Universitatea Dunrea de Jos, GalaiFacultatea de Istorie, Filosofie i Teologie, specializarea Istorie

Lect.univ.dr. Rotila ViorelMasterand: Drghici Ionut AlexandruTema: Transplantul de organe

Galati 2015

Transplantul de organe,

Donaia de organe, esuturi i celule privete i o a doua parte de proceduri medicale alturi de prelevare: transplantul (grefa) care nseamn nlocuirea total sau parial a unui organ sau esut bolnav cu un organ sau esut sntos (grefon), sau cu pri ale acestuia, provenind de la un donator. Legea nr. 95/2006 privind reforma n domeniul sntii definete, n art. 142 lit. e), transplantul drept acea activitate medical prin care, n scop terapeutic, n organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, esut ori celul .[footnoteRef:1] [1: Publicat n M. Of., Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, completat i modificat.]

Transplantul are regulile sale, care sunt apte s urmreasc destinul individual, aspirnd la abolirea constrngerilor intime de natur moral sau religioas, devenind o lucrare valoroas i durabil, conceput pentru salvarea vieii omului. Pentru ca transplantul s fie acceptat, trebuie s se realizeze dup reguli i principii stricte impuse prin lege, asigurndu-se, n mod absolut, principiul inviolabilitii persoanei, a corpului uman. Prin transplant se nlocuiete organul biologic bolnav, care nu trebuie s fie incompatibil cu corpul care l primete.Potrivit art. 149 din Legea nr. 95/2006, transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman se efectueaz numai n scop terapeutic.Este necesar, conform art. 150 din Legea nr. 95/2006, obinerea consimmntului scris al primitorului, dup ce acesta a fost informat asupra riscurilor i beneficiilor procedeului, iar n cazul n care primitorul este n imposibilitatea de a-i exprima consimmntul, acesta poate fi dat n scris de ctre unul din membrii familiei sau de ctre reprezentantul legal al acestuia [art. 151 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].Ca excepie, conform art. 151 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, n cazul primitorului aflat n imposibilitatea de a-i exprima consimmntul, transplantul se poate efectua fr consimmntulamintit anterior dac, datorit unor mprejurri obiective, nu se poate lua legtura n timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar ntrzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului. n cazul minorilor sau per-soanelor lipsite de capacitate de exerciiu, consimmntul va fi dat de prini sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora (art. 152 din Legea nr. 95/2006).[footnoteRef:2] [2: Ibidem ]

Clasificarea transplantului n funcie de donator i primitor cuprinde: Autotransplantul: la aceeai persoan. Allotransplantul: de la un alt membru (diferit genetic) al aceleiai specii. Izotransplantul: de la un alt membru identic genetic al speciei (gemeni). Xenotransplantul: de la altspecie. De exemplu, transplantul de valve cardiace de la porci la oameni. Forme speciale de transplant: Transplant splitat: un donator doi primitori (de exemplu ficatulpoate fi mprit ntre doi pacieni, de regul un adult i un copil); Transplant n domino: n cazul fibrozei chistice pulmonare cu transplant de complex cardiopulmonar cordul funcional al primitorului se trans-planteazla un alt primitor[footnoteRef:3] [3: Herald Jung, Lazlo Hecser, Bioetica transplantului de organe: Atitudini europene, in vol. 7 Revista Romn de Bioetic, vol. 6, nr. 3, iulie septembrie 2008 ]

Biserica Ortodoxa Romana considera ca transplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transforma suferinta in nadejde pentru mai multa viata. Este o performanta a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvinteaza atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a-I o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva. Transplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si implinirea ei in iubirea celui care primeste. In acest sens, el va indeplini urmatoarele conditii: 1. sa respecte demnitatea persoanei (donator, receptor, medic); 2. sa aiba scop terapeutic; 3. sa fie in folosul aproapelui; 4. sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane; 5. sa respecte drepturile omului si dimensiunea duhovniceasca a existentei umane, chiar din momentul conceperii acesteia; 6. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata[footnoteRef:4] [4: Raluca Mihaela Asandei, Bioetica transplantului de organe, in vol, Revista Romn de Bioetic, vol. 3, nr. 2, 2005]

Biserica nu poate fi de acord cu transplantul tesuturilor embrionare care comporta riscul afectarii sanatatii fatului si nici cu utilizarea pentru transplant a organelor nou-nascutilor acefali sau hidrocefalici. In egala masura, nu poate fi de acord cu tendinta unora de a deveni donatori de organe, cu conditia sa fie eutanasiati sau emunerati.[footnoteRef:5] [5: http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/transplantul-organe-72609.html# 24.05.2015]

