Arheologia si reconstituirea istoriei antice I. Apariþia arheologiei biblice Când Sir Isaac Newton a scris Cronologia vechilor imperii (publicatã în 1728), materialul izvoarelor sale consta din Biblie ºi lucrãrile clasicilor greci ºi romani. Concluziile trase de el din pãrþile istorice ale Bibliei au rezistat probei timpului ºi au nevoie doar de uºoare corecturi chiar ºi astãzi, dar reconstrucþia istoriei antice fãcutã de el pe temeiul informaþiilor clasice profane a fost cu totul greºitã. În conformitate cu Newton, Sesac, biblicul ªiºac, care a jefuit Templul de la Ierusalim pe vremea fiului lui Solomon, Roboam, nu numai cã a invadat Africa ºi Spania, dar a trecut ºi Hellespontul ºi a înaintat în marº spre India, unde a înãlþat stâlpi de biruinþã pe râul Gange. Din câte cunoaºtem acum, nici una dintre campaniile acestea, în afarã de aceea raportatã în Biblie, nu a fost întreprinsã de ªiºac. Newton spunea despre marele rege Ramses cã a trãit în secolul al IX-lea înainte de Hristos, în loc de secolul al XIII-lea ºi, de asemenea, cã a fost urmat de constructorii marilor piramide de la Gizeh-Cheops, Chefren ºi Mikerinos! Astãzi ºtim cã aceºti regi ai dinastiei a patra a Egiptului au trãit cu multe secole mai înainte ºi cã, pe vremea lui Moise, piramidele lor erau deja monumente vestite ale gloriei constructorilor lor. Comentatorii Bibliei, care au scris în secolul al XIX-lea, cum ar fi Adam Clarke, erau în aceeaºi situaþie dificilã ca Sir Isaac Newton. Ori de câte ori au încercat sã ofere o luminã asupra istoriei biblice a perioadei pre-persane, folosind rapoartele antice pentru a plasa istorisirile biblice în contextul lor istoric, s-au aflat pe un teren nesigur. În consecinþã, explicaþiile lor cu privire la evenimente istorice sunt de obicei greºite. Izvoarele aflate la dispoziþia cercetãtorului de istorie anticã la începutul secolului al XIX-lea erau obscure ºi vagi, denaturate ºi greºite, conþinând mari spaþii albe. De asemenea, personajele legendare erau prezentate ca personaje istorice, aºa cã le era imposibil sã reconstituie o adevãratã istorie a lumii antice. Chiar ºi astãzi, deºi cunoºtinþele noastre sunt mult mai mari în ce priveºte istoria anticã, ne aflãm încã foarte departe de o înþelegere corectã a tuturor evenimentelor întreþesute ale naþiunilor antice ºi suntem încã nu suntem în stare sã identificãm în toate cazurile personajele ºi evenimentele descrise de autorii clasici. Dovezile contemporane au dovedit natura nedemnã de încredere a materialului izvoarelor antice, aºa cum este pãstrat de scriitorii greci ºi romani. Când s-a arãtat cã o mare parte din informaþiile scriitorilor antici fuseserã greºit înþelese, sau cã erau cu totul false, printre oamenii erudiþi s-a dezvoltat o îndoialã faþã de orice literaturã anticã. De exemplu, nu numai cã Iliada lui Homer a fost declaratã a fi o legendã, ci însãºi existenþa cetãþii Troia a fost negatã, pânã când Heinrich Schliemann a scos-o la ivealã prin sãpãturi ºi a dovedit existenþa ei.

Aceastã îndoialã faþã de scrierile antice, bine întemeiatã în multe cazuri, s-a extins ºi asupra scrierilor Bibliei. Mulþi oameni au considerat cã rapoartele biblice cu privire la aceastã istorie anticã a lumii ºi cã istorisirile cu privire la patriarhi, profeþi, judecãtori ºi regi au fost, în cele mai multe cazuri, tot atât de legendare ca istorisirile altor popoare legendare, care au ajuns pânã la noi prin scrierile greceºti ºi latine. Cei mai vestiþi istorici ºi teologi ai secolului al XIX-lea au fost cei mai mari neîncrezãtori cu privire la veridicitatea istorisirilor Bibliei, ºi s-au aflat printre cei mai energici critici ai sãi. Aceastã atitudine s-a schimbat foarte mult de la începutul secolului. În comparaþie cu câteva decenii în urmã, acum, se dã pe faþã mult mai mult respect faþã de Vechiul Testament, faþã de naraþiunile lui ºi faþã de învãþãturile lui. Rezultatele explorãrilor în Orientul Apropiat au contribuit mai mult ca orice altceva la aceastã stare de fapt. În potopul de luminã revãrsat de arheologie asupra civilizaþiilor antice, Vechiul Testament se evidenþiazã ca fiind nu numai vrednic de încredere din punct de vedere istoric, ci ºi unic în ce priveºte scopul, puterea ºi idealurile înalte, în comparaþie cu cele mai bune producþii literare ale lumii antice. Un autor considerat a fi o autoritate în domeniul istoriei, care nu acceptã inspiraþia Bibliei, face totuºi o remarcã legatã de acest fapt: "ESTE cu putinþã sã afirmãm cã, judecat ca material istoric, Vechiul Testament este astãzi mai presus ca atunci când textul lui era protejat de interdicþiile religioase... "Istoricul... nu trebuie sã judece din punct de vedere modern. El nu trebuie sã compare Geneza cu Ranke, ci cu produsul Egiptului ºi al Asiriei. Judecatã în lumina propriului timp, literatura iudeilor este unicã în scop ºi putere." (James T. Shotwell, An Introduction to the History of History, p. 80). El adaugã: "Faptul cã perspectiva ["deuteronomistului"] era într-adevãr înaltã - cea mai aleasã în Vechiul Testament - va fi recunoscut de oricine citeºte de la capitolul al cincilea ºi pânã la capitolul al cincisprezecelea din Deuteronom, ºi apoi le comparã cu restul literaturii mondiale înainte de apogeul civilizaþiei antice" (Ibid. , p. 92). Explorãrile extensive de suprafaþã ºi numeroasele sãpãturi în unele locuri antice îngropate au adus la luminã dovezi care nu numai cã au înviat civilizaþii antice în faþa ochilor noºtri, dar, de asemenea, ne-au ajutat sã reconstituim istoria anticã ºi au plasat naraþiunile biblice în adevãratul lor cadru istoric. S-au gãsit soluþii care i-au fãcut în stare pe savanþii moderni sã descifreze scrierile de mult uitate, cum ar fi hieroglifele egiptene ºi hitite, scrierea cuneiformã sumerianã ºi babilonianã sau scrierea alfabeticã a locuitorilor antici ai Palestinei ºi Siriei. Limbi moarte de mii de ani au fost înviate ºi au fost stabilite gramaticile ºi vocabularele lor. Nisipurile Egiptului ºi ruinele Asiei apusene au dat la ivealã o bogãþie de material literar care fusese ascunsã ºi pãstratã timp de milenii. Acest fapt îi dã savantului modern posibilitatea sã reconstituie o mare parte din istoria anticã a acelor naþiuni precum ºi religia ºi cultura lor.

Cetãþi ca Lachis, Haþor, Megiddo ºi Ninive - ca sã menþionãm doar câteva - ale cãror nume apar în Biblie sau în alte izvoare antice, dar a cãror localizare era cu totul necunoscutã, au fost redescoperite ºi dezgropate. Templele ºi palatele lor în ruine au fost scoase la ivealã, ºcolile, bibliotecile ºi mormintele lor au fost gãsite. Ele ºi-au dezvãluit tainele de multã vreme ascunse ºi au contribuit la creºterea tot mai rapidã a cunoºtinþelor cu privire la lumea anticã, o lume în care au trãit oamenii Bibliei ºi în care au fost scrise paginile ei sfinte. Milioane de dolari s-au cheltuit pentru a reconstitui Orientul Antic, bãrbaþi învãþaþi ºi nobili ºi-au sacrificat sãnãtatea ºi, în multe cazuri, viaþa în scopul acesta ºi s-au scris mii de tomuri voluminoase pentru a raporta descoperirile ultimului secol ºi jumãtate. Providenþa poate sã fie observatã în aceastã desfãºurare a lucrurilor. Cum altfel se poate explica faptul cã tot acest material nepreþuit a fost ascuns de vãzul oamenilor timp de atâtea secole, când nimeni nu ar fi putut avea vreun folos de pe urma lor ºi când încã nu era necesar sã fie doveditã credibilitatea încã nepusã la îndoialã a Scripturilor? De ce tot acest material a ieºit la ivealã atunci când a fost necesar în modul cel mai disperat spre a dovedi autenticitatea Cuvântului lui Dumnezeu ºi veridicitatea istoriei sacre? Un Ochi veghetor l-a pãstrat pentru timpul când îºi va îndeplini partea spre a mãrturisi în favoarea adevãrului ºi spre a împlini prezicerea Domnului Isus Hristos cã atunci când martorii vii vor înceta sã mãrturiseascã despre El ºi despre adevãr, chiar pietrele vor striga. Pentru a prezenta istoria acestei extraordinare dezvoltãri a întreprinderilor arheologice în diferitele þinuturi biblice, pot fi oferite câteva citãri ale lui W.F. Albright, probabil cel mai proeminent orientalist în viaþã, pentru a arãta beneficiul colosal pe care studiile biblice l-au obþinut din cercetarea arheologicã ºi marea schimbare care s-a produs asupra lumii cercetãtorilor în ce priveºte evaluarea istorisirilor biblice. În 1935, el spunea: "Cercetarea arheologicã din Palestina ºi din þinuturile învecinate în timpul ultimului secol a schimbat complet cunoºtinþele noastre cu privire la contextul istoric ºi literar al Bibliei. Ea nu mai apare ca un monument absolut izolat al trecutului, ca un fenomen rupt de relaþia cu mediul sãu. Acum, ea îºi ocupã locul într-un context care devine din ce în ce mai bine cunoscut cu fiecare an ce trece. Privite în contextul Orientului Apropiat antic, nenumãrate obscuritãþi devin clare ºi începem sã înþelegem dezvoltarea organicã a societãþii ºi culturii ebraice. Cu toate acestea, unicitatea Bibliei, atât în calitate de capodoperã literarã, cât ºi ca document religios nu s-a diminuat ºi nu a fost descoperit nimic care tinde sã tulbure credinþa religioasã a iudeilor sau a creºtinilor" (The Archaeology of Palestine and the Bible, p. 127). Acelaºi autor se dezbate destul de amplu descoperirile care au demonstrat eroarea pretenþiilor dogmatice ºi adesea cinice ale adepþilor înaltei critici - cum ar fi cei din ºcoala lui Julius Wellhausen - care susþin cã Biblia conþine multe legende, poveºti din folclor ºi o mitologie care a fost numitã o "fraudã pioasã". Acest fapt îl duce la urmãtoarea concluzie: "Credem cã savanþii conservatori sunt cu totul îndreptãþiþi în denunþarea tuturor eforturilor de a dovedi existenþa în Biblie a unor nãscociri frauduloase ºi a unor falsificãri

deliberate. Ei sunt la fel de îndreptãþiþi sã obiecteze cu cea mai mare putere faþã de ideea introducerii în Biblie a unei mitologii înºelãtoare ºi a unui pãgânism uºor ascuns." (Ibid. , p. 176). De când s-au scris cuvintele acestea, noile descoperiri, unele din ele senzaþionale, au atestat credibilitatea naraþiunilor Bibliei ºi acurateþea textului ei în multe detalii. Privind în ansamblu aceastã cantitate vastã de material nou, Albright spunea: "Descoperirile arheologice sunt în mare parte rãspunzãtoare pentru recenta redeºteptare a interesului faþã de teologia biblicã, datoritã bogãþiei de material nou care ilustreazã textul ºi cadrul Bibliei... Noul material arheologic continuã sã aducã luminã, determina revizuirea felului cum au fost tratate în trecut atât religia Vechiului, cât ºi a Noului Testament. Pe zi ce trece, devine tot mai clar cã aceastã redescoperire a Bibliei duce adesea la o nouã apreciere a credinþei biblice, care se aseamãnã izbitor cu ortodoxia zilelor timpurii. Nici un scolasticism academic ºi nici o neo-ortodoxie iresponsabilã nu trebuie sã fie îngãduite spre a abate privirea noastrã de la credinþa vie a Bibliei." ("Biblia dupã douãzeci de ani de arheologie", Religion in Life, vol. 21, ediþia de toamnã,1952, p. 550). II. Dezgroparea Egiptului Antic Când vorbim de Egipt, înaintea ochilor noºtri apare o þarã unde a înflorit pe vremuri una dintre cele mai vechi civilizaþii, în principal de-a lungul vãii lungi ºi înguste a unui râu care pe hartã apare ca un ºarpe, fiind în medie de 5 mile lãþime ºi de 500 de mile lungime. Aceastã þarã, peste care Iosif a fost cândva prim-ministru ºi unde legiuitorul Moise ºi-a primit educaþia este o þarã a extremelor. Nouãzeci ºi nouã la sutã din populaþia ei trãieºte din aproape patru la sutã din solul ei, restul fiind deºert. "Egiptul este darul Nilului, " spunea Herodot. Fâºia îngustã de pãmânt ºi-a datorat întotdeauna viaþa acestui râu, întrucât lipsã aproape completa de ploaie a constrâns populaþia lui sã depindã de inundaþia anualã a Nilului. Climatul deosebit de uscat este rãspunzãtor pentru pãstrarea multor clãdiri ºi a unei cantitãþi uriaºe de material perisabil, care în alte þãri s-ar fi dezintegrat de multã vreme. Mai mult, nici o naþiune anticã nu a avut arhitecþi ºi constructori mai mari ca Egiptul, iar monumentele sale fascinante din piatrã, cum ar fi piramidele, obeliscurile ºi templele au supravieþuit peste milenii ºi sunt încã martori elocvenþi ai remarcabilei arte inginereºti a egiptenilor antici. Data de naºtere a arheologiei biblice în general ºi a arheologiei egiptene în particular este anul 1798, când Napoleon, în campania lui militarã în Egipt a fost însoþit de un mare grup de savanþi, arhitecþi ºi pictori, cãrora le fusese datã sarcina de a studia ºi de a descrie rãmãºiþele Egiptului antic. Aceºti oameni au fãcut o lucrare admirabilã ºi au publicat 24 de volume impunãtoare ca rezultat al studiilor lor. Cãrþile acestea sunt încã valoroase, deoarece multe monumente ºi inscripþii descrise de acei savanþi francezi au fost distruse de atunci.

Cu toate acestea, cea mai mare descoperire a fost fãcutã în 1799, de armata francezã, când a gãsit renumita Piatrã de la Rosetta, care a devenit cheia pentru descifrarea misterioasei scrieri egiptene hieroglifice. Aceastã placã de bazalt negru a ajuns o datã cu prada de rãzboi în mâinile britanicilor, ºi de atunci a fost unul dintre obiectele cele mai valoroase din colecþiile fabuloase ale Muzeului Britanic din Londra. Inscripþia trilingvã de pe piatrã este repetatã în greceºte, demoticã (egipteana târzie cursivã) ºi în hieroglifã (vechea scriere pictograficã). Cu ajutorul fragmentului grecesc, pe care îl puteau citi, savanþii au încercat imediat descifreze taina celorlalte scrieri necunoscute. În 1802, diplomatul suedez Akerbald a început cu succes descifrarea pãrþii demotice, iar medicul englez Thomas Young a fost în stare sã publice redarea corectã a câtorva semne hieroglifice în 1819, dupã mulþi ani de încercãri fãrã rezultat. Totuºi, descifrarea completã a fost fãcutã în 1822, de Jean François Champollion, un strãlucit tânãr francez. Deºi, de la data aceea, textele egiptene au putut sã fie citite, totuºi pentru a aºeza reconstrucþia limbii egiptene antice pe temelii ºtiinþifice sigure a fost nevoie de eforturile unite ale mai multor savanþi, dintre care cei mai renumiþi au fost Erman, Sethe ºi Gardiner. Abia dupã 70 de ani de la lucrarea de pionierat a lui Champollion, s-a publicat prima gramaticã corespunzãtoare a limbii egiptene hieroglifice ºi, abia dupã 100 de ani, s-a produs un dicþionar egiptean corect, având 4200 pagini. Întrucât textele egiptene au fost redate într-o scriere pictograficã, având numai consoane - fãrã vocale - cu sute de semne, citirea ºi interpretarea lor este încã o sarcinã dificilã pentru oricare egiptolog. Totuºi, o mare cantitate de literaturã religioasã ºi de dovezi istorice a ajuns sã fie disponibilã, fapt care a oferit o temelie solidã pentru reconstrucþia istoriei politice ºi religioase a Egiptului antic. Mânã în mânã cu aceste cercetãri lingvistice a mers ºi lucrarea arheologicã de pe teren. Lucrul acesta a fost realizat în prima parte a secolului al XIX-lea, prin expediþii de înregistrare, care au copiat inscripþiile din temple ºi au descris toate vestigiile vizibile ale Egiptului antic. Din lipsã de spaþiu, doar cea mai importantã dintre acestea poate fi amintitã aici, ºi anume, marea expediþie prusacã din 1842 - 1845, condusã de Lepsius, care a copiat ºi a descris aproape tot ce era vizibil în Egipt. Rezultatele au apãrut mai târziu în 12 volume monumentale, care abia dacã au fost vreodatã depãºite în mãrime, fiecare mãsurând, închise, 90 pe 72 centimetri. În decursul primei jumãtãþi a secolului al XIX-lea nu s-au fãcut sãpãturi sistematice. Numai cetãþenii þãrii au scos la ivealã ºi le-au vândut un foarte mare numãr de antichitãþi reprezentanþilor marilor muzee ale naþiunilor europene, care pe vremea aceea ºi-au adunat colecþii vaste ºi uimitoare. Prin numirea lui Mariette în fruntea noului Departament al Antichitãþilor al Guvernului Egiptean s-a petrecut o schimbare, atunci când, aflându-se în cãutare de manuscrise coptice, a gãsit printr-o fericitã întâmplare Serapeum-ul, templul unde erau pãstraþi ºi îngropaþi taurii sfinþi. Prin perseverenþã, tenacitate ºi chiar prin folosirea forþei, el a reuºit sã opreascã sãpãturile ilegale ºi a concentrat în mâinile sale ºi ale subordonaþilor sãi controlul asupra tuturor sãpãturilor. În timpul sãu, comorile fabuloase

