Activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene

decembrie 2007

2

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………… 3

PARTEA I – COORDONARE POZIŢII …………………………………………………… 6

I.1. Consiliul European ……………………………………………………………………… 6I.2. Tratatul de Reformă …………………………………………………………………… 12I.3. Afaceri economice şi financiare ……………………………………………………… 15I.4. Justiţie şi afaceri interne ……………………………………………………………… 17I.5. Ocuparea forţei de muncă, politica socială, sănătate şi problematica consumatorilor … 20I.6. Competitivitate, piaţă internă, industrie şi cercetare …………………………………… 26I.7. Transport, telecomunicaţii şi energie ………………………………………………… 29I.8. Agricultura si pescuit ………………………………………………………………… 38I.9. Mediu ………………………………………………………………………………… 47I.10. Educaţie, tineret şi cultură ……………………………………………………………… 48

PARTEA a II-a - DREPT EUROPEAN, ARMONIZARE LEGISLATIVĂ …………… 51

II.1. Avizarea proiectelor de acte normative care transpun în legislaţia naţională prevederi ale dreptului comunitar ………………………………………………………………… 51

II.2. Procesul de notificare ………………………………………………………………… 51II.3. Crearea cadrului juridic necesar aplicării directe a regulamentelor comunitare ……… 54II.4. O mai bună reglementare (better regulation) ………………………………………… 55II.5. Pachetul privind revizuirea Pieţei Interne …………………………………………… 57

PARTEA a III-a - SOLVIT ŞI CONTENCIOS COMUNITAR …………………………60

III.1. SOLVIT ………………………………………………………………………………… 60III.2. Contencios comunitar ………………………………………………………………… 61

PARTEA a IV-a - STRATEGII ALE UE ŞI MONITORIZARE POST-ADERARE … 64

IV.1. Elaborarea Strategiei Post-Aderare a României 2007-2020 …………………………… 64IV.2. Elaborarea Programului Naţional de Reforme 2007-2010 …………………………… 64IV.3. Planul de măsuri prioritare pentru integrare - 2007 …………………………………… 67

PARTEA a V-a - COMUNICARE ………………………………………………………… 70

V.1. Instrumente de comunicare ……………………………………………………………… 70V.2. Institutul European din România ……………………………………………………… 70

3

Introducere

În luna decembrie a anului 2006 a fost instituit Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE) în subordinea Primului Ministru (OUG nr. 133/2006 aprobată prin Legiea nr. 102/2007).

Atribuţiile DAE sunt, în principal, legate de coordonarea poziţiilor României în cadrul proceselor decizionale din structurile europene la nivel executiv dar de asigurarea relaţiei cu parlamentele, armonizarea legislativă cu acquis-ul comunitar şi reprezentarea României în cadrul procedurilor necontencioase şi contencioase din faţa Curţii Europene de Justiţie precum şi coordonarea strategiilor UE cu caracter orizontal alături de monitorizarea măsurilor asumate de România.

În concordanţă cu atribuţiile DAE, principalele obiective asumate pentru anul 2007 au fost: definitivarea cadrului de reglementare în materia afacerilor europene, consolidarea structurilor instituţionale şi creşterea capacităţii administrative, intensificarea comunicării temelor europene.

Din punct de vedere instituţional provocarea cea mai mare a ultimilor ani dar în special a anului 2007 a reprezentat-o redimensionarea activităţii executive din domeniul afacerilor europene -proces demarat încă din anul 2005. Pentru aceasta, a fost nevoie, în prima etapă, de trecerea de la logica negociatorului şef specifică perioadei de preaderare (etapa de conformare) la logica reprezentării sectoriale de către miniştrii în cele 9 structuri ale Consiliului Uniunii Europene specifică statutului de stat membru (etapa de convergenţă). Această primă etapă a fost pregătită în perioada în care România a avut statut de observator şi a necesitat introducerea unui anume grad al descentralizării deciziilor fără a neglija coordonarea acestora. În acest context decizia politică de a înfiinţa DAE, având atribuţiile amintire mai sus, a prevăzut evoluţia către necesitatea unei coordonări mai riguroase a activităţilor din domeniu anticipând creşterea complexităţii proceselor pentru care România trebuie să prezinte puncte de vedere ca stat membru.

Există opinii, în rândul reprezentanţilor partidelor politice, conform cărora decizia în domeniul afacerilor europene trebuie să fie centralizată sau mai precis natura deciziei ar trebui sugerată de către o structură specializată şi preluată de ministerele de linie. Dimpotrivă, există opinii conform cărora ministerele de linie trebuie să fie autonome decizional şi să se limiteze la a informa în legătură cu decizia lor o structura administrativă responsabilă cu coordonarea, mai mult sau mai puţin formală, a poziţiilor. Opţiunea politică a Guvernului s-a bazat pe experienţa statelor membre mai vechi (Franţa, Anglia, Germania etc.) dar şi pe experienţa noilor state membre (Ungaria, Polonia, Cehia) şi a plecat de la necesitatea de a întări capacitatea decizională a ministerelor la care să se adauge expertiza orizontală a structurii de coordonare. Mai precis, s-a optat pentru o coordonare „tare” în care rigoarea poziţiilor şi implicaţiile orizontale sunt sub observaţia structurii de coordonare şi nu pentru o coordonare „slabă” în care poziţiile reflectă priorităţile de moment şi au un caracter preponderent sectorial. Guvernul a considerat că în această perioadă de evoluţie europeană a României o astfel de structură este cea mai bună soluţie. Mai mult, după primul an de experienţă ca stat membru s-a constatat că înseşi ministerele solicită sprijinul DAE în probleme pe care consideră a avea un pronunţat caracter intersectorial şi nu numai.

O altă prioritate a DAE a fost promovarea legii care stabileşte cooperarea între Parlament şi Guvern în materia afacerilor europene document elaborat în coordonare cu Comisia pentru Afaceri a Parlamentului României.

4

Ca şi în cazul coordonării problematicii afacerilor europene în cadrul Guvernului există opinii diferite cu privire la intensitatea controlului parlamentar asupra activităţii executivului în acest domeniu. Există opinii conform cărora Parlamentul trebuie să deţină un control strict asupra mandatelor pe care le acordă executivului (cazul Danemarcei) şi care nu sunt altceva decât poziţii ale României ce trebuie susţinute în structurile decizionale executive ale UE. Există opinii care consideră că informarea Parlamentului este suficientă, dat fiind amploarea activităţii, acesta fiind îndreptăţit să ceară explicaţii suplimentare. Actul normativ care va stabili procedurile de control parlamentar, aflat în fază avansată de elaborare, caută să ţină seama de capacitatea instituţiilor româneşti de a procesa informaţii europene astfel încât procesul decizie să fie flexibil rămânând deschise evoluţii viitoare pe măsură ce experienţa României ca stat membru se va consolida.

În ceea ce priveşte creşterea capacităţii administrative provocarea anului 2007 a fost, şi încă rămâne, îmbunătăţirea expertizei celor care lucrează în serviciul public pe problematica afacerilor europene în special în proiectarea politicilor publice. România, ca stat membru, trebuie să includă în propriile politici publice deciziile UE la care este parte. Din acest punct de vedere, în anul 2007 s-a continuat un proces, nu simplu, de acomodare a administraţiei publice centrale, în special, cu procedurile de lucru ale Comisiei Europene şi în conformitate cu propriile competenţe.

Elaborarea unor documente strategice precum Strategia de Dezvoltare Durabilă sau PlanulNaţional de Reforme pentru Strategia Lisabona, inclusiv monitorizare propriilor acţiuni asumate, transpunerea şi notificarea CE asupra modului de transpunere a noului acquis comunitar, construirea unor scheme de ajutor de stat. reducerea costurilor administrative, mai buna reglementare, introducerea conceptului de flexi-securitate în legislaţia muncii etc. reprezintă obligaţii pe care administraţia publică centrală, dar şi locală, trebuie să le introducă în politicile publice. Toate acestea şi multe altele fac parte din procesul de europenizare a României.

Din punct de vedere al comunicării anul 2007 este cel în care DAE a preluat de la Reprezentanţa CE la Bucureşti instrumentele de comunicare, pe care aceasta le-a dezvoltat în timp. Este vorba despre Centrul Infoeuropa care asigură relaţia cu cetăţenii interesaţi de tematica europeană şi care administrează portalul www.infoeuropa.ro, site dinamic bilingv (în română şi engleză), cu peste 26.000 de pagini. De asemenea, DAE a preluat responsabilităţi cu privire la Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie Europeană, cu un număr de aproximativ 500 de membri în 2007, şi care reprezintă un instrument valoros pentru creşterea gradului de înţelegere privind Uniunea Europeană la nivel local. Având în vedere buna colaborare cu dintre Delegaţia/Reprezentanţa Comisiei Europene în România şi Guvernul României din perioada de pre-aderare şi importanţa continuării instrumentelor de comunicare dezvoltate de Delegaţie în perioada 1993-2006, spre cât mai buna informare a cetăţenilor români privind statutul României de Stat Membru al Uniunii Europene, deciziile privind orientările strategice ale dezvoltării acestor programe de comunicare vor fi luate de comun acord cu Reprezentanţa Comisiei Europene, inclusiv prin consultarea beneficiarilor acestor programe.

Una dintre cele mai importante iniţiative ale DAE, în domeniul comunicării, a fost realizarea şi distribuirea tuturor primăriilor din România a unui compact disc conţinând toate informaţiile privitoare la accesarea fondurilor europene, dar şi a programelor finanţate din bugetul de stat pe anul 2008. Informaţiile corespund lunii decembrie şi vor fi actualizate simultan cu

5

trimiterea lor tuturor celor ce pot fi interesaţi (camere de comerţ, asociaţii de întreprinzători, presă etc).

Documentul ataşat reprezintă un exerciţiu de transparenţă care îşi propune să descrie modul în care DAE a fost implicat, alături de celelalte ministere, în procesul decizional din domeniul afacerilor europene.

A construi astăzi în România o instituţie de importanţa celei care gestionează ansamblul afacerilor europene este un proces ambiţios şi delicat. Ambiţios deoarece, mai mult decât o viziune orizontală, o astfel de instituţie trebuie să aibă capacitatea de a anticipa evoluţiile europene pregătind din timp poziţii de negociere. Delicat, deoarece afacerile europene implică o colaborare permanentă în luarea deciziilor proces în care, nu de puţine ori, instituţia coordonatoare trebuie să soluţioneze divergenţele făcând uz de expertiza şi puterea cu care este investită.

6

PARTEA I – COORDONARE POZIŢII

I.1. Consiliul EuropeanConcluziile Consiliului European constituie marile orientări politice strategice pe care statelemembre, prin şefii de stat şi de guverne, şi Uniunea Europeană în ansamblul său le asumă şi se angajează să le promoveze. Subiectele abordate la Consiliul European sunt cele mai importante teme aflate pe agenda europeană, domenii de importanţă strategică necesitând o abordare orizontală, care excede competenţa sectorială a formaţiunilor Consiliului UE.

În cursul anului 2007 s-au desfăşurat 3 reuniuni formale ale Consiliului European în lunile martie, iunie şi decembrie.

I.1.1. Consiliul European din 8-9 martie 2007

Consiliul european de primăvară, desfăşurat în perioada 8 – 9 martie a.c la Bruxelles, a marcat un moment important în istoria naţională recentă – participarea pentru prima oară a României în calitate de stat membru la reuniunea şefilor de stat şi de Guvern din Uniunea Europeană.

Energie şi schimbări climatice

Şefii de stat şi de guvern au agreat un obiectiv major pentru proiectul european: reducerea unilaterală a emisiilor de gaz cu efect de seră cu 20% până în 2020, baza unei economii a viitorului cu emisii reduse de carbon (low-carbon). Consiliul a agreat, în acelaşi timp, o ţintă obligatorie de minimum 10% pentru bio-combustibili până în 2020, cu rezerva introducerii pe piaţă a celei de-a doua generaţii de biocombustibili şi a durabilităţii producţiei. Aceste ţinte majore sunt detaliate în Planul de Acţiune adoptat cu ocazia Consiliului European de primăvară, alături de alte iniţiative care constituie o viziune integrată asupra unei politici comune în domeniul energiei.

În cadrul Consiliului European, România a sprijinit fără echivoc pachetul energetic propus de Comisie. Delegaţia României a exprimat susţinerea pentru eforturile de definitivare a pieţei interne de energie, inclusiv prin separarea patrimonială a activităţilor companiilor energetice integrate vertical (unbundling). România a afirmat că este nevoie de flexibilitate pentru a se asigura angajamentul tuturor celor 27 de state membre pentru ţintele obligatorii. Unul dintre elementele esenţiale pentru România este reconsiderarea rolului energiei nucleare. Referitor la dimensiunea externă, România a subliniat importanţa recentei intrări în vigoare a Tratatului Comunităţii Energetice în Europa de Sud-Est, care reprezintă o acţiune de consolidare a cooperării regionale pe frontiera externă a Uniunii.

În ceea ce priveşte schimbările climatice, România a susţinut ideea că UE nu poate fi singura care îşi asumă angajamente, fiind nevoie ca şi ceilalţi parteneri internaţionali să se asocieze în stabilirea cadrului post-2012.

Strategia Lisabona şi îmbunătăţirea reglementării

Consiliul European a luat notă de rezultatele produse până în prezent în aplicarea Strategiei Lisabona. Statele membre au depus eforturi reale pentru aplicarea programelor naţionale de reformă. Cu toate acestea, performanţele au variat de la un stat membru la altul şi de la o sferă de politică publică la alta.

7

Au fost aprobate recomandările cu privire la revizuirea Programelor Naţionale de Reforme în sensul direcţionării eforturilor în acele domenii în care este necesară o intervenţie susţinută din partea statelor membre, o atenţie deosebită punându-se asupra sustenabilităţii finanţelor publice pentru statele membre din zona Euro. Comisia a fost invitată să prezinte, în a doua parte a anului 2007, un raport intermediar asupra Liniilor directoare pentru creştere economică şi locuri de muncă, concluziile acestuia fiind orientate spre revizuirea acestora pentru următorul ciclu de guvernare Lisabona - perioada 2008-2011.

Cu privire la îmbunătăţirea reglementării, Consiliul a aprobat Programul de acţiune pentru reducerea sarcinilor administrative prezentat de Comisie în ianuarie a.c., şi a andosat obiectivul reducerii cu 25% a sarcinilor administrative, care rezultă din legislaţia comunitară invitând statele membre să-şi stabilească obiective naţionale de reducere a sarcinilor administrative până în 2008. S-a solicitat Comisiei ca măsurile „fast-track” prevăzute în Programul de acţiune să fie adoptate cât mai curând posibil în 2007.

România a iniţiat procesele de pregătire a măsurilor naţionale necesare realizării deciziilor Consiliul European cu privire la Strategia Lisabona şi îmbunătăţirea reglementării în cadrul Programului Naţional de Reforme 2007-2010.

Declaraţia de la Berlin privind valorile şi obiectivele comune ale UE (25 martie 2007)

Declaraţia de la Berlin a reprezentat principala temă a dezbaterii la dineul de lucru la care au participat şefii de stat şi de guvern la finalul primei zile a lucrărilor Consiliului European de primăvară. S-a relevat necesitatea ca acest document să conţină: sublinierea realizărilor/succeselor celor 50 de ani de construcţie comunitară, menţionarea fundamentelor cooperării europene (democraţia, statul de drept, buna guvernare, marcarea „nucleului dur” al valorilor UE: respectarea drepturilor omului, libertate, responsabilitate, solidaritate, diversitate lingvistică, regională şi religioasă), enumerarea priorităţilor interne şi externe ale Uniunii: energie şi schimbări climatice, consolidarea rolului de actor global al UE, justiţie, libertate şi securitate, asigurarea competitivităţii economiei europene în corelaţie cu responsabilitatea socială, agrearea unor angajamente comune, ceea ce presupune stabilirea gradului de angajare pentru aprofundarea integrării europene şi introducerea limbajului referitor la reformele instituţionale.

România a exprimat susţinerea pentru structura de text propusă de Preşedinţia germană. În plus, delegaţia română a salutat propunerea de integrare în varianta finală de text a unei referiri la valoarea adăugată a extinderilor de până acum asupra prosperităţii şi securităţii Europei.

Relaţii externe

În ceea ce priveşte Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, a fost salutat Acordul de la Mecca (8 februarie) şi rolul pe care l-a avut Arabia Saudită în ajungerea la acest acord, afirmându-se totodată dorinţa UE de a lucra cu un nou guvern palestinian de unitate naţională care să adopte principiile Cvartetului.

În perspectiva Summit-ului UE-SUA din aprilie 2007, au mai fost dezbătute, în cadrul dineului de lucru al şefilor de stat şi de guvern, viitorul relaţiilor economice transatlantice. În Concluziile adoptate, la capitolul privind Strategia Lisabona, se menţionează că aceste relaţii economice ar trebui întărite printr-un Nou Parteneriat Economic Transatlantic, consolidându-se astfel angajamentul pentru iniţiativa economică lansată la Summit-ul din 2005. Noul Parteneriat Economic Transatlantic va pune accent pe îmbunătăţirea convergenţei regulatoare în diverse domenii, pe coordonarea eforturilor de protejare a drepturilor de proprietate

8

intelectuală şi pe consolidarea cooperării în domeniul energiei şi al mediului, cu scopul de a spori competitivitatea internaţională a UE şi a SUA.

II. Consiliul European din 21-22 iunie 2007

Consiliul European din 21-22 iunie a.c. s-a desfăşurat într-o perioadă de intensă dezbatere asupra procesului de reformă a tratatelor Uniunii, context în care Summit-ul s-a concentrat pe discutarea căilor de deblocare a impasului actual. Alte teme aflate pe agenda Consiliului European au vizat domeniul justiţiei şi afacerilor interne, aspecte economice, sociale şi de mediu şi relaţiile externe ale Uniunii Europene.

Procesul de reformare a Tratatelor

Dezbaterile s-au concentrat pe proiectul de mandat elaborat de PRES germană, pe baza negocierilor cu statele membre, pentru viitoarea conferinţă interguvernamentală (CIG). Mandatul a cuprins elementele principale ale acordului politic final, precum şi elementele de calendar, pe baza cărora urmau să se desfăşoare negocierile tehnice pe durata Preşedinţiei portugheze. Doar două aspecte politice de sensibilitate au fost discutate în cadrul reuniunii Consiliului European, restul aspectelor fiind considerate ca agreate anterior, respectiv sistemul de vot şi Carta Drepturilor Fundamentale.

România a sprijinit eforturile Preşedinţiei germane, în vederea adoptării unei foi de parcurs referitoare la Tratatul Constituţional care să includă atât un calendar de rezolvare a impasului constituţional la timp pentru alegerile europene din 2009, cât şi linii directoare precise cu privire la reformarea Tratatelor.

România a avut o poziţie flexibilă pentru a ajunge la o soluţie consensuală şi la un compromis echilibrat, avînd în vedere că ţara noastră a fost între cele 18 state care au adoptat (România prin referendum) proiectul Constituţiei europene. Astfel, România a avut o poziţie moderată fiind în poziţia de a accepta un tratat Constituţional plus, prin completarea textului cu elemente suplimentare care să răspundă îngrijorărilor Statelor Membre (problema energiei, schimbările climatice etc.), sau un Tratat Constituţional minus, prin eliminarea anumitor elemente percepute ca fiind sensibile de anumite State Membre. România a considerat că, pentru a ajunge la o soluţie de compromis, este suficient să se accepte câteva concesii în privinţa elementelor simbolice (steag, imn etc.) şi să se renunţe la unele trimiteri de natură constituţională din text pentru ca structura actuală a Tratatului să fie acceptată de statele care sunt nemulţumite. Noul text bazat pe această abordare putea, în viziunea României, să fie prezentat ca amendând sau consolidând actualele Tratate.

Justiţie şi Afaceri Interne

Şefii de stat şi de guvern au subliniat, la acest Consiliu, importanţa continuării eforturilor de consolidare a securităţii interne a Uniunii în paralel cu cea a libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Au fost salutate progresele realizate în dialogul cu statele africane şi mediteraneene pentru aplicarea conceptului de abordare globală a migraţiei şi a fost încurajată dezvoltarea unei politici cuprinzătoare europene în acest domeniu.

Extinderea Spaţiului Schengen cu noile state membre a fost considerată în continuare o prioritate a Uniunii, fiind subliniată necesitatea continuării consolidării cooperării judiciare şi poliţieneşti (prin măsuri de includere în pilierul I a cadrului juridic interguvernamental, precum Tratatul Prüm sau Convenţia EUROPOL) şi a luptei împotriva terorismului. În domeniul

9

justiţiei Consiliul a solicitat, de asemenea, dezvoltarea cadrului juridic comunitar (în domenii precum obligaţiile contractuale) şi continuarea progreselor în cooperarea administraţiilor naţionale (în domenii ca urmărirea delictelor penale şi civile). De asemenea, în cadrul acestui Consiliu a fost subliniată importanţa cooperării mai strânse cu statele terţe în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

România, ca stat membru cu responsabilităţi în gestionarea unei lungi frontiere externe terestre a Uniunii, s-a alăturat eforturilor generale pentru dezvoltarea unei politici europene cuprinzătoare în domeniul gestionării migraţiei. Reuşita extinderii Spaţiului Schengen în 2007, cu noile state membre care au aderat în 2004 creează premisele favorabile aderării României la spaţiul Schengen şi, implicit, a eliminării, în viitor, a controalelor la frontierele României cu Ungaria şi Bulgaria. România şi-a stabilit obiectivul aderării la spaţiul Schengen în anul 2011.

Aspecte economice, sociale şi de mediu

În domeniul cercetării-dezvoltării, Consiliul European a solicitat accelerarea procesului de adoptare a Iniţiativelor Tehnologice Comune, a Regulamentului privind Institutul European de Tehnologie şi a salutat iniţiativa creării unei Carte pentru utilizarea proprietăţii intelectuale, document care va contribui la dezvoltarea Spaţiului de cercetare european.

În domeniul social, Consiliul European a solicitat progrese în coordonarea sistemelor de securitate socială, finalizarea proiectului de directivă privind portabilitatea pensiilor, implementarea Strategiei 2007-2012 în domeniul sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă şi îmbunătăţirea politicilor familiale. În domeniul sănătăţii publice, Consiliul European a invitat la o acţiune imediată pentru combaterea HIV/SIDA, respectiv malaria şi tuberculoza în interiorul şi vecinătatea Uniunii, precum şi în statele terţe.

A fost solicitată implementarea rapidă a Planului de acţiune în domeniul energiei adoptat la reuniunea din primăvara, iar în domeniul schimbărilor climatice a fost solicitată înjumătăţirea cantităţii de emisii de gaze până în 2050 precum şi lansarea negocierilor pentru definirea unui acord cuprinzător în acest domeniu pentru perioada post-2012. A fost solicitată Comisiei o propunere de amendare a Schemei UE de comercializare a emisiilor.

Comisia a fost invitată, de asemenea, să prezinte o propunere de Plan de acţiune în domeniul politicii maritime care va fi discutat pe perioada Preşedinţiei portugheze.

Consiliul a felicitat Cipru şi Malta pentru eforturile depuse pentru îndeplinirea criteriilor de convergenţei şi salută adoptarea, la 1 ianuarie 2008, a monedei euro de către aceste ţări.

România a susţinut dezvoltarea platformelor integrate şi a iniţiativelor tehnologice comune (ITC), ca structuri voluntare de dezvoltare tehnologică ca un element cheie în promovarea susţinută şi coerentă a inovării în spaţiul european. România a susţinut propunerea de compromis a Preşedinţiei şi lansarea în două faze a Institutului European de Tehnologie (IET) şi a salutat procesul lansat prin Cartea Verde „Spaţiul European de Cercetare”. Considerând că priorităţile au fost identificate corect la nivel comunitar, România a elaborat Strategia Naţională de Cercetare–Dezvoltare-Inovare 2007-2013 în conformitate cu acestea. Strategia susţine orientările de concentrare a resurselor europene de cercetare în domeniile tehnologice de mare perspectivă, care să asigure competitivitatea europeană la nivel mondial.

In domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2007 – 2009, România a iniţiat un proces de elaborare a unei strategii în domeniul securităţii care ia în considerare cerinţele impuse de modificările survenite în cadrul legislativ la nivel comunitar, precum şi evoluţia economico-socială a societăţii româneşti.

10

România a susţinut faptul că este pregătită să sprijine demersurile pentru aplicarea Planului de acţiune al UE în domeniul energiei. În contextul viitoarelor negocieri pentru partajarea între statele membre UE a ţintelor stabilite la nivel comunitar (reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020), România a susţinut elaborarea de reguli armonizate de alocare în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaz cu efect de seră, inclusiv pentru noile state membre, ţinându-se cont de caracteristicile socio-economice ale fiecărei ţări. De asemenea, România a sprijinit iniţiativa includerii aviaţiei în Schema Europeană de Comercializare a Certificatelor de Emisii de Gaz cu Efect de Seră

România a salutat aderarea la Zona Euro a Ciprului şi Maltei de la 1 ianuarie 2008. Aceasta este a doua extindere a Zonei Euro către noile state membre, după Slovenia, dovedind atât viabilitatea acestui proiect european, cât şi eforturile noilor state membre de a atinge criteriile de convergenţă. Obiectivul României este de a adopta moneda euro în 2014.

Relaţii externe

Preşedinţia germană a prezentat Consiliului European, spre andosare, Raportul de Progres privind Politica Europeană de Vecinătate (ENP) care reiterează scopurile strategice şi principiile acesteia. S-a reiterat principiul de diferenţiere clară între procesul de extindere şi politica de vecinatate (ENP).

A fost adoptată Strategia UE pentru Asia Centrală, care îşi propune abordarea duală a Asiei Centrale prin intensificarea relaţiilor bilaterale cu fiecare stat şi cu regiunea ca întreg. Consiliul European a solicitat Consiliului UE să revizuiască în mod regulat progresul înregistrat în implementarea Strategiei, primul Raport de Progres urmând a fi prezentat la mijlocul anului 2008.

Referitor la relaţiile UE - Africa, Consiliul European a reiterat importanţa creării unor noi mecanisme care să permită alocarea eficientă a fondurilor UE pentru susţinerea misiunilor UA şi va reafirma angajamentele asumate în cadrul Strategiei UE - „UE şi Africa: către un parteneriat strategic”.

România a susţinut adoptarea unei Strategii pentru Asia Centrală, deoarece aceasta reprezintă o oportunitate pentru România din perspectiva tranzitului energetic. In acest context, proiectul rutei conductei transcaspice, dar mai ales ramificaţiile de transport ulterioare către UE vor fi subiecte de interes pentru România, cu efecte pe termen lung.

III. Consiliul European din 14 decembrie 2007

Acest Consiliu a marcat finalizarea preşedinţiei portugheze, al cărei succes s-a materializat în îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse în vederea consolidării Uniunii Europene pentru a răspunde provocărilor actuale ale unei lumi în schimbare. Semnarea Tratatului de la Lisabona, aprobarea înfiinţării unui Grup de reflecţie pentru viitorul UE, precum si adoptarea unei Declaraţii cu privire la globalizare constituie amprenta preşedinţiei portugheze pentru agenda viitoare a Europei.