Lipsa donatorilor ramane una dintre cele mai importante probleme. Compatibilitatea si necesitatea unei trieri riguroase a pacientilor dupa criterii etice si sociale impuse de conditiile socio-economice dar si de datoria morala fata de pacient si fata de societate sunt alte norme care se autoimpun. Cel putin 12 pacienti pe zi din cei aflati pe listele de asteptare mor pentru ca nu au donator. In Europan cei mai multi donatori de organe sunt din Spania si Portugalia, tari cu o medie de 35 de donatori la un milion de locuitori, comparativ cu tarile din vestul Europei care au 14-15 donatori la un milion de locuitori. In Romania pe listele de asteptare se afla peste 2.000 de pacienti pentru rinichi, peste 300 pentru ficat, 60-70 pentru inima si aproximativ 20-30 pentru plamani si inima, transplant ce nu se face insa in Romania[footnoteRef:6]. [6: http://www.imparte.ro/Donatii/Donatii-sange/Articole-donatii-sange/Donarea-de-organe-si-listele-lungi-de-asteptare-pentru-transplant-o-problema-in-toata-Europa-221.html 24.05.2015]

Tehnica transplantului de organe se bucura de o buna reglementare in tara noastra. Anonimatul, compatibilitatea si fazele terminale ale bolilor par a guverna cerintele efectuarii transplantului de organe. Numarul mic al organelor disponibile pentru acest tip de interventii face imposibila satisfacerea tuturor cererilor. De aceea, se impune o triere riguroasa si prioritara a beneficiarilor dupa criteria socio-economice si etice. Criteriile stabilite de comisiile de bioetica nu tin cont sau nu ar trebui sa tina cont de obiceiurile habituale ale pacientului (consum de droguri sau alcool) desi acestia din urma sunt evitati[footnoteRef:7], sau de transplantul de organe de la populatii vulnerabile, de genul detinutilor ce au comis crime impotriva umanitatii. Se observa diferente legislative importante in ceea ce priveste acordul prezumat. In Austria orice persoana ajunsa in moarte cerebrala devine donator de organe indiferent de acceptul familiei sau de nationalitate. In aceasta tara se pune un foarte mare accent pe acordul prezumat. Spre deosebire de Austria, in Romania legea transplantului de organe prevede ca necesar acordul informat pentru prelevarea de organe de la rude in cazul pacientului aflat in moarte cerebrala[footnoteRef:8]. [7: http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/informatii-esentiale-despre-transplantul-de-organe_5997# 24.05.2015] [8: Oana Cristina Stinga, Mihaela Catalina Vicol, Dileme etice frecvent intalnite in transplantul de organe, Revista Romn de Bioetic]

Dupa ce medicii stabilesc daca pacientul este un bun candidat pentru transplant, pasul urmator consta in inscrierea sa pe una din listele deschise pentru receptori. Se va intocmi o recomandare de la medicul personal, in care se va mentiona motivul, gradul urgentei si avantajele transplantului. Ulterior pacientul va fi chemat la consulturi periodice si de catre medicii de la centrul de transplant, pentru a se stabili daca sunt respectate criteriile pentru a fi pe lista de asteptare. Consulturile sunt insotite si de analize, insa uneori aceste analize pot fi realizate si la medicul curant, iar rezulatele sunt ulterior trimise centrului de transplant. In general, centrul va anunta pacientul in aproximativ 2 saptamani daca cererea sa a fost aprobata si daca a fost trecut sau nu pe lista de asteptare. De asemenea, in acel moment se va preciza si pozitia pe care pacientul o ocupa pe lista - aceasta depinde in functie de starea de sanatate a pacientului, de rezerva functionala a organului si de urgenta cazului.[footnoteRef:9] [9: http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/informatii-esentiale-despre-transplantul-de-organe_5997# 24.05.2015]

In cazul in care cererea pacientul este respinsa si in urma investigatiilor paraclinice se stabileste ca acesta nu este un bun candidat pentru un transplant, pacientul trebuie ca alaturi de medicul sau sa gaseasca si alte variante terapeutice eficiente. Transplantul de organe este o varianta terapeutica foarte buna (chiar daca poate avea, la randul sau, numeroase complicatii) insa el nu poate fi realizat tuturor. Exista foarte multi pacienti, majoritatea chiar care traiesc cu probleme grave de sanatate si care incearca sa le diminueze impactul printr-un tratament medicamentos cat mai bun. Daca transplantul se dovedeste a nu fi o solutie, pentru multi pacienti se poate modifica scopul tratamentului, din curativ (cum ar fi fost daca se putea realiza transplantul) la paleativ si/sau simptomatic. Din acest moment devine foarte important sporirea confortului personal al fiecarui pacient. In plus, medicul trebuie sa se ocupe si de probleme emotionale care pot insoti acceptarea unui refuz din partea clinicii de transplant. Faptul ca nu au fost trecuti pe lista de asteptare poate impinge numerosi pacienti in depresie, refuzul fiind asociat nu de putine ori cu pierderea sperantei. Medicul trebuie sa explice pacientului ca nu este deloc asa, si ca de fapt, motivele pentru care transplantul nu poate fi realizat sunt foarte diverse, refuzul putand chiar sa protejeze (in anumite situatii) viata pacientului.[footnoteRef:10] [10: http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/informatii-esentiale-despre-transplantul-de-organe_5997#]

In anul 1954 a avut loc primul transplant de rinichi realizat cu succes. Rinichiul a fost donat de fratele geaman, transplantat celuilalalt frate si a functionat timp de 8 ani. Apoi in anul 1962, s-a efectuat primul transplant de rinichi de la un cadavru, iar transplantul a functionat timp de aproximativ 2 ani. In 1966 s-a realizat primul transplant hepatic, care a functionat 1 an. Un punct de referinta in istoria transplantului mondial si in istoria medicinei in general o reprezinta primul transplant cardiac, efectuat in anul 1967 de Christan Barnard in Africa de Sud. [footnoteRef:11] [11: Ethics of Organg Trasplatation, ed.Center of Bioethics 2004. p. 9.]

