Anatomie Suport Curs 123 (2)

8/13/2019 Anatomie Suport Curs 123 (2)

http://slidepdf.com/reader/full/anatomie-suport-curs-123-2 1/53

Cap.I INTRODUCERE

Studiul Anatomiei umane trebuie să înceapă cu noţiuni despre terminologia ştiinţificăfolosită. Ca în fiecare ştiinţă şi în Anatomia omului se foloseşte o terminologie specifică, carereprezintă totalitatea termenilor folosiţi pentru a descrie regiuni ale corpului omenesc. Aceastaeste unitară în lumea ştiinţifică mondială.

La sfârşitul secolului X X numărul termenilor folosiţi in !Anatomia omului" era foartemare, mulţi erau sinonimi, pro#eniţi de la diferitele şcoli de !Anatomie umană", ceea ce făceadificilă comunicarea ştiintifică internatională.

$n %&'( la )asel *+l#etia , se produce prima încercare de uni#ersalizare a noţiunilor folositeîn !Anatomia umană". Actualii termeni sunt după - omina Anatomica", document semnat la/aris în %'(( şi imbunătăţit la numeroase congrese anatomice, cele mai radicale fiind cele din%''& şi recunoscute în ediţia 0. 1ra2 !0uman Anatom2" *344( .

5erminologia anatomică umană este diferită de terminologia folosită în zoologie, din maimulte moti#e. $n primul rând teminologia anatomică umana s6a dez#oltat prin studii autonomefără corelaţii cu studiile de zoologie. 7eoarece studiile de zoologie şi anatomie umană au fostfăcute mai înainte de inţelegerea procesului e#oluţiei, corpul uman era pri#it ca fiind diferit de alcelorlalte animale. 7e asemenea corpul uman, spre deosebire de al celorlalte animale tetrapodeeste biped.

Astazi pentru o raportare unitară a poziţiei diferitelor segmente ale corpului omenesc, sefoloseşte noţiunea de poziţie anatomică. Aceasta este poziţia corpului cutoate cele patru

membre paralele, palmele şi privirea orientate în faţă. 7escrierea corpului omenesc se foloseştereferitor la poziţia anatomică, deoarece în timpul mişcării, parţi din corp, sau însuşi corpul îşi poate sc8imba poziţia, unele repere de#enind din superior inferior, sau in#ers.

La corpul omenesc se pot descrie câte#a regiuni, puncte, a9e, şi planuri de simetrie.

:egiunile corpului omenesc

Corpul omenesc se poate împărţi în următoarele regiuni, folosind puncte de reper de pesuprafaţa sa;

6 capul şi gâtul sunt segmentele situate în e9tremitatea superioară a corpului,

6 trunchiul este segmentul corpului subdi#izat în torace, abdomen şi spate,

%



6 membrele sunt două perec8i, superioare şi inferioare. La membrele superioare se distingeumărul *regiunea de prindere a membrului de trunc8i , braţul *între umăr şi cot , cotul*articulaţia dintre braţ şi antebraţ , antebraţul *între cot şi inc8eietura mânii , înc8eieturamânii *între antebraţ şi mână şi mâna *între înc8eietura mânii şi #ârful degetelor . La

membrele inferioare regiunea de prindere a membrului propriu6zis la corp este regiuneaing8inală. <rmătoarele regiuni sunt; coapsa *până la articulaţia genunc8iului , gamba*între g8enunc8i şi articulaţia lăbii piciorului şi laba piciorului.

$n poziţia anatomică, palmele sunt orientate anterior. $n acest fel termenul de anterior poate fi folosit pentru a descrie palma mânii, şi posterior poate fi folosit câteodată pentru adescrie regiunea dosului mânii şi a braţului. 5ermenul de palmar pro#ine de la palma lat.= palmă.

:egiunile antebraţului se denumesc după numele oaselor lângă care se găsesc *e9.structurile cele mai apropiate de radius sunt radiale, de ulnă, ulnare iar cele dintre eleradioulnare .

5ermenul de #olar se foloseşte atât pentru suprafaţa mâinii cât şi a piciorului *plantară .

Ca#ităţile corpului omenesc

$n alcătuirea corpului omenesc sunturmătoarele ca#ităţi *fig.% ;

>ig. % Ca#itatile corpului omenesc, sc8emă6 craniană care formează regiunea posterioară a sc8eletului cefalic şi adăposteşte

encefalul, delimitată de oasele cutiei craniene. Craniul conţine şi ca#ităţi mai mici ca;fosele nazale, orbitele, sau ca#ităţi foarte mici, sinusurile *frontale, etmoidale,sfenoidale, ma9ilare ?

3

ca#itatea craneeană

canalul medular

bazinul



6 toracală sau cuşca toracică formată din oase *coaste şi #ertebre şi muşc8i *diafragmulşi muşc8ii intercostali . Adăposteşte cele mai importante organe ale corpului, inima şi plămânii. @ediastinul este regiunea mediană a ca#ităţii toracice, subdi#izat în;

o mediastinul superior *delimitat anterior de manubriul sternal şi posterior de

primele patru #ertebre toracale ,o inferior *anterior între faţa posterioară a sternului şi faţa anterioară a pleurei,

mi lociu între regiunea prepericardică şi pretra8eală şi posterior de la #ertebra acincea toracală până la a doua lombară ,

6 abdominală cea mai mare ca#itate, cuprinsă între diafragm şi bazin. :egiuneaanterioară este de natură musculară iar cea posterioară osoasă. Adăposteşte cea maimare parte a tractului digesti#, aparatul urinar şi genital. +a se poate subdi#ide în

epigastru, mezograstru şi 8ipogastru *median , 8ipocondru, lateral şi ing8inal *dreaptaşi stânga *fig.3 .

>ig.3 :egiunile ca#ităţii abdominale, sc8emă

Suprafeţe, puncte şi linii de reper

/entru a delimita anumite regiuni interne sau e9terne, se folosesc repere de pe suprafaţacorpului care pot fi uşor detectate sub piele *oase, #ase de singe, ner#i, musc8i .

Linia medioa9ilară este linia care coboară #ertical pe suprafaţa corpului trecând prin#ârful a9ilei *subţiorii . /aralele sunt linia a9ilară anterioară, care trece prin cuta a9ilarăanterioară şi linia a9ilară posterioară care trece prin cuta a9ilară posterioară.

Linia mediocla#iculară este linia care coboară #ertical pe suprafaţa corpului prin mi loculcla#iculei.

Linia mediopupilară coboară #ertical pe suprafaţa corpului prin mi locul pupilei cândaceasta este îndreptată înainte.

B

epigastru8ipocondru drept

lateral dreaptaing8inal dreapta

8ipocondru stângmezogastrulateral stânga

8ipogastruing8inal stânga



/unctul medial ing8inal este situat la mi locul distanţei dintre spina iliacă şi simfiza pubiană. $n legatură cu el se descrie punctul ligamentului ing8inal, situat la umătatea distanţeidintre spina iliacă superioară şi tuberculul pubian.

7irecţii şi a9e

7ouă puncte opuse pe suprafaţa corpului pot descrie între ele un a9. om descrie mai ossituaţia la un #ertebrat patruped şi la unul biped, considerând puncte importante de pe suprafaţacorpului.

Anterior-posterior. La un #ertebrat patruped e9tremităţile sunt #ârful nasului şi respecti#, alcozii. Anatomic nasul este anterior *ante lat.=înainte, sau rostral, rostrum lat.= cioc, cranial,

Dranion gr. =cutie craniană sau cep8alic, Dep8ale gr.=cap . Cel mai uzitat termen este deanterior. /unctul opus, este posterior sau caudal *caudum lat.= coadă . $ntre cele două punctese descrie a9ul anteroEposterior. Sinonime mai puţin folosite sunt; rostroEcaudal saucefaloEcaudal.

Superior-inferior. La om regiunile care se disting cel mai ine sunt capul !i la elepicioarelor. Capul este situat superior "superior lat.# deasupra$ iar la ele picioarelorinferior "inferior lat. #dedesu t$. %rin unirea celor dou& puncte se formea'& a(ul

supero)inferior. Alte no*iuni sinonime utili'ate pentru a locali'a regiunea capului sunt+cranial "cep,alic sau rostral$ iar pentru regiunea la elor picioarelor caudal.

La om termenul de anterior define!te regiunea frontal& de unde denumirea de frontal!i este sinonim& cu entralul altor erte rate patrupede. La fel posterior ca no*iunemedical& desemnea'& regiunea spatelui !i este sinonim cu dorsal. A(ul antero)posteriorune!te regiunea frontal& cu regiunea dorsal&. Termenii de anterior !i posterior pot fi

folosi*i !i /n sens relati "e(.oc,ii sunt posterior nasului dar anteriori regiunii posterioare acapului$.

Dreapta st0nga !i medial.Frganismul omenesc este inclus în grupa )ilateralia, ceeaînseamnă că are o simetrie dreaptaEstânga. $ntre partea dreaptă şi stângă se stabileşte a9uldreaptaEstânga sau de9troEsinistro *de9tro lat. =dreapta şi sinister lat. =stânga . $n practică şmai ales în literatura de limba engleză se foloseşte termenul de #ernacular.

A9ul dreaptaEstânga este perpendicular pe celelalte două. $n legatură cu acest a9 un organ poate fi situat lateral *lateralis lat. =la o parte sau de partea dreapta sau stânga. Fpus acestui

G



termen se foloseşte termenul medial *medius lat.= în mi loc care defineşte un loc situat înmi locul organismului.

@ai uzitată este denumirea de a9 medioElateral. 5ermenul se foloseşte pentru a descrie poziţia în lungul a9ului dreaptaEstânga, pentru a e#ita confuzia cu termenii superficial şi profound.

Termenul pro(imal "pro(imus lat. #cel mai apropiat$ este folosit de e(emplu pentru adescrie locul /n care mem rele se prind la corp !i distal "distare lat.#cel mai dep&rtat$pentru a descrie regiunea cea mai dep&rtat&. %rin unirea celor dou& puncte se formea'&a(ul pro(imo)distal folosit pentru a descrie po'i*ia unor organe /n lungul s&u.

Raportat la cele trei a(e descrise pentru animalele cu simetrie ilateral& se folosescurmatoarele no*iuni+

- ipsilateral "ipse lat.# la fel pe aceea!i parte$.. ca !i alte structuri e(. ra*ul drept esteipsilateral cu piciorul drept

- contralateral "contra lat.# /mpotri a pe partea opus&$.. unei structuri descrise e(.ra*ul st0ng este colateral ra*ului drept

- superficial "superficialis lat.# la suprafa*& l0ng& suprafa*a e(tern&$ a organismuluie(. pielea este superficial& stratului muscular. Opus se folose!te termenul profundsau isceral.

- profund "profundus lat.# define!te un organ situat /n interiorul organismului$ multdistan*at de suprafa*&

- isceral " iscus lat. # carne organ intern$ define!te un organ situat /n ca itateacorpului e(. stomacul este isceral situat /n ca itatea a dominal&.

%lanuri de simetrie

%lanurile de simetrie sunt suprafe*e imaginare care str& at corpul omenesc !i folosescla po'i*ionarea organelor efectuarea unor sec*iuni descrierea unor sisteme etc..%rincipalele plane de simetrie sunt+

• sagital "median sau al simetriei ilaterale$ 6 planul determinat în a9ul longitudinal alcorpului, care trece prin ombilic. /rin intersectarea cu suprafaţa corpului determină pe

(



acesta linia mediană anterioară şi posterioară, care separă regiunea dreaptă de cea

stângă *fig.B;

• paramediane "parasagitale$ 6 toate planurile paralele cu cel mediosagital, dispuse spredreapta sau stânga acestuia *fig.G ?

• trans ersale "ori'ontale$ 6 toate planurile perpendiculare pe a9ul longitudinal *fig.G ,• frontale *coronal 6 toate planurile #erticale, paralele cu fruntea, separă regiunea

anterioară de cea posterioară, fruntea de spate *fig.B ?

>ig. B /lanurile de simetrie sagital *a şi frontal *b

H

a b



>ig.G /lanurile de simetrie sagital *albastru , parasagital *galben şi trans#ersal *maro

@işcările corpului omenesc şi ale regiunilor sale

@işcările corpului şi ale diferitelor segmente, au loc când muşc8ii se contractă şiacţionează asupra oaselor *fig. ( .

>ig.( @işcările segmentelor corpului omenesc, sc8emă.

