Bronte, Emily - La Rascruce de Vanturi

5/20/2018 Bronte, Emily - La Rascruce de Vanturi

1/162

La rascruce de vnturi

Emily Bront

CAPITOLUL 1

1801Adineauri m-am ntors din vizita facuta posacului meu proprietar si vecin, singurafaptura care ar putea sa ma mai tulbure aici! ntr-adevar, am poposit ntr-un tinuminunat! Desigur ca n-as fi putut alege, din toata Anglia, un loc mai la adapostde orice framntare omeneasca. Un desavrsit rai al mizantropilor; iar domnul Heatliff si cu mine suntem parca anume facuti sa ne nfruptam din acest tinut al dezolarii. Strasnic barbat! Totusi, nu cred ca si-a nchipuit cum mi s-a ncalzit inima desimpatie pentru el cnd, apropiindu-ma calare, am vazut ca ochii lui negri se ntuneca banuitori sub sprncene si ca la auzul glasului meu si vra, cu o hotarre acragetele si mai adnc n jiletca.Domnul Heathcliff? l-am ntrebat.Raspunsul a fost un semn facut din cap.

Sunt Lockwood, noul dumneavoastra chirias, domnule. Am luat asupra-mi ndraznealasa vin n vizita la dumneavoastra imediat dupa sosirea mea aici. Nadajduiesc ca nuv-am plictisit prea mult staruind sa nchiriez Thrushcross Grange. Am auzit ieri ca ati avea oarecare griji...Thrushcross Grange e proprietatea mea, domnule, m-a ntrerupt el schimonosindu-sifata, si, daca mi-ar da mna, n-as ngadui nimanui sa ma plictiseasca; intra!Acest "intra" a fost suierat printre dinti, vrnd sa spuna mai curnd: "Du-te dracui" dect altceva; iar scrtitul portii de care se sprijinea domnul Heathcliff n-a atat mai multa bunavointa dect cuvintele lui. Cred ca tocmai amanuntele acestea m-au facut sa-i primesc invitatia: ma interesa sa cunosc un om care parea si mai posac dect mine.Cnd vazu ca pieptul calului meu mpinge cu hotarre poarta, ntinse mna si-i scoasul, apoi, posomort, o porni naintea mea pe alee. Ajunsi n curte, striga:

Joseph, ia calul domnului Lockwood si adu vin!"Desigur, omul acesta constituie ntregul personal de serviciu, mi zisei auzind dubla porunca. Nu-i de mirare ca iarba creste printre lespezi si ca, fara ndoiala, numai vitele mai tund gardurile vii."

Joseph era un om vrstnic, ba chiar batrn, poate chiar foarte batrn, desi rea voinic si vnjos.Domnul sa ne apere! mormai el morocanos, ajutndu-ma sa descalec.

Si ma privi att de acru, nct eu, indulgent, am vrut sa cred ca avea nevoide ajutorul ceresc pentru a-si mistui cina si exclamatia lui plina de evlavie nuavea nici o legatura cu sosirea mea neasteptata.

Wuthering Heights e denumirea resedintei domnului Heathcliff. O poreclaprovinciala potrivita pentru a evoca vuietul vntului ce se dezlantuie n jurul cai pe timp de furtuna. Pe acele culmi, desigur, aerul e mereu taios si rece; si n

u e greu de ghicit cu ce putere porneste vntul de miazanoapte peste creste, judecnd dupa apriga nclinare a ctorva brazi pitici, saditi n apropierea casei si a unorufe prapadite, cu crengile ntinse ntr-o singura parte, cersind parca pomana de la oare. Din fericire, arhitectul a fost prevazator si a cladit casa solid. Ferestrele sunt nguste, taiate adnc n zid, iar colturile, aparate de pietre mari, iesite mlt n relief.

nainte de a trece pragul, m-am oprit sa admir multimea de sculpturi grotesti risipite cu precadere pe fatada si n jurul intrarii principale, deasupra careia, printre nenumarati grifoni care ncepusera sa se farmiteze si amorasi lipsiti de udoare, am descoperit data 1500 si numele Hareton Earnshaw. As fi vrut sa fac c


2/162

va comentarii si sa-l rog pe ursuzul meu proprietar sa-mi faca un scurt istorical acestei cladiri; dar atitudinea lui,asa cum statea n fata usii, parea sa-mi ceara ori sa intru imediat n casa, ori sa plec definitiv. Iar eu nu doream sa-i sporesc nerabdarea nainte de a fi patruns n sanctuarul sau.

Urcnd o singura treapta, si fara sa mai trecem prin vreun gang sau vestibul, ne aflaram n odaia principala, numita prin partea locului "sala". De obicei,sala cuprinde si bucataria si camera de primire, dar eu cred ca la Wuthering Heights bucataria cu toate rosturile ei a fost silita sa se retraga n cu totul alta parte. Desluseam glasuri palavragind si zgomot de vase venit de departe; de altfel, n preajma caminului urias n-am vazut stralucind pe pereti vase de arama, strecuratoare de cositor sau vreun alt obiect care sa ma fi facut a crede ca acolo se

coace, se fierbe sau se prajeste ceva. nsa ntr-un capat al ncaperii se rasfrngeanunat att lumina ct si caldura, n enorme farfurii de cositor, ibrice si oale de aint, asezate rnduri-rnduri pe un imens bufet de stejar, nalt pna-n tavan. Acestusese niciodata vop-sit: pentru un ochi cercetator, ntreaga lui structura era vizibila, n afara unei portiuni ascunse de o stinghie de lemn de care erau atrnate turte de ovaz si nenumarate halci de carne de vaca, berbec si porc. Deasupra caminului se aflau mai multe pusti vechi, prafuite si o pereche de pistoale de pus la coburi; iar n chip de podoaba, nsirate pe marginea unui raft, trei cutii de metal, ictate n culori tipatoare. Pardoseala era de piatra alba, lustruita, scaunele rustice, cu speteze nalte, vopsite n verde. n umbra se ntrezareau unul sau doua scamasive, negre. n firida de jos a bufetului sta culcata o catea rosiatica, voinica, din neamul prepelicarilor, nconjurata de o ceata de catei care scnceau; iar priunghere dormeau alti cini.

Locuinta si mobilierul n-ar fi avut nimic deosebit daca ar fi apartinutunui obisnuit fermier din nord, cu fata drza, cu picioare puternice, puse n valoare de pantalonii bufanti si jambiere. n orice casa, pe o raza de cinci sau sase mile printre aceste coline, daca te duci la ora potrivita, dupa-amiaza, poti gasi un asemenea personaj, asezat n fotoliul sau, cu cana de bere spumegnd pe masa rotua din fata lui. Dar domnul Heathcliff oferea un contrast izbitor fata de casa sifelul lui de viata. Ca nfatisare, parea un tigan cu pielea tuciurie, ca mbracamie si purtare, un gentleman, atta ct poate parea gentleman un om care traieste la tara. Fiind bine facut la trup si avnd o fata placuta, cu toata nfatisarea lui morocanoasa, nici chiar lipsa de cochetarie nu-i sedea rau. L-ai fi putut banui ca este de o ngmfare de proasta calitate; dar inima mea binevoitoare mi spunea ca nu pte fi vorba de asa ceva: nu stiu ce instinct ma facea sa cred ca rezerva lui izvoraste din sila pe care o are pentru orice exteriorizare a sentimentelor, pentru

orice manifestare a unei simpatii reciproce, ca iubeste sau uraste n ascuns, sii s-ar parea o obraznicie ca cineva sa-i arate ca-l iubeste sau l uraste. Dar ma cam pripesc: i daruiesc cu prea multa generozitate propriile mele nsusiri. Motivelecare-l fac pe domnul Heathcliff sa nu ntinda mna pentru a face cunostinta unui strain, cu care, ntmplator, s-a ntlnit, pot fi cu totul diferite de ale mele. mi psa cred ca structura mea sufleteasca e oarecum unica: sarmana mea mama mi spuneaca n-o sa am niciodata un camin comod si, ntr-adevar, chiar n vara trecuta m-am dovedit cu desavrsire nedemn de a-l avea.

n timp ce ma aflam, pentru o luna de zile, pe malul marii, unde ma bucuram de aer curat, intmplarea a facut sa ntlnesc acolo cea mai fermecatoare fapturaadevarata zeita n ochii mei, atta vreme ct nu m-a bagat n seama. Niciodata nu mestainuit iubirea prin viu grai, dar daca privirile pot vorbi, atunci si cel maiidiot dintre idioti ar fi putut ghici ca eram ndragostit de ea pna peste cap. n

le din urma m-a nteles si mi-a raspuns cu cea mal dulce privire ce se poate inchipui. Stiti ce-am facut? O marturisesc cu rusine: glacial, m-am retras n mine ca un melc, si la fiecare privire calda de-a ei m-am retras mai adnc, mai rece, pna c, n cele din urma, biata faptura nevinovata a nceput sa se ntrebe daca nu cumva sa pierdut mintile si, naucita de nedumerire, rusinata de presupusa ei eroare, siconvinse mama si amndoua plecara din localitate. Aceasta bizara atitudine mi-a creat reputatia unui om cu desavrsire lipsit de suflet, reputatie pe care numai eustiu ct de putin o merit!

M-am asezat la capatul caminului, pe un scaun opus celui spre care paseagazda mea; si, ca sa-mi fac de lucru, am ncercat sa mngi cateaua, care, parasind


3/162

si culcusul si puii, se strecurase ca o lupoaica n spatele meu; avea buza rasfrnta, dintii albi umeziti de bale si sta gata sa ma nsface. Mngierile mele provocara mriala ndelunga si ragusita.

Ai face mai bine sa lasi cateaua n pace, miri si domnul Heathcliff pe acasi ton, iar pentru a mpiedica unele demonstratii mai fioroase din partea ei, i trase un picior. Nu-i nvatata cu mngierile, n-o tin pentru ras-fat. Apoi, facnd vriva pasi mari spre o usa laturalnica, striga din nou: Joseph!

Dar Joseph mormaia ceva nenteles n fundul pivnitei si parea ca nu are de gd sa vina sus, asa ca stapnul sau cobor chiar el, lasndu-ma singur, fata-n fata ccateaua aceea amenintatoare si cu o pereche de cini ciobanesti, flocosi si fiorosi, care, mpreuna cu ea, mi urmareau cu mare bagare de seama toate miscarile. Nedo

nd sa intru n contact cu coltii lor, am stat nemiscat; dar, spre ghinionul meu, creznd ca nu vor ntelege in-sultele tacite, am avut nefericita idee de a ma strmba i schimonosi n fata celor trei animale, pna cnd una din strmbaturi o enerva att lt pe "doamna", nct se nfurie brusc si sari pe genunchii mei. Am azvrlit-o ct cm-am refugiat repede de partea cealalta a mesei. Aceasta miscare a rasculat ntreaga haita: o jumatate de duzina de monstri cu patru labe, de diferite dimensiunisi vrste, iesira din vizuinele lor ascunse si venira spre camin, punctul principal al ncaperii. Simtind cum calciele mele, ct si pulpanele jachetei, devin obiectrecis al asaltului lor, m-am aparat de atacul celor mai puternici adversari cu vatraiul; totusi, pentru a restabili pacea, am fost silit sa strig dupa ajutorulcuiva din casa.

Domnul Heathcliff si omul lui urcara treptele pivnitei cu o indiferenta jignitoare. Cred ca nu si-au iutit ctusi de putin pasul, cu toate ca n jurul caminu

lui se strnise o puternica larma de latraturi si chelalaieli. Din fericire, cineva din bucatarie veni n graba. O femeie corpolenta, cu fusta suflecata, bratele goale si obrajii rumeniti de foc se repezi n mijlocul nostru nvrtind o tigaie. Cu atorul acestei arme si al glasului ei, furtuna se potoli ca prin farmec, iar cnd stapnul intra nu mai ramasese n arena dect ea, suflnd din greu, ca marea dupa un vaprasnic.

Ce dracu s-a ntmplat? ntreba el, masurndu-ma ntr-un mod greu de ndureasta primire att de putin ospitaliera.

Ce dracu, ntr-adevar! mrii eu. Turma de porci n care-au intrat demoniira stapnita de duhuri mai rele dect jivinele dumneavoastra, domnule. Daca paraseati un strain n mijlocul unei haite de tigri tot atta era!

Nu se leaga de oamenii care nu se ating de nimic, observa el, punnd sticla n fata mea si mpingnd masa la locul ei. Bine fac cinii daca sunt atenti. Bei u

har de vin?Nu, multumesc.Nu te-au muscat, nu-i asa?Daca m-ar fi muscat, i nvatam eu minte.Fata lui Heathcliff se destinse ntr-un zmbet.Haide, haide, zise, esti cam emotionat, domnule Lockwood. Poftim, gusta

putin vin. Oaspetii sunt att de rari n aceasta casa, nct, trebuie sa recunosc, neu si nici cinii mei nu prea stim cum sa-i primim. n sana-tatea dumitale, domnule!

