Vitaminele.doc

Cuprins

Introducere.21. Bncile comerciale: rol i operaiuni .31.1. Rolul i activitile specifice bncilor comerciale...31.1.2. Operaiunile bncilor comerciale......71.2. Bilanul i operaiunile Bncilor Centrale.181.2.1. Operaiunile active i passive...181.2.2 Caracteristici operatiunilor Active 221.3 Resursele proprii ale bancii...27

1.3.2 Componenta si stuctura301.3.1 Capitalul bancar..32

1.5 Sistemul european al bncilor centrale391.5.1 Reorganizare si consolidare43ncheere ..........................................................................................47

Bibliografie....................................................................................48Introduceere

Sistemul financiar bancar care are da obiect instrumentele si tehnicile de plata reprezinta un domeniu de pregnanta importanta in desfasurarea operatiunilor economice si financiare in economia de piata. Aceste operatiuni economice se efectueaza cu ajutorul capitalului bancii, instrumentul cu care banca isi desfasoara activitatea, in acelasi timp fiind ca o garantie a bancii pentru deponentii sai.Toate aceste tresaturi ale capitalului au facut ca resursele bancii, baza forte a bancii, sa fie un obiect de cea mai mare importanta in studiul activitatii bancare, sa i se acorde o importanta primordiala. Evolutiile in domeniu, care au fost determinate atit de cresterea considerabila a dimensiunilor activitatii bancilor au facut ca banca sa ocupe un loc foarte important in activitatea economica a unei tari si respectiv se pun eforturi organizatorice de a opera cu maxima eficienta, Sistemul financiar bancar ca o parte specifica a relatiilor monetare privind instrumentile si tehnicile de plata s-a dezvoltat puternic sustinuta de tehnologia moderna, de progresile intense ale informaticiisi telecomunicatiilor.

In tarile dezvoltate, ultimii 10 15 ani au reprezentat o etapa de ample transformari in domeniul bancar care au solicitat actiuni ample de organizare si reorganizare a resurselor banciiUn asemenea proces continua cu efervescenta, promovat fiind de cerintele cresterii eficientei activitatii bancare. Propunindu-mi primordialresursele proprii ale bancii, in sfera de abordare, lucrarea in cauza apare in conditiile in care in tara noastra organizarea sistemului bancar esta in etapa de formare si dezvoltare. Extinderea relatiilor bancare cu tarile din Uniunea Europeana si toate straduintile sistemului bancar de a ne alinia si integra cit mai repede in spatiul economic european necesita cu prioritate cunoasterea normelor bancare care in principal tin de resursele bancii ,de marimea lor , de administrarea lor .Este evident ca pentru Republica Moldova aceste norme, tehnici si tehnologii noi au cu necesitate o eminenta pregnanta, fie ca elemente componente ale reformii sistemului financiar bancar de la noi de catre forurile internationale monetare si bancare sau pur si simplu ca o aliniere la normile si tehnicile utilizate in tarile dezvoltate din Europa si, in fapt, pe plan mondial.

1. Bncile comerciale: rol i operaiuni

1.1. Rolul i activitile specifice bncilor comerciale.

Bncile comerciale sunt instituii financiare de credit, orientate n principal n:

Atragerea de resurse, respectiv constituirea de depozite;

Plasarea acestor resurse, ndeosebi prin distribuirea de credite agenilor economici;

Efectuarea plilor ntre titularii de cont, persoane fizice sau juridice.

n raport de cele menionate identificm urmtoarele activiti specifice:

Atragerea disponibilitilor monetare prin oferte de titluri i produse i condiii de depozitare avantajoase din punct de vedere al:

Remunerrii;

Lichiditii;

Divizibilitii;

Siguranei.

Acordarea de credite pe diferite termene;

Asigurarea unei circulaii efective a mijloacelor i instrumentelor de credit;

Pstrarea n siguran a valorilor;

Sporirea i diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clieni, persoane fizice sau juridice.

Precizare: Unele din aceste activiti sunt generatoare de operaiuni bilaniere: active i pasive, altele genereaz la rndul lor operaii extrabilaniere ntr-o gam larg i n permanen diversificare.

