JUDECATA

Arlecchino:Aiurit şi aburit,

cum eramtot mă iubeam.

În strachină, nătâng,implantam piciorul stâng,și nu călcam deştept

nici cu piciorul drept.Dar printre norialergam uşor,

iar dacă mă-ncurcam de stelele culegeam, ca nişte mere.Cum eram, tot mă iubeam.

(face baloane de săpun prin bucla de la ștreang)

Așa arată lumea. Știați că pe timpuri Căpitanii se băteau, se tăvăleau și se dădeau de-a dura pe câmpuri și așa pământul s-a făcut rotund? De atunci cerul umblă pe sus și se rotunjește după el! Ei bine, nimeni nu mă crede când spun asta. I-am mai spus lui Pulcinella că dacă prăjești umpic macaroanele, ele sunt mai bune decât dacă le fierbi. În schimb Pulci mi-a servit un făcăleț în cap și un cucui ca desert. Iar pe cucui, rândunicile și-au făcut căsuță să-și crească plozii.

În lumea mea nu deosebești piatra de pasăre sau duh. Cine vrea își scoate sufletul, îl pune alături, și-l privește ca pe o ființă străină ca apoi să facă cunoștință cu el. Am zărit duhuri de pom, de păsări și de oameni. Oameni-păpuși și duhuri de vată. Lumea asta am măzgălit-o pe o bucată de carton și am arătat-o tuturor. Mă spânzură, nu mă spânzură, mă spânzură, nu mă spânzură.

Avarone: Litterio, Litterio, băiatul meu. Neînţărcatule!Belzebone: Spurcăciune!Avarone: Aici va avea loc răzbunarea sângeroasă. Am aşteptat clipa asta de când ţi l-ai luat ca slugă. Să vină toată lumea.

Belzebone: Ce lucru dracului vorbeşti acolo ghiuj bătrân? Fiecare aude doar ceea ce pricepe, şi tu bătrân prost ce eşti nu poţi să pricepi că fii-tu a fugit să scape de gura aia ta spurcată, făcătură de frate ce nu-mi eşti.

Avarone: Gura că te-ngrop!

Dottore Anatomicus: Aşa rotulă, aşa menisc. Cum e nasul, aşa e şi sinuzita. După ureche şi timpa,după sac şi petec. Voi doi aţi uneltit. Ştiu eu ce ştiu.

Colombina: Eu una sunt dintr-o bucată. Şi când am ceva de spus nu pot ascunde adevărul. Mă jur pe cinstea mea de azi că nu sunt vinovată.Avarone: Unde-i fiu-miu?Anatomicus: Eşti la fel de vinovată.Avarone: Alegro!Alegro: Tată, Arlecchino e de vină. Tertipurile lui mi-au nimicit amorul şi fratele deopotrivă.

Dottore Anatomicus: Nu-ţi mai irosi corzile vocale degeaba. Fata mea n-a înflorit pentru unul ca tine. Colombina: Tu nici măcar să nu încerci să scoţi vreun cuvânt.Belzebone: Te bat femeile!Avarone: Leşinatule, mă faci de râs.Belzebone: Scoate dracii din el!Alegro: Inima îmi sângerează.Avarone: Lepădătură de copil.Anatomicus: Inima şi ficaţii mei sunteţi cu toţii vinovaţi.Avarone: Tu, de ce râzi?Colombina: Mai lesne găseşti un puţ fără apă, decât un doctor fără minciuni.

Cearta*Anatomicus: Ce vrei să spui, ce vrei să spui cu asta neruşinato.Colombina: Ei, ce vreau să spun?! Arlecchino!Belzebone: Broasca dracu!Alegro: Signor Dottore...Anatomicus: Tu ştii tot şi nu faci nimic, ştiai tot şi n-ai făcut nimic. Să-ţi fie ruşine. Unde pleci?Avarone: Ce atâta Arlecchino...Colombina: Uscăciune fasolită.Alegro: Unchiule...Belzebone: Taci!Anatomicus: Colombina, tu...voi doi aţi uneltit.Colombina: Stăpânul are dreptate.Anatomicus: Sac şi petec...Colombina: Doftor de împrumut...Belzebone: Ce vrei?Tartaglia: Linişte.Belzebone: N-am linişte. N-am linişte până nu-l văd pe frate-mio înfundat.Colombina: Ai avea linişte dacă ţi-ai apăra sluga. Anatomicus: Vei plăti, unghiuţă cu ungiuţă, ochişor cu ochişor, degeţel cu degeţel, bucăţică de piele cu bucăţică de piele.Avarone: Arlecchino, ai grijă că te bag în cimitir şi nu te mai scoate nici dracu’ de acolo.Tartaglia: Tăcere, tăcere, litis contestatio,tăcere, tăcere, de trei ori tăcere. Litis contestatio disparitiae. Ne-.am adunat aici pentru... Ce? A, da... Litterio d'Artevisio , fiul lui Avarone

