Anul LXV Arad, 13 Aprilie 1941 Nr. 1 5

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , STR. E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: P r . Mar ion V . F e l e a

A B O N A M E N T E :

P e n t r u i an 3oo L e i ; 6 l u n i i 5 o L e i

Educaţ ia pietăţi i P. S. S. Păr inte le Episcop A n d r e i a dai pen­

tru conferinţe le preoţeş t i din Eparhia A r a d u l u i subiectul: Mijloacele pentru adânc irea şi des-v o l t a r e a ev lav ie i ; — o temă pe cât de neglijată, pe atât de însemnată. Toi P. Sf inţ ia Sa, cu pri le jul adunăr i i Asociaţ ie i Clerului „A. Şaguna" din despăr ţământu l protopopiatului A r a d , ţ i ­nută la 3 A p r i l i e c. a vorb i t , cu o bogăţie de exemplif icări , despre rolul şi neces i tatea ev la ­viei în v i a ţ a preotulu i şi a cântăreţu lu i .

Ochiul ager al P. Sfinţiei Sa le a observat multe din l ipsur i l e şi t rebuinţe le v ieţ i i duhov­niceşti ale preotului de as tăz i ; şi le caută r e ­medii de î n d r e p t a r e . In tre aceste remedii , pie­ta tea este „începutul t u t u r o r începuturi lor", cum s'a e x p r i m a t P. S. Sa.

Ce este pietatea ?• Mântu i toru l şi Domnul nos tru Iisus Hristos ne cheamă, cu o dumne­zeiască bunătate de inimă, la sânul său şi ne spune: „ Invăţa ţ i -vă dela mine, că sunt blând şi smer i t cu inima" (Mat. 11 ,29) . Bunătatea , blândeţea şi smerenia , unite într 'o inimă de creşt in a d e v ă r a t , — ia tă e v l a v i a .

V i r t u t e a aceasta este carac ter i s t i ca sf in­ţ i lor şi peste tot a v ieţ i i duhovniceşt i . „Dum­nezeu este Duh" (Ioan 4,24). S p i r i t u a l i t a t e a sau v i a ţ a t r ă i t ă în comunitate cu El este o v i a ţ ă rel igioasă, duhovnicească, mi s t i că ; este o v i a ţ ă cucernică.

Pietatea este un aspect al ser ios i tăţ i i l ă ­untr ice , o ca l i ta te a omului duhovnicesc; e o v i a ţ ă t r ă i t ă în duh, o l u c r a r e de înduhovnic ire , c a r e se face t repta t , pr in educaţ ie şi pr in uce­nicie, adecă pr in sf. Taine, pr in rugăciuni , cân­tăr i , îngenuncheri , p l ecarea capetelor, facerea sf. cruci , umblarea pr in biserică etc. toate s ă . v â r ş i t e cu a tenţ ia şi cu respectul cuveni t lui Dumnezeu şi t u t u r o r l u c r u r i l o r şi exerc i ţ i i lor sp ir i tuale .

Pietatea a r a t ă s incer i tatea sent imente lor rel igioase şi umi l inţa în fa ţa preabunului Dum. nezeu.

P. Sf inţ ia Sa — în a f a r ă de Li turghier şi Molitfelnic — n'a indicat preoţ i lor a l te c ă r ţ i pentru studiul p ie tă ţ i i ; Ie.a cerut în schimb să .ş i cerceteze f i ecare conşt i inţa şi să scoată f i ecare din comoara sufletului său, din expe­r i e n ţ a sa rel igioasă, mij loacele şi e lemente le pietăţ i i a d e v ă r a t e .

Şi î n t r ' a d e v â r , e v l a v i a n u se s tudiază din cărţ i . Dacă e v o r b a de căr ţ i , ea ne t r i m i t e l a căr ţ i l e bisericeşt i ( cărţ i l e de r i tua l ) , la c a r t e a de r u g ă c i u n i şi l a puţinele „cărţ i duhovniceşt i" pe c a r e le avem (Patericul , Hristcit ia , Fi loca-lia, C a r t e a f o a r t e fo los i toare de suflet , U r m a ­rea lui Hristos, S i . Scr ip tură . . . )

P ietatea ne în toarce p r i v i r i l e d i n a f a r ă în-lăuntru , d e l a c a r t e la suflet, dela rugăc iunea cânta tă la rugăciunea ce ss face „din minte în inimă", — dela v o r b ă ia t ă c e r e şi reculegere . In felul acesta oamenii car i nu au p r e o c u p ă r i sufleteşti ser ioase , rel igioase, nu sunt şi nu pot fi oameni ev lav ioş i . Nici oamenii car i v in la biserică să f i ecărească în t impul s f inte lor slujbe, nici oamenii r ă i şi u ş u r a t i c i : vanitoş i , c a r t o ­fori , a faceriş t i , vicleni , glumeţi sau de cafenea, nici oamenii c a r e î n j u r ă în loc să se roage, car i nu mai îngenunchează, car i nu-şi mai pleacă f runtea la b inecuvântare şi nu mai postesc şi peste tot viţ ioşi i , nu au sent imente de p ie tate .

Ev lav ia este v i r t u t e a vameşulu i şi a t u ­t u r o r sf inţ i lor .

Unul d intre cei mai m a r i î n v ă ţ ă t o r i ai pietăţ i i este sf. Efrem Ş iru l . In rugăciunea c a r e îi p o a r t ă numele se cuprinde miezul t u t u r o r î n v ă ţ ă t u r i l o r pentru e v l a v i e :

— „Doamne şi S tăpânul vieţi i mele, duhul t rândăvie i , a l grij i i de multe, al iubir i i de s tă­pân ire şi al g r ă i r i i în deşert , nu mi-1 da mie. Iar duhul curăţenie i şi al gândului smer i t , al r ă b d ă r i i şi al dragostei , dărueşte-1 mie, slugii ta le . Aşa, Doamne î m p ă r a t e , dărueş t e mie să v ă d greşel i le mele şi să nu osândesc pe f r a t e l e meu, că b inecuvântat esti în vecii vec i lor . Amin»"

Pag. 114 B I S E R I C A $ 1 Ş C O A L A Nr. 15. 13 Apri l ie 1Ò4Ì

Rugăciunea aceasta e cel mai cuprinzător t r a t a t a supra ev lav ie i . în t reagă psihologia e v l a ­vie i se cuprinde în ea, cu toate mijloacele pen­t r u c u l t i v a r e a şi adânc irea ei.

F iecare cuvânt din rugăciunea sf. Efrem Ş iru l este un accent de ev lav ie , un semn de ev lav ie , o chemare la ev lav ie , sau o î n l ă t u r a r e a piedici lor din calea ev lav ie i . Rost i tă cu aten­ţie, r a r , cu o mică pauză după f iecare i n v o c a r e şi după f i ecare v irgulă , rugăciunea aceasta mi­nunată învă lue suf letul în v r a j a cucerniciei , trezeşte în noi sent imentul religiei şi ne a jută la percepţ ia mis terulu i divin.