I



5ipul de mişcare realizat de un anumit segment, este în funcţie de structura articulaţieiimplicată *unia9ială, bia9ială sau multia9ială şi de dispoziţia muşc8ilor faţă de articulaţie.

Se pot defini câte#a grupe de mişcare;%. generale

- flexia este o mişcare în plan sagital, care produce scurtarea ung8iului articulaţiei şimicşorează distanţa dintre oasele care formează articulaţia *e9. gamba pe coapsă, antebraţul pe braţ etc. ,

- extensia este re#ersul mişcării de fle9ie, se realizează tot în plan sagital, măreşteung8iul articulaţiei şi distanţa dintre oasele care o formează. 7acă e9tensia este mai mare decât%&4J mişcarea se numeşte 8ipere9tensie,

- abducţia este mişcarea realizată lateral faţă de planul median *e9. membrul superior faţă

de corp sau mişcarea degetelor când le depărtăm de planul medial al mâinii,- adducţia este mişcarea opusă abducţiei prin care membrul sau degetele sunt aduse spre

planul medial al corpului sau al mâinii,- rotaţia este mişcarea osului în urul propriului a9 fără mişcarea laterală sau medială.

/oate fi rotaţia internă sau medială a umărului sau şoldului, care aduce segmentele membruluisuperior sau inferior spre planul medial, sau rotaţia e9ternă, care este opusul şi aduce membrulspre e9teriorul planului medial,

- ridicarea unui segment este mişcarea segmentului spre superior,coborârea estemişcarea opusă spre inferior.

3. speciale ale membrelor superioare şi inferioare- pronaţia este mişcarea mânii cu faţa palmară spre posterior. La sfârşitul mişcării

radiusul şi ulna se dispun în X,- supinaţia este mişcarea opusă pronaţiei, prin care mâna este adusă cu palma spre

anterior.

Cap. II ETA%ELE DE12OLT3RII E45RIONARE 6I 7ETALE LA O4

>ecundarea la om este internă, un spermatozoid se uneşte cu un o#ul şi rezultă oulfecundat *fertilizat sau zigotul. $n dez#oltarea unui nou organism uman e9istă două etape principale; embrionară *de la oul fertilizat şi până la făt şi fetală *de la făt şi până la naştere .

Etapa embrionară este subetapizată folosind caracteristici morfologice şi încadrată întabele ale dez#oltării, din care cele mai cunoscute suntstadiile Carnegie *3B stadii *fig. H .

&



>ig. H 7ez#oltarea embrionară la om, stadiile Carnegie$na doua 'i de la fecundare o#ulul începe să se di#idă, proces numit segmentare. 7in

di#iziuni rezultă celule numite blastomere. Segmentarea are loc sub membrana de fertilizare,care de#ine membrană de segmentare. /ână la stadiul de opt celule, fiecare celulă este capabilăsă formeze un nou embrion, celulele sunt totipotente. 7e aceea când celulele sunt despărţite înmod accidental se formează gemeni care sunt genetic identici.

Ful fertilizat continuă să se di#idă, rezultând blastomere din ce în ce mai mici, dispusesub forma unui fruct de mură, fără spaţii între ele *compactare , formaţiunea se numeştemorul&*apro9imati# %3 blastomere .

$n acest timp, formaţiunea parcurge drumul spre uter, a utată de mişcarea cililor

epiteliului mucoasei trompelor uterine. $ntre celulele ei apar spaţii, care curînd se #or uni într6oca#itate centrală, numită ca#itatea blastulei. $n urul ca#ităţii formaţiunea are un strat de celulenumit trofoblast, care #a diferenţia placenta şi un ţesut cu rol de susţinere. La un pol alformaţiunii se diferenţiază o masă de celule numitămasa celular& intern&. Celulele sale nu potforma placenta sau ţesutul de susţinere al #iitorului embrion şi de aceea sunt numai pluripotente.

$n timpul celei de a doua săptămâni, ca#itatea blastocistului de#ine sac primar #itelin *sauca#itatea e9ocelomică , formaţiunea se numeştelastocist.

'



Acesta intră în uter şi se ataşează de epiteliul endometrului *componenta a pereteluiuterin , pregătindu6se deimplantare. Sub controlul o#arului, uterul a suferit modificăristructurale, care fac ca epiteliul peretelui său să fie recepti# la blastocist.

5rofoblastul care încon oară masa celulară internă, diferenţiază două straturi celulare;

citotrofoblastul *celule mononucleate care încon oară masa celulară internă şisinciţiotrofoblastul *un sinciţiu care încon oară citotrofoblastul . $n timpul formării placentei,sinciţiotrofoblastul in#adează endometrul. $n ziua a noua apar lacune pline cu sânge însinciţiotrofoblast, care reprezintă începutul formării circulaţiei uteroplacentare.

La începutul celei dea doua s&pt&m0ni o a doua ca#itate apare în masa celulară internă,se măreşte şi formează ca#itatea amniotică. @asa celulară internă începe să diferenţieze douăstraturi celuare; epiblastul format din celule prismatice şi 8ipoblastul.

Celule deri#ate din 8ipoblast formează membrana e9ocelomică *membrana 0eusner .$ntre 8ipoblast şi membrană se diferenţiază celule care #or de#eni mezodermul e9ocelomic.

$n mezodermul e9traembrionar se #or diferenţia ca#ităţi, care se unesc, rezultă celomule9traembrionar *ca#itatea corionică , care încon oară amnionul şi sacul #itelin. @ezodermul careîncon oară citorofoblastul se numeşte mezoderm somatic e9traembrionar, iar cel care încon oarăsacul #itelin, mezoderm splan8nic e9traembrionar. $n locul în care mezodermul e9traembrionartra#ersează ca#itatea corionică se diferenţiază cordonul ombilical.

La începutul celei dea treia s&pt&m0ni se produc mişcări celulare care marc8eazăînceputulgastrul&rii *formarea celor trei straturi celulare ectoderm, endoderm şi mezoderm ./rimul semn e9tern al gastrulării este formarea liniei primiti#e în epiblast.

Celulele epiblastului se dispun spre planul medial al embrionului şi migreză în spaţiuldintre epiblast şi 8ipoblast. <nele din celulele migrate din epiblast înlocuiesc celule din8ipoblast. $n acest mod apare un disc trilaminar format din; ectoderm, endoderm şi mezoderm.Cele trei foiţe embrionare stau la baza diferenţierii tuturor organelor corpului omenesc

Ectodermul diferenţiază sistemul ner#os central *encefalul şi mădu#a spinării şimeningele, sistemul ner#os periferic, epiteliile senzoriale ale oc8iului, urec8ii şi nasului,epidermul şi firul de păr, ung8iile, glandele mamare şi subcutanate, muşc8i, oase etc..

e!odermul #a diferenţia ţesutul con uncti#, cartila ele, oase, muşc8i striaţi şi netezi,inima, #asele de sânge şi limfatice, rinic8ii, o#arele şi testiculele, conductele genitale,membranele seroase ale ca#ităţilor corpului, splina etc.

Endodermul diferenţiază epiteliul tracturilor gastrointestinal şi respirator, parenc8imulamigdalelor, tiroida şi paratiroidele, timusul, ficatul, pancreasul, etc.

%4



Celulele care in#aginează în şanţul primiti# şi migrează cefalic, diferenţiază procesulnotocordal, din care se #a formanotocordul. Acesta este primul a9 al embrionului, oacă rolulunui sc8elet, indicând locul #iitoarei coloane #ertebrale.

/rimele mişcări celulare după gastrulare reprezintă începutul proceselor de

organogene'&.$n regiunea mediană e9ternă a ectodermului embrionului apare o îngroşare numită placa

neurală, a cărui regiune centrală se scufundă şi formează şanţul neural, flancat de cutele neurale.Acestea fuzionează, diferenţiază tubul neural, din care se #a forma sistemul ner#os central./rocesul se numeşteneurulare.

De' oltarea somitelor.Somitele sunt mase celulare de ţesut mezenchimalcare se diferenţiază o dată cu diferenţierea notocordului. În lungul

notocordului apare câte o coloană de mezenchim paraxial, care se continuălateral cu mezenchimul intermediar şi mezenchimul lateral. Mezenchimullateral se continuă cu mezenchimul extraembrionar. La sfârşitul săptămânii atreia mezenchimul paraxial se segmentează n formaţiuni cuboidale numitesomite. !cestea se obser"ă la exteriorul embrionului, mai ales n regiuneacapului şi sunt un criteriu pentru stabilirea "ârstei embrionului.

>iecare somit se diferenţiază în două regiuni. :egiunea #entrală, sclerotomul #a

diferenţia #ertebrele şi coastele. :estul somitului, dermomiotomul #a forma miotoame cumioblaste şi dermul pielii.#in somite se "a forma scheletul axial $oasele capului,gâtului şi trunchiului%, musculatura asociată şi dermul pielii.

Stadiul următor neurulării este caracterizat prin dez#oltarea arcurilor bran8iale,embrionul se numeştefaringul&. <nele etape ale organogenezei #or fi prezentate înainteafiecărui capitol la principalele sisteme ale corpului.

Etapa fetală este perioada în care embrionul ia aspect uman, se realizează B4K din taliafinală a indi#idului. Ca timp, este situată la sfârşitul lunii a doua şi începutul celei de a treia pânăla naştere.

aşterea are loc după nouă luni şi înseamnă aducerea pe lume a unui nou indi#id uman.

Cap. III 8ESUTURI ANI4ALE

esutul este o grupare de celule şi matri9 e9tracelular, care îndeplinesc în organism unasau mai multe funcţii caracteristice.

%%



Se pot face mai multe clasificări ale tipurilor celulare e9istente în ţesuturi. 7upă categoriade ţesut din care fac parte sunt; epiteliale, con uncti#e, musculare, sanguine, limfatice, ner#oaseşi se9uale.

7upă #ârsta celulei;

- blastele se caracterizează ultrastructural printr6un nucleu mare cu nucleol proieminent,reticul endoplasmic rugos abundent şi numeroase mitocondrii. )lastele au o rată mare de sintezăa substanţelor şi un indice mitotic ridicat. 7in acti#itatea lor rezultă celelalte elemente aleţesutului animal *condroblaste, osteoblaste şi neuroblaste .

- citele care au trăsături ultrastructurale proprii tipului celular al ţesutului căruia aparţin.+9emple de cite; condrocite, osteocite, miocite, limfocite etc. acestea sunt celule eucariote carereprezintă unitatea morfofuncţională a ţesutului animal, cu e9cepţia celulelor roşii de la

mamifere. 5ermenul de eucariot precizează că celulele au un nucleu ade#ărat. @atri9ul e9tracelular se găseşte în spaţiile dintre celulele organismelor pluricelulare şi

este sintetizat de celulele între care se găseşte. +ste format din două componente;- fluidă în care se găsesc apă şi molecule dizol#ate, pro#ine din sânge fiind plasmă

difuzată între celule,- solidă formată din molecule insolubile cu aspect fibrilar şi comple9e macromoleculare

organizate în structuri.>uncţionalitatea ţesutului este asigurată de prezenţa #aselor de sânge, a #aselor limfatice

şi a fibrelor ner#oase./rincipalele tipuri de ţesuturi animale sunt; ţesutul epitelial, ţesutul con uncti#, sanguin,

ţesutul muscular şi ţesutul ner#os.

Ţesuturile epiteliale

+piteliile *epi gr.= peste, t8ele gr.= ridicătură sunt formate dintr6un număr mare decelule de formă regulată, aderente prin substanţa interstiţială. +le constituie structuri simple saustratificate care acoperă e9teriorul corpului sau tapetează ca#ităţile seroase, organele ca#itare,#asele de sânge sau limfatice. $n mod con#enţional, membranele epiteliale care delimiteazăca#ităţile abdominală, pleurală şi pericardică, sunt denumite mezotelii *mezon gr.=din mi loc .@embranele epiteliale din interiorul inimii, #aselor de sânge şi limfatice se numesc endotelii*endon gr. =înăuntru .

$n structura epiteliilor se găsesc numeroase celule şi puţină substanţă fundamentalădispuse pe o membrană bazală.

%3



Cu unele e9cepţii *stria #asculară din urec8ea internă epiteliile sunt ţesuturi a#asculare.

esuturile epiteliale deri#ă din cele trei foiţe embrionare; ectoderm, endoderm şimezoderm.

