consistent,Expusã e de referent.c) La furatCu copilul la furat,Tatãl s-a asigurat:Nici la stânga, nici la dreapta,Nimeni nu-i sã-i vadã fapta,Nici în spate paznici nu-s!� Tatã, nu te uiþi ºi-n Sus?

Vanitatea

a) JustificareSã se explice vanitatea,S-au scris mulþime de eseuri,Dar care e realitatea?E simplã: �eu-i plin de E-uri!�

b) ÎmbinareProstia ºi cu vanitateaAºa se-mbinã de perfectCã amândouã-au calitateaDe cauzã ºi de efect!MoralãDin fudulie, te prosteºti,ªi, prost fiind, te fuduleºti!c) Chiar vanitateChiar vanitate dacã ai,Din milã-ai fi primit în rai,Decât cã vanitatea-i grea,Nu poþi urca la cer cu ea!

Binele ºi rãul

a) Când nu þi-e bine(dupã Patericul tematic)Oriºicând nu-þi este bine,Sã te-ntrebi în gândul tãu:Oare, nu cumva. creºtine,Ai vorbit ceva de rãu?b) Fã bine(dupã Patericul tematic)Fã bine cât sã împlineascã,Iar limba ta sã nu vorbeascãDecât când vorbele rostiteCa faptele sunt mai smerite.c) Când DomnulAtunci când Domnul þi-e aproape,Chiar ispitit sã fii mereu,În tine rãul nu încape,Cãci n-are loc de Dumnezeu!

Iadul

a) Existã?Rãu sã nu facã fin�cã nu rezistã,Întreabã unul: iad ºi draci existã?Deci, vrea sã punã în discuþie,ªi personal, ºi instituþie!b) Nu ascultaTu de Satan nu asculta,Ci râzi de neputinþa sa:Oricât s-ar socoti de tare,De niciun bine nu e-n stare!c) IadulIadul nu-i foc, e-o simþireCe umple în suflete loculLipsei din noi de iubire:Ea arde mai tare ca focul!


Dumitru Augustin Doman

TREI SCHIÞE

PROZÃ

PromoCicã, politicianul nostru corupt, ca

orice politician care se respectã, a ajunsdin arestul DNA la puºcãria Jilava, iar deacolo � dupã un infarct total neaºteptat,ca orice infarct care se respectã � directîn Rai. Învãþat el cu icre negre, cu muzicãla ureche ºi femei tinere gârlã, plãtiteregeºte, aci, în grãdina Paradisului, seplictisea de moarte. Zi ºi zi, cã noapte ioc!:lapte din ºtiubeie imaculate, miere curgândpe frunzele tuturor pomilor ºi florilor, nec-tar cât cuprinde, stoluri de îngeri albi pe-alºaptelea cer, muzicã bizantinã în surdinã...Spleen total, pânã la greaþã.

Într-o zi, politicianul �scãpat� de laJilava, fãcu o gaurã în zidul Paradisului ºise uitã dincolo, în Iad. Pe un ecran maimare decât cel de la Arena Naþionalã, eraun dezmãþ total: femei goale ademenitoaredansând lasciv, tarafuri de lãutari ºimaneliºti, vinul roºu curgea pâraie pedealuri ºi câmpii, la colþuri de stradãcerºetorii împãrþeau lumii teancuri de euro,icrele negre ºi roºii erau în basculante ladiscreþie, oameni ºi draci chefuiau într-odemocraþie de necrezut... �Acolo e demine! îºi zise politicianul douãmiist, cã deaia m-am chinuit sã fur atâtea sute demilioane de euro!� Interveni la SfântulPetru, îl corupse � prilej cu care înþelegecã pânã ºi la Poarta Raiului se poate � ºi-lînduplecã sã-l treacã peste gard, înInfernul... fericirii.

�Dom� Senator, îi zise sfântul portaral Raiului cu aura cât Himalaya, eu zic sãte mai gândeºti!�

Ce sã se mai gândeascã! Trecu iute înlumea care-i plãcea.

Ajuns în Iadul multvisat, încã din uºade fier forjat, Senatorul fu înºfãcat de doidraci abili ºi veseli, sub privirea ironicã alui Scaraoþchi, bãgat repede într-un cazancu smoalã ºi îndesat ºi mestecat ca un puiîn supã. �Aoleu ºi aoleu! se vãicãrea el.

Dar eu am vãzut altfel de viaþã veºnicã aici,femei, vin, euro...� Iar Scaraoþchi, râzândcu gura pân� la urechi:

�Ei, dom� Senator, ce-ai vãzut mataera Promo!�

Interviu cu un client politic� Domnule director general Ionicã

Maricescu, în calitatea dvs. de remarcabilclient politic, ce devizã aveþi?

� Domnule, cum sã zic, dacã n-aibani, miroºi a prost.

� Care este situaþia financiarã a direcþieijudeþene pe care cu onoare o conduceþi?

� Cum sã-þi spun, dacã n-ai bani,miroºi a...

� În ce fel reuºiþi sã traversaþi crizafinanciarã actualã?

� Pãi, dacã n-ai bani, miroºi...� Dar cum credeþi cã se poate ieºi din

crizã?� Hm! Dacã n-ai bani...� Credeþi cã disponibilizãrile de per-

sonal bugetar sunt o soluþie?� Dacã n-ai...� Consideraþi cã se mai impune o

remaniere de guvern mai spre sfârºitulanului?

� Dacã...� Vã mulþumesc!În faþa Direcþiei dlui client politic

Ionicã Maricescu, câinii comunitari seplimbã la deal, la vale, unii funcþionari spuncã au, alþii cã n-au covrigi în coadã; încoadã de peºte.

Cum sã faci primul milionAmericanii au un fix al lor, ºi încã de

douã-trei sute de ani: cum se face primulmilion de dolari. Un Ocean Atlantic decernealã s-a consumat în tratate defilozofie, de economie, de marketing ºimanagement pe tema asta.


89Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Ecaterina Botoncea

DIN JURNALUL MEDICULUIANESTEZIST... AUTODENUNÞ

PROZÃ

Rãtãceam pe strãzile oraºului meuîmbrãcat în ceaþã, cu gândurile suspendatedeasupra norilor lãtãreþi aºezaþi peste casevechi ºi turnul cu o sutã de trepte dinmijlocul ruinelor. Se apropiau, ca ºi acum,sãrbãtorile pascale ºi tânjeam la o primenirea spiritului, greu apãsat în ultimii ani deaceaºi dilemã, a fi sau a nu fi aici ºi acolo...Purtam în mine un regret, ca un reproºînabuºit, despre viaþã ºi lume, umbre ºidestine pe care le influenþam prin decizii,cu mintea mea, cu mâinile mele. Câtadevãr, câtã eroare? Puterea dragonului eraputerea mea, rãscolind printre viscere ºireacþii chimice, stropul de viaþã saulicãrirea de moarte din spatele grilajului desuspine... Se apropia noaptea. O ploaiemãruntã mi se lãsa peste pleoape. Cu capulplecat, mã uitam la pantofii mei de lac, cumse udã ºi cum pot luci jucãuº, printre stropiide apã... Peste tot, imagini! Rãcoarea mãcuprindea fãrã sã îmi alunge tulburarea.Vedeam chipurile rãstignite ale bãtrâniloragãþaþi de ventilatoare, sau a bolnavilorincurabili, cu privirile rãtãcite spre zenit,incapabili sã-ºi strige suferinþa ºi dorinþade eliberare. Ce rost, ce rost, când totul edoar o trecere...De ce ne agãþãm inutil dematerie... M-am oprit sub lumina unuifelinar. Amurgul murise ºi eram în deplinîntuneric. Mi-am deschis umbrela ºi amadmirat o secundã duºul de ploaie înreflectarea luminilor de neon. Peste tot,suflete cãlãtoare! Mintea mea voia sã fugãdar era copleºitã de o destinaþie...ºi de undrum... ªi atunci, ridicând capul, amvãzut, la doi paºi de mine, imagineabucuriei. Un domn înalt, cu ochicopleºitor de aprinºi ºi o danturã care ieºeala vedere de sub zâmbetul larg, permiþândploii perlate sã îi atingã smalþul imaculat.Purta un fulgarin lung.

� Vã urmãresc de ceva vreme. Aþifãcut înconjorul parcului. Sigur, nu vãconfund! Mi-aþi salvat viaþa, împreunã cuortopezii! ªi arãtând cu mâna dreaptãumãrul stâng, liber sub sacoul ascuns deploaie...am înþeles! Deodatã am revãzut cuinima rãnitã, toatã scena!

Eram foarte tânãrã ºi lucram de puþintimp ca medic anestezist la SpitalulJudeþean... Era într-o gardã. În plinã zarvã,se împingea un brancard dinspre lift, spresala de operaþie. Pe buzele tuturor ºedeaucuvintele: tânãr, accident de muncã... Unmiros pãtrunzãtor de sânge crud, lânãpârlitã ºi peºte fript, rãscolea atmosfera...În câteva minute toatã echipa de halate albeera pregãtitã. Braþul stâng îi fusese prinsîntr-o maºinã rotativã, lãsând la vedere unmembru strivit în întregime ºi un hematomimens la nivelul umãrului, într-un amestecde þesut textil ºi uman. Pe coridor se auzeao spovedanie disperatã, a fost doar oîmbrâncealã din glumã... Pacientul palid,se exanguina vãzân cu ochii. Asistenteleroiau în jurul lui, rãspunzând comenzilorrapide: grup, sânge, plasmã, patru abordurivenoase, trusã de subclavie, triggerketalar...

� O sã mor, doamna doctor? Dacãscap, o sã vã aduc un crab din laculBrãteºti. Sunt pescar amator. Iubescpescuitul ºi marea. Am fãcut armata lamarinã...

Ochii îi erau duºi în fundul capului.Buzele uscate... în armatã am învãþatdespre tot felul de accidente...o sã mor, eruptã o arterã mare, nu aveþi cum sã-miopriþi sângerare...

� O sã dormi, ºi o sã te trezeºti bine,ai sã vezi! ªi eu iubesc pescuitul. Cânderam copil, prindeam peºtii cu mâna goalã,de sub scobitura tãlpilor, pãstrãvi, aduºi


de apele repezi, la vale, sau îi gãseam pesub lespezi în limpezimea de izvor aSucevei... Când te vei trezi din anestezie,îþi voi povesti mai multe.

Ochii albaºtri ai tânãrului, alunecauspre somn... Ah, lupta cu moartea poate fiun dans mai vijelios ºi mai dramatic decâtmoartea în sine, care te strânge, te sãrutãºi te elibereazã cu o suflare... Faþachirurgilor se umplea de broboane,instrumentele alergau ca sunetele peclaviaturã, burduful aparatului de anestezieºuiera sacadat... în timp ce soluþiile ºidrogurile alunecau pe vene, împinse depompe ºi injectoare... A fost nevoie descoaterea braþului din articulaþie. Cum aºfi putut sã uit?! Nu era timp de mai mult ºide mai bine! Orice întârziere ar fi costatviaþa pacientului.

Eram tânãrã. Nu mã împrietenisem cumoartea. Orice înfrângere mã zgâlþâia cuputere. Am suferit de parcã mie îmizburase braþul. Eu nu vedeam victoria cidoar eºecul... Cum se va simþi acest tânãrcând se va trezi? Cred cã avea vârsta mea,poate avea ca mine, familie, copii... Amstat la capul lui, cu ochii pe monitoare, toatãgarda, aveam motive sã mã tem deîntinderea sângerãrii spre torace...

La trezire mi-a zâmbit,

� Am pierdut braþul, nu-i aºa?...� Dar sunt viu! O sã mã þin de cuvânt

cu peºtele...Dupã o lunã, a venit. Radia de fericire.

În mânã þinea o sacoºã mare de rafie.� Azi dimineaþã l-am prins! Încã e viu!

Mi-aþi salvat viaþa ºi nu o sã vã uitniciodatã! Dacã voi avea o fetiþã, o vachema ca pe dumneavoastrã ºi îi voi spuneCãtãlina.

Ochii îmi erau plini de lacrimi. Cumpoþi emana atâta bucurie, când ai pierdutatât de mult? Mi-a înþeles nedumerirea ºimi-a rãspuns, de data asta pierdut îngânduri:

� Mi-a rãmas mai mult decât ampierdut. Pentru mine, ziua aceea a fost unsalt în Paradis...

� ªi? I-aþi pus numele de Cãtãlina?� Da!Am zâmbit îngânduratã...M-am uitat la

tâmplele lui încãrunþite... Da, viaþa rãmâneo enigmã, dar sãrbãtorile pascale mã gãseaucu rãspuns la o întrebare: dacã poþi zâmbi,ºi poþi împrãºtia bucurie, viaþa meritã trãitãoricum! În jurul meu, ploaia dansa... Amspus drept. Ortopezi: dr Burghelea ºi drPaºcanu Dan. În viaþa de medic, amcunoscut ºi mulþi oameni minunaþi...

Trei schiþe


Sute de laureaþi Nobel au participat ladezlegarea analiticã a acestei enigmefinanciare. S-a exemplificat cu o mie deamericani de succes.

La noi însã e mult mai simplu. S-a tãiatnodul gordian, pur ºi simplu. Miliardarulîn euro Ion Chiriac are un fiu milionar (îneuro, se înþelege!) care se numeºte Ion IonAlexandru Chiriac, logica numelui fiindexplicatã de miliardar la timpul lui: Ion ede la tatã, al doilea Ion e de la bunic,Alexandru de la naº. Ieri, soþia lui Chiriacjr. a nãscut un bãiat de nota 10, cum l-aunotat cei 17 ginecologi care au asistat lanaºtere, i-au dat nota dupã ce au fostcadorisiþi cu 17 sticle de whisky, câte 10000 de euro ºi o masã la Hotel Interconti-nental la sfârºitul sãptãmânii plus invitaþiala botez. Juniorul juniorului se numeºte IonIon Ion Alexandru Alexandru Chiriac. Numai explicãm logica stufosului nume, cãne repetãm.

Asearã, toate doamnele astroloage auapãrut la 17 televiziuni ºi au fãcut previziunipe post de ursitoare. Concluzia, dupãanaliza alinierii astrelor ºi a ascendentuluiîn Taur, cu 16-1, deci aproape înunanimitate, a fost aceea cã nou-nãscutulva fi un om norocos, va avea bani ºi succesla femei.

Astãzi, la prânz, pe când soarele eraîn conjuncþie cu nu ºtiu eu bine ce planetã,când norii nu deranjau deloc, dar deloc,astrul zilei, fiind ei acolo niºte cârpe alburiiprin care lumina solarã trecea ca prinnimic, prima dintre previziuni s-a ºiîndeplinit: lui Ion Ion Ion AlexandruAlexandru Chiriac i-a deschis bunicul luiun cont cu un milion de euro. Deci, baniare, deocamdatã niºte mici economii deun milion, dar când va creºte ºi le va mairotunji el, dacã va fi cu adevãrat fiul tatãluisãu milionar ºi nepotul bunicului sãumiliardar. Dupã filmuleþul de pe youtubeîn care micuþul linge sfârcurile mamei salecu o anume senzualitate, se pare cã încurând se va împlini ºi cea de-a douapreviziune.

91Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Ion Mãrculescu

PROZÃ

PIXELI, FOARTE MULÞI PIXELI

Ruºii ne pregãtesc un rãzboi deadevãratelea. Nu pentru cã nu le-ar conveniceva, dar oricine, chiar ºi un neghiob simtedin când în când nevoia sã-ºi arate muºchii.Plus faptul cã rachetele lor stau de preamult timp prin depozite ºi le-au cam ruginitfocoasele. Pe de altã parte, cealaltã bestiemondialã, americanii, le promit ruºilor unatac cibernetic pe mãsurã, nu rãmâne decâtsã se înþeleagã între ei ºi sã aleagãmomentul cel mai potrivit. Copilul aveadoar trei ani ºi jumãtate, maxim patru,atunci când l-au auzit pronunþând uncuvânt ciudat: pixel! Au crezut cã estevorba de un fel de onomatopee, o ciudãþenieverbalã ilogicã, un cuvânt anapoda, aºacum poþi sã auzi mai tot timpul din guraunui copil. Dar, pentru cã acest cuvânt�pixel� cu o rezonanþã aparte ieºea din guralui când nici nu te aºteptai, l-au întrebat cetot mormãi mãi copile tu acolo? Pixelul,le-a spus el, este un punct. O imaginefotograficã se compune din puncte multefoarte mici, pe care ochiul omenesc nu lepoate distinge, dar le poate compune înimagini atunci când le priveºte înansamblu. Cred cã nu e nimic greu deînþeles! O asemenea imagine creatã cu unaparat de fotografiat, poate sã conþinã dela câteva mii de puncte, pânã la câteva zecide milioane (numite megapixeli). Dar ce-þiumblã þie prin minte, mãi piciule? se mirauei. Ce te-a apucat? Pãi, zicea el, nu esteexclus ca, atunci când voi fi mare, sã mãfac fotograf! De-aia vã zic! Acurateþea,simplitatea, convingerea ºi nu mai puþinsiguranþa cu care spunea aceste lucruri, tenãuceau. De unde ºtie aceste cuvinte uncopil? Candidatul democrat la alegerileprezidenþiale H.C. a declarat cã între Rusiaºi SUA� Dar nu e adevãrat! Totul a fosto înscenare pusã la cale de Donald Trumpcontracandidatul ei, ca sã câºtige alegerilecare vor avea loc curând. Reþetele culinarecele mai eficiente pot fi luate ca model ºiîn viaþa politicã. De exemplu, atunci când

prãjim un ou în tigaia cu ulei, obþinem celmai bun rezultat dacã peste tigaie esteamplasat un capac. Astfel, acesta nu valãsa cãldura sã se evaporeze, iar albuºul ºigãlbenuºul se vor prãji cât trebuie în parteade deasupra, timp ce partea de jos serumeneºte uºor. Deja se apropia de vârstade ºase ani când, într-un moment banalcare nu prevestea nimic, i-a anunþat cãatunci când va fi mare, este hotãrât sã seocupe de tehnica teleportãrii. Auzindu-l, auamuþit cu toþii Ce e drept, mulþi se miraude cele aflate. Aºa sunt oamenii. ªtiu preapuþine lucruri. De exemplu, câþi dintre noiºtim cã Louis Armstrong, un bãieþelsãrman care murea de foame, fiu al uneiprostituate, a fost adoptat de o familie deevrei lituanici care l-au crescut ºi l-au ajutatsã ajungã unde a ajuns? Teleportare! Ceînseamnã teleportare? Copilul le-a explicatîn felul lui simplu pe care i-l cunoºteaudeja: înseamnã sã muþi un obiect, oricâtde mic sau oricât de mare, în altã parte,mai aproape sau la mii de kilometri distanþã,într-un timp scurt, chiar ºi instantaneu,fãrã sã-l cari folosind aparate, maºini, forþafizicã, mijloace de transport etcetera. Ciaºa cum pot fi transmise telepaticgândurile! Câte ceva, cel puþin în planteoretic, s-a realizat în aceastã chestiune.Dar practic încã nu s-a reuºit nimic ºi astaîmi propun sã fac eu în viitor. S-adescoperit cã relaþia dintre un bãrbat ºi ofemeie funcþioneazã ca o centralã atomicãsau, mai pe înþelesul tuturor, cu miºcareaunui miez feromagnetic în interiorul uneibobine, producând curent electric.Ascultaþi la mine, ºtiu ce spun, a zis copilul,la o singurã ejaculare un bãrbat elibereazãaproximativ 300-500 de milioane despermatozoizi, atât de mulþi încât, dincâteva ejaculãri el ar putea da materialpentru popularea întregului globpãmântesc.