Dup cum s-a prezentat n capitolul Sisteme bancare, n perioada actual, acestea se caracterizeaz printr-o mare diversitate a instituiilor bancare i de credit, care pot fi grupate dup o mulime de criterii. Astfel, n peisajul bancar actual, alturi de banca central funcioneaz bncile de depozit sau bncile comerciale orientate spre activiti pe termen scurt, i instituiile bancare pe termen lung. n categoria acestora putem ncadra: bncile de afaceri sau bncile de investiii (Frana i S.U.A.) i bncile de pia (Marea Britanie). Singura ar care face excepie la aceast clasificare este Germania, datorit bncilor sale universale.n ultimele dou decenii, ca urmare a globalizrii financiare, asistm la o dezvoltare a vocabularului din acest domeniu, reinnd atenia urmtorii termeni: banc universal i banc specializat; banc de gros sau cu amnuntul, bnci ntreprinderi sau bnci particulare; bnci de reea sau de pia; banca global, banc la distan, banc cibernetic; banc multimedia, banc digital, banc virtual.

n faa varietii i complexitii sporite a operaiunilor financiare, multe dintre bnci ndeplinesc caracteristicile bncilor universale. Potrivit definiiei date de dicionar, banca universal este o banc apt de a ndeplini toate activitile, att la nivel naional ct i internaional (n englez se utilizeaz termenul full service bank, care desemneaz

particularitile bncilor globale).

Aceast definiie necesit dou completri:

a) n primul rnd, nu exist bnci total universale, iar unele bnci desfoar activiti care nu au, ntotdeauna, legtur cu domeniul financiar;

b) n al doilea rnd, definirea bncii universale ridic semne de ntrebare cu privire la criteriile n funcie de care se desemneaz coninutul activitii.

Referitor la acest aspect, precizm c pentru definirea coninutului bncii universale, se pot utiliza mai multe criterii. Criteriul semantic este acela n funcie de care se desemneaz aspectul instituional al activitii bancare care decurge din operaiunile de schimb de moned dintre ri.

Criteriul dimensiune este cel n funcie de care, la modul general, bncile universale sunt considerate a avea o mare dimensiune. Asupra acestui aspect, Comisia bancar din Frana a fcut unele precizri indicnd faptul c o banc universal poate fi de mic dimensiune (chiar banc local), fr ca aceasta s aib activitate internaional.

Criteriul legislaiei i al reglementrilor conduce la luarea n considerare a termenului banc n sensul strict sau mai larg al bncii i al filialelor sale.

Analiza legislaiei bancare din rile dezvoltate evideniaz o serie de aspecte dup cum

urmeaz:

n Frana, legea bancar din 1984 a abrogat statutul bncilor de afaceri i al bncilor de credit, pe termen mediu i lung, i a adoptat principiul bncii universale (care poate constitui depozite de orice form, pe orice perioad de timp i care desfoar toate operaiunile de credit, fr limitarea clientelei). Potrivit reglementrilor bancare din Frana, banca universal poate ndeplini un numr mare de activiti conexe, precum:gestiunea valorilor mobiliare, gestiunea patrimoniului, servicii ctre ntreprinderi,inginerie financiar, activitatea de bnci-asigurri, activiti imobiliare, activiti de voiaj.

Dac analiza se situeaz n peisajul anglo saxon, n ri precum Marea Britanie i S.U.A.care se afl la originea tuturor marilor transformri financiare, atunci se pot constataurmtoarele aspecte: conceptul de banc universal este absent n S.U.A., unde GlassStegall Act din 1933 a fost abrogat n anul 1999. n Marea Britanie, n anul 1979, prin Banking Act, s-a dat pentru prima dat o definiie instituiei bancare.

Un alt criteriu de maxim importan l constituie specificul activitii practice n

funcie de care profesia bancar este dificil segmentabil, ntruct i extrage esena din faptul c un anumit monopol tehnic i-a fost delegat prin lege. Acest monopol n-a disprut, dar tehnicile sunt att de sofisticate, iar ofertele ca i tehnicile sunt diversificate, ceea ce face ca noiunea de banc universal s fie impracticabil. Banca universal poate fi privit i analizat i ca rezultat al globalizrii financiare, i de asemenea, ca rezultat al condiiilor existente la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului XX. n funcie de legislaia n vigoare din diferite ri i de particularitile activitii practice,se pot distinge urmtoarele tipuri de instituii, care se circumscriu termenului de banc universal, astfel:

bncile mixte de tip german;

versiunea britanic a bncilor universale n care filialele sunt gestionate de o manier distinct;

holdingurile bancare americane;

conglomeratele bancare japoneze.