Ma nclinai, facndu-i aceeasi urare: mi dadeam seama ca ar fi o prostie sa a mbufnez din pricina obrazniciei unei haite de dulai. Si, n afara de asta, nu vom sa-mi las gazda sa se mai distreze pe socoteala mea, caci atitudinea domnuluiHeathcliff cam nspre acolo tindea. Iar el, gndindu-se desigur ca e o prostie sa tepui rau cu un chirias bun, renunta n oarecare masura la stilul sau laconic si, n

emainghitnd pronumele si verbele auxiliare, ncepu a vorbi despre un subiect care dea ca ma intereseaza avantajele si dezavantajele resedintei mele actuale. Din tot ce discutaram, omul mi se paru foarte inteligent, de aceea, nainte de-a pleca,avusei ndrazneala sa-l rog sa ma primeasca si a doua zi. El, fireste, nu dorea sarepet incursiunea n casa lui. Totusi, ma voi duce. Sunt uimit ct de sociabil ma simt n comparatie cu el.

CAPITOLUL 2


4/162

n dupa-amiaza de ieri se lasase ceata si frig. Ma gndeam ca poate ar fi mai cuminte sa ramn acasa, n biroul meu, lnga foc, n loc s-o pornesc prin balarii roaie spre Wuthering Heights. Asa ca, ntorcndu-ma de la masa (n.b. iau masa de pntre ora douasprezece si unu, caci menajera mea, o matroana respectabila, care face parte integranta din casa, nu poate sau nu vrea sa nteleaga cererea mea de afi servit la ora cinci), urcai scarile cu intentia de a-mi petrece dupa-amiaza lenevind. Cnd sa intru n odaia mea, vazui o tnara servitoare, ngenuncheata lnga conjurata de perii si galeti cu carbuni, si care, scotnd un praf infernal, ncercasa stinga flacarile sub mormane de cenusa. n fata acestui spectacol m-am re-trasimediat, mi-am luat palaria si, dupa un drum de patru mile, am ajuns la poarta gr

adinii lui Heathcliff, tocmai la timp pentru a ma adaposti de primii fulgi de zapada ai viscolului ce se dezlantuise.Pe acel vrf de deal plesuv, pamntul era nghetat bocna, iar aerul, taios,

facea sa drdi din tot trupul. Nefiind n stare sa desfac lantul portii, am sarit pste gard si am nceput sa alerg de-a lungul aleii marginite, de o parte si de alta, de tufe razlete de coacaze. Zadarnic batui n usa pna mi amortira pumnii, si cicepura sa latre.

"Oameni blestemati! zisei n gnd, ati merita sa fiti pe veci izolati de semenii vostri pentru lipsa de ospitalitate si mojicia voastra. Nici chiar eu n-as sta cu usile ferecate n timpul zilei. Dar nu-mi pasa, trebuie sa intru!Cu hotarrusei mna pe ivar si ncepui a-l zglti din rasputeri. Mutra acra a lui Joseph aparfereastra rotunda a hambarului.

Ce cati aici? striga el. Stapnu-i jos, la vite. Da ocol casei si du-te p

a capatugrajdului daca vrei sa vorbesti cu el.Nu-i nimeni n casa sa-mi deschida? racnii eu drept raspuns.Nu-i dect cucoana, si ea nu deschide chiar de-ai face larma asta turbata

pn' la miezu' noptii.Dar pentru ce? Nu-i poti spune cine sunt? Haide, Joseph!Ba nu! Nu ma bag n treaba asta, mri capul din fereastra si disparu.Zapada ncepu sa se astearna, deasa. Pusei mna pe clanta pentru a face o no

ua ncercare, cnd n curtea din dos aparu un tnar fara haina, cu o furca pe umar. riga sa-l urmez si, dupa ce trecuram printr-o spalatorie si un spatiu pietruit unde se afla o magazie cu carbuni, o pompa si un porumbar, sosiram n sfrsit n sala mre, calda si placuta, unde fusesem primit n ajun. ncaperea stralucea minunat n luna unui urias foc de carbuni, turba si lemne, iar lnga masa, asternuta pentru o cina mbelsugata, am avut placerea s-o vad pe "cucoana", o fiinta pe care nu ma ast

eptam s-o gasesc aici. Ma nclinai si asteptai, creznd ca ma va pofti sa iau loc. Ea ma privi, rezemndu-se de speteaza scaunului, dar ramase nemiscata si muta.Urta vreme! zisei. Ma tem, doamna Heathcliff, ca usa din fata a suferit c

onsecintele nepasarii servitorilor dumneavoastra: am lovit din rasputeri ca sa maauda.

Ea nu deschise gura. Eu o priveam, ea ma privea: adica si atintise ochiiasupra mea cu o raceala si o indiferenta neplacute si stingheritoare din cale-afara.

Stai jos, zise tnarul pe un ton rastit. Acusi vine.l ascultai; apoi mi dresei vocea, o chemai pe ticaloasa Junona, care la a

asta a doua ntrevedere a noastra binevoi sa dea din vrful cozii, vrnd sa arate ccunoaste.

Frumos animal! zisei, ncercnd din nou sa intru n vorba cu stapna casei

i de gnd sa dati din catei, doamna? .Nu sunt ai mei, raspunse plicticoasa gazda cu un ton si mai respingator

dect ar fi raspuns chiar Heathcliff.A, favoritii dumneavoastra fac parte dintre acestia? continuai eu, ntorc

-ma spre un colt ntunecos al ncaperii unde pe o perna mi se parea ca vad niste pisici.

Ciudata alegere de favoriti! remarca ea cu dispret.Spre ghinionul meu, acolo se afla un morman de iepuri morti. Mai tusii o

data usor si ma trasei mai aproape de camin, spunnd din nou ca vremea e ngrozitoe.


5/162

Nu trebuia sa iesi din casa, zise ea, ridicndu-se si lund de pe camin dodintre cutiile de metal pictate.

Asa cum statuse nainte, lumina nu ajungea pna la ea; acum nsa i-am putut vdea deslusit trupul si obrazul. Era zvelta si, dupa cte mi se parea, nu departe devrsta uni fetiscane. Trupul frumos, iar obrazul cea mai gingasa si distinsa fatape care am avut vreodata placerea s-o privesc. Trasaturi fine, foarte frumoase,bucle balaie, mai degraba aurii, stateau despletite pe gtul ei delicat; iar ochii, daca ar fi avut o expresie binevoitoare, ar fi fost irezistibili. Dar, spre norocul inimii mele sensibile, singurul sentiment ce se putea citi n ei era disprel sau un soi de deznadejde, cu totul nefireasca pe asemenea chip. Cutiile erau cam sus, ct pe-aci sa nu le ajunga; facui o miscare s-o ajut, dar ea se ntoarse cat

re mine ca un avar caruia cineva ar fi ncercat sa-i ajute sa-si numere galbenii.N-am nevoie de ajutorul dumitale, zise ea scurt. Pot sa le iau si singura.

Va rog sa ma iertati! ma grabii sa-i raspund.Ai fost poftit la ceai? ntreba ea legndu-si un sort peste frumoasa-i fus

neagra; apoi masura o lingura plina de frunze de ceai pe care-o tinu nemiscata deasupra ceainicului.

As fi ncntat sa beau o ceasca, i raspunsei.Ai fost invitat? repeta ea.Nu, raspunsei, pe jumatate zmbind. Dumneavoastra sunteti persoana ndrep

ta sa ma poftiti.Ea arunca ceaiul napoi n cutie, puse lingura si celelalte la loc, apoi se

aseza mnioasa pe scaun; fruntea i era ncruntata, iar buza inferioara rosie si bos

flata, ca la un copil care sta sa plnga.ntre timp, tnarul si trase pe umeri o haina foarte jerpelita si, asezndusi el n fata focului, ncepu sa se uite la mine pe furis, ca si cum ntre noi ar fiost o dusmanie de moarte nca nerazbunata. ncepusem sa ma ntreb daca era servitor i ba. Att vesmintele ct si vorba i erau grosolane, cu totul lipsite de distinctia e care o remarcasem la domnul si doamna Heathcliff. Parul, castaniu si des, eraaspru si nengrijit, favoriti stufosi i acopereau obrajii, iar minile i erau nnca ale unui muncitor de rnd; totusi purtarea lui era ndrazneata, aproape sfidatoa, iar fata de stapna casei nu parea sa aiba atitudinea unui servitor. n lipsa unordovezi precise n privinta situatiei lui n acea casa, am socotit ca e mai bine sanu iau n seama purtarea-i curioasa; si, cteva minute mai trziu, intrarea lui Heaiff ma salva n oarecare masura din situatia neplacuta n care ma aflam.

Dupa cum vezi, domnule, m-am tinut de fagaduiala si am venit! exclamai e

u, lund un aer vesel, dar ma tem ca vremea nu ma va lasa sa ies din casa nca vreojumatate de ceas; sper ca-mi veti da adapost n acest rastimp.O jumatate de ceas? zise el scuturndu-si fulgii albi de pe haine; ma mir

c-ai ales tocmai viscolul asta pentru a umbla pe coclauri. Stii ca risti sa te ratacesti prin mlastini? Chiar oamenii nvatati cu smrcurile de pe-aici gresesc deseori drumul n seri ca asta si pot sa-ti spun ca n momentul de fata n-as crede sa seschimbe vremea.

Poate gasesc printre oamenii dumneavoastra o calauza. Va ramne la Grangea mine dimineata. mi puteti da pe cineva?

Nu, nu pot.ntr-adevar? Atunci nu-mi ramne dect sa ma bizui pe puterile mele.U-u-u-f!Faci ceaiul? l ntreba pe baiatul cu haina jerpelita, mutndu-si privire

atica de la mine la tnara doamna.i dai si lui? ntreba ea adresndu-i-se lui Heathcliff.Fa ceaiul! fu raspunsul, rostit cu atta brutalitate, nct am tresarit.Tonul acestor cuvinte dezvaluia un caracter cu adevarat urt. Nu mai eram d

ispus sa-l consider pe Heathcliff un "barbat strasnic". Dupa ce pregatirile se ispravira, ma pofti, zicnd:

Iar acum, domnule, apropie-ti scaunul.Si toti, mpreuna cu tnarul badaran, ne asezaram n jurul mesei si nghitir

eaiul ntr-o tacere mormntala.Ma gndii ca, deoarece eu nnourasem atmosfera, era de datoria mea sa caut a


6/162

o nsenina. mi parea de necrezut ca ei sa stea zi de zi att de ncruntati si tac, orict de posaci ar fi fost, ura de pe fata fiecaruia din ei nu putea fi expresia lor obisnuita.

E ciudat, ncepui nghitisem o ceasca de ceai si asteptam sa mi se toarnta e ciudat cum obisnuinta modeleaza gusturile si ideile. Putini oameni si pot pui ca exista fericire si ntr-o viata att de izolata de lume cum e cea pe care o ceti dumneavoastra, domnule Heathcliff. Si totusi, ndraznesc sa spun ca, nconjurade familia dumneavoastra si alaturi de simpatica dumneavoastra doamna, geniul bun care domneste peste caminul si inima dumneavoastra...

Simpatica mea doamna! ma ntrerupse el cu o schimonoseala aproape diabolica pe obraz. Unde e... simpatica mea doamna?

Vreau sa spun, doamna Heathcliff, sotia dumneavoastra.A, da, vrei sa spui ca spiritul ei a luat locul unui nger pazitor si are

grija de Wuthering Heights chiar dupa ce trupul ei nu mai este? Nu-i asa?Dndu-mi seama ca am facut o gafa, ncercai s-o dreg. Trebuia sa vad ca dife

renta de vrsta dintre acestia doi e prea mare ca sa fie sot si sotie El avea campatruzeci de ani, vrsta maturitatii intelectuale la care barbatii rareori se complac n iluzia ca fetele tinere se pot casatori cu ei din dragoste; acest vis e rezervat drept mngiere la batrnete. Femeia nu parea sa aiba mai mult de saptesprezeceni.

Apoi, ntr-o strafulgerare, m-am lamurit. "Desigur ca badaranul de lnga mine, care bea ceaiul dintr-un vas si mnca pinea cu mini nespalate, e sotul ei: Heatliff fiul, desigur. Iata ce nseamna sa te ngropi de viu: femeia s-a aruncat n brale acestui necioplit pentru ca, pur si simplu, nu stia ca mai exista pe lume si

alti barbati! Ce pacat de ea! Trebuie sa bag de seama ca nu cumva, din pricina mea, sa regrete alegerea facuta". Dupa aceasta reflectie pot parea cam ncrezut, darnu e cazul. Vecinul meu era aproape respingator; iar eu stiam, din experienta,ca sunt destul de atragator.

Doamna Heathcliff e nora mea, zise Heathcliff, confirmndu-mi banuiala. nimp ce-mi vorbea, i arunca o privire ciudata: o privire de ura; sau, daca nu, atunci muschii fetei lui, spre deosebire de ai altor oameni, erau n asa fel plamaditi,nct nu exprimau graiul sufletului.

A, acum am nteles; desigur ca dumneavoastra sunteti fericitul posesor alacestei zne binefacatoare, remarcai, ntorcndu-ma catre vecinul meu.