Ev lav ia este o v i r t u t e recomandată şi ne­cesară îndeosebi preotului . Sf. A p . Pavel scr ie ucenicului Timote i : „Tu, omul lui Dumnezeu, fugi de acestea ( iubirea de argint şi poftele v ă t ă m ă t o a r e ) şi u r m e a z ă dreptatea , e v l a v i a , credinţa , iubirea, r ă b d a r e a , blândeţea" (I. 6 ,11) .

In lumina preocupăr i lor mist ice şi a des-v o l t ă r i i ev lav ie i — şi nu în a l t sens — este che­mată Cucernica preoţ ime să înţeleagă gri ja deo­sebită ce o a r e P. S. S. Păr in te l e Episcop Andre i , de o p a r t e pentru a re face disciplina ca­

nonică în Eparhie, i a r de a l ta pentru a r e h a -biiita cântarea bisericească (religioasă, pioasă) şi s lujbele l i turgice pr in t i p ă r i r e a de căr ţ i r i ­tua le şi cântăr i pe note şi pr in supravegherea atentă ca ele să se execute cu toa tă cuvi inţa . (De aceea, în p a r a n t e z ă fie zis, când unii preoţ i au refuzat coletele Diecezanei cu căr t i c i ca A c a ­t is tului şi Parac l i su lu i , au re fuzat un mijloc ideal pentru c u l t i v a r e a pietăţ i i în popor) . F ă r ă c u l t i v a r e a pietăţi i , în noi şi în popor, cele mai lăudabi le s t r ă d a n i i p a s t o r a l e şi ambiţ i i mis io . n a r e , r ă m â n aproape rec i şi nerod i toare . Toate se cere să meargă p a r a l e l : îndemnul cu col . portaju l , predica cu fapta , s f inţenia s lujbelor cu p ietatea sent imentelor , mişcăr i lor şi a tu ­t u r o r acte lor l i turgice . A l t f e l t r ă i m v i a ţ a r e l i ­gioasă numai la per i f er i e şi păgubim.

Acum, i n t r ă m în săp tămâna Pat imi lor . S ă p t ă m â n a aceasta e cea mai bună şcoală a ev lavie i , cel mai po tr iv i t t imp pentru educaţ ia pietăţi i . Fie ca în curgerea ei să s lujim Dom­nului cu f t ică , cu c u t r e m u r şi cu toa tă e v l a v i a , ca ziua înv i er i i să ne afle şi în p r i v i n ţ a aceasta renăscuţ i şi înnoiţi .

Păstorul de suflete cu zel apostolesc (după Dr. K r a m e r V. trad. de Szany i F.)

Meditaţia, exerciţi i le duhovniceşti, lectura religioasă. Meditaţia ocupă, f ă r ă îndoială, un loc de

frunte între mijloacele prin cari păstorul de su­flete îşi păstrează şi îşi desvoltă zelul apostolesc. Sf. Apostol Pavel spune că dreptul trăieşte din credinţă. Cu alte cuvinte, toate gândurile senti­mentele, cuvintele şi faptele lui isvoresc din ade­văruri le credinţei. V i a ţ a omului drept e rodul cre­dinţei sale. Adevărur i l e de credinţă, însă, numai atunci pot avea influenţă binefăcătoare asupra vieţii noastre, asupra sentimentelor şi a faptelor noastre, când ele ajung, ca adevărur i vii , în ini­ma noastră. Nu-i destul să le cunoaştem, ci ele trebue să stăpânească inima noastră şi s-o deter­mine la fapte. Cu cât e cineva mai temeinic o-rientat asupra adevărur i lor de credinţă, cu atât mai temeinic v a pătrunde natura lor tainică; cu atât mai bine v a cunoaşte frumseţea şi puterea lor înaltă, tare şi încurajatoare.

Sunt preoţi cari cunosc, din f ir în păr, toate învăţături le credinţei, dar trăiesc aşa, ca şi când n'ar fi auzit de ele, niciodată. Aceasta provine din faptul că nu şi-le pun la inimă şi nu medi­tează, de loc, asupra cuprinsului lor. Numai prin meditaţie poţi ajunge în posesiunea deplină a ade­vărului şi numai astfel adevărul poate să-şi atingă

scopul. Acesta e motivul pentru care toţi bărbaţi i luminaţi de Dumnezeu o recomandă, cu toată căl­dura. Meditaţ ia e unul din cele mai strălucite mijloace ale perfecţiunii.

Preotul, care, în urma funcţiunii sale, e che­mat, mai mult ca oricine, la cea mai înaltă de­săvârş ire , nu-i permis să desconsidere meditaţia. Sunt, însă, preoţi cari se scufundă, până'n gât, în marea ocupaţiunilor lumeşti şi, de dimineaţa până seara, numai cu acestea se ocupă. Se obişnuesc cu ele, în aşa măsură, încât nu mai află timp pen­tru a-şi hrăni ev lav ia cu hrana meditaţiei şi a deprinderilor sufleteşti. Nu se pregătesc pentrtt serviciul divin cum se cuvine, servesc cu grabă şi fără evlavie, n'au tragere de inimă pentru cultul sf. Cuminecături, nu cetesc, se spovedesc r a r şi foarte superficial etc. Prin urmare, nu-i de mirat dacă yiaţa unor astfel de preoţi se scufundă în-tr'o serie de formalităţi evidente. In aceasta si* tuaţie se găsesc unii preoţi şi, cu toate acestea, se simţesc liniştiţi, căci diferitele distracţii nu le lasă timp să arunce o p r i v i r e serioasă asupra stării lor sufleteşti.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc, cunos* când aceasta primejdie, îşi întăreşte puterile, cu

r â v n ă şi statornicie, prin ajutorul meditaţiei. O face aceasta fiindcă ştie că neglijenţa sa, în pri­vinţa meditaţiei, poate avea urmări păgubitoare, în privinţa păstoriri i sufletelor şi fiindcă cunoaşte importanţa ei cea mare. Influenţa binefăcătoare pe care o exercită meditaţia asupra vieţii preo­tului se poate cunoaşte din act ivitatea Iui pasto­rală. Preotul numai atunci va putea să vestească adevăruri le de credinţă, în aşa chip încât oame­nii să le primească în inima lor, când, printr'o meditaţie temeinică, şi-le adânceşte în sufletul său şi învaţă a se însufleţi pentru ele. E mare deose­bire între predica preotului care, prin meditaţie, a învăţat să cunoască adevăruri le credinţei şi în­tre a aceluia care neglijează meditaţia. Cel din-tâiu vorbeşte din inimă, învaţă ca unul ce are putere; din predica lui se r e v ă r s ă ispiraţia şi un­gerea, cari pun în mişcare inimile oamenilor. Aşa se prezintă el şi când are de a face cu singura­tici indivizi. Dimpotrivă, predica preotului, care nu obişnueşte să mediteze, face asupra oameni­lor impresia unei lecţiuni, învăţată pe dinafară ; e lipsită de acea putere de convingere, care is-voreşte numai dintr'o inimă însufleţită după ade­v ă r ; e rece şi ca atare şi pe ascultători îi lasă reci. Chiar dacă frumuseţile l i terare, aranjarea materialului cu meşteşug şi o predare plăcută şi binestudiată. ar produce oarecari impresii bune, totuşi, de cele mai multe ori, rezultatul este egal cu nimic. Acesta e încă un motiv care trebue să-1 determine pe preotul zelos să considere me­ditaţia ca cea mai mare îndatorire a sa. Şi-o fi­xează, deci, în ordinea de zi şi nu se va scuza, niciodată, că n'are vreme s-o facă, deoarece-i convins că fiecare preot, dacă are intenţiune cu­rată , găseşte timp destul şi pentru dânsa. Pentru mâncare şi beutură găsim vreme destulă, în fie­care zi; trebue, însă, să ştim că meditaţia are mai mare valoare pentru suflet, decât mâncarea şi beutura pentru trup.