Referitor la bncile mixte germane, acestea i au originea n specificul economiei de la nceput de secol, cnd s-a instituit o osmoz ntre sistemul industrial i cel bancar, ceea ce a condus la nregistrarea celui mai semnificativ progres din Europa. Bncile au intervenit n ntreprinderi, fie prin acordarea mprumuturilor pe termen lung, fie prin constituirea de fonduri proprii, ceea ce a permis scoaterea ntreprinderilor din starea de dificultate. n prezent, ponderea bncilor germane n structurile ntreprinderilor industriale sau comerciale este sporit; marile bnci sunt prezente n 300 400 de consilii de supraveghere ale societilor. n faa transformrilor din peisajul financiar mondial, au devenit tot mai universale, ptrunznd i n domeniul imobiliar, cel al asigurrilor i al prelurilor de participaie. Fuziunea dintre bncile i industria german prezint o similitudine cu cazul japonez, ntruct i n Japonia, la sfritul secolului al XIX-lea, bncile au acceptat riscurile marilor ntreprinderi, contribuind la construcia unor gigani industriali financiari, care sunt n present urmaii acelor ntreprinderi zaibastu. n contextul economiei japoneze, s-a dezvoltat o structur tricefal, grupul respectiv avnd n centru fie o ntreprindere industrial, fie o banc, iar al 3-lea element specific fiind o societate de comer.

n S.U.A., prin Bank Holding Companies Act din 1956 i 1970, este consacrat,

separarea activitilor bancare, de cea comercial i industrial. Ca urmare a acestui cadru strict al reglementrilor, inovaiile financiare de diferite tipuri s-au multiplicat cu rapiditate n S.U.A.comparativ cu Europa. Dei n S.U.A. diversificarea activitii bancare este admis n plan geografic, din punct de vedere al activitii aceasta nu era nc asigurat, pn n anul 1999 ntruct Glass Stegall Act a fost n vigoare pn n acel moment. Singura banc din S.U.A. care a reuit s se declare universal este Citicorp, (prin fuziunea din 1998, dintre societatea Travelers i grupul Citigroup), dorind s ofere astfel, clientelei din ntreaga lume toate tipurile de produse bancare pentru o categorie larg de beneficiari.n concluzie, n structura sistemelor bancare din toate rile s-au conturat, alturi de banca central, bncile depozit, universale sau comerciale i bncile specializate, prima categorie reprezentnd principala component a sistemelor bancare contemporane.

1.1.2. Operaiunile bncilor comerciale

Operaiuni pasive i active ale bncilor comerciale / operaii bilaniere.

Operaiuni pasive ale bncii comerciale acestea reprezint pentru bncile comerciale, operaiuni de constituire ale resurselor, ele evideniindu-se n pasivul bilanului sub forma urmtoarelor posturi:

Depozite bancare;

mprumuturi de la banca central;

mprumuturi de pe piaa monetar sau interbancar;

Capitalul propriu.

Depozitele bancare reprezint pentru majoritatea bncilor comerciale principala resurs financiar i mbrac urmtoarele dou forme:

Depuneri la vedere;

Depuneri la termen.

a) Depunerile la vedere acoper toate conturile deschise la bnci din care se pot face n orice moment, la cerere, pli sau retrageri de numerar. Se caracterizeaz prin marea lor elasticitate, motiv pentru care bncile trebuie s manifeste pruden atunci cnd plaseaz asemenea resurse n active riscante.

b) Depunerile la termen reprezint cea mai important surs pentru pasivele bancare. Au la baz contracte cu clauze pentru cei doi parteneri. Ele au scaden prestabilit, eventualele retrageri nainta de maturitate fiind supuse unei penalizri de dobnd.

mprumuturile de la banca central sunt mprumuturi de refinanare. Bncile comerciale apeleaz pentru refinanare la banca central cel puin din dou motive:

Pentru a-i asigura lichiditatea de care au nevoie pentru a face fa datoriilor exigibile;

Pentru a-i optimiza structura portofoliului de titluri pe care l dein.