România a salutat adoptarea Declaraţiei privind globalizarea, aceasta reflectând preocupările statelor membre de a răspunde provocărilor actuale ale globalizării. Poziţia României a fost una nuanţată, considerând că acţiunile Uniunii în direcţia „configurării” globalizării nu trebuie să afecteze, însă, capacitatea acesteia de a-şi proteja interesele şi de a solicita partenerilor internaţionali condiţii de reciprocitate privind accesul pe pieţe şi crearea unui cadru de reglementare echitabil şi transparent la nivel mondial.

11

Justiţie şi afacerilor interne

Consiliul a salutat extinderea spaţiului Schengen prin ridicarea controalelor la frontierele interne la 21 decembrie 2007 pentru noile state membre (cu excepţia Ciprului), participante la proiectul SISone4ALL. A fost stabilită preferinţa comunitară în materie de forţa de muncă, fiind lansată şi posibilitatea dezvoltării de parteneriate de mobilitate cu state care nu sunt membre ale UE (precum parteneriatul pilot cu Republica Moldova). Întărirea cooperării poliţieneşti şi judiciare între statele membre a fost un alt punct de interes pentru reuniunea Consiliului European, fiind subliniate in textul concluziilor îmbunătăţirea funcţionării Eurojust şi Europol precum si monitorizarea regulata a implementării Planului de acţiune in acest domeniu. Au fost salutate eforturile recente in domeniul aplicării Strategiei UE împotriva terorismului. Totodată, a fost salutat acordul politic obţinut asupra recunoaşterii deciziilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în state membre.

România a salutat lansarea iniţiativei de încheiere a unui proiect pilot pentru un parteneriat de mobilitate cu Republica Moldova, considerând utilă discutarea ideii creării unei platforme de cooperare în domeniul migraţiei în regiunea Mării Negre.

România şi-a manifestat interesul pentru măsurile de stimulare a accesului lucrătorilor înalt calificaţi din statele terţe pe piaţa muncii din UE, ţinând cont, însă, de respectarea principiului preferinţei comunitare şi a susţinut necesitatea acordării, la nivel european, a unei atenţii deosebite incluziunii sociale a populaţiei roma în statele membre.

Aspecte economice şi sociale

Consiliul European a salutat lansarea „Pachetului Lisabona”. De asemenea, în domeniul cercetării-dezvoltării, a fost susţinută necesitatea deschiderii Spaţiului European de Cercetare, fiind salutat acordul asupra înfiinţării Institutului European de Tehnologie şi lansarea primelor Iniţiative Tehnologice Comune. De asemenea, a fost salutat în ceea ce priveşte acordul obţinut de statele membre în ceea ce priveşte finanţarea, achiziţiile publice şi guvernarea programului european de radio-navigaţie prin satelit Galileo.

A fost reafirmat rolul central al educaţiei şi al formării profesionale în implementarea noului ciclu al Strategiei Lisabona, fiind andosată Rezoluţia privind Agenda Europeană a Culturii. Au fost salutate, de asemenea, progresele obţinute în domeniile pieţei interne, al serviciilor de interes general, al turismului, al mediului de afaceri şi in domeniul ameliorării reglementarii.

In domeniul social, au fost andosate principiile comune privind flexisecuritatea. De interes pentru România este faptul că a fost subliniată importanţa promovării la nivelul Uniunii a unor politici de incluziune socială care să combine integrarea pe piaţa muncii cu servicii sociale accesibile şi eficiente. In acest context, având în vedere situaţia rromilor pe teritoriul Uniunii Europene, Comisia Europeană va trebui sa examineze politicile si instrumentele existente si sa înainteze un raport de progrese cu privire la incluziunea rromilor în întreaga Uniune pana la sfârşitul lunii iunie 2008.

Cu privire la combaterea efectelor schimbărilor climatice, a fost reafirmată necesitatea demarării unei acţiuni globale urgente in acest domeniu pentru stabilirea unui acord internaţional post-2012.

Un aspect de interes deosebit l-a reprezentat evidenţierea Comunicării Comisiei „O politică maritimã integrata pentru Uniunea Europeană” şi a Planului de acţiune aferent, Comisia fiind invitata sa prezinte iniţiative şi propuneri concrete pentru implementarea planului de acţiune. Prin aceasta, Marea Neagră devine parte a politicii maritime europene, deşi are ca state riverane şi state care nu sunt state membre ale UE.

12

România a salutat proiectul unei politici maritime europene integrate care reprezintă un răspuns adecvat pentru dezvoltarea durabilă a activităţilor din spaţiul maritim.

Relaţii externe

Au fost adoptate Concluzii privind relaţiile dintre UE şi partenerii săi strategici (Brazilia, Rusia, China, India, ASEAN si Africa), Politica Europeana de Vecinătate, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, dialogul politic cu statele mediteraneene, consensul UE privind asistenta umanitara, Iran, Birmania/ Myanmar, situaţia din Liban şi Congo, Kosovo.

I.2. Tratatul de reformă

Anul 2007 a fost anul relansării procesului de reformă instituţională a Uniunii Europene.Consiliul European din iunie 2006 a solicitat Preşedinţiei UE să exploreze posibilităţile de deblocare a impasului constituţional cauzat de rezultatele negative ale referendumurilor susţinute în 2005, în Franţa şi Olanda

La începutul anului 2007 un număr de 18 state ratificaseră Tratatul Constituţional.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a formulat ideea unui mini-tratat: păstrarea doar a părţii I a tratatului constituţional – dispoziţii referitoare la instituţiile comunitare, sistemul de vot şi extinderea majorităţii calificate. Acest nou tratat urma să fie ratificat pe cale parlamentară. Cu ocazia vizitei sale la Bruxelles după învestitură (23 mai 2007), Preşedintele Franţei a reiterat ideea unui tratat simplificat, cu puţine articole, ca fiind singura soluţie posibilă.

Luând în considerare propunerea franceză, obiectivul principal asumat de Preşedinţia germană a fost acela de a obţine acordul celor 27 state membre cu ocazia Consiliului European din 21 şi 22 iunie 2007 privind renegocierea rapidă a Tratatului Constituţional. Punctul de pornire pentru noul tratat a fost Tratatul Constituţional şi nu Tratatul de la Nisa. Cancelarul Angela Merkel a susţinut schimbări limitate ale textului pentru a evita compromiterea echilibrului său global şi conservarea substanţei textului iniţial.

Conferinţa interguvernamentală (CIG) care urma să se desfăşoare pe durata preşedinţiei portugheze a avut un mandat restrâns. Rezultatul negocierilor a fost un tratat care va modifica tratatele anterioare, dar cărora nu li s-a substituit.

În luna aprilie a.c., Preşedinţia germană a lansat consultări tehnice cu Statele Membre şi a transmis acestora un chestionar compus din 12 puncte pentru a cunoaşte poziţia Statelor Membre vis-a-vis de aspecte sensibile: amendarea tratatelor existente sau consolidarea acestora într-un singur tratat, prezervarea părţii întâi a Tratatului şi ratificarea parlamentară, aspecte terminologice (titulatură, ministru UE al afacerilor externe, acte comunitare), eliminarea simbolurilor UE (drapel, imn, monedă), carta drepturilor fundamentale şi integrarea diferenţiată a unor State Membre, primatul dreptului comunitar asupra dreptului intern, pachetul instituţional, adăugarea unor elemente noi – migraţie, energie, schimbări climatice, introducerea criteriilor de la Copenhaga în Tratat.

România a participat la procesul de consultări iniţiat de Preşedinţia germană. Încă din aprilie ţara noastră a sprijinit Preşedinţia germană şi adoptarea la Consiliul European din iunie a unui mandat precis pentru Preşedinţia portugheză cu privire la conţinutul Tratatului de reformă. Mandatul agreat a răspuns preocupărilor României de menţinere a substanţei Tratatului Constituţional, tratat adoptat de şefii de state şi guverne în octombrie 2004 şi ratificat deRomânia automat prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

13

România a susţinut prezentarea noului text ca un tratat care va modifica şi consolida tratatele actuale, nesubstituindu-se acestora.

România a fost flexibilă pentru atingerea unui compromis şi a unei soluţii consensuale, atât în ceea ce priveşte eliminarea unor dispoziţii care nu erau agreate de unele state membre (simboluri constituţionale – steag, imn, titulatură Tratat, modificare terminologie acte comunitare, ministru UE pentru afaceri externe), cât şi referitor la adăugarea unor elemente adiţionale (energie, schimbări climatice, imigraţie). România a fost de acord cu modificarea terminologiei, cu condiţia păstrării substanţei aspectelor a căror titulatură se va modifica, excluzând o renegociere a competenţelor Ministrului UE pentru afaceri externe, de exemplu, competenţe care intră în pachetul instituţional.

La Consiliul European din iunie 2007 s-a obţinut acordul asupra formei şi prevederilor noului Tratat. Consiliul a invitat Preşedinţia portugheză să redacteze textul unui proiect de tratat –numit Tratat de reformă, în conformitate cu termenii mandatului adoptat de cele 27 de state membre.

Tratatul de reformă urma să amendeze Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi respectiv Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE).

TUE îşi păstrează titulatura, iar TCE se numeşte Tratatul privind funcţionarea Uniunii, Uniunea având personalitate juridică.

La Summit-ul informal al şefilor de stat şi de guvern din statele membre UE (Lisabona, 18-19 octombrie a.c.), a fost obţinut acordul politic final asupra textului Tratatului de Reformă, fiind agreată de asemenea semnarea viitorului Tratat la 13 decembrie 2007, dată la care urma să se încheie în mod oficial Conferinţa Interguvernamentală pentru reforma tratatelor Uniunii.

În perioada 12-16 noiembrie s-au desfăşurat o serie de reuniuni de finalizare juridică şi lingvistică a Tratatului de Reformă, necesare pentru preluarea chestiunilor agreate la Summit-ul informal de la Lisabona din 18-19 octombrie, prelucrarea textului pentru verificarea corespondenţei articolelor şi a traducerilor în limbile oficiale ale UE. Versiunea corectată a textului a fost transmisă delegaţiilor la 20 noiembrie pentru ultime observaţii, întreg procesul fiind finalizat la 23 noiembrie. Proiectul final de text a fost publicat pe site-ul oficial al Preşedinţiei portugheze la 5 decembrie.

Discuţiile pentru elaborarea tratatului au avut la bază un mandat precis şi detaliat convenit la Consiliul European din 21-23 iunie 2007. Mandatul a reprezentat baza exclusivă şi cadrul pentru desfăşurarea lucrărilor; acesta a preluat substanţa inovaţiilor prevăzute de Tratatul Constituţional.

Ca atare, întreg procesul de elaborare a Tratatului de Reformă a avut un caracter specific în raport cu procesele anterioare de revizuire a tratatelor, prin faptul că pentru prima dată a existat un mandat politic foarte detaliat şi cuprinzător, care a fost ulterior transpus in limbaj juridic.

Ceremonia din data de 13 decembrie, de semnare a Tratatului la Lisabona a marcat în mod oficial încheierea Conferinţei lansate pentru elaborarea Tratatului de Reformă al Uniunii Europene. Acesta va fi denumit în continuare Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene

În perspectivă, urmează procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona de către toate statele membre, astfel încât acesta să poată intra în vigoare la termenul stabilit, la 1 ianuarie 2009, înainte de alegerile europene din 2009.

14

În plan intern, este, de asemenea, importantă demararea procedurilor pentru îndeplinirea cât mai rapidă a procesului de ratificare, pe cale parlamentară, astfel încât România să se situeze printre primele state care ratifică Tratatul de la Lisabona.

Principalele prevederi ale Tratatului de la LisabonaAcordarea personalităţii juridice unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi vizibilitate crescute a acesteia pe scena internaţională, prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale);

Consiliul European va avea un preşedinte stabil (cu un mandat de doi ani şi jumătate cu posibilitatea reînnoirii), conferind Uniunii mai multă continuitate şi stabilitate politică.

Extinderea domeniilor în care deciziile se adoptă cu majoritate calificată (în loc de unanimitate), fie prin aplicarea majorităţii calificate în domenii care în prezent sunt supuse votului cu unanimitate (azilul, migraţia, Europol, Eurojust, controlul la frontiere, iniţiativele înaltului Reprezentant pentru PESC, politica comună de transporturi, obiectivul şi organizarea fondurilor structurale şi fondului de coeziune; etc.), fie prin extinderea votului cu majoritate calificată la alte domenii noi pentru care nu există baza juridică la acest moment în tratatele în vigoare (resursele proprii ale Uniunii, politica spaţială, energie, sport, turism, protecţie civilă, cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării, retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune, dreptul de iniţiativă populară, serviciile de interes economic general; ajutorul umanitar etc.). Noile prevederi vor permite flexibilizarea acţiunii Uniunii în toate aceste domenii.

Creşterea rolului Parlamentului European (acesta alege preşedintele Comisiei Europene şi este implicat într-o măsură mai mare în procesul legislativ, alături de Consiliu).

Întărirea rolului cetăţenilor (astfel, 1 milion de cetăţeni din diferite state membre pot înainta Comisiei o solicitare pentru prezentarea unei propuneri într-un anumit domeniu).

Păstrarea principiului reprezentării în Comisia Europeană în condiţiile "un stat, un comisar" până în 2014, după care Colegiul Comisiei va fi restructurat (două treimi din numărul statelor membre, principiul rotaţiei egale).

Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale, adevărat compendiu al drepturilor de care beneficiază cetăţenii faţă de legislaţia europeană.

Introduce noi posibilităţi de acţiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăţean, precum: energie, siguranţa cetăţeanului, domeniul social.

Rol întărit acordat parlamentelor naţionale (informarea acestora cu privire la proiectele legislative iniţiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare; implicarea sporită a parlamentelor naţionale în aspecte privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităţii).

Întărirea legăturii Uniunii cu cetăţenii săi, prin introducerea unor prevederi privind egalitatea democratică a acestora în faţa instituţiilor europene, precum şi prin asocierea cetăţenilor în elaborarea proiectelor şi în procesul de adoptare a deciziilor

Menţinerea inovaţiilor aduse în materie de politică externă şi de securitate comună din TC, precum şi în cea de apărare, prin preluarea marii majorităţi a prevederilor în aceste domenii, fapt ce conduce la consolidarea profilului Uniunii în domeniul politicii externe şi de apărare, asigurând astfel capacitatea acesteia de a acţiona ca un adevărat actor global. Astfel, este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă]. De asemenea, este asigurată vizibilitatea şi coerenţa acţiunii europene în aceste domenii, prin înfiinţarea postului de Înalt

15

Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi de securitate, care va prezida Consiliul Relaţii Externe şi va fi în acelaşi timp unul dintre vice-preşedinţii Comisiei. El va dispune, aşa cum prevedea TC, de un serviciu diplomatic european.

De asemenea, noul proiect de Tratat consacră o clauză de solidaritate între statele membre pentru o serie de ameninţări, precum terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, sau dificultăţi în domeniul energetic.

Totodată, menţinerea principiului supremaţiei dreptului comunitar în Tratatul de la Lisabona (chiar dacă doar printr-o declaraţie anexată), consacră importanţa acestui principiu în dezvoltarea şi conservarea Uniunii, reprezentând un pas clar înainte faţă de Tratatele în vigoare, în care principiul nu se regăseşte.

codificarea relaţiilor de vecinătate ale Uniunii (în prezent, acestea nu sunt specificate ca atare in tratate).

Stabilirea prin noul tratat a numărului minim de nouă state, necesar pentru a demara o cooperare consolidată.

De asemenea, în Tratat sunt preluate elementele de noutate care răspund aşteptărilor cetăţenilor europeni, prin includerea unor referiri care permit Uniunii să acţioneze concertat în domenii precum combaterea schimbărilor climatice, securitatea energetică, combaterea terorismului.

Totodată, noul Tratat determină în mod clar clasificarea competenţelor, pe care actualele tratate în vigoare nu o realizează în mod explicit, prin preluarea clasificării incluse în Tratatul Constituţional (competenţe exclusive, partajate şi, respectiv, de sprijin, coordonare sau completare, cărora li se adaugă ca domenii cu specificitate aparte, domeniul PESC şi coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă), precum şi prin menţinerea flexibilităţii dintre acestea.

I.3. Afaceri economice şi financiare

Consiliul Afaceri economice şi financiare a avut în anul 2007 un număr de 12 reuniuni, cele mai importante subiecte de pe agenda acetui consiliu fiind prezentate mai jos.

Pachetul TVA

În data de 4 decembrie a.c., în cadrul ultimului Consiliu Ecofin din acest an, statele membre au căzut de acord asupra pachetului TVA. Discutat în decursul ultimelor şapte preşedinţii ale UE, acest pachet legislativ este format din trei propuneri de acte normative:

- proiectul de directivă privind locul prestării serviciilor;

- proiectul de directivă privind procedurile pentru restituirea TVA persoanelor impozabile nestabilite în statele membre;

- proiectul de regulament privind îmbunătăţirea cooperării administrative în domeniul TVA şi schimbul de informaţii între statele membre.

Adoptarea pachetului TVA va aduce schimbări semnificative în ceea ce priveşte locul perceperii acestui impozit şi implicit în veniturile fiscale ale unor state membre. El va influenţa, de asemenea, localizarea companiilor în spaţiul UE.

La nivelul autorităţilor SM, transpunerea în legislaţia naţională a acestui pachet legislativ va implica pe lângă eforturile administrativ-instituţionale şi eforturi financiare pentru pregătirea

16

sistemului electronic VIES 2 necesar implementării pachetului TVA referitor la modificarea locului de impozitare.

Amendarea Directivei 112/2006/CE în ceea ce priveşte locul prestării serviciilor vizează, în cazul tranzacţiilor B2B (business to business), aplicarea locului de impozitare în statele membre în care este consumat serviciul şi nu în cel în care se realizează prestarea acestuia, extinzând astfel mecanismul taxării inverse. În cazul tranzacţiilor B2C (business to consumer), regula generală privind impozitarea la locul prestatorului rămâne neschimbată, însă atunci când serviciile sunt prestate la distanţă, impozitarea are loc în statul membru de consum. Totodată, pentru a simplifica obligaţiile operatorilor care îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru în care nu au sediu permanent, se propune o schemă de înfiinţare a unui centru unic de contact electronic în vederea înregistrării şi în vederea declarării TVA.

Propunerea de Directivă referitoare la rambursarea TVA persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru de restituire, dar stabilite în alt stat membru are în vedere actualizarea procedurii de restituire din cadrul Directivei a 8-a1 prin implementarea unui sistem electronic de transmitere/ primire a cererilor de restituire şi a documentelor aferente, prin reducerea termenului de notificare a aprobării/refuzului cererii de restituire, acordarea de dobânzi în cazul restituirii cu întârziere, precum şi întărirea dreptului de recurs al contribuabilului.

Propunerea de Regulament de modificare a Regulamentului nr. 1798/2003 în ceea ce priveşte cooperarea administrativă şi schimbul de informaţii referitoare la locul prestării serviciilor, ghişeul unic TVA (one-stop scheme) şi restituirea TVA vizează îmbunătăţirea schimbului de informaţii în baza sistemului electronic existent şi fără a aduce poveri administrative excesive asupra statelor membre, ca urmare a modificărilor privind locul prestării serviciilor, regulilor de restituire a TVA şi extinderii schemei one-stop.

În decursul discuţiilor din acest an, România a susţinut impozitarea la locul consumului, dorind o implementare cât mai rapidă a noii reguli şi a fost de acord cu opţiunea de impozitare la locul consumului şi compensarea costurilor administrative ale statele membre de stabilire, de către statele membre de consum.

După respingerea pachetului legislativ în cadrul Ecofin din 13 noiembrie a.c., România a avut rezerve faţă de propunerea de compromis a preşedenţiei portugheze, de amânare până în 2015 a noilor reguli şi a mini ghişeului unic privind locul impozitării pentru serviciile electronice, telecomunicaţii şi audiovizual prestate de către persoane impozabile către persoane neimpozabile (B2C). România a considerat că amânarea pentru un orizont de timp foarte îndepărtat a aplicării modificărilor propuse nu are o justificare foarte temeinică, ducând la abandonarea eforturilor depuse până în prezent în acest sens de către statele membre. Româniaa fost de acord şi cu mecanismul de împărţire a veniturilor inclus în textul de compromis, dar pe o perioadă limitată şi cu condiţia ca intrarea în vigoare a pachetului TVA să aibă loc mai devreme de 2015. Pentru celelalte servicii, noile reguli vor intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Revizuirea bugetară

În cadrul Consiliului European din decembrie 2005 a fost agreată desfăşurarea în intervalul 2008-2009 a unui proces de revizuire a bugetului Uniunii Europene, având ca scop reformarea profundă a finanţelor comunitare, atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi cheltuielile. Pentru a 1 Directiva 79/1072/EEC privind armonizarea legislaţiei SM privind impozitele pe cifra de afaceri – Aranjamente pentru rambursarea TVA contribuabililor nestabiliţi pe teritoriul ţării

17

pune în practică revizuirea bugetară programată pentru 2008/2009 de către Consiliului European de iarnă din 2005, CE a întreprins în cursul acestui an o serie de demersuri vizând atât autorităţile statelor membre cât şi publicul larg.

Astfel, la începutul lunii septembrie a.c., CE a trimis spre completare statelor membre un chestionar privind principalele alternative şi direcţii de acţiune ale reformei bugetului UE. Chestionarul, parte a unui studiu complex contractat de CE cu un consorţiu coordonat de London School of Economics (LSE), va sta la baza Cărţii Verzi privind reforma bugetului UE ce urmează a fi prezentată de CE la sfârşitul anului 2008/începutul anului 2009. În sprijinul elaborării acestui Green Paper, în toamna acestui an CE a lansat procesul de consultare publică privind reforma bugetului comunitar, dând publicităţii Comunicarea Reforma bugetului, pentru o Europă în schimbare.

Întregul exerciţiu al revizuirii bugetare vizează, de fapt, o regândire a politicii de alocare a fondurilor europene din punctul de vedere al priorităţilor. Impactul major al acestei revizuiri se va produce începând cu 2014, adică în viitoarea perspectivă financiară. Concret, ceea ce va rezulta din această revizuire va fi baza viitorului cadru financiar comunitar, inclusiv în ceea ce priveşte pregătirea unui eventual nou val de extindere.

România – ca ţară direct interesată să fie şi în ciclul financiar ce va începe în 2014 beneficiar net – îşi pregăteşte încă de pe acum o poziţie cât mai solid fundamentată pentru a o susţine şi promova în procesul de revizuire amintit.

Pentru fundamentarea poziţiei României privind propunerile formulate în contextul revizuirii cheltuielilor şi veniturilor bugetului comunitar, s-a întrunit la nivel ministerial Grupul inter-instituţional de lucru privind revizuirea bugetului comunitar, format din reprezentaţi ai tuturor instituţiilor implicate în această problematică. Grupul s-a întrunit până în prezent, în numeroase ocazii (ex. completarea Chestionarului LSE; consultări bilaterale pe tema bugetului comunitar cu Polonia, Austria, Slovacia, Marea Britanie etc.). Obiectivul Grupului de lucru îl reprezintă fundamentarea, formularea şi susţinerea poziţiei României potrivit intereselor naţionale, în procesul de revizuire a cheltuielilor şi/sau veniturilor bugetului comunitar, în cadrul sau în afara negocierii perspectivelor financiare.

România a sprijinit Politica Agricolă Comună (PAC), susţinând că viitoarea PAC trebuie să fie dotată cu un buget suficient de consistent pentru a putea susţine în continuare modernizarea şi creşterea competitivităţii agriculturilor din Noile state membre. România vede acest lucru în interesul întregii UE, pentru o poziţionare mai puternică pe piaţa mondială.

În ceea ce priveşte veniturile bugetului UE, structura actuală a resurselor proprii este privită deRomânia drept satisfăcătoare, asigurând stabilitatea şi suficienţa bugetului UE. Româniaconsideră că, având în vedere faptul că ”solidaritatea” este unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii, arhitectura bugetară comunitară ar trebui să asigure echitatea între statele membre şi să excludă orice mecanism de corecţie. România este rezervată în ceea ce priveşte introducerea unei „taxe europene”, având în vedere dificultatea identificării unei taxe adecvate, în condiţiile diferenţelor existente între sistemele naţionale de taxare şi condiţiile economico-financiare ale statelor membre.

I.4. Justiţie şi afaceri interne

Pe parcursul acestui au avut loc 6 reuniuni formale ale Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne şi 2 reuniuni informale organizate de către preşedinţia Germană şi, respectiv, Preşedinţia

18

Portugheză. România a participat la toate reuniunile Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne, fiind reprezentată de miniştrii de resort.

Agenda Europeană privind domeniile acoperite de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne şi grupurile de lucru specifice a fost foarte vastă. Proiectele europene aflate în curs de negociere au vizat consolidarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie pe teritoriul UE, înscriindu-se în cadrul obiectivelor Programului Haga.

Pe parcursul acestui an, România a susţinut proiectele aflate în curs de negociere, în special în cadrul gropurilor de lucru tehnice. România a urmărit adoptarea acestora pentru atingerea obiectivelor generale a UE ca beneficiar implicit al securităţii. România a contribuit la avansarea procesului de negociere şi a avut un rol activ cu privire la anumite proiecte, în special cele care cooperarea judiciară penală şi civilă.

In general, pe parcursul anului 2007 s-au avansat proiectele deja lansate în anii anteriori. Pe parcursul acestui an s-a remarcat solidaritate dintre Statele Membre UE în ceea ce priveşte răspunsul comun cu privire la provocările cu care se confruntă continentul european: combaterea terorismului, crimei organizate, gestionarea fluxurilor migratorii, în special în Sudul Europei.

In domeniul cooperării judiciare penale şi poliţieneşti, negocierile au fost complexe având în vedere că deciziile se adoptă în unanimitate. Proiectele aflate în lucru au avansat semnificativ cu privire la următoarele proiecte:

- Decizia cadru privind protecţia datelor personale procesate în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală între Statele Membre,

- Decizia cadru privind organizarea şi conţinutul schimbului de informaţii extrase din cazierele judiciare între Statele Membre,

- Decizia cadru referitoare la recunoaşterea şi supravegherea pedepselor cu suspendare, sancţiuni alternative şi pedepse cu suspendare condiţionată,

- Decizia cadru privind drepturile procedurale în materie penală,

- Decizia cadru privind ordonanţa europeană de supraveghere în procedurile prealabile judecăţii între Statele Membre.

A fost adoptată Decizia cadru privind combaterea rasismului şi xenofobiei prin mijloace penale.