De data aceasta facusem o neghiobie si mai mare: tnarul rosi pna-n vrful echilor si-si strnse pumnii de parca ar fi vrut sa ma asasineze. Dar imediat se potoli, nabusind furtuna cu o njuratura grosolana, mrita la adresa mea. Mi-am dat

eneala sa n-o aud.Nu prea ai noroc cu presupunerile, domnule, remarca gazda mea; nici unuldintre noi n-avem norocul de-a fi posesorul znei dumitale binefacatoare: barbatulei e mort. Am spus ca e nora mea; asadar, trebuie sa fi fost maritata cu fiul meu.

Iar acest tnar este...Desigur, nu fiul meu.Heathcliff zmbi din nou, cu aerul ca ar fi o gluma prea nastrusnica sa-i

atribui paternitatea acelui urs.Numele meu e Hareton Earnshaw, mormai celalalt, si te sfatuiesc sa-l resp

ecti!N-am manifestat nici o lipsa de respect, am raspuns, n timp ce n sinea

rdeam de aerul demn cu care mi se prezentase.

si pironi ochii ndelung asupra mea, dar eu mi ntorsei privirea de la el, du-ma ca nu cumva sa fiu ispitit sa-l plesnesc sau sa izbucnesc n rs. ncepusem sa a simt cu totul nelalocul meu n acest placut cerc familial. Atmosfera aceea deprimanta ma cuprinsese si pe mine, distrugnd aproape cu desavrsire caldura si confortul fizic ce ma nconjurau. De aceea am hotart ca voi lua bine seama nainte de-a maventura si a treia oara sub acest acoperamnt.

Masa se ispravi, si cum nimeni nu dadu semne ca ar avea de gnd sa nceapa oconvorbire prietenoasa, m-am apropiat de fereastra pentru a vedea cum e vremea.Privelistea era descurajanta: noaptea se lasase prea timpuriu, iar cerul si dealurile se facusera una cu vrtejul de vnt si zapada deasa.


7/162

Cred ca acum nu voi putea ajunge acasa fara o calauza! exclamai fara savreau. Drumurile sunt, desigur, nzapezite si, chiar de n-ar fi, n-as vedea nici un pas naintea mea.

Hareton, mergi si mna duzina aceea de oi n tinda hambarului. Daca ramn c, le acopera zapada. Pune si o scndura n fata lor, zise Heathcliff.

Ce sa ma fac? continuai eu din ce n ce mai enervat.ntrebarea nu primi raspuns. Privind n jurul meu, l vazui numai pe Joseph

ucnd ntr-o galeata terci pentru cini, si pe doamna Heathcliff, aplecata n fata fui si jucndu-se: punea pe foc un manunchi de chibrituri care cazusera de pe polita caminului cnd asezase la loc cutia de ceai. Joseph, dupa ce-si lasa povara jos,privi cu ochi critici ntreaga ncapere si rosti eu glas hodorogit:

Stau si ma minunez cum poti sta aici trndavind, fara a pune mna pe ceva,d toti ceilalti sunt pe-afara! Nu esti buna de nimic si n-are nici un rost sa-ti

mai vorbeasca omu'. Niciodata n-ai sa te-ntorci de pe calea cea rea si-ai sa teduci de-a dreptul la dracu, cum s-a dus si muma-ta.

O clipa am crezut ca acest discurs nflacarat mi fusese adresat mie si, deul de furios, pasii spre batrnul natarau cu ferma intentie de a-l scoate pe usa nbrnci. Dar raspunsul doamnei Heathcliff ma opri.

Ipocrit batrn si mrsav ce esti! i spuse. Nu ti-e teama ca, pomenind numdiavolului, o sa vina sa te ia? Te poftesc sa nu ma mai provoci, caci de nu, amsa-i cer o favoare speciala sa te ia imediat. Asculta! Uita-te aici, Joseph, continua ea, lund de pe polita o carte lunguiata, mare si neagra. Am sa-ti arat eu cde departe am ajuns n magia neagra, si cu ajutorul ei voi fi n stare ca, n curndma descotorosesc de cei ce-mi stau n cale. Vaca cea roscata n-a murit ntmplator,

ar reumatismele dumitale cu greu ar putea fi puse pe socoteala ndurarii ceresti.Oh! pacatoaso, pacatoaso, gfi btrnul; de ne-ar scapa Domnul de rele!Blestematule! Esti un afurisit. Piei din fata mea, ca, de nu, te ating d

e-a binelea! Am sa va modelez pe toti din ceara si argila, si primul care calcaporuncile hotarte de mine nici nu vreau sa spun ce-i fac, dar ai sa vezi! Piei nta din fata ochilor mei!

Mica vrajitoare l privi cu ochii ei frumosi scaparnd de batjocura si rautate, iar Joseph, realmente ngrozit, iesi n graba tremurnd, rugndu-se si exclamnd "pacatoaso". Creznd ca purtarea ei nu fusese dect o gluma cam jalnica, ncercai, ediat ce-am ramas singuri, s-o fac partasa la necazul meu.

Doamna Heathcliff, spusei pe un ton serios, trebuie sa ma iertati ca va supar. Dar cred, adica sunt convins, ca o fiinta cu o fata ca a dumneavoastra, nupoate fi dect buna la suflet. Va rog, dati-mi cteva lamuriri care m-ar putea ndrum

spre casa. Habar n-am pe unde s-o apuc; mai curnd ati sti dumneavoastra pe undes-o apucati ca sa ajungeti la Londra!Du-te pe drumul pe care ai venit, raspunse ea, asezndu-se comod ntr-un s

un, lnga o lumnare, si cu cartea cea mare pe genunchi. Scurta ndrumare, dar cea msanatoasa pe care ti-o pot da.

Dar daca o sa auziti ca m-au gasit mort ntr-o baltoaca sau ntr-o groapa ina cu zapada, constiinta n-o sa va spuna, n soapta, ca n parte este vina dumneavstra?

Cum adica? Eu nu pot sa te nsotesc. Astia nu m-ar lasa sa merg nici pna zidul din fundul gradinii.

Dumneavoastra! N-as ndrazni sa va cer sa pasiti nici macar peste pragul sei ntr-o noapte ca asta! strigai. Va rog numai sa-mi spuneti pe unde s-o iau, nusa-mi aratati drumul, sau, daca nu, convingeti-l pe domnul Heathcliff sa-mi dea

o calauza.Aici nu e dect el, Earnshaw, Zillah, Joseph si cu mine. Pe cine sa-ti dea

?Nu sunt rndasi la ferma?Nu, astia-s toti.Atunci voi fi silit sa ramn aici.n privinta asta nvoieste-te cu gazda dumitale. Eu nu ma amestec.Sper c-o sa te nveti minte sa nu mai faci asemenea plimbari necugetate p

dealurile astea! striga cu vocea lui aspra Heathcliff, care venea dinspre bucatarie. n ceea ce priveste ramnerea dumitale aici, nu sunt pre-gatit pentru a gazdui


8/162

oaspeti, asa ca va trebui sa dormi n pat cu Hareton sau cu Joseph.Pot dormi pe un scaun n camera aceasta, i raspunsei.Nu, nu. Un strain e un strain, fie el bogat ori sarac, si mie nu-mi convi

ne sa-l las singur ntr-un loc unde nu-l pot supraveghea, zise badaranul.Aceasta insulta puse capat rabdarii mele. Exprimndu-mi indignarea, trecui

repede pe lnga el si iesii n curte, unde, din graba, ma izbii de Earnshaw. Afaraera att de ntuneric, nct nu puteam gasi portile si, cum bjbiam prin curte, mi-at sa aud cum cearta dintre ei se ncingea din nou. La nceput tnarul mi paru pries.

Ma duc cu el pna la parc, zise.Du-te cu el si pna-n iad! exclama stapnul, sau poate ruda lui. Si de cai

ine-o sa vada? Hai?Viata unui om e mai pretioasa dect niste cai nengrijiti o noapte; cinevebuie sa mearga cu el, murmura doamna Heathcliff, mai binevoitoare dect ma asteptam.

Dar nu la porunca ta! raspunse Hareton. Daca-i porti de grija, ai face mai bine sa-ti tii gura.

Atunci dea Domnul ca fantoma lui sa te urmareasca n veci, si ca domnul Hthcliff sa nu mai gaseasca chirias pna cnd Grange va fi o ruina! raspunse ea cu rautate.

Auzi-o, auzi-o cum i blestema! mormai Joseph, spre care ma ndreptam.El se afla destul de aproape ca sa ne auda, mulgea o vaca la lumina unui

felinar pe care l luai fara multa vorba, strignd ca i-l voi trimite a doua zi, sima repezii spre cea mai apropiata portita.

Stapne, stapne, a sfeterisit lanterna! striga batrnul urmarindu-mi retrea. Hei Gnasher ! Hei, cini! Hei, Wolf prinde-l, prinde-l!Cnd sa deschid portita, doi monstri flocosi se napustira la gtul meu, ma

borra la pamnt si stinsera lumina, n timp ce hohotele de rs ale lui Heathcliff sreton attara la culme furia si umilinta mea. Din fericire, bestiile aveau chef sa-si dezmorteasca mai degraba labele si sa latre, dnd vesele din coada, dect sa ma annce de viu; dar nu admiteau sa ma ridic de jos. De aceea am fost silit sa rarnnculcat la pamnt pna cnd rautaciosii lor stapni s-au ndurat sa ma elibereze; atucapul gol si tremurnd de mnie, le-am poruncit nemernicilor sa-mi deschida portileaci, daca ma mai retin un minut, nu raspund de faptele mele amenintndu-i si jurnrazbunare prin fraze incoerente, care, prin confuzia si profunzimea virulentei lor salbatice, aminteau de regele Lear.

Vehementa si enervarea au facut sa-mi porneasca valuri de snge din nas; d

ar Heathcliff continua sa rda si eu sa njur. Nu stiu cum s-ar fi terminat scena daca n-ar fi fost prin apropiere o fiinta ceva mai cu minte dect mine si mai binevoitoare dect gazda mea. Era Zillah, menajera, o femeie zdravana, care iesi n cele din urma din bucatarie sa vada pricina zarvei. Creznd ca vreunul dintre barbati mascuturase ceva mai aspru si nendraznind sa se lege de stapn, si ndrepta ntreaglerie vocala mpotriva tnarului nemernic.

Pai bine, domnule Earnshaw, striga ea, dumneata nu cunosti nici o margine?! O s-ajungem sa omorm oamenii la usa casei noastre! Vad eu ca n-am ce cauta n casa asta. Uitati-va la bietul baiat, ct pe-aci sa se nabuse! Nu, nu asa nu mai mee! Veniti nauntru, ca stiu eu cum sa opresc sngele. Haide, acum stati linistit, potoliti-va.

Dupa aceste cuvinte, mi turna n ceafa o ulcica de apa rece ca gheata si mampinse n bucatarie. Domnul Heathcliff ne urma, iar veselia aceea accidentala se t

ransforma iute n obisnuita lui posomoreala.Mi-era rau, eram ametit si slabit din cale-afara, asa ca am fost silit s

a accept adapost sub acoperisul casei lui. i spuse lui Zillah sa-mi dea un paharde coniac, apoi trecu n odaia din fund. Ea, binevoitoare fata de mine, i mplini punca, ceea ce ma facu sa-mi vin n fire. Apoi ma conduse la culcare.

CAPITOLUL 3


9/162

n timp ce ma urcam la etaj, femeia ma sfatui sa acopar lumina lumnarii sisa nu fac nici un zgomot, caci stapnul avea idei ciudate n privinta odaii n care mva adaposti si niciodata nu lasa de bunavoie sa doarma cineva ntr-nsa. O ntrebaiotivul. Ea mi raspunse ca nu stie. Traia aici abia de un an sau doi, iar oameniicasei aveau attea deprinderi ciudate, nct nu voia sa nceapa a-i descoase.Eu, la rndu-mi, prea zdruncinat pentru a mai fi si curios, nchisei usa si-mi facuiochii roata ca sa-mi gasesc patul. ntregul mobilier se compunea dintr-un scaun, un scrin si un dulap mare de stejar, n care erau taiate, tocmai sus, cteva firide ce semanau cu ferestrele unui cupeu. Ma apropiai de aceasta constructie si, privind nauntru, vazui ca e un original pat de moda veche, facut astfel nct sa nlatuesitatea ca fiecare membru al familiei sa aiba o camera separata. De fapt, patul

forma o mica ncapere, iar polita interioara a unei ferestre servea drept masa. Deschiznd tabliile patului, intrai cu lumnarea aprinsa si, dupa ce nchisei tabliile a loc, ma simtii la adapost fata de curiozitatea lui Heathcliff si a celorlaltiai casei.

ntr-un colt al politei pe care mi asezasem lumnarea, se afla un vraf de i mucegaite, iar polita toata era acoperita cu inscriptii zgriate n vopseaua ei. De fapt, nu era dect un singur nume scris cu diferite litere, mari si mici: "Catherine Earnshaw, ici si colo "Catherine Heathcliff, si apoi iarasi "Calherine Linton

Cuprins de toropeala, mi rezemai capul de fereastra, silabisind mereu Catherine Earnshaw... Heathcliff... Linton... , pna cnd pleoapele mi se nchisera; dan-am ramas nici cinci minute cu ochii nchisi, si n ntuneric mi aparu numele "Catnen litere albe, luminoase, roind ca niste naluci vii; iar cnd m-am desteptat, cnd sa alung acest nume obsedant, am descoperit ca fitilul lumnarii mele se apleca

se pe una din cartile vechi si ca ntreaga ncapere mirosea a piele de vitel arsa. Am rupt mucul fitilului si, simtindu-ma foarte rau din pricina frigului si a mirosului, m-am asezat n capul oaselor si am deschis pe genunchi tomul atins de flacara. Era o "Biblie" tiparita cu litere mici si care mirosea ngrozitor de tare a mucegai. Foaia alba de la nceput purta inscriptia "Catherine Earnshaw, cartea ei, sio data, cam cu un sfert de veac n urma. O nchisei si luai alta, apoi alta, pna ce cercetai pe toate. Catherine avea o biblioteca aleasa, si starea de uzura a cartilor dovedea ca le folosise mult, dar nu tocmai asa cum s-ar fi cuvenit: abia un capitol scapase de comentariile scrise cu penita cel putin asa mi se paru mie caci fiecare portiune alba lasata de tipograf era acoperita de scrisul ei. Uneleerau propozitii razlete, altele formau un adevarat jurnal, zmngalit cu un scris nendemnatic de copil. n partea de sus a unei pagini libere (probabil ca i s-a parcomoara cnd a descoperit-o) avui placerea deosebita de a gasi o excelenta carica

tura a prietenului meu Joseph, schitata cam primitiv, dar foarte asemanatoare. Deodata se aprinse n mine interesul pentru necunoscuta Catherine si ncepui imediat -i descifrez hieroglifele palite.

