TEORIE

1. a) interdicția expresă de a ataca pe această cale actele administrative normative; b) competența instanței de drept comun în soluționarea excepției (deci nu mai există procedura suspendării litigiului de fond).2. a) nu este un act administrativ, deci nu se pune problema atacării lui în contencios (drepturile subiective ale persoanei rezultă din faptul nașterii, nu din certificatul de naștere). Oricum, în materia actelor de stare civilă există o competență specială a judecătoriei.b) este un act administrativ obișnuit, poate fi atacat în contencios administrativ neîncadrându-se în niciuna dintre excepțiile reglementate de art. 5 LCA;c) teoretic acest act ar putea fi încadrat între cele care urmăresc înlăturarea consecințelor unor calamități naturale. Dar acestea oricum nu sunt veritabile fine de neprimire, de vreme ce un asemenea act poate fi atacat pentru exces de putere, neputând fi deci invocate vicii de procedură.d) acesta este un act administrativ asimilate (contract administrativ), iar competența de soluționare a litigiilor derivând din acesta aparține instanței de contencios administrativ (deci nu e fine de neprimire).3. a) subiectiv, pentru că urmărește protejarea unui drept/interes legitim al petiționarului, pentru exces de putere căci, întemeindu-se în esență pe art. 1 LCA, petiționarul poate solicita inclusiv despăgubiri (este irelevant că nu o face în concret, contează ce poate solicita în abstract), mai puțin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act administrativ.b) subiectiv, căci se apără un drept de proprietate al Municipiului – persoană juridică; pentru exces de putere pentru aceeași motivație ca mai sus;c) excepția e un contencios în aprecierea legalității, căci actul atacat pe această cale nu este anulat ci doar înlăturat din proces și, raportat la faptul neatacării autorizației în termen, ceea ce a mai rămas este un contencios în daune; în ambele situații este vorba despre un contencios subiectiv, căci reclamantul își apără un drept al său.d) din perspectiva Avocatului Poporului acțiunea reprezintă un contencios obiectiv, căci acesta nu își apără un drept al său ci starea generală de legalitate și drepturile altora, și unul în anulare, căci, neavând un drept vătămat, nu poate solicita despăgubiri. Din perspectiva minorului însă, este vorba despre un contencios subiectiv și pentru exces de putere pentru explicațiile de la pct. a).4. Domeniul public: litigiile referitoare la proprietate (inclusiv cele vizând valabilitatea titlului statului) sunt de competența instanței de drept comun; cele referitoare la regimul domenial sunt de competența instanței de contencios administrativ. Domeniul privat: litigiile referitoare la proprietate și cele referitoare la regimul de drept comun aplicabil sunt de competența instanței de drept comun cele referitoare la regimul domenialității private (regim administrativ) sunt de competența instanței de contencios administrativ.

SPEȚĂ

a) având în vedere că, pe de o parte, ceea ce se transmite este un serviciu public (salubritatea) – în schimbul unei redevențe, serviciu care în mod normal ar fi trebuit prestat de către administrație, contractul este unul de concesiune de servicii publice. Groapa de gunoi este un accesoriu al serviciului.b) În primul rând, sunt două probleme de capacitate/competență. (1) În mod normal, concedent este fie persoana juridică de drept public (în speță Municipiul Cluj-Napoca), fie autoritatea publică organizatoare a acestui serviciu (consiliul local). În niciun caz însă primăria nu poate fi concedent pentru că, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 ea nu are nici măcar capacitate administrativă (restrânsă), cu atât mai puțin capacitate civilă care să îi permită să își asume în nume propriu drepturi și obligații cu caracter patrimonial. (2) Este discutabilă competența teritorială de a stabili obligații în sarcina cocontractantului pe raza teritorială a altei unități administrativ-teritoriale

(Comuna Baciu). Apoi, se poate susține că există și un viciu de procedură: (3) timpul scurs de la data organizării licitației până la data încheierii contractului este prea scurt, dată fiind complexitatea contractului, pentru evaluarea ofertelor, comunicarea rezultatelor procedurii către ofertanţi şi perioada de aşteptare pentru a vedea dacă sunt formulate contestaţii. c) hotărârea este un act administrativ emis prin delegație. În primul rând, el produce efecte juridice în lipsa oricărui consimțământ al destinatarilor (utilizatorii serviciului), deci unilateral, lucru nespecific actelor civile; în al doilea rând, în lipsa contractului, stabilirea prețului biletelor s-ar fi făcut prin HCL, iar dacă aceasta este în mod evident un act administrativ, aceeași ar trebui să fie natura juridică a actului care-o înlocuiește.d) În lipsa unei prevederi legale exprese, în general litigiile dintre prestator și utilizatori sunt de competența instanțelor de drept comun dacă au ca obiect executarea serviciului (nu organizarea lui, prin acte administrative).e) Sunt două variante: (1) fie să se atace actul de modificare unilaterală a contractului, considerându-se că nu este de interes public, fiind doar o măsură „populistă” (dacă concesiunea nu e profitabilă pentru concesionar, serviciul nu poate funcționa în acest fel) și astfel să se solicite anularea lui; în această situație instanța competentă este, potrivit art. 286 din OUG nr. 34/2006 Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ. Fiind un act unilateral, detașabil, procedura prealabilă trebuie să fie cea administrativă. (2) fie se solicită doar despăgubiri în temeiul principiului echilibrului financiar (faptei autorității) caz în care instanța competentă este, potrivit art. 286 din OUG nr. 34/2006 Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ, procedura prealabilă fiind aceea a concilierii comerciale.