`

ANALIZĂ PRIVIND IMPLICAREA ACTUALĂ A

ONG-URILOR

ÎN ÎNGRIJIREA ALTERNATIVĂ A COPIILOR

SMARANDA WITEC THEODORA ENE

IULIE 2015

2

CUPRINS

1. MULȚUMIRI 2

2. CONTEXT GENERAL 4

3. METODOLOGIE 5

4. SITUAȚIA ÎN PROTECȚIA COPILULUI 7

4.1. Servicii de tip rezidențial

4.2. Servicii de tip familial

4.3. Servicii de prevenire a separării copiilor de părinţi

4.4. Resurse umane

5. ANALIZA DATELOR 13

5.1 Servicii nerezidențiale

5.2 Servicii rezidențiale

5.3 Finanțare

5.4 Formare

5.5 Dificultăți financiare

5.6 Resurse umane

5.7 Legislație

5.8 Colaborarea cu autoritățile

5.9 Provocări pentru următoarele 24 de luni și soluții

5.10 Colaborarea cu instituțiile publice

5.11 Analiza datelor furnizate de DGASPC-uri

6. CONCLUZII 33

BIBLIOGRAFIE 35

ANEXA 36

3

1. MULTUMIRI

Autorii studiului doresc să mulțumească participanților la realizarea studiului

pentru calitatea informațiilor furnizate și pentru timpul și disponibilitatea de care au

dat dovadă!

Mulțumirile se îndreaptă către: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor

Copilului și Adopție, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Bacău,

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Prahova, Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 3, București, ADRA România, Asociația

“Sprijinirea Integrării Sociale”, Asociația de Ajutor AMURTEL România, Asociația Ador

Copiii, Asociația Centrul Român pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual Focus, Asociația

Educ, Asociația Federeii, Asociația Fraților Mariști ai Școlilor din România, Asociația

Valentina, Federația Internațională a Comunităților Educative (FICE) Romania, Fundaţia

Internaţională pentru Copil şi Familie "Dr. Alexandra Zugrǎvescu", Fundația de Sprijin

Comunitar, Fundația Copiii Noștri, Fundația Inocenți, Fundația Leonardo Murialdo, Fundația

Loc, Fundația Parada, Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie, Fundația

Serviciilor Sociale Bethany, Fundația Talentum, Fundația World Vision România,

Organizația Comunitară Concordia, Organizația Trebuie Filiala Brăila.

MULŢUMIRI SPECIALE: Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil

(FONPC) și SOS Satele Copiilor România.

4

2. CONTEXT GENERAL

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil - FONPC, în calitate de partener al

Asociaţiei SOS Satele Copiilor România, implementează în perioada aprilie 2015-

martie 2016 proiectul „Rolul organizaţiilor neguvernamentale în îngrijirea alternativă a

copiilor – Investiţie comună în calitate”, nr. ref. 2014 C5.2_37 (1998).

Proiectul este finanţat prin Programul Fondul ONG în România – Componenta 5 Dezvoltarea

Capacităţii ONG-urilor. Reţele şi Coaliţii/ Subcomponenta 5.2 Sprijin pentru iniţiative care

contribuie la dezvoltarea unui cadru favorabil pentru ONG-uri în România şi creşterea

reprezentării sectorului neguvernamental. Acest program este derulat în cadrul

Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014.

Scopul proiectului este acela de a contribui la îmbunătăţirea cadrului în care funcţionează

ONG-urile din domeniul îngrijirii alternative a copiilor îndeosebi în ceea ce priveşte

finanţarea serviciilor sociale, iar activităţilor proiectului se adresează principalele probleme

identificate la nivel naţional.

În acest sens, activităţile proiectului vizează:

analizarea gradului de implicare a ONG-urilor în îngrijirea alternativă a copiilor;

identificarea bunelor practici privind colaborarea între ONG-uri şi autorităţile publice,

stimularea dialogului contrustructiv între părţi, facilitarea schimbului de experienţă între

ONG-uri prin organizarea de întâlniri regionale;

elaborarea unui document de poziţie care va fi realizat pornind de la

documentele întocmite pentru întâlnirile regionale şi de la concluziile acestor întâlniri;

dezvoltarea strategiei şi a planului de acţiune al Asociaţiei SOS Satele Copiilor România în

domeniul voluntariatului.

Grupul ţintă este reprezentat, pe de-o parte, de organizaţiile neguvernamentale active în

domeniul protecţiei copilului, şi, în special, de cele care oferă servicii specializate

copiilor, cele care intenţionează să se dezvolte în această direcţie şi cele interesate de

modul în care este organizată şi funcţionează îngrijirea alternativă a copiilor și, pe de altă

parte, beneficiari ai proiectului sunt şi autorităţile administraţiei publice locale, respectiv

5

Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), cărora le revine

responsabilitatea de a oferi protecţie copiilor lipsiţi de îngrijirea părintească, precum şi

autoritatea centrală prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi

Adopţie (ANPDCA).

Conform celor mai recente date statistice1, la 31 martie 2015 doar 4138 de copii beneficiau

de îngrijire alternativă în serviciile ONG-urilor, din care 4062 de copiii în servicii de tip

rezidenţial (comparativ cu 17.923 copii care se aflau în servicii de tip rezidenţial publice), iar

restul de 76 se regăseau în asistenţă maternală (18851 copii la asistenţi maternali angajaţi ai

DGASPC). Din cei 4062 de copii aflați în servicii de tip rezidenţial private, 4038 de copii se

aflau în centre de plasament și 24 de copii se aflau în centre maternale. Din 21.448

beneficiari ai centrelor de zi , inclusiv ai centrelor de recuperare, 8811 au fost

sprij iniți în centrele aflate în subordinea organismelor private acreditate și din

34.375 beneficiari ai altor servicii de prevenire (centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi,

servicii de prevenire a abandonului prin planning familial, monitorizarea femeii gravide, etc.),

2696 sunt beneficiari ai serviciilor de prevenire care funcţionează în subordinea organismelor

private acreditate.

3. METODOLOGIE

Ca obiective principale, Analiza privind implicarea actuală a ONG-urilor în îngrijirea

alternativă a copiilor își propune identificarea:

1. tipurilor de servicii acordate copiilor aflati în îngrijire alternativă în ONG-urile membre

FONPC;

2. dificultăților cu care se confruntă ONG-urile în furnizarea de servicii și propuneri de

soluționare;

3. percepției autorităților privind rolul ONG-urilor și nevoia acestora de sprijin din partea

autorităților publice.

Pentru colectarea datelor, au fost utilizate două chestionare distincte, primul chestionar,

adresat celor 82 de ONG-uri membre ale FONPC, a îmbinat întrebările cu răspuns predefinit

cu întrebările cu răspuns deschis care să permită și colectarea unor date calitative ce au fost

ulterior codificate pentru interpretare, iar cel de-al doilea chestionar a fost adresat DGASPC-

rilor implicate în implementarea proiectului, în județele în care ONG-urile sunt bine

1 http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Copil_trim_I_2015.pdf

6

reprezentate, respectiv în Bacău, Sibiu, Bihor, Timișoara, Vâlcea, Constanța, Prahova și în

municipiul București (au răspuns DGASPC Bacău, DGASPC Prahova și DGASPC sector 3,

București). Acesta a urmărit identificarea percepției DGASPC-urilor consultate asupra

dificultăților, soluțiilor și colaborării cu ONG-urile.

S-a optat pentru completarea online a chestionarelor datorită facilității aplicării și costurilor

reduse, ținând cont de accesul ridicat la internet al grupului țintă.

Deși realizarea analizei a vizat toate cele 82 de ONG-uri membre FONPC, rata de răspuns a

fost de aprox. 25% (21 răspunsuri complete și 3 incomplete), o parte dintre ONG-urile

consultate declinând participarea, fie pentru că nu furnizează în prezent servicii de îngrijire

alternativă, fie din pricina supraîncărcării în această perioadă sau a lipsei de personal, fie din

alte motive. Dintre ONG-urile care au completat chestionarul, 16 oferă servicii de îngrijire

alternativă (vezi Anexa 1).

Din 8 chestionare adresate DGASPC-urilor, au fost completate trei, de către DGASPC

Prahova, DGASPC Bacău și DGASPC București, sector 3. Nu se cunosc motivele pentru care

celelalte cinci DGASPC-uri nu au completat chestionarul transmis, acestea putând varia de la

refuzul implicării, supraîncărcare până la lipsă de personal, perioadă de concedii sau alte

motive.

Au fost solicitate 6 interviuri și au fost confirmate și realizate 4 interviuri, fie prin Skype, fie,

acolo unde timpul nu a permis respondentului realizarea interviului, s-au primit răspunsuri la

întrebările din ghidul structurat de interviu. Astfel, s-au înregistrat răspunsuri din partea

Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Fundației Serviciilor

Sociale Bethany, Fundației Inocenți Bistrița Năsăud, și Direcției Generale de Asistență

Socială și Protecție a Copilului Sector 3, București

Etape în realizarea studiului:

Pilotarea chestionarelor s-a desfășurat în perioada 30.06.2015 – 1.07.2015.

Revizuirea chestionarelor, ca urmare a sugestiilor evaluatorilor implicați în pilot, a avut loc în

perioada 01.07.2015 – 02.07.2015.