7upă funcţii epiteliile sunt; de acoperire, glandulare, senzoriale şi mioepitelii.

9 Epitelii de acoperirese clasifică după;numărul straturilor celulare

6 simple,6 stratificate,

forma celulelor din ultimul strat

6 pa#imentoase,

6 cubice, 6 prismatice *columnare .

F categorie specială o reprezintă epiteliile de tranziţie şi epiteliile pseudostratificate.

:. Epitelii glandulare.

;. Epitelii sen'oriale.<. 4ioepitelii.

+piteliile de acoperire

+piteliile de acoperire se găsesc la suprafaţa corpului sau căptuşesc diferite ca#ităţi. Epiteliile simple sunt formate dintr6un singur strat de celule de forme diferite, dispuse pe

o membrană bazală. Epiteliul simplu pavimentos este format din celule foarte aplatizate dispuse pe o

membrană bazală. Se numeşte endoteliu în inimă, #asele de sânge şi limfatice şi are funcţia de

transport acti# prin pinocitoză.Când căptuşeşte ca#ităţile pericardică, pleurală şi peritoneală se numeşte mezoteliu şi

facilitează mişcările #iscerelor. Epiteliul simplu cubic reprezintă o formă intermediară ca înălţime a celulelor, între

epiteliul simplu pa#imentos şi epiteliul simplu prismatic. Acest tip de epiteliu căptuşeşte ductelemici ale glandelor sali#are, pancreasului, o parte a tubilor rinic8iului şi suprafaţa o#arului.

Epiteliul simplu prismatic *columnar este format din celule înalte, de formă prismatică*columnară . La polul apical se găsesc micro#ilozităţi, formaţiuni membranare cu rol în mărireasuprafeţei de contact cu e9teriorul celulei. La epiteliul simplu prismatic din intestin,micro#ilozităţile sunt scurte, groase şi rare, zona este numită Mplatou striatM. La epiteliul simplu

%B



prismatic din tubii renali micro#ilozităţile sunt lungi, subţiri şi numeroase, zona se numeşteMmargine în perieM. +piteliul simplu prismatic are funcţii de protecţie, lubrifiere, absorbţie sausecreţie.

Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe straturi de celule de forme diferite,

forma celulelor din ultimul strat dând şi denumirea epiteliului. Epiteliul stratificat pavimentos cheratini!at formează epidermul pielii. >uncţia de

protecţie se reflectă structural în acumularea în celule a c8eratinei *proteină insolubilă în apă ,legături intercelulare foarte strânse *desmozomi şi material intercelular puţin şi aplatizareacelulelor straturilor e9terne.

Epiteliul stratificat pavimentos necheratini!at este format din celule a căror formăe#oluează de la cubice, celulele dispuse pe membrana bazală, la aplatizate, în stratul superficial.

Acest epiteliu este permanent umectat de secreţiile mucoase sau seroase ale glandelor din lamina propria şi este lipsit de stratul cornos. Se găseşte în structura mucoaselor bucale, farinegeene,esofagiană, etc.

Epiteliul de tran!iţie *uroteliul este un epiteliu stratificat cu trăsături structuraleintermediare între epiteliul stratificat cuboidal şi epiteliul stratificat pa#imentos. /e membrana bazală e9istă un rînd de celule cubice, apoi mai multe rânduri de !celule în rac8etă" şi un strat de!celule în umbrelă" spre e9terior. Se găseşte în e9clusi#itate în căile urinare.

+piteliile glandulareCelulele epiteliilor glandulare au proprietatea de a sintetiza substanţe destinate e9portului

celular. +le se asociază cu elemente ale ţesutului con uncti# şi formează organe numite glande.+piteliile senzoriale

Celulele acestor epitelii pot recepţiona stimulii, pe care îi transmit spre centrele decomandă din eta ele superioare ale sistemului ner#os. Celulele sunt fie neuroni, fie celule pseodosenzoriale care după recepţionarea stimulului transmit impulsul ner#os unui neuron.

Aceste tipuri de epitelii #or fi descrise la organele de simţ *mucoasa olfacti#ă, retina,mugurii gustati#i .

@ioepiteliile

$n structura mioepiteliilor se găseşte o celulă epitelială modificată, fusiformă sauramificată. Citoplasma ei este bogată în miofibrile, nucleul este în formă de bastonaş şinumeroase organite celulare.

%G



Celulele mioepiteliale au numeroase prelungiri spiculiforme care sunt ataşate prin fibrelede reticulină de fibrele de colagen din ur, realizând punţi de legătură puternice, care permitcontracţia celulelor mioepiteliale.

Celulele mioepiteliale îndeplinesc funcţii asemănătoare celulelor musculare. 7ispuse

între celulele acinoase şi membrana bazală, fa#orizează prin contracţii eliminarea produselor dinacini.Se găsesc în al#eolele glandulare, canalele glandei mamare etc.

esuturile con uncti#e

esuturile con uncti#e *con ugo gr.=a lega sunt categoria cea mai răspândită şi mai#ariată de ţesuturi, în corpul unui animal.

$n structura ţesuturilor con uncti#e se găsesc celule, fibre şi substanţă fundamentală.>ibrele şi substanţa fundamentală formează matri9ul e9tracelular. olumul matri9uluie9tracelular este mai mare ca #olumul celulelor. esuturile con uncti#e sunt bogat #ascularizateşi iner#ate, sunt interne, nu #in în contact direct cu suprafeţele corpului.

esuturile con uncti#e îndeplinesc roluri multiple în organism; mecanic, trofic, deapărare, de sinteză. >uncţia principală a ţesuturilor con uncti#e este de asigurare a substratuluistructural şi metabolic pentru alte tipuri de ţesuturi ale corpului. $n ma oritatea organelor ţesutulcon uncti# la9 are rolul unui ţesut de umplutură. >ormele specializate ale ţesuturilor con uncti#eau rol de susţinere *cartilaginos şi osos , ţesutul con uncti# adipos are rol în depozitareagrăsimilor.

esuturile con uncti#e se pot clasifica în;9. propriu-'ise+6 la9?6 ţesuturi con uncti#e dense; 6 ordonat? neordonat?6 ţesutul con uncti# reticular?6 ţesutul con uncti# elastic?

:. de sus*inere+6 ţesuturi cartilaginoase; 8ialin? elastic? fibros?6 ţesuturi osoase; fibros? 8a#ersian? lamelar ple9iform? spongios?6 dentina,6 smalţul,;. speciale+6 ţesuturi adipoase?

6 ţesutul pigmentar?6 ţesuturi con uncti#e embrionare; mucos? mezenc8imul?

%(



esuturile con uncti#e propriu6zise"esutul con#unctiv lax $areolar% însoţeşte epiteliile şi umple spaţiile dintre organe *figI .

>ig.I esutul con uncti# la9, sc8emă

+ste tipul cel mai întâlnit de ţesut con uncti#, găsindu6se sub epiteliul tubului digesti#,respirator şi urinar. Celulele sunt de mai multe tipuri; fibroblaste, care se recunosc după nucleulalungit şi citoplasma bazofilă? macrofage, mari cu un contur neregulat şi uşor de recunoscut princonţinut dacă au fagocitat în momentul fi9ării? plasmatice, cu nucleul e9centric? mast, pline degranulaţii mari bazofile? adipocite, cu nucleul împins periferic de o picătură de grăsime.

>ibrele de colagen sunt reprezentate prin tipul şi sunt eozinofile, ondulate şineramificate. >ibrele elastice se recunosc în coloraţii speciale *argint sau orceină , sunt subţiri şi

ramificate.8esuturile con=uncti e dense sunt formate preponderent din fibre de colagen dispuse în

benzi, care pot fi aşezate ordonat sau neordonat."esutul con#unctiv dens ordonat în care benzile de colagen sunt dispuse ordonat, se

găseşte în ligamente şi tendoane.

Tendonul are macroscopic aspectul unui cablu întins între muşc8i şi os. 7acă tendonulse mişcă pe un plan osos este în#elit într6o membrană numită sino#ie.

/e faţa e9ternă în#elişul sino#ial este acoperit de o structură fibroasă numită teacafibroasă. Cele două foiţe sunt una în continuarea celeilalte. Ca#itatea sino#ială delimitată de celedouă foiţe este ca o mică fantă, plină cu lic8id sino#ial.

$n structura tendonului predomină fibrele de colagen asociate în mănunc8iuri, printre carese remarcă rare fibre elastice dispuse în reţea. Celulele tendinoase se numesc tenocite. 7atoritădez#oltării fibrelor, celulele tendinoase sunt comprimate lateral şi au numerose prelungiri foliare.Celulele tendinoase sunt fibrocite adaptate în cel mai înalt grad funcţiei de secreţie a fibrelor.

>ibrele de colagen sunt ine9tensibile ceea ce conferă tendonului o mare rezistenţă la întindere.Substanţa fundamentală este redusă şi ocupă spaţiile dintre fibre şi celule.

%H

monocitfibroblast

fibra reticulină

macrofag#as sânge

limfocit

adipocit

neutrofil



esuturile con uncti#e de susţinere

8esuturile cartilaginoase formează cartila ele *articulare de pe capetele oaselor, pa#ilionul urec8ii, discurile inter#ertebrale, capetele coastelor, etc. . Sunt ţesuturi semielasticecu rol de susţinere.

Cartila ul matur este format din celule *condroblaste şi condrocite , substanţăfundamentală şi fibrele de colagen şi elastice. Condroblastul este celula cartilaginoasă tânără caresintetizează şi secretă componenţii fibrilari şi substanţa fundamentală. Condrocitele sunt celulecartilaginoase adulte de formă o#alară sau rotundă, situate în spaţii numite condroplaste.7ispunerea condrocitelor este izolată sau în grupe, numite izogene deoarece pro#in dindi#iziunea aceleaşi celule. $n aceste grupe celulele se dispun a9ial, adică în coloane sau coronar,în cerc. 1rupele de celule sunt încon urate de o capsulă comună numită sferă condroidă,

pro#enită din materialul pe care însăţi celula l6a secretat, şi formează unitatea morfologică aţesutului cartilaginos numită condron. @atri9ul cartilaginos este format din fibre de colagen înfibrocartila şi fibre elastice în cartila ul elastic. Substanţa fundamentală este reprezentată prin proteoglicani *condroitin sulfat prin care se fi9ează o mare cantitate de apă, ceea ce permitedifuzia nutrienţilor în lipsa #aselor de sânge.

/ericondrul este o capsulă fibroasă care în#eleşte cartila ul, format din două zone;e9ternă bogată în fibre de colagen de tip , rare fibroblaste şi capilare de sânge şi internă cu

numeroase condroblaste.&reşterea cartila#elor se face prin două procese apoziţie şi interstiţial. Apoziţia se

produce la suprafaţa cartila ului prin acti#itatea condroblastelor diferenţiate din pericondru. +ste procesul care predomină până la maturitate. Creşterea interstiţială are loc în masa catartila ului, prin multiplicarea condrocitelor din ca#ităţi.

'rănirea cartila ului se face prin difuzie din #asele pericondrului, ţesutul fiind lipsit de#ase de sânge.

"esutul cartilaginos hialin este un cartila transparent *gr.8ialos= sticlă *fig.& .

>ig.& esut con uncti# 8ialin, secţiune trans#ersală tra8ee, sc8emă

%I

condroblast

condroplast

condrocite



+ste cel mai răspândit şi formează sc8eletul fătului, al laringelui, tra8eii, bron8iilor,nasului, în#eleşte capetele articulare şi cartila ele coastelor. /e secţiune se obser#ă că esteformat din două zone, e9ternă colorată mai slab şi internă, intens bazofilă. 7iferenţele de culoaresunt date de concentraţia diferită a glicoproteinelor acide şi sulfatate. Celulele sunt dispuse

predominant în grupe izogene coronare."esutul cartilaginos elastic este diferit de cartila ul 8ialin prin numărul mare de celule

dispuse izolat, numărul mic al celulelor din grupele izogene şi benzile de fibre elasticeramificate. u are aceeaşi transparenţă cu ţesutul 8ialin. Se găseşte în pa#ilionul urec8ii.

"esutul cartilaginos fibros formează discurile inter#ertebrale, simfiza pubiană şi unelearticulaţii.

8esuturile osoase formează cea mai mare parte din organele numite oase.

7in punct de #edere molecular, osul este un material proteic format din colagen *în urulcăruia se găseşte apa , unele proteine cu structură puţin cunoscută, poliza8aride şi celule #ii, #asede sânge şi ner#i. La aceste componente se adaugă sărurile minerale, în principal cele de calciu şifosfor.