Prin urmare, preotul zelos, dimineaţa, la ora f ixată , începe şi-şi face meditaţia obişnuită şi nu se scuză că nu ştie s'o facă, fiindcă nu-i lucru mare a-ţi f ixa atenţiunea, timp de un sfert de oră, asupra unui subiect, ales de mai înainte. Chiar dacă prin meditaţia sa n'ar reuşi, întot­deauna, să pună în mişcare sentimentele cele mai nobile din fundul inimii sale, totuşi năzuinţa lui benevolă şi tragerea Iui de inimă spre aceasta deprindere, fiind bineplăcute înaintea lui Dum­nezeu, nu v o r fi lipsite de răsplată şi binecuvân­tare. Dacă preotul, prin puteri proprii , nu-şi poate câştiga r â v n a necesară pentru meditaţie, e con­sult să cetească vre-o carte, în acest scop. Ce-tindu-o şi cerând ca ajutorul lui Dumnezeu să facă roditoare meditaţia lui, desigur că se v a alege cu folos sufletesc.

Păstorul de suflete ia parte şi la exerciţii du­hovniceşti. A v â n d în vedere ce folos mare îi pot aduce, îşi face mustrări de conştiinţă, dacă pierde aceste prilejuri scumpe. Poate avea el intenţiuni bune şi sentimente ireproşabile. Acestea, însă, în urma schimbării diferitelor împrejurări , uşor pot să scadă, inima lui să ajungă copleşită de nepă­sare, rugăciunile lui să fie lipsite de evlavie , să nu mai fie punctual, în ceea ce priveşte respec­tarea ordinei de zi, să nu-şi implinească cu punc­tualitate agendele pastorale şi să nu mai aibe in­spiraţie şi poftă de lucru. Preotul simte părere de rău pentru aceasta situaţie, se sileşte să iasă din curse, simte nevoie de o temeinică înoire sufletească. Acestea, însă, nu se pot realiza decât prin exerciţi i duhovniceşti.

Cu prilejul exerciţii lor, preotul, ieşind din sgomotul vieţii zilnice, şi din cercul distracţii lor şi al ocupaţiunilor obişnuite, sub influenţa bine­făcătoare a singurătăţii, începe să scruteze, prin meditaţie adevăruri le zguduitoare ale credinţei, îndatoriri le chemării sale se prezintă, atunci, înaintea ochilor lui sufleteşti, în colori mai vi i , iar greşelile făcute, în diferitele sale diregătorii , se adâncesc mai tare în inima lui. Intenţiunile lui cele bune v o r deveni mai tar i şi se va întoarce, ca renăscut, la ocupaţiunile lui de mai 'nainte. După exerciţii , toate merg mai bine, preotul îşi ţine mai punctual ordinea de zi, se roagă mai cu evlavie , nu neglijază meditaţia zilnică, se pregă­teşte pentru predică şi catehizare, reia firul in-trerupt al studiului, cruţă timpul şi dă dovadă de cumpătare, în privinţa plăcerilor trecătoare. Efectul exerciţi i lor se simte şi în păstorirea su­fletelor. Experienţa a a r ă t a t că în urma lor spo­reşte binecuvântarea.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc nu lasă din programul său de act ivi tate zilnică nici ceti­rea cărţilor cu conţinut edificator, cari, pentru viaţa lui sufletească, au un rol, tot a tât de mare ca şi meditaţia. Lectura religioasă aduce vioiciune în viaţa lui, îl încurajează spre bine, îl învaţă să meargă pe calea desăvârşir i i creştine şi îi pune la îndemână mijloacele necesare pentru atingerea acestui scop şi, în fine, îi oferă mângăere în v a ' lurile furtunoase ale vieţii. Când cetim scrierile în cari bărbaţ i luminaţi de Dumnezeu şi-au eter­nizat rezultatul meditaţiilor lor şi experienţele câştigate, în cursul unei vieţi bineplăcută lui Dumnezeu, atunci stăm de vorbă , sufleteşte, cu ei şi acest lucru nu se poate să nu aibe efect binefăcător asupra sufletului nostru. Proverbul zice; Spune-mi cu cine te împretineşti, şi-ţi voiu spune cine eşti.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc ceteşte, cu mare plăcere, vieţile Sfinţilor, car i strălucesc,

î n tocma i ca a i ş t e stele, pe ce r iu l s f in te i noas t r e B i s e r i c i şi ne s e r v e s c , ca p i lde de v i a ţ ă , a i c i pe pămân t . Apoi , cu mul tă p l ăce re , ce teş te Sf. S c r i p ­t u r ă , îndeoseb i pe a c e e a a T. N. c a r e e un t ezau r de c u g e t ă r i subl ime şi î n v ă ţ ă t u r i s t r ă luc i t e . De a i c i î ş i culege el ace l c a p i t a l boga t de c a r e a r e nevo ie , în p red ic i l e sale . N u ce teş te ca să se dis­t r eze ci ca să î nve ţ e şi să se per fec ţ ioneze în cele bune. N i c i o d a t ă nu ce teş te p r ea mult. După ce ce teş te , m e d i t e a z ă a sup ra celor ce t i te , apoi, !e în­ch ide în c e t a t e a in imi i sale , ca să le a i b e întot­deauna la î n d e m â n ă . S. Ş .

Lângă piciorul Crucii Tale Doamne ! Stau astăzi lângă piciorul Crucii Tale. Cu braţele

mele nemernice am îmbrăţişat-o. O spăl cu lacrimi de căinţă şi o şterg cu părul capului meu, ca Magdalena picioarele Tale; cu buze prihănite o sărut; Crucea Ta Doamne! Crucea pe care eu şi semenii md Ti-am pus o pe umeri; Crucea, pe care Te-am silit să-o duci, din pretoriu până sus, la locul Căpăţinii. Lemnul ei verde şi nestrujit picura încă reveneală din braţele retezate, căci abia cu câteva clipe fusese doborît din pădure.

Sub tinereţea, prospeţimea şi greutatea, pe care nu le jupuise încă soarele şi vântul, de trei ori ai îngenunchiat. Dar, mai mult decât greutatea Crucii, Te a îngreuiat şi în­genunchiat greutatea amărăciunii păcatelor noastre, pe cari le-ai luat cu Tine. Sub greutatea lor, de trei ori Tc au biciuit să Te scoli şi să mergi mai departe. Pe faţa Ta, sudoarea se amesteca cu sânge, pe care mironosiţa le-a cules în năframă, care a rămas purtătoarea sfântului Tău chip, din clipa aceea.