Completarea chestionarelor (auto-aplicate, online) s-a realizat în perioada 03 – 16 iulie 2015

pentru ONG-urile mebre al FONPC și 06 – 17 iulie pentru DGASPC-uri.

Interviurile s-au desfășurat în perioada 21-28 iulie, după prelucrarea primară a datelor

cantitative.

Interpretarea datelor a fost finalizată la data de 31 iulie 2015.

7

Limite

Timpul scurt avut la dispoziție pentru desfășurarea cercetării a permis doar realizarea unei

analize primare, colectarea datelor concentrându-se pe identificarea unor aspecte principale

de către cei consultați.

Numărul redus de organizații și DGASPC-uri respondente care oferă servicii de îngrijire

alternativă nu permite generalizarea pe baza răspunsurilor primite și nici identificarea unor

tendințe care să fie definitorii pentru o populație reprezentativă a acestor organizații. Ca

urmare, analiza se limitează la răspunsurile obținute.

4. SITUAȚIA ÎN PROTECȚIA COPILULUI

4.1. Servicii de tip rezidențial

La 31 martie 2015, conform datelor ANPDCA, dintr-un număr total 1.149 servicii

de tip rezidenţial publice şi 358 servicii de tip rezidenţial ale organismelor private

acreditate - centre de plasament clasice sau modulate, apartamente, case de tip familial,

centre maternale, centre de primire în regim de urgenţă, alte servicii (serviciul pentru

dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, adăpost de zi şi de noapte), doar 164 sunt

raportate fiind centre de plasament de tip vechi sau modulate în cadrul DGASPC-

urilor și 35 ca fiind centre de plasament de tip vechi sau modulate ale organismelor

private acreditate. Cu toate că față de martie 2014 se înregistrează o scădere a

numărului de beneficiari ai sistemului de protecție specială (cu 1941 mai puțini),

43,7 % dintre copiii și tinerii, pentru care s-a dispus măsura de plasament în îngrijire

rezidențială, trăiesc în centrele de plasament clasice și modulate.

8

Servicii de tip rezidenţial, la 31 martie 2015

Sursa http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Copil_trim_I_2015.pdf

În furnizarea acestor tipuri de servicii pentru cei 4062 de copii, o pondere mai mare o au

organizaţiile din regiunile Nord Est, Vest, Nord Vest şi Centru (între 680 și 797 de copii), o

prezenţă mai redusă în regiunile Sud Muntenia, București-Ilfov şi Sud Est (între 243 și

433 de copii) şi o prezenţă extrem de redusă în regiunea Sud Vest Oltenia (63 de copii).

Conform datelor statisice furnizate de ANPDCA, copiilor cu dizabilități le este destinat un

număr de 360 servicii de tip rezidenţial (332 servicii de tip rezidenţial publice şi respectiv

28 servicii de tip rezidenţial private), iar numărul copiilor cu dizabilităţi care beneficiau de

măsură de protecţie specială în aceste servicii era la data de 31.03.2015, de 7.291 copii (în

scădere cu 553 copii faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014). Cu toate acestea, numărul

centrelor de plasament de tip vechi pentru copii și tineri cu nevoi speciale este

încă mare.

9

Servicii de tip rezidenţial pentru copii cu dizabilităţi la 31 martie 2015

Sursa http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Copil_trim_I_2015.pdf

Case de tip familial și apartamente

La 31 martie 2015, 7712 copii trăiau în 430 case de tip familial și 385 apartamente -

servicii de tip rezidenţial publice și alți 3083 de copii în 293 case de tip familial și 94

apartamente -servicii de tip rezidenţial aflate în subordinea organismelor private acreditate.

Numărul redus al caselor de tip familial și al apartamentelor comparativ cu

numărul de centre de plasament poate fi justificat și prin standardele de cost și

personal care sunt mai generoase pentru centrele de plasament, decât pentru

casele de tip familial.

Centre maternale

La 31 martie 2015, la nivel național existau 54 de centre maternale dintre care

doar 4 funcționau în subordinea organismelor private acreditate.

Centre de primire în regim de urgență

66 centre de primire în regim de urgență (cu 832 beneficiari) sunt raportate la

data 31 martie 2015.

Distribuția geografică a serviciilor de tip rezidențial, aflate în subordinea organismelor

private acreditate

10

Cele mai recente date statistice furnizate de ANPDCA cu privire la distribuția geografică a

serviciilor de tip rezidențial, aflate în subordinea organismelor private acreditate, funcționale,

sunt de la finalul anului 2014, când era raportat numărul de 4087 de copii aflați în îngrijire

rezidențială la organisme private acreditate. În județele Bacău, Bihor și Prahova se

înregistrează cel mai mare număr de copii aflați în îngrijire rezidențială oferită de organisme

private acreditate, iar în județele Argeș, Ialomița și Mehedinți se înregistrează cel mai mic

număr de copii aflați în îngrijire rezidențială oferită de organisme private acreditate. În

următoarele județe nu este raportat niciun serviciu rezidențial oferit de organisme private

acreditate (OPA): Călărași, Dolj, Teleorman, Tulcea, Vrancea.

Nr. Județ Total

beneficiari

Centru

clasic de

plasament

Centru de

plasament

modulat

Casa de

tip

familial

Apartament Centru

maternal

l

Alte

servicii

1. Alba 70 - - 7 - - -

2. Arad

141 - - 17 - - -

3. Argeș 6 - - - 1 - -

4. Bacău

793 3 222 3

5. Bihor 359 1 - 363 - - -

6. Bistrița

Năsăud

29 - - 3 - - -

7. Botoșani 29 1 1 3 - - -

8. Brăila 76 - - 3 - - -

9. Brașov 100 1 1 8 - 1 -

10. București 306 4 - 8 11 1 1 4

11. Buzău 28 1 - 1 - - -

12. Caraș

Severin

38 1 - 2 1 - -

13. Cluj 66 3 - 5 - - -

14. Constanța

123 - 1 13 - - -

15. Covasna 12 1 - 1 - - -

16. Dâmboviţa 27 - - 2 - - -

17. Galați

21 1 2 4 - - -

18. Giurgiu 55 - - 3 - - -

19. Gorj 13 - - 1 - - -

20. Harghita 95 - - 3 - 1 -

21. Hunedoara 257 - 3 10 - - -

22. Ialomiţa 7 - 1 - - - -

23. Iasi 118 - - 6 2 - -

24. Ilfov 83 - 3 4 - - -

25. Maramureș 54 - - 6 - - -

26. Mehedinţi 7 - - 1 - - -

27. Mureș 215 - - 26 2 - -

28. Neamţ 94 - 1 6 - - -

2 Opt case de tip familial sunt dezvoltate de SOS Satele Copiilor România.

3 Șaisprezece case de tip familial sunt dezvoltate de Fundația Caminul Felix și șase de Fundaţia "Elim".

4 București: un centru de primire în regim de urgență a victimelor violenței în familie.

11

29. Olt 10 - - 1 - - -

30. Prahova 348 2 - 6 - - -

31. Sălaj 56 1 - - - - -

32. Satu Mare 106 - 1 6 - - -

33. Sibiu 225 - - 95 - - -

34. Suceava 131 - - 11 - - -

35. Timiș 327 - 1 23 - 1 16

36. Vâlcea 34 - - 2 3 - -

37. Vaslui 23 - - 1 - - -

Total 4087 20 15 260 23 4 2

Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/copii_2014.pdf și date transmise de ANPDCA

4.2. Servicii de tip familial

Asistența maternală

În prezent (31 martie 2015), rețeaua de asistenți maternali existentă la nivel național este

compusă din 12.090 de asistenți maternali profesioniști, care îngrijesc 18.927 copii,

dintre care 76 sunt la asistenţi maternali angajaţi ai organismelor private acreditate și

18.851 la asistenţi maternali angajaţi ai DGASPC.

Plasament familial

La 31 martie 2015, 13.761 copii erau în plasament la rude până la gradul IV și 4106

la alte familii/persoane.

4.3. Servicii de prevenire a separării copiilor de părinţi

ANPDCA consideră că reducerea intrării copiilor în sistemul de protecţie specială nu ar fi fost

posibilă fără dezvoltarea serviciilor de prevenire a separării copiilor de părinţi (centre de

zi, centre de recuperare, centre de consiliere, etc.). Începând cu 1 ianuarie 2005, serviciile

publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor locale sunt principalele responsabile cu

dezvoltarea acestora, ajungând la 31 martie 2015 să ofere servicii pentru 42,20% din

copiii beneficiari de astfel de servicii, pentru 20,61% oferind organismele private acreditate,

iar 37,19% sunt beneficiari ai serviciilor de prevenire oferite de Direcţiile Generale de

Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

( http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Copil_trim_I_2015.pdf)

5 Aezământul de copii "Sf.Ierarh Leontie"Radăuți (complex de 10 casute de tip familial).

6 Timiș: un serviciu pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta în vederea inserţiei socio-

profesionale.

12

Numărul de beneficiari ai serviciilor de prevenire a separării copilului de părinţi -

cazuri active la 31 decembrie 2014

Din totalul de 55833 de beneficiari ai serviciilor de prevenire a separării copilului de părinţi,

8623 erau beneficiari ai centrelor de zi, inclusiv ai centrelor de recuperare, aflate în

subordinea organismelor private acreditate și 2290 erau beneficiari ai serviciilor de prevenire

care funcţionează în subordinea organismelor private acreditate.

