“S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale şi juste ce se observă din capul locului: că exprimă conflictul între real şi ideal, că e baudelairian şi eminescian, că e un creator de limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice alt poet. Universul său substanţial, sensul de exploraţie metafizică a viziunilor, intelectualitatea fără cadre raţionale a acestei lirici, iată chestiunile adevarate. Rezultatul cercetării e zguduitor.”

G. Călinescu

-poet interbelic-debut> 1927, “Cuvinte potrivite” -“estetica urâtului“

“FLORI DE MUCIGAI”“… operă de rafinament, de subtilitate artistică, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. Cititorul necultivat, în sens artistic, se sperie de ele şi le crede vulgare, deşi realitatea şi savoarea sunt însuşirile lor.”

G. Călinescu

“Flori de mucegai”> douăzeci şi cinci de poeme > o lume aflată la marginea societăţii > limbaj-argotic > lirismul-greu de perceput > amestecă seriozitatea cu bufoneria > “o lume părăsită de divinitate, de natură, de oameni -scufundată în tenebrele propriei condiţii.” (N.Balotă)

> prima poezie = ars poetica > eul liric îşi mărturiseşte efortul de sublimare a grotescului, pendulând între angelic şi demonic

“Le-am scris cu unghia pe tencuială”

“o fermecătoare colecţie de stampe diabolice” (Perpessicius) spectacolul suferinţei umane -tutelat de prezenţa Morţii reversul parodic al mântuirii prin suferinţă scurgerea torturantă a timpului sumbru – terifiant – grotesc grotescul apare din reprezentarea urâtului graţiosul se naşte din jocul formelor, culorilor şi sunetelor tempoul mişcării -prea lent sau prea precipitat- transformă graţiosul în contrariul său, în comic

“Pe un părete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, “

>regimul penitenciarului pare a închide definitiv o umanitate de periferie >corelativul temporal este noaptea -la adăpostul căreia cresc “florile de mucigai”, amintind baudelairienele “flori ale răului”.

“Cu puterile neajutate”

>încearcă să exorcizeze răul prin artă >decantează esenţele “răului” pentru a ajunge la “frumos” >recurge la efortul maxim –”m-am silit”- reprezentat prin metafora scrisului -“cu unghia de la mâna stângă” >prezintă feţele degradate ale Creaţiei

“Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat împrejurulLui Luca,lui Marcu şi lui Ioan”.

Animalele emblematice ale evangheliştilor Luca, Marcu şi Ioan.

Taurul - este în general un animal lunar, legat de noapte - este atribuit şi lui Mithra, divinitate solară, simbolizând moartea şi învierea zeului

-sugerează ideea de pornire irezistibilă şi forţă creatoare

Leul - exprimă autoritatea şi forţa invincibilă a minţilor dumnezeieşti, efort suveran, nedomolit, de a imita măreţia divină şi taina divină încredinţate îngerilor, de aceea anumiţi îngeri au înfăţişare de lei - simbol solar şi luminos până la extrem

Vulturul – rege al păsărilor, încarnare, substitut sau mesager al celei mai înalte divinităţi şi al focului ceresc, soarele, pe care este singurul ce poate să-l privească fără a-şi arde ochii.

“Sunt stihuri fără an,”

>evidenţiază *o geografie ieşită din timp

*”materialitatea” lim

bajului

*interesul pentru “lu

mea reală”, în aspectele ei tri

viale

“Stihuri de groapă,” (ipostaza Răului)

“De sete de apă Şi de foame de scrum,Stihurile de-acum.”

***secreta aspiraţie spre puritate,în condiţiile recluziunii, adesea nedreaptă.

“Când mi s-a tocit unghia îngerească

Am lăsat-o să crească

Şi nu a mai crescut –

Sau nu o mai am cunoscut.”

(Talentul divin a fost pierdut definitiv !)

“Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.”

***Arghezi -”bijutierul”- cultivă o experienţă

singulară:

>lucrează pe un material “neartistic”, dar

este stăpânit de demonul artei, de

pasiunea transfiguratoare

Şi mă durea mâna ca o ghiarăNeputincioasă să se strângă.Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă

“stânga”> este, simbolic şi geografic, de partea iadului > este demonică > “scrie” versuri despre iad şi prevesteşte răul>limbaj înnoit>univers deschis viziunilor infernale sau grotescului

BIBLIOGRAFIE:

1. G.CĂLINESCU: “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”

2. JEAN CHEVALIER&ALAIN GHEERBRANT: “Dicţionar de simboluri”

3. ION POP : “Dicţionar analitic de opere literare româneşti”4. ADRIAN IORGULESCU: “Estetica”5. NICOLAE BALOTĂ: “Opera lui Tudor Arghezi”6. AL. GEORGE: “Marele Alfa”7. IOANA EM. PETRESCU: “Nămolul tainelor”, în “Eminescu şi

mutaţiile poeziei româneşti”

Realizator: Alexandra Diaconu, cls. a X-a H

Profesor coordonator: L. Mănescu

C.N. “M

ircea cel Bătrân”, Rm. Vâlcea