Aurelian Silvestru

ÎNCREDEREA ÎN SINE

DIN ISTORIA...

Omul are doi mari învãþãtori:experienþa altora ºi experienþa personalã.Ultimul, pur ºi simplu, costã mai scump.Spun asta deoarece, pe parcursul vieþi,fiecare dintre noi îºi fãureºte propriuldestin. Indiferent de profesie, studii sautalent, orice persoanã clãdeºte, zi de zi,cele douã mari esenþe ale vieþii sale: drumulºi casa. Drumul, care te duce spre luminã(sau spre întuneric), care urcã (saucoboarã), care te apropie (sau teîndepãrteazã) de cei dragi, care sfârºeºteîn paradis (sau în infern). ªi casa carepoate avea ferestrele deschise (sauobloanele trase), care poate fi plinã deprieteni (sau de singurãtate), în care poþiaduna valori (sau lucruri de nimic),într-un cuvânt: casa ca templu (sau caînchisoare). La figurat, destinul e înãlþareasau coborârea omului prin cele douãsentimente ce ne însoþesc pânã la moarte:dragostea ºi ura. Ce influenþeazãmanifestarea lor? Doar caracterul? Doarvoinþa noastrã? Novalis era de pãrere cãsoarta ºi caracterul omului sunt douãnoþiuni ce definesc acelaºi conþinut. ªi,totuºi, existã o multitudine de factori cene ajutã sau ne împiedicã sã mergemînainte. Suntem stãpâni pe soartã doarîn mãsura în care menþinem unechil ibru armonios între lumeaînconjurãtoare ºi lumea din interiorulnostru. Pericolul cel mare se naºte înclipa când influenþele negative din afarãîncep sã prevaleze asupra rezistenþeipozitive din interior. Negativismul altorane þine locului, ne frânge zborul, neprogrameazã la eºec�

În folclorul oriental, se povesteºte cãodatã niºte broscuþe care locuiau într-opãdure mlãºtinoasã s-au adunat �sã punãþara la cale�.

� Aþi observat? a început ceea maiavanã dintre ele. Seceta din ultimii anine-a transformat casa într-o mocirlãputuroasã. Propun sã cãutãm o altã apã,una mai purã, mai adâncã, mai sãnãtoasã�

� Crezi cã existã un loc mai bun decâtacesta?

� Da, sus, în munþi, nu prea departede aici, existã un lac cu apã cristalinã.

� De unde ºtii?� Am auzit de la pãsãri.� O fi cum spui, a probozit-o un

broscoi bãtrân, dar uiþi cã noi suntemamfibii, nu pãsãri zburãtoare. Deci,niciodatã, nimeni dintre voi nu va puteaajunge pânã sus, în lacul cu apãcristalinã.

� De ce sã nu ajungem? Avementuziasm! Avem încredere în noi! Sãîncercãm! Sã mergem! Sã pornim la drum!au rãsunat mai multe voci ºi chiar atunci obunã parte dintre broscuþe s-a avântat spremunte.

� Degeaba v-aþi pornit! s-au împotrivitbroscoii care voiau sã lâncezeascã în baltaputuroasã. Cine vã credeþi? Nu veþi putearãzbate niciodatã!

Sub presiunea lor descurajantã, o partedintre ele s-au lãsat convinse chiar în primazi. Altele au rezistat un timp, dar drumulera anevoios, iar vorbele suratelor ce râdeaude ele le-au stins entuziasmul ºi, rând perând, au renunþat la vis�

O singurã broscuþã nu s-a dat bãtutã.Cãdea, se agãþa de ramuri, aluneca,plângea, dar îºi croia necontenit cãrare sprelacul salvator. În cele din urmã, stoarsã deputeri, dar fericitã, s-a aruncat în apavisurilor sale.

� Ce act de eroism! s-au minunatbroscuþele din partea locului. Cum, oare,a reuºit?

� O fi, probabil, cea mai puternicãdintre broscuþele acelei mlaºtini!

� O fi având mai multã personalitatedecât ele!

� Da de unde, le-a explicat un vultur.Pur ºi simplu, ea n-a ºtiut cã este imposibilsã ajungi pânã aici� E surdã! N-a auzitnici un cuvânt din vorbele suratelor careîºi bãteau joc de ea, convingând-o sãrenunþe.

93Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Cum sã te rogi...Dumnezeu e mereu cu ochii pe noi ºi

ne aude chiar ºi atunci, când nu rostimnimic. Ba s-ar putea ca tocmai în clipelede mare cumpãnã, când suferim, când neîntoarcem cu faþa spre interior, sã dãm deEl acolo, în inimile noastre ºi sã dialogãmca doi prieteni sinceri ºi apropiaþi. ªi, chiardacã ne pierdem ºi nu gãsim cuvintepotrivite, îngãduinþa Lui nu are margini...

De ce nu sunt ºi fraþii noºtri la fel deiertãtori?

Se spune cã un preot se plimba pe malulunui râu, când, dintr-odatã, a auzit o voce.Era o rugãciune incantatã de un bietsihastru. Atent la ceea ce spunea, preotula descoperit cã omul încurca mereuordinea cuvintelor din �Tatãl Nostru�.

Vrând sã îndrepte situaþia, a luat obarcã ºi s-a dus pe insula sihastrului. L-agãsit rugându-se afarã, în faþa unei colibe,stând în genunchi, cu ochii cãtre cer.

� Nu te supãra, om bun, i-a zis, darte-am auzit spunând �Tatãl Nostru� într-un chip nepotrivit. Iatã cum ar fi corectãrugãciunea... ªi preotul a rostit-o ca lacarte, încântat de vocea sa profundã ºiarmonioasã.

Pustnicul i-a mulþumit ºi l-a asiguratcã nu va mai greºi. Împãcat, slujitorulbisericii a urcat în barcã ºi a fãcut caleîntoarsã. Dar, pe la mijlocul râului, l-a auzitdin nou rugându-se greºit.

� Ce fel de credincios mai e ºi pustniculacesta?! Cum sã-l audã Cerul? Degeabase mai roagã!

A închis ochii ºi a prins a se ruga pentrusalvarea lui. Când colo, s-a auzit strigat:

� Pãrinte! Aºteaptã! Numai puþin!ªi-a ridicat privirea, ºi ce sã vadã?

Sihastrul venea spre barca lui, pãºind pe apã!� Iartã-mã, i-a zis, dar am uitat cum e

corectã rugãciunea...Într-o poveste asemãnãtoare se spune

cã un alt preot a auzit cum un þãran se rugacu multã patimã în bisericã, dar rugãciunealui era absurdã, chiar insultãtoare.

� Doamne, zicea el, dã-mi voie sã mãapropii de Tine, sã-þi spãl picioarele (dacãsunt murdare), sã Te caut de pãduchi (dacãîi ai), sã-þi aduc buruiene de leac (dacã eºtibolnav), sã-þi fac o mãmãligã (dacã eºtiflãmând)...

� Înceteazã! l-a oprit pãrintele. Ce þi-avenit sã-l insulþi în halul ãsta pe BunulDumnezeu? Cum poþi admite cã ar puteaavea pãduchi sau ar putea umbla cupicioarele murdare?! Îþi dai seama ce spui?Cine te-a învãþat aºa ceva?

� Nimeni. Pur ºi simplu, mã gândescla Dumnezeu ca la mine însumi: dacã mãdoare ceva, atunci beau ceaiuri de leac;dacã mã supãrã puricii, mã spãl cu leºie...Ce-i rãu în asta?

� E rãu cã nu ºtii sã te rogi corect!ªi preotul i-a dat canon sã batã sute

de mãtãnii ºi sã înveþe rugãciunile pe carei le-a scris cu mâna sa.

La scurtã vreme, în vis, i-a apãrut TatãlCeresc care i-a spus cu voce supãratã:

� Vai þie! M-ai despãrþit de unul dintrecei mai dragi creºtini! El nu ºtia cum sã seroage, dar o fãcea cu atâta dragoste ºisinceritate, încât nu observam nimicinsultãtor în ruga lui. Ba, dimpotrivã � îliubeam! Mã mângâia cu vorba lui. Veneadin inimã, iar asta îl dezlega de toateformalitãþile bisericeºti!

Cine suntem?Cât timp avem? Cât ne-a rãmas? L-am

folosit cum trebuie? Ce mai putemschimba? Suntem capabili sã maiprogresãm? Mai credem în noi înºine? Maivrem sã reuºim? Dispunem de atâteamanuale! Atâtea sfaturi ni se dau în jur!Nici unul, însã, nu ne spune cine suntem,ce posedãm, câte minuni suntem capabilisã realizãm.

Dacã am ºti! Dacã de mici copii ni s-ardeschide ochii spre interior. Câte talenteam vedea acolo! Câte minuni am sãvârºicu soarta noastrã!

Nick Owen povesteºte cã odatã un puide vultur s-a întâmplat sã creascã împreunãcu gãinile din coteþul unui biet þãran. Înmod firesc, a învãþat de la ele tot ce trebuiasã ºtie o pasãre de curte: sã scurme, sãcotcodãceascã, sã batã zgomotos din aripi,sã se scalde în praful de pe drum. Într-obunã zi, ajuns deja aproape de sfârºitulvieþii, a ridicat ochii spre bolta cerului ºi arãmas vrãjit: sus de tot, în tãriile albastre,cu aripile desfãcute, cutezãtor ºi mândru,plana un vultur!

� Câtã putere! Câtã graþie ºi poezie! aexclamat nenorocitã pasãre.

� Nici nu e de mirare: e vultur! i-arãspuns cocoºul. E regele tuturorzburãtoarelor din lume!

Fostul pui de vultur a simþit cum inimai-a tresãltat, dar nu s-a întrebat de ce ºi acontinuat sã scurme prin gunoiul dingrãdina gospodarului.

Aºa ºi a murit � o simplã orãtanie.Pentru cã asta se credea. Pentru cã nimeniniciodatã nu i-a spus cã este vultur...


Dan Gîju

CONFESIUNI

FANTOMA AMIRALULUI NELSONªI FREGATA EVREULUI MORITZ*

Acum, când scriu aici, parcã-l vãdaievea pe acel Moritz, �chiriaºul� ocazionalal containerului tip Irak, un pârlit dezugrav, mai degrabã, cu glasul dogit devodcã ieftinã, bãrbos ºi netuns, de staturãmedie, în veºnicul lui pulover pe gât, delânã, în papuci de plastic ºi în pantalon desalopetã, uzat, pãtat de diverse culori, înspecial albastrã ºi roºie, care trãia din miciexpediente, însã mai degrabã din pomanainginerilor ºi a maiºtrilor ºantierului,pictându-le pe mai nimica tot felul detablouri, de regulã reproduceri dupã mariiclasici, un fel de chiciuri mai pretenþioase.Deºi nu chiar chiciuri dacã stau sã mãgândesc bine, întrucât, dincolo de faptulcã era un bun imitator, ºi nu imita chiarorice, acest Moritz punea acolo, pe pânzalui, simþisem asta nu o datã, involuntar, ºiceva din sufletul sãu zbuciumat ºi spãimos,de artist neînþeles ºi totuºi cãutat inclusivde damele cu pretenþii din colþul acela delume, unele dintre ele chiar soþii de ofiþer,interesate de genul acela de peisaje cucopaci ºi cu ape în care cerul albastru seoglindeºte cuminte, sugerând o atmosferãde liniºte ºi pace, caldã, patriarhalã,eminamente... mioriticã. Nu mai spun cãtot cam pentru aºa ceva nimerisem ºi euîn ziua aceea acolo, în mizerabilul sãu ate-lier de picturã, improvizat în containeruldin metal, care-i þinea loc ºi de bucãtãrie,ºi de dormitor ºi, ca atare, în afarã deºevalet, avea pe acolo, cam claie pestegrãmadã, tot felul de boarfe ºi obiectestinghere de mobilier valabil pentru oricaredin aceste trei-patru încãperi. Sigur cã,aflat cât se poate de în elementul lui ºipreocupat, �maestrul� nici nu s-a sinchisitde apariþia mea în peisaj. Mai ales cã tocmaiexecuta o comandã: o corabie cu pânzele-nvânt ºi pavilionul fluturând la catarg, înmiezul unei zile cu soare. Prin urmare, abia

mi-a rãspuns la salut. Desigur, era, cumar veni, în plin act sexual, aºa cã nu amdat nici eu buzna cu întrebãrile ci, cuminte,m-am aºezat într-un unghi discret, înpenumbrã, oarecum fascinat, ºi l-am lãsatsã-ºi termine ideea. Cu atât mai mult cucât vedeam concret cum, întâmplãtor, subochii mei, prinsese contur un subiectextrem de drag pânã mai ieri. Cu atât maimult cu cât parcã ºi fusesem preavizat cãvoi regãsi acolo, în atelierul lui Moritz, oricealtceva, mai puþin o corabie cu toatepânzele-n vânt, plutind maiestuasã pevaluri. Apropo de fantoma amiralului însã,deocamdatã, deºi îl urmãream de câtevaminute bune pe Moritz, aceasta, adicãfantoma, probabil cã mã studia de undevadintr-un locºor inaccesibil puterii mele dedetecþie, pentru cã-ºi va face simþitãprezenþa nu chiar atunci, imediat, ci un picmai târziu, dupã aproape vreun ceas când,punându-ºi penelul pe marginea paletei,Moritz s-a dat un pas în lateralã ºi,privindu-mã pe sub ramele ochelarilorsimpli, oarecum þãrãneºti, m-a chestionatmândru, dar în acelaºi timp ca ºi epuizatde atâta concentrare, concomitent cuaprinderea, pentru a câta oarã n-am pututreþine, a mucului de þigarã lipit cuprenandez, parcã, de buza de jos, galbenãºi uscatã:

� Ei, ce ziceþi domnu�... locotenent?!Cum în clipele acelea, credeam eu,

scãpasem definitiv de fantoma amiraluluiNelson, adicã eram, cum s-ar spune,oarecum vindecat, ºi numai la acesta numã gândeam, cu atât mai mult la corabialui, n-am ghicit nici pe departe ce areMoritz acolo, dar cum nici nu doream sãpic de ageamiu într-ale culturii generale,implicit artei plastice, i-am rãspuns totprintr-o întrebare:

� Nu e ceva din imaginaþiadumneavosatrã? Eu aºa am avut impresia...

Intrigat, Moritz m-a privit pe sub* Fragment din volumul autobiografic Sãbii de lemn.

95Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

ochelari cu ochii lui bulbucaþi, mai degrabãcenuºii decât albaºtri, dar cred cãadoptasem o figurã destul de tâmpã încâtn-a mai pierdut timpul cu alte explicaþii,devoalând dintr-un singur cuvânt subiectul:

� Victory!...Nedumerirea de pe faþa mea se

amplificase cert, altminteri nea Moritz nus-ar fi întors ºi mai intrigat cãtre colþul meu:

� Cum, domnule, n-ai auzit de navaamiral a lui Nelson? De Victory?!

I-am replicat doct, deºi nu m-am simþitprea confortabil, cã nu putusem ghici ceispravã fãcuse el acolo:

� La anii mei, meºtere, nu m-a interesatdecât relaþia lui cu târfuliþa aceea bogatã ºimai ales frumoasã, mi se pare cã-i ziceaLady Hamilton...

Privirea pictorului aparent aburitã deplãcuta emoþie cã, totuºi, n-aº fi chiar unageamiu în legãturã cu amiralul, probabilcã eroul sãu favorit, a fost tãiatã brutal, camaioneza, cu lipsa mea de politeþe, cãciprin ºantierul acela având de-a face maimult cu ºefii de echipã ºi cu maiºtrii, dinnebãgare de seamã îl �coborâsem� lastatutul de �meºter�, dar am avut prezenþade spirit ºi curajul ca sã mã corectez rapidºi, mai ales, sincer:

� Scuzaþi-mã, am vrut sã spun �maestre!

S-a fãcut cã n-a auzit, dar i-a plãcutcum o cârmisem, a luat-o, cred, ca o scuzãveritabilã, cãci imediat mai apoi a începutsã-mi ofere detalii despre corabie ºi chiarsã-mi arate de unde s-a inspirat, anume depe o cutie de chibrituri. Greºealã fatalã cãci

acolo, deºi reprodusã la scarã foarte micã,detaliile fregatei Victory erau cât se poatede clar evidenþiate, ceea ce m-a ajutat sãfac imediat un studiu comparativ cu ce aveaMoritz al meu pe pânzã, în fazã aproapefinalã ºi, cum diplomaþia nu a fost niciodatãpunctul meu forte, iar m-a luat gura pedinainte ºi, în loc sã-l felicit cât de maretalent este, am scos o exclamaþie din carepânã ºi furierul, care-mi rãmãsese laintrare, îºi dãduse seama cã asemãnareaera dezamãgitoare. Ofensat de-a binelea dedata asta, Rembrandt de Otopeni s-a datiarãºi doi paºi în lateral, apoi alþi doi cãtreîn spate, cât îi îngãduia spaþiul, a plecatcapul pe cant, cum ar veni, ca sã-ºi poatãadmira capodopera ºi din alt unghi,concomitent mitraliindu-mã cu glasul luidogit, asortat de aceleaºi priviri de acumca ºi comune, injectate cu vitriol ºi tonulcât se poate de prevestitor de rele furtuni:

� Cum, domnule, asta nu e Victory?!Rostea Victory cu nedisimulat afect,

cãutând inclusiv sã imite accentul unuienglez veritabil, ceea ce m-a fãcut sãzâmbesc ºi mai colorat, dar sã devin foarteprecaut; cred cã dacã mai persistam îngreºealã, smulgea ºasiul de pe ºevalet ºimi-l cam fãcea guler.

Pânã la urmã, desigur, aveam sã plecde acolo cu coada-ntre picioare,�maestrul� nevrând cu niciun chip sã-mimai vândã vreun tablou, cu atât mai multpe acela cu nava amiralului Nelson în plinmarº de spre portul neuitãrii. Acela, amotivat el, fusese arvunit deja de doamnaEma, de la cantinã...