ale Egiptului antic au început sã fie adunate în Muzeul din Cairo, care a devenit cea mai mare colecþie de artã egipteanã din lume. În timpul administraþiei de 31 de ani a lui Mariette, a fost fãcutã o mare descoperire - ºi anume locul tainic unde fuseserã ascunºi mai bine de 3. 000 de ani un mare numãr de faraoni vestiþi. Mormintele lor fuseserã jefuite în vremurile antice, iar un rege pios adunase mumiile iluºtrilor sãi predecesori ºi le depozitase într-o peºterã artificialã sus pe stâncile deºertului apusean, aproape de Teba, capitala Egiptului Superior. În peºtera aceasta a fost descoperit trupul marelui rãzboinic Tutmes al III-lea, care a cucerit Palestina la începutul secolului al XV-lea î.Hr. ºi care probabil a fost faraonul oprimãrii izraeliþilor. Acolo s-a aflat ºi Ramses al II-lea, eroul bãtãliei de la Cadeº contra hitiþilor, mumia lui Ramses al III-lea, care a devenit salvatorul Egiptului, când popoarele mãrii ameninþau sã-l invadeze în secolul al XII-lea. Împreunã cu ei mai erau mulþi alþi monarhi renumiþi ºi vestiþi. Timp de mai mulþi ani, trupurile dezbrãcate ale acestor oameni, înaintea cãrora naþiunile tremuraserã ºi cãrora contemporanii lor le aduseserã închinare ca unor zei au fost expuse în Muzeul din Cairo, în vitrine de sticlã, ca o mãrturie mutã, dar impresionantã a gloriei ºi puterii trecãtoare a lumii. Ele sunt pãstrate sub cheie în depozitele muzeului, întrucât sentimentul naþional al Egiptenilor s-a revoltat împotriva acestei expuneri scandaloase a foºtilor lor conducãtori ºi eroi. În anul 1881, când Gaston Maspero a preluat administraþia Departamentului de Antichitãþi, a început o nouã erã. Savanþi strãini ºi instituþii strãine au fost invitate pentru a studia vestigiile antice ale Egiptului ºi pentru a executa sãpãturi. Întrucât li se fãgãduia o bunã parte a obiectelor descoperite ca rãsplatã pentru eforturile ºi cheltuielile lor, numeroase instituþii ºtiinþifice, muzee ºi guverne s-au folosit de aceastã oportunitate. În perioada politicii atât de generoase faþã de lucrarea arheologicã a savanþilor strãini, ei au depus o muncã enormã pentru a reface cultura ºi istoria anticã a Egiptului. Nici o privire generalã asupra arheologiei egiptene nu ar fi completã fãrã menþionarea lui Sir Flinders Petrie, care a început sã lucreze în anii 1880, încã din tinereþe, ºi a devenit pãrintele sãpãturilor ºtiinþifice, iniþiind metode atente de excavare, raportare ºi pãstrare a tot ce s-a gãsit. Acest lucrãtor neobosit a fãcut sãpãturi în Egipt ºi în Palestina învecinatã timp de aproape 60 de ani ºi a publicat singur, sau în asocierea cu alþi autori, peste 80 de cãrþi arheologice. Spaþiul nu ne îngãduie sã enumerãm numeroasele expediþii care au lucrat în Egipt în cursul ultimilor 70 de ani. Piramidele, peste 100 la numãr, au fost explorate ºi cercetate cu atenþie, iar templele care le însoþeau au fost scoase la ivealã prin sãpãturi. Mii de morminte regale ºi particulare au fost golite, iar bogãþia lor a fost prezentatã publicului ºi adusã în colecþiile de artã ale principalelor muzee din Europa ºi America. Descoperirea cea mai mare ºi mai senzaþionalã în domeniul acesta a fost gãsirea mormântului nejefuit al regelui Tutankamon de cãtre Carter, în 1922. În cãutarea locului respectiv, Carter a îndepãrtat 70.000 de tone de nisip ºi moloz, pe parcursul mai multor ani. Acest mormânt, cu miile lui de obiecte - bijuterii, mobilier, unelte, arme, vase ºi îmbrãcãminte - ºi multele sarcofage

care conþineau un aur foarte curat ºi în care zãcea regele, a contribuit la popularizarea egiptologiei ºi la atragerea turiºtilor mai mult decât toate eforturile celor 100 de ani anteriori. III. Arheologia egipteanã ºi Biblia Descoperirile arheologice în Egipt au fost la fel de folositoare pentru cercetãtorii Bibliei ca ºi pentru lingviºti, istorici, iubitori de artã, sau cercetãtori ai religiei antice. Nici o altã þarã nu a pãstrat mai multe picturi murale, basoreliefuri în piatrã sau lemn, mai multe obiecte de uz zilnic, cum ar fi mobilierul, uneltele casnice, instrumentele muzicale, uneltele meºteºugarilor ºi ale agricultorilor, armele vânãtorilor ºi rãzboinicilor, sau mai multe documente scrise pe material perisabil. Orice dicþionar biblic va arãta dintr-o privire cã nici o altã þarã nu a oferit mai mult material ilustrativ, care sã ajute la înþelegerea culturilor ºi civilizaþiilor timpurilor biblice. Prin tablourile în culori ºi basoreliefurile Egiptului antic cunoaºtem îmbrãcãmintea ºi înfãþiºarea amoriþilor, a canaaniþilor, a filistenilor ºi a hitiþilor, uneltele lor aparte, armele ºi mijloacele lor de luptã. Obiectele gãsite în Egipt ne oferã o idee despre felul în care anticii îºi mobilau locuinþele, despre instrumentele muzicale folosite ºi modul în care se cânta la ele. Pe scurt, prin miraculoasele descoperiri fãcute în Egipt în decursul ultimului secol ºi jumãtate, o cantitate imensã de luminã a fost revãrsatã asupra multor detalii ale vieþii de toate zilele din timpurile biblice. Urmãtoarele câteva exemple de descoperiri importante fãcute în Egipt au ajutat foarte mult la o mai bunã înþelegere a povestirilor Vechiului Testament. Din secolul al XX-lea î.Hr. dateazã istorisirea despre Sinuhe, un slujbaº de la curtea egipteanã, care pentru motive necunoscute nouã a fugit în rãsãrit ca sã-ºi scape viaþa, asemenea lui Moise la câteva secole mai târziu. Dupã o cãlãtorie plinã de aventuri, el ºi-a gãsit refugiul în Siria ºi a trãit mulþi ani ca refugiat printre canaaniþi, pânã când a fost iertat ºi i s-a îngãduit sã se întoarcã în Egipt. Descrierea lui cu privire la Canaanul din timpul sãu, la aproximativ o sutã de ani înainte de migraþia lui Avraam în þara aceea, este foarte interesantã ºi valoroasã pentru a înþelege situaþiile cu care s-a confruntat patriarhul. În mormântul unui nobil egiptean de pe vremea lui Avraam, s-a gãsit o picturã muralã coloratã, care ilustreazã sosirea a 37 de oameni - bãrbaþi, femei ºi copii - din Palestina. Aceastã picturã, atât de bine pãstratã, în ciuda vechimii ei de aproape 4000 de ani, încât dã impresia cã a fost zugrãvitã cu doar câþiva ani în urmã, ne oferã o bunã idee despre vizita lui Avraam în Egipt, descrisã în Geneza 12. De o naturã cu totul deosebitã sunt o serie de texte magice - blesteme scrise prin care regii egipteni cãutau sã-ºi nimiceascã duºmanii interni ºi externi. Egiptul era cu precãdere o þarã a magiei în lumea anticã, dupã cum ºtim din experienþa lui Moise, când a stat înaintea lui Faraon ºi a vãzut cum miracolele divine sãvârºite de el ºi de Aaron au fost imitate de vrãjitorii Egiptului. Douã serii de asemenea de "texte de blesteme" magice provin din perioada patriarhalã. Însemnãtatea lor constã în numele a 100 de conducãtori ai

cetãþilor canaanite. Mai mult de jumãtate din ele pot fi identificate ca fiind amorite, fapt care se armonizeazã foarte bine cu cele spuse de primele cãrþi ale Bibliei, cã Palestina era în mâna amoriþilor pe vremea patriarhilor (vezi Geneza 14,13; 15,16). În acele texte este amintit ºi Ierusalimul, iar doi regi ai Ierusalimului, care aveau nume amorite, sunt printre vrãjmaºii blestemaþi de egipteni. Printre cetãþile biblice menþionate în aceste texte sunt Aºchelon, Acco, Afeca, Lachiº, Haþor, Sichem ºi multe altele. Din perioada imperiului Egiptean, probabil din dinainte ºi de dupã exod, avem descrieri ale unor campanii militare purtate în Palestina, cum ar fi vestita descriere a luptei de la Megiddo, care a avut loc, probabil, cu 30 de ani înainte de exod. Pe lângã anale, regii egipteni ne-au lãsat liste care conþin sute de nume de cetãþi din Palestina ºi Siria cucerite în campaniile lor. Pentru o mai bunã înþelegere a capitolelor geografice ale cãrþii lui Iosua, aceste liste egiptene din timpul respectiv sunt de o mare valoare. Ultima de pe aceste liste de cetãþi palestiniene cucerite este cea sãpatã pe zidurile templului de la Karnak, de cãtre regele ªiºac, care a jefuit Ierusalimul în al cincilea an al lui Roboam, fiul lui Solomon (1 Regi 14,25.26). Din secolul al XIV-lea î.Hr. avem o arhivã regalã completã - o colecþie de documente oficiale constând din sute de scrisori primite de regii egipteni Amenhotep al III-lea ºi al IV-lea de la vasalii sãi palestinieni ºi sirieni. Aceste aºa numite Scrisori de la Amarna, gãsite întâmplãtor în 1887, de o þãrancã, s-au dovedit a fi una dintre cele mai senzaþionale descoperiri fãcute în Egipt. Ele i-au arãtat lumii uimite a savanþilor, cã limba diplomaticã a acelui timp era limba babilonianã ºi cã scrierea cuneiformã babilonianã (care urma sã fie descifratã mai târziu) a fost de asemenea folositã în corespondenþa dintre curtea egipteanã ºi regii vasali din Palestina ºi Siria. Aceste scrisori dovedesc slãbiciunea politicã a Egiptului în secolul al XIV-lea î.Hr., pe vremea când, dupã cum se crede, izraeliþii conduºi de Iosua ºi de bãtrâni au luat în stãpânire þara Canaanului. Unele dintre aceste scrisorile provin de la regele Ierusalimului Abu-chepa - un hitit - care solicitã arme ºi soldaþi din Egipt pentru a-ºi apãra cetatea de invadatorii Habiru, care deja ocupaserã pãrþi însemnate ale þãrii ºi ameninþau sã cucereascã toatã þara. Dacã Habiru din scrisorile acestea sunt evreii, aºa cum cel mai probabil sunt ºi aºa cum cred mulþi cercetãtori, avem în aceste Scrisori de la Amarna istoria cuceririi Canaanului de cãtre evrei, aºa cum o vedeau canaaniþii. Aceste documente sunt de cea mai mare însemnãtate pentru a ne ajuta sã înþelegem mai bine starea de lucruri din Palestina în timpul cuceririi, aºa cum este descrisã de Iosua. Pentru a comemora biruinþele lor militare ºi succesele lor politice, deseori, regii egipteni ridicau monumente în formã de stâlpi înalþi de piatrã. Una dintre aceste aºa-numite stele, înãlþatã de faraonul Merneptah, probabil în perioada judecãtorilor, menþioneazã pe Israel ca fiind un popor nomad, pe care îl învinsese în timpul uneia din campaniile sale palestiniene. Deºi aceastã confruntare a regelui egiptean cu izraeliþii nu este menþionatã în Biblie, inscripþia este importantã, deoarece ne oferã prima menþionare extra-biblicã a lui Israel, fiind o mãrturie a existenþei izraeliþilor în Palestina în secolul al XIII-lea, lucru care pentru mulþi cercetãtori critici este greu de armonizat cu ideea lor favoritã prin care

plaseazã exodul în timpul aceluiaºi rege. Cei care au susþinut o datã aºa de târzie au fost obligaþi sã creeze o teorie imaginarã, cã nu toþi izraeliþii s-au dus în Egipt cu Iacov ºi cã Merneptah s-a confruntat în Palestina cu aceia care rãmãseserã în urmã. Dacã data biblicã care plaseazã exodul cu 480 de ani înainte de Solomon (1 Regi 6,1) este acceptatã, nu se întâmpinã astfel de dificultãþi în interpretare, întrucât, în cazul acesta, pe vremea când Merneptah s-a urcat pe tron Israel se afla deja în Canaan de vreo 170 de ani. În legãturã cu acest fapt, trebuie sã fie menþionatã descoperirea celor mai timpurii inscripþii alfabetice în Peninsula Sinai. Ele au fost gãsite în 1904-1905 de Sir Flinders Petrie, în cursul explorãrilor fãcute de la vechile mine egiptene de cupru ºi turcoaz, în douã vãi ale pãrþii apusene a Sinaiului. Expediþiile ulterioare au sporit numãrul inscripþiilor, iar studiul fãcut de numeroºi oameni de ºtiinþã în decursul ultimilor 35 de ani a reuºit sã le descifreze ºi sã le interpreteze. Numeroasele inscripþii hieroglifice lãsate de egipteni în minele acelea ºi în apropiere de ele dezvãluie istoria exploatãrii lor în toate amãnuntele, precum ºi faptul cã de obicei erau folosiþi semiþi din Canaan ca sã lucreze în mine pentru egipteni. Unul dintre canaaniþii aceºtia, pe când îi observa pe egipteni folosindu-ºi hieroglifele dificile pentru a-ºi scrie rapoartele, a fãcut una din cele mai mari invenþii din toate timpurile în domeniul scrisului. De fapt, el a inventat un sistem de scriere care nu a mai fost îmbunãtãþit sau simplificat pânã în zilele noastre: alfabetul cu aproximativ 25 de semne. Egiptenii ºi alte popoare care au deþinut sisteme de scris aveau nevoie de sute, ba chiar de mii de caractere diferite pentru a-ºi exprima ideile în scris. Erau folosite simboluri, fiecare reprezentând fie o silabã (de exemplu: en, ne, in, ni, nen, nan), sau o idee completã, cum ar fi desenul unui ochi. Atunci, acest semit necunoscut de la Sinai a ajuns la ideea de a izola diferitele sunete consonantice, folosind o singurã literã pentru fiecare consoanã, fãrã sã o lege cu un sunet vocalic. Aceasta a fost o mare îmbunãtãþire faþã de oricare sistem de scriere anterior, deoarece necesita numai un mic numãr de litere pentru a transpune în scris tot ce poate exprima limba omeneascã. Faptul cã aceastã invenþie s-a fãcut în vecinãtatea regiunii unde Moise a scris primele cãrþi ale Bibliei ºi chiar înainte de timpul lui, trebuie sã I se atribuie Providenþei. Dacã Biblia ar fi fost scrisã în sistemele complicate ale hieroglifelor egiptene, sau ale cuneiformelor babiloniene, care puteau fi deprinse numai dupã mulþi ani de studiu, prea puþini oameni ar fi avut ocazia sã o citeascã singuri. Pe de altã parte, un sistem de scriere alfabeticã cu numai 25 de litere era aºa de uºor de învãþat, încât oricine putea sã-l stãpâneascã într-un timp scurt ºi astfel putea sã citeascã Biblia singur. Capacitatea de a citi ºi de a scrie era, evident, ceva obiºnuit în Transiordania pe vremea lui Ghedeon, dupã cum se poate înþelege din cele relatate în Judecãtori 8,14. Deoarece Ghedeon a prins un bãiat din Sucot care "i-a scris numele cãpeteniilor ºi bãtrânilor din Sucot, care erau ºaptezeci ºi ºapte de bãrbaþi".