In ceea ce priveşte justiţia civilă s-a urmărit armonizarea legislaţiei civile a Statelor Membre, progresele au vizat:

- Propunerea referitoare la aspecte privind medierea în probleme civile şi comerciale,

- Crearea cadrului comun de referinţă pentru dreptul european al contractelor,

- Proiectul de Regulament al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materia obligaţiilor de întreţinere,

- Proiectul privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale,

- Proiectul de Regulament pentru modificarea Regulamentului privind competenţa în domeniul dreptului familiei, precum şi pentru introducerea de reguli de stabilire a legii aplicabile în materia divorţului şi separării de corp

19

Un proiect foarte important susţinut de România este proiectul e-Justice privind utilizarea trans-frontalieră a tehnologiei informatice în cadrul sistemului judiciar.

Din punct de vedere instituţional, a fost creată Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale şi a fost consolidată FRONTEX.

De asemenea, Comisia Europeană şi-a sporit rolul în consolidarea coordonării diferitelor agenţii şi instituţii specializate: Europol, Cepol, Eurojust, FRONTEX, OLAF.

Îmbunătăţirea cadrului instituţional s-a axat şi pe accelerarea negocierilor cu privire la transformarea EUROPOL în agenţie europeană.

In ceea ce priveşte securitatea, s-a adoptat proiectul privind formatul uniform referitor la permisul de şedere, s-a stabilit sistemul VIS privind vizele VIS şi s-a stabilit un mecanism pentru crearea echipelor de intervenţie rapidă la frontiere, fiind vizate în special frontierele maritime şi a unui registru centralizat al echipamentelor tehnice, s-au agreat măsuri pentru întărirea securităţii privind explozivii.

S-a agreat integrarea în cadrul legal european a Convenţiei de la Prüm prin adoptarea Deciziei privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în ceea ce priveşte combaterea terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere.

In ceea ce priveşte terorismul, s-au adoptat recomandările cu privire la combaterea terorismului “check the web”, schimbului de informaţii cu privire la expulzarea resortisanţilor din statele terţe privind cu comportament legat de activităţi teroriste sau incitarea la violenţa sau ură rasială, a continuat Implementarea Strategiei şi Planului de Acţiune pentru Combaterea Terorismului, a avansat proiectul de proiectul de modificare a Deciziei Cadru privind combaterea terorismului.

Alte măsuri în aceeaşi direcţie au vizat criminalitatea informatică şi îmbunătăţirea controlului privind achiziţionarea şi deţinerea de arme.

În domeniul Afacerilor Interne unul dintre cele mai importante progrese la nivel european se referă la aderare a celor 9 noi state membre UE la Spaţiul Schengen la sfârşitul acestui an (cu excepţia Ciprului), prin implementarea sistemului tranzitoriu SISall4one. Paralel au continuat progresele cu privire la stabilirea Sistemul Informatic de Generaţie a II (SIS II). România a urmărit îndeaproape aceste evoluţii şi şi-a stabilit ca obiectiv politic aderarea la Spaţiul Schengen în 2011.

Azil şi migraţie

Propunerea de Directivă a PE şi a Consiliului privind standarde şi proceduri comune de returnare a cetăţenilor ţărilor terţe aflaţi cu şedere ilegală în Statele Membre

Propunerea are ca scop stabilirea unor proceduri uniformizate de returnare a cetăţenilor statelor terţe descoperiţi ca stau in mod ilegal pe teritoriul unui stat membru UE.

Dezbaterea din cursul anului a propunerii Comisiei nu a condus la un acord asupra întregului text propus, în principal datorită diferenţelor existente între legislaţiile naţionale ale Statelor Membre. Propunerea a fost discutata ultima oara in cadrul Consiliului JAI din 8-9 noiembrie 2007 unde s-a hotărât ca discuţiile pe marginea acestei propuneri sa fie reluate in cadrul grupului de lucru.

România consideră oportună şi necesară adoptarea acestei Directive, în vederea combaterii şi descurajării acţiunilor de migraţie ilegală, în contextul asigurării spaţiului de libertate, securitate şi justiţie în Uniunea Europeană.

20

România si-a manifestat susţinerea faţă de adoptarea în scurt timp a acestei Directive.

Propunerea de Directivă a Consiliului privind condiţiile de intrare şi rezidenţă a lucrătorilor cu înalte calificări (Blue Card)

Propunerea de Directivă cadru privind procedura unică de aplicare pentru permisul unic de şedere şi de muncă al cetăţenilor terţi pe teritoriul statelor membre precum şi privind un set comun de drepturi pentru lucrătorii terţi cu reşedinţă legală într-un stat membru

Cele două directive sunt obiective ale Planului european de migraţie legală. Scopul primei directive este de a crea condiţii mai atractive de intrare şi şedere pe teritoriul statelor membre UE a cetăţenilor ţărilor terţe care doresc să lucreze în domenii ce necesită o înaltă calificare. Aceştia vor primi un permis Blue Card, pentru care criteriile de obţinere vor fi următoarele: existenţa unui contract de muncă, dovada calificărilor profesionale şi un nivel minim al salariului de încadrare, reprezentând de trei ori nivelul salariului minim pe economie din statul membru respectiv.

Scopul celei de-a doua directive este de a crea un sistem de aplicare unic (one-stop-shop) pentru cetăţenii ţărilor terţe care doresc să se stabilească pe teritoriul unui stat membru, în vederea exercitării unei activităţi lucrative. Se simplifică astfel procedura de obţinere a permisului de muncă, atât pentru angajator, cât şi pentru lucrătorul migrant.

In cadrul Consiliului JAI din 8-9 noiembrie 2007, România a apreciat iniţiativele Comisiei Europene- în contextul realizării obiectivului general de creştere a performanţei economice a statelor Uniunii Europene si în concordanţă cu obiectivele Strategiei Lisabona.

România îşi va exprima punctul de vedere detaliat cu privire la aceste proiecte la data de 11 ianuarie, când vor începe discuţiile pe text in cadrul grupului Migraţie.

Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din state terţe cu şedere ilegală

Propunerea de Directivă face parte din eforturile UE de dezvoltare a unei politici de migraţie comprehensive. Pornind de la ideea că posibilitatea cetăţenilor statelor terţe de a găsi oportunităţi de muncă în Statele Membre este unul din factorii care favorizează migraţia ilegală, scopul acestei propuneri de Directivă este de a stabili o serie de sancţiuni împotriva persoanelor fizice sau juridice care angajează cetăţeni ai statelor terţe cu şedere ilegală.

România susţine Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din state terţe cu şedere ilegală.

I.5. Ocuparea forţei de muncă, politica socială, sănătate şi problematica consumatorilor

Agenda europeană pentru anul 2007 din perspectiva forţei de muncă şi a afacerilor sociale, sănătate publică a avut în vedere:

- Accentuarea dimensiunii sociale a politicii europene pentru creşterea economică şi crearea locurilor de muncă,

- Continuarea dezvoltării modelului social european,

- Şansele şi provocările reprezentate de transformarea demografică,

21

- Promovarea egalităţii şanselor şi a participării la piaţa muncii,

- O politică de sănătate inovativă şi preventivă.

Priorităţile s-au axat pe :

- ocuparea forţei de muncă în contextul competitivităţii, educaţiei şi coeziunii sociale, tema centrală fiind crearea de noi locuri de muncă,

- flexisecuritatea - modernizarea relaţiilor de muncă în condiţiile unei siguranţe sociale corespunzătoare,

- protecţia şi incluziunea socială,

- lupta împotriva sărăciei şi excluderii sociale, în special în rândul copiilor şi tinerilor, rolul standardelor minime adecvate fiecărui stat membru în cadrul incluziunii active, îmbătrânirea activă şi diferitele dimensionări ale sustenabilităţii modelelor de protecţie socială (financiar, economic, social)- modernizarea sistemelor de pensii, noul şi complexul echilibru între viaţa profesională, de familie sau privată din perspectiva egalităţii de şanse dintre bărbaţi şi femei, serviciile sociale de interes general şi rolul lor în promovarea bunăstării şi a calităţii vieţii indivizilor şi familiilor, coeziunea regională şi socială, dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă,

- îmbunătăţirea coordonării între politicile de ocuparea forţei de muncă şi cele sociale la nivel european,

- dimensiunea externă a politicii sociale a Uniunii Europene,

- aspectele legate de migraţiune.

Priorităţile au fost concretizate prin:

Proiectul de directivă privind organizarea timpului de lucru (WTD). Organizarea timpului de lucru şi echilibrul muncă-viaţă sunt teme importante avându-se în vedere faptul că trăim într-un climat economic variat si rapid din punct de vedere al schimbărilor, nevoia de flexibilitate devenind din ce în ce mai necesară. Demersurile Comisiei Europene au fost începute încă din anul 2003 prin negocierea timpului de lucru cu partenerii sociali.

În cadrul Consiliului ESPCO din decembrie 2007 nu s-a reuşit obţinerea acordului politic, deşi Preşedinţia portugheză a lansat o propunere de compromis. Eşecul s-a datorat divergenţelor dintre acele state membre care doresc menţinerea clauzei de opt-aut privind săptămâna de lucru de 48 de ore, şi cele care insistă ca aceasta să fie eliminată (eventual treptat şi pe termen lung).

România a susţinut propunerea de compromis a Preşedinţiei Portugheze, ce permite menţinerea clauzei de opt-out, fără un termen limită de eliminare treptată (phasing-out).

Pentru România, ca stat în proces de convergenţă, flexibilitatea pieţei muncii este importantă pe termen lung, iar propunerea portugheză oferea un grad ridicat de flexibilitate.

Propunerea modificată pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind condiţiile de muncă pentru lucrătorii temporari .

Comisia a încercat şi în acest caz obţinerea acordului politic, aceasta propunere, fiind abordată împreună cu directiva privind timpul de lucru, finalizându-se într-un eşec în cadrul Consiliului din 5-6 decembrie 2007.

22

Proiectul reglementează reanalizarea interdicţiilor şi restricţiilor de a utiliza munca temporară, la nivel transnaţional în cadrul Uniunii Europene, fiind prevăzută posibilitatea statelor membre de a institui o derogare de la principiul nediscriminării cu privire la salarizare în situaţia în care salariaţii temporari ai unui agent de muncă temporară continuă sa fie plătiţi între misiuni.

Totodată statele membre pot permite partenerilor sociali sa stabilească în contractele colective de muncă condiţii diferite de angajare şi de muncă pentru salariaţii temporari în comparaţie cu salariaţii utilizatorului.

Referitor la reglementarea principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament din acest proiect de directivă, legislaţia română conţine prevederi mai favorabile salariaţilor temporari, acordând egalitate de tratament din prima zi şi nepermiţând derogări de la acest principiu.

România a susţinut proiectul de directivă, considerând că pe ansamblu este o soluţie de compromis acceptabilă şi menţine echilibrul între flexibilitatea pieţei muncii şi protecţia lucrătorilor temporari, considerând că aceste restricţii ar trebui reglementate într-un mod în care să permită dezvoltarea serviciilor în acest sector şi să asigure protecţia lucrătorilor temporari.

Propunere pentru un Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului stabilind o procedură pentru implementarea Regulamentului (EC) nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială în cazul prestaţiilor familiale si ajutorului de şomaj.

Coordonarea sistemelor naţionale de securitate socială fac parte din normele referitoare la libera circulaţie a persoanelor ajutând la îmbunătăţirea standardului de viaţă şi a condiţiilor de angajare a cetăţenilor europeni ce se deplasează in interiorul Uniunii.

Noutatea şi diferenţa faţă de regulile care sunt aplicate în prezent urmăresc simplificarea şi modernizarea prevederilor Regulamentului nr. 574/72, în ceea ce priveşte întărirea cooperării dintre instituţiile de securitate socială şi prin îmbunătăţirea metodei schimbului de date între instituţiile de securitate socială, accentuându-se schimbul electronic de date.

Măsurile propuse vizează îmbunătăţirea serviciilor oferite cetăţenilor. În special, prin elaborarea prevederilor privind reducerea timpului actual necesar pentru a calcula şi plăti pensiile persoanelor care au lucrat în mai multe state membre.

România a susţinut propunerea Preşedinţiei portugheze referitoare la prestaţiile familiale şi la cele parentale ce au drept scop înlocuirea veniturilor sau acordarea de venituri suplimentare persoanelor ce si-au întrerupt activitatea sau au redus-o, neputând exercita o activitate cu timp normal de lucru datorită faptului că au grijă de copii. Astfel, prin realizarea unor comparaţii separate pentru prestaţiile parentale, cuantumul acestora nu se mai reduce în anumite cazuri.

Proiectul de directivă privind portabilitatea pensiilor suplimentare.

Scopul acestui proiect este facilitarea portabilităţii drepturilor la pensie suplimentară, precum şi libera circulaţie a lucrătorilor între Statele Membre, cât şi mobilitatea profesională a acestora în cadrul aceluiaşi stat membru, dar şi îmbunătăţirea posibilităţii lucrătorilor de a- şi obţine, păstra şi transfera drepturile la pensie suplimentară în momentul schimbării angajatorului.

Preşedinţia Portugheză a supus dezbaterii un proiect prin care dorea obţinerea acordului politic în cadrul Consiliului din 5-6 decembrie 2007. în varianta propunerii portugheză noţiunea de portabilitate nu se mai regăseşte, aceasta vizând doar menţinerea drepturilor de pensie suplimentară.

23

In ceea ce priveşte România, actuala formă a proiectului nu se va aplica schemelor de pensii bazate pe aderare individuală, iar România nu are sisteme de pensii suplimentară cărora să le fie aplicabilă această directivă.

România a manifestat flexibilitate, susţinând propunerea precum şi nota Comisiei prin care se clarifică situaţiile în care anumite regimuri legate de o pensie individuală trebuie să fie considerate pesnii suplimentare în aplicarea proiectului de directivă.

Cartea albă a Comisiei referitoare la strategia privind promovarea sănătăţii prin nutriţie, activitate fizică şi combaterea obezităţii.

În contextul creşterii îmbolnăvirilor generate de boli cronice, nutriţia inadecvată şi lipsa de activităţi fizice încep să devină principalii factori de risc ce trebuie avuţi în vedere pentru definirea unei politici eficace de sănătate.

Componentele politicilor de sănătate cu accent pe prevenţia primară au fost mai puţin exploratede către politicile de sănătate de până acum.

Necesitatea unei astfel de măsuri, cu rol în modificarea distribuţiei principalilor factori de risc pentru bolile cronice, a determinat adoptarea unei strategii naţionale multisectoriale pentru alimentaţie şi activitate fizică şi sănătate. Strategia pe termen lung vizează întreaga populaţie şi trebuie să fie completată cu măsuri de profilaxie care să limiteze ameninţarea bolilor cronice asupra dezvoltă

Unul dintre obiectivele prioritare de sănătate publică în România îl constituie prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea unui stil de viaţă sănătos, fapt evidenţiat prin programele naţionale de sănătate publică finanţate de la bugetul de stat, activităţile de informare-educare şi comunicare desfăşurate la nivel naţional şi local, precum şi prin legislaţia adoptată recent, respectiv legislaţia privind reforma în domeniul sănătăţii şi prin programele naţionale de sănătate.

Cartea Verde a Comisiei „Către o Europă în care nu se fumează: opţiuni politice la nivelul UE

România consideră că măsura cea mai eficace este o legislaţie obligatorie sub forma unei Directive separate care să statueze interzicerea completă a fumatului în spaţiile publice închise până la o anume dată şi o perioadă de tranziţie în care să fie permisă existenţa spaţiilor pentru fumat, separate şi ventilate în zonele semirezidenţiale, baruri şi cluburi. Campaniile de informare trebuie să preceadă implementarea legislaţiei.

Cunoscând impactul pe care avertismentele combinate conţinând imagini l-au avut în alte ţări,România a stabilit că pachetele de ţigarete să fie inscripţionate cu aceste avertismente, începând cu data de 1 iulie 2008. Cele 14 pictograme au fost selectate în urma unei consultări publice.

Tutunul omoară din ce în ce mai mulţi oameni – fie ei consumatori activi sau pasivi. De aceea,România a introdus în sistemul de taxare a produselor de tutun, o contribuţie pentru sănătate care este utilizată de sistemul sanitar pentru investiţii pe termen lung şi pentru combaterea consumului de tutun. Principiul care a stat la baza acestei iniţiative a fost necesitatea suportării în avans şi treptat, de către cei care au un comportament nesănătos, a cheltuielilor generate de reabilitarea stării de sănătate distruse de respectivul comportament nesănătos.

24

Flexisecuritatea- Comunicarea Comisiei “Către principii comune ale flexisecurităţii” este o contribuţie valoroasă la orientarea Statelor Membre către stabilirea priorităţilor şi măsurilor proceselor de reformă. Uniunea Europeană trebuie să sprijine şi să completeze reformele Statelor Membre orientate către flexisecuritate, prin Strategia Europeană pentru Ocupare, Metoda Deschisă de Coordonare în domeniile Protecţiei şi Incluziunii Sociale, printr-un cadru legal corespunzător şi printr-un sprijin financiar al programelor în domeniu, îndeosebi prin Fondul Social European.

Flexisecuritatea este o formă de abordare integrată, având drept scop dezvoltarea concomitentă a flexibilităţii şi securităţii pe piaţa muncii. În cadrul Strategiei Lisabona, este o formă de administrare cu succes a schimbărilor şi progreselor din domeniul ocupării precum şi a reformelor în sfera calităţii vieţii.

Flexisecuritatea nu este un scop în sine şi nu impune noi proceduri. Abordarea flexicurităţii cere existenţa echilibrului real dintre relaţiile şi condiţiile de muncă flexibile şi protecţia solidă a drepturilor sociale ale lucrătorilor. Răspunzând segmentării pieţei muncii şi ocupării precare prin locuri de muncă de calitate, Flexisecuritatea trebuie să asigure drepturi şi obligaţii corecte angajaţilor şi angajatorilor, în toate tipurile de contracte. Prin promovarea muncii plătite, Flexisecuritatea trebuie să sprijine combaterea discriminării, sărăcia şi excluziunea socială.

Flexisecuritatea este cadrul politic larg în care dinamica şi succesul pieţei muncii se sprijină pe un set amplu de politici care asigură inclusiv stabilitatea macroeconomică şi creşterea economică, circulaţia mărfurilor, a serviciilor şi calitatea pieţelor de capital.

România are asigurate condiţiile de urmărire în politicile naţionale a principiilor comune ale flexisecurităţii iar forma propusă a principiilor comune corespunde intereselor şi necesităţilor României şi permite adaptarea acestora la condiţiile specifice din ţara noastră.

Libera circulaţie a persoanelor

Noul Plan european de acţiune privind mobilitatea forţei de muncă (2007-2010) -Mobility, an instrument for more and better jobs: The European Job Mobility Action Plan (2007-2010 ) - urmăreşte îmbunătăţirea reglementărilor actuale din domeniul securităţii sociale, eliminarea obstacolelor administrative, consolidarea Eures (portalul mobilităţii europene pentru ocuparea forţei de muncă) şi sensibilizarea europenilor cu privire la posibilitatea de a lucra în străinătate.

Potrivit unui sondaj Eurobarometru “unul din doi europeni se declară încântaţi de perspectiva de a lucra în străinătate” dar, in prezent, doar 2% dintre europeni lucrează în altă ţară a Uniunii.

Ca urmare a lucrărilor Consiliul European din Martie 2005, s-a relansat strategia de la Lisabona prin reorientarea pe dezvoltare şi ocupare în Europa. În acest sens, Uniunea Europeanã şi fiecare Stat Membru îşi vor concentra atenţia către aceste domenii şi vor lua toate mãsurile necesare promovării cunoaşterii, atragerii a cât mai multor oameni pe piaţa muncii şi creării a cât mai multor locuri de muncã.

In cadrul liniilor directoare integrate pentru dezvoltare şi locuri de muncã (2005-2008) Comisia recomandã Statelor Membre în cadrul Liniei directoare 4 Îmbunătăţirea corelării cu nevoile pieţei muncii prin: o mai mare transparenţã a ocupării si a oportunităţilor de formare la nivel naţional si European pentru a facilita mobilitatea pe tot cuprinsul Europei; o mai bunã anticipare a nevoilor de formare, a neajunsurilor şi greutăţilor de pe piaţa muncii; un management adecvat al migraţiei economice.

25

România, alături de celelalte state membre, va stabili angajamente şi ţinte în concordanţã cu Liniile Directoare şi Recomandările UE.

Libera circulaţie a lucrătorilor în şi din România – aspecte practice

Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale garantate de legislaţia comunitarã şi cuprinde dreptul de a se stabili şi de a lucra în alt stat membru. Acesta este probabil cel mai important drept prevăzut în legislaţia comunitarã în privinţa persoanelor şi constituie un element esenţial atât pentru piaţa internã, cât şi pentru cetăţenia europeanã.

In Tratatul de aderare sunt convenite dispoziţii tranzitorii. Dispoziţiile tranzitorii se referã exclusiv la accesul pe piaţa muncii al lucrătorilor. Acestea prevăd că în primii doi ani de după aderarea Bulgarei şi a României, accesul lucrătorilor bulgari şi al celor români pe piaţa muncii din cele 25 de state membre ale UE va depinde de legislaţia şi politicile naţionale ale statelor respective, ca şi de eventualele acorduri bilaterale ale acestora cu Bulgaria şi cu România. Unele state membre au anunţat cã vor deschide complet piaţa muncii pentru lucrătorii bulgari şicei români. Alte state membre UE-25 intenţionează sã permită un acces mai restrictiv, ceea ce înseamnă cã practic va fi probabil nevoie de un permis de muncã pe durata perioadei în care se aplicã mãsurile naţionale impuse de statele membre UE-25.

La încheierea primilor doi ani de după aderare (cel mai probabil la sfârşitul anului 2008), Comisia va redacta un raport, pe baza căruia Consiliul va reanaliza modul de funcţionare a dispoziţiilor tranzitorii. În afarã de aceasta, fiecare dintre statele membre ale UE-25 trebuie sã notifice oficial Comisiei dacã intenţionează sã continue aplicarea mãsurilor naţionale pentru o perioadã de maximum încă trei ani (în care caz va fi în continuare nevoie de un permis de muncã) sau dacã vor aplica prevederile legislaţiei comunitare privind deplina libertate de circulaţie a lucrătorilor (ceea ce înseamnă cã se va putea merge şi lucra liber în acele ţãri).

Dispoziţiile tranzitorii nu pot fi extinse dincolo de limita maximã permisã de şapte ani.

Dispoziţiile tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare sunt complexe, dar asigurã o aplicare flexibilã. Este dificila furnizarea de informaţii exacte care sa cuprindă situaţia din toate cele 26 state membre, de vreme ce fiecare stat trebuie sã decidă în privinţa accesului pe piaţa muncii a cetăţenilor din România.

Accesul la informaţii actualizate este disponibil pe site-ul sistemului EURES al Comisiei, unde fiecare lucrător român poate verifica în fiecare stat membru care sunt condiţiile/ formalităţile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea avea acces pe piaţa forţei de muncă.

România s-a confruntat în 2007 şi se confruntă cu un fenomen semnificativ al deplasării forţei de muncă în alte state UE. In momentul de faţă, sunt ramuri economice cu deficit major de forţă de muncă: sectorul tehnologia informaţiei, sectorul bancar, sectorul construcţiilor.

A devenit o preocupare majoră găsirea de soluţii pentru a acoperi cererea de forţă de muncă. Se impun măsuri concrete pentru a atrage înapoi în ţară pe românii care lucrează în străinătate. Trebuie create condiţiile pentru a fi încadraţi în muncă cu forme legale, pentru a putea sa beneficieze de toate avantajele contribuţiilor sociale, să aibă sistemul de asigurare de sănătate, nu in ultimul rând sa poată beneficia mai târziu de sistemul de pensii.

În momentul de faţă este în pregătire la nivelul Ministerului Muncii, Ministerului de Interne şi Reformei Administrative şi Ministerul Afacerilor Externe un Program care sa propună un set masuri concrete pentru reîntoarcerea românilor care muncesc în Europa.

26

I.6. Competitivitate, piaţă internă, industrie şi cercetare

Consiliul Competitivitate a avut în anul 2007 un număr de cinci reuniuni în care au fost discutate subiecte din domeniile piaţă internă, industrie şi cercetare. Aspectele legate de Piaţa internă sunt tratate mai detaliat în partea a II-a a materialului deoarece reprezintă responsabilităţi specifice DAE. Unele dintre cele mai relevante subiecte aflate pe agenda consiliului sunt prezentate mai jos.

Propunerile Comisiei pentru îmbunătăţirea condiţiilor cadrul în industria auto

România considera necesara prezentarea Studiului de Impact, independent, prin consultare cu factorii interesaţi, care sa evidenţieze toate implicaţiile asupra sectorului auto: competitivitatea la nivel global, efectele sociale, eforturile tehnice si financiare. Acest studiu trebuie sa reflecte, in plus, si implicaţiile asupra celorlalte sectoare economice afectate.

Totodată, România apreciază ca importantă aplicarea principiului “better regulation”, susţinerea şi dezvoltarea cercetării şi inovării, protecţia proprietăţii intelectuale în acordurile comerciale cu tarile terţe, îmbunatatirea sigurantei rutiere si reducerea impactului asupra mediului.

România apreciază ca utila elaborarea unei “foi de parcurs” care să asigure predictibilitatea si transparenta necesara aplicării efective a masurilor pe care le vom decide.

Reducerea emisiilor de CO2

România consideră abordarea integrata ca principala soluţie pentru atingerea ţintelor de emisii CO2 şi pentru a se menţine competitivitatea internaţională a industriei auto europene.

Investiţiile consistente în Cercetare & Dezvoltare şi în îmbunătăţirea productivităţii sunt necesare pentru menţinerea competitivităţii. Industria trebuie sa dezvolte noi modele şi componente care sa contribuie la reducerea nivelelor de emisii CO2 şi particule poluante.

Obiectivul privind reducerea emisiilor de CO2 trebuie susţinut şi prin dezvoltarea infrastructurii rutiere, îmbunătăţirea obiceiurilor de consum şi de condus, promovarea utilizării biocarburanţilor, scheme de sprijin armonizate la nivelul Uniunii Europene care să conducă la atingerea obiectivului de mediu.

De asemenea, propunerile trebuie să reflecte principiile de echitate socială (având în vedere impactul diferit asupra diferitelor categorii de consumatori, mai ales a celor cu venituri relativ reduse).

Politica Industrială

România consideră că politica industriala – inclusiv revizuirea sa de etapă – cu precădere competitivitatea industriei europene, ar trebui sa fie mult mai semnificativ luată în considerare în alte iniţiative orizontale, cu precădere în noul pachet de masuri în sectorul energetic şi schimbările climatice.

România consideră că iniţiativele orizontale şi sectoriale şi acţiunile complementare luate la nivel naţional au fost utile pentru industria română. Avantajele au fost evidente mai ales în sectoarele auto şi ITC.

Revizuirea politicii industriale necesita considerarea următoarelor provocări:

27

- creşterea importantei serviciilor pentru industria prelucrătoare;

- avansul rapid al tehnologiei informaţiei;

- adaptările / restructurările impuse de fenomenul globalizării.

