Capitolul II- Abordari Ale DD

7/23/2019 Capitolul II- Abordari Ale DD

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-ii-abordari-ale-dd 1/39

ABORDĂRI ALE DEZVOLTĂRII DURABILE

© CSI 2014

• Semnificaţia dezvoltării durabile este mai uşor de înţeles prinanalizarea şi evidenţierea aspectelor nedurabile care semanifestă în economie, societate şi mediu

• Scopul analizei este de a defini condiţiile sau stările nedurabileale unui sistem integrat natură - economie – societate şi de aidentifica soluţii de îmbunătăţire, de inversare a tendinţelor

• Durabilitatea nu este o caracteristică specifică numai mediului

sau numai societăţii sau numai economiei, ci se referă laviabilitatea legăturilor dintre mediu, economie şi societate, peparcursul unor perioade lungi de timp

• Definirea stărilor nedurabile, deschide perspectiva identificăriidiferitor căi de a ajunge la stări (mai) durabile

Abordări ale dezvoltării durabile

© CSI 2014



Elemente de ecologie

© CSI 2014

Ecologia• Ştiinţă biologică de sinteză, cu caracter interdisciplinar

• Studiază relaţiile complexe de interacţiune care sestabilesc între organisme şi între acestea şi mediul încare trăiesc

• Este fundamentată pe conceptul de ecosistem

© CSI 2014



Ecosistem

• Unitate elementară a biosferei formată dintr -un biotop

(componenta abiotică), ocupat de o biocenoză (componenta biotică), care are capacitatea de a asiguratransferul de energie, materie şi informaţie

© CSI 2014

Ecosistem

• Biosfera (învelişul viu al Pământului) – Formată dintr-o reţea de ecosisteme care se întrepătrund

şi se influenţează reciproc

• Ecosistemele nu sunt sisteme izolate, ci suntinterconectate

– Aceste legături fac ca efectele negative apărute într -un

ecosistem să se propage în lanţ şi în ecosistemele vecine

• Legăturile ecosistemului cu biosfera ca întreg suntrealizate prin fluxul de materie şi energie care formează ciclurile biogeochimice

– Aceste cicluri leagă componenta vie (biocenoza) de

componenta nevie (biotopul) a unui ecosistem

© CSI 2014



Ecosistem

• Ecosistemele pot fi:

– Naturale – Artificiale (antropice)

• Ecosistemele naturale

– Sunt rare şi reprezintă locurile în care nu este sesizabilă

influenţa umană (pădurile tropicale, adâncul oceanelor,

zone ale Groenlandei şi Antarcticii)

• Ecosistemele artificiale

– Au rezultat prin modificarea biotopului natural pentru a

crea condiţii corespunzătoare anumitor soiuri de cultură

sau anumitor specii de animale

© CSI 2014

Biotopul

• În sens restrâns, prin biotop se înţelege spaţiul în care

trăiesc vieţuitoarele precum şi factorii de mediu care

condiţionează viaţa acestora

• Factorii de mediu sau abiotici se pot grupa în patru mari

categorii:

– Factori climatici (temperatură, lumină, umiditate)

– Factori geologici şi geografici (relief, structura şi compoziţia

solului, altitudine, latitudine etc) – Factori mecanici (curenţii de aer, cursurile şi căderile de apă,

puterea de eroziune a apelor curgătoare etc)

– Factori chimici (substanţe organice rezultate în urmadescompunerii organismelor moarte, excreţii şi secreţii aleorganismelor vii, substanţele minerale - compuşi azotaţi, fosfaţi,sulfaţi etc. - eliberate în sol de microorganisme)

© CSI 2014



Biocenoza

• Unitatea structurală şi funcţională autoreglabilă a

ecosistemului

• Structura biocenozei este dată de diversitatea speciilor deplante şi animale care o alcătuiesc

• În raport cu funcţiile pe care le îndeplineşte, biocenozacuprinde următoarele grupuri de organizare: – Producători – organisme autotrofe capabile să-şi sintetizeze

substanţele vitale pornind de la elemente minerale, apă şi lumină(marea majoritate a plantelor). O mică parte a organismelorautotrofe utilizează energia rezultată din unele procese chimice

fiind denumite chemosintetizatoare (anumite bacterii). – Consumatori – organisme heterotrofe care nu pot sintetiza direct

substanţele organice proprii pornind de la componentele simpleabiotice (apă, săruri minerale şi energie)

© CSI 2014

Biocenoza

• În funcţie de hrana utilizată, consumatorii se împart în

–Consumatori primari sau fitofagi (ierbivori)

–Consumatori secundari sau carnivori (carnivori)

–Consumatori micşti sau detritivori • Se hrănesc cu resturi de natură vegetală şi animală (viermi, insecte,

unele protozoare)

• Se hrănesc atât cu plante cât şi cu animale (animalele omnivore)