Savanþii încã nu sunt siguri când a fost inventat acest sistem de scris alfabetic în districtul minier de la Sinai - în secolul al XVI-lea, sau al XIX-lea î.Hr. - deºi ei sunt de acord cã acest fapt s-a petrecut înainte de vremea lui Moise. Importanþa acestei descoperiri pentru rãspândirea cunoºtinþei cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu poate fi comparatã doar cu inventarea tiparniþei cu litere mobile înainte de Reformaþiune, în secolul al XV-lea al erei creºtine. Dupã cum aceastã invenþie din urmã a fãcut cu putinþã sã se rãspândeascã Biblia într-o formã necostisitoare, în oricare naþiune de pe faþa pãmântului, cea dintâi a fãcut cu putinþã scrierea ei într-o formã uºor de înþeles pentru omul cu puþine studii. Descoperirea primelor inscripþii alfabetice de la Sinai, care nu conþin nimic important, doar niºte nume ºi unele formule de consacrare, a contribuit mult la îndepãrtarea îndoielii cu privire la faptul Moise ar fi putut sã scrie cãrþile ce îi sunt atribuite. Înainte de data aceea, criticii pretindeau cã Biblia ebraicã nu a putut fi scrisã pe vremea lui Moise, deoarece pe vremea aceea nu exista nici un sistem de scris în aceastã limbã. În afarã de analele rãzboaielor cu filistenii ºi cu popoarele sirian ºi canaanit din vremea judecãtorilor, egiptenii ne-au lãsat ºi rapoarte vechi de cãlãtorie spre ºi prin Palestina. Unul povesteºte cãlãtoria lui Wen-Amun, un oficial egiptean, trimis la cetatea portuarã fenicianã Byblos spre a cumpãra lemn de cedru pentru o corabie sfântã ce urma sã navigheze pe Nil. Slãbiciunea Egiptului în perioada aceea este viu ilustratã de experienþele grele pe care omul le-a avut în Palestina ºi Siria ºi de felul lipsit de respect în care a fost tratat de diferiþii conducãtori cu care a avut de-a face. Istoria cãlãtoriei lui Wen-Amun la Byblos ºi scrisoarea care descrie cãlãtoria ambasadorului prin Palestina oferã o excelentã ilustraþie pentru declaraþia biblicã în care este caracterizatã perioada judecãtorilor, în urmãtoarele cuvinte: "Pe vremea aceea nu era împãrat în Israel; fiecare fãcea ce-i plãcea." (Judecãtori 21,25). O scrisoare satiricã din aceeaºi perioadã descrie cãlãtoria unui ambasador egiptean prin Palestina, în drumul sãu spre o þara aflatã mai la nord. Scrisoarea ne spune cum calul slujbaºului egiptean a fost furat într-o noapte ºi vorbeºte despre greutãþile pe care le-a întâmpinat din cauza nesiguranþei care domnea în þarã. În nisipurile Egiptului, a fost pãstratã o mare cantitate de "literaturã a înþelepciunii". Acest gen aparte de literaturã s-a dezvoltat în Egipt mai mult decât în oricare altã þarã, iar faima ei este reflectatã în Biblie, atunci când se spune înþelepciunea lui Solomon întrecea chiar ºi "toatã înþelepciunea Egiptului" (1 Regi 4,30). Mulþi savanþi moderni comparã "literatura înþelepciunii" din Vechiul Testament (Iov, Proverbele ºi Eclesiastul) cu aceea a egiptenilor ºi cred cã scriitorii Vechiului Testament au împrumutat de la vecinii lor egipteni. Cu toate acestea, nu existã nici o dovadã cã aºa ceva s-ar fi întâmplat vreodatã. În cazul "Învãþãturilor lui Amenemope", care conþin paralele foarte apropiate faþã de multe pasaje din cartea biblicã a Proverbelor, este chiar posibil ca Amenemope sã fi împrumutat din producþia literarã a lui Solomon, deoarece limbajul, vocabularul, forma lexicalã ºi stilul scrisului, folosite în documentul care cuprinde învãþãturile lui Amenemope, dovedesc faptul cã acestea sunt un produs al unei epoci mai târzii decât aceea a lui Solomon. Numai

cei care cred, asemenea adepþilor înaltei critici, cã Proverbele n-a fost scrisã de Solomon, ci a fost redactatã de vreun scriitor anonim în vremuri mult mai târzii, pot susþine cã Proverbele au împrumutat materialul de la egipteanul Amenemope. În 1904, egiptenii au gãsit o colecþie bine conservatã de papirusuri aramaice pe insula Elefantina de pe Nilul egiptean superior. Mai multe astfel de documente au ieºit la ivealã cu prilejul unor sãpãturi fãcute în 1906 ºi 1907 pe aceeaºi insulã ºi, în 1947, au fost gãsite multe altele printre bunurile personale ale lui C.E. Wilbour, un colecþionar de antichitãþi egiptean, iar acum se aflã în Muzeul Brooklyn. Toate aceste papirusuri, peste 100 la numãr, îºi aveau originea într-o colonie de soldaþi iudei care apãrau graniþa egipteanã de sud în secolul al V-lea î.Hr., aproximativ pe vremea lui Ezra ºi a lui Neemia. Aceste documente ºi altele similare din aceeaºi perioadã, care au fost gãsite în alte pãrþi ale Egiptului, ne informeazã cu privire la situaþia civilã ºi religioasã a coloniilor iudeilor din Egipt, precum ºi cu privire la istoria acestora. Aceste documente aramaice, scrise într-un limbaj practic identic cu al fragmentelor aramaice din Ezra ºi Daniel, sunt de asemenea foarte importante, deoarece demonstreazã cã ºi fragmentele asemãnãtoare din Ezra ºi Estera nu sunt falsuri (vezi articolul despre "Limbile, manuscrisele ºi canonul Vechiului Testament din volumul de faþã). Mai mult, ele reprezintã unica noastrã sursã extra-biblicã referitoare la felul de calendar pe care îl foloseau iudeii pe vremea aceea ºi la sistemul în care numãrau anii de domnie ai regilor persani. O cercetare a acestui material ne ajutã sã dovedim cã evenimentele descrise în Ezra 7 au avut loc în anul 457 î.Hr., ºi nu în 458, o datã acceptatã de cei mai mulþi istorici ºi teologi moderni. (Cu privire la calendarul iudaic, vezi articolul - Calendarul iudaic în Egipt, iar cu privire la datarea cãrþii Ezra, vezi articolul - Stabilirea datãrii cãrþilor Ezra ºi Neemia); de asemenea, vezi articolul - Calculul anului iudaic, de toamna pânã toamna, demonstrat. Prin urmare, vedem cã solul Egiptului a pãstrat un material care revarsã luminã asupra diferitelor perioade biblice, asupra vremii patriarhilor, a exodului, a judecãtorilor, a regilor ºi asupra epocii de dupã exilul babilonian. Aici au fost prezentate doar câteva exemple, fiecare corelând doar o micã întâmplare sau un singur text. Dar dovezile din Egipt cumulate, luate ca un întreg, apãrã ºi confirmã rapoartele Vechiului Testament ºi atestã acurateþea istoriei sale. Când privim în ansamblu materialul abundent pe care arheologia i l-a oferit cercetãtorului Vechiului Testament, sã nu uitãm cã solul Egiptului a pãstrat un material la fel de important ºi pentru cercetãtorul Noului Testament. Au fost descoperite nenumãrate papirusuri greceºti care ne-au ajutat sã înþelegem mai bine limbajul cãrþilor Noului Testament. Întrucât nu corespund scopului acestui articol, aceste descoperiri nu sunt tratate în detaliu aici.

IV. Dezgroparea Mesopotamiei Antice Mesopotamia, care înseamnã "þara dintre râuri", a avut cea mai veche civilizaþie din lume. Numele celor douã râuri ale ei, Eufratul ºi Tigrul, sunt menþionate în legãturã cu descrierea Paradisului (Geneza 2,14), iar câmpia ei, ªinear a vãzut clãdirea primei cetãþi ºi a primului turn (Geneza 11,4), strãmoºul atâtor turnuri-templu din Mesopotamia de mai târziu. Arheologia confirmã antichitatea culturii mesopotamiene. Spre deosebire de Egipt, întinsa þarã a Mesopotamiei aproape cã nu are vestigii de monumente la suprafaþa pãmântului. Nici temple sau piramide, nici obeliscuri zvelte, nici morminte sãpate în stâncã, în care sã se afle picturi murale viu colorate, nu-l atrag pe turistul modern spre a vizita aceastã þarã cu ºtiinþã ºi culturã anticã. Toate oraºele antice au fost complet nimicite, iar palatele ºi templele lor au fost acoperite de molozul ºi nisipul multor veacuri. Capitale grandioase, ca Babilonul ºi Ninive, care fuseserã cândva cele mai mari oraºe ale antichitãþii, au fost atât de complet nimicite ºi ºterse de pe faþa pãmântului, încât s-a uitat ºi locul unde au fost amplasate. Într-adevãr, cu 200 de ani în urmã, oamenii serioºi puteau sã ridice întrebarea dacã oraºele acestea, despre care Biblia vorbeºte atât de mult ºi care sunt menþionate ºi descrise de autori clasici, au existat vreodatã. Ninive poate sluji ca exemplu al modului în care aceste cetãþi au fost cu totul uitate, încã din în vremurile strãvechi. Când Xenofon cu cei 10000 de greci ai sãi au trecut pe lângã ruinele acelei cetãþi în anul 401 î.Hr., la numai douã secole dupã nimicirea ei, nimeni din þinutul acela nu a fost în stare sã spunã numele adevãrat al cetãþii. În schimb, i s-a spus cã respectiva cetate a fost cândva numitã "Mespila" ºi fusese o cetate a mezilor. Lucian, un scriitor atenian din secolul al II-lea al erei creºtine, a exclamat: "Ninive este aºa de complet nimicitã, încât nimeni nu poate spune unde s-a aflat. N-a mai rãmas nici urmã de ea." La începutul secolului XIX-lea era ceva normal ca oamenii învãþaþi sã întrebe dacã era cu putinþã ca marile cetãþi sã disparã în întregime. Cetãþile pot fi nimicite, spuneau ei, dar nu aºa încât sã nu lase urme. Roma, Atena, Teba, Ierusalimul ºi alte cetãþi au fost distruse, dar locul lor nu s-a pierdut niciodatã ºi mai târziu au fost reclãdite. Dar unde este Ninive ºi unde este marele Babilon de pe vremuri? Cercetãtorii care ridicau astfel de întrebãri ºi altele asemãnãtoare nu-ºi dãdeau seama cã nimicirea acestor cetãþi avusese loc ca împlinire a profeþiilor fãcute cu privire la ele cu multe secole înainte ºi care preziseserã pieirea ºi ºtergerea lor de pe faþa pãmântului încã de pe vremea când erau în culmea gloriei ºi a puterii lor (vezi, de exemplu, Naum 3 cu privire la distrugerea lui Ninive ºi Isaia 13,19-22 cu privire la distrugerea Babilonului). Aceasta este starea þãrii care pãstrase sub molozul ºi nisipul sãu sute de mii de documente scrise, nenumãrate sculpturi ºi rãmãºiþe ale numeroase cetãþi cu palate, temple, ºcoli, arhive ºi locuinþe ale poporului de rând. Aceste vestigiile i-au dat istoricului posibilitatea sã refacã istoria de mult pierdutã a unor vechi naþiuni vestite ale antichitãþii, i-au îngãduit lingvistului sã reînvie limbi ºi moduri de scriere care fuseserã moarte de aproape 2000 de ani ºi i-au furnizat cercetãtorului biblic dovezi cu care poate sã apere

adevãrul naraþiunilor istorice ale Bibliei sale ºi sã dovedeascã în faþa unei lumi critice faptul cã vechea Carte este adevãratã ºi vrednicã de încredere. Aici trebuie sã se spunã un cuvânt cu privire la tãbliþele cuneiforme, pe care sunt scrise textele mesopotamiene. Este un caz fericit cã, în loc de materiale perisabile, tãbliþele de lut au devenit materialul de scris cel mai întrebuinþat în þara aceea. Ele nu au pierit în solul umed al Mesopotamiei, deoarece tãbliþele de lut, mai ales când sunt arse, sunt practic indestructibile. Scrisul se fãcea prin imprimarea literelor în lutul moale cu ajutorul unui instrument din trestie. Datoritã faptului cã fiecare imprimare avea forma unei muchii, acestui mod de scriere i s-a dat denumirea de cuneiform, sau scriere în formã de muchie. Aceleaºi caractere cuneiforme erau sãpate în piatrã, în inscripþiile de pe monumente. Descifrarea modului de scriere antic al naþiunilor mesopotamiene, babilonienii, asirienii, sumerienii ºi alþii, este aproape un miracol în sine. Nu a existat nici o Piatrã de la Rosetta cu un text paralel într-un mod de scriere ºi într-o limbã cunoscutã care sã serveascã drept cheie, iar lucrarea fundamentalã de descifrare a fost fãcutã aproape de un singur om. Cele mai vechi copii de inscripþii cuneiforme au sosit în Europa în secolul al XVIII-lea de la ruinele din Persepolis, una din vechile capitale persane. Prima lucrare cu succes în descifrarea acestor inscripþii a fost realizatã de învãþatul clasic german Grotefend, care a fãcut câteva presupuneri strãlucite ºi, în felul acesta, a fost în stare sã citeascã vreo câteva cuvinte ºi fraze ale inscripþiilor scrise în persana veche. Totuºi, el nu a fost în stare sã meargã mai departe de aceste succese rudimentare. Nici un progres real nu s-a fãcut decât dupã vreo 40 de ani, când Rawlinson, un tânãr angajat britanic de la East India Company, a început sã copieze marea inscripþie de pe stânca de la Behistun, în 1844. Behistun se gãseºte într-o trecãtoare din munþi, între Mesopotamia ºi Persia. Acolo, regele Darius I (cel Mare) a pus sã se sape basoreliefuri ºi lungi inscripþii în stâncã, la o mare înãlþime deasupra drumului. Cãlãtorii au vãzut figurile ºi textele timp de multe secole fãrã a ºti ce înseamnã. O tradiþie spunea cã figurile îl reprezintã pe biblicul Samson ºi vrãºmaºii sãi, o alta zicea cã este un profesor cu elevii lui. Pentru Henry Rawlinson, un tânãr talentat ºi ambiþios, textele lungi ºi aproape inaccesibile au reprezentat o provocare. Lucrând pe o scarã lungã, aºezatã pe o margine de piatrã îngustã, care ieºea din zidul perpendicular, el ºi-a riscat viaþa ºi picioarele, în timp ce copia cu rãbdare ºi calm, inscripþiile acestea. Apoi s-a angajat în lucrarea istovitoare de descifrarea a scrierii. Întrucât a vãzut cã semnele cuneiforme respective ale acestor moduri de scriere erau la fel cu cele gãsite în ruinele din Persia, Susa ºi Babilonia, el ºi-a dat seama cã inscripþiile constau dintr-unul ºi acelaºi text în trei moduri de scriere ºi trei limbi diferite; persana, susiana ºi babiloniana. Fiind înzestrat cu un dar înnãscut de a înþelege repede problemele lingvistice ºi de a face combinaþii ºi presupuneri corecte, dupã un timp foarte scurt, el a fost în stare ca sã descifreze scrierea persanã, cea mai uºoarã din cele trei, deoarece este semialfabeticã ºi are mai puþin de cincizeci de caractere. Descifrarea celorlalte douã moduri de scriere, fiecare conþinând mai multe sute de caractere, a fost mai dificilã, dar

Rawlinson a fost ajutat în lucrarea sa de un mare numãr de nume geografice ºi nume de persoane, care erau repetate în limbile corespunzãtoare fiecãruia din cele trei texte. Când a publicat rezultatele sale, Rawlinson a fost ajutat ºi de alþi cercetãtori, ca Edward Hincks, un cleric irlandez, Fox Talbot, unul dintre eminenþii inventatori ai fotografiei ºi Prof. J. Oppert din Paris, care, admiþând descifrarea lui ca fiind corectã, a îmbunãtãþit-o ºi a completat-o în multe detalii. Faptul cã misterioasa scriere cuneiformã, care uimise generaþii la rând, fusese cu adevãrat descifratã pãrea atât de incredibil pentru lumea celor învãþaþi în general, încât mulþi oameni cu renume - printre care marele semitist francez, Ernest Renan - considerau cã Rawlinson ºi colaboratorii sãi deveniserã victime ale auto-înºelãrii. Ca urmare, Talbot, a recomandat ca Societatea Regalã pentru Studii Asiatice sã le trimitã mai multor specialiºti în cuneiforme copii ale unei inscripþii nou descoperite ºi necunoscute ca ei, ca sã facã traduceri independente. Experienþa aceasta s-a fãcut în 1857. Când plicurile sigilate ale lui Rawlinson, Talbot, Hinck ºi Oppert, conþinând fiecare o traducere a textului ce le fusese trimis, au fost deschise în faþa unei adunãri alcãtuite din cei mai iluºtri cercetãtori ai Angliei, s-a vãzut cã cele patru traduceri se asemãnau în toate punctele esenþiale, deosebindu-se numai în amãnunte, aºa cum se deosebesc întotdeauna traducerile. Experienþa aceasta le-a dovedit tuturor celor care se îndoiau de descifrarea scrisului cuneiform cã ea era o realitate. De atunci s-a lucrat mult. Lucrarea lui Schrader, Delitzsch ºi Landsberger ºi a ºcolilor lor a fost deosebit de roditoare. S-au descoperit deosebiri de dialecte, s-au descifrat noi moduri de scriere ºi s-au alcãtuit gramatici ºi lexicoane cuneiforme. La Universitatea din Chicago, este în curs de alcãtuire un dicþionar asirian ºtiinþific în mai multe volume, dupã ce o serie întreagã de cercetãtori au lucrat fãrã întrerupere la acest proiect gigantic timp de peste 30 de ani. În felul acesta au fost readuse la viaþã limbile ºi modurile de scriere ale sumerienilor, babilonienilor, asirienilor, huriþilor, elamiþilor, persanilor ºi ale altor popoare mai mici ale Mesopotamiei ºi ale þinuturilor învecinate. Un secol de cercetãri ºi de muncã istovitoare ne-a dat toate uneltele necesare pentru a citi ºi înþelege lucrãrile de drept, religioase, istorice ºi literare ale acestor naþiuni antice, în vederea reconstituirii istoriei ºi a religiei lor, ºi a furnizat un material valoros pentru studii biblice ºi pentru apãrarea multor naraþiuni ale Vechiului Testament împotriva atacurilor criticilor. Totuºi, noi trebuie sã lãsãm de-o parte lucrarea lingviºtilor ºi sã urmãrim pe scurt lucrarea arheologilor care, în cursul ultimilor 100 de ani, ne-a pus la dispoziþie un material pe care specialistul în scrierea cuneiformã îl citeºte, îl traduce ºi îl interpreteazã. Cãlãtorii au ridicat uneori de pe jos pietre, cãrãmizi cu inscripþii, sau alte antichitãþi din mormanele ruinelor din Mesopotamia, dar onoarea de a scoate la ivealã prin sãpãturi, ca prim arheolog modern, unul din locurile antice ale Mesopotamiei îi aparþine arheologului