Avarone: La căpriţă.Tartaglia: ... şi Hypollita Defloretta, fiica lui AnatomicusAnatomicus: In corpore.Tartaglia: ... sunt acuzaţi de dispariţie prematură, premeditată, fără de voia lor și-a Domnului, Dottore. Dottore: Prezent.Avarone: Ce tot lungim pomelnicul atât. Onorată instanţă, onorat spânzurat, onoraţilor... Împieliţatul e ultimul care i-a văzut. La spânzurătoare cu el.

Colombina:. Dar nu el e ultimul care i-a văzut. Nu el-

Toți: Cum? Dar cine?

Arlecchino: Messire Tărtăcuță… ăăă, Tartaglia, Colombina nu ştie ce vorbeşte, eu i-am văzut ultimul, să nu mai mănânc tagliatelle în viaţa mea.

Tartaglia: Tu să taci când vorbeşti cu mine. Tăcere, tăcere.. Rugăm Concilium Plebis să… Rugăm Concilium Plebis să… Tăcere. Reus vocatio, Reus vocatio.

Toti: Ce ?!Avarone: Rictus câcatzio.Belzebone: Fluxus futatzio.Anatomicus:Plexus bucatio Nexus futtatioSexus focaccioAlegro: Boccacio.Toţi: Taci odată.

Tartaglia: Plexus. Nexus. Sexus, adică spune Arlecchino.Toţi: Da, da, spune Arlecchino.Arlecchino: Eu nu am nici o vină.Tartaglia: Minţi.

Arlecchino: Nu mint.

Tartaglia: Bine.

Arlecchino: E drept că eu sunt ultimul care i-a văzut la poarta Cimitirului.

Tartaglia: Aha, ce căutai în cimitir?Toţi: Da, ce căutai la cimitir?Avarone:...pe pământul meu...Arlecchino: Căutam… cu lumânarea…

Tartaglia: Ce?

Arlecchino: Râme pentru peşti.

Tartaglia: Minţi.

Arlecchino: Nu mint.

Tartaglia: Bine. Ai câştigat. Anatomicus: Fetiţa mea...Avarone: Băieţelul meu...Ambii: Copilaşii noştri.Tartaglia: ...eşti vinovat.Belzebone: Eşti tulburat de zvonuri şi nu poţi să judeci limpede, “Broscuţă-n Tartinuţă”.

Tartaglia: Ce, vrei să spui că mă contrazic? Foarte bine, mă contrazic, sunt vast cuprind multimi. Ia seama, signor BelzeboneBelzebone: De unde s-o iau? De unde s-o iau?Tartaglia: De aici. Tăcerea e mai de folos pentru tine, decât mulţimea vorbelor.

Belzebone: Ce vrei să spui?

Tartaglia: Ştiu eu foarte bine ce vreau să spun. Ce vreau să spun?Toţi : Ce vrei să spui?Tartaglia: Cum e sluga şi stăpânul.

Belzebone: Ce lucru dracului vorbeşti acolo?

Tartaglia: Las' că ştiu eu. Signor Belzebone a pus totul la cale de la bun început.Avarone: Sânge stricat.Anatomicus: Afumătură.Avarone: Ne-ai trădat familia.Anatomicus: Vierme de coloană vertebrală.Alegro: Unchiul meu e unchiul meu.Belzebone: Mulţumesc.( Colombinei)Tartaglia: Arlecchino, a fost găsit la locul faptei cu batocchio plin de sânge, dico.

(Reacţii)Anatomicus: Fetiţa mea.Avarone: Băieţelulo meu.