- noul pachet de masuri in sectorul energetic si schimbările climatice;

In acest context, apreciem ca iniţiativele orizontale ar trebui sa vizeze:

- anticiparea schimbărilor structurale si crearea unor condiţii cadru corecte;

- interacţiunea intre industria prelucrătoare si servicii, in sensul recunoaşterii serviciilor ca parte integranta a politicii industriale;

- accelerarea procesului de standardizare;

- conexiunea intre politica industriala şi clustere, inclusiv masuri pentru promovarea clusterelor;

- stimularea cercetării si inovării in tehnologii nepoluante.

CARS 21, biotehnologie, construcţii navale şi Tehnologia Informaţiei

România apreciază domeniile respective ca deosebit de importante, atât la nivel naţional cat si european, iar comunicările Comisiei constituie, in acest context, instrumente deosebit de utile.

Referitor la CARS 21 România consideră ca atingerea obiectivelor de mediu trebuie sa se realizeze prin abordare integrata iar sarcina atingerii obiectivului de 120 g/km CO2 nu trebuie lăsata doar in seama industriei.

România sugerează ca iniţiativele legislative ce se vor genera in baza CARS 21 sa se bazeze pe studii de impact aprofundate care sa aibă in vedere următoarele aspecte:

- flexibilitate pentru industrie, prin asigurarea timpului de adaptare şi îmbunătăţirea productivităţii in scopul atingerii cerinţelor de mediu;

- echitate sociala si eficienta economica a masurilor;

- menţinerea produselor la un nivel accesibil (affordable) masei de consumatori;

- promovarea rolului cercetării dezvoltării si inovării in dezvoltarea sectorului auto.

România considera ca înnoirea parcului de maşini de capacitate mica este determinanta pentru atingerea obiectivelor de mediu si, in consecinţa, considera ca producătorii de astfel de autoturisme nu trebuie sa fie dezavantajaţi in comparaţie cu alţi producători.

Pentru menţinerea competitivităţii industriei auto europene este necesară o abordare integrată. Este astfel necesar un ansamblu de masuri care sa vizeze atât maşinile cât şi combustibilii şi infrastructura rutieră.

România considera că atingerea obiectivelor de mediu presupune contribuţia întregului parc auto, iar propunerile legislative nu trebuie sa aibă efecte disproporţionate asupra autovehiculelor de capacitate mica. Autovehiculele de capacitate mică au ponderea cea mai ridicată atât în parcul auto din România cât şi la nivelul Uniunii.

Sunt fundamentale in acest context conceptele accesibil (affordable) si echitabil social(socially equitable).

28

Proiectul JTI (Joint Tehnology Initiatives)

Se înscrie în eforturile comunitare de a diversifica instrumentele de finanţare oferite prin FP7 în scopul atragerii partenerilor privati/industriei pe proiectele de cercetare şi creşterii cheltuielilor private în domeniu. JTI se înfiinţează ca “joint undertakings” în baza Art 171 din Tratatul CE. Au fost propuse şi adoptate la ultimul Consiliu Competitivitate primele 4 JTI dintr-un număr de 6 ce se preconizeaza a fi create prin FP7. România participa în acest moment pe JTI “Clean Sky”.

România sprijină diversitatea în modul de construcţie şi funcţionare al JTI-urilor şi în modul de atribuire a resurselor financiare şi lansarea cât mai rapidă a tuturor celor 4 JTI.

România a susţinut diversificarea instrumentelor din programul cadru 7 şi reducerea încărcăturii administrative în scopul creşterii eficienţei acestor instrumente şi crearea de condiţii atractive pentru creşterea investiţiilor private în cercetare-dezvoltare.

În actualul context al globalizării, educaţia este un element cheie prin care Uniunea Europeană răspunde provocărilor pe plan internaţional, aceasta stând la baza îmbunătăţirii permanente a competenţelor cetăţenilor europeni.

Îmbunătăţirea competenţelor şi educaţia

Se regăsesc cu prioritate în responsabilitatea Statelor Membre.

România consideră foarte importanta dezvoltarea culturii antreprenoriale prin sistemul educaţional pre-universitar şi universitar cu profil non-economic, care să asigure abilităţile necesare promovării afacerilor.

Totodată într-o Europa diversificată lingvistic, însuşirea limbilor străine este considerată deRomânia un domeniu important de acţiune. Pe aceasta linie, se are în vedere sensibilizarea întreprinderilor, în special IMM-urile, cu privire la avantajele pe care le pot obţine investind în formarea lingvistică şi însuşirea limbilor străine prin sistemul educaţional, cât şi prin învăţarea continuă a limbilor străine, dincolo de educaţia formală.

România consideră că actuala politica comunitară pentru multilingvism va sprijini Statele Membre în aplicarea măsurilor proprii destinate dezvoltării competenţelor lingvistice.

Pe de alta parte, stăpânirea abilităţilor şi competenţelor în tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor contribuie direct creşterea competitivităţii. În acest sens, România utilizează competenţele digitale pentru:- a asigura accesul la educaţie - ca competenţă cheie înscrisă în trunchiul de bază al curriculumului - educaţia adulţilor (ex formarea personalului din IMM-uri prin utilizarea fondurilor

structurale). România susţine comunicarea Comisiei privind e-skills strategy şi consideră important ca politica e-Skills să fie însoţită de politici care să asigure accesul tuturor cetăţenilor la infrastructura de broadband.

Comunicaţiile în infrastructura de broadband reprezintă un catalizator major al progresului către o economie bazată pe cunoaştere şi de aceea România acţionează pentru dezvoltarea şi creşterea accesibilităţii infrastructurii de broadband .

29

I.7. Transport, telecomunicaţii şi energie

Consiliul Transport, telecomunicaţii şi energie a avut în anul 2007 un număr de 6 reuniuni care au tratat subiecte dintre care cele mai relavante sunt prezentate mai jos.

Transporturi

Galileo

GALILEO reprezintă unul din cele mai ambiţioase proiecte europene, care se bazează pe o tehnologie avansată şi care va oferi o alternativă la sistemele de navigaţie prin satelit existente la acest moment.

Consiliul European din decembrie 2007 a confirmat decizia integrată a Consiliului privind politicile de finanţare, guvernare şi achiziţii pentru programele europene de navigaţie prin satelit EGNOS şi Galileo considerând că acest proiect cheie pentru UE va furniza o infrastructură globală de navigaţie prin satelit până în anul 2013, îmbunătăţind eficienţa economică, asigurând locuri de muncă de înaltă calificare şi noi oportunităţi pentru servicii şi aplicaţii avansate în întreaga Uniune Europeană.

Sistemul European pentru navigaţie prin satelit (GNSS) se realizează în 2 etape prin:

- Programul EGNOS - sistem ce îmbunătăţeşte performanta sistemelor de poziţionare existente (GPS-SUA şi GLONAS-Rusia) - EGNOS este deja operaţional;

- Programul GALILEO – sistemul european de radio-navigaţie prin satelit format din 30 de sateliţi şi instalaţiile de la sol.

Programul GALILEO reprezintă o iniţiativă comună a Comisiei Europene împreună cu Agenţia Europeană Spaţială, care se bazează pe tehnologia avansată de radio-navigaţie prin satelit, astfel încât să fie posibilă determinarea cu precizie a poziţiei sau locaţiei fiecărui obiect staţionar sau în mişcare.

Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000 a hotărât lansarea programului GALILEO. Pentru dezvoltarea sistemului au fost prevăzute 4 faze şi anume: definire, dezvoltare si validare, implementare şi operare. Consiliul a hotărât ca primele trei faze să fie finanţate de sectorul public, ultima urmând sa facă obiectul unui parteneriat public-privat (PPP).

În anul 2007, Consiliul a susţinut, în unanimitate, decizia politică privind realizarea sistemului european de navigaţie prin satelit GALILEO în forma propusă de preşedinţia germană.

Anul 2007 a reprezentat un punct de cotitură în realizarea acestui program, fiind necesare eforturi uriaşe din partea celor două preşedinţi, cea germană şi cea portugheză pentru a reuşi ieşirea din impasul provocat de sistarea negocierilor cu concesionarul şi de necesitatea găsirii unei finanţări adecvate.

La Consiliul ECOFIN din 23 noiembrie 2007 s-a reuşit găsirea unei soluţii acceptabile pentru finanţarea proiectului, fiind folosite fonduri din bugetul comunitar, şi astfel Uniune Europeană păstrând integral proprietatea asupra proiectul.

Consiliul Transporturi, Telecomunicaţii, Energie din 29, 30 noiembrie 2007 a reuşit găsirea unei soluţii de compromis pentru aspectele tehnice referitoare la guvernanţa proiectului şi la politica de achiziţii. S-a stabilit înfiinţarea a două centre de control în Italia şi Germania şi a unui centrul pentru servicii de „safty of life” în Spania, responsabil pentru gestionarea

30

semnalelor de urgenţă emise de GALILEO, care va putea deveni un centru de control în situaţia în care va îndeplini anumite condiţii.

România recunoaşte importanţa strategică a programelor GALILEO şi EGNOS şi susţine continuarea acestora, considerând că orice întârziere suplimentară, corelată cu dezvoltarea accelerată a altor sisteme similare, poate conduce la compromiterea acestora.

România a susţinut constant necesitatea găsirii unor soluţii fiabile şi acceptabile, prezentând poziţii pertinente şi care s-au bazat pe realităţile naţionale.

Politica maritimă integrată

Realizarea unei politici maritime integrate reprezintă una din preocupările majore ale Comisiei Europene în ultimii ani, aceasta fiind considerată o necesitate pentru o dezvoltare armonizată şi armonizată a unor sectoare economice legate de zona maritimă şi costieră.

Consiliul European din decembrie 2007 a salutat comunicarea Comisiei privind politica maritimă integrată pentru Uniunea Europeană şi planul de acţiune propus care prezintă primii paşi concreţi către elaborarea unei abordări integrate a afacerilor maritime. Viitoarea politică maritimă integrată ar trebui să asigure un grad înalt de sinergie şi coerenţă între politicile sectoriale, să aducă valoare adăugată şi să respecte în totalitate principiul subsidiarităţii. În plus, politica maritimă ar trebui elaborată ca un instrument care să abordeze provocările cu care se confruntă Europa în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă şi competitivitatea.

Comunicarea şi Planul de Acţiune stabilesc o listă concretă de acţiuni pe care actuala Comisie şi-a propus să le realizeze în cadrul mandatului său. Aceste acţiuni acoperă o gamă largă de probleme printre care se regăsesc: transportul maritim, competitivitatea industriei maritime, crearea de locuri de muncă, cercetare ştiinţifică, pescuitul şi protecţia mediului marin.

Primele acţiuni din Planul de Acţiune au fost realizate încă din momentul în care a fost lansat, Comisia prezentând un raport privind legăturile dintre politica energetică a Uniunii şi noua politică maritimă integrată şi revizuirea legislaţiei în domeniul forţei de muncă.

România, ca ţară cu ieşire la Marea Neagră este foarte interesată de definirea unei politici maritime integrate la nivel european. România a participat activ în procesul de consultare, prin diseminarea informaţiei către toate părţile interesate şi prin înfiinţarea unui grup de lucru la nivel naţional însărcinat să furnizeze informaţii relevante şi corecte despre situaţia dinRomânia.

Toţi participanţii la consultări au arătat o largă susţinerea pentru definirea unei politici maritime integrate, aceasta fiind considerată un pas înainte în dezvoltarea Uniunii Europene, şi în atingerea obiectivelor acesteia de dezvoltare economică sănătoasă şi durabilă.

România susţine cooperarea regională şi schimbul de bune practice între statele membre ca elemente eficiente în dezvoltarea unei veritabile politici maritime integrate la nivel european.

Mobilitatea urbană

Una dintre priorităţile Uniunii Europene în cadrul politicilor de coeziune teritorială este promovarea transporturilor urbane integrate şi integratoare pe baza promovării surselor şi sistemelor energetice regenerabile şi a restructurării socio-economice la nivel regional.

În acest sens, în luna septembrie 2007 Comisia Europeană a prezentat Cartea Verde a Uniunii Europene „Către o nouă cultură a mobilităţii urbane”, redactată în urma unui amplu proces de consultare publică în perioada ianuarie-iunie 2007.

31

Cartea Verde are în vedere identificarea principalelor probleme cu care se confruntă acest tip de transport, precum şi a obiectivelor ce trebuie avute în vedere în planificarea politică a domeniului.

România susţine demersul Comisiei şi direcţiile trasate în Cartea Verde privind transportul urban şi s-a înfiinţat un grup de lucru interministerial care să coordoneze procesul de consultare publică la nivel naţional.

Domeniul transportului urban joacă un rol foarte important în socio-economia regiunilor, constituind un domeniu prioritar, întrucât reprezintă o precondiţie a dezvoltării, cu precădere pentru zonele mai izolate din cadrul regiunilor. Existenţa infrastructurii de transport este esenţială pentru a atinge obiectivul Strategiei de la Lisabona privind creşterea economică şi ocuparea echilibrată a locurilor de muncă.

Interconectivitatea reţelelor de transport urban şi regional la sistemul naţional şi european de transport reprezintă un factor vital pentru dezvoltarea urbanistică a oraşelor, localizarea companiilor, dezvoltarea mediului de afaceri şi a turismului, fiind determinantă pentru realizarea coeziunii teritoriale naţionale şi europene.

În context european, România prezintă unele particularităţi care trebuie avute în vedere:

- preponderenţa spaţială a spaţiului rural în raport cu cel urban, precum şi varietatea tipologică şi structural-funcţională a localităţilor adaptată condiţiilor socio-economice, de relief şi climă sau evolutive în plan urbanistic, istoric şi cultural;

- dinamica mare de expansiune urbană preponderent pe axele majore regionale şi naţionale de transport şi declinul socio-economic al zonelor cu accesibilitate redusă la acestea;

- lipsa unei strategii naţionale şi a unei legislaţii coerente specifice domeniului transportului urban în totalitatea sa şi a unor instituţii responsabile coordonatoare care sa asigure tratarea sistemică şi interoperativă a reţelelor pentru transporturile publice şi private de pasageri şi mărfuri;

- lipsa echipamentelor şi a personalului tehnic specializat în soluţionarea problemelor specifice şi gestionarea reţelelor moderne de transport urban la nivel local şi regional corespunzător tehnologiilor de vârf aplicabile în organizarea şi managementul reţelelor de transport şi a traficului urban;

- autonomia autorităţilor locale în autorizarea şi organizarea serviciilor de transport public urban şi interurban.

Cel de-al treilea pachet al siguranţei maritime

Cel de-al treilea pachet al siguranţei maritime a fost lansat ca răspuns la necesitatea de a găsi un mecanism care să protejeze Europa împotriva riscurilor de accidente şi poluare. Acest pachet este o încercare de a trasa o politică pro-activă care are ca scop stabilirea unor condiţii concurenţiale corecte şi durabile pentru operatorii de transport maritim care respectă legislaţia internaţională.

Acest pachet cuprinde şapte propuneri care sunt structurate în jurul a două teme principale:

- prevenirea accidentelor şi a poluării: patru propuneri legislative privind condiţiile de acordare a dreptului de navigaţie sub drapelul unui stat membru, societăţile de clasificare, controlul portuar şi monitorizarea traficului;

32

- modalităţi de răspuns în caz de accidente: realizarea unui cadru armonizat pentru investigarea unui accident, îmbunătăţirea cadrului privind stabilirea răspunderii şi a despăgubirilor în cazul unui accident.

Pachetul privind siguranţa maritimă este discutat la nivelul Consiliului Uniunii Europene, dorindu-se ajungerea cât mai rapidă la un acord.

România sprijină principiile care stau la baza lansării de către Comisia Europeană a acestui pachet. La fiecare dintre propuneri, România a făcut observaţii punctuale în cadrul discuţiilor purtate la nivelul grupurilor de lucru şi al Consiliului.

Telecomunicaţii

Regulamentul privind tarifele de roaming

Acest regulament a reprezentat una dintre iniţiativele cu cel mai mare impact în beneficiul consumatorilor şi de asemenea una dintre cele mai populare.

La data lansării de către Comisia Europeană a propunerii de regulament, în iulie 2006, aproximativ 147 milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene (37 milioane turişti şi 110 milioane de clienţi reprezentaţi de oamenii de afaceri) erau afectaţi de practicarea unor tarife de roaming foarte ridicate.

Comisia Europeană a dorit să se asigure că preţurile plătite de consumatori pentru serviciile de roaming, pe teritoriul Uniunii Europene, nu sunt în mod nejustificat mai mari decât cele plătite pentru apelurile interne, asigurând un înalt nivel de protecţie a consumatorilor şi stimulând competiţia între operatorii de telefonie mobilă.

Astfel, a fost instituit un mecanism comun pentru reglementarea tarifelor, necesar pentru a se asigura un cadru normativ unic şi coerent pentru toţi operatorii de telefonie mobilă de pe teritoriul Uniunii Europene.

În cadrul lucrărilor Consiliului Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie din perioada 6-8 iulie 2007, a fost adoptat textul regulamentului cu amendamentele PE, noul Eurotarif impus.

România a susţinut necesitatea abordării acestui dosar sub forma unui pachet care să reunească următoarele elemente esenţiale: tarifele să nu scadă sub un anumit nivel ce nu ar putea acoperi costurile aferente furnizării de către operatori a acestui serviciu, intrarea în vigoare a Regulamentului să se facă într-un termen care să nu producă efecte negative asupra consumatorilor obligându-i pe aceştia să-şi modifice contractele pe perioada vacanţelor şi aplicarea variantei mixte opt in / opt aut.

Urmare a adoptării Regulamentului, preţurile au început să scadă din luna iulie, iar până la sfârşitul lunii august mai mult de 200 de milioane de utilizatori ai telefoniei mobile beneficiau deja de avantajele eurotarifului, plătindu-se în prezent cu până la 60% mai puţin pentru folosirea serviciilor de roaming pe telefonul mobil.

Propunerea de Directivă referitoare la definitivarea pieţei interne pentru serviciile poştale.

La data de 19 octombrie 2006, Comisia Europeană a propus proiectul de Directivă referitoare la definitivarea pieţei interne pentru serviciile poştale comunitare. Liberalizarea completă presupune ridicarea monopolului operatorilor naţionali asupra transmiterii corespondenţei mai

33

uşoare de 50 de grame, în prezent aşa numita “ arie rezervată”, conform prevederilor Directivei 97/67/EC.

În cadrul lucrărilor Consiliului Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie din 1 octombrie 2007 s-a obţinut acordul politic.

România a solicitat acordarea derogării, până la 31 decembrie 2012, pentru liberalizarea completă a pieţei poştale. Astfel, s-a alăturat celor 10 state membre (HU, PL, SK, GR, LU, LT, CY, CZ, MT şi LV) care au avut o poziţie similară.

România se confruntă cu o situaţie deficitară a infrastructurii poştale, în timp ce aproximativ 50% din populaţie locuieşte în zona rurală. De asemenea, furnizorul de serviciu universal (Poşta Română) trece printr-un proces de restructurare, accentul căzând asupra automatizării şi modernizării oficiilor poştale, pe externalizarea activităţilor aflate în afara sferei serviciilor poştale şi restructurarea forţei de muncă în conformitate cu noile condiţii de activitate. Dacă liberalizarea ar fi avut loc începând cu 31 decembrie 2010 furnizorul de serviciu universal ar trebui să facă faţă atât reorganizării cât şi liberalizării.

Energie

Pachetul energie. Noua politică energetică.

Viziunea propusă de Comisie în pachetul „Energie”, validată de Consiliul Energie din 15 februarie, este fundamentată pe necesitatea dezvoltării unor modalităţi durabile de generare şi consum al energiei, care protejează mediul înconjurător prin reducerea gazelor cu efect de seră. În acelaşi timp, o politică comună în domeniul energiei trebuie să asigure competitivitateapieţei interne şi securitatea aprovizionării cu energie. Obiectivele majore care trebuie să stea la baza unei politici comune în domeniul energiei rămân: siguranţa aprovizionării, competitivitatea pieţei interne şi protecţia mediului.

Pachetul integrat „energie-schimbări climatice” propune o viziune strategică pe termen lung prin propuneri care vizează măsuri pentru dezvoltarea unei economii europene „low-carbon” (cu emisii reduse de dioxid de carbon) prin ţinte obligatorii pentru energia din resurse regenerabile şi utilizarea biocombustibililor, stimularea activităţilor de cercetare şi dezvoltare în domeniul energiei regenerabile şi creşterea eficienţei energetice.

Sunt promovate măsuri pentru îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne de energie şi creşterea competitivităţii, în condiţiile în care aceasta încă funcţionează deficitar. Se urmăreşte o mai mare liberalizare a pieţei, realizarea interconexiunilor între statele membre, stimularea investiţiilor în infrastructuri, acordarea unui rol mai mare al autorităţilor de reglementare şi eliminarea practicilor şi barierelor care distorsionează piaţa.

România sprijină demararea unei discuţii pe tema tratamentului special care poate fi acordat industriilor mari consumatoare de energie.

România sprijină abordarea generală propusă de Comisie în “pachetul energie” şi salută Planul de Acţiune.

Energia a reprezentat primul dosar major pe care România l-a gestionat în calitatea sa de stat membru. Datorită eforturilor depuse în perioada de pre-aderare, România s-a aflat într-un stadiu avansat al preluării legislaţiei comunitare în domeniul energiei, în special în ceea priveşte liberalizarea pieţei naţionale de energie.

34

România a promovat la toate nivelurile (atât bilateral, cât şi multilateral, prin organizaţii regionale şi în cadrul instituţiilor europene) proiectele sale strategice (Nabucco, Marea Neagră, bursa regională de energie, conducta pan-europeană de transport petrolier Constanţa-Trieste -PEOP).

Piaţa internă în domeniul energiei

La 19 septembrie a.c., Comisia Europeană a prezentat al treilea pachet de propuneri legislative pentru liberalizarea pieţei interne de energie (electricitate şi gaz). Pachetul 3 a fost propus „în interesul consumatorilor, nu al operatorilor industriei energetice” şi, pentru a înlătura îndoielile exprimate de unele state membre.

Cel mai sensibil element îl reprezintă propunerea de partajare patrimonială („ownership unbundling”) prin care se urmăreşte separarea efectivă între activităţile de operare a reţelei de transport a electricităţii şi gazului şi cele de producţie şi distribuţie.

România este în favoarea separării proprietăţii pentru activitatea de transport. În ceea ce priveşte reţeaua de distribuţie, în opinia României, separarea proprietăţii ar putea fi avută în vedere ulterior.

România susţine propunerile de consolidare a pieţei interne de energie; o piaţă deschisă, transparentă şi competitivă reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea unor preţuri echitabile pentru consumatorii casnici şi industriali.

România consideră că electricitatea şi gazele naturale sunt de egala importanta pentru consumatorii finali, pentru buna funcţionare a pieţei interne a energiei şi pentru dezvoltarea economica a Uniunii Europene.

România consideră că separarea proprietăţii ar putea fi aplicata atât pentru activităţile de transport, cat şi pentru cele de distribuţie. În ceea ce priveşte distribuţia aceasta separare ar putea fi analizată ulterior, după realizarea separării în domeniul transportului, şi după elaborarea unui studiu de impact cu privire la impactul asupra climatului investiţional şi consecinţele legate de securitatea aprovizionării.

Cu referire la modul de abordare a separării proprietăţii pe piaţa de energie electrică şi a gazelor naturale, teoretic nu există argumente pentru un nivel diferit de separare, potenţialul de discriminare fiind similar pe ambele pieţe.

România a salutat adoptarea celui de-al treilea pachet de către Comisie şi sprijină abordarea generală propusă de Comisie şi adoptarea cât mai rapidă a acestui pachet.

Stabilirea unui mecanism independent de cooperare între autorităţile naţionale de reglementare

România susţine crearea unei reţele europene a autorităţilor de reglementare independente ale cărei principalele responsabilităţi să vizeze crearea mecanismelor de alocare a investiţiilor în capacităţile de interconexiune transfrontalieră.

Promovarea investiţiilor în reţelele de transport a energiei electrice şi gazelor naturale

România subliniază importanţa investiţiilor în reţelele de transport a energiei electrice şi gazelor naturale, importanţa diversificării surselor de aprovizionare, necesitatea unui cadru de reglementare aplicabil investiţiilor transfrontaliere continuarea aplicării exceptării de la prevederile privind accesul terţilor la reţeaua de gaze naturale.

Dimensiunea externa politicii energetice

35

România consideră că dimensiunea externă a politicii energetice este esenţială pentru securizarea şi diversificarea surselor de aprovizionare. Este necesară intensificarea dialogului cu ţările producătoare de hidrocarburi şi cu cele de tranzit.

Pentru creşterea securităţii în aprovizionarea cu petrol şi gaz natural la nivel comunitar,România subliniază importanţa regiunii pontice ca rută majoră de tranzit a hidrocarburilor către Europa.

România consideră necesară depunerea de eforturi suplimentare pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu hidrocarburi şi a rutelor de transport. În acest sens, proiectul Nabucco poate juca un rol strategic în aprovizionarea Uniunii.

România subliniază importanţa consolidării pieţelor regionale de energie, a creşterii gradului de interconectare şi a capacităţii de comerţ cu energie între statele membre atât pentru securitatea alimentării, cât şi pentru funcţionarea pieţei interne.

Investiţii în energie

Pentru menţinerea securităţii în aprovizionare, România subliniază importanţa investiţiilor în reţelele de transport a energiei electrice şi gazelor naturale: dezvoltarea infrastructurii statelor membre, şi a dezvoltării capacităţilor de interconexiune transfrontaliere, în vederea creşterii adecvantei, fiabilităţii şi siguranţei în aprovizionarea cu energie, precum şi a eficientizării costurilor pe pieţele de electricitate şi gazelor naturale.

Pentru gazele naturale, România consideră necesară continuarea aplicării exceptării de la prevederile privind accesul terţilor la reţea, pentru a garanta şi stimula investiţiile în infrastructura. Totodată, se poate instituţionaliza şi mai mult aplicarea acestui principiu prin elaborarea unui cadru comunitar privind exceptarea noilor conducte care traversează mai multe State Membre.

Energie şi schimbări climatice

Tematica integrată energie-schimbări climatice a reprezentat subiectul principal al Consiliul European de primăvară. S-au agreat obiective extrem de ambiţioase, care plasează Uniunea Europeană în avangarda eforturilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice şi de promovare a unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

S-a agreat un obiectiv major pentru proiectul european: reducerea unilaterală a emisiilor de gaz cu efect de seră cu 20% până în 2020, baza unei economii a viitorului cu emisii reduse de carbon (low-carbon).

Pentru realizarea acestei ţinte ambiţioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, şefii de stat şi de guvern au acceptat o creştere obligatorie a ponderii energiilor regenerabile (provenită din resurse eoliene, solar şi hidro) de 20% până în 2020, în consumul global de energie al UE.

Consiliul a agreat, în acelaşi timp, o ţintă obligatorie de minimum 10% pentru bio-combustibili până în 2020, cu rezerva introducerii pe piaţă a celei de-a doua generaţii de biocombustibili şi a durabilităţii producţiei.