francez Paul Emil Botta. El ºi-a început sãpãturile de la Kouyunjik fãrã sã ºtie cã era locul anticului Ninive. Locul acesta, care se aflã aproape de modernul Mosul, dincolo de Tigru, nu i-a oferit rãsplãtirile aºteptate, iar Botta ºi-a mutat lucrãrile la Khorsabad, unde a scos la luminã palatul regelui asirian Sargon. Trei ani mai târziu, lui Botta i s-a alãturat în lucrãrile de teren Austen Henry Layard, care a fãcut sãpãturi la Nimrud, biblicul Calah. Layard, care, asemenea lui Botta, a gãsit numeroase basoreliefuri în piatrã, uriaºi tauri cu cap de om, lei ºi alte sculpturi, fildeºuri, ºi alte obiecte de valoare, s-a priceput sã popularizeze arheologia. Ca scriitor multilateral, el a produs cãrþi, cum ar fi Ninive ºi vestigiile sale, care au fost best-seller la vremea lor, fiind editate repetat ºi traduse în mai multe limbi moderne. Când artefactele lui Layard au ajuns la Londra, unde au devenit nucleul vestitei colecþii de antichitãþi asiriene care face ca Muzeul Britanic sã fie unul din cele mai bune de acest gen, a fost stârnit mult entuziasm pentru arheologia Mesopotamiei. S-au mai organizat mai multe expediþii de un mai mare succes, iar Layard ºi succesorul sãu Hormuzd Rassam au întreprins sãpãturi într-o serie de locuri, fãcând descoperiri importante una dupã alta. Cea mai senzaþionalã descoperire a constat din douã mari biblioteci de la Ninive cu peste 10000 de tãbliþe de lut numerotate, care constituiserã bibliotecile regelui Asurbanipal ºi respectiv templului lui Nabu. Una din tãbliþele gãsite la data aceea a determinat o senzaþie extraordinarã peste 20 de ani, în 1872, când tânãrul asiriolog George Smith a observat cã una din ele conþinea vechea istorisire babilonianã a potopului. În felul acesta, interesul faþã de arheologia biblicã a primit unul dintre cele mai puternice imbolduri din secolul al XIX-lea. Pasajul care i-a atras atenþia mai întâi ºi l-a fãcut în stare sã identifice istorisirea este citat mai jos în propria traducere, care acum este oarecum depãºitã: "În timpul zilei a ºaptea, am trimis un porumbel, iar el a plecat. Porumbelul s-a dus ºi a cãutat ºi nu a aflat un loc de odihnã, ºi s-a înapoiat. Am trimis o rândunicã, ºi ea a plecat. Rândunica s-a dus ºi a cãutat ºi nu a aflat un loc de odihnã, ºi s-a înapoiat.

Am trimis un corb, ºi el a plecat. Corbul s-a dus, ºi a vãzut hoiturile pe ape, ºi a mâncat, s-a bãlãcit în apã ºi s-a tot dus ºi nu s-a mai înapoiat". Vestea despre aceastã descoperire s-a întins ca un incendiu în toatã lumea creºtinã ºi a dat naºtere la mult entuziasm ºi la o mare emoþie. Daily Telegraph, unul din marile ziare londoneze, a fãcut imediat oferta de a-l trimite pe Smith într-o nouã expediþie spre a gãsi restul tãbliþei potopului. Smith a fost destul de norocos sã descopere exact ce cãuta, "ºansã" pe care numai puþini arheologi au avut favoarea sã o împartã cu el. Dupã prima expediþia a urmat o a doua ºi apoi o a treia, dar, din nefericire pentru tânãra ºtiinþã a arheologiei, George Smith a murit în aceastã a treia expediþia în Mesopotamia. În 1889, dupã o întrerupere a lucrãrilor de sãpãturi, au apãrut pe teren americanii. Universitatea din Pennsylvania a început sã facã sãpãturi pentru a descoperi oraºul Nipur. Acest oraº acesta fusese cândva un mare centru cultural ºi economic al vechilor sumerieni ºi babilonieni. Cercetãtorii au avut marea ºansã de a descoperi acolo un mare numãr de tãbliþe care conþineau texte ale vechilor sumerieni, care îi precedaserã pe semiþi în Mesopotamia ºi fuseserã adevãraþii inventatori ai celui mai timpuriu mod de scriere cunoscut. De asemenea, s-a gãsit o vastã colecþie de tãbliþe care proveneau de la o mare casã comercialã de pe timpul regilor persani Artaxerxe I ºi Darius II. Întrucât mulþi iudei avuseserã legãturi de afaceri cu aceastã firmã, "dosarele" ei cu documente comerciale au oferit o luminã preþioasã asupra iudeilor de dupã exilul în Babilon. Apoi au venit germanii, care au fãcut sãpãturi între 1899-1917, la marea metropolã a vechiului Babilon, vestita capitalã a lui Nebucadneþar, iar în perioada 1903-1013 la vechea cetate asirianã Assur. În aceste douã locuri s-a dezvoltat o metodã ºtiinþificã de sãpãturi, care mai târziu a devenit model pentru toate lucrãrile de teren ºi a fost folositã de toate expediþiile arheologice de dupã primul rãzboi mondial. Totuºi, cel mai mare aport de cunoºtinþe cu privire la civilizaþia ºi istoria naþiunilor Mesopotamiei antice s-a obþinut prin lucrarea arheologicã realizatã între cele douã rãzboaie mondiale. Spaþiul permite numai o tratare pe scurt a celor mai importante sãpãturi de la Ur, Erech, Nuzi ºi Mari, deºi multe lucrãri de valoare au fost fãcute ºi în alte locuri - la Telloh de francezi, la Kish de britanici, la Khorsabad ºi în alte douã locuri din regiunea Diyala de americani, fãrã sã mai vorbim de sãpãturi de mai micã importanþã în alte locuri. Ur din Chaldeea, cetatea în care Avraam a crescut ca tânãr (Geneza 11,31), a devenit centrul activitãþii unei expediþii asociate britanico-americane, care a lucrat acolo sub îndrumarea lui Sir Leonard Woolley între 1922 ºi 1934. Marele zigurat sau templul turn

din Ur a fost scos la suprafaþã ºi cercetat în amãnunþime. Acest edifici continuã sã fie cea mai bine pãstratã clãdire monumentalã din Mesopotamia ºi care se gãseºte deasupra solului. Au fost descoperite temple, palate ºi case de locuit ale populaþiei din Ur. S-a aflat cã Ur din vremea lui Avraam avea un grad de civilizaþie surprinzãtor de ridicat ºi cã ºcolile de acolo trebuie sã fi produs cercetãtori de prim rang. Descoperirea cea mai senzaþionalã fãcutã la Ur a constat din gãsirea unor morminte regale fabulos de bogate din perioada dinasticã timpurie. Obiectele gãsite din aur, argint ºi pietre semi-preþioase aproape cã le-au egalat pe cele provenite din mormântul regelui egiptean Tutankamon. Regi ºi regine fuseserã înmormântaþi cu toþi slujitorii lor, garda personalã, cântãreþii, trãsurile ºi animalele lor, cu mobilierul ºi bijuteriile lor. De asemenea, au ieºit la ivealã unele dintre cele mai frumoase instrumente muzicale, lucrãri în metal de o mãiestrie extraordinarã ºi încrustaþii de înaltã calitate. Descoperirile acestea îi contrazic cu elocvenþã pe cei care gândesc cã omul timpuriu era primitiv ºi cã a avut nevoie de mult timp pentru a-ºi dezvolta capacitãþi artistice ºi estetice. Cu toate acestea, trebuie sã se menþioneze cã aºa-numitul nivel al potopului al lui Woolley, pe care el l-a luat drept dovadã a Diluviului, nu poate fi acceptat ca dovadã a potopului descris în Geneza. Acest nivel al potopului nu era nimic altceva decât urma unei inundaþii locale nimicitoare, pricinuitã de râurile Eufrat ºi Tigru în timpuri foarte îndepãrtate. Caracterul local al acestei inundaþii este clar dovedit prin faptul cã Woolley n-a putut gãsi acest nivel al potopului în locul învecinat de la el-Obeid, care se aflã la un nivel mai înalt decât Ur. Aceia care folosesc sãpãturile de la Ur ca dovadã pentru potopul biblic nu cred în caracterul universal al evenimentului, ci îl interpreteazã ca fiind un potop local, care a afectat numai Mesopotamia. De aceea, ne vom abþine sã folosim descoperirile lui Woolley ca dovadã a potopului. Un alt loc unde s-au fãcut sãpãturi între cele douã rãzboaie mondiale ºi care a contribuit mult la înþelegerea istoriei timpurii a Mesopotamiei este oraºul Uruk, biblicul Erech (Geneza 10,10). Numeroase tãbliþe din locul acesta fuseserã scoase ilegal de localnici înainte de începerea sãpãturilor ºi îºi gãsiserã drumul spre diferite muzee din Europa ºi America. Acestea le-au oferit cercetãtorilor o pregustare a materialului pe care se puteau aºtepta sã-l descopere printr-o explorare ºtiinþificã a acelui loc extins. Germanii au fãcut sãpãturi în acest oraº din 1928 pânã în 1939. Ei au avut un succes deosebit în clarificarea multor probleme arhitecturale ale perioadei mesopotamiene timpurii ºi au avut ºansa de a gãsi un mare numãr de texte cuneiforme pe tãbliþe de lut, care proveneau din cea mai timpurie perioadã a literelor. Aceste texte aratã clar stadiile de dezvoltare în procesul invenþiei scrisului. De la un scris pur pictografic, s-a ajuns la o scriere semi-pictograficã, sau semi-ideograficã ºi apoi la o formã de scris silabicã, în care multe caractere nu reprezentau un obiect sau o idee, ci un sunet. Deºi era mai puþin avansat ca scrisul alfabetic, acest sistem de scris a fost o mare îmbunãtãþire faþã de metoda simplã a scrisului pictografic. El are chiar ºi un avantaj

asupra sistemelor de scriere alfabeticã timpurii, care nu aveau caractere de exprimare a vocalelor, deoarece scrierea silabicã exprima atât consoanele, cât ºi vocalele. De exemplu, un cuvânt scris prin trei semne cuneiforme care pot fi traduse ca har-ra-nu, însemnând "cale", ne îngãduie sã ne apropiem cu aproximaþie de pronunþarea anticã de harranu. Dar pentru un cuvânt ca d-r-k, "drum", scris în vechiul mod de scriere ebraicã fãrã de vocale, numai pronunþarea tradiþionalã târzie a învãþaþilor iudei ai Evului Mediu ne aratã cã acest cuvânt este derek. În nici un caz nu suntem siguri de pronunþarea lui în vremurile Vechiului Testament. De mare importanþã pentru cercetãtorul Bibliei ºi al Orientului antic este lucrarea de sãpãturi fãcutã de americani (1925-1931) la Nuzi, aproape de actualul oraº petrolier Kirkuk. Aici au ieºit la ivealã multe texte care, deºi scrise într-o babilonianã barbarã, au oferit multã luminã asupra condiþiilor din epoca patriarhilor, în prima jumãtate a celui de-al doilea mileniu î.Hr. Cu excepþia vestitului cod de legi al lui Hammurabi, descoperit în ruinele biblicului Susa, în 1901-1902, Nuzi ne-a dat material care oferã luminã cu privire la epoca patriarhilor mai mult decât oricare alt oraº. Câteva din aceste texte edificatoare de la Nuzi vor fi menþionate în secþiunea urmãtoare. De asemenea, Nuzi l-a ajutat pe istoric sã-i reconstituie pe huriþii antici, pe care îi cunoaºtem în Biblie sub numele de Horiþi. În felul acesta, a ieºit din nou la luminã limba, istoria ºi cultura lor. Ca ultimul din multele locuri importante descoperite de curând în Mesopotamia trebuie sã fie menþionat oraºul Mari. Poziþia acestei cetãþi, cândva metropolã vestitã a amoriþilor, a fost complet necunoscut. Multã vreme, arheologii au cãutat în zadar vestigiile acestei cetãþi, atât de des menþionatã în textele antice. În cele din urmã, W.F. Albright a sugerat punctul Tell-el-Hariri pe Eufratul Mijlociu, ca loc probabil al ei, iar o expediþie francezã sub conducerea lui M. Parrot, care a început sã facã sãpãturi în locul acela, a dovedit cã era corect. S-a dat descoperit un palat mare de pe timpul lui Hammurabi (secolul al XVIII-lea) ºi o arhivã cu multe mii de tãbliþe. Documentele acestea proveneau dintr-un timp în care cetatea Mari era în mâinile amoriþilor, care foloseau modul de scriere ºi limba babilonianã pentru corespondenþã ºi documente. Textele de la Mari, din care s-au publicat cinci volume pânã în 1952 au revoluþionat cunoºtinþele noastre cu privire la Orientul Apropiat în cursul epocii patriarhilor ºi au fãcut necesarã o datare mai târzie decât se presupunea înainte cu privire la istoria mesopotamianã ce precede data de 1500 î.Hr. O idee cu privire la marele numãr de documente descoperite prin sãpãturile fãcute în Mesopotamia se poate face din faptul cã Layard ºi Rassam i-au adus Muzeului Britanic aproximativ 25000 de tãbliþe de lut de la Ninive, lucrãtorii lui De Sarzec au gãsit 40000 de tãbliþe la Telloh în 1894 ºi alte 10. 000 au fost descoperite de expediþia la Nipur a Universitãþii din Pennsylvania. De asemenea, au ieºit la ivealã multe mii de tãbliþe cu ocazia altor sãpãturi fãcute fie de organizaþii ºtiinþifice, sau la întâmplare, de localnici. Documentele cunoscute, rãspândite prin diferite muzee ale Orientului Apropiat, ale Europei ºi ale Americii, deja se numãrã cu sutele de mii ºi se apreciazã cã pânã acum au fost descoperite numai a zecea parte din documentele pãstrate în solul Mesopotamiei. Marea majoritate a acestor tãbliþe constau din documente comerciale neinteresante: facturi,

expedieri, note, testamente, chitanþe, etc. Dar multe dintre ele conþin fapte istorice, religioase sau literare importante, care ne oferã o vastã cantitate de informaþii pentru a reconstitui istoria anticã a naþiunilor care au folosit scrierea aceasta. Secþiunea urmãtoare ne oferã o privire generalã asupra acestui belºug de material, în mãsura în care are importanþã pentru cercetãtorul Bibliei. V. Arheologia mesopotamianã ºi Biblia