–Consumatori terţiari sau descompunători - organisme care prin

procese de oxidare sau reducere, transformă substanţa organică moartă pe care o descompun pe cale enzimatică, în

compuşi anorganici şi organici simpli

• Structura biocenozei dintr-un ecosistem se menţine prin

interacţiunile care se stabilesc între specii diferite sau

între indivizii aceleaşi specii© CSI 2014



• Producătorii – Preiau energia solară (fotosinteză) sau energia chimică de la

substanţele minerale în absenţa luminii (chemosinteză) – Produc biomasa vegetală

• Consumatorii – În funcţie de tipul lor, intră în relaţii trofice şi în lanţuri trofice

• Relaţii trofice - relaţiile de nutriţie care apar întrespeciile unei biocenoze

• Lanţ trofic – o serie de etape în care organismeletransferă energie hrănindu-se şi constituind hrană pentru

alte organisme

• Reţea trofică – reţea de interacţiuni complexe întrediferite organisme într -un ecosistem

• Niveluri trofice – fiecare etapă dintr -un lanţ trofic

Ecosistem

© CSI 2014

• Indiferent de mărime, într -un ecosistem există douăcategorii de procese principale:

– Fluxul de energie

– Ciclurile biogeochimice

• Legăturile ecosistemului cu biosfera ca întreg sunt realizateprin fluxul de materie şi energie care formează ciclurilebiogeochimice

– Leagă componenta vie (biocenoza) de componenta nevie(biotopul) a unui ecosistem

• Fluxul de energie prin ecosistem se realizează într -osingură direcţie

– De la soare sau de la compuşi anorganici la producători (autotrofi)şi de la aceştia la diferiţii consumatori (heterotrofi)

Ecosistem

© CSI 2014



• Doar 1 -2 % din energiasolară de la suprafaţaPământului ajunge laproducători

• Această energie estesuficientă pentru caproducătorii să asigure

întreţinerea vieţii pe

Pământ

Ecosistem

© CSI 2014

• La adâncimi mari în ape sau în sol, organismele nu potutiliza procesul defotosinteză pentru a-şiproduce energia

• Anumite bacterii utilizezăprocesul de chemosinteză

prin care realizează sintezasubstanţ elor organice dinsubstanţe minerale, cuajutorul energiei chimiceeliberate în procesele deoxidare a hidrogenuluisulfurat, a amoniului

Ecosistem

© CSI 2014



• Energia pătrunde înecosistem sub formă delumină şi iese sub formă decăldură

Ecosistem

• Producţia primară reprezintă cantitatea de energie preluată de lasoare, care este transformată în energie chimică de producători într -uninterval dat de timp

• Mărimea producţiei fotosintetice impune limitele disponibilului deenergie în întregul ecosistem

© CSI 2014

• Producţia secundară într -un ecosistem estecantitatea de energie chimică din hranaconsumatorilor, care este transformată înbiomasa proprie (nouă), într -un interval de timpdat

• Eficienţa trofică este procentul de energietransferat de la un nivel trofic la următorul – Uzual este de 5 – 20 %

• Piramidele ecologice sunt reprezentări careilustrează cantităţile relative de energie saumaterie pe care le conţine fiecare nivel trofic dintr -un lanţ trofic sau reţea trofică

Ecosistem

© CSI 2014



• Piramida energetică – ilustrează pierderile de energiecorespunzătoare fiecărui transfer din cadrul unui lanţtrofic. Doar un proncent scăzut de energie disponibilă

într -un nivel trofic este transferat la nivelul trofic următor.Se reprezintă prin producţia netă de energie la fiecarenivel trofic

• Piramida biomasei - reprezintă cantitatea de hranăpotenţial disponibilă la fiecare nivel trofic. Biomasa estecantitatea totală de ţesut biologic dintr -un nivel trofic.Este şi o măsură a densităţii uscate (g/ cm2) pe care oare un organism sau o au un grup de organisme.Permite ierarhizarea biomaselor organismelor aflate pe

fiecare nivel trofic.• Piramida numerelor – deoarece fiecare nivel troficpreia doar cca. 10 % de energie de la nivelul troficinferior, poate suporta succesiv doar cca. 10 % dinţesuturile vii

Ecosistem

© CSI 2014

Reprezentări ale piramidelor ecologice

© CSI 2014



• Viaţa pe Pământ depinde de felul în care sunt reciclate elementeleşi substanţele chimice necesare existenţei, creşterii şi dezvoltăriiorganismelor vii

• Aceste materii sunt mobilizate într -o manieră mai mult sau maipuţin ciclică din mediul abiotic către cel biotic

• Mişcarea materiilor de la mediile abiotice la cele biotice senumeşte ciclu biogeochimic sau ciclul anorganic – organic