"O duminica ngrozitoare! ncepea aliniatul. As vrea sa se ntoarca tata, Hiley i tine locul ntr-un mod infernal, purtarea lui fata de Heathcliff e atroce. H.si cu mine ne vom razvrati. Asta-seara am pus totul la cale.

Toata ziua a plouat cu galeata; nu ne-am putut duce la biserica, asa caJoseph a socotit de datoria lui sa ne faca un serviciu divin n pod. Pe cnd Hindleysi cu sotia lui se ncalzeau jos n fata unui foc placut sunt gata sa jur ca faceorice, numai ,,Biblian-o citeau Heathcliff, cu mine si cu nenorocitul de rndastrebuit sa ne luam cartile de rugaciuni si sa ne urcam sus: ne-am asezat la rnd,pe un sac de gru, unde, suspinnd si tremurnd, trageam nadejde ca-l va cuprinde fgul si pe Joseph, asa ca va avea interesul sa ne faca o slujba scurta. Dar ce na

dejde desarta! Serviciul divin a tinut exact trei ceasuri, si totusi, cnd ne-a vazut cobornd, fratele meu a avut neobrazarea sa exclame:

Ce, ati si ispravit?Duminica seara eram de obicei lasati sa ne jucam, daca nu faceam prea mu

lta galagie; dar acum e de ajuns un simplu chicot de rs ca sa fim pusi la colt!Uitati ca aveti un stapn aici n casa, zise tiranul. Praf l fac pe primul

e ma scoate din fire! Tin sa fie o desavrsita seriozitate si tacere. Aha! Tu erai, baiete? Frances, scumpa mea, trage-l de par cnd treci pe lnga el: l-am auzit pocnind din degete.

Frances l trase strasnic de par pe Heathcliff, apoi se duse si se aseza p


10/162

e genunchii sotului ei; si iata-i seznd acolo ca doi copilasi, sarutndu-se si vorbind prostii cu ceasurile palavre tmpite de care ar fi trebuit sa le fie rusine! Noi ne-am ghemuit ct am putut mai bine n firida bufetului. Tocmai ne legasem laolalta sorturile si le agatasem n chip de perdea, cnd Joseph intra, dupa ce daduse o raita pe la grajduri. Smulse munca minilor mele, mi trase cteva palme si croncani:

Stapnu' abia a fost ngropat, sabatu' nca nu-i ispravit, glasu' "Evangheasuna nca n urechile voastre si voi ndrazniti sa va tineti de lucruri lumesti?! ne sa va fie! Stati ca lumea, copii rai ce sunteti! Sunt aici destule carti bune, daca vreti sa le cititi: sedeti si gnditi-va la mntuirea voastra!

Si, zicnd acestea, ne sili sa ne asezam n capul oaselor, asa ca pna la na poata ajunge o raza slaba de la focul destul de ndepartat, la a carei lumina sa

citim textul vechiturilor pe care ni le puse n brate. Nu mai puteam rabda. Am prins de cotor tomul meu murdar si l-am azvrlit n cotetul cinilor, jurnd sa urasc ile bune. Cartea lui Heathcliff zbura dintr-o lovitura de picior n acelasi loc. Siatunci sa vezi zarva!

Dom'le Hindley! striga capelanul nostru. Dom'le, sari ncoace! Domnisoara Cathy a rupt coperta la "Coiful Mntuirii, si Heathcliff, cuprins de mnie, a dat cuicioru' n "calea ce duce la pieire! Tare pacat ca-i lasi s-o apuce pe fagasu' asta! Ei! Batrnul le-ar arata el lor... das-a dus!

Hindley a venit repede din paradisul sau de lnga camin si, prinzndu-ne peunul de guler si pe celalalt de brat, ne-a aruncat dintr-o miscare n bucataria din dos; iar acolo Joseph declara cu solemnitate ca, n mod absolut sigur, asa cum l edem si cum ne vede, Scaraotchi va veni sa ne ia. Si, astfel mngiati, ne cautaramecare cte un colt, pentru a astepta sosirea diavolului. Eu am pus mna pe aceasta c

arte si pe o calimara de pe polita, am ntredeschis usa dinspre sala pentru a avealumina si mi-am petrecut vreo douazeci de minute scriind; dar tovarasul meu e nerabdator si propune sa ne nsusim mantaua laptaresei si, la adapostul ei, s-o luam razna pe coclauri. Strasnica idee: cnd batrnul hain va intra, va crede ca profetia lui s-a mplinit. n ploaia de afara nu poate fi nici mai frig si nici mai mare umezeala dcct este aici.

Catherine si-a mplinit probabil planul, caci fraza urmatoare avea alt subiect: devenise plngareata.

"Nici nu mi-am nchipuit ca Hindley ma va face sa plng att! scria ea. Ma dre capul de nu-l pot tine pe perna si totusi nu pot ceda. Sarmanul Heathcliff! H

indley zice ca-i un vagabond si nu vrea sa-l lase sa sada cu noi, nici sa mai mannce cu noi la masa; si zice ca eu sa nu ma mai joc cu el si ameninta ca-l da afara din casa de-i calcam porunca. l nvinuieste pe tata (cum ndrazneste?) ca s-a pt prea blnd cu Heathcliff si jura ca-l va pune el la locul lui.

Descifrnd pagina aceea cam stearsa, am nceput sa motai: ochii mi rataceau e la scrisul de mna la cel de tipar. Am vazut un titlu tiparit cu litere rosii, ornamentate:

"De Saptezeci si Sapte de ori Sapte si Primul peste cele de Saptezeci deori cte Sapte. Predica rostita de venerabilul Jabes Branderham, n Capela de la Gimmerton Sough. Si n timp ce, pe jumatate treaz, mi munceam creierul sa ghicesc c

putut trata venerabilul Jabes Branderham acest subiect, capul mi cazu pe perna si adormii. Vai, ce urmari poate avea un ceai prost, baut ntr-o dispozitie proasta! Caci ce altceva m-ar fi putut face sa traiesc o noapte att de nfioratoare? De cma stiu n-am avut o noapte ca asta!!

Am nceput sa visez nca nainte de a pierde cunostinta locului n care ma Se facea ca era dimineata si ca pornisem cu Joseph drept calauza spre casa. Pedrumul nostru troienele de zapada erau nalte de multi metri si, n timp ce naintgreu, tovarasul meu ma batea la cap nencetat dojenindu-ma ca n-am luat cu mine untoiag de pelerin, spunnd ca fara el nu voi putea intra niciodata n casa. n aceltimp, nvrtea cu mndrie un ciomag cu un nod mare n vrf, care, dupa cte ntelese


11/162

a chiar toiagul despre care-mi vorbea. La nceput mi s-a parut absurd ca as puteaavea nevoie de o asemenea arma pentru a patrunde n propria mea locuinta. Apoi, oidee noua mi trecu prin minte. Nu mergeam acasa, ci ne duceam sa ascultam predicafaimosului Jabes Branderham avnd ca subiect textul biblic: "De saptezeci de ori ce sapte" si unul dintre noi, poate Joseph, poate predicatorul, poate eu, savrsisem "Primul pacat peste cele de saptezeci de ori cte sapte, iar vinovatul urma sa fie dat n vileag si excomunicat.

Sosiram la capela. De fapt, n plimbarile mele trecusem de doua sau trei ori pe lnga ea; e asezata n vale, ntre doua dealuri, pe un mic dmb lnga o mlastinspune despre mlastina ca mlul ei, amestecat cu turba, ndeplineste toate cerintelepentru a mbalsama cele cteva cadavre aflate n adnc. Acoperisul capelei s-a pastr

eatins pna-n ziua de azi, dar deoarece leafa pastorului consta numai din douazecide lire pe an si o locuinta cu doua ncaperi, care ameninta n mod vertiginos sa devna una singura, nimeni nu mai vrea sa ndeplineasca slujba de pastor n aceasta parie, mai ales cnd toata lumea spune ca orice credincios ar prefera sa-l lase sa moara de foame dect sa-i mareasca veniturile cu un "pennydin punga lui. Totusi, n vsul meu, Jabes se afla n fata unei capele pline de oameni ce-l ascultau cu luare-aminte; iar el predica Doamne-Dumnezeule, ce predica! Era mpartita n "patru sute ouazeci" de parti, fiecare parte facnd ct o cuvntare obisnuita rostita de la amvosi referindu-se fiecare la un anumit pacat! Avea un sistem propriu de a interpreta textul biblic, asa nct credinciosul savrsea, n mod implacabil, de fiecare dalte pacate. Acestea erau ct se poate de ciudate: ncalcari de porunci pe care nu mile-as fi putut nchipui vreodata.

Si se facea ca eram tare ostenit! Ma zvrcoleam, cascam, ma fura iar somnu

l si iarasi m-am trezit. M-am ciupit si m-am ntepat, mi-am frecat ochii, m-am ridicat n picioare, m-am asezat din nou la locul meu pe banca, facndu-i lui Joseph semn cu cotul, ca sa-mi spuna daca pastorul va ispravi vreodata predica. Eram condamnat s-o ascult n ntregime: n sfrsit, ajunsese la "Primul pacat peste cele de szeci de ori cte sapte. n aceasta clipa de paroxism, o inspiratie brusca m-a cupri: am fost mboldit sa ma ridic n picioare si sa-l denunt pe Jabes Branderham dreptfaptuitorul pacatului ce nu poate fi iertat nici unui crestin.

"Domnule, exclamai, seznd ntre acesti patru pereti am ndurat si iertat nsingura mprejurare cele patru sute nouazeci de capitole ale cuvntarii dumitale! De saptezeci de ori cte sapte mi-am luat palaria si am dat sa plec, de saptezeci de ori cte sapte m-ai silit n mod cu totul nentemeiat sa ma asez din nou. Al patru ute nouazeci si unulea a depasit marginile rabdarii mele. Tovarasi de suferinta,napustiti-va asupra lui! Dati-l jos, faceti-l praf, sa nu mai ramna nici urma din

el! Dupa o pauza solemna, Jabes, aplecat peste perna de la amvon, striga: "Tuesti omul acela! De saptezeci si sapte de ori cte sapte ti-ai strmbat fata ca.. de saptezeci si sapte de ori cte sapte m-am sfatuit cu sufletul meu, zicnd: iata, aceasta este slabiciunea omeneasca! Si aceasta se poate ierta! Primul pacat peste cele saptezeci de ori cte sapte s-a savrsit. Fratilor, mpliniti judecata hotAceasta cinste se cuvine tuturor sfintilor!

Dupa aceste cuvinte de ncheiere, ntreaga adunare, ridicndu-si toiegele deelerini, navali n jurul meu ca un singur om. Iar eu, neavnd nici o arma cu care sama apar, am nceput sa ma lupt cu Joseph, cel mai apropiat si cel mai feroce adversar al meu, pentru a-i lua toiagul.n nvalmaseala, mai multe ciomege se ntlnira,loviturile destinate mie cazura asupra altor capatni. Capela toata rasuna de lovituri si contralovituri: mna fiecarui om era ridicata mpotriva vecinului sau, iar B

randerham, nevrnd sa stea degeaba, si manifesta zelul printr-o ploaie de lovituri uti si zgomotoase n pupitrul amvonului, care rasunau att de puternic, nct n celurma, spre nespusa mea usurare, m-am trezit din somn. Ce ma facuse sa visez vacarmul acela cumplit? Ce jucase rolul lui Jabes n galagia aceea? Nimic altceva dect oramura de molift, care n puterea furtunii atingea zabrelele ferestrei mele si sizbea de geam conurile uscate! O clipa am ascultat banuitor, apoi, dupa ce am descoperit ce-mi tulburase somnul, ma ntorsei pe cealalta parte si adormii pentru avisa din nou; un vis, daca se poate, si mai urt dect cel dinainte.