Refinanarea mbrac urmtoarele forme (revezi operaiunile active ale bncilor cu scopul obinerii de profit. Ele se evideniaz n activul bncilor comerciale i mbrac n special urmtoarele posturi:

Numerar + rezerve minime obligatorii;

Titluri;

Credite;

Imobilizri corporale.

Primul post i ultimul post nu sunt, n general, generatoare de venituri; excepie fac rezervele minime obligatorii pstrate de bncile comerciale la banca central, remunerate ns i ele la o dobnd relativ mai mic dect dobnda pieei. Dei nu genereaz venituri, constituirea lor este obligatorie, cel puin din dou motive:

Pentru asigurarea de lichiditi corespunztoare, pentru a face fa obligaiilor din pasiv devenite exigibile (I post);

Pentru buna desfurare a activitii.

Celelalte dou posturi sunt importante pentru profitul, i n ultim instan pentru soliditatea bncii. Faptul c veniturile bncii provin n principal din achiziia / cumprarea de titluri pe de o parte i acordarea / distribuirea de credite pe de alt parte, face ca acestea s dein ponderea cea mai important n operaiile active.

Portofoliul de titluri n structura lui includem:

Titluri de proprietar (generatoare de venituri variabile sub forma dividendelor);

Titluri de crean / credit (generatoare de venituri sub forma dobnzii).

Acestea din urm sunt titluri guvernamentale / publice sau private pe termen scurt, mediu sau lung.

n principal, mrimea unui portofoliu de titluri pe care l poate deine o banc este n funcie de 3 factori:

Mrimea resurselor rmase disponibile dup satisfacerea nevoilor de lichiditate i a solicitrilor de credit din partea agenilor economici;

Volumul titlurilor necesare drept garanii;

Rentabilitatea relativ a plasamentului n titluri.

n practica bancar exist urmtoarele modaliti de constituire a acestor portofolii:

Scontarea cambiilor;

Lombardarea titlurilor (obligaiuni emise de stat sau de entiti private);

Pensiunea;

Achiziia direct de titluri prin subscriere / licitaii / direct de la bursa de valori.

Creditele acordate agenilor economici dein ca regul ponderea cea mai mare n totalul operaiunilor active (aa cum depozitele reprezint ponderea cea mai mare n totalul pasivelor). Creditele reprezint modalitatea principal de plasare a resurselor unei bnci, importana acestei activiti decurgnd:

din rolul creditului ca principal surs de venit pentru banc;

din rolul creditului ca surs de acoperire a nevoilor sau dificultilor financiare ale agenilor economici.

n orientarea plasamentului (ndeosebi pe primele 3 posturi), bncile au deplina libertate de a decide, dar acest lucru este posibil numai cu luarea n considerare a condiiilor pieei. Bncile se confrunt deci cu alternativa risc-profit (componente ale performanelor bancare). Mai exact, bncile trebuie s satisfac deopotriv cerinele de lichiditate ca s fac fa plilor i s-i asigure totodat un profit ct mai mare. Plasamentele bancare nu sunt omogene din acest punct de vedere:

plasamentele sub form de numerar i rezervele minime au gradul cel mai nalt de lichiditate, deci riscul cel mai sczut i profitul este cel mai mic pentru ele;

investiiile n portofoliile de titluri au un grad mediu de lichiditate i deci un risc mediu, i n consecin un profit mediu;

plasamentele n credite au un grad sczut de lichiditate, sunt cele mai riscante, dar au cel mai mare profit.