Ambii: Copilaşii noştriAnatomicus: Moarte la Verona* Bolognia* Napoli*

Alegro: Battochio, battochio...La morte se ne vaBattocchio, battocchio

Rovine rimmaraBattocchio, battocchio

E tante liquida

Battocchio, battocchioAdesso scontera

Battocchio, battocchioQual morte subbiraBattocchio, battocchio

Il ruogo l’arderaBattocchio, battocchioEcco comme morira

Anatomicus: Battochio, la Tokyo.Tartaglia: Din nefericire nu era nici un cadavru prin zonă, dar asta nu m-a împiedicat să descopăr cum s-au petrecut faptele. Iată teoria mea, Litterio d'Artevisio este fiul lui Avarone. Just?

Toţi: Just!

Avarone: Da, da e băieţulul meu.

Alegro: Da, da e frăţiorul meu.

Belzebone: A fost.

Dottore Anatomicus: Cu toţii ne ducem odată şi-odată.

Tartaglia: Defloretta este fiica lui Dottore Anatomicus. Just?

Toţi: Just.

Dottore Anatomicus: Just, este fetiţa mea. Este foarte justă.

Tartaglia: Justiţia e justă şi calul poartă fustă.Toţi: Signor Tartaglia...Tartaglia: Ce?Toţi: Judecata.Tartaglia: Ce judecată?Toţi: Judceata dumitale.Tartaglia: Cum spuneam, tăcere, tăcere. Mă rog, să continuăm. Certurile dintre cei doi fraţi sunt vechi precum mâncarea lui Pulcinella.

Toţi: Aşa e, aşa e, aşa e, aşa e, aşa e, aşa e, messire.

Tartaglia: In conclusionem, dico Belzebone voia să se răzbune şi avea nevoie de un ţap ispăşitor.

Tartaglia: Aşa că a cumpărat un ţap, l-a tăiat, i-a cusut pe cei doi în burta ţapului, Arlecchino s-a făcut frate cu ţapul până ce a trecut puntea; puntea s-a rupt şi ţapul a căzut. Ecco judex justitae. Sacramentum filis. Alea jacta est. Quod era demonstratum. Dura lex sed lex aţi rămas cu toţi perplex. Du-te Iustitzio.

Belzebone: Vinovat e molâul de nepotu-meu. Tace şi face.Alegro: Eu nu am nici o vină. Eu doar cânt. Când şi când, vinovat e Dottore.

Anatomicus: Sunt nevinovat, pe când nevinovăţia lui signor Avarone este discutabilă.Avarone: Discutabil eşti tu. Doar femeie poartă vina.

Toţi: Colombina!

Arlecchino: (opreşte toată nebunia) Nu Colombina e vinovată, opriți-vă!

Dottore Genius: Fantastic, fantas-tic-tac-tac-tac-toc.

Colombina: Signore!

Dottore Genius: M-am bilocalizat, adică m-am teletranportat. Am aterizat. M-am focalizat. Ding, idee!

Arlecchino: Adevărul e că eu știu tot ce s-a întâmplat și cred că dacă cineva știe adevărul, dar nu zice nimic minte. Iar eu nu sunt mincinos. Ce să fac?

Dottore Genius: Spune-le Arlecchino!

Arlecchino: Totul a început anul trecut în a treia zi de carnaval.

Dottore Genius: Totul este mișcare. Viteză, traiectorie, drum, accelerație, oscilații și vibrații. Totul vibrează în jurul nostru. Și eu vibrez, și tu, și tu, tu nu, nici tu, dar eu vibrez. Ți-ai imaginat că ai putea fi cu o mână în geam și cu un picior în fereastră, cu o mână la punguță și cu cealaltă te propulsezi într-o damă, cu o mână înalți un zmeu și cu cealaltă naști copii, cu un ochi ești deschis și cu celălalt între-închis, cu capul ești într-un măr și cu piciorul în păr. Ți-ai imaginat că întinzi mâna după o gălușcă și că prinzi pe Dumnezeu de un picior? Dar că îi pui tu lui Dumnezeu mâna în cap când stă pe colac? Dar că pisica e cât casa? Dar că îți cauți buricu' și dai de bunicu'? Totul e veșnic.

Spațiul tri-dimensional, spațiul comun, ordinar și trivial transformat într-unul dintr-o altă dimensiune. O dimensiune în care spațiul și timpul sunt infinite, în care totul este posibil: imposibilul.

