DERMATOZE PARAZITARE

1) SCABIA:

- leziune parazitarã produsă de un acarian ce parazitează organismul uman;

- agentul etiologic: Sarcoptes scabiei , varietatea hominis; femela măsoară 0,4/0,3mm, iar

masculul mai puţin; are un corp turtit, de culoare gălbuie, cu şanţuri transversale; pe

partea ventrală a corpului prezintă 4 perechi de picioare cu gheare; pe partea

dorsală are spini (denticule); are o extremitate cefalică fără ochi, prevăzută cu un

rostrum cu dinţi ca de fierăstrău.

Femela fertilizată sapă un şanţ în care-şi depune ouăle (sub stratul cornos) şi unde

va şi muri (deoarece denticulele nu-i permit să mai iasă);

Din ouă în câteva zile apar larve cu trei perechi de picioare din care vor ieşi nimfe

şi din acestea paraziţi adulţi;

Masculul moare imediat după copulaţie;

Populaţia de paraziţi femele la o persoană parazitată este în medie de 10-12

paraziţi (există şi o formă particulară: scabia norvegiană la care numărul paraziţilor

este foarte mare).

Epidemiologie: Este răspândită în lume, pot apare epidemii în perioade de 25-30 ani

caracterizate de o perioadă de creştere până la un vârf, după care urmează o

perioadă de scădere şi apoi de dispariţie. În perioadele interepidemice persistă

cazuri sporadice.

Evoluţia ciclică a scabiei: pe măsură ce populaţia se infestează se

instalează o imunitate dar care nu este de durată, şi astfel epidemia se stinge;

dar când apare o altă populaţie de paraziţi receptivă epidemia reapare.

Modalitatea de transmitere:

• contact direct (bolnav – sănătos), chiar contact sexual

• transmitere indirectă (mai rar) – lenjerie

Factori favorizanţi ai răspândirii:

• socioeconomici

• demografici

• comportamentali

• medicali

Clinic:

1. prurit cu caracter nocturn (la cãldura patului femela îşi sapă galeriile în care depune

ouăle)

2. leziunile cutanate:

1

a) caracteristice:

• şanţul scabios = dungă de câţiva mm lungime, sinuoasă, în S, Z sau în

zig - zag, datorată faptului că femela sapă galeria. În realitate nu este un şanţ ci o mică

ridicătură a stratului cornos. Este pus uşor în evidenţă cu un colorant (cerneală).

Localizări de elecţie: - partea de flexie a pumnului

- partea ulnară a mâinii

- partea laterală a degetelor

- coate (rar)

- la sugar: palmă, talpă

- bătrân: pe trunchi

• la extremitatea şanţului se găseşte o mică ridicătură: eminenţa acariană

unde se găseşte parazitul femelă

• vezicula perlată: prin mecanism alergic, localizată în apropierea şanţului,

la extremitatea şanţului sau la depărtare de aceasta

• la sugar pot apare adevărate bule

b) necaracteristice = leziuni datorate: proceselor alergice, gratajului, suprainfecţiei

• papulovezicule: prin mecanism alergic, prurigo acarian = papule mici

centrate în vârf de o veziculă care se usucă şi rezultă cruste, localizate la nivelul zonelor

de elecţie:

- partea laterală a degetelor mâinii

- partea de extensie a cotului

- peretele anterior al axilei

- sâni la femeie (areola)

- abdomen – subombilical

- partea de flexie a pumnului

- OGE:– la bărbat: teaca penisului, gland, scrot

–la femeie şi la bărbat: perigenital, fese şi regiunea

subfesieră

La copilul mare şi adult sunt respectate: extremitatea cefalică, gâtul, spatele – zona

interscapulară, palmele şi tălpile.

La sugar leziunile (erupţia) pot fi localizate oriunde pe suprafaţa cutanată.

• leziuni de grataj

• excoriaţii

• noduli: cu diametrul de 10 – 12 mm, culoare roşie – maronie, de

consistenţă dură, situaţi pe zone acoperite – scrot, axilă, teaca penisului, se produc prin

2

retenţia unor fragmente de parazit (ouă, fecale) cu constituirea unui granulom de corp

străin

Forme clinice de scabie:

1) forma obişnuită (comună) – leziunile caracteristice, în epidemia actuală de scabie, sunt

rar remarcate; predomină leziunile necaracteristice

2) scabia frustă (atenuată) – la persoanele cu igienă bună, leziunile sunt discrete, prurit

puţin important

3) scabia incognito – scabie greşit diagnosticată, considerată ca o dermatoză alergică şi

tratată cu CS topic / general; pruritul este atenuat, leziunile sunt atenuate

4) scabia nodulară – caracterizată prin leziuni obişnuite asociate cu noduli sau numai prin

leziuni de aspect nodular – diagnostic foarte dificil – nodulii persistă peste

un an

5) scabia crustoasă (norvegiană) – leziuni de aspect scuamo – crustos, dispuse pe

membre şi coate, umeri, pielea capului; uneori leziuni scuamoase

generalizate; unghii cu aspect keratozic; sub scuame se găsesc milioane

de paraziţi.

