Upload
laura-solomon
View
73
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Gesturile mentale. sau. actele de cunoaştere. Reflecţia. Înţelegerea. Memorarea. Imaginaţia. Atenţia. creatoare. Gesturile mentale. sau actele de cunoaştere. Cinci gesturi mentale sau acte de cunoaştere sunt explicitate de Gestiunea Mentală :. Gesturile mentale. - PowerPoint PPT Presentation
Citation preview
actele de cunoaştere
actele de cunoaştere
sau
Gesturile mentale
Gesturile mentale
Cinci gesturi mentale sau acte de cunoaştere sunt explicitate de Gestiunea Mentală: Atenţia
Memorarea
Înţelegerea
Reflecţia
sau actele de cunoaşteresau actele de cunoaştere
Imaginaţia
creatoare
Gestiunea Mentală descrie operaţiile mentale necesare pentru a efectua aceste acte; altfel spus, ea descrie cu precizie cum acestea se realizează.
“Pentru a netezi o scândură, pentru a pune o ţiglă, pentru a ţine un arcuş, există mai multe feluri de «cum», care trebuie învăţate. (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 82)
Gesturile mentale
Aceasta este valabil şi pentru actele de cunoaştere: este posibil să descriem cum se efectuează.
Gesturile mentale
Acest “cum” este aproape întotdeauna lăsat la o parte în definiţiile din dicţionare şi în practica pedagogică.
Gestiunea Mentală oferă termenii pentru a-l descrie.
Gesturile mentale
Dacă aceste acte de cunoaştere sunt descriptibile, pedagogul poate să le spună elevilor despre ele, poate să-i informeze despre ce trebuie să facă pentru a le realiza.
Una din contribuţiile Gestiunii Mentale se situează la acest nivel pentru că, în aceste domenii, ignoranţa pedagogică se întâlneşte frecvent la cei care învaţă.
Toate imperativele folosite de obicei la ore, precum “fiţi atenţi”, “gândiţi-vă”, “imaginaţi-vă altă soluţie”, “memoraţi”, “încercaţi să înţelegeţi” etc., pot fi completate prin propuneri mult mai concrete asupra activităţii mentale de efectuat.
Gesturile mentale
Toate aceste gesturi mentale sau acte de cunoaştere au în centru evocarea (în cele două sensuri ale termenului, vezi documentul privitor la evocare).
Din acest motiv, producţiile acestui proiect Co-nai-sens ilustrează evocarea, pusă întotdeauna în aplicare în cadrul unuia sau al mai multor gesturi mentale.
SĂ LE DESCRIEM PE SCURT:
Atenţia
“Actul atenţiei este cel care deschide câmpul cunoaşterii, cu condiţia să fie realizat cum trebuie.”
Ce înseamnă aceasta ?
Că unele persoane citesc, ascultă, văd, ating, ... dar nu păstrează în minte, sub formă de evocări, nici o urmă din lucrurile percepute!
Că unii elevi, la clasă, aud spusele cadrului didactic, văd tabla sau citesc regula dată, dar nu le evocă!
X+Y=Z
(A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p.132)
Atenţia
Această activitate, pentru a fi bine făcută, necesită adesea numeroase du-te-vino între obiectul percepţiei şi obiectul mental astfel constituit încetul cu încetul; acesta este “timpul de evocare” (vezi documentul privitor la evocare).
Efectuarea unui act al atenţiei constă în a hotărî înainte de percepţie să se evoce ceea ce se va percepe, apoi să se evoce acest obiect de percepţie prin evocări vizuale, auditive, verbale sau tactile.
Atenţia
De spus celor care învaţă:
Concret!
Priviţi acest obiect, această imagine, acest text, această schemă, ...care este pe tablă sau în cartea voastră, ...
...ascultaţi ce vă voi zice sau ce vă voi pune să ascultaţi, ...
cu proiectul
de a vă face, în minte, una sau mai multe imagini,
de a vă spune prin cuvinte sau prin fraze ce vedeţi, auziţi, atingeţi, simţiţi, ...
Atenţia
... Să descoperim mai departe
celelalte gesturi mentale ...
