Anul bisericesc sau anul liturgic? Scurtă lămurire.

Oamenii au delimitat curgerea timpului zile, săptămâni, luni și ani, raportându-se la anumite lucruri, cum ar fi: soarele, luna, începutul primăverii sau alte elemente ciclice. Avem, astfel, anul solar de 365 de zile și anul lunar de 355 de zile. Aceste două tipuri de calculare a timpului a influențat formarea diferitelor calendare. Vom întâlni la unele popoare calendare alcătuite în raport cu anul solar (calendarul roman), în raport cu anul lunar (calendarul musulman) sau o combinație între cele două, numit luni-solar ( calendarul ebraic și calendarul chinezesc).

În ceea ce privește Anul Nou, acesta începea la romani la 1 martie (începutul primăverii), fapt pentru care luna septembrie era a 7-a lună, luna octombrie a 8-a, luna noiembrie a 9-a și luna decembrie a 10-a. Începând cu anul 153 î.d.Hr., deoarece consulii romani intrau în funcție la 1 ianuarie, Anul Nou civil s-a calculat cu această dată, pe când Anul Nou religios al romanilor a rămas cu data de 1 martie.

În iudaism, calendarul fiind determinat de anul luni-solar, Anul Nou numit și capul anului (Rosh Hashanah), se sărbătorește la 1-2 tișri. Această dată nu este una stabilă față de calendarul Gregorian sau civil, astfel că în anul 2014 a fost fixată pe 23-24 septembrie, iar în 2015 la 13-14 septembrie. Această sărbătoare este pusă în legătură cu crearea omului la anul 3761 î. D. Hr. modul de sărbătorire este unul marcat de sunarea din corn de berbec și o cină familial. După această sărbătoare urmează 10 zile de penitență în care credincioșii mozaici își amiintesc de greșelile făcute în anul anterior, punându-și nădejdea într-un an mai bun din punct de vedere moral.

Anul Nou Islamic începe la 1 muharam, dată variabilă în raport cu calendarul civil (Gregorian), calendarul islamic având 354 de zile, în 2014 fiind celebrat pe 25 octombrie, iar în 2015 pe 14 octombrie. Această sărbătoare amintește de mutarea lui Mohamed de la Mecca la Medina în anul 622 d. Hr. (anul începutului erei islamice)

În Biserica Ortodoxă Română, Anul Nou Bisericesc1 este stabilit la data de 1 septembrie. Această dată a fost fixată sub influența anului nou iudaic (care amintește de începutul lumii) dar și în raport cu începutul activității publice a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care, intrând în sinagoga din Nazaret, a binevestit împlinirea profeției de la Isaia 61, 1-2 în care se anunță vinerea anului plăcut Domnului ( Luca 4, 18-21). Cu acest prilej, în biserici se săvârșește slujba Tedeum-ului (rugăciune de laudă adusă Lui Dumnezeu pentru măreția Lui, de mulțumire pentru cele primite în anul ce a trecut și de cerere pentru cele necesare în noul an) prin care se cere binecuvântarea începutului de an, paza noastră, biruință a cârmuitorilor noștri asupra celor potrivnici, bună rodire a pământului și văzduhuri bune (condiții climaterice favorabile), precum și milă lumii întregi, iar credincioșilor mântuire.

Începutul anului bisericesc determină și așezarea cronologică a unor sărbători importante din istoria mântuirii noastre. Ciclul acestor sărbători începe, așa cum este și firesc, cu Nașterea Maicii Domnului (8 sept.), urmată de Intrarea Maicii Domnului în biserică (21 nov.), Nașterea

1 Calendarul romano-catolic începe cu prima duminică din Advent ( duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie), deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Hristos. Însă acest mod de a calcula anul liturgic nu a fost întotdeauna în uz în Biserica Romano-Catolică. E sigur că primul ciclu liturgic avea ca dată de pornire comemorarea anuală a Paştelui. Și aceasta părea nimerit de vreme ce Paştele coincidea relativ în timp cu începutul anului civil (martie) şi se potrivea foarte bine cu anumite condiţii foarte răspândite în mediile creştine, şi anume, că în ziua de 25 martie, Fecioara Maria îl zămislise pe Iisus, şi tot în această zi Iisus murise pe cruce, conform tradiției liturgice apusene.

Domnului (25 dec.), Tăierea Îmrejur a Domnului (1 ian., la 8 zile de la naștere), Botezul Domnului (6 ian, la vârsta de 30 de ani), Întâmpinarea Domnului (2 feb., aducerea Lui la templu la 40 de zile) și culminând cu Adormirea Maicii Domnului ( 15 aug.).

Mai sunt o serie de sărbători, cum ar fi: Schimbarea la Față2 (6 aug.), Intrarea în Ierusalim (cu 8 zile înainte de Înviere), Înălțarea Domnului (la 40 de zile după Înviere) și Pogorârea Sf. Duh ( la 50 de zile după Înviere), care sunt prăznuite într-o ordine cronologică, dar nu în raport cu începutul anului bisericesc, ci cu data de prăznuire a Învierii Domnului. De asemenea, mai sunt și sărbătorile sfinților mai cunoscuți (cu cruce roșie) care sunt fixate, nici în raport cu începutul anului bisericesc, dar nici în raport cu Învierea Domnului, ci în strânsă legătură cu data cunoscută a trecerii lor de la viața pământească la cea cerească sau cu ziua când le-au fost strămutate sfintele moaște în biserici nou zidite în cinstea acestora.

Deși, atunci când vorbim de anul bisericesc îl numim și an liturgic, acesta din urmă poate fi și trebuie socotit distinct față de anul bisericesc, deoarece, anul liturgic se referă la cele trei mari perioade liturgice din cursul unui an. Începutul anului liturgic nu coincide cu începutul anului bisericesc, ci cu începutul perioadei Penticostarului, adică Ziua Sfintei Învieri. Anul liturgic se împarte în trei perioade: perioada Penticostarul – perioada pascală, care ţine de la Duminica Paştilor până la Duminica I-a după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt saptamani), perioada Octoihului – perioada postpascală, care ține din lunea din săptămâna a II-a după Rusalii și până la Duminica Vameșului și a Fariseului (10 săptămâni) și perioada Triodului –perioada prepascală, care ține de la Duminica Vameșului și a Fariseului până în Sâmbăta cea Mare, înainte de Paști.

De reținut că începutul anului liturgic marchează din punct de vedere liturgic sau cultic celelalte duminici ale anului cu pericopele evanghelice și apostolice care se citesc și cele 8 glasuri psaltice care se rânduiesc în fiecare săptămână.

Pr. Dr. Pîjîn Marius

2 Schimbarea la Față a Domnului a avut loc cu 40 de zile înainte de Răstignire. De aceea, Biserica a așezat-o pe data de 6 august cu 40 de zile înaintea prăznuirii Înălțării Sf. Cruci, când, de fapt, comemorăm încă o dată Jertfa mântuitoare din Vinerea cea Mare.