Gravitația nu mai există, ci doar super-gravitația, totul este plutire în timpul zero. Intri prin dreapta și ieși de sus. Timpul încetinește și spațiul se transformă. Parcă și văd cum: se-ntorc mese, butoaie aleargă, găleata intră și iese.

Ala-bala de-a sfârlaDe-a sfârla, de-a roata găleataTitirezu'

Musca la miereUite-o lungă, uite-o scurtă. M-am transpusCaprele pe dosMesele pe susBurtă peste burtăSarea și piperulAlb și negruZboară, zboarăPorcul pe sfoarăGaura de viermeUnde făina se cerne

Parc-aș fi în Hanul lui Brighela. Sunt. (∞ întors) Funcționează. M-am teleportat.

Dis-de-dimineață Brighella mi-a înecat somnul cu o găleată plină cu apă rece și m-am pus să dau trezirea în întreg orașul, nu de alta, dar cocoșul era prea amețit să o facă, prea multe fructe fermentate! Pe urmă mi-am încălțat scarpenii din noroi uscat, mi-am îmbrăcat roba peticită cu frunze uscate și am pornit către iazul de lângă han. Acolo urma să țin ceremonia de căsătorie între o broscuță și-un mormoloc. Brighella văzându-mă m-a luat pe sus și m-a aruncat la el în han să-l ajut. Acolo era toată gașca de slugi din oraș, de parcă toți ținuseră câte o ceremonie de căsătorie în apropiere.

Amorezii- Duel

Hypolitta:Tu, cavaler ce mi-ai ieşit în cale, te spintec dacă nu mă laşi să trec.Litterio: Străinule, lumina nopţii ţi-a întunecat vederea. Păşeşte pe al tău drum fără să naşti oprelişti.Alegro: En garde.Hypolitta: Sunt liberă şi mă fălesc că sunt liberă precum neprihănitul Hipolit.Litterio: Cât eşti de frumoasă, dar cumplită precum săbile a o sută de oşti pe câmpul de luptă.âHypolitta: Nu mă îmvinge pe mine un bărbat care m-a ispitit.Alegro: Tata!

Tranzacțione Avarone - Dottore Anatomicus

Dottore: Atîtea gropi,signore...Şi noroi cît cuprindeHyppolita:Papa!

Avarone:Pîrţuri ,muci căcat pişat...Tot oraşul e-n rahat!Dottore: Ce scîrboşenie!Dezgustătissimo!Avarone:Ţine-mă să nu cad! Dăm în gropi!Anatomicus: Apucă-mă de antebraţ!Avarone:Antebraţ eşti tu! Dă mâna!Anatomicus: 1,2,3, şi....Avarone:Stai că nu vin spaniolii! O fi închis?Anatomicus: Uite-i cum aleargă!Avarone: Uită-te la ei, ticăloși damnați. Tineretul din ziua de azi s-a întors cu fundul în sus, de asta aerul e din ce în ce mai puturos. Lumea e a lor! Fug după glorie... măcar de s-ar alege cu o mai lungă condiție fizică. Cu cât le sunt mai adânci visele, cu atât gropile în care dau sunt mai mari.

Dottore Anatomicus: Ce să-i faci, signore? Din păcate și proștilor le încolțește măselele de minte, dar ce folos? Ei își încep viața fără a avea nimic, iar noi avem tot ce ne trebuie pentru a o începe.

Avarone: Prostalăi, o lume de prostalăi! La atâta înțelepciune, nu le-ar strica și un dram de minte.

Dottore Anatomicus: Aceste ființe bipede cu exces de zel, numite și „rebelus catastrofa” nu se uită pe unde calcă. Dar eu mă uit!Dacă nu este cu orbitele-n patru,aşa ca mine, îți dărâmă întreg sistemul locomotor.

Avarone: Da, da... iar Carnavalul ăsta împuțit e mama tuturor păcatelor. Dacă tatăl meu, să dea Il Signore Jesus Christo să-l ierte Dumnezeu odată, mă vedea pudrat boit, spoit , rujat, cu părul despletit, mă prăpădea, mă făcea una cu pământul,mă făcea oale si...

Dottore Anatomicus:...ulcele... Fenomenul numit Il Carnavalio amorțește rațiunea!Îmi permiteţi? Umple intestinalele cu grăsimi, umflând burdihane diforme. Maimuțăreli, țopăieli, răgete, behăieli, scălâmbăieli, mugete... Muierile nechează ca niște gloabe în călduri. Un delir puturos ca o cloacă în care fierb concetățenii făcând amor crăcănat în glod, prin toate cavitățile.