De asemenea, Consiliul European a acordat sprijinul politic pentru o ţintă ambiţioasă de eficienţă energetică şi măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia, în scopul impunerii UE ca cea mai eficientă regiune a lumii din punct de vedere energetic.

Aceste ţinte majore sunt detaliate în Planul de Acţiune adoptat cu ocazia Consiliului European de primăvară.

36

Consiliul European din decembrie a reafirmat angajamentul UE pentru implementarea Planului de Acţiune în domeniul energiei şi schimbărilor climatice adoptat de Consiliul European de primăvară 2007 şi a salutat Comunicarea Comisiei privind SET-Plan şi va afirma importanţa dezvoltării şi inovării tehnologice în contextul abordării integrate energie-schimbări climatice.

România consideră că Uniunea Europeană trebuie să continue să încurajeze utilizarea surselor regenerabile de energie, fără a se face însă diferenţieri intre diversele tipuri de surse regenerabile, dintre care, pentru România, energia hidro are un potenţial semnificativ.

În procesul de repartizare a ţintei globale la nivelul statelor membre, România subliniază importanţa luării în consideraţie a tuturor tipurilor de energii regenerabile, inclusiv hidro mari, precum şi a opţiunii de a dezvolta în propriul mix energetic naţional a altor tehnologii curate.

România consideră necesară demararea dezbaterii cu privire la posibilitatea acordării unui regim special consumatorilor energo-intensivi.

România susţine, în cadrul consultărilor, ca partajarea la nivel naţional a contribuţiei pentru creşterea ponderii energiei regenerabile să se facă ţinând cont de potenţialul existent, precum şi de nivelul PIB/cap de locuitor, care indică suportabilitatea, de către consumatori, a preţului energiei provenite din surse regenerabile.

România consideră că eforturile naţionale în acest domeniu nu trebuie să afecteze însă negativ eforturile de dezvoltare economică.

România susţine obiectivul politico-strategic de elaborare a unui acord internaţional cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice pentru perioada post-2012.

La 23 ianuarie 2008 Comisia Europeana va prezenta un pachet de propuneri legislative referitoare la schimbările climatice (emisii de CO2, în principal) şi energiile regenerabile, destinat a asigura atingerea obiectivelor asumate la Consiliul European de primăvara 2007 (reducerea emisiilor de CO2 la nivelul UE, cu 20 % pana în 2020 şi, respectiv, asigurarea unei ponderi a energiilor regenerabile de 20 % din consum, de asemenea pana în 2020).

Pe termen mediu şi lung, provocarea majora pentru România devine eficienta energetica.România nu va mai putea sa îşi menţină nivelul de creştere economică cu actualul nivel de eficienţă energetică şi consum de energie, având în vedere costurile suplimentare introduse de regenerabile şi de emisiile de CO2. În plus, îmbunătăţirea eficienţei energetice înseamnă reducerea consumului şi, deci, ajuta la realizarea ţintei de regenerabile.

Acordul ambiţios realizat în materie de energie şi schimbări climatice aşează UE (şi, implicit,România, ca stat membru) în avangarda eforturilor de promovare a unui regim post-Kyoto cuprinzător şi a unei economii low-carbon.

Având în vedere obiectivul agreat la nivel UE de promovare a unei economii low-carbon, este important ca activităţile de cercetare privind noile tehnologii curate de generare a energiei (cum este cazul celor deja existente în cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti) să beneficieze de o mai mare susţinere şi promovare.

Planul strategic tehnologic european în domeniul energiei (SET-Plan)

La 22 noiembrie 2007, Comisia Europeană a prezentat o Comunicare privind Planul strategic tehnologic european în domeniul energiei (SET Plan). Documentul urmăreşte să răspundă necesităţii de dezvoltare tehnologică în domeniul energiei curate.

Pentru a da un impuls dezvoltării tehnologice în domeniul energiei curate este necesară implicarea mediului privat şi atragerea sectorului industrial în proiecte de cercetare-dezvoltare.

37

SET Plan a fost publicat deoarece s-a constat că cercetările privind energia în Uniunea Europeană sunt insuficient finanţate, dispersate şi coordonate deficitar.

Planul propune (1) consolidarea cercetării industriale şi a inovării prin armonizarea activităţilor COM, naţionale şi industriale, (2) crearea unei Alianţe Europene în Domeniul Cercetării Energetice pentru asigurarea unei mai bune cooperări între organismele de cercetare şi (3) îmbunătăţirea activităţilor de planificare la nivel european în ceea ce priveşte infrastructurile şi sistemele energetice.

România a crescut substanţial fondurile alocate cercetării şi urmăreşte o strânsă legătură între planul naţional de cercetare şi planul european în domeniu.

România susţine eforturile de promovare a tehnologiilor curate, eficiente energetic, având în vedere că, la nivel european, este necesară o acţiune comună, coordonată pentru a face faţă actualelor provocări din domeniul energiei, respectiv schimbările climatice, volatilitatea preţurilor şi necesitatea eficientizării consumului de energie.

Cererea pentru tehnologii nepoluante poate fi stimulată prin instrumente de piaţă (market incentives), în opinia României cele mai importante fiind:

- Promovarea achiziţiei de produse verzi în cadrul achiziţiilor publice.

- Introducerea la nivelul UE a sistemului certificatelor albe în vederea promovării eficienţei energetice şi standardizarea sistemului european de comercializare a RES, prin reglementarea tranzacţionării certificatelor verzi şi a garanţiilor de origine.

- Iniţiativa referitoare la pieţele pilot, care au rolul de a stimula dezvoltarea şi comercializarea serviciilor şi tehnologiilor nepoluante, inclusă în Revizuirea de etapă a politicii industriale.

- Influenţarea comportamentului factorilor interesaţi prin campanii de informare, prin educare şi pregătire profesională pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la existenţa tehnologiilor, a costurilor şi beneficiilor conexe şi a celor mai bune practici.

- Utilizarea acţiunilor voluntare, respectiv a acordurilor voluntare – în special în sectorul industrial, dar pe scară sporită şi în alte sectoare consumatoare de energie -, a autoreglementărilor şi a codurilor de conduită, destinate promovării eficienţei energetice şi reducerii emisiilor de CO2.

- Acordarea, în cadrul Planului Naţional de Alocare, pentru perioade subsecvente de 5 ani, a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, pe baza benchmarking-urilor sectoriale..

- Politica comercială (prin acordurile sectoriale multilaterale şi bilaterale) care poate determina reducerea taxelor pentru tehnologiile nepoluante şi poate crea o schemă globală de comercializare a carbonului. UE ar trebui să încerce să influenţeze dezvoltarea standardelor la nivel internaţional.

Priorităţile sectorului cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul Energie oglindesc priorităţile de politică energetică ale României. Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea sustenabilă a sistemelor energetice este inclusă ca prioritate şi în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013, document care conţine direcţiile de dezvoltare regională a României.

Proiectele demonstrative de interes pentru cooperarea la nivelul UE ar trebui să vizeze, în opinia României, captarea şi stocarea carbonului, biocarburanţii de generaţia a doua, microhidrocentrale (small scale CHP) şi celule de combustie (fuel cells).

38

I.8. Agricultura si pescuit

Consiliul Agricultură şi pescuit, a avut în anul 2007 un număr de 11 reuniuni, temele cele mai relevante fiind prezentate mai jos.

Simplificarea şi reducerea birocraţiei

Procesul de simplificare a PAC a fost una din priorităţile acestui an. A fost abordată de către Comisie din două perspective:

- simplificarea tehnică ce presupune simplificarea regulilor şi procedurilor de implementare a diferitelor măsuri astfel încât să fie redusă presiunea costurilor administrative atât pentru fermieri cât şi pentru administraţiile statelor membre.

- simplificarea politică care presupune eliminarea anumitor elemente de politică, măsuri, care nu mai sunt justificate (ex: eliminarea cotei de lapte).

- Proiectele Comisiei privind simplificarea PAC au fost:

- Elaborarea unui singur regulament pentru toate organizările comune de piaţă. Acest proiect nu a atras modificarea regimurilor organizărilor comune de piaţă, doar a unificat regulile de implementare.

- Punerea în practică a Planului de Acţiune privind Simplificarea PAC (document care a fost lansat cu ocazia conferinţei „O Politica Agricolă Comună mai simplă pentru Europa” din 3-4 octombrie 2006) conţinând un număr de 20 de măsuri menite sa reducă povara administrativa atât pentru fermieri cat si pentru administraţiile naţionale.

- Reforma organizării comune de piaţă a vinului

- Reforma sectorului producţiei de banane.

- Reforma sectorului fructelor şi legumelor.

Reformele ce privesc sectoarele menţionate mai sus (vin, banane, fructe si legume) nu au făcut parte din proiectul iniţial al regulamentului unic pentru organizările comune de piaţă.

România a salutat Comunicarea Comisiei privind Simplificarea Politicii Agricole Comune, considerând că această simplificare trebuie să fie numai tehnică şi nu trebuie să conducă la o schimbare de politică. De asemenea, a susţinut ca simplificarea să reducă povara administrativă pentru toate părţile implicate, atât fermieri cât şi pentru autorităţi.

In ceea ce priveşte propunerea Comisiei de unificare a celor 21 de Organizaţii Comune de Piaţă, România a apreciat iniţiativa Comisiei, şi a susţinut o simplificare pur tehnică şi nu cu implicaţii asupra politicii. România a analizat extrem de atent implicaţiile acestei propuneri asupra mecanismelor generale de funcţionare a PAC.

Simplificarea tehnică a regulilor a fost considerată binevenită având în vedere complexitatea cunoscută a legislaţiei agricole comunitare .

Calitate şi competiţie – agricultura europeană în faţa unei provocări globale

Au fost vizate următoarele obiective:

- intensificarea discuţiilor privind viitorul modelului European al agriculturii

- finalizarea reformei sectorului legume-fructe ;

- finalizarea reformei sectorului vin

39

- finalizarea negocierilor vizând regulamentul privind băuturile spirtoase si pe restructurarea agriculturii organice

-

Reforma sectorului legume – fructe

Scopul reformei:

- îmbunătăţirea competitivităţii sectorului fructe şi legume şi orientarea acestuia către piaţă;

- reducerea fluctuaţiilor încasărilor cauzate de crize;

- creşterea consumului;

- îmbunătăţirea protecţiei mediului;

- simplificarea regulilor şi reducerea încărcării administrative (acolo unde este posibil).

Reforma şi-a propus: încurajarea producătorilor (din ce în ce mai mulţi) să intre în Organizaţiile de Producători (OP); oferirea unei game mai largi de instrumente OP-urilor pentru managementul situaţiilor de criză; integrarea sectorul fructelor şi legumelor în Schema Plăţilor Unice; impunerea unui nivel minim de cheltuieli pentru măsuri de protecţie a mediului; determinarea creşterii fondurilor UE alocate pentru producţia şi promovarea produselor organice; desfiinţarea subvenţiilor la export pentru fructe şi legume. Comisia speră ca Parlamentul şi Consiliul să aprobe reforma înainte de mijlocul anului 2007, permiţându-i să intre în vigoare în 2008.

Organizaţiile producătorilor au avut în vedere următoarele propuneri de reformă: OP-urile vor câştiga mai multă flexibilitate şi regulile după care funcţionează se vor simplifica. Producătorii vor putea să se alăture unor OP-uri diferite pentru fiecare produs în parte. Va exista şi un sprijin suplimentar (60% cofinanţare comunitară, în loc de 50% în prezent) în zone unde producţia comercializată prin intermediul OP-urilor este mai mica de 20% şi în noile state membre, pentru a încuraja crearea de OP-uri. Va exista un sprijin suplimentar şi pentru fuziunile de OP-uri şi pentru asociaţiile de OP-uri. Va continua şi ajutorul suplimentar pentru OP-uri, care funcţionează în cadrul unor scheme transnaţionale sau pe bază de relaţii între sucursale. Statele membre şi OP-urile vor dezvolta programe operaţionale bazate pe strategii naţionale.

Managementul situaţiilor de criză va fi organizat prin intermediul OP-urilor (cu finanţare comunitară de 50%). Instrumentele vor include recoltarea verde şi nerecoltarea, instrumente de promovare şi comunicare în perioade de criză, training, asigurarea recoltelor şi finanţarea costurilor administrative presupuse de înfiinţarea fondurilor mutuale. Retragerile pot fi realizate de către OP-uri, cu o cofinanţare de 50%. Retragerile în vederea distribuţiei gratuite către şcoli, tabere, spitale, organizaţii caritabile, aziluri de bătrâni şi instituţii de corecţie vor fi plătite în proporţie de 100% de Comunitate până la limita de 5% din cantitatea livrată pe piaţă de către fiecare OP.

Includerea fructelor şi a legumelor în Schema Plăţilor Unice (SPU): suprafeţele ocupate de fructe şi legume vor fi eligibile pentru titluri de plată sub schema de ajutor decuplat, care se aplică şi în celelalte sectoare. Intregul sprijin existent pentru fructe şi legume procesate va fi decuplat de producţie, iar plafoanele naţionale bugetare pentru SPU vor fi crescute. Statele membre vor avea dreptul să stabilească sume de referinţă şi să aleagă fermierii eligibili pentru noi plăţi pe baza unei perioade de timp relevante.

Măsurile de protecţie a mediului vor permite includerea fructelor şi legumelor în SPU, ceea ce înseamnă că respectarea condiţiilor de mediu va fi obligatorie pentru fermierii care primesc plăţi directe. In plus, fiecare Program Operaţional trebuie să aloce cel puţin 20% din cheltuieli

40

pentru măsuri de protecţie a mediului. Pentru producţie organică, în fiecare Program Operaţional va exista o cofinanţare comunitară de 60%.

Promovarea se va face prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care recomanda consumul a 400 de grame de fructe şi legume zilnic. In prezent, numai Grecia şi Italia au ajuns la acest nivel. OP-urile vor avea posibilitatea să includă în programele lor operaţionale acţiuni de promovare a consumului de fructe şi legume. Cofinanţarea comunitară va creşte până la 60% dacă promovarea fructelor şi legumelor va fi ţintită către copii de vârstă şcolară şi adolescenţi. Retragerile de pe piaţă pot fi distribuite gratuit organizaţiilor caritabile, şcolilor şi taberelor.

Schimbul cu terţe ţări: dat fiind faptul că încă au loc discuţii cu privire la comerţul internaţional, propunerea nu s-a referit la cadrul legal actual care reglementează comerţul extern. Cu toate acestea, s-a propus ca rambursările pentru exporturi să fie înlăturate.

Inlăturarea ajutoarelor pentru procesare va contribui în mod semnificativ la simplificarea procedurilor, la fel ca şi apariţia unor noi reguli privitoare la OP-uri şi înlăturarea rambursărilor pentru exporturi. Simplificarea va fi susţinută de armonizarea principiilor de bază cu privire la standardele de marketing pentru produsele agricole, inclusiv fructe şi legume.

România vine pe piaţa comună cu un sector legume-fructe care a fost puternic afectat de perioada de tranziţie. Date fiind dimensiunile mici ale fermelor de legume şi fructe care domină acest sector în România, este esenţială adoptarea unor mecanisme care să permită o dezvoltare progresivă a capacităţii acestor ferme de a face faţă presiunii concurenţiale de pe piaţa europeană. Organizarea în grupuri de producători este începută (există 49 grupuri de producători recunoscute).

România a considerat că stimularea organizării grupurilor de producători şi a organizaţiei de producători este necesară în vederea concentrării ofertei acestora în condiţii de calitate şi competitivitate care reprezintă o şansă pentru producătorii români din sectorul de legume –fructe.

Implementarea planurilor de recunoaştere preliminară a grupurilor de producători va presupune un sprijin financiar mai consistent în vederea realizării investiţiilor pentru a realiza obiectivele necesare recunoaşterii ca organizaţii de producători.

Se va impune sortarea, ambalarea, etichetarea de către producători a produselor în condiţiile prevăzute standardelor de comercializare în vederea stabilizării veniturilor producătorilor şi în respect pentru consumatori.

România a susţinut propunerea privind SPS pentru livezile si culturile de cartof, precum şi pentru plantele necesare aromatizării alimentelor.

Noile propuneri de reformă privind promovarea şi reclamele pentru consumul de legume şi fructe au fost susţinute având în vedere o alimentaţie echilibrată cu produse proaspete, bogate în vitamine şi fibre necesare sănătăţii oamenilor. Aceste măsuri trebuie să facă obiectul programelor operaţionale.

Măsurile de protecţie mediului au fost considerate obiective care necesită o atenţie deosebită. Ele vor trebui să se regăsească în orice proiect de investiţii şi în programele operaţionale. Culturile clasice de legume şi fructe sunt totuşi consumatoare de pesticide şi generatoare de deşeuri în cantităţi mai mari decât alte culturi. O utilizare restrictivă a pesticidelor se impune pentru protecţia mediului, dar trebuie luat în considerare efectul economic asupra producătorilor romani. Se impune gestionarea cu multă atenţie a deşeurilor rezultate de la ambalajele rezultate din utilizarea pesticidelor (inclusiv a sacilor rezultaţi de la îngrăşămintelechimice), precum şi a celor rezultate din procesul de pregătire a produselor pentru

41

comercializarea legumelor şi fructelor proaspete şi a deşeurilor vegetale rezultate de la fabricile de procesare a legumelor si fructelor. Legat de aceste aspecte, va fi foarte importantă o evaluare atentă a costurilor suplimentare ce pot apare pentru producătorii romani.

In ceea ce priveşte comerţul cu terţe ţări, România a susţinut eliminarea restituţiilor la export, iar fondurile respective aferente sa fie orientate către alte masuri de susţinere a politicii sectorului.

Reforma sectorului vin

Având în vedere dezechilibrele de pe piaţa vinului şi scăderea competitivităţii sectorului, Comisia considera ca reforma ar trebui sa asigure susţinerea producătorilor, integrarea fără dificultăţi a producătorilor români şi bulgari în cadrul comunitar şi respectarea obligaţiilor internaţionale. Având în vedere potenţialul de producţie european trebuie să se asigure o dezvoltare viitoare durabila a acestuia.

Viitoarea politică va presupune schimbări care să asigure:

- Creşterea competitivităţii producătorilor europeni, consolidarea reputaţiei vinurilor de calitate europene ca cele mai bune din lume, recâştigarea vechilor pieţe şi câştigarea unora noi la nivel mondial;

- Operarea prin reguli clare, simple şi eficiente pentru a asigura echilibru între cerere şi ofertă;

- Menţinerea celor mai bune tradiţii de producere a vinurilor în Europa şi consolidarea mediului social şi ambiental în zonele rurale.

România, ca ţară viticolă, urmăreşte cu interes şi doreşte să contribuie la definirea şi conţinutul reformei organizării comune de piaţă în sectorul vitivinicol, fiind de acord cu decizia Comisiei de a se realiza această reformă ţinând cont de scăderea consumului de vin, de dezechilibrele structurale din ultimul timp între producţie şi comercializare, de diminuare relativă a poziţiei europene în context mondial.

În acest sens, România consideră că reforma vinului trebuie să cuprindă cu prioritate trei direcţii care pot rezolva în mare parte aceste aspecte şi anume: calitate, comunicare şi piaţă.

Pentru aceasta va fi necesar în primul rând menţinerea unei Organizaţii Comune de Piaţă (OCP) specifice vinului care să conducă la competitivitatea şi durabilitatea sectorului vitivinicol european, OCP care sa menţină o fişă financiară comparabilă cu cea existentă.

Politica de calitate bazată pe creşterea producţiei de vin cu Indicaţie geografică, şi Denumire de Origine Controlată, va permite reducerea şi chiar eliminarea supraproducţiei de vin şi a distilării de criză în situaţii speciale.

România consideră că menţinerea programelor de restructurare şi reconversie a viilor poate constitui o pârghie în ceea ce priveşte controlul, îndeplinirea unor obiective în domeniul calităţii. Pentru aceasta va fi necesar să fie menţinute aceste măsuri sau să fie eligibile numai acele măsuri de restructurare şi reconversie care să conducă la creşterea calităţii şi competitivităţii vinurilor europene.

Foarte importantă este consolidarea conceptului european de vinuri de calitate produse într-o regiune determinată, concept care poate sta la baza aplicării măsurilor de promovare a valorii şi competitivităţii vinurilor europene, într-o corelaţie posibilă şi cu menţinerea şi îmbunătăţirea chiar a menţiunilor tradiţionale.

42

Aceste măsuri corelate cu altele privind simplificarea unor norme de etichetare şi prezentare a vinurilor, de instituire a unui control riguros pentru asigurarea trasabilităţii producţiei vinicole, de crearea unui model viticol european de calitate, de statuarea conceptului de vin ca aliment, de legătura acestuia cu istoria şi tradiţia zonelor de producţie, cu turismul, sunt pârghii importante în îndeplinirea dezideratului de creşterea calităţii şi competitivităţii vinurilor europene.

Propunerea de regulament al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European pentru definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase

Scopul propunerii a fost alinierea legislaţiei comunitare cu regulile adoptate de către OMC, adaptarea acesteia la cerinţele actuale ţinând cont de schimbările tehnice şi practicile intervenite în domeniul băuturilor spirtoase, definirea clară a tuturor categoriilor de băuturi spirtoase, asigurarea protecţiei reciproce şi nediscriminatorie băuturilor spirtoase ale ţărilor terţe, la nivel comunitar.

Regulamentul stabileşte criteriile şi cerinţele generale privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea pe care o băutură spirtoasă trebuie să le îndeplinească pentru a corespunde unei anumite categorii, precum şi înregistrarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase.

Pentru băuturile tradiţionale româneşti (ţuică, palincă, rachiuri din fructe, etc.), noul regulament permite României să elaboreze reglementări naţionale specifice privind producerea, descrierea, prezentarea si etichetarea acestora, astfel încât să fie compatibile cu legislaţia comunitară, cât şi cu metodele si practicile tradiţionale.

Faţă de proiectul final al regulamentului transmis, România a apreciat că rezultatul dezbaterilor nu lezează în vreun fel interesele sale.

Securitate şi Progres – resurse regenerabile: energie pentru viitor

La nivelul UE se susţine dezvoltarea şi extinderea utilizării resurselor regenerabile în procesul de producţie a energiilor regenerabile.

Condiţiile geografice, sociale şi economice oferă un potenţial bun pentru România de a utiliza biomasa ca resursă de energie.

Una din resursele importante de biomasă pentru obţinerea energiei termice şi electrice este lemnul.

Prin dezvoltarea activităţilor privind utilizarea biomasei în scopuri energetice se va diminua presiunea care se exercită în prezent asupra pădurilor, a căror suprafaţă reprezintă circa 28% din teritoriul naţional, procent care este considerat mai mic decât optimul ecologic, dar care este chiar mult mai redus în zona de câmpie, unde, în multe judeţe este doar 5% din teritoriul judeţului sau puţin sub acest procent.

O contribuţie importantă în acest demers ar avea realizarea unei campanii de conştientizare publică pentru demonstrarea avantajelor utilizării bioenergiei.

Având în vedere potenţialul de utilizare a bioenergiei la nivel naţional, România susţine prioritatea stabilită în programul de lucru al Preşedinţiei germane a UE, fiind necesar totodată să se realizeze o mai bună coordonare şi colaborare multi şi intersectorială, a activităţilor din acest domeniu, pe plan naţional, în vederea realizării unor paşi concreţi şi a asigurării unor progrese în acest domeniu.

În privinţa problematicii legate de energia regenerabilă, deşi un domeniu relativ nou, acesta prezintă interes crescut în România, având în vedere, perspectiva reducerii costurilor de

43

producţie, la nivel individual, în contextul unor proiecte integrate, iar, pe de altă parte, la nivel global, un impact semnificativ asupra protecţiei mediului. România urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor pentru utilizarea surselor regenerabile de energie faţă de combustibilii convenţionali.

Un echilibru al intereselor – politica comercială internaţională

Pe parcursul anului 2007 s-a acordat o mare atenţie încheierii cu succes a negocierilor din cadrul rundei Doha (OMC) şi cele două Preşedinţii au acţionat hotărât ca mediatoi în cadrul UE şi la nivel internaţional. De asemenea, a existat deschidere faţă de încheierea unor acorduri comerciale bilaterale şi consideră importantă reforma FAO.

Ca şi alte ţări, România împărtăşeşte punctele de vedere potrivit căruia liberalizarea comerţului este un factor de favorizare a dezvoltării economice.

România urmăreşte o abordare strânsă cu poziţia de negociere a UE, iar Uniunea Europeana apreciază atitudinea şi poziţionarea României.

In noua calitate de stat membru, România este interesată de obţinerea unor rezultate cat mai favorabile pentru comerţul său internaţional cu produse agricole prin relansarea negocierilor din cadrul OMC şi susţine mandatul de negociere acordat de statele membre Comisiei.

Raţionalitatea coordonării de poziţii rezulta atât din perspectiva intereselor comerciale naţionale cât şi din faptul că în momentul intrării în vigoare a rezultatelor finale ale acestei Runde (2008), conceptul şi reglementările de politica comercială ale UE vor fi direct aplicabile în România.

Dezvoltarea zonelor rurale

Obiectivul politicilor UE pentru zonele rurale trebuie să fie sprijinirea reformelor primului pilon al Politicii Agricole Comune. În acelaşi timp, aceste politici trebuie să contribuie şi la implementarea Strategiei UE pentru creştere economică şi angajarea forţei de muncă, precum şi la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă adoptate la Gothenborg.

Cu scopul de a avea o strategie generală şi o politică pentru zonele rurale coerente, Preşedinţia Germaniei va urmări ca zonele rurale să devină un subiect prioritar pentru politicile UE.

România susţine priorităţile stabilite pentru dezvoltare rurală, subliniind faptul că acestea sunt integrate şi în programul naţional de dezvoltare rurală, cu adaptările determinate de nevoile specifice ale spaţiului rural românesc.

Sprijinul prin programul de dezvoltare rurală din România are la bază structura teritoriului şi caracteristicile populaţiei rurale urmărindu-se, astfel, progresul economic, social şi protecţia mediului. Astfel, pentru a asigura o dezvoltare durabilă şi echilibrată a spaţiului rural,România pune un accent deosebit pe crearea de noi locuri de muncă, fapt ce se înscrie în linia obiectivelor stabilite în cadrul Strategiei de la Lisabona.Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală în România urmăreşte, totodată, păstrarea specificului natural şi cultural românesc prin prisma apartenenţei acestuia la patrimoniul cultural european.De asemenea, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală s-a acordat o atenţie deosebită creării de parteneriate public-private ce vor implementa strategiile de dezvoltare locală ceea ce implică un răspuns direct pentru necesităţile comunităţilor rurale.Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurala România se va susţine sectorul de legume-fructe având in vedere atât potenţialul cat si tradiţia pe care tara noastră le deţine in aceste

44

sectoare.Ca stat membru al UE, prioritatea pentru anul 2007, în domeniul dezvoltării rurale, a fost reprezentată de intensificarea procesului de consultare cu serviciile Comisiei Europene privind Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Sănătatea plantelor

In domeniul protecţiei şi sănătăţii plantelor, preşedinţia germană va pleda pentru armonizare şi un grad cât mai înalt de protecţie a consumatorilor şi mediului. Se va pune accentul pe următoarele măsuri:

- cadrul pentru acţiunea comunitara privind utilizarea durabila a pesticidelor

- revizuirea Directivei referitoare la pesticide

- amendarea Directivei cu privire la Controlul Organismelor Dăunătoare pentru Plante (cultivarea cartofului)

- armonizarea standardelor fitosanitare la nivel internaţional

În luna iulie 2006, Comisia Europeană a prezentat o propunere de regulament comunitar care să înlocuiască actuala reglementare în domeniu, Directiva 91/414/CEE privind introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.