7in punct de #edere structural în ţesutul osos se găsesc celule şi matri9 e9tracelular.Celulele osoase sunt; osteoblastul, osteocitul şi osteoclastul. @atri9ul e9tracelular este format dinsubstanţa fundamentală şi fibre. >ibrele sunt reprezentate de colagen care formează '(K dinmaterialul organic al osului.

0istogeneza ţesutului osos *osificarea se face prin; osificare de membrană şi osificareintracartilaginoasă.

(sificarea de membrană formează osul din mezenc8imul care este dispus sub forma uneimembrane, de aici şi denumirea de osificare de membrană.(sificarea intracartilaginoasă

$endocondrală% formează osul din ţesutul cartilaginos 8ialin, de aici şi denumirea de osificareintracartilaginoasă *oasele lungi .

+9istă mai multe tipuri de ţesut osos; compact *0a#ersian , spongios şi fibros."esutul osos haversian >ibrele se dispun în lamele, care foarte rar trec de la o lamelă la

alta, formează mici domenii în care orientarea fibrelor este constantă şi se poate sc8imba de la undomeniu la altul. Celulele se găsesc în lacune sferoidale *osteoplaste , între lamele *fig.' şi %4 .

%&



>ig. ' esut osos compact, sc8emă după Nrstic %'&&

>ig. %4 esut osos 8a#ersian, os compact, secţiune trans#ersală şi longitudinală, sc8emădin Nrstic %'&&.

$n ţesutul osos au loc două fenomene continue, formarea şi resorbţia ţesutului osos. /rinformarea de ţesut osos se edifică o nouă cantitate de substanţă osoasă, acti#itate caracteristicăosteoblastelor. /rin resorbţie, substanţa osoasă este distrusă, acti#itate caracteristicăosteoclastelor.

Sistemele 0a#ers adulte apar prin acţiunea osteoclastelor, care formează o ca#itate cede#ine cilindrică. /e măsura formării, prin acti#itatea osteocitelor substanţa osoasă se depune pe

%'

sistem 0a#ers

periost

fibre S8arpe2

canal osos trans#ersal

capilar sanguin

fibre ner#oase

lamele osoase concentriceosteoblaste

osteoclaste

macrofage

osteocit



pereţii ca#ităţii care sunt netezi, sub forma de lamele concentrice. :ezultă o formaţiune alcătuitădin lamele dispuse concentric sub formă de cilindru, sistemul 0a#ers sau osteonul. Structura arecentral un canal sau două care conţin #ase de sânge, ner#i, ţesut con uncti# şi limfocite. Acestecanale comunică prin canale trans#ersale.

esutul osos 8a#ersian formează corpul oaselor lungi şi lamele oaselor late."esutul osos spongios este format din lamele grupate în trabecule. 5rabeculele ţesutului

osos spongios sunt structuri cilindrice care sunt dispuse diferit, după forţele care acţioneazăasupra osului.5rabeculele conţin lacune în care se găsesc osteocite.

Fsul spongios nu conţine sisteme 0a#ers, osteocitele efectuează sc8imburi de nutrienţi prin canalicule cu sinusoidele sanguine ale mădu#ei. 5rabeculele sunt căptuşite cu endost, stratde ţesut con uncti#, care conţine precursorii osteoblastelor şi osteoclastelor.

$n lacunele dintre tra#eele osoase se găseşte mădu#ă.esutul osos spongios formează epifiza oaselor lungi, se găseşte într6un strat subţire în

diafiza aceloraşi oase, sau între pereţii oaselor late.

esuturile adipoase

Au rol în depozitarea rezer#elor energetice şi protecţie împotri#a şocurilor mecanice.7upă modul depunerii lipidelor în celulă şi culoarea celulelor, ţesutul adipos poate fi;

6' unilocular alb şi galben cu o singură picătură de lipid în celulă, care împinge citoplasmaşi nucleul la periferie. +ste bine reprezentat în 8ipoderm, unde constituie stratul izolator careîmpiedică pierderile de căldură prin tegument. Se găseşte în urul #aselor de sânge, al oc8iului, alglandelor suprarenale etc.

6' multilocular brun are în celulă mai multe picături de lipide şi citoplasmă abundentă. $n ease găseşte nucleul şi numeroase mitocondrii care conţin pigment brun, care dau culoareaspecifică ţesutului. Se găseşte mai mult la embrion şi nou născut, la adult perimamar, perineal, perigenital, în seroase sau periauricular.

esutul mezenc8imal +ste forma de ţesut din care se diferenţiază celelalte tipuri de ţesuturi con uncti#e. $n

perioada embrionară este cel mai răspândit ţesut din organism.esuturile musculare

esuturile musculare *mios gr.=muşc8i şi sarcos gr.=carne sunt formate din celulenumite şi fibre musculare. Caracteristic pentru celula musculară este prezenţa în citoplasmă a

34



proteinelor contractile actina şi miozina, cu dispoziţie #ariată, care fac posibilă transformareaenergiei c8imice a metaboliţilor, în energie mecanică.

esutul muscular neted

@usculatura netedă se găseşte în organele al căror conţinut este #e8iculat încet, princontracţiile ritmice ale pereţilor. esutul muscular neted se poate organiza sub formă de fibreizolate *capsula unor organe, splina , grupe mici de celule *iris, #ilozităţi intestinale, albuginee,etc , sub formă de benzi *teniile intestinale , sau în stateuri continue formând tunici *tubuldigesti#, căile urinare, respiratorii, e9tra8epatice etc. .

>asciculele musculare sunt sunt considerate unităţile contractile ale organului.&elula musculară netedă . Frganizarea aparatului contractil al celulei musculare netede

este deosebită. Se descriu microfilamente subţiri de actină şi microfilamente groase de miozină,dispuse într6un aparat contarctil care nu formează discuri clare şi întunecate. u e9istăsarcomere, iar în microfilamentele de actină, troponina este înlocuită de caldesmonă *fig. %% .

>ig. %% Celula musculară netedă, ultrastructură, necontractată*a , contractată *b ,ansamblu *c sc8eme din Nrstic %'&&.

$n sarcolemă şi sarcoplasmă apar zone osmiofile numite corpi denşi, care se prezintă ca pete întunecate, distribuiţi dezordonat printre microfilamente. Actina este în cantitate mare şi sedispune între corpii denşi. @iozina în cantitate mai mică, se dispune între miofilamentele de

actină. $n timpul contracţiei filamentele de actină glisează cu a utorul filamentelor de miozină,iar corpii denşi se apropie rezultând o scurtare a celulei. Celule musculară netedă are un nucleualungit, dispus central, în starea rela9ată a celulei, şi spiralat în contracţie,. La capete şi în urul

3%

a

b

c

corpi denşi

actina şi miozinănucleu

ca#eole

organite celulare



său se adună citoplasma care conţine organitele celulare. /e suprafaţa fibrei musculare netedee9istă numeroase terminaţii ner#oase.

ascularizarea ţesutului muscular neted este mai redusă comparati# cu alte tipuri deţesuturi musculare. asele de sânge formează reţele cu oc8iuri largi.

esutul muscular striat sc8eletic

>ormează musculatura striată sc8eletică sau în mică măsură musculatura striată#iscerală.

&elula musculară striată scheletică este numită şi rabdocit, are formă cilindrică, cunumeroşi nuclei dispuşi periferic şi nu se di#ide. 7upă cantitatea de mioglobină, e9istă douătipuri de celule musculare striate, albe şi roşii.

&elulele musculare striate albe au un aparat 1olgi puţin dez#oltat şi rare cisterne alereticulului endoplasmic neted iar nucleul nu are centrioli.

@iofilamentele de actină şi miozină sunt dispuse ordonat, la acelaşi ni#el într6o fibrămusculară, şi altern, ceea ce dă un aspect striat structurii. @iofibrilele de miozină sunt mainumeroase, mai groase şi constituie principalul component al discurilor A *anizotrope saudiscurile opace. $ntre ele se găsesc miofilamente de actină, mai subţiri care formează discurileclare. )enzile *izotrope sunt formate numai din miofilamente de actină. $n centrul benzilor

apar striile O la care sunt ataşate miofilamentele de actină. Aceste strii sunt mai groase în celulelemusculare albe.

7ouă strii O succesi#e, delimitează cea mai mică unitate contractilă a muşc8iului striat,sarcomerul. @iofilamentele de actină nu a ung până în centrul benzii A, se formează o bandă 0mai desc8isă la culoare, în centrul căreia se poate distinge linia @, o îngroşare a miofilamentelorde miozină.

&elula musculară striată roşie are un diametru mai mic, un număr mai mic de miofibrileşi cam aceeaşi cantitate de sarcoplasmă cu a celulei striate albe. @iofilamentele de actină şimiozină au aceeaşi distribuţie. La limita dintre benzile A şi sarcolema formează un tubul 5 ,care separă cisternele terminale ale reticulului endoplasmatic. 5uburile 5 sunt perpendiculare pedirecţia miofibrilelor şi se ramifică într6un plan orizontal. 7ouă cisterne terminale ale reticululuiendoplasmatic şi tubul 5, formează o triadă. 5ubul 5 se desc8ide la e9terior printr6un orificiu.

:olul sistemelor 5 este esenţial în declanşarea contracţiei prin conducerea potenţialuluide acţiune de la suprafaţa fibrei până în #ecinătatea reticulului sarcoplasmatic, unde se elibereazăionii de Ca3P , care declanşează contracţia musculară *fig.%3 .

33



>ig. %3 Celula musculară striată roşie, ultrastructură, detaliu, sc8emă adaptată după

Nrstic %'&&.

@itocondriile sunt mai numeroase, cu multe creste, dispuse sub sarcolemă în şiruricontinue printre şi paralele cu miofibrilele, periferic sau în #ecinătatea porilor nucleari.

Abundenţa mitocondriilor în fibrele roşii permite o mare acti#itate o9idati#ă. Aceste fibrese pot contracta mai mult timp. $ntre mitocondrii sunt picături lipidice. 1ranulele de glicogen auo situare interfibrilară. @ioglobina este o proteină globulară care se înrudeşte cu 8emoglobina, ea

reţine o9igenul şi îl transferă enzimelor care participă la glicoliză, respiraţie, transferul grupelorfosfaţi, proteoliză etc.

esutul muscular striat miocardic

>ormează musculatura inimii şi baza #aselor mari de sânge, care se #arsă în inimă.&elula musculară striată cardiacă . Celula musculară striată cardiacă formează împreună

cu ţesutul interstiţial con uncti#o6ner#os peretele muscular al inimii. Caracteristica funcţională principală a acestor tipuri celulare este contracţia ritmică, automată şi continuă. +9istă douătipuri de fibre musculare cardiace; comune şi nodale *embrionare .

7i rele cardiace comune sunt în general cilindrice, bifurcate la capete *fig.%B . Lamicroscopul optic, între celule se obser#ă discurile intercalare, cu aspect de scară sau striilescalariforme *+bert8 , care reprezintă oncţiunea dintre celule. Striile scalariforme sunt localizatela ni#elul plasmalemei periferice. Au rol în asigurarea coeziunii celulelor musculare cardiace şide a le cupla funcţional.

3B

reticul endoplasmaticcisternă terminală

tubul 5

nucleu

actinamiozina

sarcolema

b



>ig. %B Celula musculară striată cardiacă, ultrastructura, ansamblu ţesut *a , detaliu celulă*b sc8eme adaptate după Nrstic %'&&.

7iscurile intercalare sunt dispuse trans#ersal în raport cu fibra. $n structura unui discintercalar se obser#ă o regiune trans#ersală şi una longitudinală. /rima regine are rol de a

solidariza celulele între ele. +ste situată în dreptul striei O şi este formată din două oncţiunidispuse una lângă alta; !zonula aderens" şi !macula aderens". $n a doua regiune care esterăspunzătoare de cuplarea electrică, se găsesc oncţiuni de tip !gap".

Celulele se dispun ca o reţea în oc8iurile căreia e9istă ţesut con uncti#.>ibra este delimitată de sarcolemă formată din plasmalemă, glicolemă şi membrana

bazală. >iecare fibră este încon urată de o teacă de ţesut con uncti# numită endomisium, în carese găseşte un mare număr de capilare sanguine. Celula musculară striată cardiacă are unul saudoi nuclei situaţi central, numeroase miofibrile cu aceeaşi dispunere alternă ca în fibra striatăsc8eletică. $n citoplasmă se obser#ă numeroase mitocondrii #oluminoase, granulaţii de glicogenşi lipofuscină.