De data aceasta mi dadeam seama ca eram culcat n ncaperea aceea strmta dejar si auzeam deslusit vntul naprasnic si zapada viscolind; auzeam, de asemenea,


12/162

creanga de molift facnd mereu acelasi zgomot suparator, numai ca acum i cunosteamcauza adevarata. Ma enerva nsa att de tare, nct m-am hotart sa-i pun capat daca ate; si astfel m-am ridicat si am ncercat sa deschid fereastra. Crligul era ntepn belciug, lucru observat de mine n stare de veghe, dar uitat apoi.

Orice-ar fi, trebuie sa pun capat zgomotului! murmurai si, spargnd geamulcu pumnii, am scos afara un brat pentru a prinde creanga care ma supara; dar n locul ei, degetele mele se nclestara pe degetele unei mini mici, reci ca gheata! Cuprins de groaza nspaimntatoare a cosmarului, am ncercat sa-mi retrag bratul, dar mse agatase de bratul meu si un glas de o melancolie sfsietoare, plngnd n hohotnea:

"Lasa-ma sa intru, lasa-ma sa intru!

"Cine esti?ntrebai, luptnd ntre timp sa-mi trag bratul."Catherine Linton, raspunse glasul tremurator. M-am ntors acasa, am ratac

it pe coclauri!(De ce m-am gndit la "Linton? Citisem doar de douazeci de ori "Eashawsi numai o data "Linton).

Pe cnd vorbea am zarit n ntuneric o fata de copil ce privea pe fereastra.roaza ma umplu de cruzime si, vaznd ca zadarnic ncerc sa ma desprind de aceasta faptura, i-am tras mna pe geamul spart, frecndu-i ncheietura de el, pna cnd ncepga atta snge, de se udara asternuturile. Dar ea se vaita mai departe: ,,Lasa-ma saintru!si continua sa ma strnga cu putere, aproape nnebunindu-ma de spaima.

"Da-mi drumul daca vrei sa te las sa intri, i-am spus n cele din urma altfel n-am cum!

Degetele i se desfacura, eu mi-am tras mna prin gaura geamului, am asezatrepede cartile n stiva n fata geamului si mi-am astupat urechile pentru a nu mai

auzi rugamintea aceea sfsietoare. Cred ca am stat asa, cu urechile astupate, camun sfert de ceas; totusi, cnd am ascultat din nou, plnsul acela jalnic nu contenise! "Pleaca de-aici! i-am strigat; n-am sa te las sa intri niciodata, chiar de m-ai ruga douazeci de ani!"Sunt douazeci de ani de atunci, boci glasul, douazeci de ani de cnd nu-mi gasesc locul!

La aceste vorbe se auzi o usoara zgrietura n fereastra, iar stiva de cartse clatina, de parca ar fi mpins-o cineva. Am ncercat sa sar din pat, dar nu ma puteam urni din loc. Atunci, cuprins de o spaima ngrozitoare, am nceput sa urlu ct mtinu gura. Spre marea-mi uluire, am descoperit ca tipetele mele nu fusesera numai ale visului, caci pasi grabiti se apropiara de usa camerei; o mna viguroasa o deschise, mpingnd-o cu putere, iar prin firidele taiate n partea de sus a patului cari o lumina. M-am ridicat n capul oaselor, tremurnd si stergndu-mi sudoarea de frunte. Intrusul parea nedumerit si bombanea ceva vorbind ca pentru el. n cele din

urma ntreba n soapta, ca si cum nu s-ar fi asteptat la vreun raspuns:E cineva aici?Am socotit ca e mai bine sa-i marturisesc prezenta mea, caci, dupa tonul

cu care vorbea Heathcliff, eram convins ca daca tac el si va continua cercetarile. O data hotarrea luata, m-am ntors si am deschis tabliile patu-lui. Va trece multa vreme pna voi putea uita urmarile acestui gest al meu.

Heathcliff statea aproape de usa n camasa si pantaloni, tinnd n mna o lce-i picura pe degete; iar obrazul i era alb ca peretele de care se rezema. Primascrtitura a tabliei patului l cutremura ca un soc electric. Lumnarea i sari dino departare de ctiva pasi si era att de tulburat, nct abia o putu ridica.

Sunt eu, musafirul dumneavoastra, domnule! i-am strigat, vrnd sa-i evit umilinta de a-si mai arata spaima aceea cumplita. Am avut nenorocul sa tip n somndin pricina unui cosmar ngrozitor. mi pare rau ca v-am deranjat.

Oh, bata-te Dumnezeu, domnule Lockwood! Mai bine te-ai fi dus la... ncepugazda mea, punnd lumnarea pe un scaun, deoarece nu era n stare s-o tina dreaptSi cine te-a adus n odaia asta? continua, nfigndu-si unghiile n palma si scrsnn dinti pentru a-si opri tremurul falcilor. Cine te-a adus? mi vine sa-l dau afara din casa chiar acum, n clipa asta!

Servitoarea dumneavoastra, Zillah, i raspunsei, sarind din pat si grabindu-ma sa ma mbrac. Nu-mi pasa dac-o dati afara, ar fi o pedeapsa binemeritata. Cred c-a vrut sa verifice pe socoteala mea daca n camera asta umbla stafii sau nu. Ei bine, sa stiti ca misuna n ea stafiile si duhurile rele! Aveti dreptate s-o tineti ncuiata, va asigur. Nimeni nu v-ar multumi pentru o noapte petrecuta ntr-o as


13/162

enea vizuina!Ce vrei sa spui? ntreba Heathcliff, si ce ai de gnd sa faci? Culca-te la

oc si dormi pna dimineata, daca tot esti aici. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai striga att de nfiorator! N-ai nici o scuza n afara de cazul ca cineva ti-ar i taiat beregata.

Daca mica dracoaica ar fi reusit sa intre pe fereastra, m-ar fi sugrumat,desigur! i raspunsei. Eu n-am de gnd sa mai ndur persecutiile stramosilor dumneastra. Reverendul Jabes Branderham va era ruda din partea mamei? Iar flusturaticaaceea, Catherine Linton, ori Earnshaw, ori mai stiu si eu cum o chema, trebuiesa fi fost un sufletel nestatornic si afurisit! Mi-a spus c-a umblat hoinara vreme de douazeci de ani. Pedeapsa dreapta pentru marile ei pacate savrsite n timpul

vietii pamntesti, nu ma ndoiesc!Abia rostisem aceste cuvinte, cnd mi-am dat seama de legatura dintre numele lui Heathcliff si al Catherinei, lucru pe care-l uitasem cu desavrsire si pe care nu mi l-am reamintit dect dupa ce m-am trezit de-a binelea. Vaznd ct am fost dneghiob, am rosit, dar prefacndu-ma ca nu observ jignirea, m-am grabit sa adaug:

Adevarul este, domnule, ca prima parte a noptii am petrecut-o... Aici m-am oprit din nou, desi era ct pe-aci sa spun "cercetnd acele carti vechi, ceea ce-ar fi dezvaluit ca le cunosteam cuprinsul, att cel tiparit ct si cel scris de mnde aceea, venindu-mi n fire, am continuat: ...silabisind numele zgriat pe politaferestrei, ndeletnicire monotona, menita sa ma faca sa adorm mai repede, ca de pilda numaratul sau...

Ce ti-o fi trecnd prin cap de-mi vorbesti mie astfel?! tuna Heathcliff cuo vehementa salbatica. Cum, cum ndraznesti, aici, n casa mea?! Doamne, e nebun de

vorbeste asa! zise, lovindu-si fruntea cu furie.Nu stiam ce sa fac, sa ma supar de tonul cu care-mi vorbea, sau sa-mi continui explicatia? Dar omul mi se paru att de profund emotionat nct mi se facu mide el si am continuat sa-i povestesc visul, afirmndu-i ca nu auzisem niciodata numele de Catherine Linton, dar pentru ca-l citisem att de des ma impresionase si,cnd n-am mai fost stapnul imaginatiei mele, s-a personificat. ncetul cu ncetul, ce vorbeam, Heathcliff nainta pna-n umbra patului si, n cele din urma, se aseza, proape ascuns n dosul acestuia. Dar, din respiratia lui ntretaiata si grea, am ghicit ca se straduia sa nvinga o emotie extrem de puternica. Nevrnd sa-i arat ca mi-am dat seama de lupta pe care o duce, am continuat sa ma mbrac cautnd sa fac zgomot, si, uitndu-ma la ceas, am nceput sa vorbesc singur despre lungimea noptii aceleia.

nca nu e nici ora trei! As fi jurat ca e sase. Aici timpul sta pe loc. Tr

ebuie sa ne fi culcat pe la opt!Iarna ntotdeauna la noua, si scularea la patru, zise gazda mea, nabusindsi un geamat; si mi se paru, dupa miscarea umbrei bratului sau, ca-si sterge o lacrima. Domnule Lockwood, adauga, va puteti duce n odaia mea. Daca va coborti atdevreme, o sa ne stingheriti, iar cu tipetele dumneavoastra copilaroase mi s-a dus dracului somnul!

Si-al meu, i raspunsei. Am sa ma plimb prin curte pna se lumineaza de zi, si atunci am s-o iau din loc. Si nu va temeti, caci n-am sa-mi rennoiesc vizita. De data asta m-am lecuit cu desavrsire de a mai cauta vreo placere n relatiile cu oamenii, fie la tara, fie la oras. Un om ntelept trebuie sa se multumeasca doarcu propria-i tovarasie.

ncntatoare tovarasie! mri Heathcliff. Ia lumnarea si du-te unde poftevoi urma ndata. Totusi, fereste-te de curte, cinii sunt dezlegati; iar n casa Jun

face de garda si... nu, nu poti umbla dect pe scari si coridoare. Dar .. pleaca odata de-aici! Vin si eu ndata. L-am ascultat n ceea ce privea parasirea odaii, dar, nestiind unde duceau salile acelea nguste, m-am oprit n prag si, fara sa vreau,am fost martor la o scena de netagaduita superstitie din partea proprietarului meu, care, n mod bizar, dezminti aparentul lui bun-simt. nainta pna la pat, deschifereastra dintr-o smucitura si, pe cnd tragea de ea, izbucni ntr-un plns puternipe care nu si-1 putea stapni. Spunea hohotind:

Intra! Vino, Cathy, oh, vino, Cathy... numai o data! Oh! Iubita inimii mele! Asculta-ma de data asta, Catherine, macar acum!

Dar naluca se arata capricioasa, asa cum sunt de obicei nalucile: nu dadu


14/162

nici un semn de viata, iar zapada si vntul, viscolul naprasnic, patrunsera prinfereastra si, ajungnd pna la mine, mi stinsera lumnarea.

Era atta spaima n durerea care nsotea aceasta iesire deliranta, nct milfacut sa trec peste nebunia ei si am plecat de acolo, destul de suparat ca am tras cu urechea si regretnd ca i-am povestit cosmarul meu ri-dicol care-i produseseaceasta cumplita sfsiere, desi nu puteam ntelege pentru ce suferea att. Am cobora parter bjbind si m-am oprit n bucataria din dos, unde, dupa ce am scormonit n am gasit o urma de foc si mi-am putut aprinde lumnarea. Nimic nu se misca, n afara de un motan vargat, care aparu din cenusa salutndu-ma cu un miorlait jalnic.

Caminul era nconjurat aproape n ntregime de doua banci arcuite; pe una diele m-am ntins eu, pe cealalta se urca motanul. Si atta timp ct nu ne tulbura nim

i am motait amndoi, dar curnd aparu Joseph, trndu-si picioarele n jos pe o scaremn ce cobora dintr-o gaura din acoperis, probabil intrarea mansardei lui. Arunca o privire sinistra spre mica flacara pe care reusisem s-o att, si care plpia acamin, goni pisica de pe banca si, instalndu-se n locul ramas liber, ncepu sa-si mple luleaua cu tutun. Prezenta mea n sanctuarul sau fu, desigur, socotita drept dovada unei obraznicii prea nerusinate pentru a merita vreo observatie; asa ca-siduse luleaua la buze n tacere, si ncrucisa bratele si ncepu sa pufaie. L-am lasa-si guste placerea netulburat; dupa ce sorbi ultimul fum si suspina adnc, se ridica si iesi cu aceeasi solemnitate cu care venise.