O, Doamne! M'am aşternut la piciorul Crucii Tale, pe care te au răstignit 1 Cum să nu mă îngrozesc când ştiu că eu sunt făptaşul! In îngenunchiarea mea înfiorată, simt o muche de ciocan, pe care a mănuesc râstigniîorii... Cu ea am bătut cuele picioarelor Tale. Mâna Ta eu am ţintuit-o, de nu mă poate, astăzi, binecuvânta. Cununa de spini pe cap, tot eu Ti-am aşezat-o. Te-am adăpat cu oţet amestecat cu fiere împreună cu paznicii; împreună cu ostaşul Te-am insuliţat şi am văzut cu el izvorul preacuratului Tău sânge. Lăngk lemnul Crucii Tale, de-atunci, mereu îngenunchez, de mânecate 'n zorii zilei şi până târziu în noapte.

Astăzi, ascult glasul Tău: „De voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia cucea şi să urmeze Mie" (Matei 16, 24).

Ştiu, Doamne, că şi mie mi-ai dat o cruce, s'o port pe umerii mei. O cruce a suferinţelor cu care să mă cerci, de's vrednic să-Ţi urmez. Crucea aceasta mi-ai ales-o Tu, după puterile mele. Dar mie nu mi se pare că mi-ai dat-o prea grea. De câte ori cad cu ea, mi se pare că m'ai ne­dreptăţit. Mă uit în jur şi crucile pe cari le ai dat celor­lalţi oameni, îmi par mai uşoare decât a mea. De câte ori n'am urit-o şi am bârfit-o! De câte ori n'am vrut să

mă lapăd de ea! De-atâtea ori am vrut s'o las in mijlocul drumului şi să mă 'ntoic înapoi....

Şi atunci, Te-am simţit alături de mine mustrându mă: „la-ţi crucea şi urmează Mă"... (Matei 16,24).. „căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară" (Matei 13, 30).

Şi când pasul meu era mai poticnitor, Tu ca un Cirenean, mi-ai luat crucea de pe umeri şi ai mers mai departe în locul meu.

Azi, când mi-ai pus înainte Crucea Ta, o văd cât e de mare şi de grea. O văd şi pe a mea, o biată cruciuliţă cât o jucărie de copil... Mă ruşinez câni îmi amintesc, că mă plâng de ea. Dar, azi, m'am hotărît s'o port. In urma Ta, Te voi urma pe drumul mântuirii mele.

Vreau Doamr.e, „vreau să Te urmez oriunde vei merge" (Luca 22, 33). Împreună cu Ioan Apostolul şi cu mirono­siţele, Te urmez până la Golgoiha. Şi îngenunchiat cu ei la piciorul Crucii Tale, mă rog cu tâlharul: „Pomeneşte-mă, Doamne,, când vei veni întru împărăţia Ta" (Luca 23,42).

Va sile St. Guzu stud. teolog.

f Ştefan Rusu A t r ecu t la veşn ice , M i e r c u r i în 2 A p r i l i e

1941, un om al B i s e r i c i i , un om plin de c r e d i n ţ ă şi e v l a v i e , un p l u g a r neobosi t şi v r e d n i c , un mo­dest şi lumina t român d in G r ă n i c e r i ( O t l a c a ) , Ş t e f a n Rusu .

V i a ţ a şi fapte le lui ni-î a r a t ă : om t r i m i s de Dumnezeu în O t l a c a ; i a r în Pus t a M e g h e ş a Ot-l ă c i i un a d e v ă r a t b ine făcă to r . A c i în Pus tă , acu- s 60 de ani , pe moşia s i t u a t ă în colţul de apus a l judeţului A r a d , az i sub s t ă p â n i r e m a g h i a r ă , Ş t e f a n R u s u î ş i începe mis ionar i smul său, c â n d un pă­m â n t al său d in mijlocul pus te i îl î m p a r t e în v r e o 60 g r ă d i n i , dă ru indu- l e fami l i i lo r române s ă r a c e de acolo, ca sa şi î n f i r i peze căsu ţe cu mic i gos­podă r i i .

M a i t â r z i u apoi , în 1912, d in agon i sea l a sa z ideş te în mijlocul coloniei r omâneş t i b i s e r i c ă , c a s ă pen t ru preot şi t a i e d in moşia sa sesie pa­roh i a l ă . S c r i i t o r u l aces to r r â n d u r i es te p r imul preot-paroh al aces t e i c t i to r i i , t imp de 6 an i ş i j umă ta t e .

Ş t e f a n Rusu e r a pă r i n t e l e s ă r a c i l o r , mis io­na ru l , c a r e nu cunoaş te oboseala , nu c r u ţ ă n i c i o j e r t f ă , ca să formeze şi să î n t ă r e a s c ă a i c i , î n insula d in m a r e a u n g u r e a s c ă , duh românesc , duh c re ş t in şi o r todox. M i - a ce ru t s ă ţ in şcoa lă ro­m â n e a s c ă cu bă i e ţ i i d in colonie şi e r a pen t ru dânsu l o deoseb i t ă bucu r i e z iua de î nche i e r e , c â n d v e d e a p rogresu l e lev i lo r la c a r t e a r o m â n e a s c ă , î n c â n t ă r i b i s e r i c e ş t i şi na ţ iona le .

Slujbele b i s e r i c e ş t i se ţ ineau la dor in ţa dân­sului — e r a şi can tor de s t r a n ă — ca la m ă n ă s t i r e .

L a b i s e r i c ă e r a pr imul , u rma t de fami l i a lui şi de topi, a c e i a , c a r i a s c u l t a u de îndemnul l u i ; c â n t a r e a lui în s t r a n ă e r a p l ă c u t ă , l ină , melodioasă , e r a cu a d e v ă r a t un bun c a n t o r b i s e r i c e s c şi o r todox . Nu e r a n ic i o U t r e n i e , V e c e r n i e , C i a s u r i sau L i -t u r g i e î n a i n t e s f in ţ i t ă , Den i i , la c a r i el şi fami l ia — soţia cu f i ice le M ă r i u ţ a şi S a n d i , — g ine re l e D r ă g a n S imion cu nepoţ i i M a x i m şi Simion, să nu f ie prezenţ i . C e r e a tu tu ror enor iaş i lo r , gazde şi s ă r a c i , să-1 urmeze ş i la r u g ă c i u n e şi la spove­dan ie şi î m p ă r t ă ş i r e ; e r a a scu l t a t şi pe mulţi i-a a t r a s la cele sf inte , ş t i i nd el că exemplele atrag mai mult d e c â t vorbe le .

Ş t e f a n Rusu a u r m a t ca n imeni a l tul îndemnu­lui sf. A p . Pa v e l : „ Tu priveghează, tu fă lucrul evanghelistului şi slujba ta fă-o deplin", c ă c i el o r iunde şi t o tdeauna a fost în s lujba E v a n g h e l i e i . J u d e c â n d omul după sufletul, după zelul şi dra­gostea cu ca re -ş i îndep l ineş te men i r ea şi s lu jba la c a r e 1-a chemat Dumnezeu, putem spune c ă Ş t e f a n R u s u a fost de o m a r e v a l o a r e , bucurân -du-se de î n t r e a g a i u b i r e şi s t imă a celor ce l-au cunoscut .