Numărul de beneficiari ai sistemului de protecţie specială - cazuri active la 31 decembrie

2014

În cadrul serviciilor de tip familial, din totalul de 36.638 beneficiari, 72 de beneficiari erau

înregistați la asistenţi maternali angajaţi ai organismelor private acreditate, din totalul de

18.798 de beneficiari aflați în asistență maternală.

Serviciile de prevenire a separării copilului de familie sunt recunoscute de către

personalul din domeniul protecției copilului ca fiind foarte importante, în cadrul

acestora (centre de zi, de recuperare și consiliere) furnizîndu-se o gamă largă

de servicii, de la sprijin pentru dezvoltarea abilităților de viață independentă,

realizarea temelor și până la consiliere psihologică, terapie psihologică și

kinetoterapie.

În primul trimestru al anului 2015, din 21.448 beneficiari ai centrelor de zi,

inclusiv ai centrelor de recuperare, 4493 au fost sprijiniți în centrele aflate în

subordinea consiliilor locale , 8811 în centrele aflate în subordinea

organismelor private acreditate și 8144 în centrele din subordinea DGASPC ,

înregistrându-se constant o creştere a numărului de cazuri sprijinite, ceea ce ar

putea duce la o scădere a numărului de intrări în sistemul de protecție a copilului.

Din 34.375 beneficiari ai altor servicii de prevenire (centre de consiliere şi sprijin pentru

părinţi, servicii de prevenire a abandonului prin planning familial, monitorizarea femeii

gravide, etc.), 2696 sunt beneficiari ai serviciilor de prevenire care funcţionează în subordinea

organismelor private acreditate.

Tot în primul trimestru a l a n u l u i 2 0 1 5 a scăzut numărul copiilor care intră în

serviciile rezidențiale publice şi a crescut ușor numărul celor din casele de tip

familial din subordinea organismelor private acreditate.

4.4. Resurse umane

13

Se constată o scădere a numărului de funcţionari, iar restricționarea angajărilor în

sistem alături de plecările profesioniștilor din cauza reducerilor salariale ar putea

avea drept consecință calitatea scăzută a serviciilor oferite beneficiarilor, sau

servicii insuficiente ca număr.

Potrivit Colegiului Național al Asistenților Sociali din România, ”Strategia națională în

domeniul incluziunii sociale și combaterii sărăciei 2014-2020 elaborată de Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prevede un necesar de încă

11.000 de noi asistenți la nivel național, deși acum sunt activi în România doar circa 5.500

din cei peste 30.000 în a căror formare statul a investit în ultimii 25 de ani. Această situație

duce la supra-încărcarea profesională pe fondul unor remunerații deja disproporționate în

raport cu specificul meseriei” (http://www.cnasr.ro/documente-7-279-ro-COMUNICAT-DE-

PRES).

Conform studiului realizat de Florin Lazăr (Profilul asistenților sociali din România, 2015)

profilul specialistului în domeniu este următorul: “un asistent social de sex feminin (88%) în

jurul vârstei de 36 de ani (între 22 și 86) și cu o experiență profesională bogată (deci rămân în

sistem după absolvirea studiilor de specialitate) în ciuda unui salariu cuprins între 800 și

1.000 RON în mediul rural. Peste 70% lucrează în sistemul public de asistență socială, restul

fiind angajații organizațiilor neguvernamentale, inclusiv cele ce țin de biserică.

(http://www.cnasr.ro/imag/files_1/146539109455644ab758667.pdf)

5. ANALIZA DATELOR

Chestionarul online adresat ONG-urilor membre în Federația Organizațiilor

Neguvernamentale pentru Copil a fost structurat pe două dimensiuni principale. Aceste

dimensiuni au în vedere tipurile de servicii de îngrijire alternativă oferite copiilor –

rezidențial sau nerezidențial. Pentru fiecare dintre dimensiuni au fost elaborate o serie de

întrebări, atât închise, cât și deschise în vederea obținerii cât mai multor informații.

În privința tipului de servicii de îngrijire alternativă oferite de cele 16 ONG-uri care oferă

servicii de îngrijire alternativă, trei sferturi dintre acestea oferă servicii de tip nerezidențial,

doar o organizație oferă servicii de natură rezidențială, iar restul oferă servicii combinate –

atât de natură rezidențială cât și nerezidențială (vezi Anexa 1).

14

⃝ Rezidențial ⃝ Nerezidențial ⃝ Ambele

Figura nr. 1 – Distribuția ONG-urilor respondente în funcție de natura serviciilor de îngrijire

alternativă oferite

5.1. Servicii nerezidențiale

Din totalul organizațiilor respondente, doar într-un singur caz organizația furnizează servicii

de tip familial pentru copii cu dizabilități care sunt plasați la rude până la gradul IV inclusiv

cât și la alte familii sau persoane (31, respectiv 11 copii cu dizabilități).

În ceea ce privește serviciile de prevenire a separării copilului de părinți, principalele trei

tipuri de servicii oferite de ONG-urile respondente sunt centrele de zi, centrele/serviciile de

consiliere (câte jumătate dintre ONG-urile respondente) și centrele/serviciile de terapie (trei

organizații). O treime dintre organizațiile respondente prezintă atât servicii sub forma

centrelor de zi, cât și servicii de consiliere. În acest caz, o mare parte dintre beneficiarii unuia

dintre servicii se regăsește printre beneficiarii și celorlalte servicii furnizate. Pe de altă parte,

doar câte o organizație prezintă centre/servicii de recuperare și servicii de prevenire de tip

sprijin material. Chiar dacă oferă unul sau mai multe servicii, există o mare diferență între

volumul de beneficiari deservit. Astfel, avem organizații al căror total al beneficiarilor se

ridică la 25 de copii (în cadrul unui centru de zi), iar la celălalt capăt al continumuului

regăsim o organizație care oferă servicii unui număr de 818 copii (în cadrul unui

centru/serviciu de consiliere).

15

Figura nr. 2 – Număr beneficiari pe tip de servicii de îngrijire alternativă nerezidențiale

Din perspectiva a jumătate din organizațiile respondente, numărul de copii beneficiari ai

serviciilor de îngrijire alternativă nerezidențiale s-a păstrat constant în 2015 comparativ cu

2014 și se așteaptă să rămână la același nivel și pentru 2016. Pe de altă parte, doar o cincime

dintre ONG-urile respondente considerau că au mai mulți beneficiari în 2015 față de 2014, în

schimb o treime dintre organizații considerau că vor avea mai mulți beneficiari în 2016.

‘Centrele de zi private sunt instituțiile cu cel mai important impact asupra copiilor proveniți

din familii care se confrunta cu lipsuri majore. În condițiile prevăzute de Ord. 31/2015 al

Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si a Persoanelor Vârstnice, licențierea unui

serviciu de tip centru de zi este un obiectiv greu de atins de majoritatea centrelor, întrucât

ele funcționează mult cu muncă voluntară, cu resurse umane puține si extrem de motivate, nu

au angajați care să realizeze doar documente ci care lucrează direct cu beneficiarul...aceste

aspecte fiind folosite ca argumente pentru a face estimarea că și numărul copiilor aflați în

îngrijire alternativă nerezidențială va fi în mare scădere.

Apreciez că va fi același număr de copii plasați/încredințați la asistenții maternali

profesioniști dacă nu mai puțini, fondurile mici de salarizare nepermițând practic DGASPC-

urilor de a angaja alți asistenți maternali. Din nevoia de a respecta standardele de calitate

pentru obținerea licenței de fucționare, serviciul care asigură protecția copilului la asistentul

16

maternal profesionist va suferi modificări de organizare. Aceste modificări se vor vedea mai

curând la nivelul numărului de copii plasați (care va scădea) și nu la numărul de asistenți

maternali angajați (din lipsa de fonduri pentru salarii). Practic, în Iași, un asistent maternal

putea fi constrâns de CPC să primească în plasament 2 copii. Noile reguli impuse de Ord.

31/2015 al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si a Persoanelor Vârstnice vor

elimina această constrângere, având ca efect scăderea numărului de copii din asistență

maternală” (respondentul la interviu din partea Fundației Sociale Bethany).

Figura nr.3 – Estimarea evoluției nr. beneficiari comparativ cu 2014, respectiv 2015

Aceeași opinie legată de tendința de scădere, nu și cu privire la amploare, o are și

respondentul din partea ANPDCA: “Ținând cont de tendințele din ultimii ani, consider ca

numărul beneficiarilor serviciilor de tip familial private va fi în scădere ușoară. Având în

vedere tendințele din ultimii 10 ani, consider că în anul 2016 numărul copiilor din serviciile

de tip rezidențial publice va fi în scădere”.

Respondentul din partea Fundației Inocenți, cu experiență managerială formată atât în

sistemul public de protecție a copilului, cât și în sectorul nonprofit, este pozitiv în legătură cu

această estimare. Astfel, consideră că “numărul de beneficiari va fi la fel, dar că la nivelul

organizațiilor neguvernamentale există dorința de a crește numărul de servicii, dar nu există

susținere financiară pentru acest lucru”.