Unul dintre primele rezultate ale descifrãrii inscripþiilor cuneiforme de cãtre Rawlinson ºi colaboratorii sãi, care i-a dat dreptate Bibliei într-o vreme când ºcolile înaltei critici din Europa pãreau cã nu au adversari. Acesta a fost descoperirea numelui regelui Sargon al Asiriei, un rege cunoscut pe atunci numai din Biblie (Isaia 20,1). Întrucât nici unul din autorii clasici nu îl menþionau, unii adepþi ai înaltei critici plasau însãºi existenþa lui în domeniul legendei, deºi alþii credeau cã Sargon era doar un alt nume al lui Salmanasar. Astãzi, Sargon, care pretindea cã a cucerit Samaria ºi a dus populaþia ei în captivitate, este un personaj bine cunoscut al istoriei asiriene. Descoperirea de cãtre George Smith în 1872 a relatãrii babiloniene a potopului ºi zguduirea, prin aceasta, a lumii religioase din vremea aceea a fost deja menþionatã. Totuºi, trebuie sã descriem aici aceastã istorisirea cu oarecare detaliere, deoarece tradiþia babilonianã a potopului se aseamãnã cu raportul biblic mai mult decât oricare altã povestire despre potop descoperitã. Istorisirea babilonianã a potopului este o parte dintr-un mare poem epic în care eroul Ghilgameº este descris ca umblând în cãutarea vieþii veºnice. În timpul cãutãrii sale dupã "iarba vieþii", a vizitat lumea de dincolo. Acolo a întâlnit pe Utnapiºtim, eroul babilonian al potopului, care i-a povestit istoria diluviului ºi a salvãrii sale, precum ºi modul în care i-a fost dat un loc printre zei. Utnapiºtim fusese rege la Shuruppak pe Eufrat, când zeii au hotãrât sã-i nimiceascã pe toþi oamenii pentru pãcatele lor. Utnapiºtim a fost avertizat sã-ºi dãrâme casa, sã-ºi construiascã o corabie ale cãrei dimensiuni i-au fost date ºi sã ia cu el în ea tot felul de fãpturi vii. Totuºi, i s-a poruncit sã-i înºele pe semenii sãi, spunându-le cã zeul Marduk îl blestemase ºi cã nu mai putea sã trãiascã pe teritoriul lui Marduk, ci trebuia sã plece cu corabia departe de el. Acest punct din povestirea babilonianã prezintã una din cele mai mari deosebiri în comparaþie cu raportul biblic. În loc de a-i avertiza pe semenii sãi de-a lungul unei perioade de mulþi ani, asemenea lui Noe, eroul tradiþiei babiloniene a fost folosit de zei pentru a-i înºela pe antediluvieni, lãsând-i în acest fel sã fie o pradã uºoarã pentru nimicirea care urma. Dupã ce Utnapiºtim construise corabia ºi o încãrcase cu provizii, animale ºi cu familia sa, a încredinþat navigaþia ei cãpitanului de corabie Puzur-Amurri. Îndatã, a început ºi potopul. Furtuna ºi potopul au fost aºa de îngrozitoare, încât zeii înºiºi s-au alarmat de

catastrofa pe care o pricinuiserã pe pãmânt. "Zeii erau îngroziþi de potop ºi, dându-se înapoi, s-au urcat în cerul lui Anu. Zeii s-au ghemuit de teamã ca niºte câini ºi s-au lipit de zidul dinafarã". Marea furtunã a bântuit ºase zile ºi ºase nopþi ºi a nimicit toate fiinþele vii, care s-au "întors în lut". Când Utnapiºtim a vãzut imensa nimicire a îngenuncheat ºi a plâns. Dupã încã o zi, a pãrut o insulã, iar corabia a atins vârful muntelui Nisir. Utnapiºtim a aºteptat o sãptãmânã ºi a trimis în a ºaptea zi un porumbel. Porumbelul s-a întors la el, deoarece nu ºi-a gãsit un loc de odihnã. Apoi, a trimis o rândunicã cu aceleaºi rezultate. A treia pasãre, un corb, nu s-a înapoiat. Apoi, Utnapiºtim, înþelegând cã pãmântul s-a uscat, a pãrãsit corabia ºi a adus o jertfã. Zeii au mirosit cu plãcere mireasma jertfei. Mai târziu, l-au rãsplãtit cu nemurirea ºi l-au aºezat printre zei. Povestirea aceasta prezintã asemãnãri remarcabile cu rapoartele biblice (aºa cum se gãsesc în Geneza ºi unele pasaje din Noul Testament) atât în unele aspecte generale, cât ºi în detalii. Se pot enumera urmãtoarele asemãnãri: 1) Eroul potopului, Noe în Biblie ºi Utnapiºtim în povestirea babilonianã, a primit o comunicare divinã cu privire la potopul care ameninþa lumea. 2) Potopul a constituit o pedeapsã divinã din pricina pãcatelor sãvârºite. 3) Eroul favorizat trebuia sã-ºi construiascã o corabie ºi sã-ºi pãrãseascã averea pentru a-ºi salva viaþa. 4) El a primit porunca de a aduce în corabie animale ºi familia sa. 5) Dimensiunile corãbiei i-au fost date, precum ºi instrucþiunile pentru construirea ei. 6) Eroul a ascultat ºi a primit o solie pentru concetãþenii sãi, deºi conþinutul soliilor este cu totul diferit. 7) S-a dat porunca de a intra în corabie ºi se aminteºte despre o singurã uºã. 8) Deluviul a fost provocat de o furtunã ºi de o ploaie îngrozitoare. 9) Toate fiinþele omeneºti care nu au fost în corabie au pierit. 10) Corabia a atins un munte, dupã ce apele s-au retras. 11) Au fost trimise pãsãri pentru a obþine dovada uscãrii pãmântului. 12) Dupã debarcare s-a adus o jertfã. 13) Jertfa a fost bine primitã de zeitate. Se evidenþiazã de asemenea deosebirile dintre naraþiunea biblicã ºi cea babilonianã. Urmãtoarele deosebiri principale sunt vrednice de observat: 1) Raportul biblic vorbeºte despre un Dumnezeu al dreptãþii, în timp ce povestirea babilonianã menþioneazã mulþi zei care se ceartã între ei. 2) În Biblie, nelegiuiþii au fost avertizaþi cu privire la apropierea nenorocirii ºi au avut ºansa de a fi salvaþi, în povestirea babilonianã zeii "i-au înºelat" pe oameni, ca sã-i distrugã. 3) Legãmântul dintre Dumnezeu ºi Noe, care formeazã o parte importantã a relatãrii biblice, lipseºte din tradiþia babilonianã ºi 4) Multe deosebiri de o mai micã importanþã se aflã în detalii. De exemplu, dimensiunile corãbiei sunt diferite, precum ºi ordinea în care pãsãrile au mers una dupã alta, numele muntelui care a fost atins, elementele de timp care au fost date ºi alte caracteristici ale celor douã istorisiri. Asemãnãrile dintre cele douã istorisiri sunt, fãrã îndoialã, suficient de apropiate, încât sã conducã la concluzia cã între ele existã o oarecare legãturã. Trei teorii principale au fost propuse pentru a explica aceastã legãturã evidentã: 1) Mulþi cercetãtori moderni au pretins cã iudeii au preluat istorisirea babilonianã în timpul exilului ºi au adaptat-o la felul propriu de gândire, o teorie cu totul inacceptabilã pentru aceia care cred cã Moise a scris

cartea Genezei sub inspiraþia divinã, aproximativ cu o mie de ani înainte de Exil. 2) Câþiva teologi conservatori au sugerat o a doua alternativã, cã babilonienii ar fi preluat istorisirea de la Evrei Totuºi, întrucât cele mai multe copii existente ale poemului lui Ghilgameº au o datã cu câteva sute de ani înaintea perioadei mozaice, teoria aceasta nu poate fi corectã. 3) A treia opinie, fãrã îndoialã soluþia corectã a problemei, susþine cã ambele istorisiri pornesc de la una ºi aceeaºi sursã. Istorisirea despre un potop universal cu salvarea unei singure familii a dãinuit vreme de mai multe generaþii. Când babilonienii au scris-o, ea suferise o corupere prin transmiterea oralã ºi prin influenþa politeistã a pãgânismului babilonian. Pe de altã parte, relatarea biblicã a fost scrisã prin inspiraþie ºi, prin urmare, aratã spiritul curat ºi nobil al unui autor monoteist. Aceste fapte explicã similaritãþile ºi deosebirile observate în cele douã istorisiri. Întrucât, cea mai timpurie relatare a potopului a fost pusã în circulaþie în apropiere de Mesopotamia, sau chiar în Mesopotamia, locuitorii ei aveau o mai bunã cunoaºtere a potopului ºi au pãstrat-o într-o formã comparativ mai curatã decât naþiuni din þãri îndepãrtate. Un alt element este faptul cã ea a fost scrisã în Mesopotamia mai timpuriu decât oriunde în altã parte. Cu toate acestea, nu este superioarã, ci inferioarã istorisirii biblice, dupã cum este evident pentru oricine citeºte ambele istorisiri ºi le comparã. Forþa moralã din istorisirea biblicã aproape cã lipseºte cu desãvârºire în tradiþia babilonianã. Biblia ne prezintã istoria, babilonienii au transformat un eveniment istoric într-o legendã. În iarna din 1901-1902, lucrând în ruinele Susei biblice, unde tânãra iudaicã Estera a ajuns reginã a Imperiului Persan (Estera 2,5-8, etc.) o expediþie francezã a descoperit o coloanã din diorit negru, înaltã de opt picioare (2,44 m), ruptã în trei bucãþi. Întregul monument era acoperit de 39 de coloane de inscripþii, conþinând un total de 3624 rânduri de legi. Ele fuseserã adunate ºi expuse în public pe acest stâlp de piatrã de cãtre Hammurabi, un mare rege amorit al Imperiului Babilonian în timpul secolului al XVIII-lea î.Hr., pe vremea patriarhilor. Descoperirea acestei colecþii antice de legi civile a determinat un mare entuziasm în lumea teologicã. Sistemul juridic aflat în Pentateuc fusese atacat, deoarece se considera cã pe vremea lui Moise nu ar fi putut sã existe un sistem atât de bine dezvoltat. Dar codul de legi al lui Hammurabi aratã cã Mesopotamia avea coduri similare chiar înainte de vremea lui Moise, legi care, în cele din urmã, îºi au originea la Legiuitorul divin, deºi au degenerat în mâna idolatrilor pãgâni, aºa cum aratã o comparaþie atentã între sistemul biblic ºi cel mesopotamian. Codul de legi al lui Hammurabi mai descoperea cã felul de viaþã reflectat în povestirile Bibliei despre patriarhi este în armonie, în multe detalii, cu situaþia existentã în Orientul Apropiat antic, în timpul perioadei patriarhilor. Astãzi, ni se pare ciudat cã Sarai i-a dat-o pe tânãra sa roabã lui Avraam pentru a obþine copilul pe care Dumnezeu pãrea sã i-l refuze pe cãi naturale (Geneza 16,1-3). Dar ce a fãcut ea era în deplin acord cu practicile obiºnuite în þara ei natalã, unde o astfel de procedurã era cu totul legalã, iar drepturile ºi datoriile unei roabe ridicate la rangul de concubinã ºi ale copiilor nãscuþi din ea erau reglementate de lege (vezi Codul lui Hammurabi, sec. 144, 145, 170, 171). Faptul cã Sarai a acþionat în cadrul drepturilor ei legale, pedepsind-o pe Agar pentru cã a devenit

necuviincioasã, când a vãzut cã îi va naºte un copil stãpânului ei (Geneza 16,4-6) este, de asemenea, probat prin prescripþiile secþiunii 146 a acelui vestit cod de legi al lui Hammurabi. S-ar putea cita încã multe exemple pentru a arãta cum aceastã descoperire excepþional de importantã a oferit o luminã asupra perioadei patriarhale ºi a arãtat cã istorisirile biblice sunt vrednice de încredere. Acest cod de legi a fost prima mare mãrturie descoperitã în pãmântul Mesopotamiei, care fãcea cunoscut faptul cã patriarhii nu fuseserã personaje legendare, ci oameni din carne ºi oase, ºi cã mediul în care trãiserã - în contextul prezentat în descrierea biblicã - era în complet acord cu faptele cunoscute acum. Când, asiriologul Alfred Jeremias, el însuºi un adept al înaltei critici, a studiat prevederile legale ale Codului lui Hammurabi ºi le-a comparat cu obiceiurile reflectate în istorisirile patriarhale ale Bibliei, a ajuns la urmãtoarea concluzie remarcabilã: "Noi am arãtat cum mediul (cadrul) istorisirilor patriarhilor este în armonie în orice detaliu cu circumstanþele civilizaþiei orientale antice ale perioadei în discuþie, dupã cum mãrturisesc monumentele... Wellhausen a pornit de la opinia cã povestirile patriarhilor sunt imposibile din punct de vedere istoric. S-a dovedit acum cã ele sunt posibile. Dacã Avraam a trãit cu adevãrat, ar fi putut fi în împrejurãrile ºi în condiþiile pe care le descrie Biblia. Cercetarea istoricã trebuie sã fie mulþumitã cu acest fapt. Iar lui Wellhausen i se pot aminti propriile cuvinte (Komposition des Hexateuch,346): 'Dacã ea (tradiþia israelitã) ar fi posibilã, ar fi o absurditate sã preferi orice altã posibilitate'". (The Old Testament in the Light of the Ancient East [New York, 1911], vol. 2, p. 45). În decursul sãpãturilor mai sus menþionate, de la Nuzi, au ieºit la ivealã multe alte dovezi în aceeaºi sferã. Un document declarã cã un om ºi-a vândut viitoarea moºtenire pentru trei oi pentru se ajuta într-un timp de nevoie. Cine nu-ºi aduce imediat aminte de vinderea de cãtre Esau a dreptului sãu de naºtere pentru o porþie de supã roºie (Geneza 25,33)? Alte texte de la Nuzi prezintã paralele apropiate cu întâmplãrile lui Iacov din Haran ºi legãturile lui cu Laban, socrul sãu. Ele aratã de asemenea cã fiecare fiicã, asemenea Leei ºi Rahelei, primea o roabã ca parte a zestrei de la tatãl ei, când era datã în cãsãtorie (cap. 29,24-29). În felul acesta, textele de la Nuzi au pus la dispoziþie mult material care ne ajutã sã înþelegem obiceiurile oarecum ciudate ale acelui timp ºi sã vedem clar cã povestirile patriarhale sunt bazate pe realitãþi, ºi nu pe tradiþii ºi legende neclare. Referindu-se la acest materialul arheologic ºi textual, precum ºi la altele care au oferit atât de multã luminã asupra perioadei patriarhale, W.F. Albright, a fãcut urmãtoarea declaraþie remarcabilã: "Pot fi citate nume eminente printre cercetãtorii care considerã cã orice întâmplare din Geneza 11-50 reflectã niºte nãscociri ulterioare, sau cel puþin sunt o proiecþie în trecutul îndepãrtat a evenimentelor ºi stãrilor existente sub monarhie, socotind cã nimic nu a fost cunoscut în realitate de scriitorii zilelor de mai târziu.

"Descoperirile arheologice ale generaþiei trecute au schimbat toate acestea. În afarã de câþiva încãpãþânaþi savanþi în vârstã, cu greu poate fi gãsit vreun un istoric biblic, care sã nu fi fost impresionat de rapida acumulare de date ce sprijinã istoricitatea materialã a tradiþiei patriarhale". ("Perioada biblicã" în The Jews\: Their History, Culture and Religion, ed. de Louis Finkelstein [New York, 1949], p. 3). O altã perioadã care a beneficiat din plin în ce priveºte claritatea pe urma descoperirilor fãcute în Mesopotamia este timpul regilor lui Iuda ºi ai lui Israel. Prim rege al lui Israel menþionat într-o inscripþie asirianã este Ahab, un contemporan al profetului Ilie. El este descris de Salmanasar al III-lea ca luptând împotriva asirienilor în bãtãlia de la Qarqar, cu 2000 de care ºi 10000 de soldaþi, mai mulþi decât oricare dintre ceilalþi regi cu care Ahab era aliat în acel moment. Iehu, un alt rege al lui Israel, este descris mai târziu de acelaºi rege asirian ca unul care-i plãtea tribut. Alþi regi izraeliþi menþionaþi în inscripþii asiriene sunt Menahem, Pecahia ºi Osea. Sub ultimul dintre regii amintiþi, Samaria a fost cuceritã ºi populaþia ei luatã captivã. Evenimentul acesta este, de asemenea, descris cu oarecare amãnunþime în analele ºi inscripþiile sale pe monumente. Regii lui Iuda care apar în inscripþia asirianã sunt Azaria, Ezechia ºi Manase. Regele Sanherib ne-a lãsat propriul raport cu privire la asediul Ierusalimului, în 701 î.Hr. În timp ce se lãuda cã l-a închis pe regele lui Iuda (Ezechia) în capitala sa, Ierusalimul, ca pe o pasãre în colivie, el nu a îndrãznit sã pretindã cã ar fi capturat Ierusalimul sau pe rege. Mai târziu, când a invadat din nou Iuda, armata lui a suferit o catastrofã umilitoare (descrisã de trei ori în Vechiul Testament: 2 Regi 19; 2 Cronici 32; Isaia 37). Sanherib s-a mândrit cu realizãrile sale militare, dar era normal sã treacã sub tãcere pierderea armatei sale în Palestina. Captivitatea babilonianã a tânãrului rege Ioiachin este atestatã de un numãr de chitanþe aparent neinteresante din Babilon, cetatea de reºedinþã a imperiului lui Nebucadneþar. Tãbliþele acestea atestã simplu cã regele ºi fiii sãi ºi-au primit raþiile de untdelemn de la magaziile palatului. Multe alte texte oferã luminã asupra evenimentelor perioadei în timpul cãreia iudeii au fost în captivitate ºi a celei de dupã restaurare. În timpul ultimului rãzboi mondial, în Muzeul din Berlin s-a gãsit o tãbliþã care, la examinare, s-a dovedit cã îl menþioneazã pe Mardoheu, un mare demnitar al curþii lui Xerxe din Susa, biblicul ªuºan. Astfel, s-a dovedit cã relatarea din Estera conþine o istorisire care nu este imaginarã, ci trateazã fapte ºi persoane istorice. Chiar ºi documentele de afaceri particulare, neînsemnate, oferã luminã asupra povestirilor biblice. La Nipur a fost descoperitã o colecþie de documente contabile ale unei mari întreprinderi comerciale, a fiilor lui Murashu, dovedind cã firma avusese legãturi numeroase cu iudeii. Printre ei apar mulþi care ajunseserã la onoare ºi bogãþie sub conducerea regilor persani, ilustrând cu claritate corectitudinea raportului biblic, care prezintã tablou cu privire la poziþia de bogãþie ºi onoare a multor iudei dupã exil.