Pen t ru dânsu l „Răsplata muncii pentru Bi­serică" n 'a fost mot iv de î n g â m f a r e . A ce ru t şi i-a da t Di imnezeu „duhul c u r ă ţ e n i e i şi al gându­lui smer i t , duhul r ă b d ă r i i şi al d r agos t e i " , c a r e „îndelung r a b d ă , se mi los t iveş te , nu pizmueşte , nu se t rufeş te , nu se p o a r t ă cu n e c u v i i n ţ ă , nu c a u t ă ale sa le , nu g â n d e ş t e şi n i c i nu face r ă u l " . As t fe l a fost Ş t e f a n R u s u : suf le t m a r e , uneor i ne în ţe les de oameni i d in lumea a c e a s t a . A t r ă i t nu pen t ru sine, n i c i pen t ru pe r soana sa, ci pen t ru a l ţ i i .

P l e c a r e a sa d i n t r e noi în c a l e a ve şn i c i e i , în t r 'o zi m â n d r ă şi c a l d ă de p r i m ă v a r ă , a fost pen t ru sa tul s ă u zi de s ă r b ă t o a r e . S p r e g r ă d i n a veşn i c i e i , t rupul lui a fost însoţ i t de î n t r e a g a populaţ ie o t l ă c a n ă , — p l u g a r i şi c ă r t u r a r i , i a r su­fletul lui , de r u g ă c i u n i l e a 11 preoţ i , — a corului din O t l a c a şi f a n f a r a p r e m i l i t a r ă d in C u r t i c i .

C u v â n t ă r i de d e s p ă r ţ i r e au r o s t i t : P ă r . con­s i l i e r C. Tur icu , t r imisu l P r e a Sf. S a l e P ă r i n t e l u i Episcop A n d r e i şi T. D r a i a , ca fost p reo t la c t i t o r i a din Pus t a O t l ă c i i .

Ş t e f a n R u s u î n c h i d e ochi i la 85 an i , cu c a r t e a de r u g ă c i u n i în m â n ă . Numele lui se v a pomeni d in g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e , c â t v a s t r ă l u c i c r u c e a de pe turnul b i s e r i c i i r i d i c a t e de dânsul .

F r a ţ i i preoţ i , în c u v â n t ă r i l e lor, vo r a d u c e exemplu de modest ie , r e l i g io s i t a t e , r â v n ă şi j e r t f ă pen t ru B i s e r i c ă şi s ă r a c i , pe Ş t e f a n R u s u d in O t l aca , p e n t r u c ă v i a ţ a şi fapte le dânsu lu i a u fost p r in aces t e p ă r ţ i f ă r ă p receden t .

T. Dra ia preot ort. rom.

Despre ce să predicăm? L a Paşt i (II. z i ) să v o r b i m desp re î n v i e r e . P r i c i n a mor ţ i i es te p ă c a t u l (Rom. 6 v. 23),

c a r e d e s t r a m ă l e g ă t u r a , f ă c u t ă de Dumnezeu, î n t r e t rup şi suflet. î n c e p e m a mur i d in c l ipa c â n d pă­că tu im. C e e a c e numim „moarte" nu este d e c â t ul­t imul a c t v ă z u t a l luptei de d e s p ă r ţ i r e î n t r e t r u p şi suflet.

In t rupul omenesc, luat d in ţ ă r â n ă , Dumnezeu a suf la t v i a ţ ă d in v i a ţ a S a , i a r în suf le tul omenesc a î n t i p ă r i t chipul şi a s e m ă n a r e a S a . Omul făp tueş te în lume, cele bune sau cele re le , ca v i e ţ u i n d în t rup şi suflet , de a c e e a este nevoe ca t rupul s ă î n v i e z e . Cel A t o t p u t e r n i c , c a r e a fost în s t a r e s ă c reeze pe om d in ţ ă r â n ă , a r e pu t e r ea de a i a d u n a cenuşa t rupului , de or i unde a r fi ea î m p r ă ş t i a t ă . I a r J u d e c ă t o r u l cel d rep t v a r ă s p l ă t i d e o d a t ă , t rupulu i şi sufletului , c eeace au f ăcu t împreună .

C r e d i n ţ a î n î n v i e r e ne î n t ă r e ş t e în convin­ge rea c ă p r o v e d i n ţ a d i v i n ă c â r m u e ş t e lumea, ne î n d e a m n ă a fugi de r ă u şi a făp tu i binele , ş t i i nd că a v e m să d ă m seama despre toa te , ne m â n g ă e în su fe r in ţ i şi g r e u t ă ţ i l e v ie ţ i i , t u rnându-ne în suflet l in iş te şi pace .

învierea tuturor morţilor se v a pe t r ece la ve­n i r e a a doua a M â n t u i t o r u l u i (I. Cor . 15 v. 22; I. Tess . 4 v. 16), d a r de z iua şi de ceasu l a c e l a n imeni nu ş t ie , numai T a t ă l ( M t . 24 v. 36). Trupu­r i l e moa r t e z a c în p ă m â n t ca g răun ţe l e de g r â u (I. Cor . 15 v. 37), a ş t e p t â n d p r i m ă v a r a î n v i e r i i . N i c i t rupur i l e s f â ş i a t e de f i a re , a r s e sau î n g h i ţ i t e de a p ă , nu sunt p ie rdu te . Dumnezeu cel a totpu­t e r n i c v a a d u n a ale sa le , o r i de unde a r fi r i s i p i t e . (Ezec. 37 v. 7 - 1 0 ; Is . 26 v. 19).

C r e d i n ţ a n o a s t r ă în î n v i e r e se r a z i m ă pe t r e i t eme iu r i p u t e r n i c e : a ) Cuvintele Mântuitorului; b ) învierea trupului Său; şi c ) prezenţa Duhului lui Dumnezeu în noi.

M â n t u i t o r u l a v o r b i t despre două fe lur i de învieri: una ce se pe t r ece î n c ă în a c e a s t ă v i a ţ ă , a nec red inc ioş i lo r c a r i v i n la c r e d i n ţ ă (In. 5 v . 25), şi c ea l a l t ă , la s f â r ş i tu l v e a c u r i l o r , a t rupu r i l o r ce­lor d in mormin te (In. 5 v. 28). D o v a d ă c ă sunt ş i 2 feluri de morţi: una, cea a d e v ă r a t ă , a suf le­tu lu i mort în p ă c a t e , c a r e în z iua î n v i e r i i ce le i de apoi îş i v a p r imi osânda ; a doua, a t rupur i lo r ado rmi t e în moar te , c a r e se v o r scula pen t ru „în­v i e r e a v i e ţ i i " (In. 5 v. 29). F i e c a r e d in cele două p ă r ţ i a le omulu i : t rupul şi sufletul , î ş i a r e m o a r t e a şi î n v i e r e a sa.

„Sufletul es te v i a ţ a t rupulu i şi Dumnezeu es te v i a ţ a suf le tu lui" (Fer . A u g u s t i n ) . Suf le tul moare c â n d p ie rde pe Dumnezeu, p recum t rupul c â n d p i e r d e sufletul. Deş i m o a r t e a sufletului nu se v e d e , ea este mult m a i g r o z a v ă d e c â t cea a t rupulu i .

Sufletul despărţit prin păcat de Dumnezeu, este un cadavru mişcător şi un mormânt viu. (Apoc. 3 v . 1).