Avarone: Crăpa-le-ar boașele! Ăștia se înțarcă scârța-scârța de trei ori pe zi.

Dottore Anatomicus: De trei ori e puțin și nesănătos.

Avarone: Iar eu tot singur am să crăp!

Dottore Anatomicus: Signore, ești văduv. Bucură-te! Vrei să te legi la cap cu o codană? Să-ți iei toiag la bătrânețe? Toartă? Ești smintit! E ca și cum ai vrea să ai de două ori scarlatină! Dacă ața vieții ți se pare prea scurtă, însoară-te!Dar nota bene! Bărbatul plătește o lună de miere cu o viață de oțet.

Avarone: Farmazoanele astea, alunecoase și albe ca ceara de la căpătâiul răposatului. Ce-i în gușă, și-n căpușă. Afară-i vopsit gardu', înăuntru hop ciumatul. Frumoase și rumene-n obraji, dar putrede pe dinăuntru ca Necuratu', împielițatele. Stau ca icoana în biserica prealuminată, dar calcă-n străchini prin toate gondolele.

Dottore Anatomicus: Calcă strâmb, dar calcă strașnic.

Avarone: Călca-mi-aș jurământul meu de văduv!

Dottore Anatomicus: Eeei... ești crai bătrân signore, te știu eu!

Avarone: Dihănii în casă și maimuțe în pat. Nu știi niciodată peste ce animal vei da! Trebuie să fii cu ochii în patru, cu urechile-n cinci și cu zăvor la pungă. Dacă femeia ar fi fost bună și Dumnezeu ar fi avut una.

Dottore Anatomicus: Signore, Dumnezeu e primul și ultimul amant al femeii. Această femelă sulemenită, cu zorzoanele ei nu e decât un melange de sens, non-sens, contra-sens și dublu sens. Deține o armă letală: limba ascuțită ca sabia unui condotier pe care nu o lasă să ruginească niciodată.

Avarone: Sfinte când dorm, dar diavoli când orăcăie.

Dottore Anatomicus: Aud zgomotul morii, dar nu văd făina.

Avarone: Flori care se deschid în mâna primului care plătește. Și fie că se vede sau nu, toaleta este întotdeauna pentru femei un început de prostituție.

Dottore Anatomicus: Femeile, muștele și pisicile sunt singurele care pierd timp prețios cu toaleta. Ascultă-mă pe mine, femeile cele mai bune sunt în cimitr. Nu vorbesc, nu strâmbă din nas, nu fac polipi, nu pretind favoruri, nici materiale, nici imateriale, pentru că nu au suflet și nici nu au avut vreodată. A iubi o femeie înseamnă a putea închide ochii la mediocritatea celorlalte.

Avarone: Ce-i drept, e rău să-l bagi pe Satan în casă, dar mai rău e să fii singur-singurel.

Dottore Anatomicus: Cum adică singur-singurel? Ai doi băieți, matematic vorbind sunteți trei.

Avarone: M-am săturat de ei! Unul ciripește de dimineața până seara, de zici că l-am făcut cu orchestra, iar celălalt îmi scârțâie cu pana pe timpampan toată noaptea de zici că l-am făcut cu călimara. Ai o fată?

Dottore Anatomicus: O am atâta timp cât este a mea?

Avarone: Cât face?

Dottore Anatomicus: Fecioara face toți morții. A studiat Belle Artes la Paris, e de vită nobilă la fel ca tatăl ei. Cu cât mucegaiul e mai verde cu atât brânza e mai nobilă. Mi-a moștenit intelighenția și bunul gust. Gustăm ceva?

Brighella:Bona serra!Signore Dottore e signore Avarone!Tieni,Colombina! Una canzzonetta? Buona sera, Signor Dottore e Signor Pantalone! Che onore averla nell mio locale! Vollete mangiare o vollete una canzzonetta (tarantella) ?Cantec Brighella si Colombina'Ncoppa Santu Nicola alleramente'a tutto 'o munno vene tanta gentechi cu chitarra e chi cu mandulinevanno a vedé lu sole a la matina.'Ncoppa Santu Nicola è 'na bellezza ojnèe quanno spont' 'o sole so' cose 'a stravedé.M'aggio truvato 'a nenna all'Epomeoe ll'aggio ditto si vò fà ll'ammoree m'ha risposto bella e appassionatama vallo a dire a lo mio genitore.'Ncoppa Santu Nicola è 'na bellezza ojnèe quanno spont' 'o sole so' cose 'a stravedé.