Exemplele mai sus menþionate ale descoperirilor care oferã luminã asupra Bibliei sunt numai fragmente dintr-un material bogat din Mesopotamia, care fac Biblia sã prindã iarãºi viaþã. Aproape fiecare conducãtor asirian, babilonian ºi persan menþionat în Biblie a fost redescoperit în documente contemporane, aºa cã suntem bine informaþi cu privire la istoria lor. Prin urmare, avem inscripþii cu privire larg ca Salmanasar ºi Tiglat-pileser, Nebucadneþar ºi de mult pierdutul Belºaþar, Cir ºi Dariu cel Mare, Xerxe ºi mulþi alþii. Chiar ºi funcþionari ale cãror nume sunt date în Biblie, cum ar fi Nebuzaradan (2 Regi 25,8) sau Nergal-ºarezer (Ieremia 39,3) sunt întâlniþi în documentele oficiale ale vremii lor. VI. Dezgroparea Palestinei antice Palestina a rãmas multã vreme neatinsã. Cazmaua nu a fost pusã sã sape în dealurile ruinate ale Palestinei înainte de ultima treime a secolului al XIX-lea. De ce au aºteptat arheologii mai mult de o viaþã de om, dupã ce Egiptul ºi Mesopotamia au început sã scoatã la ivealã anticele lor tezaure? De ce au ezitat ei sã sape în þara patriarhilor ºi a profeþilor, patria lui David, Solomon ºi a Domnului Hristos? N-ar fi trebuit ca Palestina sã fie consideratã terenul cel mai fertil pentru arheologul biblic? Nu s-ar fi putut aºtepta sã ofere un material valoros prin care istorisirile biblice ar fi fost corelate, iar Cuvântul scris al lui Dumnezeu ar fi fost confirmat? Motivele pentru ezitarea arheologilor timpurii în a face sãpãturi în Palestina sunt uºor de gãsit. Palestina nu a fost niciodatã centrul vreunui imperiu mare ºi bogat ºi nu a avut nici clãdiri monumentale - cu excepþia Templului de la Ierusalim, care era total distrus - nici oraºe maiestuoase precum Teba, Memfis, Ninive, Babilon, Susa, Atena sau Roma. Cu excepþia unui scurt timp, sub domnia lui Solomon, þara fusese sãracã ºi de obicei fusese împãrþitã între diferite popoare. Ea a trecut prin mai multe rãzboaie ºi distrugeri ale oraºelor sale, decât orice altã þarã de mãrimea ei, iar climatul sãu umed nu oferea o speranþã prea mare cã materialele perisabile ar fi putut sã supravieþuiascã timp de milenii forþelor distrugãtoare ale naturii. O altã cauzã a relativei sãrãcii arheologice a Palestinei a fost religia iudaicã. În þãrile învecinate, regii înãlþau monumente de multe feluri pentru a le perpetua numele ºi faima. Asemenea monumente nu se puteau aºtepta în þara izraeliþilor, cãrora le era interzis prin lege sã-ºi facã chipuri ºi sã înalþe monumente (Exod 20,4; Levitic 26,1; Deuteronom 7,5; 16,22) ºi care erau îndemnaþi sã nimiceascã astfel de obiecte, oriunde ar fi fost gãsite. Deºi se poate spune cã mulþi conducãtori necredincioºi ai lui Israel au ridicat monumente de felul acesta spre onoarea lor, este la fel de adevãrat cã alþi regi precum Iosia, Ezechia sau guvernatorul Neemia au nimicit toate monumentele pe care le ridicaserã predecesorii lor. Cel aºa s-ar explica faptul cã singura piatrã comemorativã gãsitã pânã acum având o inscripþie veche ebraicã este piatra Moabitã a lui Meºa, ridicatã de un rege pãgân. Din aceste motive, este uºor de înþeles cã sãpãtorii aveau o slabã nãdejde cã vor face descoperiri spectaculoase în Palestina, iar zecile de sãpãturi fãcute în þara aceasta au

adeverit întru totul temerile arheologilor. Palestina nu a produs tezaure ca acelea din mormintele lui Tutankamon, sau ale regilor din Ur, ºi nici nu a rãsplãtit eforturile sãpãtorilor cu inscripþii comparabile la numãr cu acelea pe care le-a oferit Egiptul sau Mesopotamia. Totuºi, chiar ºi Palestina poate sã ofere descoperiri senzaþionale. Lucrul acesta a fost arãtat în cele din urmã de gãsirea recentã a unor manuscrise biblice ºi de altã naturã, vechi de 2000 de ani, ca ºi a unor plãci de aramã cu inscripþii, în peºteri din pustiul iudeii. Dacã aceste descoperiri senzaþionale sunt numai un exemplu cu privire la poate sã ne pãstreze solul ºi peºterile Palestinei, se pot aºtepta lucruri mari. Timp de multe secole interesul creºtinilor s-a concentrat asupra locurilor sfinte ºi cu tradiþie, care ºi-au aflat cea mai monumentalã expresie în biserici creºtine precum Biserica Naºterii Domnului de la Betleem ºi Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Dar nu se poate gãsi nici o urmã de interes ºtiinþific faþã de locurile antice la cruciaþi sau la peregrinii creºtini, care au cãlãtorit spre ºi prin Palestina timp de multe secole. Nici o explorare ºtiinþificã a þãrii nu a fost realizatã, pânã când Edward Robinson, un profesor american, a cãlãtorit prin Palestina în 1838 ºi a identificat numeroase locuri ca fiind cele cunoscute din Vechiul ºi Noul Testament, punând o temelie justã ºi solidã pentru marea lucrare topograficã realizatã mai târziu de Conder ºi Kitchener, sub auspiciile Fondului de Explorare a Palestinei. Înainte de începerea în fapt a sãpãturilor, au fost fãcute câteva descoperiri importante. În 1868, în þinutul Moabului, misionarul german Klein a gãsit vestita piatrã a lui Meºa. Totuºi, înainte ca ea sã ajungã în mâinile cercetãtorilor, arabii bãnuitori au sfãrâmat monumentul în mai multe bucãþi, încãlzindu-l în foc ºi apoi turnând apã rece pe piatra încinsã. Din fericire se fãcuse o copie imperfectã a ei înainte de întâmplarea aceasta. Dupã aceea, savantul francez Clermont-Ganneau a putut sã salveze mult din bucãþi ºi sã refacã placa de bazalt, care este acum în muzeul Luvru din Paris. Monumentul acesta conþine un text de biruinþã a regelui moabit Meºa, în 34 de rânduri de scriere ebraicã pre-exilicã, cea mai lungã inscripþie cunoscutã de felul acesta. O altã descoperire întâmplãtoare importantã s-a fãcut în 1880, când câþiva bãieþi arabi au descoperit o inscripþie ebraicã în mijlocul tunelului lung de 1800 de picioare (550 m), pe care oamenii lui Ezechia îl sãpaserã prin stâncã în secolul al VIII-lea î.Hr. pentru a duce apa izvorului Siloah (Siloam) în cetate. Inscripþia aceasta, care descrie procedeul folosit la sãpat, a fost dãltuitã în perete de sãpãtorii tunelului. Ea a fost apoi desprinsã din perete, aflându-se acum într-un muzeu din Constantinopol. Fondul de Explorare a Palestinei ºi-a început sãpãturile ºtiinþifice, cum era firesc, la Ierusalim, oraºul sfânt al celor trei religii. Totuºi, curând s-a vãzut cã nu exista o lucrare mai neroditoare decât sãpãturile din Ierusalim în cãutarea dupã material arheologic. Cetatea aceasta fusese în trecut distrusã complet ºi reziditã de atâtea ori, încât printre dãrâmãturile sale sunt rãmase foarte puþine obiecte de valoare. De asemenea, oriunde sunt dezgropate, vestigiile ei arhitecturale sunt atât de deranjate de lucrãrile de construcþie ulterioare, încât este dificil ca arheologul sã ajungã la concluzii juste în interpretarea lor.

Cu toate acestea, prin adunarea plinã de rãbdare a oricãrei fãrâme de dovadã, arheologul a fost în stare sã clarifice multe probleme legate de istoria acestei cetãþi ºi sã stabileascã cu aproximaþie locul unde erau aºezate zidurile vechi, deºi în Ierusalim s-au gãsit prea puþine obiecte care sã merite un loc în vreun muzeu. În 1890, Flinders Petrie a fãcut sãpãturi la Tell el-Hesi, în Iudeea sud-vesticã, gândind cã era poziþia anticului Lachiº. Deºi locul nu a fost deplin identificat, existã motive temeinice cã este poziþia vechiului Eglon. Ca în multe alte locuri palestiniene, rezultatele au fost dezamãgitoare, iar dupã lucrarea unui sezon, Petrie s-a întors în Egipt unde sãpãturile erau mult mai satisfãcãtoare. Totuºi, lucrarea sãvârºitã de el la Tell el-Hesi a fost extrem de importantã, deoarece a dezvoltat aici un sistem prin care un arheolog este capabil sã dateze nivelurile vechilor ruine, chiar dacã nu sunt la îndemânã inscripþii. Fiecare poziþie conþine o mare cantitate de cioburi de vase de pãmânt, întrucât toþi orientalii, antici ºi moderni, foloseau vasele de pãmânt pentru foarte multe scopuri. Vasele de pãmânt se sparg uºor, iar bucãþile sparte de vase de pãmânt sunt aruncate. Aceste bucãþi aproape indestructibile pot fi foarte pline de învãþãminte pentru arheologul experimentat, deoarece forma vaselor de pãmânt s-a schimbat adesea, ca alcãtuirea, tehnica fabricãrii ºi desenele artistice. Petrie a vãzut cã cioburile de vase de pãmânt difereau o datã cu fiecare nivel ºi, printr-o înregistrare ºi comparare atentã a fiecãrei bucãþi cu altele, a pus bazele dezvoltãrii ºtiinþei cronologiei vaselor de pãmânt. Metoda aceasta a fost atât de mult îmbunãtãþitã de la ingeniosul început al lui Petrie, care a avut loc 1890, încât a devenit o unealtã de încredere în mâinile arheologului pentru datarea vestigiilor antice. Poate cã este de folos sã explicãm în legãturã cu acest fapt, câþiva termeni folosiþi în tratarea arheologiei palestiniene, cum ar fi tell sau "nivel" de ocupaþie. Un tell este o movilã care poate fi uºor recunoscutã prin forma ei, ca o ridicãturã artificialã în peisajul Orientului apropiat. Ea conþine ruinele unei cetãþi antice acoperite de nisipul ºi molozul secolelor. Cei din vechime îºi construiau de obicei cetãþile pe o înãlþime naturalã, iar ruinele succesive, ca ºi reziduurile adunate, îi sporeau înãlþimea. Ori de câte ori trebuia sã fie reziditã, o casã ruinatã era dãrâmatã de tot, iar cãrãmizile uscate la soare ale pereþilor erau adunate ºi nivelate. Apoi, casa cea nouã era construitã pe temelia celei vechi. Când o cetate era nimicitã de vreunul dintre rãzboaiele care se iscau atât de des, se fãcea acelaºi lucru cu întreaga cetate. Ruinele erau nivelate, aºa cã întreaga suprafaþã se înãlþa cu câþiva metri, iar cetatea cea nouã era ziditã deasupra ruinelor vechii cetãþi nivelate. Prin urmare, o cetate creºtea o datã cu fiecare reclãdire, uneori cu o înãlþime remarcabilã, având în vedere numeroasele nimiciri ºi reclãdiri prin care au trecut unele oraºe. Sãpãtorul poate recunoaºte fiecare perioadã a istoriei oraºului, dupã diferitele niveluri sau straturi pe care le descoperã ºi care diferã de cele care le precedã, sau le urmeazã. Un astfel de tell poate fi asemãnat cu un tort din mai multe straturi. Stratul sus este cel mai nou, iar cel mai de jos este cel mai timpuriu. Prin urmare, arheologul va gãsi mai întâi stratul ultim al ocupãrii, care poate sã constea din ruinele unui sat arab. Dupã ce le-a îndepãrtat, este posibil sã ajungã la vestigiile unui oraº care s-a dezvoltat în timpurile bizantine, apoi la ale unei perioade ºi mai timpurii, romane, etc. Numai dupã ce a

îndepãrtat cu grijã toate nivelurile mai târzii, faþã de care poate cã arheologul nu are interes, dar pe care trebuie sã le studieze ºi sã le înregistreze, ca pe oricare altele mai timpurii, fiind o obligaþie ºtiinþificã, el ajunge la nivelurile timpurilor Vechiului Testament. La Meghido, de exemplu, s-au gãsit în total douãzeci de niveluri diferite, mergând înapoi la o perioadã foarte timpurie a istoriei Palestinei, ºi s-a observat cã movila anticului Bet-ºean cuprindea 18 niveluri, care aveau o grosime totalã de 71,5 picioare (aproximativ 22 metri). Spaþiul nu ne îngãduie o tratare a diferitelor expediþii fãcute în Palestina înainte de primul rãzboi mondial, ºi doar o micã parte din sãpãturile importante vor fi menþionate aici. Acela a fost un timp de experimentare, când arheologul învãþa din dificultãþi ºi greºeli. Cea mai mare parte din concluziile obþinute în timpul acelor sãpãturi, când arheologia palestinianã era în copilãria ei, au trebuit sã fie revizuite. Totuºi, s-au fãcut descoperiri importante în diferite locuri, cum ar fi cele din ruinele de la Ghezer, cetatea pe care Solomon a primit-o ca zestre de la socrul sãu egiptean. De un deosebit interes este aici înãlþimea canaanitã. În Ierihon au fost scoase la ivealã ziduri dãrâmate de pe vremea lui Iosua, dar au fost datate de arheolog cu o mie de ani mai înainte - faþã de ce se cunoaºte acum. Prin urmare, concluziile la care s-a ajuns în urma acelor sãpãturi au creat confuzie printre arheologi, istorici ºi cercetãtori biblici. De asemenea, s-au fãcut descoperiri importante în sãpãturile de la Taanach, unde s-au gãsit arhivele unui conducãtor canaanit local, constând dintr-un numãr de tãbliþe cuneiforme. Lucrarea de la Meghido a oferit multe informaþii valoroase, ºi îndeosebi aceea de la Samaria, pe care Reisner ºi Fisher, care au abordat lucrarea aceasta cu bogata lor experienþã ca arheologi egipteni, au cercetat-o foarte atent, prin sãpãturi metodice. Lucrarea lor a fost rãsplãtitã cu vreo 60 de vase de lut cu inscripþii sau cioburi de lut. Deoarece papirusul din Egipt era prea costisitor, cioburile de ceramicã, întotdeauna din belºug, erau folosite ca material de scris pentru scurte note, însemnãri de aducere aminte, chitanþe ºi altele de felul acesta. Aceste 60 de vase din dosarele conducerii erau însemnãri de taxe primite sub formã de ulei ºi de in pe vremea regilor izraeliþi. Dupã primul rãzboi mondial, când Palestina a ajuns sub mandat britanic, s-a pãrut cã timpul era prielnic pentru o lucrare extinsã. ªcolile de arheologie americane, britanice ºi franceze au devenit foarte active, dar au lucrat, de asemenea, pe o scarã mare, ºi o serie de alte instituþii cum ar fi Institutul Oriental al Universitãþii din Chicago ºi Muzeul Universitãþii din Pennsylvania. Aceastã din urmã instituþie a început o lungã serie de "sãpãturi" palestiniene importante ºi cu succes, fãcând cercetãri la Bet-ºean, o movilã impresionantã de pe valea superioarã a Iordanului. În oraºul acesta, care fusese o fortãreaþã ºi garnizoanã egipteanã înainte ºi dupã Exod, au fost descoperite o serie de monumente egiptene, precum ºi ruine de temple egiptene ºi canaanite. Meghido, puternica fortãreaþã canaanitã în câmpia Esdraelonului, a fost excavatã din nou de Universitatea din Chicago. Printre alte materiale valoroase, a fost gãsit un fragment dintr-un monument de biruinþã, pe care faraonul ªiºac l-a ridicat în cetatea aceea, dupã

campania sa plinã de succes din anul al cincilea al regelui Roboam (1 Regi 14,25.26). Totuºi, descoperirile cele mai importante au fost fãcute la nivelul corespunzãtor timpului lui Solomon. Aici au ieºit la ivealã grajduri mari, precum ºi reºedinþa comandantului garnizoanei locale ºi a guvernatorului districtului. S-a descoperit cã Meghido fusese o cetate-garnizoanã bine plãnuitã pentru carele lui Solomon, cu spaþiu pentru 500 de cai. Acest fapt ne aminteºte de 1 Regi 9,15-17, unde Meghido este amintitã printre cetãþile pe care Solomon le-a zidit pentru cãlãreþii ºi carele sale. Din nivelurile mai adânci, canaanite, sãpãtorii au scos la ivealã o mare cantitate de plãci de fildeº sculptate artistic, precum ºi tezaurul de aur ºi de argint al unui prinþ canaanit, care, totuºi, nu se poate compara cu comorile pe care arheologii egipteni sunt obiºnuiþi sã le gãseascã. O lucrare importantã a fost condusã timp de patru sezoane de Albright ºi Kyle, la Tell Beit Mirshim, probabil anticul Chiriat-sefer. Poziþia aceasta nu a oferit multe piese de muzeu importante, dar datoritã ordinii bine pãstrate a straturilor, sau nivelurilor, ºi pentru cã lucrãrile de sãpãturi s-au fãcut sub conducerea celor mai buni arheologi palestinieni, a devenit modelul pentru sãpãturile palestiniene. În decursul anilor dintre cele douã rãzboaie mondiale, s-au fãcut multe alte sãpãturi, dintre care pot menþionate doar urmãtoarele, împreunã cu descoperirile cele mai importante fãcute în fiecare loc. Bet-þur a furnizat dovada cã în perioada timpurie post-exilicã erau în uz monede greceºti de argint. Prin urmare, acest fapt contrazice o datã târzie, atribuitã de înalta criticã pentru cartea lui Ezra, deoarece cartea presupune folosirea unor asemenea monede chiar înainte de timpul lui Darius I, când se credea cã s-au introdus pentru prima datã monede de argint (vezi Ezra 2,69). Bet-ºemeº a dat la ivealã câteva texte alfabetice foarte timpurii, care au adãugat întãrit dovada cumulativã cã scrisul era destul de mult practicat în mileniul al II-lea î.Hr. A fost scos la luminã prin sãpãturi micul castel al regelui Saul de la Ghibea, de asemenea, cetatea ªilo, unde fusese tabernacolul pe vremea judecãtorilor. Alte locuri care au contribuit la sporirea cunoºtinþelor noastre despre istoria canaaniþilor ºi a izraeliþilor au fost Betel et-Tell (identificat probabil greºit cu Ai), Tell en-Nasbeh (care este, probabil, Miþpa) ºi Sihem. Mai departe, în Palestina sud-vesticã s-a gãsit un material important care oferã luminã asupra culturii filistenilor, vrãºmaºii tradiþionali ai lui Israel. Printre locurile de un interes deosebit pentru cercetãtorul Bibliei este Ierihonul, care timp de câþiva ani a deþinut un loc foarte important interesul general. În 1930, John Garstang a reînceput sãpãturile fãcute mai înainte la Ierihon (1907-1909) de Sellin ºi Watzinger ºi a gãsit, într-un strat pe care l-a datat ca fiind din timpul lui Iosua, un oraº ars, cu ziduri cãzute la pãmânt, pe vârful cãrora fuseserã case (comparã cu Iosua 2,15) - un amãnunte arhitectonic ce nu se gãsise în alt loc. Totuºi, data pe care a stabilit-o pentru aceste ziduri (aproximativ 1400 î.Hr.) a fost mutatã cu câteva secole mai devreme de descoperirile unei expediþii conduse în 1950 de Dr. Kathleen M. Kenyon. Aceastã expediþie a descoperit un fragment dintr-o casã de mai târziu, ziduri ºi podea, un cuptor ºi un mic urcior, ce pãreau a fi "o parte din bucãtãria unei femei canaanite" care probabil cã lãsat