Pixeli, foarte mulþi pixeli


Dar fereascã Dumnezeu ca mascululsã fie tâmpit ºi copiii sã semene cu el! ªi,pentru cã toþi îl privea stupefiaþi fãrã a maiputea scoate un cuvânt, puºtiul a înþeles cãeste mai bine sã le explice pe îndelete. Ceeace vreau eu sã fac, ar fi urmãtoarele, îndomeniul medicinei: transplant de organe,deocamdatã de la om la om, fãrã sã fienevoie de operaþie chirurgicalã complicatã,cum se obiºnuieºte în prezent. Aºadar, sãpresupunem cã avem un donator ºi unprimitor. Organul pentru transplant este, sãzicem, un rinichi. Metoda ar fi sãtransplantãm un organ bun, moleculã cumoleculã (ca în cazul pixelilor din fotografie,care pot fi trimiºi la distanþã prin unde ra-dio), iar acesta sã ajungã sã înlocuiascãorganul bolnav. Se înþelege cã, de multe ori,

nici nu trebuie transplantat întregul organ,ci doar o parte din el, sau un grup de celulesãnãtoase de la donator, care merg sã leînlocuiascã pe cele bolnave de la primitor.O operaþie desfãºuratã fãrã durere ºi într-untimp scurt, foarte scurt. Care sã se poatãface nu neapãrat într-un spital, iar donatorulºi primitorul putând fi la distanþã mare unulde altul, poate chiar în cealaltã parte apãmântului unde îºi vede fiecare de treburileîn care este antrenat, de exemplu la birou,în timpul unei activitãþi sportive sau cândlucreazã la repararea unei maºini. La astamã gândesc eu acum! Iar noi ne gândeamsã-l întrebãm, crezi cã vom putea sãteleportãm vreodatã idei, emoþii, trãsãturi decaracter, temperamente? Dar ne-a fostteamã sã-l deranjãm cu asemenea întrebãristupide, la urma urmei nu era treaba noastrã,nu pentru asta ne-am nãscut! Dar, recunosc,în gând îl întrebam: mãi tinere, de ce îþi bagitu nasul în lucruri la care nu te pricepi?


Victor Petrescu

DICÞIONAR

CORIN BIANU.O SCRIITURÃ (A)TIPICÃ

Prozatorul, poetul, publicistul,epigramistul, jurnalistul, pasionatul deparapsihologie se naºte pe 21 iunie 1946în Pãtroaia Vale, comuna Crângurile,judeþul Dâmboviþa.

Pseudonim literar al lui Ioan Cobianu.Dupã studii primare în satul natal ºi celeliceale în Gãeºti, urmeazã Facultatea deDrept din Bucureºti (1970).Lucreazã în aparatul de statpânã în 1992, apoi consilierjuridic pânã la pensionare ladiferite societãþi comercialeºi instituþii, printre careMinisterul Culturii.

Debut publicistic în�Urzica� (1966), apoi poezieºi diverse articole la�Amfiteatru� (1971).Colaboreazã cu poezie, prozã,poveºti pentru copii la:�Amfiteatru�, �Luceafãrul�,�România literarã�,�Sãptãmâna culturalã a Capitalei�,�Suplimentul Literar ºi Artistic al ScânteiiTineretului� �Convorbiri literare�, �Argeº�,�Orizont�, �Sud�, �Litere�, �Climate literare�,�Impact�. Premiat în 1982 la Festivalulumorului de la Vaslui, apoi premii ale SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni pentru prozã: �Zidulcel mai lung� (roman, 2006); �Agremin ºi încãceva� (roman, 2007), �Vãcãreºtii la amiazã�(roman, 2011), �Isus� (roman, 2015).

Debut editorial cu romanul �În bãtaiavânturilor� (1986) urmat de romanele:�Drum fãrã întoarcere� (2001); �Zidul celmai lung� (2006); �Agremin ºi încã ceva�(2007); �Vãcãreºtii la amiazã� (2011);�Hannah ºi zidul� (2013); �Isus� (2015).

Prin ce se particularizeazã romanelesale? În primul rând prin diversificareatemelor abordate: etnogeneza ºi istorianaþiei române (�În bãtaia vânturilor�;�Vãcãreºtii la amiazã�); apoi dragostea(�Hannah ºi zidul�); trãirile unor realitãþipostcomuniste (�Agremin ºi încã ceva�);

detaºarea umoristicã (�Roaba cu motor�,prozã scurtã); proiecþia unor �noi luminiasupra dimensiunii Sale mesianice în relaþiecu omul ºi omenirea� (�Isus�). Apoi prinfolosirea tehnicii epistolare în evocareaunor stãri sufleteºti, precum agonia,dezrãdãcinarea individului într-o societateîn dezagregare, debusolatã. Registrul

abordeazã o paletã largã desentimente � nefiinþa,liniºtea, eternitatea � filtrateprintr-o interiorizareputernicã, topite deseoriîntr-o expresie riguroasã,arhitecturalã.

Se remarcã o afinitatefaþã de personajele sale, care-i poartã deseori ideile despreistorie, viaþã, lume în general,rostite clar în �Cuvântul-înainte� al romanului�Vãcãreºtii la amiazã�,dorindu-se �un Cetãþean al

Uniunii Europene, precum au nãzuit dintotdeauna ºi înaintaºii noºtri, voindu-se afi în Europa ºi în drepturi egale cueuropenii�, fãcând o �reconstituire almomentului istoric românesc aºa cum afost�. Reuºeºte sã se miºte cu uºurinþã întimp ºi spaþiu ºi datoritã cunoºtinþelor salede parapsihologie ºi interpretãriloresoterice la care recurge uneori.

ªi-a materializat aceste preocupãri înlucrãrile apãrute în timp, ca autor sau încolaborare cu Ioan Mamulaº: �FenomenulMudava� (1992); �Fenomeneparapsihologice� (1993);�Dematerializarea parapshihologicã�(1994); �Mari prezicãtori, timp ºi destin�(1995); �Dicþionar de parapsihologie�(1996); �Clarviziunea, capacitateparanormalã� (1999); �Bioterapeuþicelebri, parapsihologie� (2000, colaborarecu Anatol Ciocanu); �Magie ºi paranormal,pas cu pas� (2010). Scopul era �de a arãtace e destinul iar apoi dacã ºi cum poate fi

97Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

modificat ºi bine înþeles, în ce proporþii�(�Mari prezicãtori, timp ºi destin�, p. 15).Autorul, ca ºi colaboratorii sãi, se consideracã sunt �oameni normali neînregimentaþiîn niciun curent ocult, religios sau nu, niciaflaþi în legãturã ºi sub comanda unor spiritesau alte entitãþi astrale ºi nici cu capacitãþiextrasenzoriale de aceastã facturã� (�Mariprezicãtori, timp ºi destin�, p. 17).

Se adreseazã copiilor cu volumul depovestiri �Regina din grãdina fermecatã�(1997). Face o analizã politico-socialã aevenimentelor de atunci în �ScenariulNATO pentru dezintegrarea României�(1999), scrisã în contextul evenimentelordin Iugoslavia. De asemenea, volumul�Actori, teatru, muzicã, umor� (1986) scrisîn colaborare cu Horaþiu Mãlãele.

În �Analist în literatura de piaþã�(2016), titlu incitant ºi reprezentativ, adunãeseurile apãrute în unele reviste, în special�Litere�, publicate în ultima vreme cuobservaþiile sale, situându-se în interiorulfenomenului creativ al celui pus în discuþie,propunând ºi alte variante, descoperindaspecte noi ale lecturii autorului ºi opereirespective.

Poezia sa se concretizeazã în volumeca: �Amiaza demiurgului� (1987); �Iubireaca fire� (1997); �Lavi, Reformã dragã�(2002); �Celesta Tian-Azaleea� (2006);�101 poeme� (2001); �Marea tãcere�(2012), dar ºi în cel de epigrame �Poftimculturã� (2009). Ca ºi în prozã, poeziaabordeazã subiecte majore referitoare ladezrãdãcinare, echilibrul iluzoriu dintretemporal ºi atemporal, aspiraþia fiinþei spreeternitate. Tonul este meditativ, deºi autorultrãieºte permanent sub povara prezentuluicare-l determinã sã creadã �În fluidul as-tral al cuvântului�, cãruia i se-nchinã: �Cala o þarã înfloritoare / Pe care, cu cât maimulþi o iubesc / Cu atât mai puternicã fi-va / ªi nemuritoare�. În opinia sa �Mareatãcere� este �atotputernicã�, ea �nestãpâneºte�, iar �cuvintele mele� sunt�Aºchii din trupul Marii Tãceri�.Neliniºtit, plin de incertitudini, cautã�orizontul salvãrii�: �Nãscut sub zodiavremelniciei,/ Strãbat nisipurile vãlurite,/În cãutarea fertilului izvor,/ Pe cândnecruþãtoarea oglindã a timpului,/ Întinsãîntre pãmânt ºi cer,/ Îmi absoarbe oricemiºcare/ Paºii mei � viaþa mea scrisã � /Depãrteazã în egalã mãsurã/ Orizontulsalvãrii,/ Spre care suferinþa omenirii/ Mãîmpinge...� (�Orizont propriu�). Esteinvocatã divinitatea: �Mã zbat de unulsingur pe Pãmânt,/ E viaþa meanecontenitã oscilare/ Cã ºi-ntre semenidoar cu mine sunt!/ Dar fãr�de Tine nu

ºtiu cui rãmân,/ M-ai hãrãzit, o Doamne,sã-mi fiu, oare,/ ªi cal ºi cavaler; ºi slugãºi stãpân?!...� (�Cândva�).

Cultivã ºi epigrama (fiind preºedinteal Clubului Epigramiºtilor �CincinatPavelescu� Bucureºti). Totodatã, membrufondator al Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni (2005), Societãþii CulturaleRomânia-India, Academiei Internaþionale�Mihai Eminescu�. Redactor asociat larevista �Litere� (Târgoviºte).

Scriitura sa, deseori atipicã, dominatãde un realism potrivnic creatorului, rãmâneîn peisajul spiritual contemporan.

ScrieriÎn bãtaia vânturilor, roman, Iaºi, Editura

Junimea, 1986; Actori, teatru, muzicã � strofeumoristice, în colaborare cu Horaþiu Mãlãele(caricaturi), Bucureºti, Editura Atm, 1986;Amiaza demiurgului, Bucureºti, EdituraEminescu, l987; Fenomenul Mudava,Bucureºti, Editura Intercontempres, 1992;Iubirea ca fire, Bucureºti, Editura Eminescu,1997; Regina din grãdina fermecatã, poveºtipentru copii, Bucureºti, Editura Didacticã ºiPedagogicã, 1997; Marea Tãcere, Bucureºti,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1999; Drumfãrã întoarcere, roman, Bucureºti, EdituraMuzeum, 2001; Lavi, Reformã dragã,Bucureºti, Editura Muzeul Literaturii Române,2002; Dematerializarea parapsihologicã,Bucureºti, Editura Paco, 1994, în colaborarecu Ioan Mamulaº; Mari prezicãtori, timp ºidestin, Bucureºti, Editura Corvin ºi EdituraUniversul, 1995; Dicþionar deparapsihologie, Bucureºti, Editura Coresi ºiEditura Corvin, 1996, în colaborare cu IoanMamulaº; Clarviziunea, capacitateparanormalã, Bucureºti, Editura Teora, l999;Bioterapeuþi celebri, parapsihologie,Bucureºti, Editura Biodova, 2000, încolaborare cu Anatol Ciocanu (R. Moldova)ºi alþii; Celesta Tian-Azaleea, Bucureºti,Editura Muzeul Literaturii Române, 2006; Zidulcel mai lung, roman, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2006; Agremin ºi încã ceva, ro-man, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2007;Poftim culturã! � epigrame, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2009; Magie ºiparanormal, pas cu pas, Bucureºti, EdituraDacoromânã Comtera, 2010; Vãcãreºtii laamiazã, roman, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2011; Marea tãcere, Iaºi, EdituraTipo Moldova, 2012; Hannah ºi zidul..., ro-man, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2013;Roaba cu motor, roman, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2015; Isus, roman, Bucureºti,Editura Herald, 2015; �Analist în literatura depiaþã�, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2016.



Honorius Moþoc

POZIÞIA FRANÞEI FAÞÃDE CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

Epoca domniei lui Ludovic al XIV-lea(1643-1715) reprezintã o perioadã de strãlucire(Carpentier J., Lebrun F., Istoria Europei,Humanitas, Bucureºti, 1997, p. 221-2B5) aFranþei, de creºtere a autoritãþii ei în rândulstatelor europene. Incontestabil, este cea maimare putere din rândul statelor creºtine de pecontinent, aflatã într-o lungã rivalitate cu Anglia,Olanda, Spania ºi Imperiul Habsburgic.

În complexitatea politicii externe franceze,ºi în aceastã perioadã, continuã seriaconflictelor cu monarhia austriacã, ceea ceva readuce în atenþia marilor puteri rolul þãrilorromâne.

Ludovic al XIV-lea reia politica externãpromovatã de Francisc I (1515-1547). Încondiþiile acelei perioade, pentru a rezistaofensivei pe douã fronturi a împãratului CarolQuintul, Franþa adoptã soluþia alianþei cuImperiul Otoman. În felul acesta, Franþa, þaracruciadelor, al cãrei rege purta titlul de �preacreºtin�, face un gest, puternic blamat înepocã, de a se alia cu Imperiul Otoman, condusla vremea respectivã de Soliman Magnificul.

Dintr-o altã abordare, aceastã politicã aFranþei are semnificaþia unei noi orientãri înrelaþiile internaþionale, de fapt începutuldiplomaþiei moderne, în care principiul�raþiunii de stat� este superior altorconsiderente ºi, bineînþeles, principiuluiunitãþii creºtine. Franþa este interesatã cahabsburgii sã fie prinºi între douã fronturi, lavest Franþa ºi la est Imperiul Otoman. Oriceconstrucþie statalã care se putea opune Caseide Austria în zona rãsãriteanã era bine venitãºi era sprijinitã, bineînþeles, de Franþa(Polonia, Ungaria, Transilvania, ÞaraRomâneascã ºi Moldova).

Aceastã abordare pragmaticã este oconstantã a diplomaþiei franceze pentru olungã perioadã de timp ºi, mai mult decât atât,aceastã orientare explicã de ce Franþa nuintervine în 1683 când turcii fac ultimaîncercare de cucerire a Vienei. În schimb estefoarte îngrijoratã de contraofensivaimperialilor care ocupã în urmãtorii aniUngaria ºi Transilvania. Concomitent,interesul Franþei pentru Þara Româneascã ºi

Moldova creºte ºi, în consecinþã, sprijinãmiºcãrile antihabsburgice din Ungaria ºiTransilvania, mai ales cã defensiva otomanãse accentueazã. În acest context internaþional,Constantin Brâncoveanu preia conducereaÞãrii Româneºti.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu(1688-1714) se suprapune cronologic pe adoua parte a îndelungatei domnii a RegeluiSoare. Sfârºitul sec. al XVII-lea ºi începutulsec. al XVIII-lea au reprezentat pentru ÞaraRomâneascã o perioadã de dezvoltareeconomicã, de înflorire culturalã ºi, mai presusde toate, o epocã de stabilitate. De la început,Brâncoveanu înþelege cã Imperiul Otomaneste încã puternic ºi þine sub control zonaDunãrii de Jos. În acelaºi timp realizeazã cãeste înþelept sã respingã propunerea de a intrasub autoritatea habsburgilor, dar sã pãstrezebune relaþii cu aceºtia (Ionescu ªt., Epocabrâncoveneascã, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1981). Cu excepþia bãtãliei de la Zãrneºti, cândeste alãturi de turci, nu vor mai fi astfel desituaþii în lunga sa domnie. De fapt, aceastãatitudine determinã suspiciuni din parteaPorþii, suspiciuni întreþinute de Franþa, maiprecis de ambasadorii de la Constantinopol(Ibidem, p. 86-87).

Franþa intervine pentru înlocuirea luiBrâncoveanu cu Emeric Thokoly, omul deîncredere al turcilor. Cum marele vizir impunenumirea lui Thokoly ca principe al Transilvaniei,dupã moartea lui Mihai Apafi (13 martie 1690),domnul muntean participã alãturi de turci ºi deThokoly la bãtãlia de la Zãrneºti (Pentru bãtãliade la Zãrneºti vezi Rezachievici C.,Brâncoveanu � Zãrneºti 1690, Editura Militarã,Bucureºti, 1989). Era o dovadã menitã sã înlãturesuspiciunile Porþii, dar ºi ale Franþei. Mai multdecât atât, trece peste faptul cã Thokoly estepretendent la tronul Þãrii Româneºti ºi participãla încoronarea acestuia la biserica din satulCristian (jud. Braºov), ca reprezentant alsultanului.

Noul principe al Transilvaniei nu reuºeºtesã reziste armatei imperiale ºi se retrage lasud de Carpaþi, prezenþa sa însemnândnumeroase jafuri, inclusiv la Târgoviºte.

99Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Intervenþia domnitorului la Constantinopolva determina rechemarea lui Thokoly ºi aarmatei sale. Retras la Constantinopol, acestava fi din nou susþinut de ambasadorul Franþeipentru domnia Þãrii Româneºti.Dupã instalarea stãpânirii austrieceasupra Transilvaniei a crescut interesul Franþeiasupra Þãrii Româneºti ºi Moldovei ºi, drepturmare, acþiunea de înlãturare a luiBrâncoveanu se amplificã, în intenþia clarã dea numi un domnitor favorabil politicii orientalefranceze. Ambasadorii de la Constantinopol,Castagneres de Châteauneuf (1689-1700) ºiFerriol (1700-1711) vor fi susþinuþi de adversariidomnului, din Moldova ºi Þara Româneascã,refugiaþi la Constantinopol (Ionescu ªt., op.cit., p. 88-89) (Preda Prooroceanu, PredaMilcoveanu, capuchehaia lui Constantin-Vodã Cantemir ºi alþii). Toate aceste miºcãrierau atent urmãrite de Brâncoveanu. Înconsecinþã, trimiºii domnului laConstantinopol câºtigã simpatia mai marilorImperiului prin numeroase daruri. Dacã ar fi sãcredem ce scrie Ion Neculce, 1000 de pungi deaur au fost trimise cu aceastã destinaþie (IonNeculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei, EdituraIorgu Iordan, Bucureºti, 1955, p. 188). Astfel,toate greutãþile sunt înlãturate, iar ambasadorul

francez este surprins cã nu se putea finalizamazilirea domnului muntean (Ionescu ªt., op,cit., p. 88).

Dupã anul 1700, noul ambasador francez,Ferriol, continuã acþiunile împotriva luiConstantin Brâncoveanu. Este perioada când,în Transilvania, lupta antihabsburgicã estereluatã de noul principe Francisc Rakoczy careera sprijinit tot de Ludovic al XIV-lea. Noulprincipe acuzã ºi el cã domnul munteanaprovizioneazã trupele imperiale cu alimente(Ionescu ªt., Panait I. P. - Constantin VodãBrâncoveanu, Editura ªtiinþificã, Bucureºti,1969, p. 204-205), ceea ce determinã o nouãintervenþie a ambasadorului pentru mazilirealui Brâncoveanu. [...]

Putem spune, în încheiere, cã insistenþeleambasadorilor francezi pentru mazilireavoievodului muntean au contribuit, pic cu pic,într-o anumitã mãsurã, la sfârºitul dramatic alacestuia ºi al familiei sale. Barbaria execuþieiBrâncovenilor a impresionat pe diplomaþiiprezenþi la faþa locului. Inclusiv ambasadorulFranþei � Des Alleurs � scria regelui Ludovical XIV-lea: �chi1ar turcii au gãsit multã barbarieºi ferocitate în aceastã acþiune, dat fiind cãcopiii acestui principe nu aveau niciun amestecîn greºeala tatãlui� (Ibidem, p. 302).