La ni#elul striei O se obser#ă triada, cu organizare mai puţin distinctă.Sarcoplasma este mai abundentă decât în fibrele musculare striate sc8eletice. 7intre

organitele celulare mitocondriile sunt foarte numeroase. Sunt lungi, cu numeroase criste,reticulul endoplasmic rugos este slab reprezentat.

5ubul în 5 poate fi considerat o prelungire a membranei plasmatice, deoarece are periferic glicosaminoglicani. u e9istă un sistem L de tuburi sau cisterne terminale bine definite.

3G

a

strii scalariforme

mitocondrie

tubul 5

reticul endoplasmatic

nucleu

acrinamiozina



Saculii terminali nu sunt decât parţial în contact cu tubulii 5 şi diadele sunt mult mai numeroasefaţă de triade. 1ranulele de glicogen sunt în cantitate mare.

@iofibrilele sunt formate din miofilamente groase de miozină şi subţiri de actină dispusecu aceeaşi structură periodică ca în celulele striate sc8eletice.

7i rele cardiace nodale formează sistemul e9citoconducător al inimii alcătuit din;nodulul atrio#entricular, fasciculul 0iss şi fibrele /urDin e. $n acest sistem se găsesc trei tipuri decelule; celule /urDin e, celule palide şi celule de tranziţie.

Celulele /urDin e sunt #oluminoase, adesea binucleate, lungi, dispuse în şiruri.@iofilamentele de actină şi miozină sunt dispuse în toate sensurile, predominant în lungime.Sarcoplasma este bogată în glicogen, mitocondriile sunt puţine. $n #ecinătatea nucleului e9istăun aparat 1olgi şi reticulul endoplasmatic, lipseşte sistemul în 5.

Celulele palide sunt rotunde, citoplasma are aspect clar şi nucleul este situat central. Suntlipsite de sistemul în 5, aparatul contractil este slab dez#oltat, celulele palide nea#ând funcţiecontractilă. Celulele de tranziţie sunt alungite, nu au sistemul în 5 şi conţin mai multe miofibrileşi mitocondrii. Au rol în răspândirea impulsului care se formează în celulele palide.

esutul ner#os

esutul ner#os este format din neuroni şi celule gliale. euronul este unitateamorfofuncţională, celula paranc8imatică a ţesutului ner#os, cucaracteristicile structurale şi

ultrastructurale ale unei celule secretoare, produşii secretaţi sunt mediatorii chimici. )euronul

împreună cu tecile sale este un complex celular. /entru a descrie structura şi ultrastructuraneuronului #om folosi ca e9emplu un neuron multipolar situat în coarnele anterioare alesubstanţei cenuşii a mădu#ei spinării. euronul este format din corp şi prelungiri; dendrite şia9on *fig.%G .

>ig. %G euron multipolar, sc8emă

3(

dendrite

corp

a9onramificaţii laterale

teci

ramificaţii terminale



Corpul neuronului este regiunea care conţine nucleul şi organitele celulare cu rol înmenţinerea funcţională a celulei. Corpul celular se numeşte şi periDarion *carion gr.= sâmbure .@embrana neuronului sau neurilema este foarte subţire cu e9cepţia zonelor sinaptice.

ucleul este mare, situat central cu un nucleol proeminent. Cromatina este fin dispersată,ceea ce indică o intensă acti#itate de sinteză. La celulele femeilor, între nucleol şi membrananucleară se găseşte corpusculul )arr, reprezentând cromozomul X inacti#at. +l rămânecondensat în interfază şi mai este denumit 8eterocromatina facultati#ă gonozomică X *!băţ detobă" .

$n citoplasma numită şi neuroplasmă, se găsesc formaţiuni care se colorează intens cucoloranţi bazici, numiţi corpii issl. Sunt formaţi din cisterne ale reticulului endoplasmatic rugos

şi dau un aspect pătat corpului celular *corpii tigroizi . Lipsesc în a9on şi conul de emergenţă.$n pericarion se găsesc numeroase mitocondrii, un aparat 1olgi #oluminos, lizozomi,

microtubuli, neurofilamente, #ezicule şi incluziuni.7endritele *.dendros gr =arbore sunt prelungiri ale corpului celular localizate în

#ecinătatea acestuia, de diametru mai mare ca a9onul şi ramificate.A9onul este prelungirea unică a neuronului, de formă cilindrică, cu diametrul şi lungimea

#ariabile. A9onul are spre corpul neuronului o zonă numită con de emergenţă. Structural esteformat din a9oplasmă şi a9olemă.

La ni#elul a9onului membrana celulară se numeşte a9olemă şi reprezintă prelungireamembranei de la ni#elul pericarionului. Citoplasma sau a9oplasma conţine mitocondrii,neurotubuli şi neurofilamente. :eticulul endoplasmatic neted este sub formă de #ezicule şicisterne.

+lementul structural predominant este reprezentat de neurotubuli.$n a9oni se mai obser#ă, corpii denşi formaţi din corpii multi#eziculari, conţin şi

transportă #ezicule înglobate prin endocitoză, corpii multilamelari transportă resturilemitocondriilor şi granulele dense cu resturi de reciclare a organitelor celulare.

A9onul este prote at de teci, formate din celule ne#roglice şi fibre con uncti#e subţiri.A9onul şi tecile sale formează fibra ner#oasă. 7upă grosimea tecilor e9istă două tipuri de fibrener#oase.

>ibre ner#oase mielinice care pe secţiune trans#ersală apar ca un cerc întunecat. /e osecţiune longitudinală se obser#ă că în zona tecilor fibra ner#oasă are un caracter segmentar.>iecare segment este format dint6o celulă Sc8Qann. Celulele Sc8Qann care formează tecile

interne ale a9onului aparţin gliei periferice. Limita dintre două celule Sc8Qann se numeşte nod

3H





*strocitele sunt celule care după caracteristicile structurale şi ultrastructurale suntastrocite protoplasmatice, astrocite fibroase şi astrocite filamentoase.

*strocitele protoplasmatice se găsesc în substanţa cenuşie a encefalului şi a mădu#eispinării. Corpul celulei are un nucleu sferic, clar, dispus central. $n urul nucleului se găsesc

câte#a cisterne ale reticulului endoplasmic, aparatul 1olgi şi mitocondrii. Caracteristicastrocitelor sunt gliofibrilele dispuse în urul nucleului şi în prelungiri, cu funcţie mecanică.

*strocitele fibroase se găsesc în substanţa albă a sistemului ner#os central. Au douăzeci6 patruzeci de e9pansiuni filiforme, rar ramificate, de lungime #ariabilă, dispuse între fibrelener#oase.

/relungirile lungi se dispun în lungul fibrei ner#oase, prelungirile scurte trans#ersal întrefibre şi capilarele sanguine. $n cazul distrugerii ţesutului ner#os astrocitele fibroase repară zona.

*strocitele filamentoase sunt celule cu prelungiri foliare îndreptate spre celulele din ur şicapilarele sanguine.

(ligodendrocitele se găsesc în intimitatea celulelor ner#oase şi a capilarelor sanguine.Sunt celule o#ale sau elipsoidale cu nucleul #oluminos, 8eterocromatic. Fligodendrocitele au unnumăr redus de prelungiri scurte, cu aspect lamelar şi rol în realizarea tecii de mielină în sistemulner#os central.

icroglia , mezoglia sau celulele 0ortega se găsesc în tot sistemul ner#os central, înspecial în urul capilarelor sanguine.

Cap. I2 CELO4UL 6I OR>ANELE COR%ULUI O4ENESC

oţiunea de celom pro#ine de la cu#ântul coelom gr.= ca#itate. $n dez#oltareaembrionară e9istă un celom e9traembrionar *în afara corpului embrionului şi un celomintraembrionar *în corpul embrionului .

&elomul extraembrionar se dez#oltă în mezodermul e9traembrionar al blastocistului de%4 zile, sub formă de spaţii mici, care se unesc în ca#itatea celomică e9traembrionară. Ca#itateaeste umplută cu lic8id şi încon oară amnionul şi sacul #itelin, cu e9cepţia cordonului ombilical./e măsura formării celomului e9traembrionar, sacul #itelin se micşorează şi de#ine sac #itelinsecundar *plin cu lic8id fără #itelus .

&elomul intraembrionar apare ca spaţii mici în mezodermul lateral şi cardiogen. Spaţiilese unesc şi formează o ca#itate în formă de potcoa#ă, celomul intraembrionar. Acesta di#idemezodermul lateral în două straturi; parietal care se continuă cu mezodermul e9traembrionar

care acoperă amnionul şi #isceral continuat cu mezodermul care acoperă sacul #itelin.@ezodermul somatic formează somatopleura iar mezodermul #isceral splan8nopleura.

3&



$n timpul celei de a doua săptămâni, celomul intraembrionar este împărţit în trei ca#ităţi; pericardică, două canale pericardioperitoneale şi peritoneală.

/rin formarea cutelor capului, inima şi ca#itatea pericardică sunt redispuse #entrocaudal,anterior intestinului. Ca rezultat, ca#itatea pericardică se desc8ide dorsal în canalele

pericardiopleurale, pe fiecare parte a intestinului. 7in fiecare canal, se #a di#iza ca#itatea pericardică din canalul pericardiopleural şi pleurală din ca#itatea peritoneală. Separareaca#ităţilor se face prin dez#oltarea membranelor pleuropericardică şi pluroperitoneală.

Organele sau #iscerele *#isceros gr.=organ sunt grupări de ţesuturi diferite, careîndeplinesc una sau mai multe funcţii, şi au #ascularizaţie şi iner#aţie proprii.

Frganele se pot clasifică după;A. duritate ; organe tari *oasele şi organe moi *ficatul, plămânii, splina etc. ?

). formă ; organe în formă de con *inima, plămânii , cilindrice *oasele lungi, #asele de sânge , boabă de fasolă *rinic8ii ?

C. structură ; ca#itare *inima, stomac, tra8ee şi parenc8imatoase *ficat, plămăn, splină .Frganele ca#itare au un perete format din mai multe tunici, care delimitează un lumen sau

ca#itate.Structura generală a tunicilor este formată dintr6o mucoasă, submucoasă, musculoasă şi

seroasă. @ucoasa este formată dintr6un epiteliu, un corion *ţesut con uncti# şi adesea omusculară a mucoasei. Submucoasa are un corion bogat în #ase de sânge şi ner#i. @uscularaconţine fibre musculare netede dispuse în mai multe straturi cu diapoziţie diferită *circular saulongitudinal . Seroasa sau ad#enticea este formată din ţesut con uncti# la9, care prinde organulde structurile din ur şi îi asigură mobilitatea. +ste o cale prin care #asele de sânge, limfatice şiner#ii a ung la organ.

Frganele parenc8imatoase sunt organele la care structura are lumene foarte mici, parenc8imul este elementul care predomină.

Structura organelor parenc8imatoase este asemănătoare în planul general. <n organ parenc8imatos este format dintr6o capsulă, parenc8im şi stromă.

Capsula delimitează organul şi este formată din ţesut con uncti# dens semiordonat *testicul, pancreas, tiroida , ţesut con uncti# fibros *ficat sau un strat foarte subţire de ţesut con uncti# la*plămâni şi paratiroide #ase de sânge, limfatice şi ner#i. $n structura capsulei se pot găsi şi fibremusculare netede. 7in capsulă se pot desprinde septe sau tra#ee, pereţi care delimitează în organregiuni mai mari sau mai mici *lobii şi lobulii ficatului, lobii plămânilor .

Sub capsulă se găseşte structura organului formată din parenchim , partea care îndeplineşte

funcţiile principale ale organului şi stroma partea care asigură 8rănirea şi iner#area organului.

3'



Locul prin care #asele de sânge, limfatice şi ner#ii intră sau părăsesc organul se numeştehil

*pulmonar, o#arian, al ficatului, etc. . Frganele tari *oasele au găuri nutriti#e prin care #asele desânge, limfaticele şi ner#ii pătrund în organ.