Împreună cu Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum şi cu propunerea de Directivă pentru atingerea obiectivelor strategiei, cu care are o relaţie de interdependenţă, propunerea de regulament se încadrează în cel de al 6-lea Program Comunitar de Acţiune pentru Mediu, care prevede reducerea impactului pesticidelor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, la nivelul UE.

România apreciază Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor, precum şi propunerea de Directivă pentru atingerea obiectivelor strategiei, ca instrumente eficiente pentru reducerea impactului produselor de protecţie a plantelor asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului.

România susţine propunerea de amendare a directivei privind controlul organismelor dăunătoare la cartof - Directiva 69/465/CE privind controlul nematozilor cu chisti ai cartofului.

Implementarea prevederilor propunerii conduce la cunoaşterea mai exactă a ariei de răspândire a nematozilor cu chisti în România, la prevenirea introducerii şi răspândirii acestora precum si la aplicarea corespunzătoare a masurilor de combatere a acestora.

România apreciază iniţiativa de a armoniza standardele fitosanitare la nivel internaţional.

Politica comună a pescuitului

S-a continuat să se militeze pentru o politică maritimă orizontală.

Conform Regulamentului cadru al Politicii Comune a Pescuitului (2371/2002) privind conservarea si exploatarea durabilă a resurselor piscicole s-a impus adoptarea de masuri care sa minimizeze impactul activităţilor de pescuit asupra ecosistemelor marine.

Rapoarte ştiinţifice recente, in special cele ale Consiliului Internaţional pentru Explorarea Marii (ICES) au arătat ca anumite habitate de mare adâncime trebuie protejate de eroziunea mecanică exercitată de uneltele de pescuit.

45

România şi-a exprimat interesul în vederea conservării resurselor acvatice vii si protecţiei biodiversităţii marine, luând în considerare sensibilitatea acestor habitate la efectele de traulare.

Principiile de îndrumare pentru reformele planificate au fost managementul durabil al resurselor piscicole şi diversificarea activităţilor economice in zone care sunt dependente de pescuit. Acestea includ, in special:

- Îmbunătăţiri în monitorizarea activităţilor de pescuit şi controlul pescuitului ilegal

- Iniţiativa de protejare a animalelor marine tinere

- Un plan multi-anual de refacere a stocurilor de cod din Marea Baltica si un plan de management pentru limba de mare si calcan din Marea Nordului

- Activităţi de cercetare a schimbărilor stocurilor de peste cauzate de clima

- Eco-etichetarea produselor piscicole

Regulamentul anual pentru fixarea posibilităţilor de pescuit este principalul instrument al politicii de conservare a resurselor piscicole din cadrul Politicii Comune a Pescuitului, devenind tot mai complex in ultimii ani în special datorită introducerii restricţiilor pentru efortul de pescuit în cadrul planurilor de refacere şi includerii măsurilor temporare şi derogărilor în alte acte legislative.

România consideră că ar trebui agreată o abordare pe termen lung privind managementul pescuitului. Reducerea efortului de pescuit în cadrul planurilor de refacere este esenţială, de asemenea, trebuie acordată mai multă atenţie selectivităţii uneltelor de pescuit.

Este necesară, de asemenea, promovarea de programe complexe de cercetare marină care să identifice soluţii viabile pe termen lung.

Pentru 2007, s-a considerat a fi necesar şi s-a elaborat un program comunitar de evaluare ştiinţifică a resurselor piscicole din Marea Neagră, deoarece nu existau estimări relevante privind situaţia stocurilor în aceasta zonă, şi în care, vor trebui implicate şi statele nemembre ale UE din spaţiul Mării Negre, în vederea stabilirii în anii următori a TAC (captura totală admisibilă) şi cotelor.

Pentru prima dată de la aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a lansat o propunere de regulament pentru stabilirea de Capturi Totale Admise (TAC) şi cote pentru pescuitul la calcan şi şprot în Marea Neagră pentru 2008.

Propunerea a fost lansată în noiembrie a.c. şi a avut ca scop fixarea cotelor de pescuit pentruStatele Membre, a celor mai importante stocuri de peşte din Marea Neagră din punct de vedere comercial (pentru anul 2008).

Grupul de lucru ştiintific care a avut loc in septembrie a.c. la Constanţa (organizat de Comisie împreună cu autorităţile române şi format din cercetători români şi bulgari) a făcut o serie de recomandări privind politica de conservare a resurselor de calcan şi şprot. Recomandările au fost preluate de către STECF (Comitetul Ştiinţific, Tehnic şi Economic pentru Pescuit), care a emis o recomandare către Comisie.

În urma acestei recomandări Comisia a propus un TAC de 90 tone la calcan şi de 15.000 de tone la şprot, împreună cu un set de măsuri tehnice pentru pescuitul la calcan care privesc instituirea unei perioade de prohibiţie, marimea minimă a ochiului de plasă şi dimensiunea minimă de debarcare.

Pentru distribuirea cotelor, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA) a avut contacte cu administraţia omoloagă din Bulgaria. A fost semnat un protocol prin care TAC la

46

calcan se împarte în mod egal între cele două state, iar pentru TAC la şprot s-a agreat soluţia menţinerii unui TAC comunitar fără a fi divizat între cele două ţări.

In cadrul negocierilor, România a solicitat şi Comisia Europeană a acceptat creşterea TAC la calcan de la 45 la 50 tone alocate ţării noastre.

Standarde ridicate de siguranţă a alimentelor şi diete sănătoase – Europa: întărirea responsabilităţii şi profilaxie

Pentru anul 2007 s-a avut ca obiectiv consolidarea protecţiei consumatorului în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor, punând accent pe următoarele:

Dezvoltarea continuă şi optimizarea strategiilor europene în controlul bolilor la animale–metode noi de diagnostic care pot conduce la reducerea semnificativă a numărului de animale bolnave ce urmează să fie sacrificate,

In domeniul sănătăţii animale, România adoptă strategiile europene în legătura cu supravegherea, diagnosticul si combaterea bolilor infecţioase, având drept scop optimizarea metodelor de supraveghere a bolilor la animale, îmbunătăţirea metodelor de diagnostic în vederea reducerii numărului de teste de laborator necesare confirmării bolii si a reducerii cheltuielilor alocate aplicării masurilor de control.

Creşterea transparenţei şi coerenţei procedurilor care guvernează aprobarea organismelor modificate genetic de către EFSA şi Comisie;

România şi-a exprimat interesul privind creşterea transparenţei şi coerenţei acestor proceduri, având în vedere sensibilitatea acestui subiect cu impact atât asupra producătorilor, cât şi a consumatorilor şi importanţa accesării informaţiilor de către toate părţile interesate.

Propunerile de regulamente pe aditivi, arome, şi enzime în alimente (cu indicaţii de utilizare, reguli de etichetare etc.) şi aprobarea procedurii pentru aceste substanţe

România a susţinut necesitatea dinamizării negocierilor asupra propunerilor de regulamente pentru aditivi, arome şi enzime în alimente, având in vedere importanta reglementarii anumitor cerinţe legate de utilizarea si etichetarea acestora.

Dezvoltarea continuă a colaborării între autorităţile competente ale statelor membre, precum şi între acestea şi structurile ştiinţifice din domeniile aditivilor, aromelor şi enzimelor în alimente, de la nivelul statelor membre şi EFSA au contribuit la eficientizarea negocierilor, in vederea adoptării noilor regulamente in domeniu.

Modificarea Regulamentului privitor la alimentele noi şi ingredientele acestora, modificarea Regulamentului referitor la cerinţe de sănătate pentru subproduse de origine animală

România a susţinut ideea modificării Regulamentului referitor la cerinţele de sănătate pentru subprodusele de origine animală având în vedere importanţa extinderii măsurilor de tranziţie pentru anumite măsuri, precum şi a revizuirii anumitor prevederi actuale pentru facilitarea implementării cerinţelor Regulamentului.

Îmbunătăţirea monitorizării reziduurilor de medicamente veterinare

România a susţinut propunerea privind îmbunătăţirea monitorizării reziduurilor de medicamente veterinare, având în vedere importanţa asupra sănătăţii publice. Folosirea pe scară largă a produselor medicinale de uz veterinar poate influenţa în mod semnificativ sănătatea consumatorilor de produse de origine animală prin crearea de microorganisme antibiorezistente în cazul antibioticelor şi prin dereglări metabolice grave în cazul folosirii hormonilor ca stimulatori de creştere. Astfel, implementarea monitorizării reziduurilor de medicamente

47

veterinare realizată prin Planul naţional de control al reziduurilor la animalele vii si produsele de origine animală reprezintă o preocupare majoră a serviciilor veterinare din România.

I.9. Mediu

România a participat la toate cele 4 reuniuni din 2007 ale Consiliului Mediu, având intervenţie pe fiecare din punctele agendelor reuniunilor.

Principalele puncte dezbătute la întâlnirile miniştrilor mediului s-au referit la schimbări climatice (emisii CO2, secetă şi lipsa de apă, includerea aviaţiei în schema comunitară de emisii de gaze cu efect de seră), organisme modificate genetic, protecţia solului, precum şi perspective ale politicii comunitare ce mediu.

Referitor la schimbările climatice, România a susţinut poziţia potrivit căreia atingerea obiectivelor Convenţiei cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice nu poate fi realizată decât în baza unei planificări pe termen lung, scop în care trebuie identificate mecanismele prin care să fie susţinute noile tehnologii privind creşterea eficienţei energetice.

În 2007, România a continuat să urmărească şi să participe la activităţile şi negocierile cu privire la angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale ţărilor dezvoltate după anul 2012, ţinând seama de propria creştere economică, dar şi ca parte a pieţei unice europene.

România consideră că schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră constituie un instrument prin care se pot înregistra rezultate în reducerea efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Reprezentanţii români au contribuit la stabilirea detaliilor tehnice referitoare la introducerea transportului aerian în Schema de comercializare, considerând necesară o analiza atentă şi detaliată a impactului sectorului aviaţie la nivelul întregii Comunităţi Europene, pentru o evaluare cât mai coerentă şi obţinerea de date cât mai precise şi corecte.

Subiectul seceta şi lipsa de apă a constituit un punct important pentru România care s-a confruntat cu fenomene extreme: valuri succesive de inundaţii şi secetă. În acest ultim an, seceta, cea mai gravă din ultimii 60 de ani, a afectat circa jumǎtate din teritoriul ţării (zona de sud si sud-est), din care aproximativ 7 milioane ha de terenuri agricole. Mai mult, s-au înregistrat deficite majore de apă în 7 din cele 11 bazine hidrografice existente la nivelul întregii ţări.

România a susţinut identificarea obiectivelor comune în vederea unei acţiuni concertate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte deficitul de apă şi seceta, salutând includerea prevederilor referitoare la evaluarea riscului secetei şi planificarea managementului secetei. În acest scop, a considerat că examinarea condiţiilor de accesare a Fondului de Solidaritate şi integrarea aspectelor legate de secetă în viitoarele programe de lucru anuale ale mecanismului de protecţie civilă reprezintă elemente importante pentru sprijinirea eforturilor de reducere a impactului secetei.

În ceea ce priveşte protecţia solului, România a susţinut adoptarea strategiei tematice privind solul împreună cu directiva cadru privind solul, ca principal instrument de aplicare a liniilor directoare ale strategiei. Directiva cadru privind protecţia solului are o importanţă semnificativă pentru România, având în vedere că protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a solurilor

48

constituie o problemă de interes naţional care impune adoptarea unui cadru legislativ adecvat, menit să asigure o coordonare unitară a activităţilor economice şi agricole în contextul dezvoltării durabile.

În România, circa 80% din solurile utilizate în agricultură şi 70% din cele forestiere sunt afectate, în diferite grade, de diverse fenomene dăunătoare, în continuă extindere şi agravare: eroziune şi alunecări de teren, salinizare, compactare, acidifiere, declinul materiei organice, poluare chimică afectează 900 mii ha.

Circa 50% din elementele fertilizante preluate anual de recoltele agricole provin din rezerva naturală a solurilor (o proporţie cu mult peste capacitatea de regenerare a lor) fapt ce conduce la scăderea continuă a calităţii acestora.

România a susţinut intensificarea consultărilor privind protecţia solului în vederea finalizării proiectului de Directivă şi Strategie într-o perioadă cât mai scurtă, ca şi necesitatea luării în considerare a destinaţiei de folosinţă actuale şi viitoare aprobată, la evaluarea riscului pentru mediu si sănătatea umană a terenului contaminat. De asemenea, România a susţinut şi obţinut introducerea acidifierii ca proces de degradare a solului, completând anexa I a Directivei cadru privind solul cu o nouă secţiune privind elementele comune pentru identificarea zonelor cu risc de acidifiere.

Referitor la organismele modificate genetic, România a votat “abţinere” la momentul luării deciziei în Consiliul Mediu în cazul celor câteva produse transgenice aflate în discuţie.România sprijină dezvoltarea şi implementarea măsurilor adecvate de biosecuritate, necesare conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, ţinând cont, totodată, de riscurile pentru sănătatea umană, în raport cu aplicaţiile în practică a produselor şi serviciilor din domeniul biotehnologiei moderne.

România îşi propune promovarea principiului precauţiei şi cel al transparenţei în luarea deciziilor atât la nivel naţional cât şi la nivel comunitar şi global, prin dezvoltarea capacităţii instituţionale şi aplicarea măsurilor de biosecuritate specifice protecţiei mediului, în contextul utilizării produselor şi serviciilor oferite de biotehnologia modernă.

În ceea ce priveşte perspectivele politicii comunitare de mediu, România consideră că îndeplinirea obiectivelor celui de al 6-lea Program de acţiune pentru mediu contribuie la integrarea mediului în celelalte politici comunitare, susţinându-se, astfel, implementarea şi controlul aplicării legislaţiei existente, precum şi impulsionarea activităţilor la nivel internaţional. Dezvoltarea şi implicarea diferitelor instrumente economice contribuie la îmbunătăţirea mediului, susţinând totodată, dezvoltarea de ghiduri privind investiţiile financiare pentru a stimula utilizarea tehnologiilor de mediu. De asemenea, România a subliniat că o atenţie deosebită trebuie acordată tehnologiilor de mediu inovatoare şi utilizării acestora pe o scară cât mai largă.

I.10. Educaţie, tineret şi cultură

Printre temele importante de pe agenda europeană a anului 2007 în domeniul educaţiei se numără adoptarea, în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi cultură din luna mai a Concluziilor Consiliului privind Cadrul de indicatori şi nivele de referinţă pentru monitorizarea atingerii obiectivelor Lisabona în educaţie şi formare profesională. România a sprijinit adoptarea textului (textul include observaţiile şi propunerile făcute de România în cadrul dezbaterilor anterioare Consiliului) De asemenea, România a susţinut propunerea ca sondajul european

49

privind competenţele lingvistice să se desfăşoare în anul 2010 în loc de 2009 şi ca, la ediţia următoare, sondajul să se refere la toate limbile oficiale ale uniunii, predate în UE.

Educaţie

În cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din 15-16 noiembrie 2007 s-a realizat acordul politic privind Cadrul european al calificărilor (EQF). Cadrul comun de referinţă privind calificările profesionale va servi drept instrument de transpunere între diferite sisteme şi niveluri de calificări, atât pentru învăţământul general şi superior cât şi pentru învăţământul şi formarea profesională. Prin implementarea EQF certificatele de calificare emise la nivel naţional şi sectorial vor putea fi recunoscute şi folosite în celelalte state membre ale Uniunii Europene. În plus, Cadrul european al calificărilor va permite raportarea sistemelor de calificări la un punct comun european de referinţă, arătând astfel relaţia dintre calificările internaţionale sectoriale şi sistemele naţionale de calificări. De asemenea, va contribui la realizarea obiectivelor mai vaste ale promovării învăţării continue şi ale creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă, mobilităţii şi integrării sociale a lucrătorilor şi a persoanelor care studiază.

În România Cadrul Naţional al Calificărilor se află în faza de elaborare. Dezvoltarea şi recunoaşterea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţei cetăţenilor sunt esenţiale pentru dezvoltare individuală, competitivitate, ocuparea forţei de muncă şi coeziune socială în Comunitate. Printre avantajele pe termen lung ale compatibilităţii dintre Cadrul Naţional al Calificărilor şi EQF se numără facilitarea mobilităţii transnaţionale a lucrătorilor şi a celor care studiază, contribuţia la îndeplinirea cerinţelor privind cererea şi oferta pe piaţa europeană a muncii, precum şi accesul şi participarea la învăţarea continuă pentru toţi, inclusiv pentru persoanele dezavantajate. Acestora li se adaugă existenţa unei perspective clare de evoluţie în carieră, prin urmarea unui traseu de formare profesională şi a unei alternative în cazul în care o calificare nu-şi mai găseşte locul pe piaţa muncii

Tineret

Concluziile referitoare la „perspectivele de viitor privind cooperarea europeană în domeniul politicii de tineret” au fost adoptate în cadrul Consiliului din mai 2007. România a prezentat evaluarea sa privind principalele aspecte şi linii de acţiune, necesare la nivel european, în vederea îmbunătăţirii cooperării în domeniul politicilor de tineret.

Printre temele importante, susţinute şi de România şi adoptate în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din noiembrie 2007 se numără Proiectul de Rezoluţie a Consiliului UE şi a Reprezentanţilor guvernelor statelor membre privind „crearea de oportunităţi egale pentru toţi tinerii – participare totală în societate”.

Cultură

Obţinerea, în cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din mai 2007, a Acordului Politic privind Directiva „Televiziunea fără Frontiere”, TVFF, reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de pe agenda europeană din domeniul culturii. România a susţinut fără rezerve textul propus de preşedinţie, apreciind că acesta oferă o viziune echilibrată a intereselor diferitelor părţi la negociere. De asemenea, România si-a exprimat speranţa că dezbaterile

50

următorilor ani vor cuprinde şi problematica drepturilor de autor şi drepturilor conexe în domeniul audiovizual.

Alte aspecte importante se referă la adoptarea Concluziilor privind contribuţia sectoarelor cultural şi creativ la atingerea obiectivelor Lisabona şi la Facilitarea accesului tinerilor la aşezămintele culturale, pentru o suma simbolică”.

Prima reuniune din cadrul Consiliului Parteneriatului Permanent UE-Rusia în domeniul culturii (Lisabona, 25 oct. 2007) a permis adoptarea unei declaraţii comune referitoare la cooperarea UE-Rusia în domeniul cultural.

În cadrul Consiliului Educaţie, Tineret şi Cultură din noiembrie 2007 a fost adoptatăRecomandarea de Decizie a Consiliului privind Capitalele Europene pentru anul 2011.România a susţinut fără rezerve desemnarea oraşelor Turku şi Talinn capitale europene în 2011.

Programul Capitala Culturală Europeană a fost iniţiat de Consiliul de Ministri ai Culturii din UE în 1985, la iniţiativa Melinei Mercouri, ministrul grec al culturii. Programul a fost conceput "cu scopul de a apropia popoarele Europei" şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Pentru anul 2007, Capitalele Europene desemnate în mai 2004, în urma votului final al Consiliului de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeana, au fost oraşele Sibiuşi Luxemburg. Organizarea şi coordonarea evenimentelor din cele două oraşe s-a derulat în baza unui parteneriat special Sibiu-Luxemburg. Tema aleasă de Sibiu pentru Programul Sibiu capitală europeană 2007 şi-a propus să prezinte profilul multicultural al oraşului vechi de opt secole, sub deviza “Sibiu, city of culture”. Proiectul este cel mai important eveniment cultural organizat şi derulat în România prin dimensiune, perioada de derulare şi impact de comunicare publică.

51

PARTEA a II-a - DREPT EUROPEAN, ARMONIZARE LEGISLATIVĂ

II.1. Avizarea proiectelor de acte normative care transpun în legislaţia naţională prevederi ale dreptului comunitar

Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr.133/2006, Departamentul pentru Afaceri Europene avizează, în mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmăresc transpunerea în legislaţia naţională a actelor normative comunitare. Per a contrario, dacă nu este vorba de transpunerea unei directive, avizul DAE nu este obligatoriu. De asemenea, Departamentul pentru Afaceri Europene examinează, sub aspectul compatibilităţii cu reglementările comunitare, la solicitarea Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, propunerile legislative, în vederea formulării punctului de vedere al Guvernului asupra acestora. Totodată, Departamentul pentru Afaceri Europene mai are posibilitatea legală de a aviza proiectele de acte normative în calitate de instituţie interesată în aplicarea lor, în funcţie de obiectul de reglementare. În categoria proiectelor de acte normative care se avizează în mod obligatoriu de către Departamentul pentru Afaceri Europene se includ proiectele de lege, ordonanţe ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului, ordine, instrucţiuni, norme etc. emise de ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Proiectele de acte normative care transpun se transmit, în mod obligatoriu, însoţite de tabelul de concordanţă între actul comunitar propus să fie transpus şi proiectul de act normativ care îl transpune.În curând, după adoptarea sa de către Guvernul României, pe site-ul Departamentului pentru Afaceri Europene, va fi publicată şi Metodologia de avizare a proiectelor de acte normative.

II.2. Procesul de notificare

Potrivit art.3 alin.1 lit.d din actul său normativ de organizare şi funcţionare, Departamentul pentru Afaceri Europene coordonează procesul de notificare electronică a legislaţiei naţionale care transpune acquis-ul comunitar către Comisia Europeană şi o informează pe aceasta cu privire la măsurile luate pentru aplicarea directivelor comunitare. Astfel, Departamentul pentru Afaceri Europene a continuat activitatea de notificare a măsurilor naţionale de executare a directivelor comunitare, activitate preluată de la fostul Minister al Integrării Europene, monitorizând îndeplinirea obligaţiei de transpunere a directivelor comunitare în termenele de transpunere stabilite, prin coordonarea acţiunilor tuturor instituţiilor în acest sens şi notificarea electronică a măsurilor naţionale de transpunere.

Potrivit Raportului Comisiei Europene referitor la gradul de transpunere a directivelor, din data de 8 martie a acestui an, România se situa pe locul 27, având 91,40% din directive transpuse în legislaţia naţională.În vederea recuperării restanţelor înregistrate, şi chiar înainte de a primi o primă scrisoare de avertisment din partea Comisiei, DAE a elaborat, pe baza informaţiilor primite din partea instituţiilor responsabile, Programul legislativ prioritar pentru îndeplinirea obligaţiei de notificare. Acesta cuprinde toate măsurile legislative pe care Guvernul, prin instituţiile cu atribuţii în domeniu, trebuie să le iniţieze în vederea transpunerii directivelor comunitare restante. În acest sens, instituţiile responsabile şi-au asumat termene de adoptare a actelor normative de transpunere, astfel încât să fie evitată declanşarea fazei contencioase a procedurii

52

în neîndeplinirea obligaţiilor care revin României ca urmare a statutului de stat membru al Uniunii Europene.

După recuperarea în regim de urgenţă a unui număr considerabil din restanţele înregistrate, pentru a asigura o monitorizare permanentă şi cuprinzătoare a îndeplinirii obligaţiei de transpunere şi notificare a directivelor comunitare, Departamentul pentru Afaceri Europene a elaborat Programul Naţional pentru Transpunerea şi Notificarea Directivelor, adoptat prin Memorandum în cadrul şedinţei de Guvern din data de 17.07. a.c. Acest Program reflectă stadiul transpunerii şi notificării tuturor directivelor comunitare în vigoare, iar prin actualizarea sa periodică permite instituţiilor să identifice în timp util directivele a căror transpunere intră în sfera lor de reglementare şi să îşi stabilească termene realiste pentru adoptarea proiectelor de acte normative de transpunere şi notificarea acestora.

Potrivit ultimei evaluări periodice realizate de către Comisia Europeană cu privire la gradul de transpunere a directivelor comunitare de către statele membre, la data de 8.10.a.c., România se situa pe locul 14, cu un grad de transpunere de 99.63%. În acest fel, deficitul de transpunere a ajuns la doar 0,37%, fiind redus substanţial faţă de cel înregistrat în luna iulie, respectiv 2.8%. Un astfel de procent permite României să se înscrie în media înregistrată la nivelul tuturor statelor membre, partea comunitară transmiţând Guvernului român felicitări pentru rezultatul obţinut.

În contextul procesului de transpunere şi notificare a directivelor şi pentru evitarea consecinţelor negative pe care le-ar putea avea pentru România o eventuală condamnare la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Departamentul pentru Afaceri Europene a coordonat, la nivel inter-ministerial, măsurile de elaborare şi adoptare a unei întregi serii de acte naţionale de transpunere, implicându-se în special în cazul acelora pentru care, datorită domeniului de reglementare al unor directive, transpunerea acestora intra în sfera de responsabilitate a mai multor instituţii. Astfel, DAE s-a implicat activ în iniţierea şi coordonarea grupurilor de lucru pentru transpunerea unor directive comunitare restante, vizate de procedura în neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin Tratatul de aderare, precum Directiva 74/556/CEE privind stabilirea modalităţilor de aplicare a măsurilor tranzitorii din domeniul activităţilor de comerţ şi de distribuţie a produselor toxice şi activităţilor de utilizare profesională a acestor produse, inclusiv activităţile de intermediere şi Directiva 74/557/CEE privind realizarea libertăţii de stabilire si a libertăţii de a presta servicii cu privire la activităţile independente şi activităţile intermediarilor din comerţul şi distribuţia produselor toxice. Ca urmare a activităţilor desfăşurate în cadrul grupului de lucru, România a elaborat şi adoptat actele normative naţionale de transpunere, permiţând notificarea cu declaraţie de transpunere totală a celor două directive.

Totodată, DAE s-a implicat în demersurile întreprinse la nivel naţional pentru transpunerea în termen (20.10.2007) a Directivei 2005/36/EC privind recunoaşterea calificărilor profesionale, act normativ comunitar cu un impact social major, care reprezintă prima modernizare comprehensivă a sistemului de recunoaştere a calificărilor profesionale de la introducerea lui acum 40 de ani în cadrul Uniunii Europene.În vederea transpunerii noii directive, care reuneşte directivele existente în domeniul recunoaşterii calificărilor profesionale (directivele privind sistemul general de recunoaştere care se aplică profesiilor reglementate la nivel naţional şi directivele sectoriale care se aplică profesiilor reglementate la nivel comunitar: medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, arhitect, medic veterinar), DAE, prin experţii săi, s-a implicat în mod activ în activitatea desfăşurată de grupul de lucru special constituit în acest sens.