17

5.2. Servicii rezidențiale

Numărul redus de organizații respondente care oferă servicii de îngrijire alternativă de tip

rezidențial (și anume 4) nu permite generalizarea pe baza răspunsurilor primite și nici

identificarea unor tendințe care să fie definitorii pentru o populație reprezentativă a acestor

organizații. Ca urmare, analiza se limitează la răspunsurile obținute.

Din gama de servicii rezidențiale care pot fi create și administrate de ONG-uri, organizațiile

respondente au ales să dezvolte în principal centre de plasament de tip clasic, case de tip

familial, apartamente, adăposturi de noapte și servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de

viață independentă. Doar o organizație a optat pentru furnizarea unui singur tip de serviciu

(casă tip familial), în timp ce restul a optat pentru un mix de servicii rezidențiale.

Această varietate de servicii permite deservirea unui număr mai mare de beneficiari. Astfel,

sunt organizații care au doar 8 copii beneficiari ai unui serviciu rezidențial, pe când cele cu

mix de servicii ajung să deservească în jur de 200 de copii (199 și respectiv 206 copii).

La nivelul serviciilor de îngrijire alternativă de tip rezidențial, oferite de un sfert din

organizațiile respondente, opiniile sunt împărțite în mod egal în ceea ce privește evoluția

numărului de beneficiari – jumătate afirmând că au deservit un număr mai mic de persoane

iar restul că au deservit același număr de beneficiari și în 2015. Nu există un consens nici

asupra evoluției numărului de beneficiari în 2016, jumătate din organizații fiind de părere că

numărul de copii beneficiari va crește, iar între restul părerile sunt împărțite.

Figura nr.4 – Estimarea evoluției nr. beneficiari comparativ cu 2014 respectiv 2015

18

După cum se observă și din comentariile de mai jos, se repetă aceeași disensiune privind

evoluția numărului de copii beneficiari ai serviciilor alternative de tip rezidențial oferite de

organizațiile neguvernamentale.

„În condițiile în care noile prevederi din domeniul licențierii serviciilor sociale, respectiv,

licențerii serviciilor de protecția copilului de tip rezidențial, au ca scop îndeplinirea formală

a unor condiții (care nu au impact direct asupra bunăstării copilului, ci mai degrabă

realizarea mai multor tipuri de documente) și suplimentarea de resurse umane (care să fie

angajate într-un contract de muncă, ceea ce ridică considerabil costurile si limitează munca

de voluntariat), consider că numărul copiilor ocrotiți în modulele de tip familial sau în

hospice-uri ale ONG-urilor va scădea dramatic prin neacordarea de licențe de funcționare și

aplicarea de amenzi” ( respondentul la interviu din partea Fundației Sociale Bethany).

În ceea ce privește sistemul public de servicii rezidențiale: „Este foarte probabil să se

mențină același număr mare de copii internați în centrele de plasament din sistemul public,

deoarece la nivel național nu s-au dezvoltat programe coerente de sprijin pentru familiile

foarte sărace din rural (de exemplu, familiile sunt nevoite să interneze copilul pentru a nu

abandona școala, pentru copilul cu dizabilități din mediul rural singura posibilitate de acces

la educație este la școala specială și astfel, ajunge în centrul de plasament de pe lângă

școala specială etc). Despre copiii internați în urma abuzului și neglijării, este foarte

probabil să constatăm o creștere a numărului acestora întrucât autoritățile sunt mai prompte

în intervenție prin aplicare de măsuri de instituționalizare, fiind cea mai sigură cale de

rezolvare a unor situații de criză în lipsa unor echipe pluridisciplinare de intervenție mobile

și la presiunea mass-media. Din nevoia de a respecta standardele de calitate pentru a obține

licență, serviciile rezidențiale vor trebui să suplimenteze fonduri pentru

menținerea/asigurarea resurselor umane, astfel că vor trebui realizate externări sau vor fi

blocate internările copiilor” (respondentul la interviu din partea Fundației Sociale Bethany).

Pe de altă parte, respondentul Fundației Inocenți consideră că se va înregistra același număr

de beneficiari și în 2016. Nu aceeași părere o are respondentul din partea ANPDCA:

”conform datelor centralizate la nivel național, în ultimii 3 ani, numărul beneficiarilor

serviciilor de tip rezidențial private a fost în creștere ușoară (cu aprox 1% pe an). Astfel,

consider că această creștere ușoară poate continua și în anul 2016”.

19

Totodată, centralizarea răspunsurilor a arătat o slabă preocupare pentru implementarea de

servicii rezidențiale focalizate pe copii cu dizabilități. Doar o organizație oferă copiilor cu

dizabilități servicii în cadrul unui centru de plasament clasic și al unui apartament.

5.3. Finanțare

Studiul a urmărit și identificarea surselor de finanțare prin intermediul cărora sunt susținute

serviciile oferite de organizațiile respondente. Astfel, pentru serviciile rezidențiale oferite,

organizațiile beneficiază de alocația de plasament pentru copiii aflați în plasament. Pe de altă

parte, subvenție de la bugetul de stat în temeiul OG nr. 34/1998 actualizată primesc o treime

din organizațiile respondente, iar subvenție de la bugetul local în baza aceluiași act normativ

este obținută de aproximativ jumătate dintre organizațiile respondente.

5.4. Formare

Un alt aspect urmărit în cadrul studiului s-a referit la formarea personalului de îngrijire și

specialitate. Diferitele programe de finanțare aflate în desfășurate în ultimii ani au încurajat

organizațiile neguvernamentale să includă în proiectele transmise spre finanțare și o

componentă de dezvoltare organizațională. Prin intermediul acesteia, erau finanțate activități

care aveau drept rezultat profesionalizarea atât a propriului personal, cât și a voluntarilor.

Această afirmație este susținută și de faptul că peste trei sferturi dintre organizațiile

respondente au avut propriul personal implicat în sesiuni de formare profesională pe

parcursul anului curent, iar dintre persoanele care au completat chestionarul online, jumătate

participaseră la rândul lor la un program de formare profesională continuă. Studiul nu a

urmărit să identifice dacă organizațiile respondente au fost și furnizorii programelor de

formare profesională continuă identificate sau dacă personalul a participat la astfel de

programe oferite de ONG-uri sau instituții publice partenere.

Dacă doar un sfert dintre organizațiile respondente au menționat un singur program de

formare profesională, ceilalți respondenți au evidențiat cel puțin două astfel de programe

desfășuratede organizație, de alte organizații neguvernamentale sau de către instituții publice.

De cele mai multe ori, programele s-au adresat propriilor angajați, dar au fost identificate și

două organizații ale căror programe de formare profesională s-au adresat exclusiv angajaților

DGASPC din județul respectiv.

După cum era de așteptat, există o anumită varietate a tematicii abordate în cadrul acestor

programe. Se poate distinge totuși o preocupare vis-a-vis de dezvoltarea unui comportament

nediscriminatoriu în practica socială, tema egalității de șanse și tratament și a principiului

nediscriminării, acestea fiind abordatăe de o cincime din organizații. În rest, au fost oferite

20

sesiuni de formare profesională care au avut în vedere scrierea de proiecte în contextul

Erasmus+, comunicarea non-violentă, terapia Sherbourne, educația parentală, inteligența

emoțională, formarea în supervizare pentru profesioniști din domeniul protecției copilului etc.

Cum este de așteptat, în funcție de tematică diferă și categoria de personal participantă.? Dar

trebuie evidențiat faptul că în afara unui singur program de formare profesională continuă, la

toate celelalte au participat asistenți sociali. O altă categorie de personal de specialitate

beneficiară a peste 3/5 dintre sesiunile de formare organizate au fost educatorii, iar psihologii

au participat la jumătate din sesiunile menționate. Pe lângă aceste categorii de profesioniști,

au mai participat și pedagogi sociali, părinți sociali, mediatori școlari, etc.

5.5 Dificultăți financiare

Un aspect important al studiului l-a reprezentat identificarea neajunsurilor cu care se

confruntă organizațiile neguvernamentale respondente în funcționarea lor. Acestora li s-a

solicitat ca să ierarhizeze în funcție de gradul de importanță dificultățile cu care se confruntă

alegând dintr-o listă predeterminată de nouă probleme (lipsa personalului calificat, părăsirea

sistemului de protecție de către personalul specializat, resurse financiare disponibile scăzute,

număr limitat de locuri pentru beneficiari, colaborare defectuoasă cu autoritățile locale și/sau

județene, colaborare defectuoasă cu alte ONG-uri și OPA, legislație deficitară, întârzieri în

primirea subvențiilor din partea autorităților și lipsa de servicii complementare).

Respondentul din partea ANPDCA: „În opinia mea, principala dificultate cu care se

confruntă ONG-urile care au dezvoltate servicii de tip rezidențial pentru copii este cea a

finanțării activității acestor servicii”. Iar referitor la serviciile nerezidențiale de îngrijire

alternativă, “ca și în cazul serviciilor de tip rezidențial, principala dificultate este de a

identifica resurse financiare de susținere a serviciilor dezvoltate”.

Din perspectiva respondetului la întrebările interviului, din partea DGASPC sector 3

București, dificultățile cu care se confruntă ONG-urile țin de ”resurse financiare disponibile

scăzute, lipsa personalului calificat, lipsa de servicii complementare”.