Apoi intra cineva cu un pas mai usor; deschisesem gura sa zic: "Buna dimineata, dar o nchisei la loc, cu salutul nerostit, caci Hareton Earnshaw si facea ugaciunea "sotto voce , rugaciune ce consta dirtr-un sir de njuraturi ndreptate triva fiecarui obiect de care se atingea, n timp ce cotrobaia ntr-un ungher, caut

un hrlet sau o lopata pentru a face o prtie prin nameti. si arunca privirea pestspeteaza bancii, umflndu-si narile, dar nu gasi de cuviinta sa fie mai politicoscu mine dect cu pisica. Din pregatirile lui am ghicit ca plecarea mi era ngaduita i, parasindu-mi culcusul tare, am facut o miscare pentru a-l urma. El observa sideschise cu capatul hrletului o usa, aratndu-mi astfel, fara a scoate o vorba nsca ntr-acolo trebuie sa merg daca vreau sa-mi schimb resedinta.

Aceasta usa dadea n "sala, unde femeile se si apucasera de treaba. Zillahtta cu niste foaie enorme flacarile firave din camin; doamna Heathcliff, n genuncpe piatra caminului, citea o carte la lumina focului. si tinea mna ntre para focui si ochi; parea foarte absorbita de ndeletnicirea ei, ntrerupndu-se numai pentdojeni servitoarea cnd o acoperea cu scntei sau pentru a da la o parte, cnd si un cine care-si vra botul prea aproape de fata ei. Spre marea mea surpriza l-am vazut acolo si pe Heathcliff. Statea lnga foc, cu spatele spre mine, tocmai sfrsind

o iesire furtunoasa mpotriva bietei Zillah, care mereu si ntrerupea lucrul pentru ridica pna la ochi coltul sortului, suspinnd si gemnd indignata.Si tu, nemernico!... izbucni el n momentul intrarii mele, ntorcndu-se

nora-sa si folosind cteva epitete nevinovate, ca de pilda "gsca" sau "oaie", vorbecare de obicei se nlocuiesc cu puncte, puncte. Aici erai?! Iar ti pierzi vremea cu fleacurile alea care nu-s bune de nimic! Toti ceilalti si cstiga pinea muncind,u traiesti din mila mea! Da la o parte hrtoagele alea si cauta-ti ceva de lucru.Ai sa-mi platesti pacostea de a te avea mereu sub ochi, auzi, ticaloaso, blestemato!

Hrtoagele am sa le dau la o parte, caci daca refuz poti sa ma silesti, raspunse tnara doamna, nchiznd cartea si azvrlind-o pe un scaun; dar n-am sa fac n, chiar de-ai njura pna ti-o iesi limba de-un cot! N-am sa fac dect ce-mi place m!

Heathcliff ridica mna, iar ea, cunoscndu-i desigur greutatea, se feri, sarind la o parte. Cum n-aveam pofta sa ma distrez privind o bataie ntre cine si pisica, am naintat iute, ca si cum as fi voit sa ma ncalzesc la do-goarea caminului, prefacndu-ma ca nu auzisem nimic din cearta lor, care se ntrerupse brusc. Aveau suficienta educatie pentru a suspenda orice ostilitate: Heathcliff si vr pumnii n bare, desigur ca sa-i fereasca de ispita, iar doamna Heathcliff, bosumflata, se duse spre un scaun ndepartat, unde, tinndu-se de cuvnt, sezu nemiscata ca o stana t timpul ct mai ramasei acolo, timp destul de scurt caci refuznd sa iau parte la micul lor dejun am profitat de prima licarire a zorilor ca sa ies n aerul de afaralimpede, linistit si rece ca o gheata imateriala.


15/162

nainte de-a ajunge la marginea gradinii, proprietarul meu mi striga sa maopresc, oferindu-se sa ma nsoteasca. Si bine facu, deoarece tot povrnisul se presimbase ntr-un ocean de valuri albe; ridicaturile si adnciturile nu mai corespundecu dealurile si povrnisurile reale; multe gropi erau umplute cu zapada pna la nilul drumului iar siruri ntregi de dmburi, formate din ramasitele pietrelor aruncate din cariera, disparusera de pe harta ce mi se ntiparise bine n minte n timpul pmbarii din ajun. Observasem pe o parte a drumului, la o departare de sase sau sapte iarzi, nenumarate pietre verticale nsiruite de-a lungul acestui cmp plesuv. Fu-sesera puse acolo si spoite cu var pentru a fi semne n ntuneric si pentru a aratadrumul n cazul unei ninsori ca aceasta, cnd gropile mlastinoase de pe margini se apezesc si se fac una cu drumul. n afara de cte o pata murdara ce rasarea ici si c

olo, orice urma a existentei lor disparuse; iar nsotitorul meu trebui sa-mi spunadeseori s-o iau la dreapta sau la stnga, tocmai cnd eram convins ca merg pe fagasurile drumului bun.

Am schimbat putine vorbe: iar la intrarea n parcul Thrushcross, domnul Heathcliff se opri si mi spuse ca de acolo nu ma mai pot rataci. Despartirea s-a marginit la o plecaciune facuta n graba, iar eu mi-am vazut de drum, bizuindu-ma pepropriile mele puteri, deoarece casuta portarului era nca nelocuita. De la poarta parcului si pna la Grange e o departare de doua mile; cred c-am izbutit s-o fac sa de patru, ratacind printre pomi si afundndu-ma n zapada pna la gt: o ncercarare numai cei ce au trait-o o pot pretui. n orice caz, cum a fost, cum n-a fost ratacirea mea, ceasul batea douasprezece cnd am intrat n casa, ceea ce nsemna ca-mtrebuise exact un ceas pentru fiecare mila de drum parcursa de la Wuthering Heights.

Menajera casei si ajutoarele ei alergara sa ma primeasca; strigau care mai de care, caci pierdusera orice nadejde de a ma mai vedea viu; crezusera ca ampierit noaptea si se pregateau sa porneasca n cautarea ramasitelor mele pamntestiLe-am rugat sa se potoleasca o data ce m-au vazut ntors; si, amortit pna-n maduvaoaselor, m-am trt pna sus. Acolo, dupa ce m-am mbracat cu haine uscate si am maodaia cu pasi mari ncoace si ncolo timp de treizeci sau patruzeci de minute, penta-mi pune sngele n miscare, m-am retras n biroul meu, vlaguit ca un pisoi nou-naut: eram att de slabit, nct abia m-am putut bucura de veselia focului din camin e cafeaua fumegnda pe care mi-o pregatise ngrijitoarea pentru a ma nviora.

CAPITOLUL 4

Ce vane sfrleze suntem noi, oamenii! Eu, care hotarsem sa stau departe deorice relatii sociale si multumeam stelei mele ca, n sfrsit, descoperisem un loc unde era aproape cu neputinta sa am asemenea legaturi, eu o biata faptura dupa ceam dus pna catre seara lupta cu depresiunea si singuratatea, ma vazui silit sa cobor steagul si, n cele din urma, sa capitulez; pretextnd ca trebuie sa ma informezasupra celor de trebuinta n noua mea asezare, am rugat-o pe doamna Dean, cnd mi-adus cina, sa ia loc si sa stea cu mine pna mannc, nadajduind din tot sufletul ca-mi va oferi o buna proba de palavrageala si ca astfel, prin limbutia ei, ori mava trezi din toropeala, ori ma va adormi de-a binelea.

Dumneata ai trait aici multa vreme, am nceput; saisprezece ani, nu-i asa?Optsprezece, domnule; am venit cnd s-a casatorit doamna. Dupa ce-a murit

a, stapnul m-a oprit aici ca sa-i vad de gospodarie.

Asa!Urma o pauza. M-am temut ca nu-i vorbareata sau ca nu-i place sa vorbeas

ca dect despre treburile ei, care cu greu m-ar fi putut interesa. Totusi, dupa cestatu ctava vreme pe gnduri, cu pumnii asezati pe genunchi si cu un val de melancolie asternuta pe fata-i rumena, exclama:

Ah, de-atunci mult s-au mai schimbat timpurile!Da, remarcai eu, cred c-ai fost de fata la multe schimbari. Nu-i asa?Schimbari si necazuri, zise ea."Ah, da, mi zisei, am sa aduc vorba despre familia proprietarului meu. Ia

ta un mijloc bun pentru a o ndemna la vorba. Tare mi-ar placea sa cunosc povestea


16/162

frumoasei fetiscane vaduve! O fi de prin partea locului, or ceea ce e mai probabil, o fi vreo straina pe care acei "indigeniposaci refuza s-o considere ca rubedenie?!...Cu aceasta intentie o ntrebai pe doamna Dean pentru ce Heathcliff nchia Thrushcross Grange si prefera sa traiasca n conditii si ntr-o casa mult inferioare acesteia:

Nu e destul de bogat pentru a-si ntretine ferma asa cum se cuvine?Ba e bogat, domnule! raspunse ea. Are bani multi, nimeni nu stie cti are,

si-i nmulteste n fiecare an. Da, da, e destul de bogat pentru a trai ntr-o casa mai buna dect asta, dar e foarte zgrcit, si chiar daca ar fi avut de gnd sa se mue la Thrushcross Grange, cnd a auzit c-ar putea gasi un chirias bun, nu s-a nduratsa scape prilejul de a cstiga cteva sute n plus. Ce ciudat e ca un om sa fie at

lacom cnd e singur pe lume!Mi se pare c-a avut un baiat.Da, a avut... dar a murit.Si doamna aceea tnara, doamna Heathcliff, e vaduva acelui baiat?Da.De pe unde e de felul ei?Pai, e fata fostului meu stapn, domnule! Numele ei de fata era Catherine

Linton. Eu am crescut-o, mititica! Si trageam nadejde ca domnul Heathcliff o sase mute aici, si-atunci am fi putut sta din nou mpreuna.

Ce? Catherine Linton?! exclamai mirat. Dar dupa un minut de reflectie, mi-am dat seama ca nu era vorba despre Catherine, naluca visului meu. Asadar, continuai, predecesorul meu n aceasta casa se numea Linton?

Da.

Si cine e acel Earnshaw, Hareton Earnshaw, care locuieste n casa cu domnul Heathcliff? E ruda cu el?Nu, acela e nepotul raposatei doamne Catherine Linton.Atunci e varul tinerei doamne?Da; de altfel ea era verisoara si cu barbatul ei! Unul var din partea ma

mei, celalalt din partea tatalui. Heathcliff a fost nsurat cu sora domnului Linton.

Am vazut deasupra usii de la Wuthering Heights sculptat numele "Earnshaw.Sunt dintr-o familie veche?

Foarte veche, domnule. Iar Hareton e ultimul dintre ei, dupa cum domnisoara Cathy e ultima dintre ai nostri, adica din neamul Linton. Ati fost la Wuthering Heights? Iertati-ma, va rog, ca va ntreb, dar tare as vrea sa stiu ce mai facemititica.

Doamna Heathcliff? Arata foarte bine si e foarte frumoasa. Dar cred ca nu e prea fericita.Oh, scumpa de ea, nici nu ma mir! Si cum v-a placut stapnul, domnule?Cam aspru la nfatisare, doamna Dean; sa fie oare si caracterul lui tot as

a?Aspru ca dintii unui fierastrau si tare ca o piatra. Cu ct ti faci mai p

in de lucru cu el, cu-att mai bine.Trebuie sa fi fost greu ncercat de viata pentru a ajunge att de ursuz. S

i ceva despre povestea vietii lui?Povestea lui e ca povestea cucului, domnule. Stiu totul despre el n afara

de unde s-a nascut, cine erau parintii lui si de unde a capatat primii bani. Iar Hareton a fost despuiat de avere ca un pui de vrabie neajutorat! Bietul baiate singurul din parohie care nu stie ct a fost de nselat.

Ai face o fapta buna, doamna Dean, daca mi-ai povesti ceva despre vecinii mei. Simt ca nu as adormi daca m-as culca acum, asa ca fii draguta, stai jos si povesteste-mi vreun ceas.

Oh, cu placere, domnule! Ma duc numai sa-mi aduc ceva de cusut, si-apoistau ct poftiti dumneavoastra. Dar ati racit, drditi si trebuie sa mncati putina a de cereale fierbinte, sa va treaca frigul.

Femeia, binevoitoare, pleca n graba, iar eu m-am ghemuit mai aproape de foc. Capul mi frigea iar corpul mi era ca gheata, creierii, nervii mi erau att de escitati nct ma simteam n pragul nebuniei. Aceasta stare nsa nu mi dadea o senze boala, ci mai degraba mi trezea o teama (pe care o resimt si acum) ca nu cumva


17/162

incidentele din ultimele doua zile sa aiba urmari mai grave. Femeia se napoie cuun blid fumegnd si un cosulet cu lucruri de cusut. Apoi, dupa ce aseza blidul pegratarul caminului, si trase scaunul mai aproape, ncntata desigur de sociabilitatmea.

nainte de-a veni aici, ncepu sa povesteasca doamna Dean fara a mai asteptao invitatie din parte-mi, nainte de a locui aici mi-am trait aproape toata viatala Wuthering Heights pentru ca mama mea a fost doica domnului Hindley Earnshaw,tatal lui Hareton. ndeletnicirea mea era sa ma joc cu copiii; dar ma trimiteau si la trguieli, apoi mai ajutam la fn si umblam ncoace si ncolo pe la ferma, gatafac orice mi se poruncea. ntr-o dimi-neata frumoasa de vara tin minte ca ncepuseecerisul domnul Earnshaw, stapnul cel batrn, cobor scarile mbracat n haine d

e; dupa ce-i porunci lui Joseph ce era de facut n ziua aceea, se ntoarse catre Hindley, Cathy si mine gaci eu sedeam la masa si mncam mpreuna cu ei "porridge-ulspuse fiului sau:

Ei, baiete, azi plec la Liverpool, ce vrei sa-ti aduc? Poti sa ceri ce-ti place, numai sa fie ceva mic, caci ma duc si ma ntorc pe jos: saizeci de mile la dus si saizeci la ntors, e cale lunga, nu gluma!