Corin Bianu.O scriiturã (a)tipicã


Colaborãri: Actori, teatru, muzicã � umor.(cu Horaþiu Mãlãiele), Bucureºti, Ed. A. T. M.,1986; Fenomene parapsihologice (cu IoanMamulaº), Bucureºti, Ed. Teora, 1993;Dematerializarea parapsihologicã,invizibilitatea (cu Ioan Mamulaº). Bucureºti,Ed. Paco, 1994; Dicþionar de parapsihologie(cu Ioan Mamulaº). Bucureºti, Ed. Corvin ºiEd. RAI, 1996; Bioterapeuþi celebri (cu AnatolCiocanu º.a.), Bucureºti, Ed. Biodava, 2000.Antologii: Antologia epigramei româneºti,Bucureºti, 1977, editatã de Mircea Trifu ºi N.Crevedia ºi ale Uniunii Epigramiºtilor dinRomânia 1999, 2000 ºi 2006, Caiete Litere. Încãutarea unui topos liric. Antologie a SST,Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 16-21; CaieteLitere II. 30 de prozatori, Societatea ScriitorilorTârgoviºteni & Grupul EditorialBibliotheca&Marcona, 2007, p. 24-35;Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Petersburg.Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte,2012. În volume colective de epigrame, publicatede Clubul Epigramiºtilor �Cincinat Pavelescu�pânã în 1990, iar dupã 1990, în volumele editatede Uniunea Epigramiºtilor din România.Referinþe: Iordache, Aurel. Gãeºti 500. Filede monografie, 1998, 2008; Petrescu, Victor;Paraschiva, Serghie. Dicþionar de literaturã aljudeþului Dâmboviþa. 1508-1998. Târgoviºte,

Editura Bibliotheca, 1999, p. 21-22; Popa, Marian.Istoria literaturii române de azi pe mâine. Vol.II, Bucureºti, Fundaþia �Luceafãrul�, 2001, p. 939;Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºtidâmboviþeni. 1900-2004. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2005, p. 20-21; Stan, Mihai.Confreria. Convorbiri ºi confesiuni, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2009, p. 31-39; Stan, Mihai;Petrescu, Victor; Coandã, George. SocietateaScriitorilor Târgoviºteni. Din istoria uneigrupãri literare. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2013, p. 176-179; ediþia a II-a, 2015, p.198-201;Mihai, Stan; Tudor, Cristea. Litere. Istoria uneireviste de culturã dâmboviþene (2000-2015),Bucureºti, Editura Semne, 2015, p. 233-236;Veseliu, George Toma. Continuatorii ªcoliiliterare ºi artistice de la Târgoviºte. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2015, p. 197-211; Gãeºti 517.File de monografie, ediþia a III-a revãzutã ºiadãugitã, coordonare Daniela-Olguþa Iordache,Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2015, p. 290-292;Cimpoi, Mihai. Anatomia fiinþei. II. Promoþia deazi a ªcolii literare ºi artistice de la Târgoviºte.Medalioane în evantai. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2016, p. 61-73; Stan, Mihai; Petrescu,Victor; Coandã, George. Societatea ScriitorilorTârgoviºteni. În cultura Cetãþii. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2016, p. 154; Mádrová,Gabriela. Târgoviºte � personalitãþi culturale ºiviaþã literarã / Literární a kulturní osobnostispojené s mìstem Târgoviºte. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2016, p. 133-134; Holban, Ioan(coordonator), Un dicþionar al scriitorilorromâni contemporani, vol. I, Iaºi, Editura TipoMoldova, 2016, p. 69-78.


Eugen Fruchter

CLIO

B. Logicã aplicatã ºi interes pentrucunoaºtere.

Opera tomitanã a poetului estevaloroasã ºi prin faptul cã ne înlesneºtedescifrarea câtorva elemente de logicãimplicatã în gândirea populaþiilor pontice.

Chiar dacã nu ni s-au pãstrat în limbilegetodacã sau greacã, sunt importante douãcitate din vorbirea directã a acestora,prezentate de Ovidiu în limba latinã.

Astfel, la terminarea lecturii publicea Panegiricului getic compus de poet, unuldintre geþi a spus: �Deoarece scrii astfelde lucruri despre împãrat, ar fi trebuit sãfii trimis înapoi sub stãpânirea împãratului.El a grãit întocmai (P, IV, 13, 37-39).

Textul semnificã aplicarea principiuluilogic al raþiunii suficiente, pe care îlîntâlnim ºi în alte locuri din �Pontice�, înrelatãri indirecte asupra gândiriilocalnicilor: �Nu mã urãºte lumea de aiciºi, desigur, nu ar avea pentru ce. Odatãcu soarta nu mi-am schimbat ºi sufletul.Am aceeaºi fire liniºtitã pe care tuobiºnuiai sã o lauzi; pe faþa mea, ca deobicei, stãruie aceeaºi veche sfialã (...).Eu trãiesc în aºa fel încât nimeni, nicibãrbat, nici femeie, nici copil nu s-arputea plânge în aceastã vreme de mineîn nici o privinþã, Graecinus. Aceastaface ca tomitanii sã fie binevoitori faþãde un nenorocit ºi sã-mi fie de ajutor,fiindcã eu trebuie sã dau mãrturii despreacest þinut. Ei zic cã ar fi mai bine sãplec, fiindcã vãd cã eu vreau aceasta,dar, pentru interesul lor, ei doresc sãrãmân aici� (P, IV, 9, 89-92; 95-100 �s.n.), prezentând în continuare laudeleînscrise în tãbliþele de cearã din Tomis ºicetãþile vecine. (Ibidem, 101-104 � v.

OPERA LUI OVIDIU ªI SPIRITUALITATEA GETICÃ*

* 2017 � Douã milenii de la moartea lui PubliusOvidius Naso la Tomis.

supra). Legea a patra a logicii formaleeste folositã aici, cum se vede, de maimulte ori.

Sau în alte versuri, constatãm aceleaºilucruri: �Poþi sã întrebi tot þinutul Pontului;îþi va spune cã nu sunt vorbe goale; elîmi este martor cã-mi împlinesc datoria.Pãmântul pontic ºtie cã eu celebrez prinjocuri (...)� (Ibidem, 113-115 � s.n.); sau:�Aici vã cunosc acum sarmaþii ºi geþii, iargloata lor barbarã aprobã o astfel deatitudine. Când, odatã, le vorbeam desprecinstea voastrã (...)� (P, III, 2, 37-39 � s.n.).

Legea raþiunii suficiente, ca expresiea cauzalitãþii, devine uneori sursã arelativitãþii sensului dat unor termeni îngândirea localã, ca în versurile: �Eu suntaici barbarul, cãci nu sunt înþeles denimeni: când aud cuvinte latineºti, geþiirâd prosteºte; cu siguranþã cã deseorivorbesc rãu despre mine pe faþã; poateîmi reproºeazã cã sunt un surghinuit; ºidacã, aºa cum se întâmplã, eu fac vreungest de dezaprobare sau de aprobare, cândvorbesc ei ceva, îl rãstãlmãcesc împotrivamea� (T, V, 10, 37-42). Iar în altã parte:�Ceea ce numeºte nedreptate devinedreptate pentru cel care biruie cu sabia�(Ibidem, 43 � v. supra), ca ºi în celelaltelocuri unde se explicã duelul judiciar (T,V, 7, 47-48; P, IV, 9, 93-94 � v. ante).

Un alt citat din vorbirea directã aautohtonilor sugereazã folosirea operaþieilogic-inductive a analogiei în gândirealocalã: �Un bãtrân, care întâmplãtor seafla în acea adunare, rãspunse vorbelormele astfel: �ªi noi, bunule oaspe,cunoaºtem numele prieteniei, noi, carelocuim departe de voi, la Pont ºi la Istru�(P, III, 2, 41-44).

Ovidiu este convins de capacitateade înþelegere a tomitanilor, atunci când,

101Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

în ultima carte din �Pontice�, îºiîntemeiazã foarte nuanþat din punct devedere logic scuzele pentru ceea ce ascris despre aceste locuri: �Din pricinaunor astfel de vorbe, tomitanii se vormânia pe mine ºi se va stârni ura tuturorîmpotriva poeziilor mele� (P, IV, 14, 15-16); �Dar n-am fãcut nici un rãu, n-amnicio vinã, tomitani pe voi vã iubesc, deºiurãsc pãmântul vostru. Sã cerceteze orivrea cu de-amãnuntul operele munciimele, prin nicio literã nu m-am plâns devoi (...). Locurilor, nu oamenilor, le-amadus învinuiri prea îndreptãþite. ªi voi înºiºiînvinuiþi deseori pãmântul vostru�(Ibidem, 23-26; 29-30); �Mai þine seamade faptul cã, ºi dacã aº fi fost mai negrula inimã decât smoala illiricã, tot nu trebuiasã vorbesc de rãu poporul care ecumsecade (fidelis). Tomitani, soartamea a fost primitã de voi cu bunãvoinþã;faptul cã sunteþi atât de blânzi aratã cãsunteþi greci� (Ibidem, 45-48); �Atât îmie de drag Tomis, care pentru un alungatdin patrie ca mine pânã în momentulacesta rãmâne o gazdã credincioasã�(Ibidem, 59-60). De astã datã putemrecunoaºte în argumentarea sa aplicareacelor patru principii ale logicii formale.

De astfel, despre iscusinþa gândiriigeþilor aflase încã la Roma, cãci ne lasãsã o înþelegem într-un stih din �Arsamatoria�: �Cã tatãl este înºelat denãscocirile (arte în latineºte) iscusitului(deºteptului) Geta� (III, 332). Personajulpoartã numele generic dat sclavilor deorigine geticã, ca ºi Daos-Davos, încã deautorii comediei neo-atice ºi apoi deTerentius (Menandru, Agricultorul, 31;Herondas, Geloasa, V, 67-68; Strabon,Geografia, VII, 3, 12/C. 304; PubliusTerentius Afer, Comedii: Phormio, 35-36;52; 63; Andria ºi Adelphi; HerodianGramaticul. Despre prozodia generalã,cartea a V-a, I, 108, 34; M. AnnaeusLucanus (Commentarii, II, 54) � nepotulfilosofului Seneca, oarecum indirect ºi înPhilostratos. Viaþa lui Apollonios dinTyana, VII, 3, 1�).

Din explicaþiile date de medicul logi-cian Galenos cu privire la sclavii dincomediile lui Menandru, �niºte daci ºi geþicare nu-ºi închipuie cã au sãvârºit vreunlucru plin de nobleþe, dacã nu ºi-au înºelatde trei ori stãpânul�, reiese cã înºelatulînseamnã ticluirea de �sofismeneruºinate� (Peri phisikon dynameon, II,

17, 67/I, p.618 kuhn). Despre �geþii ceiºireþi� aflãm ºi de la Sextus AureliusPropertius Carus (Elegii, IV, 5, 43-44).

Marele poet, care va deveni agonotet(magistrat prezident la concursuri) alcetãþii Tomis, va îndeplini ºi importantafuncþie de propagator al valorilorcivilizatoare greco-romane � aºa cummãrturiseºte el însuºi de mai multe ori în�Pontice� (61-66, 1-6; 37-38; 51-54; 65-68; 79-80; II, 2; 37-48, 97-102; IV, 9, 87-120; IV, 13, 17-23; 33-40; IV, 14, 15-16;23-30; 45-48; 53-56; 59-62).

Printre temele dezbãtute se aflau:cinstea, prietenia, întrajutoarea,bunãvoinþa, virtutea, pietatea politicã,sentimentul datoriei, iubirea aproapelui dealt neam, solicitudinea, francheþea,dragostea de pace, gustul pentru poezie,ca ºi idei de determinism geografic.

Fãrã îndoialã cã, printre concepþiilevehiculate de el în polis, se vor fi aflat ºicele privind atitudinea sa scepticã înproblemele religioase, exprimatã prinjudecãþi ipotetice: �Dacã sufletulnemuritor zboarã în sus prin vãzduh ºi suntadevãrate spusele bãtrânului din Samos(Pitagora � n.n.), umbra mea romanã varãtãci printre umbrele sarmatice ºi va fimereu strãinã printre manii lor sãlbatici�(Tristia, III, 3, 61-64); �Nici umbrelesarmaþilor sã nu îngrozeascã aici maniimei, dacã mai supravieþuieºte ceva dupãmoarte� (Ex Ponto, I, 2, 113-114); �ªi cuStixul � dacã existã � voi schimbabucuros Istrul; sau cu altceva, dacã seaflã, mai în fundul pãmântului decâtStixul� (Idem, IV, 14, 11-12).

Versurile citate vãdesc totuºi cãadeziunea lui Ovidiu la sectapitagoricienilor � întrevãzutã ºi înrezumatul pe care îl face Panegiriculuiaugustan, scris de el în limba geticã (P,IV, 13, 23-32) a fost slabã, deºi JérômeCarcopino vrea sã o dovedeascã.

De fapt, în elegia �Dorinþele dinurmã�, chiar înaintea versetelor despredoctrina lui Saminis Sene (Pitagora), else dovedeºte mai curând adept alconcepþiei epicureice ateiste: �Ah! De-arpieri cu trupul ºi sufletu-mpreunã! Înlacomele flãcãri întreg sã ard pe rug�(Tristele, III, 3, 59-60), trad. TheodorNaum, 1957).

Legat de aceasta, sunt importante ºiinformaþiile despre religiile populaþiilor lo-cale, pe care Ovidiu ni le furnizeazã în


câteva locuri. Este vizibil mult contestatulpoliteiam: el scrie despre un Marte getic(Pontica, V, 3, 22); � despre �Manii lor(ai sarmaþilor � n.n.) sãlbatici� (v. supra);despre credinþa sciþilor (taurilor) înArtemis (Ponticele, I, 2, 80; III, 2, 48; 97-98; IV, 4, 63-64); poate ºi Dunãrea esteo divinitate: �La Istru, fluviu din care beaugeþii cei nesupuºi pe deplin� (Pontice, III,4, 91-92).

Despre acest din urmã mit, care-ifãcea sã fie viteji, încurajându-i în luptepe rãzboinicii geþi, aflãm ºtiri ºi la alþiautori. Astfel, Horatius scria: �Nici ceicare beau apã din Dunãrea adâncã(...)geþii (...). (Ode, IV, 15, 21-22). IarServius, într-o scolie la opera lui Vergiliusexplica: �Aufidius Modestus (gramaticdin sec. I.e.n., comentatorul lui Vergiliuºi Horaþiu � n.n.) susþinea cã a citit cumcã dacii au obiceiul ca, atunci cândpornesc la rãzboi, sã nu se apuce detreabã înainte de a bea cu gura din Istruo anumitã cantitate de apã ca pe un vinsacru, ºi înainte de a jura cã nu se vorîntoarce la lãcaºurile pãrinteºti decât dupãce vor ucide pe duºmani� (Serviigrammatici commentarii, Georgica, II,497). Despre �Istrul cel sacru� scria ºiDionisius (Periegetul) în versuri(Periegesis, Istros, 298), iar sofistul mor-alist Maximus din Tyrios, explicândcauzele cinstirii unor fluvii, îl dã caexemplu la motivul mãrimii acestora.Tratatul �Heroicos� al lui Filostrat, istorical filozofiei din sec. II-III e.n., conþine opovestire fantasticã despre insula ponticãLeuce (Insula ªerpilor), în care seaminteºte în general despre �zeii fluviilor�care se varsã în Pont (20, 34/p.746). Regiipopoarelor istriene dãruiau lui AlexandruMacedon, printre altele, ºi apã din fluviu(Plutarh, Bioi paralleloi. Alexandros, 36).Poate acest lucru îl va face pe Alexandrucel Mare sã jertfeascã �Istrul însuºi,deoarece nu le-a fost de netrecut�macedonenilor în rãzboiul cu geþii (FlaviusArrianus, Anabasis Alexandri, I, 4, 5).

Avem ºtiri despre �însufleþirea� apeiºi în alt sens. Astfel, pentru traci,Adriatica va fi apãrut ca un zeu rãu,oprindu-le înaintarea, ºi atunci ei auîntors armele ºi au izbit cu ele înseºiapele mãrii� (L. Annaeus Florus,Epitomac de Tito Livio bellorum omniumannorum DCC libri duo. BellumThracium, I, 39/III, 4/1).

Pe fondul binecunoscut allamentãrilor relegatului Ovidiu, apar nunumai exagerãri ale situaþiei saledisperate, în comparaþie cu viaþa dincapitala imperiului, ci ºi informaþii false,care sunt contrazise de numeroase dateistorice, arheologice ºi relaþii ale altorcontemporani.

Printre acestea se aflã �ªtirile�despre inexistenþa unei activitãþi cultural-ºtiinþifice în Pentapolis. El scrie: �Nuexistã nimeni aici care sã-mi uºurezesuferinþa cu ajutorul artei lui Apollo� (T,III, 3, 10), când sunt cunoscuþi cu multmai înainte medici ca Diocles ºi alþii careactivau pe þãrmul dobrogean. Se pare cãîn versetul de mai sus este vorba deApollo, pãstorul lui Adarete, zeitatea careîngrijea pe cei sãraci, situaþie în care segãsea atunci ºi poetul.

Sau în alte locuri: �Aici nu-i belºugde cãrþi care sã mã atragã ºi din care sã-mihrãnesc mintea; în locul cãrþilor rãsunãarcul ºi armele� (T, III, 14, 37-38); �Nu-inicio carte pe aici� (T, V, 12, 53);�Duºmanul abia dã rãgaz agricultoruluisã sape pãmântul (...). Þi-am trimis totuºisãgeþi închise într-o tolbã (...). Acest þãrmare astfel de condeie, are astfel de cãrþi.Aceasta e muza, o, (Fabius � n.n.). Maxi-mus, care are trecere aici, în acestelocuri!� (P, III, 8, 6; 19; 21-22).

Xenofon ºi alþi autori pre- ºi post-ovidieni, ca ºi vestigiile epigrafice, infirmãspusele poetului.

Întâlnim ºi alte dezinformãri:�Adesea întreb despre vreo vorbã deun nume sau loc, dar nu-i nimeni caresã mã poatã lãmuri� (T, III, 14, 43-44); �În aceastã mulþime nu-i nimenicare întâmplãtor sã ºtie latineºte ºicare sã poatã rosti mãcar câtevacuvinte� (T, V, 7, 53-54); �Rareoris trãbate mãri le pânã aici vreuncorãbier din Italia, rareori vine el peaceste þãrmuri, lipsite de porturi, fiecã º t ie greceºte , f ie cã vorbeºtelatineºte; desigur, latina îmi face maimultã plãcere� (T, III, 12, 37-40). ªiacestea sunt contrazise de al temãrturii.

Fiind vorba de un poet, suntem datorisã discernem critic ceea ce este veridic,sobru, verificabil prin alte izvoare, deaceea ce este expresie hiperbolicã,artisticã, procedând cu multã precauþie,dar nu respingându-le în bloc.

103Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Manole Neagoe

LA PORÞILE EUROPEI

O TEORIE SAHARIANÃ

* Din volumul Suferinþele ºi izbânzile unuiistoriograf, în pregãtire la Editura Bibliotheca.