Referindu-se atât la serviciile de îngrijire alternativa rezidențiale cât și nerezidențiale,

respondentul din partea Fundației Inocenți consideră că principalele probleme sunt

”sustenabilitea financiară și constrângerile de logistică și anume lipsa spațiilor și amenajării

acestora”. Din punctul de vedere al acestuia, față de momentul când au început să se

dezvolte în urmă cu peste 15 ani, acum există personal calificat, specializat care să susțină

implementarea acestor servicii.

21

Situația financiară reprezintă o problemă fundamentală pentru organizațiile

neguvernamentale, ¾ dintre acestea confruntându-se cu un nivelul scăzut al resurselor

financiare disponibile. După cum a reieșit anterior, o mare parte dintre organizațiile

respondente primesc subvenții atât de la bugetul local și de stat, iar un sfert dintre organizații

beneficiază și de alocația de plasament pentru copiii aflați în îngrijire alternativă. În ceea ce

privește ONG-urile care oferă servicii de tip rezidențial, trei dintre acestea beneficiază de

alocație de plasament pentru copii aflați în îngrijire cât și de subvenții de la bugetul local, iar

două dintre organizațiile respondente beneficiază de subvenții de la bugetul de stat.

Totuși, în ciuda asocierii care poate reieși din afirmațiile anterioare, peste jumătate din

respondenți consideră ca fiind de o importanță minoră faptul că se înregistrează întârzieri în

primirea subvențiilor din partea autorităților. Prin urmare, putem doar presupune că

reprezentanții organizațiilor neguvernamentale depun eforturi pentru securizarea de fonduri

suplimentare care să le permită funcționarea în condiții optime sau doar supraviețuirea până

la momentul în care autoritățile publice realizează transferul sumelor datorate în contul

serviciilor prestate. De altfel, din perspectiva respondenților, aceste dificultăți de natură

financiară nu afectează decât într-o mică măsură colaborarea cu autoritățile locale și/sau

județene (peste o treime din respondenți) sau cu alte ONG-uri sau OPA - jumătate din

respondenți.

Din punctul de vedere al respondenților, cauzele care duc la existența unor resurse financiare

reduse sunt lipsa de programe de finanțare care să fie accesate de ONG-uri, ”slaba mobilizare

a mediului de afaceri […] și a comunității pentru acțiuni sociale”, scăderea numărului de

sponsorizări și donații și a valorii acestora cât și a ”donatorilor individuali inexistenți”.

Respondentul din partea ANPDCA menționează ca surse de finanțare a serviciilor furnizate

de ONG-uri în îngrijirea alternativă “finanțare din strângere de fonduri, finanțare externă,

fonduri de la bugetul de stat”Respondentul din partea DGASPC sector 3, București,

consideră că sursele de finanțare a serviciilor furnizate de ONG-uri în îngrijirea alternativă a

copiilor ar trebui să fie “fonduri proprii, subvenții, decontarea unor cheltuieli de către

DGASPC de la domiciliul copilului / familia copilului, acțiuni de colectare de fonduri”, iar

respondentul din partea FSS Bethany: “din banii publici (bugetele locale) ai comunităților în

raza cărora ONG-urile își desfășoară activitatea, nu doar unde au sediul social, din

fondurile private ale companiilor și din fonduri alocate pentru derularea unor programe de

interes național”. Această ultimă afirmație este susținută și de reprezentantul Fundației

Inocenți care subliniază, totodată, că trebuie realizate modificări legislative ca ”sistemul

22

privat să contribuie direct, dar trebuie motivat prin legislație să aibă beneficii ca să susțină

sectorul non profit.” Totodată, ”sectorul de stat ar trebui să facă reguli , nu ar trebui să

gestioneze bani. Banii ar trebui să circule între sectorul privat și cel nonprofit (cei care fac

bani și cei care au nevoie)” iar statul trebuie să fie responsabil pentru elaborarea și

implementarea unui sistem de reglementare a procedurii de circulație a banilor.

Pe de altă parte, este evidențiată și lipsa alocării de fonduri în bugetele locale și județene

pentru susținerea financiară a serviciilor sociale furnizate de ONG-uri, fiind dat drept

exemplu neasumarea uneia dintre prioritățile prevăzute de Agenda Europa 2020 care

recomandă ca autoritățile locale să preia costurile pentru administrarea centrelor de zi. De

altfel, problema finanțării serviciilor sociale revine și sub forma altei provocări – cea privind

legislația. Astfel, respondenții au atras atenția asupra necesității actualizării, modificării

legislației privind subcontractarea serviciilor sociale. Modificările aduse la nivelul legislației

ar viza clarificarea condițiilor ce trebuie îndeplinite de organizațiile neguvernamentale și

publice interesate în contractarea de servicii sociale, stabilirea clară a criteriilor de evaluare a

performanțelor organizaționale având drept principiu fundamental ajustarea serviciilor la

nevoile beneficiarului, stabilirea criteriilor care permit participare organizațiilor publice și

neguvernamentale la competiția de subcontractare de pe poziții egale. De altfel, în cadrul

Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-2020) a

MMFPSPV, se reiterează necesitatea dezvoltării serviciilor sociale și pentru perioada

următoare, subliniind faptul că aceasta trebuie să fie ”integrată într-o politică coerentă bazată

pe o abordare incluzivă proiectată să sprijine persoanele în cadrul familiilor și al

comunităților” și printre domeniile principale de intervenție sunt identificate și cele

menționate anterior: ”dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru descentralizarea

furnizării serviciilor cu respectarea standardelor definite de îngrijire; și asigurarea finanțării

durabile pentru serviciile sociale în baza unui cadru de finanțare îmbunătățit” (vezi pag. 28:

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-

29_HG_SIncluziune-Anexa1.pdf)

5.6 Resurse umane

Problematica managementului resursei umane este abordată de peste un sfert dintre

respondenți, pe de-o parte, sub forma lipsei de personal calificat și, pe de altă parte, sub

forma părăsirii sistemului de protecție a copilului de către personalul specializat. Astfel, este

evidențiată lipsa de personal cu studii superioare în mediul rural care să poată fi calificat

23

corespunzător, ceea ce are drept consecință imposibilitatea dezvoltării de servicii specializate

în astfel de zone. La nivelul ONG-urilor, o parte dintre cauzele care determină plecarea

personalului specializat este nivelul redus de salarizare, lipsa acută de fonduri, cât și

finalizarea proiectelor care conduce la migrația personalului către alte organizații. Alte

cauze care favorizează această migrație a personalului specialist sunt ”lipsa valorizării

profesioniștilor din domeniul social” cu referire la asistentul social și educatorul specializat în

principal, ”riscul de epuizare profesională”, lipsa sistemului coerent de formare profesională

continuă și a supervizării regulate.

Făcând referire atât la personalul specializat din ONG-uri, dar și din DGASPC-uri și SPAS-

uri, reprezentantul Fundației Inocenți evidențiază faptul că ”există o hemoragie profesională

din ce în ce mai evidentă și intensă” și consideră că este nevoie să se realizeze o cercetare

care să prezinte situația existentă la acest moment atât în sistemul public, cât și în cel

nonprofit, ofertant de servicii sociale, în vederea adoptării de măsuri care să stopeze acest

fenomen.

5.7 Legislație

În continuare, următoarea dificultate, cu care se confruntă însă doar o treime din organizațiile

respondente, este cea a lipsei de servicii complementare, iar o altă treime menționează

legislația deficitară din domeniu. În legătură cu aceasta, respondenții reclamă lipsa actelor

normative care să reglementeze în mod clar finanțarea/cofinanțarea și concesionarea

serviciilor sociale.

Din punctul de vedere al respondentului Fundației Inocenți, reformele din sistem s-au oprit

odată cu Legea nr. 272/2004, deși ar fi trebuit să continue cu restructurarea, reorganizarea și

externalizarea de servicii. Dar ”în momentul în care aduci sistemul privat în zona aceasta

înseamnă să ceri performanță. Contractarea va însemna să pui un contract între cel care

acordă banii și cel care furnizează servicii și să stabilești criterii de performanță”. Odată

sistemul îmbunătățit, chiar dacă inițial se va înregistra o creștere a costurilor, în timp, acestea

vor scădea considerabil. Acest lucru însă ”va produce o undă de șoc în tot sistemul și va

aduce beneficii reale… va face și curățenie atât în sistemul privat, dar în special în sistemul

public. Cutremurul din sistem va fi echivalent cu cel din 1997 când s-au preluat serviciile din

sistemul de sănătate și educație”.

“Coalițiile ONG și angajații agențiilor din teritoriu ai Ministerului Muncii (AJPIS –urile)

pot face propuneri de completare ale standardelor de calitate a serviciilor și introducerea pe

24

lista de servicii care pot primi licență și a serviciilor acordate doar de ONG –

uri”(respondent FSS Bethany).

5.8 Colaborarea cu autoritățile

Deși în urma ierarhizării apare ca fiind mai degrabă o dificultate minoră, aceasta este strâns

legată de problema insuficientei finanțări, dar și de legislația deficitară - și anume dificultatea

privind colaborarea cu autoritățile, o parte dintre respondenți comentând asupra lipsei de

deschidere din partea autorităților. Acest lucru nu permite ”stabilirea unui parteneriat real cu

ONG-urile, lipsa unei bugetări reale a nevoilor comunității”. Totodată, este evidențiat faptul

că în situații limită de viață ale beneficiarilor, ONG-urile nu dispun de sprijin suficient din

partea autorităților locale.