Hindley a spus ca vrea o vioara. Apoi a ntrebat-o pe domnisoara Cathy; desi avea abia sase anisori, putea ncaleca orice cal din grajd; ea si-a dorit un bici. Nici pe mine nu m-a uitat, caci avea suflet bun, cu toate ca uneori era cam sever. Mi-a fagaduit ca-mi aduce mere si pere ct i-o ncapea n buzunare; dupa aceea i-a sarutat copiii, si-a luat ramas bun de la toata lumea si-a pornit-o.

Noua tuturor ni s-au parut tare lungi cele trei zile ct a lipsit, si micuta Cathy ntreba mereu cnd se ntoarce acasa. Doamna Earnshaw l astepta n seara

a treia zi, la vremea cinei, si amna masa din ceas n ceas; dar nici vorba sa soseasca, iar copiii ostenisera de ct fugisera pna jos, la gard, sa vada daca nu cumvavine. Apoi se lasa noaptea. Doamna ar fi vrut sa culce copiii, dar ei au rugat-o sa-i lase sa-l astepte; si iata ca spre ora unsprezece ivarul usii s-a deschisusor si stapnul a intrat. S-a trntit, rznd si gemnd, pe un scaun, si a porunciie lasat singur, caci era aproape mort de oboseala; apoi a spus ca nici pentru trei mparatii n-ar mai face un asemenea drum.

Si peste toate sa mai si gonesti pna sa-ti iasa sufletul! zise desfacndui paltonul pe care-l tinea nfasurat n brate. Ia te uita aici, nevasta! n viata men-am avut atta bataie de cap, dar trebuie sa-l primesti ca un dar de la Dumnezeu,macar ca e att de negru de parc-ar veni din partea diavolului!

Ne-am strns cu totii n jurul lui si, peste capul domnisoarei Cathy, am zarit un copil murdar, zdrentaros, cu parul negru; era destul de mare pentru a pute

a umbla si vorbi. Dupa chip ai fi zis ca-i mai mare dect Catherine, dar cnd l-a asezat n picioare, s-a uitat n jurul lui si a bolborosit vorbe pe care nimeni nu le-a putut ntelege. Mie mi s-a facut frica, iar doamna Earnshaw parea gata sa-l arunce afara; s-a nfuriat si l-a ntrebat pe sotul ei cum de-a putut aduce n casa acelui de tigan, cnd ei aveau odraslele lor de hranit si crescut? Ce-avea de gnd sa faca acum cu el, nnebunise oare de-a binelea? Stapnul a ncercat sa-i explice toata vestea, dar era ntr-adevar istovit de oboseala si tot ce-am putut deslusi eu n timp ce doamna bodoganea, a fost ca-l gasise pe o strada din Liverpool, lihnit de foame, singur, parasit si aproape mut; ca l-a adunat de pe drum si a pornit sa afle al cui era. Apoi mai spuse ca nimeni nu l-a putut lamuri si, pentru ca nici banii nici timpul nu-i ngaduiau zabava, a socotit ca este mai cuminte sa-l aduca acasa n loc sa mai cheltuiasca zadarnic pe-acolo deoarece hotarse sa nu-l paraseasca pe caldarm asa cum l gasise. Stapna mea a bombanit pna cnd, n cele din urma,

olit; iar domnul Earnshaw mi-a spus sa-l spal si sa-l culc cu copiii nostri.Hindley si Cathy s-au multumit sa priveasca si sa asculte, pna cnd s-au po

tolit lucrurile; apoi au nceput amndoi sa caute prin buzunarele tatalui lor darurile fagaduite. Primul era baiat de paisprezece ani, totusi, cnd a scos din buzunarul paltonului tandarile a ceea ce fusese odata o vioara, a nceput sa boceasca tare; iar Cathy, cnd si-a dat seama ca stapnul pierduse biciul de grija copilului strain, si-a aratat supararea strmbndu-se si scuipndu-l pe micul prostanac, iar drepplata pentru paguba suferita capata de la tatal ei, ca sa se nvete minte, o palmazdravana. Copiii au refuzat cu drzenie sa-l primeasca pe strain n patul sau n oda lor; iar eu, neavnd mai multa minte dect ei, l-am pus n capul scarii, spernd c


18/162

a doua zi va disparea. Intmplator, sau poate atras de glasul domnului Earnshaw,el s-a trt pna la usa lui; iar domnul Earnshaw, iesind din odaie, a dat de el. A rcetat apoi cum de-a ajuns copilul acolo, si am fost silita sa-mi marturisesc fapta; drept rasplata pentru lasitatea si lipsa mea de omenie, m-a dat afara din casa.

Iata cum a intrat Heathcliff n familie. ntorcndu-ma dupa cteva zile (cacputeam crede c-am fost surghiunita pe veci), am vazut ca-l botezasera Heathcliff; era numele unui baiat care le murise nca de mic, si de-atunci acesta a ramas attnumele ct si prenumele lui. Domnisoara Cathy se mprietenise la toarta cu el, darHindley l ura! Si, drept sa va spun, l uram si eu si-l chinuiam si ma purtam nerusinat cu el; caci eu nu aveam destula minte pentru a-mi da seama ca sunt nedreapta

, iar doamna niciodata nu-i lua parte cnd vedea ca-i nedreptatit.Parea un copil posomort, rabdator; si poate ca, nasprit de-attea brutali, rabda loviturile lui Hindley fara a clipi sau a varsa vreo lacrima, iar ciupiturile mele nu-l faceau dect sa-si tina rasuflarea si sa deschida ochii mari, de parca se lovise singur, din ntmplare, si nimeni altul nu era de vina. Aceasta putere de a rabda l facea pe batrnul Earnshaw sa se nfurie ori de cte ori descopereaul sau l persecuta pe bietul orfan, dupa cum zicea el. n mod cu totul ciudat, se lega foarte tare de Heathcliff creznd tot ce-i spunea (de fapt spunea foarte putine, si de obicei adevarul), rasfatndu-l mai mult dect pe Cathy, care era prea zburdalnica si ndaratnica pentru a fi favorita lui.

Asa ca, de la nceput chiar, el a adus zzanie n casa. Si dupa moartea doami Earnshaw, adica nici doi ani dupa venirea lui la noi, Hindley, tnarul stapn, se vatase sa-l socoteasca pe tatal sau mai degraba tiran dect prieten, iar pe Heathc

liff uzurpatorul dragostei si ocrotirii parintesti ce i se cuvenea lui; astfel,tot meditnd asupra acestor nedreptati, deveni ciufut. Un timp am fost de partea lor, dar cnd copiii s-au mbolnavit de pojar si eu a trebuit sa-i ngrijesc, lundu-meodata raspunderile unei femei, mi-am schimbat parerile. Heathcliff a fost foarte bolnav, si cum el era n mai mare primejdie a trebuit sa stau tot timpul la capatiul sau; cred c-a simtit cta osteneala mi-am dat cu el, dar nu era destul de istet sa-si dea seama ca eram silita sa ma port astfel. Totusi, trebuie sa recunoscc-a fost cel mai linistit copil pe care l-a ngrijit vreodata o infirmiera. Deosebirea dintre el si ceilalti m-a obligat sa fiu mai putin partinitoare. Cathy si fratele ei m-au necajit peste masura; Heathcliff nu se vaita, era rabdator ca unmiel, cu toate ca asprimea si nu blndetea lui l facea sa-mi dea att de putina bate de cap.

S-a vindecat, si doctorul spunea ca n mare parte datorita mie, si m-a lau

dat pentru felul cum l-am ngrijit. Am fost mndra de laudele lui si am devenit binevoitoare fata de cel datorita caruia le primisem, astfel ca Hindley si-a pierdutultimul aliat. Totusi, nu-l puteai ndragi prea mult pe Heathcliff, si deseori mantrebam ce-o fi gasind stapnul sa admire atta la acest baiat posac, care, dupa ctin eu minte, niciodata nu i-a rasplatit bunatatea cu vreun semn de recunostinta. Nu era obraznic fata de binefacatorul sau, ci pur si simplu nesimtitor, cu toate ca stia prea bine cta stapnire pusese pe inima lui si-si dadea seama ca la o singura vorba spusa de el casa ntreaga ar fi fost silita sa se nchine n fata dorintor lui. De pilda, mi aduc aminte ca o data domnul Earnshaw cumparase o pereche demnji de la trgul parohial si daduse fiecarui baiat cte unul. Heathcliff l-a luat e cel mai frumos, dar curnd calul lui ncepu sa schiopateze, si cnd a descoperit ast lucru i spuse lui Hindley:

Trebuie sa schimbam caii; mie nu-mi place al meu, sa mi-l dai pe-al tau;

daca nu vrei, am sa-i spun tatalui tau ca mi-ai tras saptamna asta trei snopelisi am sa-i arat vnataile de pe brat.

Hindley a scos limba la el si l-a plesnit peste urechiAr fi mai bine sa faci schimbul chiar acum, starui Heathcliff, fugind n t

inda (erau n grajd); tot va trebui sa mi-l dai, si daca-i mai pomenesc si despreloviturile astea, ai sa le primesti napoi cu dobnda.

Iesi afara, cine! striga Hindley, amenintndu-l cu o greutate de fier carfolosea la cntarirea cartofilor si a fnului.

Azvrle-o! i raspunse Heathcliff ramnnd nemiscat; atunci am sa-i spun laudat c-o sa ma dai afara din casa cnd o muri, si -ai sa vezi ca o sa fii tu da


19/162

t afara numaidect.Hindley arunca greutatea si-l izbi n piept; Heathcliff cazu jos, dar se r

idica imediat, clatinndu-se, cu rasuflarea taiata si alb ca varul. Si de nu-l opream eu, s-ar fi dus de-a dreptul la stapn si-ar fi fost razbunat din plin, pentruca starea n care se afla vorbea de la sine, dezvaluindu-l si pe faptuitor.

Daca-i asa, ia tu, tigane, mnzul meu! zise tnarul Earnshaw. Si ma rog luDumnezeu sa-ti frnga gtul! Ia-l si fii blestemat, haimana si cersetor ce esti! Si cnta-l pe tata sa-ti dea tot ce are, si numai dupa aceea arata-i cine esti, fiu al satanei! Ia-l, si sper c-o sa-ti dea una cu copita de-o sa-ti crape scafrlia!

Heathcliff se duse sa dezlege mnzul ca sa-l mute n boxa lui. Trecea tocmaipe la spatele calului cnd Hindley si ispravea amenintarile; atunci Hndley i puse

piedica trntindu-l sub picioarele calului si, fara sa mai stea sa vada daca nadejdile i s-au mplinit, o rupse la fuga ct putu de iute. Am fost uluita de sngele recu care copilul s-a ridicat n picioare si si-a vazut mai departe de treaba; a schimbat saua si toate celelalte, apoi, nainte de a intra n casa, s-a asezat pe un maldar de fn pentru a-si domoli greata pricinuita de izbitura aceea puternica. Fara nici o greutate l-am convins sa ma lase sa pun vnataile pe seama calului; putini pasa ce voi spune, de vreme ce obtinuse ceea ce dorea. De fapt, se plngea att rar de ciocniri ca acestea, nct eram ntr-adevar ncredintata ca nu-i razbunatorct de mult m-am nselat veti vedea din cele ce urmeaza.

CAPITOLUL 5

Cu vremea, domnul Earnshaw ncepu sa slabeasca. Fusese sanatos si activ, dar deodata puterile l parasira, si cnd fu silit sa stea la gura sobei, deveni ngritor de suparacios. I se casuna din nimica toata si imediat ce i se parea ca cineva vrea sa-i ncalce ct de putin autoritatea, ajungea aproape la crize de nebunie.Ele se dezlantuiau mai ales cnd cineva ncerca sa se mpotriveasca sau sa porunceaa favoritului sau, Heathcliff. Grija lui cea mai mare era ca nu cumva sa i se spuna vreo vorba urta; parca-l framnta gndul ca, din pricina dragostei lui pentru Hethcliff, toti ceilalti l urau si voiau sa-i faca rau. Asta nsa n-a fost spre folosbaiatului, caci cei mai blnzi dintre noi, nevrnd sa-l necajim pe stapn, cedam n a partinirii lui; iar ngaduinta noastra a fost hrana mbelsugata pentru ngmfareea ntunecata a copilului. Totusi, trebuia sa ne purtam asa; caci de doua sau de trei ori, cnd Hindley si-a aratat dispretul fata de Heathcliff n timp ce batrnul s

afla prin apropiere, acesta s-a nfuriat foare rau, a pus mna pe baston sa-l loveasca si a nceput sa tremure de furie ca nu-l putea izbi.n cele din urma, pastorul nostru (atunci aveam un pastor care-si cstiga tr

aiul nvatndu-i carte pe copiii Linton si Earnshaw si muncindu-si singur peticul depamnt al parohiei) a fost de parere ca tnarul Hindley tre-buie trimis la liceu. Domnul Earnshaw consimti, dar nu fu prea ncntat, caci zicea: "Hindley e un neispravit si nu se va alege nimic de capul lui, oriunde l-as trimite.