53

În mod asemănător, întrucât din analiza normelor în vigoare prin care se reglementează timpul de gardă în sectorul sanitar precum şi a actelor şi practicilor administrative în domeniu a reieşit faptul că există unele aspecte care încalcă prevederile Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, DAE a preluat iniţiativa şi a organizat o reuniune în cadrul căreia au fost analizate prevederile naţionale referitoare la timpul de gardă în sectorul sanitar, în vederea eliminării reglementărilor care încalcă limitele stabilite de directiva UE în materia timpului de lucru şi pentru a nu expune România riscului declanşării unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, din iniţiativa Comisiei Europene, precum şi riscului ca o persoană fizică să introducă o acţiune în justiţie la o instanţă naţională, care să solicite Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene pronunţarea unei hotărâri preliminare. În urma reuniunilor, soluţia experţilor Ministerului Sănătăţii Publice a fost elaborarea unui proiect de act normativ privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, proiect ce va fi inclus în Legea privind salarizarea personalului contractual din sectorul sanitar.

În acelaşi context, trebuie neapărat semnalat faptul că Departamentul pentru Afaceri Europene este coordonatorul naţional pentru transpunerea şi implementarea Directivei 2006/123/CEprivind serviciile pe piaţa internă (Directiva Servicii). Procesul de transpunere şi implementare are o durată de trei ani, urmând a fi finalizat la data de 28 decembrie 2009. Prin urmare, în prima parte a anului DAE a organizat un grup de lucru extins, la care a invitat un număr de 30 de instituţii din cadrul administraţiei centrale cu relevanţă pentru domeniul serviciilor pentru a prezenta pentru prima dată în România textul directivei, pentru a atrage atenţia asupra complexităţii acestuia datorată implicaţiilor de tip orizontal pe care le are actul normativ comunitar şi pentru a genera un prim schimb de idei cu autorităţile competente în acest domeniu. Totodată, reuniunea viza pregătirea activităţii de evaluare a sistemelor de autorizare a serviciilor existente în România, precum şi introducerea conceptului de Punct de Contact Unic. Principalele activităţi pe care le va presupune procesul de transpunere şi implementare al acestei directive sunt: studiul directivei şi realizarea de materiale de promovare şi familiarizare cu textul actului normativ pentru instituţiile relevante domeniului acesteia de aplicare, elaborarea unui plan de implementare a directivei cu impact asupra activităţii mai multor instituţii ale administraţiei centrale, înfiinţarea mai multor grupuri de lucru speciale pentru fiecare dintre componentele directivei, participarea la grupurile de lucru şi la sesiunile de pregătire organizate de către Comisia Europeana la Bruxelles.Experţii DAE au elaborat o nouă abordare a procesului implementării, constatându-se dificultăţile întâmpinate în procesul de luare a deciziei în cadrul grupurilor de lucru cu o componenţă foarte extinsă. Astfel, directiva a fost divizată în patru dosare de implementare distincte, dar interconectate, în vederea unei mai bune gestiuni a elementelor de detaliu. De asemenea, pentru asigurarea unui schimb de idei mai fructuos, fiecărui dosar de implementare i-a fost atribuit un grup de lucru special cu o componenţa inter-ministerială mai restrânsă decât cea a grupurilor de lucru anterioare. Aceste grupuri de lucru sunt:- GLS pentru elaborarea actului normativ cadru pentru transpunerea Directivei Servicii;- GLS pentru realizarea procesului de examinare a legislaţiei în vederea simplificării

procedurilor administrative şi eliminării barierelor în calea liberei circulaţii a serviciilor şi dreptului de stabilire şi îndeplinirea obligaţiilor de raportare şi cooperare administrativă;

- Grupului de lucru pentru Punctele de Contact Unic;- Grupului de lucru pentru proceduri electronice.Cele patru grupuri de lucru speciale îşi vor coordona rezultatele activităţii prin intermediul DAE, care va întocmi, periodic, rapoarte.

54

În acelaşi context DAE şi-a asumat sarcina de a transmite Guvernului informări periodice cu privire la activitatea grupurilor de lucru speciale şi a progreselor înregistrate în cadrul procesului general de implementare. În toată această perioada, DAE a organizat reuniuni bilaterale cu instituţiile cu rol cheie înprocesul de implementare a directivei, respectiv cu MIRA, MEF, MIMMCTPL, ONRC, MCTI şi MJ. În prezent DAE are în pregătire observaţii pentru planul de acţiune comun al MIRA şi MEF - coordonatorii dosarului pentru scanarea legislaţiei, observaţii pentru proiectul caietului de sarcini pentru organizarea Punctelor de Contact Unic propus de către ONRC şi va elabora o propunere pentru structura actului normativ cadru pentru transpunerea directivei.

Pentru începutul anului 2008 DAE îşi propune realizarea unui plan de acţiuni integrat pentru toate dosarele de implementare, precum şi iniţierea unei consultări publice privind implementarea directivei. De asemenea, de la începutul anului 2008 DAE va reprezenta România în grupul de lucru pentru componenta servicii a sistemului IMI. De asemenea, este evaluată oportunitatea ca DAE să întreprindă măsurile necesare pentru contractarea, prin achiziţie publică, a unui consultant care să recomande o soluţie optimă pentru înfiinţarea Punctelor de Contact Unic.Mai trebuie precizat şi faptul că, în data de 11 martie 2008, reprezentantul DAE va participa la prima reuniune a grupului de lucru dedicat cooperării administrative conform directivei servicii, care va avea loc la Bruxelles, în vederea pregătirii lansării, în 2009, a proiectului pilot IMI pentru modulul vizând acest act normativ comunitar.

II.3. Crearea cadrului juridic necesar aplicării directe a regulamentelor comunitare

Spre deosebire de directive, regulamentele comunitare nu se transpun, ele produc efecte directe în ordinea juridică a fiecărui stat membru din momentul intrării în vigoare, asemenea unei legi interne. Având în vedere că nu trebuie adoptate măsuri legislative naţionale de transpunere, este necesară asumarea regulamentelor, ca atare, de către fiecare instituţie cu responsabilităţi în aplicarea lor. Totodată, pe lângă angajamentul implementării regulamentelor din aria de competenţă, instituţiile trebuie să evalueze fiecare astfel de act comunitar, precum şi actele normative române incidente în domeniul respectiv, iar în urma acestei evaluări, instituţia responsabilă de crearea cadrului legislativ naţional pentru asigurarea aplicării directe a regulamentelor comunitare în România să întreprindă următoarele demersuri, după caz:- să abroge sau să modifice în mod corespunzător actele naţionale care „dublează”, încalcă sau adaugă nepermis la prevederile unor regulamente comunitare, astfel încât să nu mai existe paralelisme, încălcări ori piedici în calea aplicării directe a regulamentelor UE;- să iniţieze/adopte măsurile legislative sau administrative fără de care aplicarea directă a regulamentelor europene în ordinea juridică internă nu este posibilă.

Prin urmare, DAE a considerat necesară constituirea unui grup de lucru inter-ministerial, având ca obiectiv scanarea legislaţiei naţionale relevante, identificarea acelor prevederi naţionale care „dublează”, încalcă sau adaugă nepermis la prevederile unor regulamente UE, precum şi a acelor regulamente comunitare pentru care, în România, nu exista un cadru juridic necesar aplicării lor directe şi efective începând cu data aderării României la Uniunea Europeană. În acest sens, experţii DAE au redactat lista regulamentelor adoptate la nivel comunitar până în anul 2007 şi a transmis-o tuturor instituţiilor relevante pentru acest demers în vederea asumării

55

şi propunerii de măsuri legislative necesare, însoţite de termene reale pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate.Monitorizarea acestui demers revine DAE, care a insistat asupra accelerării modificării/abrogării legislaţiei naţionale care se suprapune peste aria de acoperire a regulamentelor europene şi, în mod similar, asupra iniţierii şi adoptării în regim de urgenţă a actelor normative naţionale care creează cadrul de aplicare a regulamentelor trebuie adoptate cu urgenţă, având în vedere că ţara noastră, în calitate de stat membru UE, nu poate lipsi legislaţia comunitară de efect pe teritoriul său. Mai mult, în unele cazuri, DAE s-a implicat în activităţile legate de identificarea instituţiilor responsabile pentru anumite regulamente comunitare (de exemplu, regulamentul comunitar privind plăţile transfrontaliere în euro). În alte cazuri, pentru a se asigura de faptul că există un cadru legal care să permită aplicarea directă a unui regulament comunitar de la momentul intrării sale în vigoare, DAE s-a implicat activ, alături de alte instituţii, în cadrul reuniunilor grupurilor de lucru special constituite în vederea elaborării actelor normative naţionale necesare. Este cazul, de exemplu, al Regulamentului privind Gruparea Europeană de Cooperare Teritorială, care, în scopul depăşirii dificultăţilor întâmpinate de statele membre ale Uniunii Europene în domeniul cooperării transfrontaliere, ca parte a procesului de reformă a politicii regionale pentru perioada 2007-2013, introduce un nou instrument de cooperare la nivel comunitar, respectiv Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT). După cum este bine cunoscut, începând cu data aderării, România are obligaţia de a aplica în totalitate acquis-ul comunitar. Departamentul pentru Afaceri Europene monitorizează această obligaţie, dar şi toate celelalte obligaţii care revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În acest context, o serie de iniţiative trebuie menţionate în continuare.

II.4. O mai bună reglementare – (better regulation)

Pornind de la ideea că actele normative joacă un rol esenţial în dezvoltarea generală a oricărei societăţi, Strategia de la Lisabona plasează printre elementele sale cheie obiectivul unei mai bune legiferări. Aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru ameliorarea competitivităţii şi pentru o mai bună guvernare europeană. Potrivit documentelor în materie, principalele elemente ale iniţiativei „o mai bună legiferare” sunt:I. Evaluarea impactului actelor normative comunitare şi naţionale;II. Măsurarea costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrative;III. Promovarea consultărilor şi a dialogului cu destinatarii actelor normative naţionale şi comunitare;IV. Simplificarea legislaţiei comunitare şi naţionale;V. Aplicarea legislaţiei comunitare.

Iniţiativa are o dimensiune comunitară şi una naţională (nivel central, regional, local), ea vizând atât legislaţia UE, cât şi legislaţia statelor membre.Departamentul pentru Afaceri Europene a invitat la sediul său reprezentanţi ai tuturor instituţiilor administraţiei publice centrale care ar putea fi implicate în acest demers, realizând o prezentare a iniţiativei privind ameliorarea legislaţiei din perspectiva recentelor evoluţii la nivel comunitar şi subliniind necesitatea luării de măsuri la nivel naţional.În acest sens, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene s-a constituit un grup de lucru inter-ministerial permanent în domeniul ameliorării legislaţiei care se reuneşte ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe lună. Grupul de lucru pregăteşte poziţiile României

56

în legătură cu problematica ameliorării legislaţiei comunitare şi stabileşte măsurile care trebuie luate pentru ameliorarea legislaţiei naţionale.Dincolo de pregătirea poziţiei naţionale în legătură cu demersurile derulate la nivel comunitar, grupul elaborează în prezent o strategie naţională în domeniul unei mai bune legiferări, strategie structurată pe următoarele direcţii de acţiune: (i) evaluarea impactului; (ii) măsurarea costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrative; (iii) întărirea consultărilor şi a dialogului cu destinatarii reglementarilor; (iv) simplificarea legislaţiei; (v) aplicarea legislaţiei comunitare. Acest document ia în considerare atât eforturile realizate la nivel comunitar, cât şi pe cele interne. Grupul de lucru inter-ministerial a desemnat deja instituţiile responsabile pentru fiecare dintre piloni, care sunt în curs de finalizare a propriilor contribuţii la textul strategiei((i)–Secretariatul General al Guvernului; (ii) - Secretariatul General al Guvernului şi Comisia Naţională de Prognoză; (iii) – Secretariatul General al Guvernului împreună cu Agenţia pentru Strategii Guvernamentale; (iv) - Secretariatul General al Guvernului împreună cu Consiliul Legislativ din România; (v) - Departamentul pentru Afaceri Europene).În calitatea sa de instituţie responsabilă pentru pilonul v (aplicarea legislaţiei comunitare),Departamentul pentru Afaceri Europene a realizat următoarele demersuri:- dincolo de activitatea propriu-zisă de avizare a proiectelor de acte normative care transpun norme comunitare, la nivelul DAE este în curs de finalizare o metodologie privind avizarea proiectelor de acte normative prin intermediul cărora se asigură compatibilizarea legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii Europene, ţinând seama de noile modificări ale legislaţiei în materie;- după crearea, în 2006, a reţelei naţionale pentru notificarea către Comisie a măsurilor naţionale de transpunere a directivelor comunitare, în anul 2007 a fost elaborată metodologia privind notificarea şi a continuat procesul de notificare; obiectivul DAE şi al celorlalte instituţii din reţeaua naţională este transpunerea integrală a directivelor comunitare în vigoare şi notificarea tuturor măsurilor naţionale de transpunere; - după constituirea grupului de lucru privind crearea cadrului de aplicare directă a regulamentelor comunitare, în anul 2007 au fost demarate acţiuni concrete în vederea creării cadrului pentru aplicarea directă a regulamentelor (abrogarea/modificarea/completarea actelor normative naţionale în vigoare);- centrul SOLVIT România funcţionează în cadrul DAE şi a devenit operaţional la 1 ianuarie 2007; activitatea de soluţionare a cazurilor cu care este sesizat centrul SOLVIT se desfăşoară pe baza propriei metodologii; - în ceea ce priveşte contenciosul comunitar, pe lângă acţiunile propriu-zise legate de reprezentarea României înaintea instituţiilor şi instanţelor comunitare pe probleme legate de respectarea dreptului comunitar, a fost elaborată şi adoptată prin memorandum al guvernului metodologia privind reprezentarea pe care toate instituţiile naţionale trebuie să o respecte.

Totodată, DAE s-a implicat şi în privinţa pilonului al doilea, măsurarea costurilor administrative şi reducerea sarcinilor administrative, punctul unic de contact la nivel naţional pentru exerciţiul lansat de Comisie în vederea măsurării costurilor administrative şi reducerii sarcinilor administrative aferente legislaţiei comunitare care trebuie transpusă sau aplicată direct în statele membre fiind stabilit în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene, Direcţia Drept European, Armonizare Legislativă. Având în vedere procentul de reducere a sarcinilor administrative asumat de către Comisia Europeană, respectiv 25% până în anul 2012, în 2008, România, prin instituţiile responsabile pentru pilonil al doilea al strategiei în domeniul unei mai bune legiferări, trebuie să stabileascăpropriul procent cu care va reduce sarcinile administrative rezultate exclusiv din legislaţia naţională. Acesta va fi unul în egală măsură de ambiţios în raport cu cel comunitar, dar va ţine seama şi de realităţile interne.

57

Precizăm şi faptul că, în perioada 8-12 octombrie, în strânsă colaborare cu DAE, experţii OCDE şi UE au organizat în România o misiune de evaluare privind cadrul de reglementare în România, mai exact capacităţile instituţionale de management în domeniul legislative şi stadiul introducerii bunelor practici pentru ameliorarea cadrului naţional de reglementare. Ca urmare a acestui exerciţiu va fi elaborat un raport de ţară, care va cuprinde recomandări privind realizarea unor reforme specifice pentru implementarea bunelor practici în domeniul ameliorării cadrului de reglementare la nivel naţional.Proiectul strategiei naţionale va fi finalizat de instituţiile responsabile pentru fiecare direcţie de acţiune ţinând seama de concluziile misiunii de evaluare. Abia după aceea, proiectul strategiei va fi supus dezbaterilor grupului de lucru extins în domeniul unei mai bune legiferări, iar apoi dezbaterii publice. Paralel cu finalizarea strategiei, instituţiile responsabile pentru fiecare pilon al acesteia trebuie să deruleze acţiunile pe care le consideră necesare în vederea atingerii propriilor obiective, ţinând seama de evoluţiile la nivel comunitar.

Trebuie precizat şi faptul că, la începutul anului 2008, în colaborare cu managerul de proiect pentru România şi firma care va realiza efectiv măsurarea costurilor administrative în România, Departamentul pentru Afaceri Europene va organiza o conferinţă la care vor participa, pe lângă oficiali ai Comisiei Europene şi ai Guvernului României, reprezentanţi ai tuturor ministerelor, precum şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, ca parte a unui demers mai larg de conştientizare publică asupra acestei noi iniţiative a Comisiei Europene, menită a creşte competitivitatea firmelor din Uniunea Europeană, in contextul globalizării.

II.5. Pachetul privind revizuirea Pieţei Interne

În luna februarie a acestui an, Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul intermediar pentru Consiliul European de primăvară 2007, intitulat “O Piaţă Unică pentru cetăţeni”. Documentul scoate în evidenţă provocările cu care se confruntă în prezent Piaţa Unică, la circa 15 ani de la crearea sa şi schiţează o serie de orientări şi acţiuni de bază privind viitorul acesteia. Aceste orientări sunt menite să repoziţioneze rolul Pieţei Unice în contextul provocărilor generate de extinderea UE şi de fenomenul globalizării.

Pe plan intern, se pledează pentru o mai puternică apropiere a politicilor Pieţei Unice de interesele cetăţenilor şi ale operatorilor economici, prin promovarea de acţiuni care să genereze încredere, flexibilitate şi condiţii de egalitate pe piaţa europeană, concomitent cu întărirea cadrului de supraveghere şi control al îndeplinirii condiţiilor de securitate şi sănătate publică, de protecţie a mediului, de care să beneficieze atât consumatorii cât şi întreprinderile.

Pe plan extern, se preconizează o compatibilizare mai accentuată a cadrului comunitar de reglementare cu cel internaţional, facilitând schimburile economice, cu accent pe influenţarea/alinierea acestuia din urmă la norme europene. Deschiderea pieţelor europene va fi acompaniată de măsuri de contracarare a efectelor negative ale schimbărilor structurale în comerţul mondial, de promovare a inovării şi progresului tehnologic şi a protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală.

În toamna anului curent a urmat Raportul „Single Market Review”, care a evidenţiat faptul că potenţialul Pieţei Interne nu este pe deplin exploatat din cauza problemelor de implementare a

58

acquis-ului, a inadecvării unor instrumente şi a menţinerii unor bariere în domeniul fiscal şi al serviciilor.

Pentru aceste motive, noua strategie a Pieţei Interne va avea în vedere o ameliorare a modului de gestionare a problemelor ce persistă încă în acest domeniu. Noua abordare va trebui să răspundă corect problemelor globalizării, să îmbunătăţească comunicarea, iar politicile să aibă un impact maxim şi bine determinat şi să fie orientate către rezultate tangibile. Se va acţiona doar acolo unde pieţele nu funcţionează şi se vor evalua consecinţele intervenţiei politicilor, concomitent cu identificarea sinergiilor între instrumentele de politică.

Ca urmare a acestui raport, la nivelul Departamentului pentru Afaceri Europene s-a constituit un grup de lucru intern, care analizează prevederile acestuia şi va trasa conturul unei Strategii naţionale în domeniul Pieţei Interne. Odată trasate liniile directoare ale acesteia, procesul va fi externalizat, urmând a se constitui un grup de lucru inter-ministerial care va elabora efectiv acest document.

Sistemul informatic pentru Piaţa Internă - IMI

Internal Market Information System - IMI este un sistem electronic de comunicare şi informare, disponibil tuturor administraţiilor din cele 27 de state membre printr-o interfaţa unică, conceput astfel încât să suporte toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acesta este destinat a facilita cooperarea administrativă directă între autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene în vederea implementării eficiente a legislaţiei comunitare în domeniul Pieţei Interne. Va constitui un instrument care va asigura, rapid şi sigur, schimbul de informaţii între autorităţile statelor membre UE, permiţând o comunicare eficientă, în ciuda barierelor create de structura administrativă diferită şi de limba utilizată.

Într-o primă fază, vor fi dezvoltate aplicaţii pentru Directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale (dintr-un total de 800 profesii, 4 dintre acestea - doctori, farmacişti, fizioterapeuţi şi contabili - au fost alese pentru a participa în prima versiune pilot a IMI) şi pentru Directiva privind serviciile în cadrul Pieţei Interne.

În condiţiile în care acest instrument se va dovedi eficient şi util, va fi extins şi la alte profesii şi, mai mult, la alte acte normative comunitare.

Departamentul pentru Afaceri Europene este coordonatorul naţional al Sistemului informatic pentru Piaţa Internă - IMI. În această calitate, DAE va avea o serie de responsabilităţi, atât în faza de pregătire iniţială a sistemului (notificarea sistemului către Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, identificarea autorităţilor competente pentru cele două arii legislative pilot, pregătirea acestora în vederea utilizării IMI, înregistrarea autorităţilor competente în sistem, punct naţional de contact pentru această problematică şi interlocutor al Comisiei Europene în materie), cât şi pe parcursul implementării acestuia în România (diseminarea la nivel naţional a informaţiilor cu privire la IMI, identificarea autorităţilor responsabile pentru fiecare arie legislativă care va fi introdusă în sistem în viitor, autentificarea autorităţilor competente care solicită acces în sistem, validarea şi gestionarea datelor acestor autorităţi, autorizarea accesului unei autorităţi competente la o anumită arie legislativă, refuzul de a răspunde la o anumită solicitare a unei alte autorităţi competente dintr-un stat membru UE, autoritate competentă pentru propriile zone de responsabilitate, asistarea autorităţilor competente în identificarea unei alte autorităţi competente în cazul în care se întâmpină dificultăţi de acest fel, asigurarea transmiterii de răspunsuri competente şi în timp la

59

solicitările primite în cadrul sistemului, contactarea punctului de contact al Comisiei Europene atunci când o serie de aspecte nu pot fi soluţionate pe plan intern, organizarea de sesiuni depregătire pentru autorităţile competente înregistrate, punct naţional de contact atât la nivel intern, cât şi în ceea ce priveşte relaţia cu Comisia Europeană).

Opţional, Departamentul pentru Afaceri Europene va mai putea beneficia de o serie de facilităţi precum posibilitatea de a aproba prealabil solicitările formulate de o autoritate competentă ori răspunsurile transmise de către aceasta ori de a interveni în situaţia în care un alt stat membru nu este satisfăcut de răspunsul furnizat de către autorităţile competente române.

În încheiere, trebuie subliniat faptul că importanţa dezvoltării cooperării administrative între statele membre ale Uniunii Europene a fost recunoscută în cadrul noii Strategii Lisabona, care prevede: „… aceste măsuri, împreună cu (…) directiva cu privire la servicii şi o sporită cooperare administrativă între statele membre, vor ajuta la crearea unei noi dinamici a afacerilor şi a ocupării forţei de muncă în cadrul Uniunii Europene”.

Mai mult, IMI îşi va aduce contribuţia şi cu privire la activităţile înscrise pe agenda iniţiativei „Better Regulation”, ajutând la îmbunătăţirea implementării dreptului comunitar în statele membre. Totodată, va contribui şi la realizarea unui important obiectiv al e-Government, respectiv acela de a „oferi o guvernare efectivă şi eficientă”.

60

PARTEA a III-a – SOLVIT ŞI CONTENCIOS COMUNITAR

III.1. SOLVIT

SOLVIT reprezintă un mecanism informal, necontencios şi gratuit de soluţionare a cazurilor privind aplicarea incorectă sau neaplicarea dreptului comunitar aferent pieţei interne. În fiecare stat membru funcţionează câte un centru naţional SOLVIT. Centrele naţionale colaborează strâns în soluţionarea cazurilor, ele derulându-şi activitatea sub atenta monitorizare a Comisiei Europene.

Condiţiile pentru ca un caz să fie considerat un caz SOLVIT sunt următoarele:- să prezinte un element transfrontalier;- să privească neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar aferent

pieţei interne de către administraţia unui stat membru;- să nu fi fost declanşată vreo procedură judiciară în legătură cu respectivul caz.

Pentru mai multe informaţii privind SOLVIT, vă rugăm să accesaţi link-ul http://www.dae.gov.ro/index.php?pag=articol&pid=3&sid=23 .

De la începutul anului 2007, centrul SOLVIT România a soluţionat 38 de cazuri. De asemenea, centrul SOLVIT România a răspuns la 50 de cereri de informare. Totodată, au fost respinse pentru că nu puteau fi soluţionate prin SOLVIT 57 de cazuri. În prezent, sunt efectiv în lucru 12 cazuri SOLVIT, iar 12 cazuri sunt în curs de analiză pentru a se determina dacă pot fi soluţionate prin SOLVIT.

Cele mai multe cazuri privesc libera circulaţie a persoanelor: recunoaşterea calificărilor profesionale, drepturile de securitate socială, dreptul de a circula şi de a–şi stabili rezidenţa într-un alt stat membru. Alte domenii în care au fost soluţionate probleme prin intermediul SOLVIT sunt: nediscriminarea, impozitarea, înmatricularea autovehiculelor, libera circulaţie a mărfurilor, uniunea vamală.

Exemple de cazuri de succes soluţionate cu sprijinul autorităţilor publice române:1. Centrul SOLVIT al Comisiei Europene, în urma unei plângeri formulate de către un cetăţean francez, a sesizat centrul SOLVIT român cu privire la existenţa unor taxe discriminatorii pentru intrarea în Mănăstirile Humorului, Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ. Discriminarea consta în faptul că preţul unui bilet de intrare pentru cetăţenii străini era dublu faţă de cel pentru cetăţenii români. Cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu cel al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, preţurile pentru biletele de acces atât în mănăstirile mai sus menţionate,. cât şi în celelalte mănăstiri din subordinea Arhiepiscopiei au fost uniformizate, discriminarea fiind astfel înlăturată.

2. Un cetăţean român, rezident în Italia, a solicitat în acest stat, recunoaşterea calificării sale profesionale de medic de medicină generală, în vederea exercitării profesiei. Solicitarea i-a fost respinsă pe motiv că documentele de calificare nu erau atestate ca fiind conforme cu originalul de către Consulatul Italiei în România. Cerinţa obţinerii acestei declaraţii de conformitate este disproporţionată şi încalcă libera circulaţie a persoanelor. În urma intervenţiei SOLVIT, documentele de calificare ale petentului au fost recunoscute.

3. Un cetăţean italian rezident în România împreună cu partenera lui de cetăţenie moldoveană a cerut sprijinul SOLVIT pentru ca partenera lui să obţină carte de rezidenţă pentru membrii de familie ai unui cetăţean UE. Prima solicitare introdusă de aceasta fusese respinsă, solicitându-i-se să obţină, în prealabil, viza de şedere de la consulatul României din Republica Moldova.

61

Centrul SOLVIT a colaborat cu Oficiul Român pentru Imigrări stabilind faptul că nu se poate cere viză unui cetăţean din stat terţ care este deja rezident în România, în baza unui permis pentru studii.