Io vengo da monte Cupoper darvi un gran saluto.Io vengo da Tarantiellocu na lanza e nu spurtiello.

(Colombina cantat: Pitidun tidum tindera, Apitidum apitindera. )

Oggi abbiamo nell meniu: gallina, pollo, faggiano, vitello, maialle, porco, cozze, spaghetti, maccaroni, penne, lasagne, calamari, frutti di mare, aragosta; e la specialita della casa porco di Pulcinella.

Dottore:E ceva putred aici,îţi spun eu...Avarone:Păi da,fazanul e împăiat!Brighella:(Meniu)

Avarone: Astăzi mă răsfăț: o apă și... un pahar.

Dottore Anatomicus: Mie nu-mi e așa foame... Aș mânca... spasghetti cons carne... ba nu... zbrocolli înăbușito ăn soso diablo... sau mai bine pannini paganini con măslinni sau risotto con totto.

Avarone: Poți să le ceri pe toate, găleată fără fund ce ești! Numai ai griă că o să-ți taie burdihanul funia lui Pulcinella cânt te-o coborî în groapa cu viermi.Dottore Anatomicus: Apropos, cum îți mai merge treaba cu cimitirul?

Avarone: Nu merge... stă bine acolo-n pământ. Dar pompele dumitale?

Dottore Anatomicus: Superbissimo! Mai funebre ca niciodată!

Avarone: Dau colțu' oamenii în zilele noastre.

Dottore Anatomicus: Ohoho... am avut: scarlatină, tifos, febră galbenă, sifilis, lepră, holeră, tuse măgărească, scabie, rabie - vrabie, limbrici ce zici?

Avarone: Haaa... orbu' găinilor, boala vacii nebune, cufureală, pavaler nocturn, bilă neagră, albă, galbenă, roșie... curcubeu.

Dottore Anatomicus: Ești un zeu... un, doi, trei pe toate să le iei. M-ai închis.

Avarone: Și... Cea mai spurcata dintre toate...singurătatea.

Dottore Anatomicus: Mai, mai c-ai vrea să te-nsori. Signore, mai, mai c-ai plăti și prețul cuvenit.

Avarone: Eu giuvaere îi aduc și în cașmir o tăvălesc năuc spre-a o înhăța și scutura în pat. Dar... femeile care m-au înșelat, pe toate le-am decapitat.

Dottore Anatomicus: Fii fără grijă, capul fiicei mele stă bine-n înfipt și nici nu se rotește. Țeapăn! Dar pe mine....Femeile care m-au înșelat, atât de dulce au știut s-o facă, încât aproape c-a început să-mi placă nemernicia blândului păcat. Ba chiar le-ndemn cu fluturi și le cer să-mi tăvălească-n praf sufletul moale. Cimitirul pentru fată!

Avarone: Fata pentru cimitir?

Dottore Anatomicus: Alături pe primul și ultimul drum! Împreună pe vecie!

Avarone: Fie! Să sărbătorim, fac cinste la toată lumea! Plătește Signor Dottore.

Dottore Anatomicus: Cine? Eu? Eu am șters-o!

Plecarea bătrânilor, Litterio şi Arlecchino

Dottore Ge-ni-ussss:

Litterio:Cad frunze vestejite-n jurul meu, Arlecchino! Ai crede că pomii s-au dat peste cap şi şi-au aşezat coroanele în ţărână, iar acum stau cu rădăcinile înfipte-n cer. Cat de frumoasa e, Arlecchino, un trandafir din Saron, un crin din văi, ca un floare în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între femei. Dar tatal meu, cel caruia ii port cel mai profund respect vrea sa o faca mireasa lui. E ca si cum ai inchide o floare intr-un cufar de lemn putrezit. Sunt pierdut Arlecchino!

Colombina: Arlecchino, trebuie să-l ajutăm. Invenţia stăpânului meu e singura soluţie.Arlecchino: Merg să il ajut.Colombina: Litterio, fii fără grijă, Arlecchino te va ajuta. Pe cuvânt de Colombina.Arlecchino: Mergi cu Colombina. Ea îţi va explica totul.