• Există trei tipuri de cicluri biogeochimice

– Ciclul hidrologic sau al apei

– Cicluri ale gazelor

– Cicluri ale sedimentelor• Anumite substanţe sunt ciclate la scară globală

• Disponibilul de nutrienţii reprezintă unul din factorii carecontrolează productivitatea primară a unui ecosistem

Ciclurile materiei sau ciclurile biogeochimice

© CSI 2014

Ciclul hidrologic

• Model conceptual care descrie acumularea, mişcarea şitransformările de stare ale apei între biosferă, atmosferă,litosferă şi hidrosferă

• Este întreţinut de radiaţia solară şi de gravitaţie

• Apa poate fi stocată în oricare dintre principalele rezervoare:atmosferă, oceane, lacuri, râuri, sol, gheţari şi apă subterană

• Apa se poate mişca dintr -un rezevor în altul prin intermediulproceselor de evaporare, transpiraţie, condensare,precipitaţii, scurgere de suprafaţă, sublimare, topirea zăpezii,

infiltrare, curgerea apei subterane

© CSI 2014



Ciclul hidrologic

© CSI 2014

Ciclul hidrologic

• Apa se evaporă atât din mediile acvatice, cât şi din cele terestre

• Fluxurile evaporate, precipitaţiile, circulaţia vaporilor de apă dinatmosferă şi circulaţia curenţilor oceanici sunt influenţate deenergia solară

• La nivelul oceanelor, evaporaţia depăşeşte precipitaţiile, iarexcesul de vapori de apă este transportat de vânt deasuprauscatului, unde se reîntoarce sub formă de precipitaţii

• Precipitaţiile care cad în mediile terestre, fie se infiltrează în sol,

fie se scurg în lacuri şi în albiile râurilor, de unde ajung să severse din nou în oceane (împreună cu încărcătura de sedimenteşi nutrienţi pe care le transportă

• Apa reintră de asemenea în circuitul atmosferic prin transpiraţiaplantelor

© CSI 2014



Ciclul oxigenului

• Reprezintă circulaţia oxigenului în variate forme în natură

• Oxigenul se găseşte în stare liberă în atmosferă şi dizolvat

în apă • Plantele şi animalele utilizează oxigenul în procesele de

respiraţie şi îl eliberează ulterior în aer şi apă sub formă dedioxid de carbon

• Dioxidul de carbon este preluat de alge şi de plantele verziterestre, care prin procesul de fotosinteză îl transformă încarbohidraţi şi oxigen

• Oxigenul este implicat într -o anumită măsură şi în altecicluri biogeochimice

© CSI 2014

Ciclul oxigenului

© CSI 2014



• Reprezintă circulaţia carbonului în diferite forme înnatură

• Carbonul este principalul constituent al compuşilororganici

• Sursa carbonului prezent în materia vie este CO2 regăsit în stare liberă în atmosferă şi în stare dizolvată

în apă

• Producătorii realizează prin procesul de fotosintezăfixarea dioxidului de carbon şi a apei, care sunttransformate în carbohidraţi simpli

• CO2 este eliberat în procesul de respiraţie celulară a

plantelor şi a animalelor sau prin descompunereadeşeurilor de origine animală şi vegetală a plantelor şianimalelor moarte

Ciclul carbonului

© CSI 2014

Ciclul carbonului

• Carbonul intră în lanţul trofic prin intermediulconsumatorilor

• Parte a carbonului organic s-a acumulat în crusta terestrăsub formă de combustibili fosili şi calcar – Pe cale naturală, carbonul din aceste depozite poate fi eliberat

numai în perioade foarte lungi de timp

– Prin arderea combustibililor fosili se eliberează rapid mari

cantităţi de CO2 în atmosferă • CO2 este circulat şi între apele oceanice mai calde, respectiv

mai reci şi atmosferă

– Deoarece oceanele absorb cantităţi mai mari de CO2 decâtcele pe care le eliberează, acestea se mai numesc şireceptoare de carbon

© CSI 2014



Ciclul carbonului

© CSI 2014

• Aerul este principalul rezervor de azot. Azotul nu este

este direct disponibil organismelor, cu excepţia unorprocariote şi a bacteriilor fixatoare de azot

• Se desfăşoară în etape: fixarea, asimilarea,

amonificarea, nitrificarea şi denitrificarea azotului

• Fixarea azotului - procesul de transformare a azotului

din atmosferă în compuşi anorganici ai azotului care potfi preluaţi de organisme

• Asimilarea azotului - procesul de absorbţie acompuşilor anorganici ai azotului în forma nitraţilor,nitriţilor şi amoniului de către plantele verzi şitransformarea lor în compuşi organici ai azotului

Ciclul azotului

© CSI 2014



• Nitraţii sunt transformaţi întâi în amoniu, care se combinăcu acizii organici formând aminoacizii, care sunt utilizaţi în

sintetiza proteinelor. Animalele îşi preiau necesarul deazot din proteinele plantelor