4. Un cetăţean român, rezident în Austria, s-a adresat centrului SOLVIT România pentru a-l ajuta să obţină formularul E 205, completat de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), prin care să i se ateste anii de experienţă din România în vederea calculării drepturilor de securitate socială. Cererea fusese transmisă de Casa de Pensii din Viena în urmă cu mai multe luni, petentul apelând la SOLVIT pentru a urgenta eliberarea formularului. Cu sprijinul CNPAS, formularul a fost transmis petentului după câteva zile.

III.2. Contencios comunitar

În cadrul DAE funcţionează agentul guvernamental al României pentru Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (C.J.C.E.) şi Tribunalul de Primă Instanţă (T.P.I.), care reprezintă România înaintea instituţiilor şi instanţelor comunitare în cadrul procedurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 133/2006, cu modificările şi completările ulterioare.În activitatea sa, agentul guvernamental este sprijinit de Serviciul SOLVIT şi Contencios Comunitar, format din 8 experţi.

Din punct de vedere organizatoric, în 2007, a fost adoptată de Guvernul României, prin memorandum, metodologia privind reprezentarea României în procedurile în faţa C.J.C.E., a T.P.I. şi a altor instituţii comunitare. Această metodologie a definitivat structura organizatorică care contribuie la reprezentare, creând grupul de lucru contencios comunitar. Acesta grupează, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai tuturor ministerelor şi se reuneşte trimestrial, abordând probleme majore ale reprezentării. Totodată, aceasta permite constituirea de grupuri de lucru sectoriale ori de câte ori reprezentarea României în cazuri date ridică probleme a căror soluţionare presupune colaborarea între mai multe instituţii.De asemenea, metodologia cuprinde reguli privind pregătirea reprezentării României în cazuri concrete, monitorizarea activităţii instanţelor comunitare şi evaluarea activităţii de reprezentare a României.

Guvernul României, prin agentul guvernamental, a elaborat şi transmis observaţii scrise în cauza C-33/07 Jipa – prima cerere transmisă Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de instanţele române (Tribunalul Dâmboviţa) având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare în domeniul liberei circulaţii a persoanelor (conformitatea prevederilor Legii nr. 248/2005 cu Directiva 2004/38/CE).

Guvernul României, prin agentul guvernamental, a declanşat, la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, două acţiuni având ca obiect anularea Deciziei nr. C(2007)5240 final a Comisiei Europene din 26 octombrie 2007, respectiv a Deciziei nr. C(2007)5253 final a Comisiei Europene din 26 octombrie 2007 privind planul naţional de alocare de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru 2007, respectiv pentru perioada 2008-2012, notificat de România în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.

62

Totodată, agentul guvernamental a elaborat şi transmis, cu respectarea termenelor procedurale, poziţia Guvernului României în cadrul fazelor precontencioase ale următoarelor acţiuni în constarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru declanşate de Comisia Europeană împotriva României:

I. Scrisori de punere în întârziere – prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constareaneîndeplinirii obligaţiilor de stat membru:1) netranspunerea Directivei 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice;2) incompatibilitatea cu art. 45 din Tratatul CE a condiţiei cetăţeniei române pentru accesul şi exercitarea profesiei de notar;3) neaplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre;4) netranspunerea Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor;5) netransmiterea de informaţii complete în contextul mecanismului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut de Decizia 280/2004/CE, coroborată cu Decizia 166/2005/CE (2 scrisori de punere în întârziere);6) incompatibilitatea cu art. 56 şi 43 din Tratatul CE a mai multor prevederi din actul constitutiv şi din contractul de privatizare al S.C. Petrom S.A.;7) 5 scrisori de punere în întârziere pentru netranspunerea a 154, 22, 4, 3, respectiv 2 directive comunitare. În prezent, ridică încă probleme transpunerea şi notificarea a 9 directive comunitare din cele vizate de scrisorile Comisiei.

II. Avize motivate – a doua etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru:8) netranspunerea Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind condiţiile minime pentru punerea în aplicare a regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 şi (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislaţia socială referitoare la activităţile de transport rutier şi de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului;9) netranspunerea Directivei 74/556/CEE privind stabilirea modalităţilor de aplicare a măsurilor tranzitorii din domeniul activităţilor de comerţ şi de distribuţie a produselor toxice şi activităţilor de utilizare profesională a acestor produse, inclusiv activităţile de intermediere;10) netranspunerea Directivei 74/557/CEE privind realizarea libertăţii de stabilire si a libertăţii de a presta servicii cu privire la activităţile independente şi activităţile intermediarilor din comerţul şi distribuţia produselor toxice;11) netranspunerea Directivei 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul libertăţii de circulaţie a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei şi României;

Alte două răspunsuri în contextul acţiunilor declanşate de Comisia Europeană sunt în curs de elaborare, un rol important în acest context revenind nu numai agentului guvernamental, ci şi instituţiilor de resort. Aceste răspunsuri vizează:1) taxa specială pentru autovehicule instituită de art. 2141 din Codul Fiscal;2) localizarea apelantului la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Prioritatea agentului guvernamental este de a evita declanşarea acţiunilor înaintea instanţelor comunitare în care România are calitatea de pârât. În acest sens, depune toate diligenţele astfel încât:- să prevină declanşarea unor acţiuni împotriva României. Toate răspunsurile autorităţilor române la solicitările de informaţii ale Comisiei care vizează compatibilitatea legislaţiei

63

naţionale cu dreptul Uniunii Europene, solicitări care nu sunt formulate în contextul unei acţiuni declanşate, sunt analizate în cadrul Serviciului SOLVIT şi Contencios Comunitar (până la jumătatea lunii decembrie au fost gestionate 26 de răspunsuri la asemenea solicitări)- procedurile vizând constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru declanşate de Comisia Europeană împotriva României să se soluţioneze, într-o măsură cât mai mare posibilă, încă din faza lor precontencioasă. Până în prezent nu există pe rolul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene sau al Tribunalului de Primă Instanţă nicio cauză în care România să aibă calitatea procesuală de pârât.

64

PARTEA a IV-a - STRATEGII ALE UE ŞI MONITORIZARE POST-ADERARE

IV.1. Elaborarea Strategiei Post-Aderare a României 2007-2020

Pe parcursul anului 2006 DAE (în vechea structură a MIE) a elaborat o propunere de Strategie Post-aderare a României la UE. Având în vedere că la momentul respectiv existau documente strategice adoptate de către România şi agreate de către UE documentul s-a aplecat, în principal, asupra priorităţilor post-aderare din punct de vedere al abordărilor europene. Consultările cu partidele politice, partenerii sociali şi ONG au dus la concluzia că aceştia, în special partidele politice şi partenerii sociali, doresc elaborarea unui document strategic de factură clasică la care să participe nemijlocit. Solicitarea a fost asumată de către Guvern care a iniţiat procesul de consultare. Astfel, la începutul anului 2007, Guvernul României a iniţiat o serie consultări cu reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai partenerilor sociali şi ai mediului academic cu privire la elaborarea în comun a Strategiei post-aderare a României.

În prima parte a lunii februarie 2007, partidele politice parlamentare, Guvernul, Academia Română, Banca Naţională a României, patronatele, sindicatele şi societatea civilă au nominalizat câte un grup de experţi care să participe la elaborarea strategiei în cadrul Grupului comun de lucru pentru elaborarea Strategiei Post-aderare (GCL).

Departamentul pentru Afaceri Europene a fost desemnat de Primul Ministru să asigure Secretariatul tehnic al Grupului de lucru, având ca atribuţii organizarea întâlnirilor,comunicarea în cadrul GCL, centralizarea şi depozitarea documentelor, coordonarea echipelor de elaborare, redactarea formei finale a documentului.

În perioada februarie-iunie, GCL s-a întrunit periodic şi a adoptat prin consens structura strategiei, obiectivele fundamentale ale celor două perioade incluse în orizontul strategiei şi direcţiile strategice de acţiune pentru fiecare obiectiv.

GCL a solicitat reprezentanţilor Guvernului implicarea Academiei Române, ca entitate apolitică cu expertiză în toate domeniile strategiei, în elaborarea proiectului strategiei post-aderare. Astfel, partea I - Evaluarea internă şi a construcţiei europene la data aderării României a fost elaborată în întregime de către AR, pe baza studiilor şi evaluărilor institutelor din subordine, iar partea a II-a - Strategia de dezvoltare a României pe perioada post-aderare a fost elaborată de către AR, pe baza contribuţiilor membrilor GCL şi a altor surse de date oficiale. Datorită conţinutului specific, partea a III-a - Definirea strategicã a rolului şi poziţiei României în cadrul Uniunii Europene a fost elaborată de un grup de lucru alcătuit din experţi ai Departamentului pentru Afaceri Europene şi ai Ministerului Afacerilor Externe, sub coordonarea Secretariatului Tehnic.

Secretariatul Tehnic a elaborat termenii de referinţă pentru elaborarea materialelor de către AR, a asigurat coordonarea elaborării părţii a treia şi a asigurat coerenţa celor trei părţi ale SNPAR.

Secretariatul Tehnic a redactat proiectul Strategiei Post-Aderare în luna iulie şi a propus adoptarea documentului la începutul lunii august 2007. În vederea asumării politice a Strategiei Post-Aderare, Secretariatul Tehnic a pregătit documentul în vederea tipăririi şi distribuirii către autorităţile publice, partenerii sociali şi societatea civilă.

IV.2. Elaborarea Programului Naţional de Reforme 2007-2010

În contextul revizuirii Strategiei Lisabona, la sfârşitul anului 2005, Statele Membre (UE 25) au fost invitate să elaboreze şi să depună la Comisia Europeană (CE) primul Program Naţional de

65

Reforme (PNR) elaborat conform unui set de 24 de recomandări care acoperă macroeconomia, microeconomia şi piaţa muncii.

România a fost invitată la finele anului 2006 să depună la CE propriul PNR. Pentru coordonarea elaborării PNR, pentru început Ministerul Integrării Europene a reprezentat punctul de contact în relaţia cu CE pe problematica SLR. Prima variantă a PNR a fost introdusă pe portalul MIE şi trimisă informal CE în luna noiembrie 2006; simultan au avut loc o serie de consultări cu ministerele, alte instituţii ale statului şi partenerii sociali.

Începând cu ianuarie 2007, punctul de contact pentru SLR a fost Departamentul pentru Afaceri Europene, care a preluat coordonarea procesului de elaborare a PNR.

Pentru definitivarea documentului, în cadrul parteneriatului pentru implementarea Strategiei Lisabona, iniţiat între Secretariatul General al Comisiei Europene (SG COM) şi Departamentul pentru Afaceri Europene, au fost organizate două reuniuni bilaterale de consultări, în data de 16 februarie şi 23-24 februarie 2007.

În urma acestor consultări, a rezultat necesitatea concentrării programului pe un număr mai mic de priorităţi faţă de cele prevăzute de documentul iniţial (14 priorităţi), extinderea perioadei de aplicare a PNR până la nivelul anului 2010 şi realizarea consensului naţional pentru finalizarea documentul - aspect foarte important pentru asigurarea şi continuarea procesului de implementare a PNR.

În raport cu aceste priorităţi, au fost definite măsurile şi acţiunile prioritare, în secvenţialitatea lor, urmărind modelul furnizat de SG COM. Fiecare dintre aceste măsuri a fost justificată printr-o scurtă descriere a situaţiei curente, corectarea deficienţelor înregistrate, asumarea ţintelor şi termenelor pentru realizarea acestora. Totodată, anexele nr. 2 şi 3 la PNR cuprind în sinteză acţiunilor enumerate în text, impactul măsurilor propuse, alocările bugetare şi convergenţa cu Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 şi cu Planul Naţional Strategic de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Pentru finalizarea documentului în termenul asumat şi pentru a avea o evaluare pozitivă a acestuia au fost necesare următoarele acţiuni:

1. revizuirea secţiunilor de politici sectoriale prezentate anterior, în conformitate cu observaţiile COM, prezentate în cadrul întâlnirii bilaterale din 24-25 mai 2007;

2. revizuirea măsurilor şi acţiunilor astfel încât să fie asigurate condiţiile necesare implementării efective prin formularea de angajamente ferme, monitorizabile;

3. consultarea sectorială şi naţională a partenerilor sociali, mediului de afaceri, mediului academic şi autorităţilor publice locale;

4. finalizarea documentului în conformitate cu observaţiile şi propunerile primite în timpul consultărilor;

5. asumarea politică a documentului de către miniştri;

6. aprobarea documentului în şedinţa de Guvern pentru transmiterea acestuia la Secretariatul General al COM în termenul asumat de România;

7. prezentarea în Parlament, după consultarea prealabilă a partidelor politice.

Programul Naţional de Reformă 2007-2010 (PNR) este rezultatul colaborării ministerelor, care au constituit Grupul de lucru pentru Strategia Lisabona: Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, Ministerul Internelor

66

şi Reformei Administrative, Ministerul Justiţiei, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerul Sănătăţii, Secretariatul General al Guvernului, Banca Naţională a României, Comisia Naţională de Prognoză).

Grupul de lucru a fost coordonat de secretarul de stat Adrian Ciocănea, care a organizat pe această temă şi o serie de consultări cu partenerii sociali în perioada 24 aprilie – 18 iunie a.c..

După dezbaterea in cadrul Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului României, documentul a fost aprobat de către Guvern şi a fost transmis CE la data de 25 iulie 2007.

Monitorizarea implementării PNR

Strategia Lisabona este singura strategie a UE pentru care a fost instituit un sistem de evaluare anuală, aceasta implicând necesitatea ca SM să transmită anual Comisiei Europene rapoarte în care obiectivele şi măsurile asumate sunt cuantificate.

În cursul anului 2007, Comisia Europeană şi Statele Membre au elaborat (în cadrul unui grup de lucru) un nou instrument de raportare privind implementarea PNR naţionale. Potrivit acestuia, fiecare SM trebuie să completeze şi să transmită SG COM, până la 15 octombrie, raportul de implementare a PNR însoţit de un tabel de monitorizare în care sunt descrise sumar măsurile şi sunt comensuraţi indicatorii de realizare într-o manieră unitară, care să permită agregarea realizărilor la nivelul UE.

În scopul pregătirii raportului anual de implementare a PNR al României, Departamentul pentru Afaceri Europene a pus în practică următoarea procedură de monitorizare:

a) Pe baza Anexei nr 2 la PNR, DAE a elaborat un Plan cadru de măsuri, care conţine principalele categorii de informaţii solicitate de SG COM, respectiv denumirea măsurii, motivarea sau raţiunea acesteia, termene de realizare (început şi sfârşit) şi indicatorii de realizare, la care se adaugă informaţii necesare monitorizării interne –instituţii responsabile şi alte informaţii relevante. Planul cadru a fost analizat în septembrie 2007 în cadrul Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona.

b) Planul cadru a fost transmis tuturor instituţiilor responsabile în vederea completării cu acţiuni concrete pentru anii 2007 şi 2008 (acţiunile identificate contribuie efectiv la realizarea măsurii şi sunt cuantificabile). În acest mod, s-a constituit Planul de acţiune pentru implementarea PNR.

c) În cadrul Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona, au fost selectate cele mai relevante acţiuni implementate în cursul anului 2007 în vederea raportării către SG COM.

d) Pe baza acţiunilor selectate, sub coordonarea DAE, instituţiile responsabile de implementarea planului au elaborat secţiunile proiectului de Raport de implementare a PNR pe anul 2007. DAE a elaborat forma integrată a acestui proiect de raport şi l-a transmis spre consultare tuturor instituţiilor care au contribuit la realizarea lui.

e) După consultare, Raportul de implementare a PNR pe anul 2007 a fost aprobat în cadrul şedinţei de Guvern din data de 17 octombrie 2007 şi a fost transmis SG COM pe data de 18 octombrie 2007.

Mecanismul de monitorizare a Planului de acţiuni prevede raportarea trimestrială a realizărilor către DAE şi elaborarea de rapoarte de monitorizare, care sunt înaintate CEIE şi Guvernului pentru informare şi iniţiere de măsuri corective.

67

IV.3. Planul de măsuri prioritare pentru integrare - 2007

Angajamentele asumate de România în perioada de pre-aderare au continuat să reprezinte obiectul unei atenţii speciale din partea Departamentului pentru Afaceri Europene, de îndeplinirea la timp a acestora depinzând integrarea propriu-zisă şi evitarea adoptării, de către Comisia Europeană, a măsurilor de salvgardare stipulate în Tratatul de aderare.

Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană – 2007 a fost elaborat – în coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene - ţinând cont de recomandările conţinute în Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din 26 septembrie 2006. O parte a acestor recomandări au constituit obiectul „Planului de măsuri pentru remedierea deficienţelor semnalate de Comisia Europeană în Raportul de monitorizare din 26 septembrie 2006” (adoptat imediat după publicarea Raportului Comisiei) şi au fost realizate până la începutul anului 2007.

Planul pentru anul 2007 cuprinde peste 300 de măsuri pentru implementarea recomandărilor şi înlăturarea deficienţelor sau a cauzelor acestora, grupate pe domenii gestionate de principalele ministere şi instituţii responsabile pentru îndeplinirea măsurilor respective.

Pentru o serie de domenii de acquis, pentru care Tratatul de aderare prevede perioade de tranziţie, au fost prevăzute în Plan acţiuni care să asigurare pregătirea României pentru implementarea procedurilor europene, imediat după momentul încetării acestor perioade de tranziţie.

Măsurile incluse în planul pentru anul 2007 se referă la:

- punerea în practică a unor recomandări şi rezolvarea unor deficienţe semnalate în Raportul Comisiei Europene (ex întărirea capacităţilor generale de control şi monitorizare a serviciilor veterinare; realizarea unui sistem de colectare a deşeurilor animale şi a facilităţilor de tratare a acestora în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniul Encefalopatiilor spongiforme transmisibile şi al sub-produselor animale, îmbunătăţirea capacităţii administraţiei fiscale, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei);

- condiţionalităţile rezultate din mecanismul de cooperare şi verificare din domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei;

- pregătirea implementării reglementărilor europene după încheierea perioadelor de tranziţie (ex măsuri ce vizează îmbunătăţirea calităţii aerului, a apei, managementul deşeurilor, poluarea industrială);

- finalizarea implementării unor serii de acţiuni care au început anterior (ex: operaţionalizarea completă a Agenţiilor de Plăţi acreditate pentru a gestiona plăţile directe către fermieri şi operatori în cadrul Politicii Agricole Comune, realizarea Sistemului Integrat de Administrare şi Control; privatizarea şi restructurarea în sectorul industrial; operaţionalizarea sistemului de control ex-ante necesar utilizării fondurilor structurale);

- iniţierea implementării unor serii de acţiuni care necesită o perioadă mai lungă de timp;

- aplicarea la nivel local/regional a unor prevederi ale reglementărilor europene.

O atenţie specială a fost acordată următoarelor domenii:

- agricultură (39 măsuri): elaborarea procedurilor naţionale pentru caracteristicile tradiţionale specifice ale produselor agricole şi alimentare; elaborarea procedurilor naţionale pentru denumiri de origine şi indicaţii geografice ale produselor agricole şi alimentare; organizarea de campanii de informare cu privire la acquis-ul comunitar

68

specific; implementarea sistemului IT pentru gestiunea IACS; intensificarea acţiunilor de operaţionalizare a oficiilor teritoriale ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA);

- sectorul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentare (28 măsuri): operaţionalizarea sistemului de colectare şi distrugere a deşeurilor de origine animală; modernizarea unităţilor de ecarisaj; respectarea cerinţelor europene în ceea ce priveşte seminţele modificate genetic şi produsele alimentare ce conţin OMG; controlul bolilor la animale; eradicarea pestei porcine clasice; implementarea sistemului de control privind nutriţia animală; asigurarea bunăstării animalelor; sănătatea publică veterinară;

- administraţie publică şi afaceri interne (35 măsuri): implementarea acquis-ul Schengen si managementul frontierei externe a UE; diminuarea fenomenului traficului de persoane în România; asigurarea resurselor umane specializate în domeniul luptei împotriva traficului de persoane; operaţionalizarea sistemului IT necesar înregistrării victimelor returnate; îmbunătăţirea condiţiilor în închisori şi aresturi; prevenirea şi combaterea corupţiei la nivelul structurilor MIRA;

- finanţe publice (17 măsuri): elaborarea de metodologii si proceduri privind activitatea de inspecţie fiscală; intensificarea acţiunilor pentru recuperarea obligaţiilor restante la bugetul general consolidat; monitorizarea realizării veniturilor la bugetul general consolidat de la marii contribuabili; îmbunătăţirea capacităţii administraţiei fiscale;

- politici sociale (58 măsuri): îmbunătăţirea legislaţiei muncii şi a dialogului social; consolidarea capacităţii administrative pentru gestionarea Fondului Social European; protecţia copilului; informarea publică privind accesul lucrătorilor români pe piaţa muncii din Uniunea Europeană; îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă; asigurarea tratamentului egal pentru femei şi bărbaţi; protecţia persoanelor cu handicap; creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă; asigurarea accesului minorităţii rome la piaţa muncii; intensificarea formarii profesionale în mediul rural; incluziune socială.

- implementarea fondurilor structurale (16 măsuri): finalizarea procedurilor de implementare a Programelor Operaţionale; îmbunătăţirea capacităţii administrative de implementare a Fondurilor structurale si de coeziune; elaborarea manualului operaţional pentru activitatea de observare si verificare a atribuirii contractelor de achiziţie publică;

- protecţia mediului (57 măsuri) de ex: accelerarea recrutării de personal la toate nivelurile administraţiei de mediu; controlul poluării industriale; gestiunea deşeurilor; asigurarea calităţii apei (epurarea apelor uzate urbane, calitatea apei destinate consumului uman); asigurarea calităţii aerului; protecţia naturii;

- sistemul judiciar (16 măsuri): măsuri pentru îndeplinirea condiţionalităţilor instituite prin Decizia nr. 6569/2006 a Comisiei Europene; prevenirea şi combaterea spălării banilor, reforma sistemului penitenciar.

Planul de măsuri prioritare a fost conceput şi utilizat ca instrument de monitorizare, pentru a se asigura condiţiile integrării rapide a României în Uniunea Europeană. Pentru o monitorizare eficientă a măsurilor din Plan, instituţiile care şi-au asumat responsabilitatea realizării măsurilor respective au transmis la sfârşitul fiecărei luni, la Departamentul pentru Afaceri Europene, rapoarte privind stadiul îndeplinirii acestora.

Periodic, Departamentul pentru Afaceri Europene a elaborat rapoarte de sinteză privind realizarea Planului de măsuri prioritare pentru integrare europeană, care au fost supuse dezbaterii Guvernului (în şedinţele acestuia şi in reuniunile Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană).

69

Monitorizarea atentă de către Guvern a măsurilor şi acţiunilor programate a urmărit evitarea eventualelor blocaje şi iniţierea unor măsuri corective pentru realizarea obiectivelor de integrare propuse la nivelul anului 2007.

70

PARTEA a V-a COMUNICARE

V.1. Instrumente de comunicare

Prin Hotărârea de Guvern nr.1320/2007, Departamentul pentru Afaceri Europene a preluat de la Reprezentanţa Comisiei Europene în România instrumentele de comunicare dezvoltate de către Delegaţia Comisiei Europene în România în perioada 1993-2006, respectiv Centrul INFOEUROPA, portalul www.infoeuropa.ro şi Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie Europeană.

Centrul Infoeuropa asigură relaţia cu cetăţenii interesaţi de tematica europeană, oferind informaţii generale asupra politicilor, instituţiilor şi fondurilor UE în România, precum şi asupra implicaţiilor statutului României de stat membru al Uniunii Europene. Totodată, Centrul redirecţionează publicul către alte surse specializate de informaţie europeană. De asemenea, Centrul Infoeuropa realizează produse de informare europeană şi administrează conţinutul portalului www.infoeuropa.ro, site dinamic bilingv (în română şi engleză), cu peste 26.000 de pagini.Totodată, Centrul Infoeuropa sprijină activităţile Reţelei Multiplicatorilor de Informaţie Europeană, reţea creată şi dezvoltată de către Delegaţia Comisiei Europene în Româniaîncepând cu anul 2001.

Reţeaua Multiplicatorilor de Informaţie Europeană, cu un număr de aproximativ 500 de membri în 2007, reprezintă un instrument valoros pentru creşterea gradului de înţelegere privind Uniunea Europeană la nivel local. Valoarea adăugată a Reţelei constă în dimensiunile şi diversitatea componenţei sale şi în faptul că aduce informaţia privind UE mai aproape de cetăţeni, într-o formă adaptată nevoilor lor specifice. Programul de comunicare regională sprijină multiplicatorii să îşi dezvolte atât cunoştinţele privind afacerile europene, cât şi aptitudinile de comunicare. Aceştia primesc materiale şi produse de informare pe care le folosesc la nivel regional sau local, în funcţie de strategiile proprii şi necesităţile grupurilor lor ţintă. De asemenea, ei beneficiază de instrumente şi programe menite să le faciliteze comunicarea în cadrul Reţelei şi să îi ajute să îşi îndeplinească obiectivele de comunicare pe teme europene.Având în vedere buna colaborare cu dintre Delegaţia Comisiei Europene în România şi Guvernul României din perioada de pre-aderare şi importanţa continuării instrumentelor de comunicare dezvoltate de Delegaţie în perioada 1993-2006, spre cât mai buna informare a cetăţenilor români privind statutul României de Stat Membru al Uniunii Europene, deciziile privind orientările strategice ale dezvoltării acestor programe de comunicare vor fi luate de comun acord cu Reprezentanţa Comisiei Europene, inclusiv prin consultarea beneficiarilor acestor programe.Reprezentanţa Comisiei Europene şi Biroul de Informare al Parlamentului European vor beneficia de acces la Centrul Infoeuropa pentru organizarea de evenimente de informare, iar Reprezentanţa va contribui activ la dezvoltarea programului de comunicare adresat Reţelei Multiplicatorilor de Informaţie Europeană.

V.2. Institutul European din România

Ca şi în anii trecuţi IER va continua activităţile privind dimensiunile formării profesionale şi comunicării prin organizarea de conferinţe, dezbateri publice şi programe de formare destinate funcţionarilor publici pe teme de specialitate din domeniul afacerilor europene.

71

Vor continua activităţile tematice desfăşurate şi în anii precedenţi lansîndu-se şi iniţiative noi. Odată cu preluarea instrumentelor de comunicare aceste activităţi (comunicarea specializată în domeniul afacerilor europene) precum şi activităţile de formare vor continua să se adapteze noului statut al României, acela de stat membru. Vor fi stimulate dezbaterile pe teme europene, pe fondul evoluţiilor în plan politic şi instituţional care decurg din aderarea României la UE, precum şi cele generate de aspecte ce ţin de dimensiunea economică, socială şi culturală a construcţiei europene. Sintezele tuturor meselor rotunde sunt accesibile pe pagina de internet a IER, Centrului Infoeuropa şi DAE.