4em rane. Sub această denumire se găsesc elemente care formează o parte din corpul

omenesc. 7upă structura lor membranele pot fi; epiteliale sau fibroase.A. 4em ranele epiteliale pot fi; seroase şi mucoase.9. 4em ranele seroase sunt formate din celule care secretă un lic8id seros. Seroasele

căptuşesc sau acoperă ca#ităţi *pleurală, pericardică şi peritoneală$. Friginea embrionară a membranelor seroase este în mezodermul lateral.$n structura membranei seroase e9istă un epiteliu *mezoteliu format dintr6un singur strat

de celule, a#ascular care produce lic8idul seros. Subiacent se găseşte ţesut con uncti#, care

conţine #ase de sânge şi ner#i. Pleura este un în#eliş cu pereţii dubli, dispus în urul plămânilor. >oiţa pleurală aderă de

suprafaţa plămânilor, a #aselor de sânge, ner#ilor şi bron8iilor, iar foiţa parietală de pereteleca#ităţii toracale. $ntre ele e9istă ca#itatea pleurală, plină cu lic8idul pleural.

Lic8idul pleural este de natură seroasă şi este produs de pleură. $n condiţii normale,lic8idul produs continuu din #asele circulaţiei parietale *artere intercostale este resorbit însistemul limfatic.

:olul pleurei şi a lic8idului pleural este de a înlesni mişcările din timpul respiraţiei. Pericardul este o formaţiune saciformă, cu pereţii dubli, care conţine inima şi regiunea

bazală a #aselor mari de sânge.Structura pericardului este formată din două straturi pericardice; fibros şi seros.La rândul său pericardul seros este format din două zone; parietală care aderă la

pericardul fibros şi #iscerală, o componentă a epicardului. $ntre straturile #isceral şi parietale9istă ca#itatea pericardică plină cu lic8idul pericardic.

Peritoneul *peri gr.=împre ur? teoeo gr.=a tapisa este membrana care acoperăma oritatea organelor ca#ităţii abdominale şi pel#iene *organe intraperitoneale şi căptuşeşteaceste ca#ităţi. +ste o formaţiune cu pereţii dubli, foiţa parietală care aderă la peretele ca#ităţii şifoiţa #iscerală care aderă la suprafaţa organelor *!sac pleural" , acestea fiind continue. $ntre ei segăseşte ca#itatea pleurală plină cu lic8id seros. La bărbat ca#itatea peritoneală este completînc8isă, la femeie prin orificiul abdominal al tubelor uterine comunică cu tubele, iar prinintermediul acestora cu uterul, cu #aginul şi cu e9teriorul. $ntre pereţii ca#ităţilor abdominlă şi pleurală şi foiţa parietală a peritoneului se găseşte un spaţiu numit e9traperitoneal care conţine

ţesut con uncti# la9 şi adipos *fascia subperitoneală şi o serie de organe care nu sunt în#elite de peritoneu, numite e9traperitoneale. $n raport cu situarea lor faţă de ca#itatea peritoneală pot fi;

B4



retroperitoneale *rinic8ii , periperitoneale *uracul şi subperitoneale *formaţiuni din spaţiul pel#isubperiperitoneal .

Structura fiecărei foiţe peritoneale este formată din două straturi; mezoteliu şi un stratsubţire de ţesut con uncti#.

/eritoneul formează mai multe prelungiri;6%4 plice prelungiri mici determinate de #ase de sânge mici sau alte conducte?

6%% ligamente leagă două organe între ele sau un organ de peretele ca#ităţii?

6%3 me!oui leagă organe ale tubului digesti# de pereţii ca#ităţii.

/eritoneul este di#izat în două mari regiuni; marele sac *ca#itatea generală a bdomenuluişi micul sac *bursa omentală cu două subregiuni *micul şi marele oment .

:. 4em ranele mucoase acoperă sau căptuşesc, de obicei organele cu origine

endodermică şi au rol în absorbţie sau secreţie. @a oritatea lor au o secreţie #âscoasă *mucus , produsă de glandele uni sau pluricelulare din structură.

$n structura membranelor mucoase se obser#ă un epiteliu, ţesut con uncti# *lamina propria şi ţesut muscular neted *musculara mucoasei . +9emple de membrane mucoase; sino#ia,duramater, mucoasa bucală, olfacti#ă, uterină etc.

Aceste mucoase sunt descrise la sistemele din care fac parte.5. 4em ranele fi roase au în structura lor fibre de colagen *e9. membrana bazilară din

urec8ea internă .Lic,idele corpului sunt produse de corp şi pot fi eliminate în afara corpului *sângele,

bila, cerumenul, lic8idul interstiţial, mucus, laptele matern, limfa, lic8idul pleural, sebumul,urina etc. sau rămân în spaţiul intern al organismului *lic8idul sino#ial şi cerebrospinal,intracelular, umorile apoasă şi #itrosă .

Lic8idele din spaţiul intern au în compoziţia lor proteine care sunt responsabile dedistribuirea ionilor de o parte sau alta a membranei celulare.

Lic8idele corpului au funcţii de nutriţie, protecţie, e9creţie, etc. /ot fi locul de înmulţireşi răspândire în corp al unor #ectori de boală.

Cap. 2 SISTE4UL OSOS

B%



Sistemul osos este format din oase şi cartila e, legate prin articulaţii. La naştere e9istă unnumăr mai mare de oase *3I4 , care de#in mai puţine la adult, prin unirea unor oase *34H .

$n de' oltarea em rionar& oasele se formează prin osificare, care poate fi de două

tipuri.(sificarea endocondrală caracteristică oaselor lungi *femur, 8umerus, tibia etc . Fsul sediferenţiază dintr6un model cartilaginos 8ialin şiosificarea de membrană caracteristică oaselorlate *sacrum, coccis, omoplat etc , osul se diferenţiază din mezenc8im.

Sistemul osos se dez#oltă din celulele mezodermului şi ale crestelor neurale. Celulelemezodermice #or diferenţia mezenc8imul, care în regiunea capului #a migra în arcurile bran8ialeşi formează oasele şi ţesutul con uncti# din structurile craniofaciale.

2erte ra. Fsificarea unei #ertebre are loc în mai multe etape;

A. stadiul precartilaginos *mezenc8imal în care celulele mezenc8imului din sclerotoamese dispune în mai multe zone . $n embrionul de patru săptămâni la om, în urul notocordului, segăseşte câte o perec8e de sclerotoame, fiecare cu câte o regiune anterioară cu celule dispuse la9şi o regiune posterioară mai densă. <nele din celulele regiunii posterioare formează discurileinter#ertebrale, celulele care rămân fuzionează cu celulele din regiunea anterioară şi formeazăcentrul mezenc8imal al #ertebrei *primordiul corpului #ertebral . >iecare centru se formează dindouă sclerotoame adiacente, de#enind o structură intersegmentară.

$n locul în care este încon urat de corpul #ertebrei, notocordul degenerează şi dispare. otocordul se e9tinde între #ertebre şi formează centrul gelatinos al discului inter#ertebral saunucleul pulpos.

5. stadiul osos în care, în #iitorul corp #ertebral, e9istă doi centri primari de osificare,#entral şi dorsal, care fuzionează rezultând un singur centru.

$ntr6o fază ulterioară se formează câte un centru în fiecare umătate de arc #ertebral. 7inunirea lor rezultă #ertebra osoasă. Sc,eletul mem relor.$n săptămâna a cincea în mugurii membrelor apar modelelemezenc8imale ale #iitoarelor oase. Acestea se condrifică în săptămâna a şasea. Cla#icula seformează iniţial prin osificarea intracartilaginoasă şi apoi formează la capete cartila ele decreştere.

@odelul oaselor centurii şi al oaselor membrelor superioare, apare cu puţin după apariţiamodelului oaselor centurii şi a membrelor inferioare.

Fsul lung se dez#oltă prin o sificarea intracartilaginoasă $endocondrală%. $n osificareaintracartilaginoasă osul se formează din modelul cartilaginos 8ialin, de aici şi denumirea de

osificare intracartilaginoasă *femur, tibie, 8umerus etc . Fsificarea formaţiunilor cartilaginoasese face în mai multe regiuni numite puncte de osificare, din a căror unire se formează osul.

B3



Cea mai importantă dintrefunc*ile sc,eletului, este aceea de suport şi menţinere aformei corpului. @işcarea este funcţia realizată împreună cu sistemul muscular şi este posibilădatorită articulaţiilor dintre oase.

/rin densitatea lor sau modul de articulare, oasele pot realiza structuri care în totalitate

prote ează organele corpului. Astfel cutia craniană prote ează encefalul? coastele, sternul şicoloana #ertebrală prote ează inima şi plămânii.

$n mădu#a roşie osoasă are loc 8ematopieza *diferenţierea celulelor roşii şi a plăcuţelorsanguine .

Fasele sunt rezer#or de săruri minerale fier şi calciu. /ot fi şi depozit pentru uneleminerale to9ice *metalele grele , asigurând deto9ifierea organismului.

Fasele eliberează 8ormonul osteocalcin, care reglează za8ărul din sânge şi depunerea de

grăsimi în organism./rin transmiterea sunetelor pot contribui la realizarea senzaţiei de auz *oasele cutiei

craniene .5otalitatea oselor din corp formează sc8eletul, care la om păstrează caracterul segmentar

întâlnit la celelalte #ertebrate, cu unităţi care se repetă *coloana #ertebrală şi coastele .$n forma unor oase din sc8elet, e9istă diferenţe, între cele două se9e. La femeie oasele

bazinului sunt mai late, bazinul este mai larg, cuşca toracică mai mică. @andibula are un ung8imai mic şi dinţii sunt mai mici, falangele sunt mai subţiri.

La bărbaţi arcadele sprâncenare şi torusurile supraorbitale sunt mai pronunţate. Faselemembrelor sunt mai lungi şi mai puternice.

Frganul principal din alcătuirea sistemului osos este osul.

Alcătuirea unui os

Suprafaţa osului este acoperită de un relief format din;%. proeminenţe;

articulare acoperite de cartila articular şi de forme care realizeazăarticulaţia,nearticulare determinate de tracţiunile muşc8ilor care se inseră pe os.

/roeminenţele nearticulare după înălţimea lor pot fi; procese sau apofize *detaşate de suprafaţaosului , tuberozităţi *nedetaşate de suprafaţa osului , eminenţe *suprafaţa nedetaşată netedăspina *proeminenţă mai ascuţită , creaste *proeminenţă liniară .

3. ca#ităţi;6%B articulare iau parte la formarea articulaţiilor,

BB



6%G nearticulare ser#esc pentru inserţia unor tendoane, ligamente, prote area unor elementeanatomice etc.

B. găuri şi canale;

6%( de trecere sunt străbătute de #ase de sânge sau ner#i cu diferite denumiri; 8iat *orificiu

neregulat , foramen *gaură sau orificiu , sulcus *şanţ , fosă *groapă etc.6%H nutriti#e ser#esc pentru trecerea #aselor de sânge, iar după dimensiuni pot fi de ordine

diferite; *cele mai mari, la ni#elul diafizei oaselor lungi , *mai mici, mai numeroase, pepifizele oaselor lungi , *pe toate suprafeţele acoperite de periost şi de ordinul *orifide desc8idere a canaliculelor osteoplastelor .

/entru a ilustra morfologia şi structura unui os descriem un os lung *e9emple de oaselungi; femur, 8umerus, tibie etc. .

Oasele lungi sunt formate dintr6o regiune centrală cilindrică, numită diafiză şi douăcapete rotun ite numite epifize *fig. %( .

>ig.%( 0umerus , faţa posterioară.7iafiza este formată în principal din ţesut osos compact. /e o secţiune trans#ersală la

ni#elul diafizei se obser#ă că materialul osos este dispus sub formă lamelară. Spre e9teriorlamelele sunt dispuse circumferenţial formând stratul subperiostal e9tern. $n zona centralălamelele sunt dispuse sub forma sistemelor 0a#ers, iar între ele sub forma lamelelor interstiţiale*resturi ale fostelor sisteme 0a#ers remodelate . Spre interior lamelele se grupează şi formează

trabecule, între care se găsesc lacunele medulare *fig. %H .

BG

epifiza superioară

metaziză

diafiză

metafiză

epifiza inferioară



>ig.%H 7iafiza os lung, secţiune longitudinală.Sistemul lamelar este străbătut de o bogată reţea de canale cu lumen mic atât în sens

trans#ersal *canale olDman cât şi longitudinal *canale 0a#ers . $n aceste canale se găsesc #asede sânge, limfatice şi ner#i.