Cel de al doilea erou care trebuiaminimalizat, a fost ªtefan cel Mare. ªi era ºimai nimerit, dacã se demonstra cã la Baia, înnoaptea de 14-15 decembrie 1467, ªtefan n-aobþinut nicio victorie, dimpotrivã, a fostînvins.

Misiunea de a dovedi cã ªtefan n-a fostun mare erou ºi-a asumat-o Emanuel Antoche,doctorand la École des Hautes Études enSciences Socieales din Paris. În loc sã le aratestrãinilor cã pe meleagurile noastre s-auînfãptuit ºi lucruri de ispravã, Antoche le-aarãtat strãinilor, cã d-aia învaþã acolo, cât deneînstare am fost, ºi nu pe vremea fanarioþilor,ci în momentele noastre de glorie militarã,când am câºtigat bãtãliile decisive, care auasigurat existenþa noastrã ca stat. DacãAntoche ar fi citit careta marelui medievistfrancez Ferdinan Lot, poate cã ar fi avut mo-tive sã arate cum de au fost posibile victoriileromânilor de la Posada, de la Rovine ºi cums-a desfãºurat campania din 1467, aºa cum oaratã documentele. Iar despre aceastãcampanie avem doar patru documente, deciefortul lui Emanuel era foarte mic ºi ar fi ajunsuºor la descrierea felului în care s-au încheiatluptele. Cu o condiþie, însã, sã fi studiat fãrãurã ºi pãrtinire ºi sã fi confruntat documentelepentru a înþelege ce s-a petrecut în 1467.

Antoche a procedat însã, la fel ca ValahulMureºan, colegul sãu de la Paris, care s-aocupat de bãtãlia de la Rovine. Tehnica lor afost gãsirea cu premeditare a unui documentcare sã le permitã o prezentare a faptelor îndefavoarea românilor. ªi nu le-a fost greu.

Despre campania din 1467 existã patrudocumente: scrisoarea lui ªtefan cel Marecãtre regele Poloniei, cronica episcopuluipolon, Ion Dlugosz, scrisoarea prelatuluiIoannes Pannonius ºi relatarea cronicaruluiAntonius Bonfinius (Antonie Bonfinie), adusde regele Matei Corvin ca sã scrie o istorie aUngariei. Regele l-a luat pe Bonfinius încampania din Moldova, cu dorinþa de a-iprezenta faptele glorioase pe care spera sã leînfãptuiascã în decembrie 1457.

Despre scrisoarea domnului, Antocheafirmã cã nu trebuie sã fie luatã în seamã,ªtefan deoarece a încercat sã se prezinteîntr-o luminã care sã-l impresioneze pe rege.Antoche minte, nu se poate sã nu fi remarcattonul diplomatic al scrisorii. El îi arãta regeluicã a câºtigat bãtãlia cu ajutorul lui Dumnezeuºi cu ajutorul mãriei sale, care mãrie n-acontribuit cu nimic la biruinþa de la Baia. Nus-a lãudat, ci a încercat sã satisfacã orgoliulregelui polon. Dar nu i-a plãcut conþinutulscrisorii în care se afirma cã ªtefan a fost celcare a biruit.

Nici cronica lui Dlugosz nu poate fi luatãîn seamnã, deoarece polonul s-a inspirat dinscrisoarea domnului. Nu se poate ca Antochesã nu fi remarcat faptul cã Dlugosz prezintãinformaþii care nu sunt în scrisoarea domnului,mai ales cele despre sfârºitul campaniei.

Bonfinius nu i s-a pãrut interesant cã eraun italian guraliv. Scrisoarea prelatuluiPoannonius era exact ce-i trebuie lui Antoche.Sã demonstreze (ce arogant ºi parizianulãsta!) cã ªtefan a fost învins. Mai mult, neprevine cã românii s-au amãgit timp de cincisecole cã Matei a fost înfrânt, când, înrealitatea lui Antoche, domnul abia a scãpatcu fuga.

Fãcând Antoche aceastã descoperire, aþinut s-o publice într-o revistã militarã francezãca sã le arate franþujilor cum au þinut româniisã se laude fãrã ruºine. El însuºi, a descoperitdocumentul care stabilea adevãrul: scrisoarealui Ioannes Pannonius, un prelat caremãrturisea cã scrisese din auzite. Iar Antochecomite o micã excrocherie neºtiinþificã, nuconfruntã conþinutul scrisorii cu celelaltedocumente. Iar documentul cel mai importanteste descrierea campaniei de cãtre un martorocular ºi nu din auzite.

Cât de mare este neruºinarea acestuivalah parizian reiese din interpretarea lui caree o mistificare grosolanã, pe care a prezentat-ola Iaºi, în volumul închinat comemorãrii luiªtefan cel Mare la 500 de ani de la moarteaacestuia. Coordonatorii volumului nu ºi-audat seama sau nu le-a pãsat ºi au publicataceastã mizerie, în volumul apãrut sub aripa


ocrotitoare a Institutului de Istorie alAcademiei Române, ºi sub semnãturaintransigentului academician M. Zub. Amscris Campania din 1467 ºi lupta de la Baiaîn Editura Roza Vânturilor, 2007. Pe scurt: ceafirma prelatul Pannonius? Regele n-a ºtiutnici mai înainte ºi nici în noaptea aceea cãªtefan îl va ataca.

Ce spune Bofinius care se afla în noapteade 14-15 decembrie la Baia? Când regele erala masã cu mari nobili unguri, a fost adus unsecui ce fusese prins în împrejurimile Bãii.Secuiul spunea cã ªtefan cel Mare, cu 12000de oameni îl va ataca pe rege în noaptea aceea.Regele l-a ameninþat pe un secui cu moartea,dacã minte, s-a ridicat de la masã, a lãsat pealtcineva sã-l reprezinte ºi s-a dus de aorganizat apãrarea. Prudent, de cum a ajunsla Baia, Matei s-a îngrijit ca sã se întãreascãapãrarea târgului. De data aceasta a aºezatîn piaþa târgului Baia elita armatei sale, 2000de veterani, cohortele regale ºi pe mariinobili. I-a pus de pazã la intrarea în târg pesecui ºi pe husari, ºi a pus oameni la rãspântiica sã le apere.

Ce relateazã Pannonius? Când regele, carenu ºtia cã va fi atacat, a auzit un zgomot, a aleso armatã mai bunã (le avea armatele ca puºtileîn rastel) ºi s-a repezit asupra românilor. ªtefancând l-a vãzut a rupt-o la fugã ºi fugi ºi fugi,Matei dupã el cãsãpind pe români ºi aºa s-aupetrecut lucrurile pânã în zori, când au ajuns laSiret pe care ªtefan l-a trecut înainte sã-l ajungãMatei. Regele însã nu l-a mai urmãrit, probabilsã nu-ºi ude armura.

Dupã care s-a întors la Baia vesel ºisãnãtos tun.

Antoche n-a remarcat un amãnunt: felulîn care prezintã el faptele înseamnã cã bãtãliade la Baia nu s-a dat în Baia, ci între Baia ºiSiret.

Antoche afirmã cã pânã când regele aajung la Baia nu s-a întâmplat nimic, abia aiciMatei a auzit un zgomot. Adicã, atunci cânda trecut prin munþi ºi de la Oituz la Baia regelea fãcut o plimbare de plãcere, fãrã sã-lderanjeze nimeni?

Dacã ar fi comparat scrisoarea prelatuluicu celelalte trei documente, ar fi vãzut cãBonfinius a zis cã la trecerea prin Oituz,ungurii ºi-au fãcut loc prin foc ºi sabie ºi cãapoi, armata lui Matei a fost hãrþuitã pânã laBaia. Aceste amãnunte ar fi trebuit sã-l facãpe Antoche sã cadã pe gânduri ºi sã se întrebedacã ºi alte documente nu mai spun ºi altceva.

ªi mai trebuie sã-l punã pe gândurisfârºitul scrisorii, când prelatul a auzit cevamai bine ºi anume, cã ungurii au pus de pazãla porþi pe secui ºi pe husari, care au fostatacaþi violent de români încât au încercat sãscape cu fuga, printre morþi fiind ºi Daroczy,comitele secuilor. Asta trebuia sã-l facã pe

Antoche sã înþeleagã un amãnunt foarte im-portant, lupta s-a dat totuºi în Baia, aºa cumafirmã celelalte documente.

Pânã acum, zicea savantul Papacostea,nimeni n-a descris cum s-a desfãºurat luptaîn Baia. Unele lãmuriri ni le dã Bonfinius.Românii au dat foc târgului din trei pãrþi aºacã lupta s-a desfãºurat la lumina flãcãrilor caziua, casele din Baia fiind construite din lemn.Iar românii au înaintat pe douã uliþe sprecentrul târgului, în formã de pãtrat (careu).Precizare foarte bunã. ªi iatã de ce ªtefan ºi-aîmpãrþit oastea în trei corpuri, pe unulconducându-l el, pe cel de-al doilea Vlaicu,unchiul sãu ºi pe cel de al treilea vorniculCrosnãº. Acesta a trãdat ºi nu a pãtruns înBaia, de aceea Bonfinius a vãzut doar douãcorpuri înaintând pe douã uliþe.

În ciuda mãsurilor luate de Matei,românii au ajuns pânã în piaþa târgului undese afla elita oastei lui Matei. Aici lupta a fostaprigã, regele a fost rãnit cu o sãgeatã înspate, jos ºi dus de cãtre ai sãi, în casa încare fusese gãzduit. Românii au pãtruns încasã ºi pentru întuneric au lovit în cine s-animerit, sperând cã-l vor omorî pe rege. Dupãcare, ªtefan ºi-a retras oamenii. Oºteniiunguri din piaþã au fost mulþi dintre ei rãniþiºi, cum scrie Bonfinius, în noaptea aceea s-aluptat mai mult pentru viaþã decât pentruonoare. Ceea ce spune mult despre încleºtareacare a avut loc. Aºa cã regele, dupã bãtãlie,nu s-a purtat vesel ºi nu era sãnãtos cumscrie Pannonius din moment ce era pe targã.Se ºtia cã ªtefan a fost trãdat la Baia, dar,deºi se bãnuia cã trãdãtor la Baia ar fi fost unvornic, a descoperit cã acesta a fost vorniculCrasneº. Ceea ce înseamnã cã ªtefan s-aconfruntat cu douã mari greutãþi: el a atacatBaia numai cu 8-9000 de oameni, ºi ataculsãu n-a fost o surprizã aºa cum a vrut. Cutoate acestea rezultatul a fost memorabil: ovictorie împotriva unui mare rege, al unuimare regat. Nu se ºtie care au fost pierderilesuferite de armata lui ªtefan. Credem totuºicã pierderile suferite de armata lui ªtefann-au fost mari ºi asta din douã motive: 1.Matei Corvin a dat ordin de retragere; 2.ªtefan a reuºit sã-i prindã pe trãdãtori:Crasneº cu oamenii sãi, sperând într-ovictorie a regelui ºi cã i se vor închina lui ºipretendentului care-l însoþea, n-au avuttimp sã intre în Baia.

S-a afirmat de cãtre Pannonius cã, dupãluptã, regele a rãmas în Moldova trei zile casã-þi îngroape morþii ºi încã o zi ca sã prade.Numai cã nu prea avea ce sã prade, fiind vorbade sate de sub munte, cu oameni sãraci,bogãþia lor constituind-o vitele cu care s-aurefugiat în pãduri.


105Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Ana Andreescu

DECAMERONUL

BIBLIOFILIE

Giovanni Boccaccio (1313-1375) a plecatdin Certaldo (Toscana) ºi s-a-ntors laCertaldo, unde ºi-a petrecut ultimele zile deviaþã, în vila devenitã, astãzi, muzeu ºi undea fost înmormântat. A plecat din Certaldo laNeapole, trimis de pãrintele lui, negustor,sã înveþe comerþul. A renunþat curând lacomerþ ºi a studiat Dreptul Canonic ºilimbile clasice, ºi a dat curs dorinþei de ascrie. Pânã spre 1346 scrie nouã opere, încare, în unele, apare sub numele deFiammetta, iubita sa, Maria de Conti deAnjou, fiica naturalã a regelui Neapolelui,la curtea cãruia Boccaccio a avut acces.

În 1350 l-a întâlnit pe Francesco Petrarca,cu care a împãrtãºit o prietenie îmbogãþitã depreocupãrile pentru traducerea operelorgreceºti clasice în italianã, care a durat totrestul vieþii lor. Petrarca a murit cu un anînaintea lui Boccaccio. Interesul pentruclasicismul antichitãþii ºi umanism l-a scospe Boccaccio dintr-o etapã în care a trecutprintr-o crizã religioasã ºi, de asemenea, l-afãcut sã scrie, în latinã, o mitologie greco-romanã � Genealogia deorum gentilium,precum ºi alte trei opere. Dupã ciuma din 1348,începe sã scrie Decameronul, opera safundamentalã, pe care o terminã în 1353. Uniiexegeþi au susþinut cã Boccacccio ºi-adesconsiderat aceastã carte, frescã amoravurulor ºi nãravurilor epocii, însãadevãrul se aflã în altã parte. Decameronul afost pentru Boccaccio un fel de operãdeschisã, pe care a copiat-o de multe ori, aadnotat-o, a ilustrat-o ºi care a circulat, astfel,în epocã. Copii autografe ale manuscrisuluiau supravieþuit în câteva biblioteci ºi colecþiieuropene. În 1962, cercetãtorul italian VittoreBranca a descoperit un manuscris olograf allui Boccaccio într-un codex de la Bibliotecade Stat din Berlin. Biblioteca Laurenziana, dela Florenþa, pãstreazã o copie manuscrisã aDecameronului, realizatã de Francesco deAmaretto Manelli (1384), dupã moartea luiBoccaccio.

Aceste douã manuscrie par sã fi stat labaza primei ediþii tipãrite a Decameronului,care s-ar fi întâmplat în 1470, la Neapole, înofficina lui Sisto Reisinger, unde lucra �il

litterato� Francesco del Tuppo, �al cãrui unicexemplar [care] are imprimatã data de 1470, seaflã astãzi la biblioteca din Paris, a vãzut lu-mina în 1471 prin grija lui Francesco del Tuffoºi a ieºit din tipografia lui Sisto Reisinger dinArgentina care a adus la Napoli arta nouãtipograficã� (il cui unico esemplare a stampadata dal 1470, trovasi ora nella biblioteca diParigi, vide dapprima la luce nel 1471 per curadi Francesco De Tuffo ed uscì per i tipi diSisto Reisinger di Argentina che importò aNapoli l�arte nuova tipografica. � Atti ememorie vor 59, pg.49.)

Totuºi, ediþia princeps aDecameronului este consideratã ediþia de laVenezia, din 1471, editatã de ChristopheValdarfer, cu un an înainte de apariþia, laFoligno, a Commediei lui Dante. �Prima ediþiecu o datã sigurã a fost publicatã de Christo-pher Valdarfer, în 1471, la Veneþia.� (The firstedition with a certain date was publishedby Christopher Valdarfer in 1471 at Venice.� Enciclopedia de studii literare italiene, pg.250.) Acesatã ediþie a fost evaluatã la2.000.000 de lire sterline.

Au urmat editiile de la Mantova, Bolo-gna, Milano, Vincenza ºi, în 1492, la Venezia,prima ediþie ilustratã, realizatã de fraþiiJohannes ºi Gregorius Gregorii, tipograffiind Johannes de Forlivio, cu Biografia luiBoccacccio, realizatã de HieronymusSquarzaficus. Începutul cãrþii este marcatde o bordurã pe motive arhitecturale. Textuleste pe douã coloane ºi 100 de xilogravuriîntrerup textul pe coloane, iar 10 xilogravurimarcheazã începutul fiecãrea din cele zecezile în care cele zece personaje îºi prezintãpovestirile. Compoziþie, însoþitã deportretul autorului, este reluatã. Autorulilustraþiilor este numit desenatorul popularºi o literã b este semnãtura, nu a sa, ci aatelierului. Marca tipografului este un scutheraldic. Au urmat ale unsprezece editþiiveneþiene, la edituri diferite, care au preluatilustraþii din ediþia fraþilor Gregorius.

Tot fraþii Gregorius, editeazã în 1516 primaediþie in 4 a Decameronului. În plus, corectora fost savantul Nicolo Delfino, care are meritulde a fi fãcut primii paºi pentru a reda


Decameronului integritatea. (...che ebbe ilmerito di fare i primi passi per ridonare alDecamerone la sua integrità) Menþiuneaaceasta a fãcut-o în 1857 Francesco Zambiniºi trimite la numeroasele reacþii potrivnice aladepþilor pudorii exagerate, care au eliminatdin text cuvinte considerate de ei vulgare.Niccolò Delfino Gentiluomo Veneziano,recurge la texte vechi redând opereifrumuseþea ei originalã � sua prima bellezza.(Catalog Nicolo Francesco Haym)...

În acelaºi an, 1516, apare la Florenþa,ediþia Giunta a Decameronunlui, prima ediþiescoasã de faimoasa casã editorialã, care,pornind de la o papetãrie, la Veneþia, în 1477,ajunge, prin doi din fiii lui Giunta di Biagio,Lucantonio ºi Filippo, sã lucreze la Venezia(Lucantonio, 1457-1538) ºi la Florenþa(Filippo, 1450-1517) ºi sã scoatã pânã în 1500,400 de titluri. La început au fost numai editori.Cãrþile lor erau tipãrite de tipografi specializaþi.Lucantonio a lucrat cu Mateo Capcasa, pânãla 1500. Dupã 1500, încep ºi activitateatipograficã ºi ajung tipografii oficiali ai ducilorde Toscana. Prima ediþie Giunta aDecameronului, cu numeroase gravuri în lemn,cuprinde trei povestiri noi, atribuite în modgreºit lui Boccaccio, fapt corectat ulterior.Splendidele ilustraþii ºi aceastã atribuire

greºitã ºi calitatea tiparului fac din aceastãediþie una din cele mai valoroase ediþii aDecameronului, foarte cãutatã ºi foarte rarã.Au urmat alte ediþii Giunta, în 1527, numitã laventisettana, ediþie apreciatã pentruacurateþea textului, reluatã des de moºtenitoriilui Filippo Giunta, în decursul veacului al XVI-lea ºi al XVII lea. Casa Junta a funcþionat pânãîn 1625.

Onorat de contemporani, Boccaccio aprimit o catedrã de limba greacã, la Milano,a devenit docent al Universitãþii Florentine,în 1373, calitate în care s-a ocupat de operalui Dante.

Spre sfârºitul veacului al XV-lea, c\nd else odihnea de mult la Certaldo, Decameronulsãu stârnea încã pasiuni. Savantul catolicGirolamo Savonarola, de exemplu, a cerutarderea pe rug a Decameronului, pentruconþinutul ei exesiv de... umanist. Cel care apierit în foc a fost, însã, chiar el...din pricinaunor vederi prea... umaniste în comparaþie cudogma.

Tradusã în toate limbile de circulaþie,cartea licenþiatului în Drept Canonic devenit,prin pasiunea pentru clasicismul antic ºiumanitatea omului, precursor al umanismuluirenascentist, îºi continuã drumul glorios ºi înzilele noastre.