In anul 1972 a fost aprobat Cardul Donatorului de Organe in toate cele 50 de state americane, card ce permitea fiecarei persoane in varsta de peste 18 ani sa isi doneze organele. In 1981 a fost realizat cu succes primul transplant de inima si plamani, organele functionand pentru o perioada de 5 ani, iar un an mai tarziu s-a realizat primul transplant de inima artificiala. In anul 1983, medicamentul imunosupresor ciclosporina a fost aprobat de Food and Drug Administration. O premiera in istoria transplantelor a avut loc in anul 1986, cand inima unui cimpanzeu a fost transferata unui copil (celebrul caz Baby-Fae), care a supravietuit timp de 20 de zile. Apoi, in 1989, a fost realizat primul transplant reusit de ficat, iar in 1996 s-a efectuat primul transplant al unui ficat cadaveric, impartit in mai multe portiuni, la mai multe persoane. In anul 2000, a fost realizata prima cultura de celule stem embrionare umane[footnoteRef:12]. [12: Ibidem , p. 10-11.]

Daca analizam datele cu privire la transplanturi, observam ca din a doua jumatate a secolului al XX-lea, aceste operatii au luat o amploare deosebita. Astfel, pana in 1959, transplantul de organe intre gemeni parea singurul posibil. O serie de transplanturi de rinichi intre gemeni fusesera realizate cu succes la Boston, de grupul condus de J. Merrill. Alte cazuri de transplanturi s-au izbit insa de refuzul organismului persoanei primitoare de a receptiona organul strain. Cu toate acestea, in 1952 o grefa de rinichi de la o mama catre fiul sau a fost efectuata cu succes la spitalul Necker din Paris de Jan Hamburger, care a propus compararea grupelor leucocitare ale donatorului si ale primitorului in scopul selectarii transplanturilor. Un alt savant, Jan Dausset, a fundamentat ideea ?antigenelor H.L.A.? (Human Leukocytes Antigens), experientele sale demonstrand ca transplanturile erau mai bine tolerate in situatiile in care grupele HLA ale donatorului si ale primitorului erau identice ori difereau foarte putin. Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, s-au efectuat circa 100.000 de transplanturi de rinichi, proportia de succese fiind de 80%. In cazul transplanturilor de inima, in jur de 600, proportia de transplanturi reusite este de 70%, iar la transplanturile de ficat, aproximativ 560, proportia de succese este de 20-30%. In cazul transplanturilor de plaman rezultatele au fost slabe, iar in cazul celor circa 250 de transplanturi de pancreas procentul operatiilor reusite este de 10-15%. In ceea ce priveste donatorul, practica arata ca transplanturile au fost autorizate, de regula, in cazul organelor duble, de exemplu rinichi, simpla efectuare a operatiei neimpietand asupra sanatatii donatorului. In cazul celorlalte transplanturi de organe s-a recurs la prelevarea unor organe de la cadavre. Deci, esentiala pentru efectuarea transplantului este compatibilitatea intre grupele sanguine ale donatorului si ale primitorului si, mai recent, apartenenta la sistemul antigene H.L.A. (identice sau asemanatoare).[footnoteRef:13] [13: Raluca Mihaela Asandei, op.cit. p.2.]

La noi in tara, primul transplant renal a fost efectuat la Spitalul Fundeni, de catre profesorul doctor Eugen Proca, in 1980, iar in anul 1981, la Spitalul Judetean Timisoara, o echipa de medici condusa de doctorul Petru Dragan a efectuat primul transplant cu un rinichi luat de la un cadavru.[footnoteRef:14] [14: Ibidem.]

BibliografieHerald Jung, Lazlo Hecser, Bioetica transplantului de organe: Atitudini europene, in vol. 7 Revista Romn de Bioetic, vol. 6, nr. 3, iulie septembrie 2008Raluca Mihaela Asandei, Bioetica transplantului de organe, in vol, Revista Romn de Bioetic, vol. 3, n r. 2, 2005Oana Cristina Stinga, Mihaela Catalina Vicol, Dileme etice frecvent intalnite in transplantul de organe, Revista Romn de Bioetic Ethics of Organg Trasplatation, ed.Center of Bioethics 2004. http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/informatii-esentiale-despre-transplantul-de-organe_5997#http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/transplantul-organe-72609.html# http://www.imparte.ro/Donatii/Donatii-sange/Articole-donatii-sange/Donarea-de-organe-si-listele-lungi-de-asteptare-pentru-transplant-o-problema-in-toata-Europa-221.html