Este întâlnită la persoanele cu imunodeficienţă şi este rezistentă la

tratamentul clasic.

Diagnosticul al scabiei: - elemente:

1) prurit nocturn (simptomatologie frecventă)

2) leziuni cutanate, în special cele necaracteristice, localizate pe zonele de elecţie ale

scabiei

3) context epidemiologic (prezenţa mai multor cazuri în familie sau în colectivitate)

4) examene de laborator: - recoltarea prin grataj din leziunile cutanate caracteristice sau

din papule, papulovezicule necaracteristice; frotiul este tratat cu KOH şi la MO se

observă: paraziţi, ouă, fecale de parazit

5) tratamentul de probă: dispar pruritul şi leziunile sub tratamentul specific antiscabios

6) examenul histologic: parazitul pus în evidenţă în şanţ,, pe coloraţie hematoxilin –

eozină

Diagnostic diferenţial:

1) prurigouri: erupţii papuloveziculare şi prurit (nocturn şi diurn); leziunile sunt diseminate

pe tegument, fără zone de elecţie

2) eczema papuloveziculară: cu prurit şi leziuni diseminate

3) lichenul plan: afecţiuni cu papule plane, poligonale, strălucitoare, cu zone de elecţie

3

4) sifilisul I şi II: şancrul sifilitic trebuie diferenţiat de leziunea scabioasă de pe teaca

penisului, care este o papulocrustă = şancru scabios; şancrul sifilitic nu

are prurit, nici durere, are baza dură, infiltrată

5) sifilidele papuloase: papule rotunjite, lenticulare, fără prurit, cu guleraş de descuamare

în jur

Complicaţii:

1) suprainfecţia microbiană

2) impetiginizarea

3) alte piodermite

4) GN secundară unei piodermite streptococice

5) eczematizarea, în special la sân la femei – câteodată o eczemă a sânului este singura

manifestare a bolii; trebuie diferenţiată de dermatita de contact, eczema din timpul

alăptării

6) boala Paget (dermatoză precarcinomatoasă)

7) lichenificarea

Tratament topic: - esenţial

a) clasic: - medicamente cu sulf

precipitat: concentraţie de 10% pentru adult şi copilul mare şi de 5% pentru

sugar

ungvent – aplicat 5 seri consecutiv

la începutul şi sfârşitul tratamentului se recomandă o baie generală şi

schimbarea lenjeriei de corp

efecte secundare: miros neplăcut, sensibilizare, iritabilitate (există sulf

micronizat care este mai bine tolerat)

b) benzoatul de benzil:

emulsie / ungvent cu concentraţia de 25%

se aplică pentru 24 de ore / 2 – 3 aplicaţii consecutiv, 2 – 3 zile consecutiv

sau o aplicaţie pe săptămână

se pune problema toxicităţii substanţei

c) grupul substanţelor insecticidelor de contact:

LINDAN (HCCH: hexaclorciclohexan, inhibitor de acetilcolinesterază)

foarte toxic (s-a renunţat la folosirea lui) – ungvent cu concentraţie 1%

pentru adult, copilul mare şi 0,1% pentru sugar

ingerat: toxicitate hepatică şi neurologică, se recomandă spălarea mâinilor

după folosire

4

se resoarbe şi prin leziunile deschise cutanate, se recomandă o singură

aplicaţie pe 24 de ore

MALATION

într-o bază apoasă 0,5% - se aplică pentru 24 de ore

o aplicaţie se repetă peste câteva zile, toxicitatea este scăzută

PIRETRINE: insecticide de contact naturale, extrase dintr-o specie de crizantemă;

toxicitatea este scăzută

PIRETOIZI – derivaţi sintetici

PERMETRIN – soluţie / cremă 5% - se aplică pentru 8 – 12 ore, este

suficientă o singură aplicaţie

d) CROMATION – cremă

5 aplicaţii consecutive / 5 zile consecutive

ATENŢIE: produce methemoglobină

nu se aplică la copilul sub 30 de luni

e) TIABENDAZOL

la copil şi la adult: aplicaţii de la gât în jos, pe toată suprafaţa corpului

la sugar: se aplică şi pe gât şi pe scalp

ATENŢIE! Lenjeria trebuie dezinfectată: Metoda cea mai bună este prin fierbere

şi călcare. Dacă nu este posibil, hainele trebuie să fie puse în pungi de nylon

închise ermetic, pentru 5 – 10 zile – paraziţii mor, apoi hainele pot fi spălate.