O teorie saharianã


Cea mai bunã dovadã cã regele a pierdutbãtãlia e cã n-a putut sã ia legãtura cutrãdãtorii, ceea ce ar fi însemnat un pluspentru armata sa. Dar, s-a grãbit sã se retragã.ªi nu s-a retras pe drumul pe care a venit,mult mai convenabil pentru starea lui, putândfi purtat mai uºor pe ºleaurile de pe malurileMoldovei ºi Siretului decât pe poteci de munteîn timpul iernii.

S-a grãbit sã treacã repede înTransilvania. Alexandru Gonþa care a scrisun studiu despre campania din 1467, a crezutcã regele a trebuit sã scape cu fuga. Unora lis-a pãrut cã ar fi exagerat ca ditamai regele sãfugã, dar nici prea încet nu s-a deplasat.

În Cronica moldo-germanã semenþioneazã faptul cã ungurii, ca sã sedeplaseze mai repede, au aruncat tunurile înprãpãstii ºi au dat foc carelor cu care veniserã.Tot aºa relateazã ºi Dlugosz ceea ce înseamnãcã în cronica amintitã s-a reprodus o realitate.

Cât priveºte pierderile suferite de armataregelui avem o singurã informaþia, scrisoarealui ªtefan cel Mare cãtre regele Poloniei, încare se spune cã s-au adunat 7000 de morþi,din care s-a fãcut o movilã ºi e posibil ca sãse mai gãseascã prin pãduri ºi alþi morþi.Bonfinius scrie însã, cã armata regelui n-apierdut decât 1200 de oameni. Dacã este aºa

ºi dacã regele era victorios, cu armatã aproapeîntreagã, a mai stat în Moldova 3 zile dupãlupta de la Baia, atunci de ce nu s-a dus laSuceava, nu fãcea mai mult de douã zile. Sã-þifie la îndemânã sã supui Moldova ºi în loc sãfaci asta, o iei la goanã peste munþi, dar nugoanã, nici fugã ci cel mult se poate zice cã aîndemnat, din cauza gerului, nu de alta.

Papacostea considera cã planul lui ªtefancel Mare era unul de nimicire a adversarului,dar lupta s-a transformat într-o încleºtare cumari pierderi de o parte ºi de alta, �elanulînaintãrii ungare fiind zdrobit�. Elegant spus,elanul nici nu a existat. Cum rãmâne însã cuelanul retragerii? Ungurii au pierdut mulþioameni pentru cã din cauza vinului ºi asomnului au adormit. Fãrã grijã, cum scriaUreche, ºi �fiindu beþi ºi negãtiþi de rãzboi� aufost uciºi prin case. Ureche îl �plagiazã� peThuroczi, cronicarul care ºtia ce s-a întâmplat,fiind contemporan cu faptele. Ioan Ursu aconsiderat cã în lupta de la Baia a fost oadevãratã baie de sânge ºi a încetat pentru cãcei doi adversari nu mai aveau putere s-o con-tinue. Papacostea afirmã cã au fost pierderifoarte mari. Bonfinius spune cã ªtefan a pierdut7000 de oameni. Face o asemenea afirmaþiepentru a atenua înfrângerea ungurilor, dar cifraeste exageratã, deoarece cronicarul ºtia cãªtefan va ataca cu 12000 de oameni. Atacândnumai cu 8-9000 ºi pierzând 7000 ar însemnacã ªtefan a rãmas numai cu o mie de ostaºi,deºi Bonnfinius zice cã a rãmas cu 4000!?!

107Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Nicolae Scurtu

UN AUTENTIC CÃRTURAR �GHEORGHE CUNESCU

FIRIDE BASARABENE

*Luieriu, 13 noiembrie 1967

Stimate domnule Vârgolici,Iatã încã câteva observaþii rãmase de la cealaltã, pe care, aþi vãzut, cã am încheiat-

o înghesuit.Povestea pseudonimului este alta. Galaction a fost ales de pãrintele ca sã-i fie

onomasticã monahalã. ªtiþi cã el a intrat în teologie hotãrât ca sã se cãlugãreascã. Îitrebuia un nume nou. Tunderea în cãlugãrie se socoate al doilea botez ºi cãlugãrul unom nou, deci ºi un nume altul. Sunt anume onomastici monahale, de sfinþi care au fostcãlugãri. S-a format tradiþia ortodoxã ca numele noi cãlugãreºti sã aibã aceeaºi iniþialãca numele civile mireneºti Nicodim-Nicolae, Iosif-Ion (Arghezi), Paulin-Pavel, Galaction-Grigore. ªi scriitorul ºi mama Zoe mi-au spus cã a vãzut prima datã pãrintele numeleGalaction la o vizitã la mãnãstirea Neamþ, scris cu litere mari pe un perete de vreuncãlugãr cu acest nume. I-a plãcut aceastã onomasticã pentru semnificaþia ei greceascãdar ºi astronomicã. �Totdeauna m-a încântat cerul înstelat�. Într-adevãr în �fragmentelede roman�. O stea prin fereastra Iui Manolaº face adevãrate lecþii de astronomie. La felîn La rãspântie de veacuri. Renunþând la cãlugãrie, Arghezi mi-a spus cã datoritã lui,scriitorul a fãcut din numele ales pentru cãlugãrie pseudonim literar, punându-i înaintevocabula Gala, ceea ce pare sã fie particula rãdãcinã a lui Galaction. Gala Galaction estecreaþia sa personalã. A ajuns la îmbinarea acestor cuvinte în felul urmãtor. Mi-a spusscriitorul ºi a confirmat ºi doamna. Mergea cu trenul ºi cum stãtea el întins pe banca delemn, în liniºtea nopþii, i s-a pãrut cã ritmul roþilor trenului ºoptesc Gála Galáction, Gála

Biografia preotului, istoricului literar,memorialistului ºi cãrturarului GheorgheCunescu (n. 3 august 1914, Susleni-Orhei� m. 31 decembrie 1995, Bucureºti) seimpune a fi cercetatã, cu atenþie, întrucâtcuprinde unele aspecte, insuficientcunoscute, ºi care ar necesita o clarificaredin partea istoricilor literari. Menþionez cãfiºele biografice elaborate de Mihai Cimpoi,Mircea Pãcurariu ºi Nicolae Mecu suntlacunare ºi nu izbutesc sã-i reliefeze profilulacestui cãrturar ce a purtat cu sine, oriundes-a aflat, imaginea Basarabiei, pe care ocredea, cândva, reintegratã în spaþiulRomâniei Mari ºi indivizibile. PreotulGheorghe Cunescu a debutat în presaliterarã din Basarabia interbelicã, ºi acontinuat sã scrie, sã citeascã ºi sãreciteascã opera lui Gala Galaction, pe carel-a avut dascãl la Facultatea de Teologiedin Chiºinãu. Contribuþiile sale de istorie

literarã sunt concludente ºi se bazeazã peo profundã cercetare a operei ºi aizvoarelor biografice ºi bibliografice ale luiGala Galaction, Tudor Arghezi, MihaiBeniuc ºi Perpessicius. Cercetãtorul ºiistoricul literar Gheorghe Cunescu era, înacelaºi timp, ºi un împãtimit epistolograf.Scria, cu voluptate, celor ce deþineau ºtiri,informaþii sau precizãri despre scriitorii pecare îi cerceta cu minuþiozitate. Era un omal detaliilor semnificative, iar epistoleletrimise lui Teodor Vârgolici (n. 1930),necunoscute pânã acum, sunt o dovadãindiscutabilã a modului sãu de a întreba,de a completa, de a reactualiza ºi, undeera cazul, de a corija unele erori. L-amcunoscut în sãlile de lecturã de la BibliotecaAcademiei Române. Era de o modestiecuceritoare, înþelegãtor ºi extrem de pru-dent cu unii dintre confraþii sãi. Era uncãrturar parcã dintr-o altã lume.


Galáction, Gála Galáction. Fenomenul s-a repetat ºi în altã cãlãtorie la Roºiorii de Vedeprin Costeºti. Deci ritmul roþilor de tren în mers i-a sugerat scriitorului pseudonimulsãu. Cât priveºte semantica cuvintelor pare sã aveþi dreptate. ªi eu am consultat ebraiºtiºi mi-au spus cã existã în limba ebraicã ºi în dialectul arameic cuvântul gala ºi are maimulte înþelesuri � a descoperi, a revela, a face luminã. Apropierea dintre Gala Galactionºi patronul sãu calendaristic de la 5 noiembrie este cam riscantã, cãci cu Gala Galactionºi sora Zoe lucrurile s-au petrecut invers ca cu mucenicii Galaction ºi Epistimi. GalaGalaction ºi sora Zoe s-au descãlugãrit ºi nu ºi-au pãstrat �fecioria nevãtãmatã�! MamaZoe mi-a mai spus cã Galaction a fost un sfânt rãu ºi crud! Cãlugãrii se feresc sã-l ia depatron. Ea nu era deloc mulþumitã de numele ales de pãrintele, probabil pentru celeîntâmplate cu omonimul sãu nefast Galaction Gordun.

Fiind vorba de mama Zoe, o nedumirire în legãturã cu mama ei, cãlugãriþa de laAgapia. D[umnea]v[oastrã] îi spuneþi Elipidia (!) Cocea. Probabil v-aþi luat dupã VirgiliuEne (N.D. Cocea, Bucureºti, Editura Tineretului, 1966), care citeazã o decIaraþie a luiN.D. Cocea, cu prilejul unui interviu, în care a vorbit de douã mãtuºe de ale sale cãlugãriþela Agapia: Filofteia ºi Elipidia. Gala Galaction de câte ori a scris ºi a vorbit despre soacralui, cãlugãriþa de la Agapia, a numit-o �Maica Amfilohia Cocea�. O avea în fotografia, pecare a publicat-o cu acest nume de Maica Amfilohia. A se vedea Ion Pas de vorbã cuGala Galaction, în Vremea, nr. 719, din 10 octombrie, 1943. Ion Pas aminteºte deaceastã convorbire în Cartea despre vremuri multe, menþionatã de d[umnea]v[oastrã] lascrieri despre Gala Galaction. Din carte lipseºte fotografia Maicii Amfilohia Cocea. Nuexistã nici o fotografie. Numai a autorului, la început. ªi doamna Zoe mi-a spus cã pemamã-sa a chemat-o Amfilohia. Stau ºi mã întreb. Cine sã aibã dreptate, Gala Galactionºi doamna Zoe sau Nicu Cocea? Cine era mai tare în nume cãlugãreºti Gala Galaction ºimama Zoe sau Nicu Cocea? Cine ºtie mai bine numele mamei ºi al soacrei copilul ºiginerele sau nepotul? Pe lângã acestea, N.D. Cocea, zurbagiu cum era el ºi fãrã interesulriguros al preciziei, a spus ºi el douã nume de cãlugãriþe, ce i-ai venit în minte: Filofteia ºiElipidia. Aºa se pare cã stau lucrurile cu diferenþa de nume de cãlugãriþe semnalatã demine. Eu îi spun Amfilohia, aºa cum i-a spus fiica ei ºi Gala Galaction. Într-adevãr pe tatãlsorii Zoe I-a chemat Marcoci, Teofil Marcoci, cãlugãr la Neamþ. Însã, mi-a destãinuitmama Zoe, ea n-a fost Marcoci, ci Dimitriu! Cum din Marcoci ºi Cocea s-a fãcut Dimitriu?!Ca sã ascundã naºterea copilului, cãlugãriþa Amfilohia Cocea a nãscut-o pe Zoe la Vãratic,la Maica Frãsina. A stat la ea cât a stat ºi a fost adusã la Agapia ca copil orfan al unei rudeDimitriu. Dar acesta-i un detaliu secundar. Aici în raionul Reghin este un preot Marcoci,fost arhimandrit. Vorbindu-i de cãlugãrul Teofil Marcoci de la Neamþ, mi-a spus cã ºtiede el, este un moº al sãu ºi are pe undeva scrisori ºi fotografia lui. A rãmas s-o caute ºi sãmi-o dea.

Mã bucur mult sã aflu în monografia d[umnea]v[oastrã] dezlegarea problemeiarticolului lui Gala-Galaction din Moº Teacã. ªi mie mi-a spus scriitorul, întrebându-lde începuturile sale literare, cã a trimis un reportaj la revista lui Anton Bacalbaºa, MoºTeacã, dupã o vizitã la Sinaia. În însemnãrile mele am notat acest amãnunt, însã n-amcãutat sã identific articolul. Pãrintele mi-a spus cam ipotetic. Nu ºtiu sigur, dar mi separe cã s-a tipãrit. Ceea ce ºtiu sigur este cã scriitorul a fãcut în iulie 1896 un drum laSinaia, prima sa vizitã la �Cuibul zânelor de munte care e Sinaia�, cum i-a spus. Cãlãtoriaa fãcut-o cu prietenul sãu proaspãt ºi coleg de clasã I.G. Duca. �Era prima mea cãlãtoriede licean ºi în primul meu costum civil�. A scris despre aceastã primã vizitã la Sinaia ºitot cu sentimente ºi opinii critice. �Elev al lui Gherea cum eram, intram în Sinaiacapitalistã cu ceva din psihologia separatiºtilor sociali. Îmi dãdeam seama, din privirilecelor ce treceau în sus ºi în jos pe lângã banca mea, cã sunt din altã lume ºi cã ivireamea în Parcul Caraiman era un paradox social. Din fericire, sãrãcia mea era sã mã þinãde-a pururi la porþile acelor bogate vile ºi sã nu-mi îngãduiascã niciodatã sã mã întâlnescsocialmente cu proprietarii lor. N-am mai dat prin parc ºi m-am urcat în sus, pe albiaPeleºului, ºi m-am rãzleþit prin potecile codrului. Aici era adevãrul! Aici sufletul respiraîn voie ºi se odihnea!� (La Sinaia de altãdatã , în Adevãrul, 23 iulie 1946).D[umnea]v[oastrã] citaþi articolul în Bibliografia de la Opere alese, 4.D[umnea]v[oastrã] aþi intuit just în Moº Teacã în provincie reportajul lui Gala Galaction.Din fragmentele reproduse se vede limpede condeiul scriitorului. Foloseºte ortografia�otele� ceea ce-i specificã. Drept observaþi ºi �destule artificiozitãþi�, însã un stil vioi ºicu efecte umoristice cãutate. Meritul d[umnea]v[oastrã] ºi toate laudele.

ªi ar mai fi de cãutat ceva. Pãrintele mi-a spus ºi eu am notat, cã în Liga Ortodoxã,ziarul, nu Liga Ortodoxã literarã, a scris mai multe: un articol la moartea lui Traian

109Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Demetrescu, pe care l-am gãsit (Grigore Pisc, Dintr-un carnet). Îl pomeniþi. Un reportajde noapte cu peripeþii burleºti ºi încã ceva. Amândouã articolele nesemnate. Eu am avutîn mânã Liga ortodoxã ºi am rãsfoit-o, însã zorit cum eram de fiecare datã, am cititatent toate articolele ca sã gãsesc cele ale lui Galaction. El mi-a spus cã s-au publicat.Poate d[umnea]v[oastrã] dacã vã îngãduie timpul, sã cãutaþi ºi sã le scoateþi din anonimatulziarului. Vãd cã în manuscrisul facsimilat nu le-a menþionat. Dar n-a menþionat nici Peterasã! În sfârºit, problema rãmâne pe seama viitorului.

ªi un nod în papurã. Iarãºi aþi trecut Mãrturie literarã în loc de Mãrturisire literarã!Apoi mãcar sã fiþi unitar. Dar citaþi Mãrturie literarã ºi citaþi ºi Mãrturisire literarã!Douã titluri diferite pentru acelaºi loc! Luându-se dupã d[umnea]v[oastrã] la fel a fãcutºi D. Micu. ªi el citeazã ºi Mãrturie literarã ºi Mãrturisire literarã (Istoria literaturiiromâne, ll, p. 32)! Eu folosesc titlul de baºtinã: Mãrturisire literarã.

ªi o rectificare de datã. Preotul profesor Vasile Radu, cotraducãtorul Bibliei, amurit la 3 septembrie 1940, nu în mai 1941, cum specificaþi d[umnea]v[oastrã] (p.303). Mi-a fost profesor ºi cum atunci eram în Bucureºti am fost la pogribania sa dinziua de 5 septembrie. Þin minte bine aceastã datã, pentru cã a doua zi, 6 septembrie, afost evenimentul dinastic al cedãrii tronului de cãtre Carol II lui Mihai.

Cam acestea. ªi prea de ajuns. Cãci iatã a mai ieºit o scrisoare destul de lungã.Cum am spus, de mai multe ori, acestea-s mãrunþiºuri derizorii. Impresia generalã

este cã monografia este bine închegatã ºi bine scrisã. Urmãresc sã vãd ce vor scriecriticii specialiºti. I.D. Bãlan i-a fãcut la Radio o prezentare elogioasã. Aºtept Lecturaintermitentã a lui Perpessicius. Am schimbat împreunã câteva impresii. La întrebareamea, dacã a citit capitolul cu traducerea Bibliei, mi-a rãspuns: Cu acesta am început!Ca sã vedeþi cât de mult intereseazã preotul ºi teologul Galaction! Este un fenomengeneral! Cineva de la Editura pentru Literaturã ºi Artã, aflând cã eu sunt preotul desprecare a scris în Luceafãrul prof[esorul] Al. Rosetti, prezentându-mã, desigur exagerat,ca �un intim al lui Arghezi�, mi-a spus: Daþi-ne un Arghezi religios! Cititorii sãi ausesizat cã Arghezi a fost altfel de cum este prezentat.

Cu simpatie sporitã,Gh. Cunescu

[Tovarãºului director adjunct Teodor Vârgolici, ªoseaua Kiselef, nr. 10, Raionul30 Decembrie, Bucureºti; Expeditor Gheorghe Cunescu � Sat Luieriu, Raionul Reghin,Regiunea Mureº Autonomã Maghiarã].

*Luieriu, 7 ianuarie 1971

Judeþul MureºStimate domnule T. Vârgolici,

De bunã seamã cã aþi aflat de prezenþa în librãriile din Capitalã a antologiei moºitede mine O lume nouã, articole de Gala Galaction. Povestea ei este urmãtoarea. În aprilie1969, Zaharia Stancu, vorbind la o emisiune de Televiziune, Tezaurul Iui Gala Galaction,a elogiat broºura din 1919, O lume nouã, mirându-se cã �aceastã preafrumoasã carte�nu s-a retipãrit! ªi-a exprimat dorinþa ca sã se retipãreascã cât mai curând ºi s-o vadãîn librãrii. Am reþinut dorinþa preºedintelui Uniunii Scriitorilor ºi cunoscând cã la Institutulde studii istorice ºi social-politice de pe lângã C.C. al P.C.R., respectiv la directorulInstitutului, tov[arãºul] I. Popescu-Puþuri, Gala Galaction se bucurã de multã trecere ºisimpatie, mi-a publicat în revista Institutului, Anale de istorie, documentarul � GalaGalaction la Socialismul ºi Tineretul socialist � am propus ºi s-a acceptat sã pregãtescpentru Institut o antologie de articole de militantism democratic ale scriitorului. Amscos din publicaþii articolele, multe le aveam, am scris Studiul introductiv ºi Ie-amprezentat Institutului. Am avut câteva ºedinþe de lucru cu colectivul de coordonare alcolecþiei Mica bibliotecã de istorie, în care s-au precizat textele, Studiul introductiv,articolele (eu am prezentat mai multe), notele. Acestea fiind în luna inundaþiilorcatastrofale, impresionat de ajutorul generos ce l-au dat fetele din Italia ale pãrintelui,Danila ºi Luchi Galaction (ºase milioane de lire italiene!), am cedat ºi eu drepturile melebãneºti de autor în favoarea sinistraþilor, în felul acesta grãbindu-i tipãrirea.