Însă, chiar dacă “ANPDCA nu este furnizor de servicii si nici nu dispune de fonduri pentru a

sprijinii serviciile dezvoltate, ANPDCA este si va fi partener al ONG-urilor care dezvoltă

servicii sociale pentru copii, participând la proiectele implementate de către acestea cu

expertiza profesioniștilor din cadrul instituției”(respondent din partea ANPDCA).

5.9 Provocări pentru următoarele 24 de luni și soluții

Aproximativ două treimi dintre respondenți estimează că și în următoarele 24 de luni se vor

confrunta în principal cu probleme de natură financiară cauzate de finanțările insuficiente și

de reducerile donațiilor și valorii acestora.

“Consider că, pentru unele ONG-uri mai puțin dezvoltate la nivel național, dificultățile

financiare se vor menține și pentru următoarele 12 luni, iar posibilitățile de soluționare sunt

campanie de strângere de fonduri, identificare surse externe de finanțare” (respondent

ANPDCA), iar din perspectiva respondentului DGASPC sector 3 București, soluțiile posibile

țin de “accesare de fonduri nerambursabile, parteneriate public – privat, formare continua a

personalului, atragere de personal calificat, dezvoltarea de servicii in functie de nevoi”.

Respondetul din partea FSS Bethany consideră ca dificultate”obținerea licențelor de

funcționare și identificarea de fonduri permanente pentru susținerea serviciilor și ale

resurselor umane” și ca posibilități de soluționare a problemelor identificate anterior,

„introducerea de standarde de calitate si pentru serviciile care nu sunt specifice instuțiilor

publice, care sunt create de sectorul ONG si care urmăresc bunăstarea copiilor în sistem

integrat și inovativ”.

25

Astfel de situații vor conduce, în mod inevitabil, la restructurarea bugetelor organizațiilor, cu

impact asupra personalului angajat și a volumului de beneficiari deserviți și a apariției

”riscului de a nu mai putea oferi deloc servicii în continuare”. Prin urmare, organizațiile se

pot confrunta cu necesitatea de a diminua personalul angajat ceea ce determină

”supraaglomerarea de sarcini pentru personalul existent” și scăderea numărului de beneficiari

a serviciilor oferite, sau schimbarea continuă a acestora și, prin urmare, pot apărea sincope

legate de implementarea planurilor de intervenție implementate. Totodată, mai poate apărea

situația în care are loc suspendarea serviciilor cu pierderea personalului deja calificat,

determinând apariția de ”discontinuități masive în acordarea de servicii”.

Totuși, respondenții evidențiază și probleme legate de beneficiarii deserviți. Astfel, unii atrag

atenția asupra creșterii numărului de copii cu tulburări de comportament, pe când alții

subliniază lipsa de servicii adresate copiilor și tinerilor cu dizabilități, dar și creșterea

numărului de tineri care părăsesc sistemul de protecție a copilului și lipsa de servicii

complementare la nivelul comunităților rurale.

Respondenții sunt conștienți de omniprezența acestor tipuri de dificultăți și la nivelul altor

organizații neguvernamentale din România. Astfel, respondenții consideră că astfel de

probleme sunt prezente la nivel local (jumătate dintre respondenți), dar și la nivel național

(mai mult de ¾ dintre respondenți).

Din punctul de vedere al respondenților, principala modalitate de soluționare a acestor

probleme constă în co/finanțarea proiectelor desfășurate de ONG-uri. Pentru aceasta,

respondenții propun atât accesarea surselor de finanțare existente, desfășurarea de acțiuni de

fundraising, alocarea de fonduri din bugetele locale și județene, cât și scrierea de proiecte

pentru atragerea de finanțări europene, cu amendamentul ca și proiectele aprobate să fie

finanțate pe o perioadă mai îndelungată de timp și nu doar pentru unu-trei ani. Corelat cu

acestea, respondenții au propus, de asemenea, îmbunătățirea mecanismului legislativ care

stabilește modul de finanțare, contractare și concesionare a serviciilor sociale. Totodată, din

perspectiva unuia dintre respondenți, toate acestea trebuie susținute de o campanie de

”informare și mobilizare a mediului de afaceri și a comunității […] privind importanța și

beneficiile pe termen lung și foarte lung a serviciilor sociale” care să permit stabilirea de

”parteneriate reale, funcționale public-private”.

În relație cu managementul resursei umane din organizații, se recomandă ”stabilirea și

respectarea unui sistem coerent de formare profesională continuă și supervizare. În acest sens,

sunt propuse stabilirea de parteneriate cu organizații de formare profesională.

26

Actorii instituționali de la nivel național al căror suport este necesar în soluționarea

dificultăților cu care se confruntă ONG-urile sunt, în principal, Parlamentul, Ministerul de

Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Rolurile acestora variază de la îmbunătățirea actelor normative existente până la elaborarea

de legi de finanțare a ONG-urilor și de contractare și concesionare de servicii sociale,

”dezvoltarea de politici publice evidence-based”, implicare metodologică și financiară.

Instituțiile județene și locale menționate sunt DGASPC-urile, SPAS-urile, consiliile județene

și locale. Implicarea acestora constă în ”previzionarea unui buget pentru finanțarea

serviciilor prin Legea nr. 350/2005”,” aplicarea legislației în vigoare în mod eficace și

corespunzător” cu respectarea interesului superior al copilului, aprobarea bugetelor pentru

subcontractarea serviciilor sociale publice de către ONG-uri, dezvoltarea de parteneriate. Alți

actori instituționali identificați de organizațiile respondente sunt alte ONG-uri, împreună

putând să dezvolte proiecte și să desfășoare campanii de advocacy în parteneriat sau să

participe împreună la externalizarea/subcontractarea de servicii sociale.

Actorii instituționali și sociali cu al căror suport pot fi soluționate aceste dificultăți, din punct

de vedere al respondentului din partea DGASPC sector 3 București: “DGASPC - implicarea

‘în proiecte și parteneriate comune cu ONG-urile, unitățile de învățământ - implicarea

studenților încă de pe băncile școlii în stagii de practică/voluntariat, pentru a se familiariza

cu situațiile care apar în practică, în domeniul protecției drepturilor copilului, forul

legislativ - elaborarea de acte normative aplicabile în vederea susținerii furnizorilor de

servicii, furnizorii de servicii (atât publici, cât și privați) - punerea unui mai mare accent pe

prevenirea separării copilului de familie”.

ANPDCA și MMFPSPV sunt văzute ca având roluri în elaborarea și promovarea legii

contractării serviciilor sociale. Pe de altă parte, respondentul Fundației Inocenți consideră că

se poate realiza contractare de servicii sociale la nivel local și în lipsa unui cadru legislativ

special, ci doar utilizându-se legislația referitoare la contractare în general (OUG nr. 34/2006)

dacă există însă dorință în acest sens.

5.10 Colaborarea cu instituțiile publice

În încercarea de a identifica modul de colaborare al organizațiilor respondente cu instituțiile

locale și județene, s-a solicitat acestora să prezinte în ce constă colaborarea conform unei liste

prestabilite de domenii: elaborarea strategiei locale/județene, financiar, acțiuni desfășurate în

comun, elaborarea de proiecte comune, pregătirea profesională a propriului personal și altele.

27

Din totalul organizațiilor doar ¾ au colaborat cu instituțiile publice și au răspuns întrebărilor

din această secțiune. Sunt menționate situații în care colaborarea se limitează doar la

obținerea de sponsorizări sau are loc doar ca urmare a inițierii acțiunilor de către organizația

neguvernamentală.

Pentru elaborarea strategiei locale și/sau județene, o treime dintre organizațiile respondente

au menționat că sunt implicate doar sporadic și uneori tardiv în consultările necesare. Pe de

altă parte, mai mult de jumătate dintre respondenții sunt implicați să participe la dezbaterile

prilejuite de elaborarea strategiei privind serviciile sociale de incluziune sau pentru a furniza

date statistice despre beneficiari și proiectele desfășurate.

Colaborarea pe plan financiar a fost menționată doar de jumătate dintre organizațiile

respondente, iar o parte dintre acestea au specificat faptul că beneficiază de finanțări parțiale

ale costurilor implicate de furnizarea serviciilor – ”rareori apropiindu-se de 50% din costurile

totale ale serviciului”, doar într-un caz specificându-se că beneficiază de susținerea financiară

a proiectelor aflate în derulare prin intermediul granturilor și subvențiilor. De altfel, unii

respondenți au precizat că încercările lor de a stabili contracte cu DGASPC-urile în vederea

preluării de către aceste instituții a costurilor serviciului nu au fost încununate de succes.

Dintre organizațiile respondente la această secțiune, ¾ au desfășurat acțiuni în comun cu

instituțiile publice locale sau județene. În funcție de obiectul de activitate al organizațiilor

respondente și instituțiile publice implicate, acțiunile variază de la acțiuni punctuale de tip

participare la conferință, seminarii, mese rotunde, la acțiuni culturale, sportive organizate în

comun până la desfășurarea de activități de intervenție sau monitorizare a grupului de

beneficiari. Dintre aceste organizații, doar jumătate au realizat parteneriate cu instituțiile

publice în vederea elaborării și desfășurării de proiecte comune. Pe de altă parte, tot jumătate

dintre organizațiile respondente menționează faptul că această colaborare cu instituțiile

publice a vizat pregătirea profesională a personalului specializat, atât din propria organizație,

cât și din instituțiile publice.