Dacă actul atenţiei deschide câmpul cunoaşterii, “activitatea de a fi atent nu evocă lucrul perceput doar pentru a-l evoca. Ea îl evocă în vederea a ... ceva şi acest «în vederea» procură evocării sau evocărilor acestui lucru un sens determinat.” (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p.166)
Memorarea
A efectua un act de memorare înseamnă a efectua gestul atenţiei aşa cum a fost descris în diapozitivele precedente,
este deci imperativ să se anticipeze mental în momentul memorării alte locuri şi alte momente în care aceste evocări ar putea fi utile.
la care se adaugă proiectul de a plasa lucrurile percepute într-un imaginar de viitor: aceste evocări trebuie să poată fi regăsite în viitor;
Memorarea
Exemplu simplu: elevul învaţă o lecţie şi o transpune mental în viitor, imaginându-şi că o va reda două zile mai târziu într-un anumit context, ...
Cântăreaţa care îşi repetă melodiile anticipează momentul când va fi pe scenă.
“Amintirile noastre au sensul şi posibilităţile de sens pe care noi li le-am dat în momentul achiziţionării lor.” (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 245-6).
Memorarea
Altfel spus, dacă reuşesc să înţeleg procedura pentru rezolvarea unei probleme dificile, dacă memorez această procedură ca atare şi dacă o plasez în imaginarul meu de viitor, pentru ca ea să-mi servească şi în alte situaţii similare sau mai puţin apropiate, există toate şansele s-o regăsesc în timp util (vezi mai departe, gestul reflecţiei).
AtenţieImaginar
de viitor
Rezumând, ...
+ = Memorare
Înţelegerea
Diapozitivele precedente au arătat că subiectul şi-a constituit în conştiinţa sa, datorită unor acte de atenţie şi de memorare, evocări, pe care le putem numi obiecte ale cunoaşterii.
El se centrează asupra intuiţiilor de sens, vizând lucrurile în sine, precum şi raporturile care se stabilesc între acestea.
Actul înţelegerii este actul prin care conştiinţa confruntă aceste obiecte ale cunoaşterii, aceste evocări, cu scopul de a le compara şi de a găsi în ele intuiţii privitoare la identitate, la asemănare, la diferenţă, la cauză, la efect, la mijloace, la scop, la parte şi la întreg.
Înţelegerea
Aceste intuiţii de sens pot să apară, în funcţie de subiect, în spaţiu şi / sau în timp, cu obiectivul aplicării şi / sau explicării, prin asemănare şi / sau prin diferenţă, subiectul fiind în mai mare măsură actor şi / sau martor.
Aceste caracteristici ale actului înţelegerii sunt foarte interesante, ...
dar ...imposibil de detaliat în cuprinsul acestui document care se doreşte succint !
“Gândeşte-te / reflectează” este fără îndoială unul din verbele cel mai des folosite în context pedagogic! Dar ce se înţelege prin asta? Ce trebuie să facă cel care învaţă pentru a realiza acest gest sau act?
Reflecţia
Ea trebuie să scrie o frază prin care să descrie culoarea acestor tenişi.
Să ne-o imaginăm pe Alice:
Reflecţia
“Aceşti tenişi sunt ... ? Ce îmi lipseşte este un adjectiv care să arate o culoare! Şi, în plus, cred că mi-ar trebui un adjectiv compus!”
“Adjectivele se acordă în gen şi în număr cu substantivul pe care îl determină. Iar pentru adjectivele care arată culori, cu excepţia unora, regula e aceeaşi!”
Dacă ştie regulile gramaticate şi gândeşte cum trebuie, ea ar putea proceda astfel:
“Doar că aş vrea să pun un adjectiv compus! Şi, legat de asta, mi-aduc aminte o regulă care spune că adjectivele compuse care indică o culoare se scriu fără cratimă.”
“Care era regula?”
“Ah, da, îmi amintesc!”
“Voi scrie deci că aceşti tenişi sunt verde brotăcel cu o linie albastru deschis.”
“Mi se pare un pic ciudat să scriu aşa, dar sunt
sigură că este ce trebuie!”
Reflecţia
- evocarea cu grijă a problemei puse, a întrebării, a noţiunii care trebuie înţeleasă...