urciorul în spatele cuptorului ºi a fugit la sunetul de trâmbiþe al oamenilor lui Iosua. (Kathleen M. Kenyon, Digging Up Jeriho, p.263). Se pare cã toatã cetatea din acea perioadã (ºi fragmente dintr-o perioadã anterioarã) a fost dãrâmatã. Acest fapt nu este surprinzãtor. Ruinele nu au fost pãstrate ºi nivelate de locuitorii ulteriori spre a construi peste ele, deoarece cetatea a rãmas neocupatã timp de secole dupã timpul lui Iosua (Iosua 6,21). Prin urmare, au putut fi complet mãturate de ploile iernilor grele. Totuºi, descoperea acelei case ºi a vaselor aflate în mormintele din afara cetãþii aratã cã Ierihonul a fost locuit în secolul al XIV-lea. Cetatea Eþion-gheber (acum Tell el-Kheleifeh), din golful 'Aqaba a fost cercetatã de Nelson Glueck între 1937 ºi 1940. Locul acesta este menþionat în Biblie ca unul dintre locurile prin care au trecut izraeliþii în pribegia lor (Deuteronom 2,8), ºi ca port principal al lui Solomon pentru plecarea în expediþiile lui spre Ofir (1 Regi 9,26-28). Glueck, care gãsise mai înainte bogatele mine de aramã ale lui Solomon în Edom, a fost foarte surprins când a descoperit cã ruinele de la Eþion-gheber arãtau cã fusese un mare centru industrial pe vremea lui Solomon, cu o clãdire fortificatã, înconjuratã de o curte mare. La început, s-a crezut cã aceastã clãdire fusese un cuptor de minereu, dar acum este identificat fiind un depozit, sau grânar. Din acest loc au plecat "corãbiile lui Tarºiº (vezi Geneza 10,4). Bogãþia proverbialã a lui Solomon, (vezi 1 Regi 7,46.47; 10,21.27) poate fi mai bine înþeleasã de când a fost scos la ivealã acest centru comercial. O altã lucrare de excavare importantã a fost executatã de o expediþie britanico-americanã la Samaria. Arheologii au avut marea satisfacþie de a descoperi multe fragmente de plãci de fildeº frumos sculptate, originare din palatul de fildeº al lui Ahab (1 Regi 22,39). Ele ne îngãduie pentru prima datã sã apreciem realizãrile artistice ale lui Israel, într-o perioadã nu prea îndepãrtatã de construirea Templului lui Solomon. În felul acesta, ne putem face o idee cu privire la felul de podoabe care înfrumuseþau Templul ºi palatele lui Solomon. Lachiº, una dintre cetãþile fortificate ale Palestinei de sud, a fost o minã pentru arheologi. Albright a sugerat identificarea lui Tell el-Duweir cu aceastã cetate de multã vreme pierdutã din vedere, identificare ce a fost deplin confirmatã de cãtre sãpãturile ulterioare, începute în 1932. Ruinele acestei cetãþi au oferit nu numai câteva dintre cele mai timpurii specimene ale scrierii ebraice alfabetice, dar ºi cele 21 de scrisori din Lachiº, acum vestite, de pe timpul lui Ieremia, conþinând rapoarte ale unui cãpitan de armatã trimise superiorului sãu din Lachiº. Unele dintre aceste scrisori, provenind chiar din ultimele zile ale existenþei lui Iuda, înainte ca Ierusalimul sã fi cãzut înaintea armatelor lui Nebucadneþar, ne oferã o privire asupra stãrilor de lucruri din acele zile tragice ºi confirmã cartea lui Ieremia în multe locuri. În sfârºit, trebuie fie menþionate peºterile din pustiul secetos al Iudeii, care ne-au pãstrat o serie de suluri din piele cu scrieri ale Vechiului Testament ºi alte manuscrise ale erei pre ºi post-creºtine. Cu ocazia primei descoperiri senzaþionale a acestor documente, în 1947, au

fost obþinute, pe neaºteptate, texte care sunt cu o mie de ani mai vechi decât cele mai vechi texte ebraice cunoscute înainte. Întrucât aceste descoperiri aparþin unui alt capitol din volumul acesta, "Limbile, manuscrisele ºi canonul Vechiului Testament", simpla menþionare a acestei descoperiri excepþional de senzaþionale trebuie sã fie suficientã aici. De prin anul 1950, sãpãturile în cetãþile biblice s-au accelerat simþitor. Numeroasele campanii arheologice de la Hazor, Sihem, Ghibea, Aºod, Beer-ºeba, Arad ºi Cezarea au adus rezultate remarcabile. În Ierusalim, sãpãturile pe scarã largã au descoperit pãrþi ale cetãþii iebusite cucerite de David, un fragment din zidul vestic din timpul împãraþilor evrei, care ne oferã primul indiciu cu privire la dimensiunile cetãþii în timpul Vechiului Testament - precum ºi construcþii mari din zilele Domnului Hristos, distruse de Titus în timpul cuceririi cetãþii în anul 70 d.Hr. La este de Iordan ºi Marea Moartã, pot fi menþionate sãpãturile fãcute în mai multe locuri edomite, precum ºi în Dhar-bab-edh, care poate fi zona "cetãþilor din câmpie... în care a locuit Lot" (Geneza 10,29). Mai multe sezoane de sãpãturi la Heºbon, capitala Regelui Sihon al amoriþilor, au descoperit rãmãºiþe dintre secolele al XII-lea î.Hr ºi al XIV d.Hr., inclusiv ceva ce poate fi unul dintre "iazurile Hesbonului", menþionate în Cântarea Cântãrilor (cap. 7,4). VII. Arheologia palestinianã ºi Biblia Cercetãtorul Bibliei a profitat nemãsurat de mult de rezultatele arheologiei palestiniene. Ruinele oraºelor ºi satelor canaanite ºi ebraice au pãstrat vestigii ale zidurilor cetãþii, ale palatelor, clãdirilor publice ºi caselor particulare, îngãduindu-ne sã vedem diferitele niveluri ale realizãrilor arhitecturale atinse în variatele perioade ale istoriei frãmântate a Palestinei. Putem studia sistemele de fortificaþii, condiþiile sanitare din locuinþe ºi oraºe ºi sã aflãm cum trãiau, cum lucrau oamenii ºi cum erau înmormântaþi dupã moarte. Miile de obiecte care au fost descoperite în Palestina - arme ºi unelte, vase lucrate din pãmânt, metal sau piatrã, mobilier ºi bijuterii - toate ne aratã viaþa zilnicã a evreilor, filistenilor ºi canaaniþilor ºi ne ajutã sã cunoaºterea timpurilor biblice. De asemenea, descoperirile arheologice fãcute în Palestina au arãtat cã arta scrisului era rãspânditã nu numai în partea de mai târziu a istoriei lui Israel, dar chiar ºi în timpul patriarhilor ºi al judecãtorilor. În perioadele mai timpurii, cea mai mare parte a scrisului se fãcea pe tãbliþe cuneiforme, aºa cum aratã sutele de scrisori de la Amarna. Majoritatea acestora au fost scrise în Palestina în secolul al XIV-lea î.Hr. ºi trimise în Egipt, unde au fost gãsite în arhivele regale. Multe tãbliþe gãsite chiar în Palestina - la Ghezer, Tell el-Hesi, Taanach, Sihem ºi Samaria - aparþin aceleiaºi categorii de texte ca Scrisorile de la Amarna ºi confirmã cã cunoaºterea scrisului era rãspânditã. Totuºi, se gãsesc numeroase texte scrisã într-o formã de scriere alfabeticã timpurie, foarte asemãnãtoare cu aceea inventatã la minele de aramã de la Sinai. Acest fapt aratã cã locuitorii Palestinei au început sã experimenteze aceastã scriere simplã, cu mult mai convenabilã decât sistemul cuneiform complicat, ºi sã o dezvolte pânã când a putut sã fie folositã cu uºurinþã pentru orice scop în scriere. Asemenea texte, scrise într-o scriere timpurie semi-pictograficã alfabeticã, au

ieºit la ivealã la Lachiº, Tell el-Hesi, Bet-ºemeº, Sihem, Meghido, Ghezer ºi Tell el-'Ajj?l. Aceste scrieri resping argumentul folosit atât de mult de adepþii înaltei critici de mai dinainte, ºi anume cã Biblia, scrisã în ebraica alfabeticã, n-ar fi putut fi produsã înainte de vremea regatului împãrþit sau a Exilului, deoarece credeau cã evreii timpurii nu cunoºteau sistemul de scriere alfabeticã. Acum, nici un cercetãtor informat nu mai foloseºte acest argument. Ruinele Palestinei au oferit mult material care oferã luminã asupra practicilor religioase ale canaaniþilor antici. În diferite locuri, au fost descoperite temple între care, cele de la Meghido, Bet-ºean ºi Lachiº sunt cele mai importante. La Ghezer s-a gãsit o înãlþime foarte elaboratã, care avea dedesubt o peºterã pentru oracol. ªirul de stâlpi sfinþi, obiectele de închinare pe care Izraeliþii aveau porunca sã le nimiceascã, altarele ºi toate celelalte obiecte necesare pentru locurile de cult canaanite sunt extrem de instructive. La fel ºi altarele particulare, altarele de tãmâiere, resturile de jertfe ºi dovada adorãrii ºarpelui, a jertfelor de copii ºi alte practici condamnabile. Numeroasele cioburi de olãrie inscripþionate, gãsite în depozitul regal de la Samaria, deja menþionate în secþiunea precedentã, joacã un rol important în confirmarea Sfintei Scripturi. Numele proprii conþinute în aceste simple înregistrãri de impozite descoperã amestecul dintre cultul lui Baal ºi adevãrata religie a lui Israel. Printre ele gãsim nume binecunoscute ca Abibaal, Baalzamar, Baalzakar, Baalmeoni, Meribaal ºi Baala, ca sã dãm numai câteva exemple de nume care aveau legãturã cu Baal. Numele care conþineau prescurtãri ale numelui divin Iehova erau Iedaiah, Iehoiada, ªemariah ºi altele. Aceste nume proprii sunt un indiciu cu privire la situaþia religioasã care predomina pe vremea lui Ahab, când Ilie s-a luptat cu vigoare împotriva cultului lui Baal. Dar ele aratã, de asemenea, adevãrul declaraþiilor divine fãcute lui Ilie, cã mulþi nu-ºi plecaserã genunchiul înaintea lui Baal (1 Regi 19,18), într-un timp în care Ilie credea cã el era singurul care mai rãmãsese dintre adevãraþii închinãtori ai lui Dumnezeu. Aceste cioburi de ceramicã din Samaria aratã, totuºi, cã numãrul pãrinþilor care le puneau copiilor lor nume asociate cu Iehova încã era egal cu acela al pãrinþilor le puneau copiilor lor nume legate de Baal. Pe de altã parte, cele 21 de scrisori gãsite la Lachiº proveneau dintr-un timp ulterior reformei regelui Iosia al lui Iuda. Ele conþin nume proprii ale oamenilor care au trãit în ultimele câteva luni de existenþã a lui Iuda ºi, asemenea rapoartelor de impozite de la Samaria, oferã luminã asupra situaþiei religioase predominante pe vremea când au fost date aceste nume, deoarece sensul celor mai multe nume personale ebraice reflectã sentimentele religioase ale celor care le puneau. Majoritatea acestor nume erau legate de numele de Iehova, cum se ilustreazã prin ultima parte a numelui lui Ieremia. Ele aratã clar influenþa reformei lui Iosia, când idolatria a fost desfiinþatã ºi toþi idolii pãgâni au fost îndepãrtaþi din þarã. Nici unul din numele menþionate în Scrisorile de la Lachiº nu este asociat cu Baal, sau cu vreo altã zeitate pãgânã. În aceste documente se gãsesc numai numele adevãratului Dumnezeu al lui Iuda, Elohim ºi Iehova.

Astfel, prin acest material arheologic, Þara Sfântã a adus o contribuþie importantã la stabilirea credibilitãþii Bibliei. În antichitate, Palestina a fost þara în care a avut loc cea mai mare parte din istoria descrisã în Vechiul Testament, iar acum oferã dovezi prin care cei necredincioºi, critici ºi sceptici pot fi aduºi la tãcere. VIII. Dezgroparea Siriei antice Întrucât semnificaþia termenului geografic Siria a fost supusã la schimbãri în vremurile antice ºi moderne, este necesar sã definim limitele geografice ale Siriei, aºa cum sunt folosite în acest capitol. Termenul este folosit aici pentru teritoriul care se aflã între graniþa nordicã a Palestinei ºi marea curbã a Eufratului, graniþa apuseanã fiind constituitã de Marea Mediteranã, iar cea rãsãriteanã de Deºertul Arabiei. Teritoriul include Libanul, cu cele douã mari lanþuri de munþi cunoscute ca Libanul ºi Anti-Libanul. Frumosul Munte Hermon aparþine ultimului lanþ amintit. Cele douã râuri principale ale Siriei, Orontes ºi Litani, curg în direcþii opuse printre cele douã ºiruri de munþi pânã ajung la þãrm, unul la nordul, iar celãlalt la sudul Siriei. În antichitate, oraºele mari ale acestei þãri se aflau fie pe fâºia îngustã de pãmânt de pe þãrm ºi erau mai ales porturi, cum ar fi Sidon, Tir, Biblos ºi Ugarit, sau pe cele douã râuri principale din interior, cum ar fi Cadeº, Hamat, Ribla ºi Catna. Unele dintre cele mai vestite oraºe siriene, cum ar fi Damasc, Aleppo ºi Palmira, erau oaze în pustie. În Siria s-a desfãºurat mult mai puþinã activitate arheologicã decât alte þãri ale Orientului Apropiat, deºi sãpãturile, oriunde au fost fãcute, au fost excepþional de rodnice, de fapt, mult mai rodnice decât în Palestina. În afarã de câteva explorãri minore în secolul al XIX-lea, cele mai importante sãpãturi s-au fãcut între cele douã rãzboaie mondiale. Aici se pot menþiona doar cele mai importante. Începând din 1922 ºi pânã în 1926 Montet a fãcut sãpãturi cu mare succes la Biblos, fiind urmat de Dunand pânã în 1939. În antichitate, Biblos a fost principalul oraº de unde se exporta preþiosului lemn de cedru de Liban. Întrucât grecii obþineau sulurile de papirus egiptean, principalul material pentru scris din antichitate, prin negustorii fenicieni de la Biblos, ei au numit aceste suluri dupã oraºul de unde ºi le obþineau - un nume de la care derivã cuvântul modern Biblie, numele dar Cãrþii cãrþilor. La Biblos s-au gãsit o serie de morminte regale cu un conþinut foarte bogat, care împreunã cu alte obiecte de artã descoperite în decursul sãpãturilor au sporit cunoºtinþele noastre cu privire la arta ºi artizanatul Feniciei. Aceste descoperiri de la Biblos ne ajutã sã apreciem frumuseþea ºi splendoarea Templului lui Solomon, deoarece principalul decorator interior era fenician, deºi prin naºtere era pe jumãtate evreu (vezi 1 Regi 7,13.14). Pe lângã acestea, la Biblos au fost descoperite multe inscripþii feniciene din în ultima parte a celui de-al doilea mileniu î.Hr. Ele au fost scrise într-un fel de scriere numit,