Colaborarea cu instituțiile publice pe plan financiar este apreciată de o treime din

organizațiile respondente, în timp ce jumătate dintre acestea au apreciat-o ca fiind deloc

importantă. Un astfel de răspuns nu poate surprinde în condițiile în care conform afirmațiilor

menționate mai sus, doar jumătate dintre ONG-uri beneficiază de subvenții și granturi din

partea autorităților locale și județene care acoperă doar parțial costurile serviciilor oferite.

Chiar dacă susținerea financiară din partea autorităților locale este redusă sau inexistentă,

colaborarea cu acestea, atât în vederea livrării de servicii, cât și cu personalul specializat din

28

aceste instituții, este apreciată de câte o treime dintre respondenți ca având o importanță

mare.

Luând în considerare faptul că prin colaborare înțelegem un act voluntar prin care două sau

mai multe entități decid să se implice în realizarea unor acțiuni benefice reciproc, este supusă

îmbunătățirii?. Pe de-o parte, avem respondenți care solicită o mai mare deschidere a

autorităților locale față de colaborarea cu sectorul nonprofit. Pentru aceasta însă, este nevoie

de o îmbunătățire a legislației privind co/finanțarea, concesionarea serviciilor sociale care ”să

clarifice modalitățile de finanțare din bugetul public a serviciilor sociale ale sectorului

privat”, responsabilitățile fiecăreia dintre părți și care ar modifica tipul de relaționare și

colaborare dintre sectorul public și cel privat nonprofit. Iar ”parteneriatele durabile cu co-

participare financiară din partea instituțiilor” reprezintă o modalitate importantă prin care se

poate realiza acest lucru. Toate acestea ar permite ca acest tip de colaborare să devină dintr-o

practică declarativă una uzuală ”bazată pe concurență și competitivitate, arbitrată de un

organism independent echidistant”.

Există și respondenți care consideră că trebuie să există o deschidere reciprocă pentru dialog

și pentru găsirea de soluții în comun. Iar acest lucru se poate realiza prin informări periodice

reciproce privind nevoile, așteptările beneficiarilor și rezultatele obținute, prin implicarea în

proiecte comune, prin schimburi de experiență și know-how.

Din punctul de vedere al respondenților, toate acestea nu sunt îndeajuns dacă nu se are în

vedere și personalul specializat de la nivelul autorităților locale. Mai mulți au subliniat

necesitatea motivării și valorizării acestuia pentru a încuraja specialiștii să rămână în sistem.

În paralel, se evidențiază faptul că este nevoie să se asigure participarea personalului la

programe de formare profesională în vederea specializării suplimentare, dar și instituirea unui

sistem de supervizare regulat extern care permite evaluarea periodică a specialiștilor.

În ciuda faptului că sunt conștienți de faptul că în următorii doi ani, organizațiile

neguvernamentale se pot confrunta cu dificultăți legate de disponibilitatea fondurilor în

vederea susținerii serviciilor furnizate în prezent cu toate problemele cauzate de acestea, dar

și legate de creșterea numărului de tineri proveniți din sistemul de protecție sau din

comunități vulnerabile, aproximativ jumătate dintre respondenți iau în considerare

posibilitatea dezvoltării de noi servicii de îngrijire alternativă. Gama de servicii care se

dorește dezvoltată include centre pentru copii și tineri sau copiii cu tulburări de

comportament, centre de zi în mediul rural, centre respiro, servicii de formare profesională,

servicii de supervizare pentru profesioniști. Unanim, DGASPC este declarată ca fiind

29

principala autoritate publică care poate susține dezvoltarea acestor noi servicii. Într-o

proporție mai mică, sunt menționate celelalte instituții ale autorităților publice locale,

companiile și instituțiile media.

5.11 Analiza datelor furnizate de DGASPC-uri

Numărul redus al chestionarelor completate de către reprezentanții DGASPC-urilor (3 din 8

consultate), nu permite generalizarea pe baza răspunsurilor primite și nici identificarea unor

tendințe care să fie definitorii. Ca urmare, analiza se limitează la răspunsurile obținute.

Chestionarul a fost adresat DGASPC--urilor implicate în implementarea proiectului, în

județele în care ONG-urile sunt bine reprezentate, respectiv în Bacău, Sibiu, Bihor,

Timișoara, Vâlcea, Constanța, Prahova și în municipiul București (au răspuns DGASPC

Bacău, DGASPC Prahova și DGASPC Sector 3, București).

Chestionarul adresat DGASPC-urilor a fost structurat pe trei dimensiuni principale. Aceste

dimensiuni au avut în vedere colaborarea cu ONG-urile, identificarea dificultăților cu care

acestea se confruntă și a soluțiilor propuse.

Pentru fiecare dintre dimensiuni au fost elaborate o serie de întrebări, atât închise, cât și

deschise în vederea obținerii unor informații cât mai complete.

Toate cele 3 DGASPC-uri colaborează cu ONG-uri care oferă copiilor servicii de îngrijire

alternativă atât de tip rezidențial cât și nerezidențial.

Comparativ cu anul 2014, DGASPC Bacău apreciază evoluția numărului copiilor aflați în

îngrijire alternativă rezidențială în cadrul DGASPC ca fiind în creștere, spre deosebire de celelalte

două DGASPC-uri care identifică o scădere, iar în ceea ce privește evoluția numărului copiilor

aflați în îngrijire alternativă rezidențială în ONG-urile cu care colaborează, DGASPC

Bacău identifică o scădere, iar DGASPC Prahova și DGASPC Sector 3 București apreciază

ca fiind constant numărul de copii.

Ca perspective pentru anul 2016, DGASPC Bacău estimează o scădere în evoluția numărului

copiilor aflați în îngrijire alternativă rezidențială în cadrul DGASPC, iar celelalte două DGASPC-uri

nu au informații pentru a formula un răspuns. În ceea ce privește evoluția numărului copiilor

aflați în îngrijire alternativă rezidențială în ONG-urile cu care colaborează, DGASPC

30

Bacău identifică o creștere pentru anul 2016, iar DGASPC Prahova și DGASPC Sector 3

București nu au informații pentru a formula un răspuns.

Primele trei dificultăți identificate, cu care se consideră că se confruntă în prezent ONG-urile

care oferă copiilor servicii rezidențiale de îngrijire alternativă, sunt resursele financiare

disponibile scăzute, numărul limitat de locuri pentru beneficiari și lipsa personalului

calificat, iar cauzele menționate pentru acestea sunt retragerea finanțatorilor inițiali,

dificultatea accesării liniilor de finanțare externe, demararea unor acțiuni fără consultarea

prealabilă a actorilor care ar putea contribui la acestea, neadecvarea numărului de locuri la

nevoile comunității, admiterea unor beneficiari care provin din alte comunități (județe), fapt

ce atrage obținerea unor finanțări suplimentare, angajarea de personal necalificat/fără

experiență și lipsa specialiștilor în poziții considerate cheie.

Din perspectiva respondenților din partea celor trei DGASPC-uri, primele trei dificultăți

majore cu care se confruntă în prezent ONG-urile care oferă copiilor servicii nerezidențiale de

îngrijire alternativă sunt resursele financiare disponibile scăzute (consens ca fiind cea mai

importantă dificultate, numărul limitat de locuri pentru beneficiari, întârzieri în primirea

subvențiilor din partea autorităților, lipsa de servicii complementare, lipsa personalului

calificat, cauzele fiind cele menționate și anterior.

Pentru următoarele 24 de luni, sunt identificate de către două DGASPC-uri următoarele

dificultățile cu care se apreciază ca se vor confrunta ONG-urile care oferă copiilor servicii de

îngrijire alternativă: atragerea de noi parteneri în procesul de finanțare, implicarea

autorităților locale în susținerea activității, imposibilitatea dezvoltării de noi servicii fără o

legislație care să susțină acest fapt, resurse financiare scazute, lipsa personalului calificat,

locuri insuficiente raportate la numărul de copii în nevoie.

Soluțiile propuse: acceptarea rolului ONG-urilor în identificarea problemelor și acoperirea

nevoilor unor comunități, la un nivel calitativ ridicat și cu costuri mai scăzute față de costurile

din sistemul public, conștientizarea mediului de afaceri cu privire la importanța susținerii

financiare a unor ONG-uri prin crearea de facilități fiscale, regândirea cadrului legislativ în

ceea ce privește protecția copilului precum și menționarea clară a unor oportunități de

externalizare a anumitor servicii de către instituțiile publice ce au competențe în acest

domeniu către mediul privat (ONG-uri), accesare de fonduri nerambursabile, susținerea

31

parteneriatului public – privat, atragerea de personal calificat, formarea continuă a

personalului și dezvoltarea serviciilor în funcție de nevoi.

Se înregistrează un consens al respondenților din partea celor trei DGASPC-uri cu privire la

natura dificultăților identificate anterior, cu care se confruntă ONG-urile care oferă copiilor

servicii de îngrijire alternativă, apreciate ca fiind la nivel național, nu local sau regional.