Speram din tot sufletul ca de-acum nainte vom avea pace n casa. Ma ntristgndul ca stapnul sufera din pricina faptei bune pe care o savrsise. Eu mi nchipdupa cum ar fi vrut si el sa creada, ca firea lui scitoare si boala erau pricinuite de neplacerile familiale, dar pricina adevarata era, sa stiti, domnule, ca ncepusera sa-l lase puterile. Cu toate acestea, am fi putut trai destul de bine dacanu ar fi fost doua fiinte: domnisoara Cathy si Joseph, servitorul, pe care cred

ca l-ati vazut ieri pe-acolo. Joseph era, si fara ndoiala mai este si azi, cel mai urcios si cel mai ngmfat fariseu care a scormonit vreodata "Bibliapentru a cumerite pe seama lui si a arunca blesteme asupra semenilor. Datorita naravului lui de a predica, izbutise sa aiba o nrurire puternica asupra domnului Earnshaw; sicu ct stapnul slabea, cu-att crestea nrurirea lui Joseph. Si-l chinuia neconterbindu-i despre mntuirea sufletului si cresterea severa a copiilor. i dadea deplidreptate auzind ca-l considera pe Hindley drept un derbedeu; mpotriva lui Heathcliff si Catherine bombanea seara de seara, dar cauta sa-l maguleasca pe domnul Earnshaw n slabiciunea lui pentru Heathcliff, aruncnd vina cea mai mare pe fata.

Desigur, fata avea niste purtari pe care nu le mai vazusem la nici un co


20/162

pil, asa ca pe toti cei din casa ne scotea din rabdari de cincizeci de ori pe zi, si poate si mai mult; din clipa cnd cobora jos si pna-n clipa cnd se ducea la ccare n-aveam nici un minut de liniste de teama ca iar va face vreo pozna. Era tot timpul din cale-afara de agitata, gura nu-i tacea deloc cnta, rdea si-i batea cap pe toti cei ce nu faceau ca ea. Era o bucatica de fata salbatica si rea, dar avea cei mai frumosi ochi, cel mai dulce zmbet, cel mai leganat mers din toataparohia; de altfel cred ca nu voia sa supere pe nimeni, caci dupa ce te facea saplngi de-a binelea, rareori se ntmpla sa nu se tina dupa tine pna te potoleai sunci trebuia s-o mngi tu pe ea. l iubea mult, prea mult, pe Heathcliff. Cea mai me pedeapsa pe care o putusem inventa, era s-o despartim de el, cu toate ca nimeni nu era certat din pricina lui mai mult dect ea. La joaca i placea peste masura s

a faca pe mica stapna, tragnd palme cu usurinta si poruncind tovarasilor de joc; asa a facut si cu mine, dar eu, neavnd pofta sa ma duc sa-i fac cumparaturi si sa ma supun ordinelor ei, i-am spus-o pe fata.

n vremea aceea, domnul Earnshaw nu stia de gluma. Totdeauna fusese seversi nenduplecat cu copiii, dar Catherine nu putea ntelege pentru ce tatal ei devenise mai certaret si mai suparacios acum, cnd era bolnav, dect fusese nainte. Dojene lui artagoase i trezeau o pofta rautacioasa de a-l provoca; niciodata nu era mai fericita dect atunci cnd o certam cu totii deodata si cnd, drept raspuns, ne nta cu privirea ndrazneata si sfi-datoare si cu vorbele ei taioase. De blestemelelui Joseph si batea joc, pe mine ma scia, si facea tocmai ceea ce domnul Earnshaw ra mai mult: cauta sa-i arate cum pretinsa ei obraznicie, pe care batrnul o credea adeva-rata, l putea influenta pe Heathcliff mai mult dect bunatatea lui si cum iatul mplinea toate poruncile ,,eioricare ar fi fost, iar pe ale "luinumai cnd

au pe plac. Dupa ce se purta ct se poate de rau toata ziua, seara venea uneori, rasfatndu-se, sa dreaga totul.Nu, Cathy, zicea batrnul, nu te pot iubi. Esti mai rea dect fratele tau.

u-te, fetito, fa-ti rugaciunile si roaga-l pe Dumnezeu sa te ierte. Mi se pare ca mama ta si cu mine trebuie sa ne caim ca te-am zamislit!

La nceput, vorbele acestea o faceau sa plnga, dar cu timpul, fiind mereu respinsa, se nrai; si dac-o ndemnam sa se duca sa-i spuna ca-i pare rau de greselile ei si sa ceara iertare, rdea.

Dar n cele din urma sosi si ceasul n care suferintele pamntesti ale domnui Earnshaw luara sfrsit. Muri linistit, ntr-o seara de octombrie, seznd lnga sobfotoliul sau. Un vnt naprasnic sufla n jurul casei si vuia n vatra. Rasuna salbatsi vijelios, dar nu era frig; iar noi ne aflam cu totii laolalta. Eu stateam putin mai departe de camin, mpletind de zor, iar Joseph, lnga masa, si citea "Bibl

vremea aceea era obiceiul ca servitorii sa sada n sala dupa ce-si ispraveau treaba). Domnisoara Cathy fusese bolnava, si de aceea era linistita; statea rezematade genunchiul domnului Earnshaw, iar Heathcliff era culcat pe jos si-si pusese capul n poala ei. mi aduc aminte ca nainte de-a atipi, stapnul i mngiase parulreori avea placerea s-o vada blnda si-i spusese: "De ce nu poti fi tu ntotdeaunafetita cuminte, Cathy?Iar ea si ntorsese fata catre dnsul, ncepuse sa rda si ese: "De ce nu poti fi dumneata ntotdeauna un om bun, tata?Dar de ndata ce-a vaca-l suparase din nou, i-a sarutat mna si i-a propus sa-i cnte pna-l adoarme. A ut sa cnte foarte ncet; degetele lui au cazut pe degetele ei, si capul lui i aluna pe piept. Atunci eu i-am spus sa nu faca zgomot si sa nu se miste, ca nu cumvasa-l trezeasca. Si am ramas cu totii muti ca soarecii vreme de-o jumatate de ceas; am fi stat si mai mult asa daca Joseph, dupa ce-si ispravi capitolul, nu s-ar fi ridicat si n-ar fi spus ca trebuie sa-l trezim pe stapn pentru rugaciunile d

e seara. Facu vreo ctiva pasi spre el, l striga pe nume si-l atinse pe umar, dar stapnul nu se misca. Atunci lua lumnarea si se uita la el. Cnd l-am vazut ca pune mnarea jos, si-i ia pe copii de brat, soptindu-le sa se duca sus, n liniste, si sa-si faca singuri rugaciunile de seara pentru ca el mai avea putina treaba, mi-amdat seama ca se ntmplase ceva rau.

Mai inti am sa-i spun tatii noapte buna, zise Catherine si-si mbratisa pintele nainte de-a o putea noi opri. Sarmana faptura descoperi imediat nenorocirea si tipa: "Oh, e mort, Heathcliff, e mort!

Si amndoi au nceput sa plnga sfsietor.Am nceput sa bocesc si eu cu ei, tare si amarnic, dar Joseph ne-a ntrebat


21/162

ce ne-o fi apucat, de urlam asa pentru un sfnt din cer. Mie mi-a spus sa-mi iau pelerina si sa fug la Gimmerton dupa doctor si preot. Eu nu ntelegeam ce rost maiaveau. Totusi am plecat, prin vnt si ploaie, si m-am ntors numai cu unul din ei, cu doctorul; celalalt spuse ca are sa vina a doua zi dimineata. Lasndu-l pe Josephsa-i povesteasca doctorului cele ntmplate, am alergat n camera copiilor; usa eredeschisa si am vazut ca ei nu se culcasera, cu toate ca trecuse de miezul noptii, dar erau linistiti si n-aveau nevoie de mngierile mele. Cei doi copii gasiserapentru a se mngia, cuvinte mult mai potrivite dect as fi putut gasi eu; si nici unpreot din lume n-ar fi putut descrie cerul att de minunat cum l descriau ei n vorrea lor nevinovata; si, pe cnd plngeam si trageam cu urechea la spusele lor, nu mam putut stapni dorinta de a ne afla acolo la adapost cu totii.

CAPITOLUL 6

Domnul Hindley a venit acasa pentru nmormntare si lucru care ne-a uluit a facut pe vecini sa cleveteasca n dreapta si-n stnga si-a adus cu el si o nevaa. Cine era ea si unde se nascuse nu ne-a spus-o niciodata: probabil n-avea nicibani, nici nume cu care sa se poata fali, caci de n-ar fi fost asa, nu i-ar fiascuns tatalui sau aceasta casatorie.

Nu era ea femeia care sa tulbure prin prezenta ei linistea casei. Fiecareobiect pe care-l vazu, din clipa cnd trecuse pragul casei, paru s-o ncnte, ca si iecare miscare ce se facea n jurul ei, n afara de pregatirile pentru nmormntare

prezenta oamenilor n doliu. Dupa cum s-a purtat n timpul nmormntarii, am crezutnu e n toate mintile: a fugit n camera ei, rugndu-ma sa merg cu ea, cu toate ca avam treaba, caci trebuia sa m-brac copiii. Sedea acolo tremurnd, cu minile nclestsi ma ntreba mereu: "nca n-au plecat?Apoi a nceput sa-mi povesteasca, plina ditatie isterica, ce mult o impresioneaza culoarea neagra; si tresarea si tremuratot timpul, iar la urma izbucni n plns, iar cnd am ntrebat-o ce are, mi-a raspua nu stie, dar i e tare frica de moarte! Eu nu ma gndeam ca va muri si ea, dupa cum nu ma gndeam nici la moartea mea! Ce-i drept, era cam subtirica, dar tnara, cu obrajii rumeni, iar ochii i scnteiau ca diamantele stralucitoare. De fapt, observam ca atunci cnd urca scarile rasufla foarte iute, ca cel mai mic zgomot neasteptat o facea sa tremure toata si uneori avea o tuse ngrijoratoare; dar nu stiam ce prevesteau aceste simptome, si nici simpatie pentru ea nu aveam. Noi, cei de pe-aici, nu-i prea ndragim pe straini, domnule Lockwood, daca nu ne ndragesc mai nti

e noi. Tnarul Earnshaw se schimbase mult n acesti trei ani ct lipsise de acasa. abise si-si pierduse rumeneala din obraji, iar vorba si mbracamintea i erau cu totul altele. Chiar n ziua ntoarcerii lui ne-a spus, lui Joseph si mie, ca de-acum nlo trebuie sa stam n bucataria din dos si sa-i lasam lui sala. De fapt, a vrut sapuna covoare si tapete ntr-o odaita goala pentru a face sotiei lui un salon, darea parea att de ncntata de pardoseala alba si de caminul acela urias n care dogfocul, de farfuriile de cositor si de dulapul cu vase de faianta, de cusca cinilor si de spatiul mare din jurul focului, n fata caruia sedeau de obicei, nct Hindl, vaznd ca nu e necesar salonul pentru ca ea sa se simta bine, a renuntat la planul lui.

Tnara doamna a fost de asemenea ncntata ca printre noile ei cunostinte ait si o sora, si la nceput statea la taifas cu Catherine, o saruta si hoinarea cu

ea, dndu-i si o multime de daruri. Dar aceasta dragoste i trecu foarte repede, sicnd ea deveni ursuza, Hindley se transforma ntr-un tiran. Cteva cuvinte din parteei, din care reiesea ca Heathcliff nu-i place, au fost de ajuns pentru a trezi nHindley toata vechea ura fata de baiat. l alunga din sala, poruncindu-i sa stea cu servitorii, si nu-l mai lasa sa nvete carte cu pastorul, dar n schimb l puse saucreze pe-afara, silindu-l sa faca munci tot att de grele ca orice rndas de la ferma.

La nceput, Heathcliff si ndura foarte bine degradarea, caci Cathy i arace nvata ea si muncea sau juca adesea cu el pe cmp. Dupa cum stateau lucrurile, am sigura ca vor creste amndoi ca doi salbatici, caci tnarului meu stapn nu-i pas


22/162

nici de cum se purtau si nici de ce faceau ei, ci numai sa nu-i stea prin preajma. Daca ar fi fost dupa el, nu s-ar fi interesat nici daca se duc duminica la biserica. Dar cnd copiii lipseau de la slujba, Joseph si pastorul l dojeneau pentrunepasarea lui; atunci si aducea aminte de ei si poruncea ca Heathcliff sa fie biciuit, iar pe Catherine o oprea de la mncare fie la prnz, fie seara. Pentru copii n, una din cele mai mari placeri era sa fuga

Documents

Bronte, Emily - La Rascruce de Vanturi