generic, fenician, care de fapt era ebraica pre-exilicã. Ele ne ajutã sã urmãrim dezvoltarea scrisului ebraic de la cele mai timpurii inscripþii alfabetice gãsite la Sinai, la inscripþiile mai târzii feniciene ºi ebraice, conducându-ne printr-o serie neîntreruptã pânã la vremea exilului. Vechile instalaþii portuare ale Tirului antic, un oraº despre care Biblia are multe de spus, au fost cercetate de scufundãtori. La Qatna, pe Orontes, s-au descoperit fortificaþii ale hicsoºilor, iar într-un mic templu s-a gãsit o colecþie de texte care au dezlegat o serie de probleme lingvistice ale Bibliei ebraice. Descoperiri importante s-au fãcut ºi la Tripolis, Beirut, Sidon ºi alte locuri. Totuºi, cele mai senzaþionale rezultate au fost obþinute de Claude F. - A Schaeffer, începând din 1929, prin sãpãturile de la Ras ªamra, anticul Ugarit. Acest oraº portuar canaanit din nord a fost nimicit în secolul al XIII-lea î.Hr., ºi n-a mai fost niciodatã rezidit, aºa cã ruinele lui au pãstrat mult material important ºi s-au dovedit a fi o minã de informaþii importante aproape inepuizabilã. Oriunde a fost înfiptã cazmaua în movila de la Ras ªamra s-au fãcut descoperiri importante. Au fost scoase la luminã temple ale lui Baal ºi Dagon, un palat al regelui local ºi inscripþii ale slujbaºilor egipteni. S-au gãsit multe texte în cuneiforme mesopotamiene, printre care sunt ºi scrisori trimise regilor sirieni, mesopotamieni ºi hitiþi, sau primite de la aceºtia. Descoperirea cea mai importantã a fost un mare numãr de tãbliþe de lut, care conþineau sute de texte scrise într-un fel de scriere cuneiformã necunoscutã pânã atunci. În 1929, când Charles Virolleaud a gãsite ºi publicat primele texte, profesorii Bauer din Germania ºi Dhorme din Franþa au reuºit sã descifreze modul de scriere într-un timp incredibil de scurt. De atunci au mai fost descoperite încã multe texte în acelaºi fel de scriere, douã dintre ele chiar în Palestina. Cercetãtorul de astãzi poate sã studieze ugaritica, cum se numeºte limba ºi scrisul din Ugarit, având la îndemânã toate ajutoarele necesare, cum ar fi gramatici, dicþionare, concordanþe, texte ºi traduceri bine tipãrite. Marea importanþã a acestor texte constã în faptul cã sunt scrise într-un dialect canaanit de la mijlocul mileniului al doilea î.Hr., dialect înrudit îndeaproape cu ebraica anticã. Întrucât cea mai mare parte din textele acestea sunt de naturã mitologicã, ocupându-se cu povestiri despre zeii ºi religia canaanitã, sunt foarte instructive. Ele rãspund la multe întrebãri pe care cercetãtorul Bibliei le pune cu privire la canaaniþii antici, întrebãri la care în Biblie nu se rãspunde clar. Învãþãm ce credeau canaaniþii despre Baal, Anat, El, Dagon ºi mulþi alþi zei, despre imoralitatea înspãimântãtoare ºi setea de sânge care se credea cã existã printre acele zeitãþi, fapt ce aratã fãrã de greºealã prãpastia care exista între simpla ºi înãlþãtoarea religie a lui Israel ºi cea decãzutã ºi corupãtoare a canaaniþilor. Din aceste credinþe pãgâne descoperite prin documentele de la Ras ªamra ºi prin alte dovezi cu privire la cultul ºarpelui, jertfele omeneºti ºi practicarea imoralitãþii rituale, vedem adâncimile decãderii la care coborâserã religia ºi moravurile canaanite, precum ºi de ce a fost necesar ca

Dumnezeu sã dicteze nimicirea acestui popor pentru a preveni o decãdere a moravurilor ºi religiei izraeliþilor, prin care intenþiona sã-i ofere lumii cele mai curate concepþii în ce priveºte religia. IX. Dezgroparea Anatoliei antice

Anatolia, sau Asia Micã, n-a avut un rol atât de mare în oferirea de material care sã reverse luminã asupra Bibliei, dar lucrarea arheologicã desfãºuratã acolo trebuie sã fie menþionatã pe scurt. A fost un timp când nu se ºtia nimic cu privire la hitiþi, decât ce spunea Biblia despre ei. Criticii puteau spune plini de curaj, fãrã teama de a se dovedi cã greºesc, cã hitiþii nici n-au existat în realitate ºi cã "regii hitiþilor" biblici aparþin de domeniul fabulei ºi al legendei. Aceastã situaþie s-a schimbat din 1879, când A.H. Sayce ºi W. Wright au arãtat cã straniile inscripþii hieroglifice gãsite în nordul Siriei ºi Anatolia erau monumente ale hitiþilor de multã vreme pierduþi. Mulþi cercetãtori au încercat sã descifreze aceste inscripþii, care de la data aceea ieºeau la luminã în numãr tot mai mare. Ele au fost produse de hitiþi, aºa cum ºtim acum, din 1600 pânã în 700 î.Hr., dar mult timp au pãrut lipsite de bunãvoinþa de a-ºi trãda taina multã vreme pãstratã ascunsã. În cele din urmã, în 1947, Bossert a gãsit în Cilicia, la Karatepe, inscripþii bilingve scrise în fenicianã ºi hieroglificã hititã. De la data aceea, descifrarea acelei scrieri ºi vorbiri misterioase a fãcut progrese rapide. Istoricii ºi cercetãtorii Bibliei anticipeazã cu multã nerãbdare timpul când vor putea citi inscripþiile hieroglifice hitite, tot aºa de uºor ca pe acelea ale altor naþiuni antice care au contribuit atât de mult la sporirea cunoºtinþelor noastre despre lumea din antichitate. De în 1906, pânã 1916, Hugo Winkler a fãcut sãpãturi în capitala hititã Hatuºaº, acum Bogazchivi. Ele a avut marea ºansã de a gãsi arhivele regale, scrise în hitita cuneiformã, o scriere folositã de hitiþi pe lângã sistemul de scriere hieroglificã. În 1915, scrierea cuneiformã hititã a fost descifratã rapid de învãþatul ceh Hrozny ºi, de atunci, un mare numãr de cercetãtori ne-au dat traduceri ale documentelor gãsite la Bogazchivi. Aceste texte au pus o bazã solidã cunoºtinþelor noastre cu privire la naþiunea hititã. În ediþia din 1860, Encyclopedia Britannica le dedica hitiþilor opt rânduri dintr-o coloanã. Ediþia din 1947 a oferit peste zece pagini întregi a câte douã coloane pentru un articol care se ocupã cu istoria, cultura ºi religia hititã. Au fost descoperite mai multe cetãþi ale statelor hitite din nordul Siriei, cu care Solomon fãcea comerþ (1 Regi 10,29). Între ele, Zengirli ºi Carchemiº dezgropate de germani (1888-1902) ºi de britanici (1911-1914 ºi 1920), sunt cele mai importante. Au fost scoase la luminã inscripþii aramaice ºi hitite, multe sculpturi, etc., fãcându-ne în stare sã reconstituim istoria acelor state ºi sã înþelegem mai bine afirmaþiile Bibliei despre ele.

X. Dezgroparea Persiei antice Persia anticã prezintã interes pentru cititorul Bibliei, datoritã legãturilor ei cu istoria post-exilicã a lui Iuda, când Persia, pe atunci puterea mondialã principalã, a fost rãspunzãtoare pentru restaurarea statului iudeu în Palestina. Susa, vechea capitalã elamitã, este amintitã în Biblie în unele versiuni sub numele de Susan, unde influenþa reginei Estera la palat a salvat poporul ei de la distrugerea plãnuitã. Sãpãturile la Susa au fost începute în 1885 de Dieulafoys ºi au continuat intermitent pânã în prezent sub conducerea altor arheologi. Chiar în ruinele palatului de la Susa a fost gãsit importantul Cod al lui Hammurabi (descris ºi tratat în secþiunea a 5-a acestui capitol, precum ºi în Nota Suplimentarã de la sfârºitul capitolului 21 din Exodul). Un alt lucru important care rezultã din sãpãturile de la Susa este cã mãsurãtorile palatului, care prezintã o armonie perfectã cu descrierea datã în cartea Esterei, i-au determinat pe cercetãtorii renumiþi sã admitã cã numai cineva care era bine familiarizat cu palatul, subîmpãrþirile lui ºi cu ceremonialul de la curte ar fi putut sã scrie cartea aceea. Începând din 1931 ºi pânã la începutul celui de-al doilea rãzboi mondial s-au fãcut sãpãturi pentru Institutul Oriental al Universitãþii din Chicago la vechea capitalã Achemenianã de la Persepolis, mai întâi sub îndrumarea lui Ernst Herzfeld, iar apoi sub Erich Schmidt. Au fost descoperite un mare numãr de basoreliefuri care prezentau scene de pace ºi de rãzboi de pe vremea lui Darius cel Mare, Xerxe ºi Artaxerxe, nume cu care cercetãtorul Bibliei este familiarizat. Mii de texte administrative scrise în cuneiformã elamitã pe tãbliþe de lut ne oferã o înþelegere a organizaþiei extrem de eficiente a Imperiului Persan, sub care au lucrat bãrbaþi ca Zorobabel, Mardoheu, Ezra ºi Neemia. Descoperiri importante au fost fãcute ºi în alte locuri în Persia anticã, dar nu suficiente pentru a umple golurile noastre cu privire la istoria acelei þãri importante. În þara aceea mai este de fãcut o mare lucrare, înainte ca istoria ei sã fie tot aºa de bine cunoscutã, ca aceea a altor naþiuni din antichitate. XI. Dezgroparea Arabiei antice Arabia, consideratã de mulþi cercetãtori drept leagãn al civilizaþiei, a fost mai mult sau mai puþin o þarã închisã pentru exploratori, din cauza exclusivismului fanatic al populaþiei musulmane. Explorarea vestigiilor antice nu este mai puþin importantã decât a altor þãri din Orientul Apropiat, datoritã numeroaselor legãturi pe care popoarele arabe le-au avut cu þãrile înconjurãtoare. Prima expediþie trimisã în Arabia în 1762 s-a terminat cu o catastrofã, dar unicul ei supravieþuitor, Carsten Niebuhr, a adus la înapoiere copiile multor inscripþii din perioadele pre-mahomedane. Scrierea acestor inscripþii pe atunci numitã hymiaritã, a fost

descifratã la 1841 de Gesenius ºi Rödiger, ºi de atunci cunoºtinþele noastre cu privire la istoria ºi cultura Arabiei antice s-au îmbogãþit foarte mult. Joseph Halévy a adus înapoi încã vreo 600 de inscripþii, iar Edward Glaser a reuºit (1882-94) sã adauge o altã mie. Prin adãugãri ulterioare numãrul inscripþiilor arabe pre-islamice cunoscute a crescut la peste 5. 000. Deºi textele existente nu merg mai departe de secolul al VIII-lea î.Hr., ele sunt de mare însemnãtate pentru cercetãtorul textului ebraic al Vechiului Testament, întrucât ele conþin multe cuvinte biblice ºi ilumineazã concepþiile religioase exprimate în Biblie. Primele sãpãturi pe teritoriul arab au fost fãcute în 1928, cu slabe rezultate, însã în 1950 au început sãpãturi pe scarã largã la Cataban în sudul Arabiei sub conducerea lui Wendell Phillips, cu W.F. Albright ca arheolog. În 1951 Wendell Phillips, împreunã cu un grup de savanþi capabili, a început sãpãturi la Marib în Yemen, oraºul capitalã al împãrãtesei din ªeba, cunoscutã oricãrui cititor al Bibliei de la vizita ei la regele Solomon. Marib a fost vreme îndelungatã un oraº interzis, ºi înainte de 1951 el fusese vizitat de un numãr mai mic de apuseni decât Mecca. ªtiind cã Marib conþinea ruine impresionante de clãdiri antice, lumea cercetãtorilor nãdãjduise multã vreme sã examineze locul acesta în mod ºtiinþific. Mare a fost, aºadar, bucuria când a fost acordatã permisiunea de a începe sãpãturi în capitala Împãrãtesei din ªeba, unde se puteau aºtepta importante descoperiri arheologice. Din nefericire ostilitatea funcþionarilor locali a fãcut necesarã o grabnicã retragere în februarie 1952, dar scurta campanie a fost totuºi rodnicã. Ea a dat la ivealã multe inscripþii ºi ne-a dat reconstrucþii ºi tablouri bune al vechiului templu al zeiþei lunii. Rapoartele preliminare ale acestor sãpãturi au stimulat gustul fiecãrui cercetãtor al istoriei antice, ne rãmâne doar sã sperãm cã lucrarea întreruptã va fi reluatã în viitorul apropiat. Bibliografie Cãrþile enumerate aici sunt vrednice de consultat pentru informaþiile reale, care în cele mai multe cazuri sunt demne de încredere, dar trebuie sã avem rezerve cu privire la interpretarea dovezilor arheologice în legãturã cu Biblia, întrucât cea mai mare parte a acestor autori sunt influenþaþi de idei moderniste. Cãrþile mai vechi, care trateazã domeniul arheologiei biblice sunt de obicei foarte demodate ºi lipsite de credibilitate, deoarece materialul nou a clarificat multe puncte care în trecut erau greºit înþelese. Albright, William Foxwell. Archeology and the Religion of Israel (ediþia a 5-a). Baltimore: The Johns Hopkins Press, 1956. O carte deosebit de folositoare cu privire la concepþiile ºi practicile religioase ale naþiunilor din jurul lui Israel, în comparaþie cu cele ale poporului evreu. _______. From the Stone Age to Christianity (ediþia a 2-a). Garden City, N. Y.: Doubleday, 1957. O privire de ansamblu deosebit de interesantã ºi plinã de autoritate asupra descoperirilor arheologice ºi influenþa lor în legãturã cu istoria anticã în general ºi istoria lui Israel în particular.

_______. The Archeology of Palestine (ediþie revizuitã). Baltimore: Penguin Books, 1960. O lucrare ilustratã care adunã rezultatele a ºaptezeci ºi cinci de ani de explorarea arheologicã în Palestina. The Bible and the Ancient Near East. Editatã de G. Ernest Wright. Garden City, N.Y.: Doubleday, 1965. Eseuri scrise în onoarea lui William Foxwell Albright, al cãror autori sunt specialiºti care dezbat diferite etape ale literaturii, istoriei, arheologiei ºi culturii evreilor ºi a altor popoare din lumea Vechiului Testament. The Biblical Archeologist. Publicatã de American Schools of Oriental Research, 126 Inman St., Cambridge, Mass. 02139, 1938-. $5.00 pe an. Aceastã micã broºurã conþine materiale demne de încredere, la zi, care au legãturã cu Biblia. Este cea mai cititã publicaþie periodicã de acest Geneza The Biblical Archaeologist Reader. 3 volume. Garden City, N.Y.: Doubleday, 1961-970. Aceste volume prezintã articolele cele mai importante din cei treizeci de ani ai The Biblical Archaeologist. (Numai volumul al 3-lea a rãmas în forma tipãritã în 1974.) Cross, Frank M. Jr. The Ancient Library of Qumran and Modern Biblical Studies (ediþie revizuitã). Garden City, N.Y.: Doubleday, 1958. O privire de ansamblu demnã de încredere asupra descoperirilor sulurilor de la Marea Moartã din primul deceniu al cercetãrilor. De Vaux, Roland. Ancient Israel. Tradusã de John McHugh. New York: McGraw-Hill, 1961. Un studiu cu privire la instituþiile sociale, civile, militare ºi religioase ale izraeliþilor, comparate cu cele ale vecinilor lor, cu scopul de a ajuta la înþelegerea naraþiunilor Bibliei. Edwards, I. E. The Pyramids of Egypt. Baltimore: Penguin Books, 1961. Un studiu admirabil cu privire la piramidele egiptene ºi structura lor. Everyday Life in Bible Times. Washington: National Geographic Society, 1968. O colecþie de articole (cu multe imagini colorate, unele întemeiate pe descoperirile antice) scrise de experþi în domeniul Egiptului, Mesopotamiei, Palestinei ºi ai altor zone. În ºase ani s-au vândut mai mult de 500.000 de exemplare. Finegan, Jack. Light From the Ancient Past (ediþia a 2-a). Princeton: Princeton University Press, 1969, 2 volume. O schiþã istoricã demnã de încredere a lumii antice, aºa cum a fost iluminatã de descoperirile arheologice. Hilprecht, Herman V., editor. Explorations in Bible Lands During the 19th Century. Philadelphia: A.J. Holman and Company, 1903. 809 pagini. O privire de ansamblu asupra lucrãrii arheologice fãcute în secolul al nouãsprezecelea de experþii în diferite domenii ale studiilor orientale.

Pritchard, James B., editor. The Ancient Near East in Pictures (ediþia a 2-a). Princeton: Princeton University Press, 1969. O colecþie de imagini ale monumentelor antice ºi ale altor descoperiri arheologice, oferind dovezi picturale ale vieþii din Orientul Apropiat antic. _______ editor. Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament (ediþia a 3-a). Princeton: Princeton University Press, 1969. O colecþie a majoritãþii textelor egiptene, sumeriene, asiro-babiloniene, hitite ºi siro-palestiniene, care au o legãturã cu Vechiul Testament. Traducerile sunt fãcute de cei mai renumiþi cercetãtori din America în limbile respective. (Aceasta ºi cartea precedentã sunt combinatã, în formã prescurtatã, într-un singur volum intitulat The Ancient Near East: An Anthology of Texts and Pictures.) The Westminster Historical Atlas to the Bible (ediþie revizuitã). Editatã de G. Ernest Wright and Floyd V. Filson, cu un articol introductiv scris de W.F. Albright. Philadelphia: The Westminster Press, 1956. 130 pagini, 33 hãrþi colorate ºi 88 ilustraþii. Cel mai bun atlas biblic de pe piaþã, cu un text care îl introduce pe cititor în þãrile Bibliei ºi descoperirile arheologice care lumineazã istoria biblicã. Wright, G. Ernest. Biblical Archaeology (ediþie revizuitã). Philadelphia: Westminster Press, 1963. O privire de ansamblu uºor de citit ºi plinã de autoritate, adusã la zi, cu privire la întregul domeniu al arheologiei biblice, Vechiul ºi Noul Testament, care dezbate diferitele descoperiri ce aduc luminã asupra Bibliei în ordinea cronologicã a naraþiunilor biblice.