Institutul a tipãrit antologia în editura sa. A tipãrit în felul acesta ºi alte cãrþi. A ieºitun volum consistent ºi dens, fãrã spaþii albe în pagini. S-a dat o grijã deosebitã exactitãþiitextelor, citatelor, datelor bibliografice, acesta fiind caracterul de lucru al Institutului.


Departe de Bucureºti, nu am putut sã urmãresc de aproape drumul tipografic al cãrþii,corecturile s-au fãcut �în clacã�, pentru care s-au strecurat greºeli de tipar ºi douãgreºeli nenorocite de fond. Voi încerca sã public o eratã în Magazinul istoric. Înexemplarele ce trec prin mâinele mele, fac eu corectãrile.

Sunt absolut sigur cã pãrintele Gala Galaction ar fi mulþumit de felul cum a ieºitcartea; fond ºi formã. Cele câteva poziþii critice negative, precum �anii sterili(!) aistudiilor de teologie� (p. 23), �desigur este o concepþie cu multe limite� (p. 73), aparþincolectivului colecþiei. Cunoaºteþi sistemul de lucru.

Dragã domnule Vârgolici,Sunt foarte bucuros cã pot sã vã ofer o carte Galaction truditã de mine, pentru care

îmi permit s-o sãrut pe frunte cu semnãturã. Vã rog sã binevoiþi sã citiþi prezentareascriitorului. Este o mostrã de felul cum îl înfãþiºez pe scriitor în monografie. Tov[arãºul]Popescu-Puþuri mi-a dat cheia ºi linia, precizându-mi cã Gala Galaction a fost un om deculturã, un scriitor de concepþie politicã ºi de viaþã democraticã progresistã. Aceasta estecaracterul predominant al personalitãþii ºi activitãþii sale. Pe preot, teolog, publicist, scriitorliterar, el i-a subordonat concepþiei democratice, progresiste. Nu avem ce ascunde cã afost preot, cãci fotografiile îl aratã cã a fost preot. Nu avem ce ascunde cã a fost teolog,cãci literatura sa este plinã de teologie. Ce trebuie de arãtat este cã el a dat preoþiei ºiteologiei o linie ºi caractere democratice, progresiste. Prezentaþi-l astfel ºi noi îl publicãm.

Aºa am stãruit sã-l prezint, fãrã ca sã greºesc adevãrului biografic. Publicat de uninstitut al partidului, Studiul meu introductiv îl consider întrucâtva oficial ºi-l servescca coloanã vertebralã a monografiei, desigur mult mai dezvoltat biografic ºi literar. Mis-a spus cã situaþia publicisticã a lui Gala Galaction a fost discutatã în Comitetul Executival C.C. al P.C.R., hotãrându-se sã se tipãreascã Jurnalul ºi tot ce a scris el. A pledatpentru pãrintele tov[arãºul] Dumitru Popescu. Îi voi trimite O lume nouã ºi-l voi informadespre strãduinþa mea de-a cunoaºte biografic viaþa ºi scrisul lui Gala Galaction. Suntdecis sã uzez de toate forþele pentru a tipãri monografia. Trebuie sã profit de bunãvoinþace se aratã scriitorului. Cunosc cã este menþionat nominal în proiectul Istoriei PartiduluiComunist Român. Este citat de câteva ori în Istoria României � compendiu. AntologiaO lume nouã mã întãreºte în iluzia cã am ºanse, ca, prin ea, sã-mi deschid drum latipãrirea monografiei.

La primãvarã vin la Bucureºti cu textul monografiei, revizuit ºi sintetizat în sensulStudiului introductiv. Mi-ar fi de mare ajutor opinia d[umnea]v[oastrã] despre Studiulintroductiv. Încã o datã regret cã nu aþi citit povestea mea.

Apropo de primãvarã! În martie se împlinesc 10 ani de la moartea pãrintelui. Binear fi sã aprindem cât mai multe fãclii literare pe mormântul lui. Voi încerca ceva, peunde voi putea, Revista Cultului Mozaic, care se aratã disponibilã memoriei mareluiprieten al lui Israel, Viaþa Româneascã, Manuscriptum.

Antologia O lume nouã face sã nãluceascã ipoteza unei antologii, Gala Galactiondespre scriitori ºi cãrþi. A scris despre atâþia ºi atâtea cãrþi, ºi a scris cu deosebit simþcritic, intuiþie literarã, onest ºi pertinent, nedezminþit. Problema este actualã, discutându-se atât de mult de relaþiile dintre criticã ºi literaturã, respectiv dintre scriitori ºi critici. S-ar putea înjgheba un volum substanþial. Vom discuta problema când vã voi bate la uºacamerei de la Editurã.

Pânã atunci, stimate ºi îndrãgite domnule Vârgolici, având toatã încrederea înbunãvoinþa d[umnea]v[oastrã] declaratã, vã rog sã primiþi sentimentele mele de bucuriefericitã, de la

Gh. CunescuP.S.Într-o neuitatã convorbire cu maestrul Ion Pas, a venit vorba de d[umnea]v[oastrã].

Maestrul mi-a vorbit f[oarte] elogios de d[umnea]v[oastrã]. Mi-a istorisit cum v-aþicunoscut, intervenþia sa la Conferinþa scriitorilor, unde v-a luat apãrarea, în polemica,sã zic, cu Crohmãlniceanu. ªi domnia sa are toatã încrederea cã mã veþi ajuta la tipãrireacãrþii despre Gala Galaction.

Gh. C.Notã� Originalele acestor epistole, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti.

111Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

SALONUL LITERARAL SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Sâmbãtã, 29 aprilie 2017, SocietateaScriitorilor Târgoviºteni a stabilit un adevãratrecord nu numai local: salonul literar lunar alSST a ajuns la a CXVI-a ediþie. Într-o lumeliterarã româneascã mai dezbinatã ca oricând,o grupare literarã sã reziste peste 12 ani, iatãun fapt neobiºnuit, pentru unii cu noteextravagante chiar. Regãsim aici ºi tenacitateacu care Mihai Stan ºi Tudor Cristea au cultivataceastã elevatã întâlnire a scriitorilor � din ceîn ce mai prezenþi � membri ai SST (peste 180de membri cu carnet). Ca de obicei, MihaiStan, preºedintele SST, a dat seamã despreimplicarea SST în diverse proiecte literare:Lecturile publice (devenite itinerante încluburi, licee, case de culturã, cea mai recentãprezenþã la Moreni) desfãºurate pe 16 mai laTitu (George Ioan Canache, Alex Vâlcu, C.P.Neacºu, George Ioniþã, George Coandã,Mircea Drãgãnescu, Vasile Oneaþã) ºi încadrul Festivalului �Primãvara albastrã�;invitaþie de participare la ediþia a VI-a aCongresului Mondial al Eminescologilor(Chiºinãu, 3-4 septembrie 2017), cu tema�Discursul publicistic eminescian�;organizarea ediþiei a IV-a a Simpozionuluinaþional ªcoala prozatorilor târgoviºteni(receptarea criticã a operei lui Alexandru

George � mai bine de un deceniu senior edi-tor la Litere ºi membru al SST). Mihai Stan, încalitatea sa de redactor-ºef, a solicitat, ca lafiecare întâlnire de fapt, celor prezenþi sãcolaboreze la �Litere� dar ºi la publicaþiile�prietene� din Chiºinãu: �Viaþa Basarabiei�,�Literaturã ºi Artã�, �Moment poetic�;antologia de poezie �Târgoviºte-Chiºinãu-Cernãuþi� menitã sã anticipeze prãznuirea, în2018, a unui secol de la Marea Unire; prezenþãºi contribuþie la Festivalul naþional de culturãºi literaturã �Primãvara albastrã�, desfãºuratsub direcþia poetului George Coandã ºi prinimplicarea SST. În lipsa motivatã a poetuluiFlorea Turiac, al cãrui recent volum �Joc priniarba firii� trebuia comentat critic, a fost�analizat� doar volumul �Triada literatoriloristorici: Heliade, Eminescu, Caragiale� (Ed.Bibliotheca, 2016) de cãtre Mihai Stan, TudorCristea, Dumitru Copilu-Copillin, EmanoilToma, Niculae Ionel, Corin Bianu, Ioan Viºan,care au evidenþiat virtuþile eseului semnat deGeorge Coandã. A fost primit în SST poetulGeorge Bâgiu Secãreanu, prezentat deGeorge Ioan Canache. O întâlnire animatã,reconfortantã prin atmosfera empaticãpunctatã de mici �atacuri� prieteneºti, aparentamicale, de vorbitori pentru care faconda e laea acasã. (Observator)

�PRIMÃVARA ALBASTRÃ� 2017Dupã 53 de ani de la lansarea sa în spaþiul

cultural românesc la Pucioasa, Festivalulnaþional �Primãvara albastrã�, reluat într-o adoua serie ajunsã la a XIX-a ediþie, a cunoscutun succes real, datoritã atât organizãrii saleexemplare, cât ºi interesului produs în þarã ºiRepublica Moldova concretizat în cele 200de lucrãri (poezie, prozã scurtã, teatru scurt,eseu ºi jurnalism) înscrise în concurs. � Iatãorganizatorii ediþiei: Consiliul JudeþeanDâmboviþa/ Centrul Judeþean de Culturã,

Primãria, Consiliul Local ºi Biblioteca�Gheorghe N. Costescu� din Pucioasa,Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, UniuneaZiariºtilor Profesioniºti din România, înparteneriat cu Editura Bibliotheca, BibliotecaJudeþeanã �Ion Heliade Rãdulescu�Dâmboviþa, Centrul Cultural UNESCO�Cetatea Romanþei� ºi Complexul NaþionalMuzeal �Curtea Domneascã� din Târgoviºte,Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor �ReginaMaria�/ Filiala �Mihai Viteazul� Dâmboviþa,


Biblioteca �Dinu Mareº� a comunei VulcanaBãi, ºi unitãþi de învãþãmânt din oraºul gazdãa acestei mari manifestãri de culturã ºiliteraturã. � Stafful festivalului: prof.dr. GeorgeCoandã, preºedinte iniþiator; director, prof.Ionuþ Lãscaie, directorul Centrului Judeþeande Culturã; director executiv ºi secretar aljuriului, jr. Luminiþa Gogioiu, managerulBibliotecii �Gheorghe N. Costescu�. � Juriul aavut urmãtoarea componenþã: preºedinte deonoare in memoriam Mircea HoriaSimionescu; preºedinte executiv TudorCristea; membri: Mihai Stan, Dan Gâju, AgnesTerezia Erich, Victor Petrescu, GeorgeCoandã. � Ediþia a fost peremptoriu ilustratãde câteva momente de largã audienþã:deschiderea ediþiei la Centrul Cultural Euro-pean, marcatã de alocuþiunile viceprimaruluioraºului Pucioasa, Dan Sprânceanã, MihaiStan, preºedintele Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, Tudor Cristea, George Coandã,Alexandru V. ªtefãnescu (BibliotecaJudeþeanã �Ion Heliade Rãdulescu�) ºiLuminiþa Gogioiu, un spectacol susþinut deelevi din ºcoli gimnaziale ale Pucioasei;salonul de carte al Editurii Bibliotheca ºiBibliotecii �Gheorghe N. Costescu�, modera-tor fiind scriitorul Mihai Stan; lecturi publicela Centrul de Promovare ºi Informare Turisticã,care au reunit membri ai Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni ºi ai Cenaclului literar �Luceafãrulde Pucioasa�, amfitrion, poetul Vali Niþu;pelerinaj de documentare scriitoriceascã laMãnãstirea Bunea ºi Centrul ecumenic religiosde la Vulcana-Bãi; un excelent recital de harpãal Cristinei Munteanu. Momentul cel maiaºteptat, Gala laureaþilor ediþiei 2017 afestivalului, a fost oficiat de viceprimaruloraºului Pucioasa, Dan Sprânceanã, GeorgeCoandã ºi Luminiþa Gogioiu. � Perspectiva,începând cu ediþia a XV-a a festivalului, va fiaceea internaþionalã. Astfel, la festival vorputea participa literatori, membri ai unororganisme (societãþi, uniuni) de creaþiescriitoriceascã. Lucrãrile trimise la concurs vorfi redactate în limba românã. Scopul:promovarea culturii ºi a limbii române oriundeîn lume. � PREMIILE FESTIVALULUI. JuriulFestivalului concurs naþional de culturã ºiliteraturã �Primãvara albastrã�, seria a II-a,ediþia a XIV-a, 17-19 mai 2017, compus din:Mircea Horia Simionescu (in memoriam),

Tudor Cristea, Agnes Erich, Mihai Stan, DanGîju, Victor Petrescu, George Coandã(preºedinte festival), Luminiþa Gogioiu, astabilit urmãtoarele premii: � Trofeul�Primãvara albastrã�: Stan Roxana Elena(Pietroºiþa); Secþiunea poezie: Premiul I:Adam Armina Flavia (Sâncraiu de Mureº),Premiul II: Clopotaru Roxana (Gura Ocniþei),Premiul III: Diaconescu Ioana Cãtãlina(Pucioasa), Menþiune: Braºoavã Danaªtefania (Tg.-Jiu), Stan Andrada (Pucioasa);Secþiunea prozã scurtã: Premiul I: RizeaIoana-Alexandra (Fieni), Premiul II: StochiþãRadu (Pucioasa), Premiul III: SimonaþiClaudiu-Nicolae (Geoargiu-Hunedoara),Menþiune: Bãrãgan Iuliana Valentina (Titu);Secþiunea teatru scurt: Premiul I: SimonatiClaudiu-Nicolae (Geoagiu-Hunedoara),Premiul II: Diacoenscu Ioana-Cãtãlina(Pucioasa), Premiul III: Petcu Bogdan-Alexandru (Bacãu), Menþiune: CorneliusDrãgan (Vaslui); Secþiunea eseu: Premiul I:Stoica Bianca Cristina (Bucureºti), Premiul II:Achim Raluca Andreea (Bucureºti); Premiispeciale: Premiul �Dumitru Stancu� acordatde Primarul oraºului Pucioasa: Scarlat Andrei(Pucioasa); Premiul �George Coandã� acordatde preºedintele Festivalului: TeodoroiuTeodora-Beatrice (Pucioasa); Premiul �I.H.Rãdulescu� oferit de Biblioteca Judeþeanã�I.H. Rãdulescu�: Rizeo Ioana-Alexandra(Fieni); Premiul �Mircea Horia Simionescu�al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni: GrosuVlad-Andrei (Braºov); Premiul Editurii�Bibliotheca�: Ratea Ana-Maria (Bucureºti);Premiul revistei �Izvoare de timp�: PatuleaIoana Doina (Lucieni, Dâmboviþa); Premiulrevistei �Eroica�: Alchihabi Nayah(Pucioasa); Premiul revistei �ProArme�: PetcuBogdan Alexandru (Bucureºti); Premiulrevistei �Impact�: Bunoiu Maria Roberta(Pucioasa); Premiul Tipografia Zven Print:Tâlvan-Iulia Mihaela (Pucioasa); PremiulComplexului Naþional Muzeal �CurteaDomneascã�: Gheorghe Mãdãlina(Pucioasa); Premiul Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti din România � filiala Târgoviºte:Oprescu Lavinia Georgiana (Târgoviºte);Premiul Climate literare: Preda CristinaBeatrice (Bucureºti); Premiul Bibliotecii�Gh.N. Costescu� Pucioasa: Nedelcoff Emilia(Iaºi). (Cronicar)

113Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

UN MOMENT EMINESCU LA CLUJ �ECOURI TÂRGOVIªTENE

La sugestia acad. Ion-Aurel Pop,rectorul Universitãþii �Babeº-Bolyai� dinCluj-Napoca ºi membru al UniuniiScriitorilor din România filiala Cluj, carteadespre �Eminescu Universalul�, apãrutã laEditura �Bibliotheca� a SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni era firesc sã fielansatã/discutatã ºi de profesioniºtii literaþide pe meleagurile natale ale autorului,universitarul literat ºi cunoscuteminescolog, Dumitru Copilu-Cpillin. Deorganizarea iniþialã a lansãrii cãrþii la Cluj-Napoca s-a ocupat un alt membru al USR-Cluj, fostul ministru al învãþãmântului,Andrei Marga (cel care a finalizatnegocierile privind aderarea României laUniunea Europeanã în domeniulînvãþãmântului), cu care autorul acolaborat încã în anii 90, la începutulreformei curriculare, înviziunea cãreia autorul cãrþiidespre Eminescu s-a fãcutcunoscut în lumea ºcolii cutrei manuale alternative(Biologie: Botanicã-clasa V,Ecologie-clasa VIII ºiAnatomie-clasa XI). Deasemenea, în aceeaºiperioadã a coordonat singura�ªcoalã Pilot� din mediul ru-ral a ministerului, care aexperimentat la nivelul claseiprimele programe dematematicã, chimie ºibiologie, ulterior experimentarea la clasã amanualelor de Botanicã ºi Ecologie � toateacestea � la ºcoala consideratã atunci ceamai bunã din judeþul Dâmboviþa, �ªcoalanr. 2� din Bezdead. Pentru rezultateledeosebite obþinute, atât în aceastã acþiunecurricularã, cât ºi anterior, cu prilejulaniversãrii a 100 de ani de la înfiinþare,ministrul Andrei Marga a adresat acesteiºcoli o Scrisoare de mulþumire, dupã careprima ºedinþã cu inspectorii ºcolari din þarãs-a þinut la Bezdead. Ministrul Marga ºi-amanifestat întreaga disponibilitate pentrua lansa la Cluj-Napca cartea despreEminescu, aparþinând autorului caremenþioneazã Bezdeadul ca localitate în carede acum dascãlul eminescolog s-a stabilitca rezident, încã în acei ani de început aireformei ºcolare, iar prin cele cinci vol-ume, ultimul despre Eminescu în 150 delimbi din peste 250 de þãri, a alãturatBezdeadul la cele peste 300 de �Centre deiradiere a mesajului eminescian în lume�.Popularizarea/mobilizarea propriu-zisã amembrilor USR-Cluj a preluat-o Preºedinta,

scriitoarea Irina Petraº, cu remarcabila eidisponibilitate de a promova adevãruriledespre Eminescu: conceperea ºi conþinutulafiºului, expedierea lui pe e-mail celoraproape 300 de membrii în judeþele dinArdeal, împreunã cu o paginã despre autorºi cartea sa, de asemenea ultimele patruecouri despre �Eminescu Universalul�,publicate în Chiºinãu (semnate de poetulºi istoricul literar Ion Ciocan, în �ViaþaBasarabiei�, ºi acad. Mihai Cimpoi, în�Observatorul� din Ontario-Canada ºi�Certitudinea� din Bucureºti) ºi înBucureºti (semnate de filozoful MarianNencescu în �Vatra Veche�-Tg. Mureº ºipoeta de expresie francezã ºi traducãtoarealui Eminescu în francezã, PaulaRomanescu în �Litere�-Târgoviºte). Ladeschiderea acþiunii, dupã prezentarea