7iafiza este străbătută de unul sau mai multe orificii numite găuri nutriti#e prin care intră

şi ies din os #asele de sânge, limfatice, ner#ii.La e9terior diafiza este acoperită de periost, o membrană formată din două zone. Oona

e9ternă fibroasă, formată din fibre de colagen, elastice şi fibrocite, intens #ascularizată. <nelefibre din această zonă au o dispoziţie perpendiculară pe os şi pătrund în el, *fibrele lui S8arpe2şi au rol de a prinde periostul de os. Oona internă este osteogenă, fiind formată din celuleosteoprogenitoare dispuse în două sau trei straturi *fig. %I .

>ig. %IStructură periost, sc8emă.Spre interiorul peretelui ososului diafizar, e9istă o membrană numită endost, în care

celulele osteogene sunt dispuse într6un singur rând. $n regiunea centrală a diafizei se găseştecanalul medular în care se obser#ă mădu#a. Aceasta poate fi; mădu#a roşie osteogenă formatoarede os? mădu#a roşie 8ematogenă formatoare de elemente figurate ale sângelui? mădu#a galbenăcare conţine o mare cantitate de celule adipoase? mădu#a cenuşie care se formează prindiferenţierea unui mare număr de fibre con uncti#e, apare la bătrâni? mădu#a gelatinoasă care segăseşte în diferite stări patologice

+pifizele sunt capetele unui os lung, formate din ţesut osos lamelar, la care lamelele segrupează în trabecule, dispuse după direcţia forţelor mecanice. $ntre ele se găsesc spaţii pline cumădu#ă, iar trabeculele sunt căptuşite cu endost. +9istă o epifiză superioară şi o epifizăinferioară *fig.%& .

B(

os compact

os spongios

fibre de colagencelule osteoprogenitoare

fibre S8arpe2

lamele osoase



>ig. %& +pifiza os lung, secţiune longitudinală.:egiunea de pe epifiză, care foloseşte pentru articularea oaselor, are în structura sa

cartila 8ialin *cartila articular . Creşterea oselor în grosime, se realizează prin acţiunea periostului, iar în lungime, la ni#elul plăcii epifizare de creştere.

$ntre epifize şi diafiză se găseşte placa epifi!ară de creştere *fig. %' .5recerea dintre cartila ul epifizei şi osul nou care se formează are loc în următoarele zone;

% R !ona cartila#ului de re!ervă alcătuită din cartila 8ialin tipic?3 R !ona de proliferare formată din celule cartilaginoase care se di#id, dispuse sub formă

de coloane?B R !ona de maturare în care di#iziunile celulare s6au oprit, condrocitele cresc în mărime?G R !ona de hipertrofiere şi calcificare în care condrocitele se măresc, se #acuolizează şi

matri9ul se calcifică? ( R !ona de degenerare a cartila ului în care condrocitele degenerează, iar lacunelematri9ului calcifiat sunt in#adate de capilare şi celule osteogene,

H R !ona osteogenică în care celulele osteogenice diferenţiate în osteoblaste aderă lasuprafaţa matri9ului calcifiat şi încep formarea osului.

BH



>ig.%' /laca epifizară de creştere, sc8emă,%. zonă cartila rezer#ă, 3.zonă proliferare, B.zonămaturare, G.zonă 8ipertrofiere şi calcificare,(.zonă degenerare,H.zonă osteogenică, după 8eater

/.:. %''%+asculari!area şi inervaţia. Fasele sunt organe bogat #ascularizate *artere, #ene şi

limfatice .Arterele unui os sunt de două tipuri;

6%I artere nutriti#e care pătrund în os prin găurile nutriti#e şi se ramifică, a ungând în canalulmedular şi canelele 0a#ers,

6%& arterele periostale se ramifică abundent în periost şi a ung până în canalele 0a#ers.

enele urmează un traiect independent de cel al arterelor.ner#aţia este asigurată de ner#i care pătrund prin găurile nutriti#e, a ung în ca#itatea

medulară unde formează un ple9 ner#os, de unde se ramifică în canalele 0a#ers. <n alt ple9 seformează în periost.

5ipuri de oase după #ariaţia dimensiunilor;- oasele late sunt formate dintr6o lamă spongioasă numită diploe, situată central şi două

lame compacte, care o mărginesc *e9emple; parietale, frontal, scapular etc. .- oasele scurte sunt formate dintr6o masă centrală spongioasă, mărginită de o pătură

e9ternă compactă *e9emple; carpiene .

- oasele sesamoide au un interior spongios şi nu au periost *e9emple; rotula ,- oase neregulate sunt oasele care nu se pot încadra în una din categoriile de mai sus

*#ertebre, sacrum, 8ioidul etc. ./rincipalele oase ale sc8eletului

Sc8eletul corpului omenesc se grupează în; sc8eletul capului, sc8eletul trunc8iului şisc8eletul membrelor. om prezenta mai os principalele oase din alcătuirea acestor regiuni.

Sc,eletul capului+ste format din oase dispuse în două regiuni #iscerocraniul şi neurocraniul *fig. 34,3% si 33 .

BI

frontal

temporal

nazal

zigomatic

ma9ilar

mandibula



>ig. 34 Sc8eletul capului, #edere frontală.

>ig. 3%Sc8eletul capului, #edere laterală

B&

parietal

occipital

temporal

frontal

nazal

zigomatic

mandibula

ma9ila

mandibula

ma9ila

palatin

#omer

proces bazilar

orificiul occipital

occipital



>ig.33 Sc8eletul capului, #edere bazală

a. viscerocraniul *sc8eletul feţei .6oase perec8i

axila este osul situat în mi locul feţei, de formă neregulată. +ste format din corp şi patru procese palatin, frontal, al#eolar şi zigomatic. $n regiunea inferioară se găsesc dinţii înal#eole.

alatinul este situat în regiunea posterioară a feţei, format dintr6o lamă orizontală şi o

lamă #erticală unite în ung8i drept. +ste constituentul principal al palatului osos, a ca#ităţilornazale şi orbitale.

igomaticul este un os lat, dispus în regiunea laterală a feţei. Are două feţe *laterală,medială , patru margini *anterosuperioară, posterosuperioară, anteroinferioară şi posteroinferioară şi trei procese *orbital, frontal şi temporal .

6oase neperec8i andibula formează ma9ilarul inferior şi este format din corp şi două ramuri. Corpul are

forma de potcoa#ă, cu o baza inferior şi porţiunea al#eolară superior. $n al#eole se găsesc dinţii.

B'



:amurile sunt două lame patrulatere, indreptate oblic în sus şi inapoi. @arginea superioară are procesul coronoid şi condilian *fig.3B .

>ig. 3B @andibula faţa superioară *a şi inferioară *b&ornetul na!al inferior este o lamă osoasă răsucită ca un cornet, situată în ca#itatea

nazală, sub conca mi locie a etmoidului. acrimalul are forma patrulateră şi este o mică lamă osoasă dispusă pe peretele medial al

orbitei. Contribuie la formarea orbitei şi a ca#ităţii nazale. )a!alul este un os mic, lamelar, de formă patrulateră, dispus la baza nasului ca un

acoperiş. 'ioidul este osul situat în regiunea antero6superioară a gâtului, deasupra laringelui.

>ormează împreună cu procesele şi ligamentele stiloidiene aparatul 8ioidian. +ste format dincorp şi patru coarne.

+omerul are forma unei lame de plug şi contribuie la formarea septului nazal. b. neurocraniul *sau cal#aria%. oase perec8i

arietalul este dispus între frontal şi occipital, aparţinând cal#ariei *bolţii cutieicraniene . +ste de formă patrulateră.

G4

a

b

condil

incizura mandibulei proces coronoid

al#eole dentare

tuberozitatea mentonieră

orificiul mandibular

ung8iul mandibuleilinia milo8ioidiană



/emporalul este un os neregulat, dispus pe laturile capului. $n alcătuirea sa are mai multeregiuni; solzul, stânca, regiunea timpanică, procesul stiloid şi mastoida. $n osul temporal suntsăpate canale şi ca#ităţi ale organului #estibuloco8lear.:egiunea timpanică formează cea maimare parte din meatul acustic e9tern. :egiunea pietroasă sau stânca temporalului are forma unei

piramide cu #ârful medial şi înainte *fig.3G .

>ig. 3G 5emporalul, faţa e9ternă *a şi internă *b3. oase neperec8i

0rontalul os neregulat, dispus în regiunea frontală a capului, contribuie la formareaca#ităţilor nazale şi orbitale. +ste format dintr6o regiune #erticală, solzul şi o regiune orizontalăcare la rândul ei cuprinde o porţiune nazală şi două orbitale. $ntre porţiunile orbitale se găseşte

scobitura etmoidală în care pătrunde osul etmoid *fig.3( .

G%

a

b

solz

meat auditi# e9tern proces zigomatic

proces mastoid

solz

stâncaeminenţa arcuată

meat auditi# intern

solz

eminenţa frontală

arc supraciliar

spina nazalăa

b





(ccipitalul este situat în regiunea posteroinferioară a cutiei craniene. +ste format dinregiunea bazală situată înaintea găurii occipitale, solzul, larg şi subţire şi două regiuni lateralecare completeză gaura occipitală *fig.3& .

>ig. 3& Fccipital, faţa e9ternă *a şi internă *b

Sc,eletul trunc,iului

Coloana erte ral&

Coloana #ertebrală este o formaţiune osoasă care constituie a9ul principal al corpului,formată din mai multe segmente osoase numite #ertebre. 7upă caracteristicile structurale şifuncţionale se disting cinci regiuni; cer#icală *şapte #ertebre , toracală *%3 #ertebre , lombar*cinci #ertebre , sacrală *osul sacrum şi coccigiană *osul coccis .

Coloana #ertebrală are în plan antero6posterior patru curburi fiziologice; cer#icală,

toracală, lombară şi sacrală. 7acă au con#e9itatea spre înainte se numesc lordoze, dacă aucon#e9itatea spre înapoi sunt cifoze *fig. 3' . Curburile în plan frontal sunt toracală şi lombară.

GB

solz

protuberanţa occipitală e9ternă

gaura occipitală

regiuni laterale

protuberanţaoccipitală internă

gaura occipitală porţiunea bazilară

a b



>ig. 3' Coloana #ertebrală, sc8emă/rin suprapunerea orificiilor #ertebrale rezultă canalul #ertebral care adăposteşte mădu#a

spinării.F #ertebră este formată din corp şi arcul #ertebral. Corpul #ertebrei este regiunea ceamai #oluminoasă a #ertebrei. Arcul este format din doi pedunculi şi două lame, care delimiteazaorificiul #ertebral. /e el se găsesc procesele #ertebrale. ertebrele au caracteristici morfologicediferite în funcţie de regiunea coloanei #ertebrale în care se găsesc.

ertebrele cer#icale sunt tipice şi atipice *atlasul şi a9isul , fapt determinat de articulaţia

la coloana #ertebrală *fig.B4 .Atlasul nu are corp, acesta sEa sudat la a9is şi a format procesul odontoid. Atlasul este

format din două mase laterale, unite prin două arcuri #ertebrale. Arcul anterior are median şiintern o fosetă de articulare pentru procesul odontoid. /e faţa superioară a maselor laterale segăsesc ca#ităţile glenoide, care ser#esc pentru articulaţia cu condilii occipitali ai craniului.

>ig. B4 5ipuri de #ertebre cer#icale

GG

curbura cer#icală

curbura toracală

curbura lombară

curburasacrococcigiană

dinte

corp

arc #ertebral

masă laterală

a9is

atlas

proces spinos

procescostotrans#ers

rudiment de costă



A9isul are sudat pe corp pe faţa superioară, procesul odontoid cu o faţetă dearticulare pentru arcul #ertebral al atlasului.

ertebra cer#icală tipică are un corp mic, alungit trans#ersal, procesul spinosscurt şi bifurcat. <ltimile procese costotrans#erse conturează orificiile costotrans#erse

prin care trec arterele #ertebrale care irigă creierul.ertebra toracală tipică are corpul cilindric, care prezintă lateral o perec8e de

fo#ei costale, pentru articulaţia capului coastei. /rocesul spinos este lung şi înclinat oblic, procesele trans#erse bine dez#oltate, cu o fo#ee pentru articularea tuberculului costal.Frificiul #ertebral este mic, cu un contur circular *fig.B% .

>ig. B% 5ipuri de #ertebre toracaleertebra lombară are corpul #oluminos, alungit trans#ersal, de contur reniform.