• Amonificarea este procesul prin care anumite

microorganisme transformă materia organică moartă înamoniu

• Nitrificarea - procesul prin care anumite bacterii din sol şioceane transformă amoniul în nitriţi. Transformarea

nitriţilor în nitraţi se face cu ajutorul unor tipuri de microbi • Denitrificarea - procesul prin care anumiţi microbitransformă amoniul şi nitraţii în azot liber

Ciclul azotului

© CSI 2014

Ciclul azotului

© CSI 2014



• Reprezintă circulaţia sulfului în diferite forme în natură

• Sursa naturală principală de sulf din atmosferă este

hidrogenul sulfurat• Fondul disponibil al sulfului cu circulaţie rapidă între

organisme şi mediul abiotic se găseşte în depunerile defund ale mlaştinilor, lacurilor, mărilor, oceanelor

• O altă cale de circulaţie a sulfului în apă estedescompunerea organismelor moarte, în hidrogen sulfuratşi apoi în sulf anorganic, prin intermediul bacteriilorsulfuroase. O parte din sulful mineral se transformă însulfaţi solubili

• Plantele extrag sulful sub formă de sulfaţi organici, iaranimalele fitofage îşi procură sulful din plante• Fondul nedisponibil are o circulaţie lentă, între straturile

de adâncime ale litosferei şi cele de pe fundul apei

Ciclul sulfului

© CSI 2014

Ciclul sulfului

© CSI 2014



Ciclul fosforului

• Diferă de celelalte cicluri biogeochimice prin aceea cănu include o fază gazoasă

• Prin degradare şi spălare de către ape, rocile cedeazăfosfor ecosistemelor terestre

• Fosforul dizolvat este absorbit de plante şi transformat în compuşi organici complecşi

• Prin intermediul lanţurilor trofice, compuşii fosforuluisunt transferaţi consumatorilor în forma fosfaţilororganici

• Descompunătorii acţionează asupra organismelormoarte şi eliberează fosforul din nou în mediu

• Fosforul, împreună cu alte elemente minerale ajung înmări şi oceane, unde se depun sub formă desedimente, iar o altă parte levighează în straturile deadâncime ale solurilor

© CSI 2014

Ciclul fosforului

© CSI 2014



• Dezvoltarea societăţii umane generează presiunicrescute asupra ecosistemelor, concretizate prin efecte

cum sunt reducerea biodiversităţii, scăderea capacităţiisuport, epuizarea sau poluarea resurselor,dezechilibrarea ciclurilor biogeochimice la nivel global

• Scara şi intensitatea acestor efecte influenţeazădefavorabil funcţiile mediului natural de suport al vieţii,care nu pot fi înlocuite prin tehnologie,atrăgând un riscpotenţial asupra existenţei societăţii

• Fiinţele umane reprezintă cea mai înaltă formă de viaţă,fiind înzestrate cu raţiune, iar societatea umană esteparte a comunităţii vii aflată în evoluţie pe Pământ şi, caurmare, trebuie să găsească modalităţile de a contracaragândirea şi practicile exclusiv antropocentrice

Abordarea ecologică

© CSI 2014

Abordarea economică

© CSI 2014



• În economie, mediul este privit ca fiind o sumă de “avuţii” – Mediul furnizează economiei materii prime

– Materiile prime sunt transformate în produse de consum

– Transformarea se face în cadrul proceselor de producţie, careutilizează şi combustibili extraşi din mediul natural (lemn, cărbune,petrol, gaz, combustibil nuclear)

• Activităţile economice crează două categorii mari deprobleme de mediu

– Supraexploatarea resurselor naturale

– Poluarea mediului

• Ca în cazul oricărei avuţii, trebuie împiedicată depreciereaexcesivă a valorii furnizate de mediu, pentru ca acesta săpoată furniza serviciile suport în viitorul previzibil

Economia şi mediul

© CSI 2014

Economia şi mediul

• Legăturile dintre conceptele economice generale şi managementulresurselor, respectiv controlul poluării pot fi mai uşor perceputeprin tratarea separată a acestor noţiuni

© CSI 2014



Economia resurselor naturale regenerabile

© CSI 2014

• Pentru a ilustra conceptele economiei resurselornaturale se prezintă modul de dezvoltare a uneisingure specii de peşti şi limitele sale de creştere

într -un ecosistem acvatic• Creşterea speciei este limitată de niveluri de prag ale

populaţiei – Dacă populaţia atinge maximul pe care îl poate suporta

ecosistemul, nu se mai poate produce o creşteresuplimentară

– Reciproc, dacă populaţia scade sub o valoare minimă critică(populaţia minim viabilă – PMV), specia poate fiameninţată cu dispariţia