autorului, preºedinta IrinaPetraº ºi-a exprimat regretulcã Rectorul acad. Ion-AurelPop nu poate participa laacþiune, citindu-i e-mailulD-sale cãtre autor: �Stimatedomnule coleg, am vorbitcu doamna Irina Petraº ºiva fi o acþiune deosebitã.Din pãcate eu în acea zi ºila acea orã va trebui sã fiula sãrbãtorirea dlui acad.Ionel Haiduc, cu ocaziaîmplinirii a 80 de ani. Voi fiînsã alãturi de dvs...�. Se

preciza cã autorul cãrþii despre Eminescueste cunoscut clujenilor, deoarece a fostadesea prezent în publicaþiile clujene, chiara debutat aici în eminescologie în urmã cupeste 50 de ani (cu sinteza Eminescu înconºtiinþa lumii, �Tribuna�, 1964). Despreeminescologul Copillin îi invit sã vorbeascãchiar pe cei care au scris anterior despreD-sa. Universitarul istoric literar, MirceaPopa a insistat asupra semnificaþieirezultatelor cercetãrii procesului deuniversalizare a moºtenirii eminesciene ºiasupra oportunitãþii apariþiei unor asemeneacontribuþii în zilele noastre, totodatãsugerând continuarea ciclului cu oantologie de citate, texte care sãdemonstreze recunoaºterea/asimilarea luiEminescu în literaturile naþionale. ScriitorulConstantin Cubleºan a rezumat conþinutularticolelor sale anterioare despre volumul�Eminescu în perspectivã universalã�(model metodologic de demistificare apeste 140 de documente false,reprezentarea figurativã a procesului dereceptare universalã, raporturi tipologice,


interviuri), o amplã analizã a ultimei ediþii�Eminescu Universalul� urmând sã aparãîn revista �Scrisul Românesc� din Craiova,destinatã volumului propriu � 6 din 8proiectate � despre acele cãrþi, considera-te evenimente editoriale care promoveazãvalorile literar-artistice de rezonanþãnaþionalã ºi universalã. La discuþii surprizane-a oferit-o eminescologul clujean, RodicaMarian, care urmare a citirii �Predicþiiloradeverite� din volumul în discuþie a motivathotãrârea sa de a acorda în viitor atenþiesuportului biografic în analiza/reinterpretarea semantico-lexicalã a opereieminesciene, despre care mãrturisea ºi înautograful pe �aceastã a ºasea carte a meadespre genialul poet, încercând sã-idesluºesc marile sensuri din texte ºi avant-texte�. Dupã rãspunsul la solicitareadespre istoricul ºi semnificaþiapseudonimului Dumitru Copilu-Copillin,oaspetele a mulþumit gazdelor pentruorganizarea acþiunii, utile prin întrebãrile ºisugestiile privind finalizarea ciclului�Eminescu Universalul� cu �Eminescianaantologatã�, o antologie de citate � întrecare ºi cele ale clujenilor � care sãdemonstreze adevãrul istoriografic aluniversalitãþii moºtenirii eminesciene. Înîncheiere, autorul a menþionat cã acestMOMENT EMINESCU de la Cluj reprezintãun ultim ecou, într-un colaj de ecouri la cartecare va apare ºi în format electronic peGoogle. Ecoul din 2017 are o triplã ipostazã:1. 9 mai, orele 18-20, prezentarea/discutarea cãrþii la cursul universitaruluieminescolog Ioana Both, predatmasteranzilor Facultãþii de Litere aUniversitãþii �Babeº-Bolyai� din Cluj-Napoca, exact cu 10 ani în urmã conþinutulcãrþii fiind obiectul unui curs predat de autormasteranzilor Facultãþii de Filologie a

Universitãþii �Ion Creangã� din Chiºinãu,� douã generaþii de masteranzi � douãmentalitãþi/epoci, axate preponderent pecunoaºtere sau pe teoretizarea cunoaºteriiadevãrului eminescian; 2. 10 mai, orele12-13,30, lansarea cãrþii la USR � FilialaCluj; 3. 11 mai, lansarea cãrþilor�Eminescu Universalul� ºi O viaþã dedascãl�� la Colegiul Naþional �MihaiViteazul� din Turda, cu prilejul zilei ºcolii,în marea salã festivã ca o întâlnire întregeneraþii, � profesorii, elevii, autoritãþilelocale ºi autorul acestor cãrþi, singurul caremai trãieºte dintre cei care au absolvitaceastã ºcoalã ardeleanã de elitã în urmãcu 66 de ani ºi a venit la cules cu rod ales.Salutul directoarei, romanþa Sara pe deal,interpretatã cu voce ºi la chitarã de elevi,expunerea dialogatã de o orã ºi jumãtate,aplauzele în picioare, replica prof. deromânã, � �Mulþumim pentru cã ne-aþipurtat printr-o lume a visurilor înfãptuite,cãlãuziþi de gândul cel bun� ºi completareadirectoarei fizician, � �Îl vom citi peEminescu pentru a-i cunoaºte mai binegândurile ºi ca sã vorbim, sã scriem ºi sãsimþim româneºte. Vã invitãm de pe acumla aniversarea peste doi ani la împlinirea uneicifre rotunde de la înfiinþarea ºcolii�, iar înreplicã, � �De curând mi-am reînnoitpermisul de conducere auto, sigur va trebuisã-l onorez��. Apoi drumul din Turda laCâmpia Turzii-Bucureºti-Târgoviºte (laediturã s-a scanat afiºul), dupã trei zile ajunsla Bezdead, unde aºtepta un e-mail cu schiþa�NOTEI�: �Un moment Eminescu la Cluj�,semnat, � �Cu îngãduinþa DV., acesta etextul promis preºedintei UniuneaScriitorilor din România � filiala Cluj-Napoca, la solicitarea preºedinteluiSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni,verificaþi înscrisul�. (Constantin Cubleºan)

Reviste primite la redacþie1. Bucureºtiul literar ºi artistic , revistã

lunarã, anul VII, nr. 5(68), mai 2017;Bucureºti, fondatori Coman ªova � direc-tor ºi Florentin Popescu � redactor-ºef;

2. Cronica timpului, publicaþie de culturã ºiatitudini, anul III, nr. 28, mai 2017; revistã aUniunii Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia, director general Doru DinuGlãvan, redactor-ºef Rodica Subþirelu;

3. Apollon, revistã de culturã, artã ºicivilizaþie, anul XI, nr. 4(84), aprilie 2017,Urziceni, fondator George Cãlin;

4. Apollon Junior, revistã de culturã, artã ºicivilizaþie pentru elevi, anul IV, nr. 4(40), aprilie2017, Urziceni, fondator Anca Elena Cãlin;

5. Astronautica, revistã semestrialã aSocietãþii tehnico-ºtiinþifice, ColegiulNaþional �Constantin Carabela�, serie a IV-a,

nr. 1, 2017, Târgoviºte, coordonator-fondator prof. Ioan N. Radu;

6. Argeº, serie nouã, anul XVI (LI) nr. 5 (419),mai 2017, editatã de Consiliul Local Piteºti,Primãria Municipiului Piteºti, Centrul Cul-tural Piteºti, apare sub egida UniuniiScriitorilor din România; redactor-ºef,Dumitru Augustin Doman;

7. Nord literar, anul XV, nr. 4(167), aprilie 2017;apare sub egida Consiliului JudeþeanMaramureº ºi a Uniunii Scriitorilor din România,Baia Mare, director Gheorghe Glodeanu;

8. Eroica, revistã de culturã istoricã ºi decinstire a eroilor neamului, editor AsociaþieiNaþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�,Filiala �Mihai Viteazul� Dâmboviþa anulXX, nr. 1-2(57-58) 2017, Târgoviºte, redac-tor-ºef, George Coandã;

115Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Ion Mãrculescu

GALERII

IMPRESII DIN EXPOZIÞIE

Probabil, de undeva a cãzut unmeteorit, ceva! mi-am zis. Ceva înnegritde la frecarea cu aerul terestru. Înnegrit ºipârjolit. ªi, dupã ce a cãzut aici, pe pãmânt,a venit peste el o ploaie de l-a prins rugina.Dupã care, a aºteptat aici, în tãcere ºisingurãtate, aºteptând sã vinã cineva sã-lvadã. ªi acela am fost eu! Chiar aºa, de cenu s-a nimerit altcineva înaintea mea casã-l vadã? Unde sunt oamenii ºi de ce staumeteoriþii singuratici aici, când cad deniciunde pe pãmânt?

Sau poate n-o fi fost meteorit, poateeste restul dintr-o navã cosmicã explodatãîn timpul zborului, descompusã în mii debucãþi ºi bucãþele care, apoi, au cãzut aici,pe pãmânt! Da, aºa se pare cã este! Bucãþileastea de metal, chiar ºi aºa diforme, preane amintesc de tot felul de piese, robineþi,ºuruburi, roþi dinþate, bolþuri, menghine,supape, flanºe, cleºti, forme de clopot,toate astea fabricate ca de mânã de om,adunate la un loc aºa cum s-a nimerit, într-oîncercare de a începe sã refacã întregul ºisudate acum unele de altele în niºte formecare îþi fac gândurile sã þi se rãsuceascã încap. ªi inima sã þi se zbatã ca atunci cânde cuprinsã de o spaimã ºi o emoþie caren-ai vrea sã se curme.

O clipã m-am îndoit de toate astea!Nimic nu este mai util în viaþã decât sã teîndoieºti de tot ce vezi, ca sã-þi poþi punemii de întrebãri. Mi-am zis cã este tot atâtde posibil sã fie bucãþi de magmã aruncateafarã de vreun vulcan, trecute prin forjelezeului Hefaistos! Magmã venitã pe lumedin sfera incandescentã care este miezulºi sufletul planetei!

Stãteam înmãrmurit când le-am vãzutaºa, dintr-odatã, brusc, fãrã sã fiuavertizat. Dar, cum sunt ºi eu un omobiºnuit, plin de slãbiciuni ºi metehneomeneºti ºi, cum era o zi frumoasãstrecuratã cine ºtie cum anul acesta, printretorentele de ploaie care au bântuit începutulde mai, m-am liniºtit încetul cu încetul.Ce Hefaistos? Iar ne întoarcem la legendelegreceºti de parcã noi n-am avea legendele

noastre, de parcã n-am fi în stare sãfabricãm ºi noi legende la tot pasul?Deschideþi ochii mari: legendele chiar sedesfãºoarã în viaþa noastrã! Despre aceastaeste vorba în rândurile de faþã.

De fapt, despre ce este vorba? Mãaflam faþã în faþã cu sculpturile predominatîn metal ale artistului târgoviºtean MihaiRusen despre care (pãcatele mele!),auzisem, dar cãruia nu avusesem ocaziasã-i vãd decât o singurã lucrare, premiatãla Bienala �Gheorghe Petraºcu� �Târgoviºte, ediþia 2016. Mã gãseam acumfaþã în faþã cu vreo ºaptezeci de lucrãri aleacestui artist de o forþã nestãvilitã. Era caºi cum mã aflam în faþa unui tren care veneanãvalã peste mine ºi nu aveam cum sã-lopresc cu mâna.

Expoziþia a fost desfãºuratã atât înspaþiile generoase ºi chiar luxoase aleUniversitãþii Valahia, cât ºi în exteriorulacesteia, pe fundaluri de verdeaþã, de cerplin de nori, dar ºi de clãdiri din preajmã,unele încã în construcþie ºi pãrând agãþatede nori cu barele de fier striat alearmãturilor golaºe de la stâlpii de beton încãaflaþi în lucru. O integrare perfectã asculpturilor cu mediul ambiant.

Primul gând care m-a cuprins, avândîn vedere vremea ploioasã din ultimul timp,a fost cã acestea vor rugini, fiind din fier.Pãi aºa trebuie sã se întâmple, se spune cãar fi zis creatorul lor. Al doilea gând, carem-a neliniºtit: vor veni sã le fure hoþii defier vechi! Ce ºtiu ãºtia despre artã? Oaren-au furat chiar ºi statuia din bronz a luiGrigore Alexandrescu, din faþa primãriei,aflatã în centrul oraºului, ºi nimeni nu afost împuºcat pentru o asemenea faptãabominabilã? Oare n-au furat hoþii ºi altestatui de bronz de pe aleea domnitorilordin Parcul Chindia? Vor pierde ocazia, dedata asta, mai ales cã multe dintre lucrãri(deosebit de �interesante� pentru ei) suntturnate în aluminiu ºi aramã? Hoþii care aufurat pânã ºi crucile din cimitire, pe carele-au topit ºi au fãcut din ele tuciuri ºicratiþe pe care le vând prin oboare, sau


fãrã teamã cã ar putea fi prinºi, le duc de-a dreptul la centrele de recuperare ametalelor încasând pe ele cât sã mãnânceo fripturã ºi sã tragã o beþie straºnicã? Oarese vor speria hoþii de aceste sculpturi, vorda în bãlmãjealã, se vor îngrozi, o vor luala fugã ºi se vor arunca în mare ca porciidin pilda cu Hristos?

Cine poate ºti soarta acestor opere?Nu este oare istoria plinã de situaþiiincredibile? A încercat cineva sã dearãspunsul la întrebarea de ce o sculpturã alui Brâncuºi a fost folositã, pe vremuri,drept greutate care sã preseze varza pusãla murat într-un butoi? ªi putem uita cãlucrarea marelui geniu al sculpturii, numitãColoana Infinitului, s-a încercat sã fiedãrâmatã de oficialitãþi, trãgându-se cutractorul de ea?

Dupã mai multe zile, timp în care mi-am revenit în urma primelor impresiiputernice, aveam sã mã întâlnesc din noucu lucrãri ale lui Mihai Rusen, altele de dataasta, organizate într-o expoziþie dinbeciurile Curþii Domneºti din Târgoviºte,însoþite, ca un fundal muzical, ºi delucrãrile artiºtilor fotografi AlexandruPompiliu, doctor în filozofie, ºi aleprofesorului (subsemnat aici) IonMãrculescu. Spaþiul fiind închis ºi protejat,nu m-a mai frãmântat teama de hoþii defier vechi. Pentru cã ºi în aceastã a douaexpoziþie, fierul este materialul suveran dincare sunt realizate lucrãrile. M-a frãmântatînsã teama cã mulþi dintre cei care le vãd,nu vor înþelege aceste opere ºi nu se voremoþiona decât cei aleºi.

Piesele din expoziþie par dintr-o lumecare parcã vrea sã se recompunã scãpândastfel de riscul dispariþiei în neant. Camcum ai avea doar o parte din elementeleanatomice ale unei fiinþe vii ºi ai încercasã refaci corpul iniþial din care acesteaau provenit. Rezultatul fiind ceva noucare-þi aminteºte de ceva cunoscut aflatchiar în tine, dar pe care l-ai uitat înacelaºi timp. Þevi, ºuruburi, lemn, piatrã,menghine, frânturi informe desprinse dincine ºtie ce piese care aveau un rost într-o maºinãrie odatã, toate recuperate dincine ºtie ce magazie de deºeuri. ªi,deasupra lor, dangãtul clopotelor!Clopotul fiind alãturi de cruceametamorfozatã, sugeratã, prezentã tottimpul motivele esenþiale, primordiale,obsesive ale operei lui Mihai Rusen.Clopotul transfigurat ºi rematerializat înidentitãþi noi ºi sugestive.

Dar cine este creatorul acestor opere?Mihai Rusen s-a nãscut la Târgoviºte,

pe 9 iulie 1975. A urmat clasele primare laªcoala de Muzicã ºi Arte plastice din

localitate, dar nu a simþit o atracþie deosebitãpentru pian. Cântam ca un lãutar, declarãel undeva. Visa sã devinã arheolog dar, dinacest vis s-a ales doar cu plãcerea de a ficolecþionar de monede, bancnote ºi armevechi pe care le restaureazã. A absolvitUniversitatea Naþionalã de Arte Plastice �Bucureºti, secþia Sculpturã, unde acum esteprofesor ºi îi corupe ºi pe alþii, mai tineridecât el, în minunata ºi dificila pasiune afrãmântãrii ºi modelãrii materiei. Lucrarealui de doctorat, susþinutã în 2008, are catitlu �Aspecte ale obiectului sculptural înperioada postbelicã�. Mihai Rusen faceparte din categoria celor tari ºi hotãrâþi carefac orice pentru a supravieþui. �Am fãcuttrofee (declarã el într-un interviu), am datmeditaþii copiilor la desen, am fãcuttraduceri, am scris cruci, ºtiu sã sudez,ºtiu sã torn în bronz, sã fac multe lucruriutile. N-aº putea fi stomatolog, chirurg saueconomist. Dar (la nevoie!) aº putea fitehnician dentar�. ªirul expoziþiilorindividuale ºi de grup la care a participateste lungã ºi doar economia de spaþiuîmpiedicã aici reproducerea acestei listelungi. În parcul Teiuº din Caransebeº areexpusã o lucrare înaltã de 4 metri, intitulatã�Anatomia unui clopot�. La CurteaDomneascã din Târgoviºte are expusãlucrarea în polistiren, de 3 metri înãlþime,intitulatã �Clopot�- care ar urma sã fietranspusã în material definitiv.

Tot prin 2008, Mihai Rusen declara:�În general, practic o sculpturãnonfigurativã, inspiratã dintr-o mulþime deartefacte ºi obiecte cãrora le investighez,din punct de vedre spaþial artistic, valoareaartisticã ºi arhetipalã�.

Notez pãrerea mea: Mihai Rusen esteun artist mare, cu o viziune puternicã ºipersonalã. Mai rãmâne ca forþa timpului ºia destinului sã-l aducã la marea rampã,unde cred eu cã-i este locul. Cine are câtde cât cunoºtinþe despre arta modernã ºiîntrebãrile acesteia, înþelege ce vreau sãspun aici.

Ce e drept, creaþiile lui Mihai Rusennu au gingãºia florilor. Nu gãseºti înaceasta decât forþa trãirilor de o poezie pemãsura artistului. Gândul meu, mai acutca oricând, este cã nu artistul trebuie sãse coboare pânã la nivelul spectatorului,ci, dimpotrivã, spectatorul trebuie sãîncerce sã se ridice pânã la înãlþimeaartistului.

Oricare dintre lucrãrile lui Mihai Ruse,pe care eu am vãzut-o, mi se pare venitãdintr-o lume care a trecut prin clipeterifiante ca sã-ºi poatã scoate la suprafaþãstrania ei frumuseþe. O lume din care, vremsau nu vrem, facem parte.

117Anul XVIII, Nr. 5 (206) � mai 2017

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3,130062) ºi online, comenzi la [email protected]. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþiadin Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Cãrþi primite la redacþie

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

Tiparul la Biblioprint Târgoviºte7,00 RON

Documents

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI · 2017. 5. 26. · 2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A