/rocesul spinos orientat orizontal. /rezintă procese costiforme, tuberculi accesori, procesearticulare superioare şi inferioare *fig.B3 .

>ig.B3 5ipuri de #ertebre lombare

G(

proces trans#ersfo#ee costală trans#ersă

proces spinos

procese articulare inferioare

corp

orificiul #ertebral

proces spinos

tubercul mamilar proces costiform



ertebrele sunt prinse între ele prin discuri inter#ertebrale, formaţiuni alcătuite din ţesutcon uncti# fibros. Acestea sunt formate dintr6un nucleu central numit nucleul pulpos, încon uratde un inel de fibre con uncti#e.

Fsul sacrum are forma piramidală, cu #îrful în os. >aţa dorsală este con#e9ă, prezintă

median creasta sacrală mediană, şanţurile sacrale, crestele sacrale articulare, orificiile sacralelaterale şi crestele sacrale laterale. Crestele sacrale articulare se termină superioar cu coarnelemari, iar inferior cu coarnele mici. >aţa pel#iană are median sudate corpurile celor cinci #ertebredin care pro#ine, cu delimitări la ni#elul liniilor trans#erse. La acapetele lor se disting orificiilesacrale #entrale prin care trec ramurile #entrale ale ner#ilor sacrali. >eţele laterale au suprafeţede articulare pentru osul co9al. Sacrumul este străbătut de canalul sacral prin care trece firulterminal al mădu#ii spinării şi coda de cal.

Coccisul este un os mic format din unirea ultimilor patru6cinci #ertebre reduse. umai prima #ertebră păstrează procesele de articulaţie şi procesele trans#erse.

Coastele

Sunt perec8i de arcuri osoase dispuse între coloana #ertebrală şi stern, care contribuie laformarea peretelui cuştii toracice.

La o coastă se descrie, capul cu suprafeţele de articulare pentru corpurile #ertebrale, gâtulinterpus între cap şi corpul coastei. Coasta are două regiuni, regiunea osoasă şi regiuneacartilaginoasă în continuarea primei.

Sunt %3 perec8i din care primele %4 *coaste ade#ărate se unesc cu sternul printr6uncartila care la coastele %6I a unge indi#idul la stern, la coastele &6%4 *false sunt unite întrcartila comun. Coastele %%6%3 *coaste libere nu se unesc cu sternul *fig.BB .

>ig. BB Coaste, sc8emă *a , o coastă *b . albastru regiunea cartilaginoasă

GH

stern

coaste



Sternul

Fs lat, median şi neperec8e dispus la ni#elul toracelui, de forma unui #ârf de lance*fig.BG .

>ig. BG Stern, galben6manubriu, #erde6corp, roz69ifistern.

+ste format din trei regiuni; manubriul şi corpul cu structură osoasă şi apendicele9ifoidian, cartilaginos. 7e el se prind coastele şi cla#icula.

Sc,eletul mem rului superior

$n general la un membru în componenţa sc8eletului se distinge sc8eletul centurii şisc8eletul membrului propriu6zis.

Sc8eletul centurii membrului superior este format din omoplat şi cla#iculă *fig. B( .

GI

cla#icula

omoplat

8umerus



>ig. B( Fmoplatul şi cla#icula(moplatul este un os situat în regiunea posterioară, de formă triung8iulară, menţinut în

poziţie de musculatura centurii şi cla#iculă.&lavicula are forma literei !S", poziţionat înregiunea anterioară, trans#ersal între stern şi omoplat. Sc8eletul membrului superior propriu6zis

este format din 8umerus *regiunea braţului , radius, cubitus *regiunea antebraţului şi carpiene,metacarpiene şi falange *regiunea mâinii . 'umerusul are pe epifiza superioară capul 8umeral,marele şi micul tubercul. +pifiza inferioară are tro8lea şi epitro8lea. 7easupra tro8leei, anterioreste ca#itatea coronoidă şi posterior ca#itatea olecraneeană. Condilul are un epicondil lateral.7iafiza este uşor răsucită, iar în regiunea superioară are tuberozitatea deltoidă. 2adiusul areepifiza superioară cilindrică, capul se articulează cu condilul 8umeral. Lateral se obser#ătuberozitatea bicipitală. +pifiza inferioară are medial incizura ulnară şi lateral procesul stiloid.

&ubitusul are o epifiză superioară #oluminoasă cu incizura semilunară a cărei marginesuperioară se numeşte proces olecraneal şi inferioară numit proces coronoid. +pifiza inferioarăeste formată din capul cubital şi suprafaţa de articulare pentru radius *fig.BH .

>ig. BH :adius *% şi cubitus *3 .@âna este formată din opt oasecarpiene, dispuse pe două rânduri *scafoid, semilunar,

piramidal, pisiform? trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu cârlig *fig.BI .

G&

>ig.BI Sc8eletul mânii, dorsal

%.proces stiloid, 3.scafoid, B.semilunar, G.piramidal,(.pisiform, H.trapez, I.trapezoid, &.osul mare, '.osul cucârlig, %4.metacarpiene, %%.falange pro9imale,%3.falange mi locii, %B.falange distale.

%3



etacarpienle sunt în număr de cinci şi formează podul palmei. La ni#elul degetelor suntfalangele, trei pentru degetele 6 şi două la degetul .

Sc,eletul mem rului inferior

Sc8eletul centurii membrului inferior este format din osulcocsal , rezultat prin unireaoaselor ilion, isc8ion şi pubis. +ste un os plat, articulat cu femurul la ni#elul ca#ităţii acetabulareşi sacrumul superior *fig. B& .

>ig. B& Cocsal, faţa internă *a galben6ilion, #erde6isc8ion, albastru6pubis şi e9ternă *b Are o faţă e9ternă cu o margine superioară numită aripa iliacă, iar inferior tuberozitatea

isc8iatică şi tuberculul pubian. /e faţa internă creasta ileopubiană împarte osul în aripa

superioară care contribuie la realizarea marelui bazin şi pubisul inferior aparţinând micului bazin. @arginea superioară se numeşte creasta iliacă. Fasel cocsale împreună cu sacrumulformează bazinul.

Sc8eletul membrului inferior propriu6zis este format din femur *osul coapsei , tibia şi peroneul *osul gambei şi piciorul.

0emurul este cel mai lung os din corp, cu dispoziţie oblică dinafară spre interior şi de susîn os. +pifiza superioară are capul femural puternic, marele şi micul tro8anter uniţi prin creasta

intertro8anteriană. +pifiza inferioară are doi condili, intern şi e9tern, separaţi prin fosaintercondiliară. Anterior se obser#ă suprafaţa de articulare pentru rotulă *fig. B' .

G'

ca#iate acetabulară

tubercul pubian

creasta iliacă

fosa iliacă e9ternă

a

b



>ig. B' >emurul faţa anterioară *a , faţa posterioară *b/ibia are diafiza turtită lateral, e9punând anterior o margine osoasă. +pifiza superioară

are doi condili, intern şi e9tern. +pifiza inferioară prezintă lateral incizura fibulară şi medialmaleola internă. eroneul este situat lateral tibiei. +pifiza superioară este rotun ită şi epifiza

inferioară alungită *fig. G4 .

>ig. G4 5ibia *% şi peroneul *3 faţa anterioară

(4

tro8anterul marecreastaintertro8anterianătro8anterul mic

linia aspră

condil lateralfosa intercondiliarăcondil intern

cap femuraltro8anterul mare

faţa patelară a b

faţetă articularăsuperioară

maleola mediană

maleola laterală

%

3



Sc8eletul piciorului este format din şaptetarsiene dispuse pe trei rânduri *astragal,calcaneu? scafoid? trei cuneiforme şi cuboid . etatarsienele sunt în număr cinci şi formează bolta piciorului, degetele sunt formate din falange , degetul din două şi degetele 6 din treifalange *fig.G% .

>ig. G% Fasele lăbii piciorului, faţa dorsală,%.astragal,3.calcaneu,B.scafoid,G.cuboidal,(.cuneiform,H.metatarsiene,I.falange

Articulaţii

Locul în care două sau mai multe oase #in în contact, cu sau fără realizarea mişcării

poartă denumirea de articulaţie.7upă gradul de mobilitate, articulaţiile sunt;

6 imobile *sinartroze oasele participante nu realizează mişcarea. /ot fi de mai multe tipuri;suturi *oasele cutiei craniene , sincondroze *sacro6iliacă şi gomfoze *între dinte şigingie .

6 semimobile *amfiartrozele mobilitatea este redusă *#ertebre ,6 mobile *diartroze cu o mare #arietate de subtipuri *cot, genunc8i .

7upă structură, articulaţiile se pot clasifică în;

(%

%3

BG(

( (

H

I



6 sino iale la care oasele care participă la articulaţie e9ecută mişcări #ariate. Faselearticulaţiei au capetele ţinute în articulaţie printr6o capsulă fibroasă şi prin ligamente, iarsuprafaţa lor este lubrificată de un lic8id sino#ial produs de o membrană numită sino#ie.

Suprafeţele articulare osoase pot fi plane *articulaţiile dintre carpiene şi tarsiene sau

sferoidale *articulaţia umărului şi a coapsei .(sul articular nu are în structura sa canale 0a#ers, lacunele sunt mari, canaliculele

lipsesc. Fsul subcondral, este osul situat imediat sub cartila ul articular, asigură suport pentrucartila ul articular.

&artila#ul articular este un cartila 8ialin, ne#ascularizat, 8rănirea se asigură prin difuziedin lic8idul sino#ial şi nu conţine terminaţii ner#oase. $n structura sa c8imică se găsesc proteoglicani şi în ma oritatea apă.

Cartila ul articular acoperă suprafaţa de articulare dintre oasele lungi. esutul osossubiacent nu este 8a#ersian. $ntre cele două tipuri de ţesut se găseşte o substanţă bogată înglicoproteine care este asemănătoare cu substanţa cement care limitează sistemul 0a#ers.

Cartila ul articular diferă de cartila ul 8ialin prin două caracteristici. $n primul rândsuprafaţa articulară nu este acoperită cu pericondru. $n al doilea rând fibrele de colagen au odispoziţie în cele trei direcţii ale spaţiului asemănătoare cu a fibrelor de colagen din ţesutulcon uncti# la9.

>uncţiile cartila ului articular sunt; furniză o suprafaţă rezistentă pentru articulaţie,diminueză frecarea şi distribuie uniform forţele asupra trabeculelor osului subcondral.

Structura sa este comple9ă pentru a realiza funcţiile enunţate. La suprafaţă, imediat înspreca#itatea articulară, are un strat format din fibre de colagen dispuse tangenţial la suprafaţă. Subea se găseşte zona medială formată din fibre de colagen dispuse mai puţin ordonat. Oona profundă conţine fibre dispuse ordonat, perpendicular pe suprafaţa articulară.

Oona cartila ului calcifiat face trecerea dintre cartila ul articular şi osul subcondral. embrana sinovială reprezintă zona structurală internă a capsulei, de grosime şi densitate

diferită. Suprafaţa ei proemină sub formă de cute în ca#iatea de articulare. $n structura sino#iei segăsesc ţesut con uncti#, #ase de sânge, limfatice, ner#i şi adipocite. Suprafaţa este căptuşită cuun strat discontinuu de celule diferite morfologic; celule asemănătoare fibroblastelor şi celuleasemănătoare macrofagelor. @embrana sino#ială în#eleşte ca un manşon capetele oaselor, fiindo continuare a periostului acestora.

ichidul sinovial are o compoziţie asemănătoare plasmei, la care se adaugă mucină. :olulsău este în diminuarea frecărilor cartila elor articulare.

&apsula articulară este formată din două straturi; intern fibros şi e9tern.

(3



igamentele articulare sunt benzi fibroase care se inseră pe oasele ce se articulează,contribuind la mărirea contactului dintre suprafeţele articulare. ascularizaţia este asigurată deramuri ale #aselor de sânge din os, iar iner#aţia de ner#i care însoţesc aceste #ase.6 nesino iale sunt articulaţiile la care mobilitatea oaselor este redusă. Fasele articulaţiei nu au

capete de articulare şi sunt unite prin trei tipuri de ţesut con uncti#;%. dens fibros *între oasele care participă la suturile capului şi formează sinartrozele ,3. 8ialin *la locul de unire al primei coaste cu sternul ,B. fibrocartila ul *formează simfize .

Documents

Anatomie Suport Curs 123 (2)