Profilaxie:

tratamentul corect al bolnavilor

dezinfecţia lenjeriei şi hainelor

educaţie sanitară

2) PEDICULOZE :

=afecţiuni produse de paraziţi care aparţin ordinului Anoplura, familia Pediculidae

Etiologie: două specii de Pediculus:

- humanus, cu două subspecii: capitis şi corporis

- pubis (Pthirius)

Pediculus humanus:

femela are 3 – 4 mm lungime, masculul este mai mic

culoare gri-albicioasă

se deplasează încet

5

capitis – se ataşează puternic de firele de păr la scalp, prin membre

prevăzute cu gheare

corporis – se agaţă de lenjerie, se deplasează pe suprafaţa cutanată,

pentru a suge sângele gazdei şi a se hrăni (injectează o substanţă

anticoagulantă)

depun ouă = lindeni:

- capitis: pe firele de păr ale scalpului, înglobate într-o substanţă

specială care se solidifică în contact cu aerul

- corporis: pe lenjerie şi îmbrăcăminte

ouăle, în 7 – 8 zile devin nimfe care în alte 7 – 8 zile devin paraziţi

adulţi

Pthirius pubis = păduchele lat

culoare alb-gălbuie

femela are 1.5 / 1 mm

se agaţă de firele de păr din regiunea suprapubiană

depune ouă pe firele de păr

Epidemiologie: larg răspândiţi în lume, în special pediculoza capului; pediculoza

pubiană este o maladie sexual transmisibilă

Transmisibilitate:

- contact direct cu persoana bolnavă

- contact sexual

- lenjerie şi îmbrăcăminte (rar) – pentru specia corporis

Pediculoza capului:

Clinic:

- este atins scalpul, rar barba, excepţional alte zone păroase

- zone de elecţie: regiunea occipitală, partea laterală a scalpului

- prurit, în urma înţepăturii parazitului pentru hrănire apar pete hemoragice urmate de

papule pruriginoase

- prin grataj apare suprainfecţie, cu adenopatia regiunii inflamatorii

- uneori apare prurit generalizat, cu erupţie papuloveziculară generalizată, prin mecanism

alergic

- în caz de parazitare intensă, apare impetiginizarea – firele de păr sunt aglutinate de

secreţie, aspect de plica polonica

Diagnostic: - elemente

1) prurit, în special nocturn, în partea laterală a scalpului, zona occipitală

6

2) prezenţa leziunilor papuloveziculare

3) leziuni suprainfectate

4) evidenţierea ouălelor pe firele de păr, cu lampa Wood şi a parazitului adult

Tratament:

1)LINDAN – soluţie (există şi şampon)

2)PIRETRINE

3)PIRETROID (soluţie P pentru pediculoză, S pentru scabie)

2 – 3 aplicaţii în zile consecutive, trebuie să se repete la 7 – 8 zile

distruge şi ouăle

4) MALATION – soluţie 0,5% - aplicată pentru 12 ore, se repetă la o săptămână

5) PARAPLUS = spray: MALATION + PIRETROID

6) Preparat de galben de Hg – ungvent mai greu de aplicat

7) XILON - ungvent

Pediculoza corpului:

Clinic:

- leziuni pe locul înţepăturii parazitului = puncte hemoragice, care se transformă în

papulovezicule pruriginoase

- zonele de elecţie – regiunile scapulare şi interscapulare, regiunea taliei

- în urma gratajului apar escoriaţii, care duc la piodermizări secundare, cicatrici şi leziuni

pigmentare care ne pun diagnosticul retroactiv de pediculoză

- la persoanele intens parazitate: prezintă aspect pestriţ al tegumentelor (la nivelul regiunii

interscapulare: hipercromie şi cicatrici), fiind denumită maladia vagabonzilor

Diagnostic: - elemente

1) prurit

2) leziuni papuloveziculare

3) impetiginizare şi piodermizare secundară

4) evidenţierea paraziţilor pe lenjerie şi haine

Tratament:

- pentru lenjerie şi îmbrăcăminte: insecticide de contact

distrugerea paraziţilor prin căldură la etuvă

- pentru leziuni: baie generală

schimbarea lenjeriei

tratamentul piodermizării

Profilaxie: tratament corect şi tratamentul colectivităţii

7

Pediculoza pubiană (ftiriaza)

- afectarea pilozităţii din regiunea suprapubiană; afectează şi regiunea axilară,

genele şi sprâncenele (la copil); rar – pilozitatea de pe corp (doar în caz de intensă

parazitare); obişnuit scalpul nu este interesat

Clinic:

- leziuni pe locul înţepăturii: puncte hemoragice, care se transformă în papulovezicule

pruriginoase

- pete alb-albăstrui = macule ceruleae: pe peretele abdominal, pe partea internă a

coapselor – rezultate prin transformarea Hb în MetHb sub acţiunea salivei parazitare

- simptomatologia generală: febră, astenie, poliadenopatie, leucocitoză (la persoanele

intens parazitate)

- se poate produce suprainfecţia microbiană

Diagnostic: leziunile cutanate + evidenţierea lindenilor pe firele de păr

suprapubiene

Tratament:

1) LINDAN – soluţie şi şampon

2) PIRETRINE / PIRETROIZI (de repetat tratamentul la 7 – 8 zile)

3) ungvent cu preparat de galben de Hg (toxic) sau cu XILOL

- pentru leziunile de la nivelul genelor (la copil):

1) aplicaţii de vaselină simplă

2) ungvent cu PERMETRIN

3) ungvent / soluţie cu MALATION

4) ungvent cu preparat de galben de HG

5) se pot extrage paraziţii cu o pensă

Profilaxie: - tratament corect

- măsuri de igienă

- educaţie sanitară şi sexuală

8