Orice banc trebuie s-i optimizeze aceast structur a activelor. Optimizarea presupune din partea bncii dou posibiliti:selectarea activelor prin confruntarea profitabilitii cu riscurile;

Selectarea activelor n cadrul fiecrui post i ntre cele 3 grupe de posturi trebuie s in seama (n afara gradului de lichiditate i a riscului de neplat) i de riscul de pia. Acest risc de pia decurge din modificrile care au loc n costul resurselor i al creditelor, respectiv de modificrile din evoluia ratei dobnzilor (care astzi este o rat de dobnd variabil).Diversificarea portofoliului trebuie s urmreasc dou scopuri: minimizarea riscurilor / meninerea i creterea eventual a profitului.Diversificarea portofoliului trebuie la rndu-i subordonat principiului dispersiei riscului. Dispersia riscului poate duce n ultim instan la aplatizarea rezultatelor, la obinerea unui risc rezonabil. Rmne la alegerea bncilor de a se angaja pe o cale sau alta n plasarea resurselor, respectiv n distribuirea de crediteUtilizarea termenului de banc universal este frecvent ntlnit, pentru a desemna faptul c bncile respective efectueaz toate tipurile de operaiuni bancare, desfurnd o gam diversificat de activiti, cu posibiliti de modificare n funcie de cerinele pieei i propria strategie.Pentru a analiza operaiunile pasive i active ale bncilor comerciale este necesar cunoaterea structurii bilanului bancar, care reflect, n pasiv, constituirea resurselor, respective datoriile bncii fa de exterior, iar n activ utilizrile resurselor. Structurarea elementelor n activ i pasiv se realizeaz n funcie de destinaie i grad de exigibilitate. La modul general, n structura bilanului unei bnci comerciale se regsesc urmtoarele elemente:

Analiza structurii bilanului evideniaz c ponderea predominant, o dein n totalul pasivelor, depozitele clienilor care la rndul lor pot fi constituite la termen i la vedere.Referitor la structura clienilor, se constat c cea mai mare pondere o au persoanele fizice.Depozitele de la alte bnci sunt, n general, depozite la termen, n structura acestora fiind incluse i sumele datorate bncilor i instituiilor financiare din strintate (n unele cazuri aceast poziie figureaz distinct n structura pasivelor bancare). Fondurile proprii constituie baza financiar n funcie de care bncile i stabilesc obiectivele activitii, nivelul performanei i modalitile de realizare a acestora. Pentru cazul bncilor romneti, o component important a capitalurilor proprii i a resurselor bancare o reprezint profitul nedistribuit.

Dintre principalele componente ale activului bilanier, se remarc plasamentele, care auo pondere sporit, reprezentnd ntre 70 i 80% din totalul activelor. n structura plasamentelor, pe primul loc se situeaz creditele i avansurile acordate clienilor, care din punct de vedere al scadenei, pot fi pe termen scurt (sub 1 an) sau pe termene mai mari. Numerarul ca post bilanier cuprinde soldurile care au scaden sub 90 zile, respectiv numerarul i soldurile cu banca central.Bncile comerciale desfoar i activiti internaionale concretizate n relaiile cu bnci corespondente, cu organisme financiare internaionale, cu agenii de rating i cu agenii de garantare a creditelor de export. n cadrul acestor operaiuni se remarc serviciile de decontare pentru agenii economici care desfoar activiti de comer exterior. De asemenea, bncile comerciale efectueaz operaiuni de decontri externe n relaiile cu persoanele fizice, cu cele bugetare sau cu organizaiile nonprofit.n plus, fa de activele i pasivele enumerate, bncile comerciale ofer scrisori de garanie i acreditive clienilor si, respectiv efectueaz operaiuni extrabilaniere. Riscurile asociate acestor operaiuni sunt asemntoare celor care rezult din acordarea creditelor, mai cu seam riscul lipsei de lichiditi, atunci cnd banca este nevoit s efectueze o plat n numele unui client.

n funcie de elementele din bilan, pot fi identificate operaiunile de activ i de pasiv ale bncilor, astfel:

A. Operaiunile de activ sunt:

a) operaiuni de creditare i

b) operaiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.

n cadrul operaiunilor de creditare, se difereniaz dou categorii distincte i anume:

creditarea agenilor economici i creditarea persoanelor fizice.

Creditele acordate agenilor economici pot fi analizate n funcie de destinaie: respective credite pentru constituirea unor active fixe i credite pentru activitatea de exploatare.

Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o pondere redus i sunt acordate, n general, pe termen scurt.

Creditarea activitilor de exploatare se realizeaz, sub forma creditrii creanelor i a creditelor de trezorerie.