- revenirea mentală la toate achiziţiile memorate anterior şi înţelese şi realizarea unei trieri în rândul tuturor acestor obiecte ale cunoaşterii, în funcţie de întrebarea pusă, de problema de rezolvat sau de înţeles. Prin aceasta se dă uneia sau mai multora din aceste evocări putere de lege.
- aplicarea acestei legi (sau acestor legi) la problema iniţială.
În faţa unei probleme de rezolvat, în faţa unei noţiuni care trebuie înţeleasă, a întreprinde un act de reflecţie va consta în:
Reflecţia
Acest gest este complex şi central: el se bazează pe toate celelalte. Tot el este cel care realizează transferul.
Să vedem acum al cincilea gest, care poate să le lămurească pe toate celelalte!
Imaginaţia (creatoare)
În actul imaginaţiei, subiectul are ca proiect să caute să atingă ineditul: fie un inedit de ddescoperitescoperit (ceva care există, dar este încă neştiut), fie un inedit de inventatinventat (care nu există încă, dar care se poate realiza).
“Imaginaţia creatoare încearcă să atingă o lume (chiar dacă foarte mică) nouă, originală, al cărei autor este subiectul. Ea se confruntă cu necunoscutul. Nu ştie dinainte ce va găsi, şi nici întotdeauna ce caută.” (Ch. Evano, La Gestion Mentale, p.44)
Imaginaţia (creatoare)
Este prezentă în toate demersurile care îl invită pe cel care învaţă să emită ipoteze, să părăsească punctul de vedere familiar, să adauge, să şteargă, să mărească, să micşoreze, să transforme, să prelungească, ..., să se lase pradă uimirii, să găsească mijloace originale pentru a reţine, să nu reproducă cunoştinţele aşa cum le-a receptat etc..
Se deosebeşte net de visare...
şi cere o implicare personală.
Imaginaţia (creatoare)
Incarnează supleţea mentală şi poate, prin aceasta, să lămurească toate celelalte gesturi mentale şi să le facă mai performante. Ea este, de exemplu, foarte utilă în memorare, cu scopul de a anticipa cel mai bine acel imaginar de viitor despre care am vorbit mai înainte.
se poate spune...
Memora- rea
ReflecţiaÎnţele-
gerea
Atenţia
Imaginaţia
creatoare
... că cele 5 gesturi mentale sau acte de cunoaştere sunt în strânsă legătură unele cu altele...
... şi că fiecare are contribuţia sa.
Atenţia
Înţelegerea
Memorarea
Imaginaţia creatoare
Reflecţia
Se mai poate spune şi
în felul următor:
Gesturi mentale
Acte de cunoaştere Acte de cunoaşteresau
Iniţial, A. de La Garanderie, în primele sale lucrări, a vorbit de gesturi mentale. Mai târziu, a început să le numească acte, pentru a desemna aceleaşi gesturi, când sunt realizate de un subiect văzut prin prisma a tot ce îl caracterizează.
Şi, pentru a termina, o precizare terminologică:
“Pot să-i arăt cuiva cum poate să facă să-i reuşească ceva, dar îi revine lui să treacă la acţiune şi să reuşească sau să eşueze. Pot să-i arăt cuiva cum poate să facă să înţeleagă, să găsească sensul, dar îi revine lui să treacă la acţiune pentru a înţelege sau nu...” (A. de La Garanderie, Critique de la raison pédagogique, p. 27-28).
O formare mai aprofundată şi unele lecturi sunt indispensabile pentru a surprinde toată bogăţia acestor concepte şi pentru a le însuşi.
Vă revine dumneavoastră să completaţi!
Gesturile mentale
sau actele de cunoaşteresau actele de cunoaştere
Acest document doar le schiţează primele contururi!
Realizare:
Michèle Giroul, de la Institut International de Gestion Mentale
Anne Moinet, Hélène et Pierre-Paul Delvaux,
de la Initiative et Formation Belgique.
Prezentare sub formă Microsoft PPt 2003: Hélène Delvaux.
2007
pentru proiectul european Co-nai-sens
Foto: PP. Delvaux
Imagini: clipart pe http://office.microsoft.com