• Între cele două praguri critice, viteza de creştere aspeciei creşte, pe măsură ce populaţia sau stoculcreşte până la un anumit nivel, unde se produce

încetinirea creşterii, pe măsură ce se intensificăcompetiţia pentru hrană, spaţiu şi alte resurse

Curbele de creştere a resurselor naturale regenerabile

© CSI 2014



• Evoluţia stocului speciei (biomasa) se poate ilustragrafic printr-o curbă logistică:

– La valori scăzute ale stocului are loc înmulţirea speciei depeşti

– Pe măsură ce stocul se măreşte, apare competiţia pentruhrană şi viteza de creştere a stocului de peşti încetineşte,până ce în final stocul tinde asimptotic către un nivel maxim,respectiv capacitatea suport a ecosistemului pentru specia încauză

• Curba porneşte de la o valoare minimă a stocului(nivelul minim al populaţiei de peşti), care asigură

viabilitatea speciei – Dacă numărul populaţiei scade sub valoarea minimă a

stocului, specia este ameninţată cu dispariţia


© CSI 2014


© CSI 2014



• În scop economic, informaţia furnizată de curba logisticăse prezintă sub o formă diferită, prin reprezentarea

creşterii stocului pe ordonată şi a nivelului stocului peabscisă – Viteza de creştere a stocului este negativă sub valoarea PMV şi

pozitivă în rest – Viteza de creştere atinge un maximum, după care scade, pe

măsură ce stocul se măreşte

• Dacă resursa, pornind de la valoarea PMV este lăsatăsă se dezvolte fără a fi exploatată, aceasta îşi va măribiomasa, până când atinge capacitatea suport amediului său, Xmax

• Dacă resursa, pornind de la o valoarea mai mică decâtvaloarea PMV este lăsată să se dezvolte fără a fiexploatată, aceasta va scădea, până ce stocul atingevaloarea zero


© CSI 2014


© CSI 2014



• Figura permite stabilirea productivităţii maximedurabile (MSY), care se produce când viteza decreştere a resursei atinge un maxim

• Dacă resursa este exploatată astfel încât din stoc seextrage doar stocul corespunzător productivităţiimaxim durabile, resursa se va regenera, iar stoculcorespunzător productivităţii maxim durabile va puteafi exploatat pe o bază continuă

• Aceasta se întâmplă numai dacă resursei i sepermite să se regenereze. Spre exemplu

– Dacă perioada de regenerare este de 1 an, MSY se produceo dată în fiecare an

– Dacă perioada de regenerare este de 20 ani, MSY seproduce o dată la 20 ani


© CSI 2014

• Viteza de exploatare (sau de recoltare) a unei resurse sedefineşte ca fiind

H = E•Xunde: E este efortul depus pentru exploatare

H – viteza de exploatare

X - mărimea stocului

• Efortul E este proporţional cu viteza de exploatare şiinvers proporţional cu mărimea stocului • Pentru un nivel dat al efortului E, viteza de recoltare H

este determinată de mărimea stocului curent X

• Pentru ilustrarea conceptului se alege exemplulpescuitului industrial

Viteza de exploatare a resurselor regenerabile

© CSI 2014




© CSI 2014

1. Se alege un nivel al efortului, E. Pe diagramă,dependenţa cantităţii exploatate se reprezintă prindreapta H=E·X

2. Se presupune că stocul iniţial de peşti este mai micdecât stocul de echilibru X1 < XEQ

3. La acest stoc iniţial, pe curba de creştere se poatedetermina viteza de creştere a stocului, Y1, iar viteza deexploatare H1, pe dreapta H=E·X

4. Pentru valori mai mici decât stocul de echilibru, vitezade creştere a stocului e mai mare ca viteza de recoltare(Y1> H1)

5. În următoarea perioadă va exista o populaţie crescută

6. Situaţia se păstrează până la atingerea valorii XEQ,adică a stocului de echilibru


© CSI 2014



7. Se presupune că stocul iniţial de peşti este mai maredecât stocul de echilibru X2 > XEQ

8. Viteza de exploatare va fi mai mare ca viteza decreştere a stocului, H2 > Y2 , iar populaţia de peşti seva reduce în perioada următoare, atingând din nounivelul de echilibru XEQ

9. Intersecţia dintre curba de creştere a resursei şidreapta vitezelor de exploatare furnizează punctul deechilibru XEQ

10. Pentru o valoare E’ mai mare a efortului se obţine ovaloare mai mică a stocului de echilibru XEQ

11. Pentru o valoarea şi mai mare E’’ a efortului, populaţiava fi supusă riscului de dispariţie

12. Indiferent de mărimea efortului, stocul se va epuiza,dacă stocul iniţial este mai mic decât PMV


© CSI 2014

Economia controlului poluării

© CSI 2014



• În teoria economiei mediului, rezolvareaincompatibilităţii dintre protecţia mediului şi activitatea

economică constă în introducerea conceptului deexternalitate

Externalitate

• Consecinţa oricărei activităţi economice care are carezultat un cost care apare în afara activităţii. Exemple – Rezultatul dorit al arderii cărbunilor poate fi cel de generare a

energiei

– Externalitatea este poluarea rezultată a aerului, care impunecosturi asupra publicului