Trupul creştinului, fiind unit cu Hristos prin botez, îi aparţine Lui (Rom. 6 v. 11 , 1 6 ; I. Cor. 6 v . 13), iar El iubeşte pe ai săi până la sfârşit (In. 13 v. 1), „ţine toate cu cuvântul puterii Sale" (Evr. 1 v. 3), înviază pe cei morţi şi chiamă la fiinţă cele ce încă nu sunt (Rom. 4 v. 17). Ador­mirea noastră în moarte cu trupul nu este f ă r ă de nădejdea învierii , ca a celor necredincioşi, de­oarece dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus, aduce-i-va împreună cu El. (I. Tess. 4 v. 13-14).

„Cerul şi pământul v o r trece — zice Mân­tuitorul— dar cuvintele Mele nu v o r trece" (Mt . 24 v. 35).

Trupul înviat al Mântuitorului este „începă­tura" şi modelul învieri i celor adormiţi. Dacă nu este o înviere a morţilor, atunci nici Hristos n'a înviat . Insă precum în Adam toţi mor (Rom. 5 v. 12) aşa şi întru Hristos toţi v o r învia. Este nevoe ca trupul nostru deacum, stricat prin păcat şi măcinat de boale, s t se desfacă iarăş în ţărână, de unde a fost luat, pentru a fi rezidit spre o altă viaţă, pe care nu o poate moşteni carnea şi sângele. Trupul de acum este putrezitor, dar va învia întru nestricăciune; când moare este urât (întru necinste), dar va învia întru putere; moare ca unul pământesc şi înviază ca unul ceresc. (I. Cor. 15 v. 13, 20, 22, 42, 43, 47, 50).

Sfântul Duh sălăşlueşte întru noi, din clipa botezului, ca într'o biserică, ne curăţeşte sufletul, ne sfinţeşte şi ne îndreptează (I. Cor. 3 v . 1 6 ; 6 v. 11), pregătindu-ne încă din această viaţă pentru înviere. Sufletul nostru, unit cu Domnul (I. Cor. 6 v. 17), îi supune Lui şi trupul, încât acesta ia parte la viaţa sufletului, făcându-se o jert fă vie, sfântă, Domnului bineplăcută (Rom. 12 v. 1). Acela care a numărat şi perii capului nostru (Mt . 10 v. 30) v a purta de grijă şi ţărânei trupului nostru, pe care nimic nu o poate răpi din mâna Lui (In. 10 v. 29). Iar dacă duhul celui ce a înviat pe Iisus din morţi locueşte întru noi, El, cel ce a înviat pe Iisus din morţi, vi i va face şi trupurile noastre muritoare, din pricina Du­hului Său, carele sălăşlueşte întru noi. (Rom. 8 v. 11).

A v â n d aceste chezăşii, creştinul trăeşte cu mângăerea învieri i şi nu se îngrozeşte de moarte. El se împacă uşor cu gândul ei, încât nu va mai pr iv i trupul ca un lăcaş plăcut, ci doar ca o în­chisoare pentru suflet şi ca o piedecă în calea totalei uniri cu Dumnezeu. Creştinul ştie că are de făcut două călătorii. Una, în trup, aici jos, departe de Dumnezeu, a doua, departe de trup şi aproape de Dumnezeu (II. Cor. 5 v. 6—8). Niciuna din aceste călătorii nu «e o despărţire definit ivă

între trup şi suflet. Umblăm în trup pentru a merge la Dumnezeu, apoi mergem cu sufletul la Dumnezeu în nădejdea de a ne întoarce cu el la trupul învierii . Să nu ne legăm de trup ca şi cum am rămânea totdeauna în el, iar când eşim din el să nu ne întristăm ca şi cum nu ne-am mai în­toarce la el. In felul acesta scăpăm de groaza morţii, şi când ceasul din urmă ni se v a apropia, vom adormi în pace şi nădejde, ştiind că dacă pământeasca noastră locuinţă, în cortul acesta se v a desface: avem în ceruri clădire de la Dum­nezeu, casă veşnică, nefăcută de mână, deaceea suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer (II. Cor. 5 v . 1—2)-

Sf. Ioan Gură de A u r zice: E nevoe ca Zi­ditorul să repare casa ce ni s'a dat. Până când o strică şi rezideşte pe cea nouă, noi trebue să eşim din ea. Ce am face între dărâmături şi praf ? El ne dă sălaş în palatul său din cer, ca să aş­teptăm acolo, la odihnă, repararea totală a vechei noastre case.

„Eu sunt învierea şi viaţa ; celce v a crede în Mine va fi viu, chiar dacă va muri" (In. 11 v. 25).

„Şi noi credem : pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne v a învia şi pe noi cu Iisus. Deaceea nu ne descurajăm, şi măcar că omul nostru cel din a fară se prăpă­deşte, omul nostru cel dinlăuntru se înoeşte din zi în zi, pentrucă suferinţa noastră, uşoară şi de o clipă, ne agoniseşte nouă, mai presus de orice măsură, o cumpănă veşnică de mărire, ca unora cari n'avem în vedere cele ce se văd, dar cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se v ă d sunt vremel­nice, pe când cele ce nu se v ă d sunt vecinice". (II. Cor. 4 v. 13—18).

„Aştept învierea morţilor şi v iaţa veacului ce va să vie !"

Cărţi şi Reviste Preot Nicolae Vonica : Preotul şi s ă n ă ­

tatea poporului. Sibiu 1940. pp. 79, preţul: lei 30. In concepţia de v iaţă creştină, trupul omului

este socotit „mădular al lui Hristos", lăcaş al Du­hului Sfânt , înveliş al sufletului şi împreună lu­crător cu el pentru câştigarea vieţii veşnice. Su­fletul fiind o scânteie div ină aşezată de Creator în om, la începutul f i inţări i lui, cu un scop bine-definit, nu-şi poate atinge acest scop decât printr'o conlucrare armonioasă şi permanentă cu trupul c e l adăposteşte în mădularele lui. Cu alte cuvinte, mântuirea nu şi-o poate câştiga omul decât nu­mai în timpul când vieţuieşte în trup, pe pământ. Ba ce e mai mult, sufletul nu se v a despărţi de trup nici în bucuria vieţii veşnice.

Din această înaltă concepţie decurge valoarea pe care însuş creştinismul o dă trupului, precum şi grija cea mare ce trebue să o dăm acestui trup, întru apărarea şi păstrarea sănătăţii lui.

La noi Românii însă, sănătatea poporului, mai ales la sate, a devenit de multă vreme una din cele mai acute probleme de Stat . In fiecare an nenumărate vieţi trebue să-şi dea tributul lor feluritelor boale sociale, cari macină viaţa ţăra­nului nostru dela sate.

Pentru înlăturarea acestor efecte dezastruoase se cere o conlucrare armonică şi desinteresată a tuturor factorilor de răspundere, din viaţa ob­ştească a neamului. Medici , preoţi, învăţător i etc. trebue să-şi întindă frăţeşte mâna pentru a scăpa neamul de acest pericol nimicitor.