Aceste dificultăți înregistrate la nivel național sunt un semnal de alarmă pentru mobilizare în

vederea identificării și implementării unor soluții.

Actorii instituționali și sociali cu al căror suport pot fi soluționate aceste dificultăți și care

sunt menționați de respondenți sunt: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi

Persoanelor Vârstnice prin (modificarea legislației și susținere financiară), Ministerul

Finanțelor Publice (crearea de facilități pentru agenții economici în vederea susținerii

financiare a ONG-urilor), DGASPC-uri (implicarea în proiecte și parteneriate cu ONG-urile),

unitățile de învățământ superior (implicarea studenților în stagii de practică/voluntariat,

pentru a se familiariza cu dificultățile care apar in practică, in domeniul protecției drepturilor

copilului) și furnizorii de servicii sociale (accentuarea prevenirii separării copilului de

familie).

În ciuda dificultăților identificate la nivel național, două dintre DGASPC-urile chestionate

intenționează să dezvolte noi servicii de îngrijire alternativă în viitorul apropiat (1-2 ani).

Astfel, DGASPC Bacău se va implica în sprijinirea autorităților locale pentru dezvoltarea de

servicii comunitare integrate, în înființarea de unități protejate care să sprijine integrarea

socio-profesională a tinerilor aflați în sistemul de protecție și în programe de pregatire

profesională continuă, iar DGASPC sector 3 București intenționează dezvoltarea caselor de

tip familial și a unui centru maternal. Pentru realizarea acestora, DGASPC Bacău va

consolida parteneriate cu ONG-uri care activează în mediul rural sau care au echipe mobile

(Fundația de Sprijin Comunitar, Asociația Lumina), autorități locale (biserică, primării, școli,

cabinete medicale), cu agenți economici, cu Centrul de Resurse și Informare pentru

Profesiuni Sociale (CRIPS), cu Universități și cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale şi Persoanelor Vârstnice, iar DGASPC Sector 3 București va colabora cu Homes and

Hope for Children Romania.

32

Colaborarea dintre DGASPC Bacău și ONG-urile care oferă copiilor servicii de îngrijire

alternativă este menționată ca realizându-se în mai multe direcții: în elaborarea strategiei

județene și locale de dezvoltare a serviciilor sociale - consultarea atât a instituțiilor publice de

interes județean, cât și a ONG-urile cu privire la obiectivele ce trebuie urmărite în acest

domeniu, precum și cu privire la serviciile ce trebuie dezvoltate la nivel județean, din punct

de vedere al susținerii financiare pentru o serie de servicii sociale acordate de ONG-uri; în

incheierea de parteneriate cu ONG-urile: în anul 2015 au fost încheiate un număr de 15

parteneriate cu ONG-uri locale și 5 parteneriate cu ONG-uri naționale; DGASPC Bacău este

partener în 5 proiecte desfășurate în colaborare cu ONG-uri; prin colaborare cu ONG-urile

pentru pregătirea profesională a propriului personal.

DGASPC Sector 3 București subliniază colaborări din perspectivă financiară și a unor

activități desfășurate în parteneriat cu ONG-urile.

Toți respondenții au considerat că îmbunătățirea furnizării serviciilor de îngrijire alternativă a

copiilor se poate face prin multiplicarea serviciilor sociale primare în funcţie de nevoile

comunităţilor, completarea serviciilor de prevenire care lipsesc la nivel de sector, angajarea

de specialişti, asistenţi sociali şi psihologi, pentru prevenire și intervenţii, închiderea centrelor

clasice şi dezvoltarea serviciilor de tip familial precum și prin parteneriate cu ONG-uri pentru

externalizarea serviciilor sociale.

Opinia respondenților cu privire la sursele de finanțare a serviciilor furnizate de ONG-uri în

îngrijirea alternativă a copiilor vizează în primul rând autofinanțare/ fonduri proprii,

finanțatori externi, buget local/ subvenții, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi

Persoanelor Vârstnice, decontarea unor cheltuieli de către DGASPC-uri pentru îngrijirea

copilului în familie, direcționarea 2% din impozitul pe venit de către persoane fizice și

sponsorizări din partea companiilor.

33

6. CONCLUZII

Prezența redusă a ONG-urilor în îngrijirea alternativă a copiilor este o altă problemă care se

conturează, la fel ca și implicarea redusă a autorităţilor publice în parteneriatul cu ONG-

urile care oferă servicii de îngrijire alternativă, atât prin prisma suportului financiar, cât şi

din perspectiva rolului celor două structuri, situații semnalate și de organizațiile implicate în

implementarea proiectului “Rolul organizaţiilor neguvernamentale în îngrijirea

alternativă a copiilor – Investiţie comună în calitate”

Capacitatea organizaţiilor neguvernamentale de dezvoltare a serviciile și derulare a

activităţile pe termen lung nu poate fi susținută în totalitate prin finanţările obţinute pe bază

de proiecte sau prin strângerea de fonduri, suportul insuficient din partea autorităţilor putând

fi explicat și prin existența unui sistem legislativ care înregistrează carențe reflectate prin

lipsa de armonizare a cadrului general dat de Legea nr.292/2011 a asistenţei sociale cu

legislaţia secundară aferentă.

Acest studiu care nu se proclamă ca fiind exhaustiv, ci din contră, a identificat patru direcții

principale asupra cărora trebuie să se intervină în următoarea perioadă în condiția în care se

urmărește îmbunătățirea serviciilor de îngrijire alternativă a copiilor:

1. finanțarea subdimensionată nevoilor curente ale ONGurilor. După cum a reieșit pe

parcursul studiului, există disparități evidente la nivelul județelor în ceea ce privește

modalitățile în care autoritățile publice locale sau autoritățile publice centrale decid ca

anumite ONG-uri să beneficieze de susținere financiară totală, parțială sau deloc a serviciilor

sociale furnizate.

2. legislația deficitară. Există o unitate de opinii în privința acestui subiect. Este imperios

necesar să se adopte acte normative care să stabilească clar modalitățile de

finanțare/subvenționare și contractare a serviciilor sociale de către organizațiile

neguvernamentale și cele pentru profit. Totodată, se susține nevoia implicării societăților

comerciale în finanțarea serviciilor sociale furnizate de ONGuri prin acordarea de facilități

companiilor.

3. motivarea și valorizarea personalului de specialitate din instituțiile autorităților

publice locale. ONG-urile respondente atrag atenția asupra necesității profesionalizării

personalului de specialitate existent la nivelul autorităților publice locale și, în paralel, crearea

34

unor sisteme de evaluare și supervizare profesională care pot fi și externalizate. Dar toate

acestea trebuie susținute și de o îmbunătățire a sistemului de remunerație a activității acestuia.

4. colaborarea cu autoritățile publice locale și centrale. Modalitățile de colaborare sunt

multiple, iar studiul a încercat evidențierea acestora. Pe de altă parte, s-a observat că acestea

sunt parțial exploatate de către ONG-uri, uneori datorită lipsei de deschidere, neinteresului

manifestat din partea autorităților publice locale sau din cauza unor reticențe din partea

organizațiilor neguvernamentale.

35

BIBLIOGRAFIE

1. Lazăr F., Profilul asistenților sociali din România, Editura de Vest, Timișoara, 2015

2. Autoritatea Națională pentru protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Strategia

nationala pentru protectia copilului 2014-2020

3. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Raport de

activitate, 2014

4. Hope and Homes for Children, Auditul Serviciilor Sociale pentru Copii din România

– Raport Executiv, Editura HHC România, 2012

5. http://www.cnasr.ro/documente-7-279-ro-COMUNICAT-DE-PRES

6. http://www.cnasr.ro/imag/files_1/146539109455644ab758667.pdf

7. http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/Copil_trim_I_2015.pdf

8. http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/copii_2014.pdf

9. http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-

29_HG_SIncluziune-Anexa1.pdf

36

ANEXA 1

Lista organizațiilor neguvernamentale respondente la chestionar și

tipul de servicii de îngrijire alternativă oferit

Nr. Denumirea organizației neguvernamentale

Tip servicii de îngrijire

alternativă

1 Fundația Copiii Noștri, București nerezidențial

2 Organizația Comunitară Concordia, București amândouă

3 Fundația de Sprijin Comunitar, București nerezidențial

4 Asociația Valentina, București nerezidențial

5 Fundația Serviciilor Sociale Bethany, București nerezidențial

6 SOS Satele Copiilor România, București amândouă

7 Asociația Educ, București nerezidențial

8

Asociația Centrul Român pentru Copii Dispăruți și

Exploatați Sexual Focus, București nerezidențial

9

Fundația Internațională pentru Copil și Familie ”Dr.

Alexandra Zugrăvescu” – FICF, București nerezidențial

10 Organizația Trebuie Filiala Brăila nerezidențial

11

Asociația Fraților Mariști ai Școlilor din România,

București amândouă

12

Fundația Română pt Copii, Comunitate & Familie –

FRCCF, Cluj-Napoca nerezidențial

13

Federația Internațională a Comunităților Educative

FICE Romania, București nerezidențial

14 Fundația World Vision România, București nerezidențial

15 Asociața de Ajutor AMURTEL România, București rezidențial

16 Fundația Leonardo Murialdo, Ilfov nerezidențial