– Efectele negative ale multor externalităţi economice suntsuportate de public, iar problemele cauzate nu pot fi tratate decâtcu ajutorul unor politici publice clare şi corecte


© CSI 2014

• Externalităţile pot fi luate în calcul prin stabilirea unui costal pagubelor pe unitatea de poluare

• Pe această bază se poate identifica un nivel optim al poluării , respectiv un nivel care maximizează bunăstareasocială

• În economie se utilizează metoda alocării eficiente apoluării

Alocarea eficientă a poluării • Când apare o situaţie de realizare a unor obiective de

importanţă egală, dar conflictuale, de genul creştereeconomică şi protecţie a mediului se pune următoareaproblemă

– Cât de multă poluare este dispusă societatea săaccepte?


© CSI 2014




• Pentru a ilustra conceptul de alocare eficientă a poluării seanalizează piaţa produselor şi efectele generate de acestea asuprasocietăţii, în termenii costurilor pagubelor asociate poluării

© CSI 2014

Pentru exemplificare, se consideră o piaţă care produce cauciucuri,având ca efecte poluarea aerului

• Poluarea aerului este un produs derivat în procesul de producţie acauciucurilor şi creşte odată cu creşterea producţiei

• Consumatorii au nevoie de cauciucuri, dar suferă efectele poluăriiaerului. Simplificând, se presupune că singura modalitate de a reducepoluarea este aceea de a reduce producţia

• Deoarece firmele implicate în producţia de cauciucuri nu plătesccosturile asociate poluării, subsestimează costurile reale ale producţieişi stabilesc un preţ scăzut al cauciucurilor. Rezultatul constă într -un

volum mare al vânzărilor şi poluare asociată crescută• Curba cererii ilustrează cât de mulţi consumatori doresc să plătească

pentru cauciucuri


© CSI 2014



• Fiecare firmă are o curbă a costului marginal privat ,

care include doar costurile de producţie a cauciucurilor(capital, muncă, echipamente, materiale) plătite deproducători, nu şi pe cele ale costurilor sociale totaleale poluării

• Curba costurilor marginale private CMp ignoră pagubeleasociate poluării

• Pe o piaţă concurenţială, curba costurilor marginaleprivate este curba ofertei

• În absenţa intervenţiei statului, piaţa concurenţialăignoră pagubele asociate poluării

• Echilibrul pieţei se produce la intersecţia curbelorcerere – ofertă, adică în punctul (Qc, Pc)


© CSI 2014

• Valoarea monetară asociată pagubei marginale(afectarea sănătăţii umane, deteriorareaproprietăţii, reducerea producţiei agricole etc.) seilustrează prin curba costurilor marginale ale

poluării (CMPOL)

• Ordonatele CMPOL ilustrează valoarea cu care artrebui compensate victimele poluării

• Pe piaţa concurenţială în care punctul deechilibru este, (Qc, Pc) , costul marginal al poluăriieste Ec


© CSI 2014



• Costul total pentru societate, sau costul socialmarginal (CMs) este dat de suma costului marginal

privat şi a costului marginal datorat poluării • Curba CMs se obţine prin compunerea curbelor CMp şi

CMPOL

• Soluţia optimă pentru societate implică un anumit nivel alpoluării

• Singura soluţie pentru eliminarea poluării ar fi închiderea întregii industrii de fabricare a cauciucurilor

• Consumatorii au nevoie de cauciucuri, aşa cum

demonstrează curba cererii • Închiderea industriei de cauciucuri ar avea efectesociale dezvantajoase


© CSI 2014

• Soluţia optimă sub aspect social este de a reduceproducţia la o cantitate Q*, la care beneficiul social

marginal (valoarea ultimului cauciuc produs) este egal cu

costul social marginal (costurile marginale de producţie şipoluare)

• Soluţia optimă sub aspect social este de a producecantitatea Q* la preţul P* , adică în punctul de intersecţiedintre CMS şi curba cererii

• În punctul optim, costul marginal al poluării este E* < Ec,

dar E* > 0

• În punctul optim, beneficiul social (surplusul

consumatorilor şi al producătorilor) este maximizat


© CSI 2014



• O metodă de evaluare a costurilor externalităţilor estede a le atribui un procentaj din preţul diferitelor perechi

de produs-poluant• Această estimare reflectă diferenţele dintre CMS şi

CMP la echilibru

Exemple

• Costul emisiilor de particule este de cca. 9 % din preţulbenzinei, 23 % din preţul motorinei, 11 % din preţulcombustibilului utilizat de avioane şi 147% din preţullemnului