Acesta este imboldul sufletesc din care s'a zămislit noul volum al părintelui Nicolae Vonica întitulat: „Preotul şi sănătatea poporului". In pa­ginile lui ni se înfăţişează una din cele mai im­portante laturi ale act ivi tăţ i i noastre preoţeşti: grija pentru sănătatea poporului. Preotul fiind nu numai mijlocitorul harului dumnezeesc, între Dum­nezeu şi om, ci şi părintele turmei lui, el trebue să aibe o grije deosebită de toate durerile şi pri­mejdiile fiilor săi sufleteşti. El nu poate sta ne­păsător în faţa măcinării sănătăţii lor, ci trebue să caute să zăgăzuiască prin toate mijloacele c e i stau la îndemână acest pericol.

Locul şi act ivitatea preotului pentru îngri­jirea sănătăţii poporului ne-o înfăţişează părintele autor, într'o formă uşoară şi bine închegată, în următoare capitole ale cărţi i Cucerniciei sale: I. Valoarea creştină a sănătăţii trupeşti; II. Un alt motiv puternic; III. Starea sănătăţii poporului nostru; I V . Cauze şi efecte; V . Preotul-sanitar; V I . Mica farmacie parohială; VII . Act iv i ta tea sanitară a preotului; VIII . Asistenţa prevent ivă ; IX. Asistenţa c u r a t i v ă ; X . Asigurarea socială pa­rohială ; şi X I . Preotul, medicul şi aşezămintele sociale ale Bisericii.

Din ele se desprinde necesitatea imperioasă a activităţ i i preotului sanitar, a preotului care înarmat cu cunoştinţe temeinice de medicină pre­vent ivă şi curat ivă , să coboare cât mai des în mijlocul poporului şi să-i aline atât cât poate, ne­număratele suferinţe de pe urma atâtor boale so­ciale. Conlucrând cu medicul circumscripţiei şi cu ceilalţi factori răspunzători, preotul în felul acesta îşi îndeplineşte una din cele mai necesare laturi ale pastoraţiei sale, aceea de samarinean al tur­mei lui.

Cartea părintelui N. Voniga din care se des­prind aceste salutare idei, merită să fie răspân­dită cât mai mult, iar programul ce ni-1 înfăţi­

şează cu atâta entuziasm preoţesc, să-1 pună în faptă fiecare semănător în ogorul Domnului.

P r . D. Tudor

, Biserica Bănăţeană este titlul organului oficial al Episcopiei de Timişoara, care până acum a apărut sub titlul: Buletinul sf. Episcopii a Ti­mişoarei.

Revista e redactată sub direcţia P. C. Prot. Dr. Ştefan Cioroianu, vechiu publicist şi prea bine cunoscut autor de predici pentru toate ocaziile.

Primul număr cuprinde cuvântări le rostite cu prilejul instalării P. S. S. Episcopului Vasi le Lazarescu.

Urăm confratelui timişorean şi P. Cucerni­cului său director v iaţă lungă şi spor bogat în vestirea sfintei Evanghelii.

Informaţiuni • J u r ă m â n t u l r e c r u ţ i l o r din Garnizoana

A r a d s'a luat Sâmbătă la 5 April ie 1941 în toată ţara. L a A r a d festivitatea s'a desfăşurat în piaţa

Catedralei. După serviciul religios, oficiat într'un sobor de şase preoţi, P. S. S. Părintele Episcop Andre i a adresat soldaţilor adunaţi în careu o însufleţită şi zguduitoare cuvântare despre în­semnătatea, cuprinsul şi sfinţenia jurământului pe care l-au făcut în faţa bisericii şi a lui Dumnezeu, ca să apere ţara şi să desrobească cele peste patru milioane de Români, cari trăesc astăzi sub stă­pâniri străine în cea mai dureroasă robie.

După ce toţi soldaţii au depus în grupuri jurământul pe drapel, a urmat în faţa primăriei Municipiului defilarea trupei. Au fost de faţă re­prezentanţii tuturor autorităţi lor de Stat , elevi de şcoală şi număros public.

• Focul războiului s'a aprins şi în sud-estul european, în frumoasa dimineaţă a zilei de 6 Apri l ie 1941.

In urma reacţiunii ce s'a întâmplat în sânul poporului jugoslav după aderarea guvernului la pactul tr ipart i t , care a avut de rezultat imediat răsturnarea guvernului şi a regenţei prinţului Paul şi urcarea pe tron a tinărului rege Petru II, ~ precum şi în urma debarcări i englezilor pe teren grec şi jugoslav, Germania a intervenit îndată cu formidabila ei forţă armată, care de prezent înaintează atât pe frontul Banatului, cât şi pe cel din Bulgaria.

După toate semnele Germania în scurt timp v a fi stăpâna Peninsulei Balcanice.

• Un o a r e c a r e G a r i o n trimite din Elveţia un articol ziarului „Ştirea" despre „Săptămânile Evangheliei" la protestanţii elveţieni, în care îşi

e x p r i m ă a d m i r a ţ i a fa ţă de preoţ i i c a t i he ţ i şi f a ţ ă de orele de r u g ă c i u n i , c â n t ă r i şi c e t i r i b ib l i ce din E lve ţ i a . In a c e l a ş t imp ocă re ş t e pe „popii" satu­lui r omânesc şi î n v i n u e ş t e „Bise r i ca cea v i e c a r e s'a l ă p ă d a t de b i s e r i c a cea s f â n t ă " p e n t r u c ă a u p ă r ă s i t multe d in bunele ob i ce iu r i s t rămoşeş t i .

M e n t a l i t a t e a a c e a s t a de i obag şi a t i t u d i n e a de a v e d e a la a l ţ i i numai l u c r u r i bune şi la noi numai l u c r u r i re le , nu o în t â ln im acum, p r i m a o r ă . A m ma i în tâ ln i t -o şi am denunţat-o destule or i cu t oa t ă ene rg ia , f i ind o men ta l i t a t e bo lnavă , o a t i ­tud ine g r e ş i t ă , pe c a r e o au sp i r i t e l e n e i s p r ă v i t e şi porn i te cu t o a t ă î n v e r ş u n a r e a spre o c r i t i c ă d e s t r u c t i v ă .

Sun t a t â t e a l u c r u r i bune c a r e se f a c şi e x i s t ă , s l a v ă Domnului , şi la noi şi r ă m â n e m s t r ă i n i de ele. N u le v e d e m d in t r ' o c o n d a m n a b i l ă miopie spi­r i t u a l ă , sau d in l ipsă de in fo rma ţ i i p rec i se . T r e b u e să v i n ă la noi în ţ a r ă oameni d in s t r ă i n ă t a t e , ca să ne r e f a c ă moralul şi să ne insp i re î n c r e d e r e în va lo r i l e noas t re p ropr i i . A s u p r a lor — în p a r t e — am s t ă r u i t nu de mult în l e g ă t u r ă cu l u c r a r e a de c u r â n d t i p ă r i t ă a d-lui prof. S. M e h e d i n ţ i despre „Creş t in i smul r omânesc" , pe c a r e o reco­m a n d ă m cu t o a t ă c ă l d u r a d-lui Gar ion pent ru a-i s ta în a ju tor să-ş i co rec teze a p r e c i e r i l e g r e ş i t e ce le a r e în a c e e a ş d iscu ţ ie .