• Costul asociat pierderilor produse de mortalitateacauzată de bioxidul de sulf este cca. 53% din preţulpăcurei şi 464% din preţul cărbunelui


© CSI 2014

Tratarea resurselor neregenerabile

© CSI 2014



• Se referă la modalitatea în care ar trebui exploatate

resursele neregenerabile (combustibilii fosili şi alteresurse minerale)

• Se utilizează ca regulă normativă a unei cvasi-durabilităţi

• Metoda estimează veniturile provenite din vânzările uneiresurse neregenerabile

• Alocarea acestor venituri trebuie făcută conformurmătoarelor reguli – Un anumit procent este exclusiv destinat consumului

– Restul de venit - denumit cost de utilizator - trebuie reinvestitpentru a produce un venit şi în viitor, respectiv după ce resursaneregenerabilă a fost epuizată

Regula cvasi-durabilităţii resurselor neregenerabile

© CSI 2014

• Pentru a realiza durabilitate, costul de utilizator

provenit din resurse epuizabile trebuie investit în modobligatoriu în înlocuitori ai resursei şi nu trebuieinvestit în nimic altceva, oricât ar fi de profitabil

• Pentru cazul surselor neregenerabile de energie,

condiţia unei cvasi-durabilităţi implică impunerea unei

atare viteze de exploatare, care să ţină seama deviteza istorică la care devine tehnologic disponibilă

îmbunătăţirea eficienţei şi găsirea unor înlocuitoriregenerabili

Regula cvasi-durabilităţii resurselor neregenerabile

© CSI 2014



Abordarea socială

© CSI 2014

• Este un concept mai puţin tangibil, cu multe conotaţii şica urmare dificil de modelat şi măsurat

• Teme centrale abordate

– Echitate : justiţie socială, progres social, dezvoltaresocială

– Posibilităţi / oportunităţi: acces la resurse şiservicii, democraţie, participare

– Calitatea vieţii: bunăstare, standard de viaţă

– Incluziue – excluziune socială: polarizare socio-economică, sărăcie şi segmente dezavantajate alesocietăţii, generaţii actuale şi viitoare

– Diversitate culturală

Durabilitatea socială

© CSI 2014



• Majoritatea interpretărilor pornesc de la definiţia din

Raportul Brundtland (antropocentrică) – “Dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitateageneraţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriilenecesităţi”

• Se referă preponderent la viabilitatea pe termen lung arelaţiilor care se stabilesc în cadrul societăţii şi întresocietate şi mediul natural

• Implicaţii practice:

– Cum poate societatea să-şi direcţioneze modalitatea în care evoluează şi se transformă pentru a asigurape termen lung precondiţiile pentru generaţiileviitoare?


© CSI 2014

• Implicaţii de ordin analitic:

– Cum şi cât de amănunţit se definesc necesităţileumane?

– Cum se defineşte calitatea vieţii?

– Cum se face raportarea la mediul natural?

• Implicaţii de ordin normativ (etic): – Drepturi umane, realizabile în prezent şi viitor prin

posibilităţile create şi oferite de societate pentru oviaţă decentă, justiţie socială, participare la luareadeciziilor privind dezvoltarea


© CSI 2014



• Definiţia acceptată a “necesităţilor ” determină şi

priorităţile societăţii – “Hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, servicii de îngrijire a

sănătăţii, mediu curat, acces la servicii de salubritate,surse de energie, securitate împotriva agresiunii etc.”-prioritatea societăţii este de a asigura bazamaterială pentru satisfacerea pe cât de mult posibil aacestor necesităţi

– “Educaţie, recreere, timp liber, relaţii sociale

interumane, realizarea personală” – priorităţilesocietăţii încep să se nuanţeze şi implică mai multe

măsuri şi posibilităţi de acţiune


© CSI 2014

Pentru satisfacerea necesităţilor umane, societăţile aucreat un număr de sisteme şi instituţii asociate:

• Sistemul economic constă în activităţile financiare şicele de producţie (bunuri şi servicii) şi din consumulacestora

• Sistemul politic cuprinde formarea atitudinilor, aopiniilor, a orientărilor şi a deciziilor politice, precum şi

implementarea acestora prin intermediul unor activităţi,măsuri şi instituţii specifice

• Sistemul cultural include toate practicile culturale şimodelele de interpretare ale unei societăţi, concretizate

în stiluri şi forme de viaţă, ordine şi legitimitate socială(egalitatea între sexe, abordarea şi tratareadeosebirilor), concepte morale şi religioase


© CSI 2014



• În prezent relaţia societate - mediu nu este sustenabilă, ceeace impune o reorientare a economiei, a politicii şi a culturii