D a r î i putem t r i m i t e şi pe te ren . N u m a i a c i în A r a d , d a c ă s 'ar i n t e r e sa de mersul c a t e h i z a ţ i e i şi a r p r i v i r a p o r t u r i l e d i n t r e ca t i he ţ i şi copi i i de şcoală p r i m a r ă , s ' a r pu tea î n c r e d i n ţ a că n i c i ca­t ihet ii noş t r i nu sunt tocmai a ş a d e p a r t e de su­fletele copii lor , cum c r e d e D-sa. S ă os t enească de p i ldă p â n ă în Grăd i ş t e , la pă r . C. M u r e ş a n şi să a s i s t e la o lec ţ ie sau la un e x a m e n de r e l i g i e , să v a d ă pe bie tul „popă" c â t es te de iub i t şi cu c â t e emoţi i se de spa r t copi i i de el şi de şcoa lă .

S ' a r conv inge şi d-1 Gar ion (este a c e s t a nume românesc ?) c ă n i c i preotul român, n i c i B i s e r i c a o r t o d o x ă nu au p ă r ă s i t bunele ob ice iu r i s t rămo­şeşt i , c i oameni i c a r i nu le ma i a scu l t ă g lasul şi se c r a m p o n e a z ă în men ta l i t ă ţ i , a t i t u d i n i şi apre­c i e r i c a r e d ă r â m ă în loc să z idească .

• Confer inţa p a s t o r a l ă dela Gurahonţ . In t r 'un sp i r i t de c a l d ă m a n i f e s t a r e a s imţului da­tor ie i , p reo ţ imea d in t r a c t u l Gurahonţ s'a î n t run i t în z iua de 3 A p r i l i e a. c. la sf. b i s e r i c ă din Gurahonţ , unde s'a î m p ă r t ă ş i t cu Sf. Ta ine .

D u p ă s e r v i c i u l d i v i n , preoţ imea, î m p ă c a t ă cu Dumnezeu, t r ece în localul fostei scoale confesio­na le , unde se d e s f ă ş u r ă p rogramul confer in ţe i pas to ra le de p r i m ă v a r ă .

A c i P. C. P r o t o p ă r i n t e Cons t an t in L a z a r p r i n c u v i n t e de î ndemnur i bune pe t e ren pas tora l , desch ide şedin ţa .

Cuc . p r e o ţ i : Dr . R o m a n Popa-Bonţeş t i , V i r g i ) Bulz-Gurahonţ, Gheorghe C e r e a n ţ - A l m a ş şi A u r e l J i v a - R ă d e ş t i ce tesc tema : „ M i j l o a c e de deş t ep t a r e şi a d â n c i r e a p i e t ă ţ i i c r e ş t i ne o r todoxe" . D i n cr i -t i c i l e şi o b s e r v a ţ i i l e b i n e v o i t o a r e a le C. preoţ i s'a a juns la concluzia că în l u c r a r e a sa Pr . Dr . R. Popa a făcu t e x p u n e r e a d o g m a t i c ă a aces t e i teme, t r a t â n d p i e t a t ea ca un d a r de s f in ţenie şi în tă­r i r e a Duhulu i S fân t . Pr . Gh. C e r e a n ţ a t ra ta t -o d in punct de v e d e r e p r a c t i c şi ps ihologic , ca un p rodus a l sufletului . In a c e l a ş c e r c de v e d e r e , ps ihologic şi p r a c t i c au t r a t a t -o C. preoţ i V i r g i l Bu lz şi A u r e l J i v a .

D u p ă . t e r m i n a r e a d i scu ţ i i lo r a s u p r a temei sus menţ ionate , Pr . Dr . R o m a n Popa-Bonţeş t i ci­teş te temein icul r e f e r a t a s u p r a l u c r ă r i i „Pocăinţa" de Pr . Dr . I l a r ion Fe lea .

D u p ă c e t r ece în r e v i s t ă impres i i l e culese de pe câmpul v a s t al a ce s t e i l u c r ă r i , P r . Dr . R o m a n Popa înche ie a s t f e l : „ A c e a s t ă lucrare . . . v a s e r v i ca un i s v o r inepu izab i l de a l i m e n t a r e duhovn i ­c e a s c ă , pen t ru ce i do rn i c i de a s t r ă b a t e înţelesul şi î n s e m n ă t a t e a pocă in ţe i " .

In con t i nua re propune ca p ă r ţ i d in a c e a s t ă operă , I şi III, să fie e x t r a s e şi t r a t a t e în t r ' o bro­ş u r ă s e p a r a t ă , pe înţelesul poporului .

R e f e r a t u l Pr . Dr . R. Popa-Bonţeş t i a sup ra „Pocă in ţe i " Pr . Fe lea a scos îa i v e a l ă comori le a ce s t e i opere şi a fost p r i m i t ă cu aplauzele una­nime a C. preoţ i .

In u rma a l tor d i scu ţ i i de i n t e r e s pas to ra l , P. C. Protopop Cons t an t in L a z a r , p r in c u v i n t e pl ine de d r agos t e f r ă ţ e a s c ă , mul ţumeşte t u t u r o r pen t ru r e u ş i t a confer in ţe i . Pr . / . /.

Nr . 1848/1941.

Comunicat P u b l i c ă m spre ş t i in ţ ă şi conformare u rmă­

toare le : In buge te le pa roh i i lo r şi c a n c e l a r i i l o r proto-

popeşti , î n c e p â n d cu anul f i n a n c i a r 1941-42 şi ce i u rmă to r i , protopopi i şi p reo ţ i i c o n d u c ă t o r i a i ofi­c i i lo r pa roh ia l e nu pot î n s c r i e şi v o t a p r in cor-pora ţ iun i l e r e s p e c t i v e , nici un fel de remuneraţie dela pa roh ie sau pro topopia t sub t i t l u r i ca ace s t ea : pauşa l de c a n c e l a r i e , ca t eh iza ţ i e , r e d a c t a r e a soco-ţi lor, s c r i p t u r i t i c a , conduce rea of ic iu lu i pa roh i a l e t c , î n t r u c â t ob l iga ţ iun i de felul a c e s t a i n t r ă în ch ip f i r e sc în r â n d u l î n d a t o r i r i l o r de n a t u r ă ad­m i n i s t r a t i v ă a le funcţ iuni i de pa roh şi protopop ( A r t . 107 din Ins t ruc ţ iunea Nr . 8591/1901).

In sch imb, d rep tu r i l e pe r sona le c â ş t i g a t e ş i c a r i ş i a z i î ş i au j u s t i f i c a r e a lor mora lă şi l ega lă , câ : c h i r i a pen t ru locuinţa preotului , r ă s c u n p ă r a r e a b i ru lu i preoţesc , î ncă l z i t şi lumina t pen t ru bi roul protopopesc şi pa roh ia l e t c , se v o r î n s c r i e şi v o r fi menţ inute în aces t e buge te la n ive lu l d r e p t u r i l o r c â ş t i g a t e în t r ecu t şi în l imi t a pu te r i lo r m a t e r i a l e a c t u a l e a le pro topopia tu lu i sau ale pa roh ie i res ­p e c t i v e .

A r a d , d in şed in ţa economică a Cons i l iu lu i e p a r h i a l dela 2 ? M a r t i e 1941 .

t A n d r e i P. Dabu Episcop. exactor eparhial.