• Căile de dezvoltare posibile nu trebuie alese la întâmplare, ciţinând cont de restricţiile ecologice, de evoluţiile tehnologiceşi de principiile etice ale dezvoltării

• O posibilă cale raţională pentru depăşirea crizei socio-

ecologice globale este modificarea modurilor predominante

actuale de producţie şi consum (modelul ţărilor dezvoltate):

– Determină efecte dăunătoare asupra mediului

– Generează riscuri potenţiale asupra evoluţiei durabile asocietăţii

• Un rol important îl are evoluţia tehnologiei


© CSI 2014

Rolul tehnologiei

© CSI 2014



Rolul tehnologiei

Ecuaţia “IPAT” este o estimare brută a impactului produsde dezvoltarea societăţii asupra mediului

I = P x A x T

• P – mărimea populaţiei la nivel global• A - bunăstarea (nivelul consumului sau numărul de

produse şi servicii consumate pe cap de locuitor PIB/loc) • T - tehnologia sau eficienţa tehnologiei (procesele utilizate

pentru obţinerea resurselor, transformarea lor în bunuri şiservicii şi impactul creat asupra mediului pe unitatea de

produs/ serviciu consumat)• I - impactul total creat de societatea umană asupra

mediului global

© CSI 2014

• Ecuaţia IPAT se poate utiliza pentru a estima “T”sau gradul general de îmbunătăţire a eficienţeitehnologiei sub aspectul impactului său asupramediului, la care ar trebui să ajungă societatea petermen lung

• În acest sens se fac estimări a celorlalţi trei factori: - Creşterea populaţiei

- Creşterea bunăstării

- Impactul asupra mediului

Rolul tehnologiei

© CSI 2014



Estimări ale populaţiei • Prognozele indică o creştere a populaţiei la 8,9 miliarde locuitori în 2050,

ceea ce înseamnă un factor de multiplicare a populaţiei de aprox. 1,5 orifaţă de anul 2000

Rolul tehnologiei

© CSI 2014

Estimări ale bunăstării • Date furnizate de PNUD arată că în 2000 cca. 80% din

resursele globale au fost consumate de 20 % dinpopulaţia globului, respectiv de populaţia cu cel mai marePIB/loc. – Cei mai bogaţi oameni din lume consumă de cca. 16 ori mai

multe resurse decât populaţia săracă

• Economiile ţărilor dezvoltate au rate de creştereeconomică de cca. 2% pe an – Pe un orizont de 50 de ani, rezultă un factor de

multiplicare de 2,7 (1,0250)

– Pentru a atinge nivelul de consum al ţărilor bogate, ţările săraceau nevoie de o creştere de 2,7x16 ori, adică un factor de 43,2sau o creştere medie anuală de 7,8 % (43,21/50 -1)

Rolul tehnologiei

© CSI 2014



Estimări ale bunăstării • Ţările bogate consumă 80, iar factorul de multiplicare a

consumului este 2,7, astfel încât în 2050 consumul va fi216 (80 x 2,7)

• Ţările sărace consumă 20, iar factorul de multiplicare aconsumului este 43,2, astfel încât în 2050 consumul va fi864 (20 x 43,2)

• Consumul total la nivelul lui 2050 va fi 1080 (216 + 864),adică de 10,8 ori mai mare decât în 2000 (1080/100)

Impactul asupra mediului

• Se impune ca obiectiv scăderea impactului asupramediului până în anul 2050, cu 50% faţă de impactul dinanul 2000

Rolul tehnologiei

© CSI 2014

• Estimările anterioare se substituie în ecuaţia IPAT

• Pentru anul 2000, tuturor factorilor de referinţă li seatribuie valoarea 1

I2000 = P2000 x A2000 x T2000 = 1 x 1 x 1

• Pentru anul 2050 trebuie determinat factorul demultiplicare Y pentru parametrul tehnologie (T)

I2050 = (1,5•P2000) x (10,8•A2000) x ( Y•T2000) = 0,5

Y = 0,5 / (1,5•10,8) = 1/32,4

• În baza ipotezelor adoptate, tehnologia ar trebui să fie de32,4 ori mai efcientă sub aspectul impactului pe care îlproduce asupra mediului

Rolul tehnologiei

© CSI 2014



Rezultatul nu trebuie interpretat ad literam• Schimbările apărute la nivelul tehnologiei determină şi

schimbări la nivelul societăţii şi reciproc

– Necesităţile societăţii influenţează tehnologia

– Noile tehnologii modifică necesităţile

• Anumite tehnologii pot fi îmbunătăţite doar marginal, iaraltele în mod radical

• Dezvoltarea durabilă este un proces în care vor fiimplicate şi generaţiile viitoare, care vor avea propriilenecesităţi

Rolul tehnologiei

© CSI 2014

Documents

Capitolul II- Abordari Ale DD