Din punct de vedere al creditrii creanelor, operaiune prin care bncile preiau n schimbul monedei creanele pe care ntreprinderile le au asupra clienilor lor, putem distinge:

Scontarea

Pensiunea

mprumuturi pe gaj de efecte comerciale

mprumuturi pe gaj de efecte publice.

Tehnica scontrii const n cesiunea cambiei ctre un alt beneficiar, n schimbul valorii actuale a acesteia. Prin aceast operaiune, banca este angajat n raporturi cambiale specifice, respectiv banca i asum obligaia de a plti valoarea cambiei, dac debitorul nu pltete aceast sum. Datorit riscului ca banca s devin participant la procesul cambial, se efectueaz i alte operaiuni cambiale.

Pensiunea reprezint, de asemenea, o operaiune cambial, prin care banca preia

cambiile pe care le vinde beneficiarului, cu condiia rscumprrii la termenul stabilit.

mprumutul pe gaj de efecte comerciale, reprezint credite acordate de bnci i

garantate cu efecte comerciale (cambii). Valoarea mprumutului reprezint numai o parte din valoarea nominal a cambiilor depuse n gaj.

mprumuturile pe gaj de efecte publice constau n credite acordate de bnci i

garantate cu titluri de natura obligaiunilor i bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt deinute de persoane fizice i juridice. Acestea sunt denumite operaiuni de lombard i au o pondere sporit n ri precum S.U.A., Anglia, Germania, unde emisiunile de titluri publice sunt frecvente. Datorit riscului de variaie a valorii de pia a titlurilor ce fac obiectul garaniei, valoarea mprumutului nu acoper dect o parte din valoarea titlurilor.

Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finanare ale firmelor, generate de activitatea de producie i de comercializare.

Formele pe care le mbrac aceste credite sunt:

avansul n cont curent i

creditele specializate.

Prin avansurile n cont curent este creditat activitatea curent a agenilor economici,mecanismul constnd n efectuarea de pli n numele titularului de cont chiar i atunci cnd acesta i-a epuizat disponibilitile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordat de banc clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare. Calculul dobnzii pentru acest tip de credite se efectueaz dup o metodologie specific, dup cum s-a prezentat n cap V (Modulul I, Moned i Credit).

Creditele specializate cunoscute i sub denumirea de credite pe termen mijlociu

mobilizabile, dei se acord pe termen scurt, acoper necesitile de finanare pe o durat mai mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de stocuri sezoniere (n agricultur) sau pentru finanarea produciei destinate exportului.

b) Operaiunile de plasament constau n achiziia de efecte publice (titluri de stat) i aciuni, reprezentnd o modalitate de valorificare a resurselor bncilor n vederea

obinerii de profit din activitatea bancar. Legile bancare din diferite ri limiteaz

participarea bncilor la capitalul altor societi, pe de o parte, iar pe de alt parte, le

oblig la deinerea unor titluri cu grad sporit de lichiditate precum titlurile de stat.

B. Operaiunile pasive ale bncilor comerciale pot fi grupate n:

a) formarea fondurilor proprii

b) constituirea depozitelor

c) operaiuni de refinanare.

a) Formarea fondurilor proprii prezint importan prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea i subscrierea de aciuni. Potrivit reglementrilor bancare, capitalul social al unei bnci trebuie vrsat integral i n form bneasc, la momentul subscrierii, fiind obligatorie meninerea unui nivel minim al capitalului social. Pentru majorarea capitalului social, bncilor le este permis, pe lng subscrierea de noi aporturi n form bneasc i utilizarea altor surse precum:

- primele de emisiune sau de aport

- dividendele din profitul net cuvenit acionarilor, dup plata impozitului pe dividende

- rezervele constituite din profitul net i diferenele favorabile din reevaluarea

patrimoniului.

Fondul de rezerv, ca element al fondurilor proprii se constituie prin repartizarea de ctre bncile romneti a 20% din profitul brut, pn cnd fondul egaleaz capitalul social.Procentul de repartizare este de 10% pn cnd fondul a ajuns de dou ori mai mare dect capitalul social, pentru ca dup atingerea acestui nivel alocarea unei sume pentru fondul de rezerv s se realizeze din profitul net. Impunerea acestor proporii prin legislaie constituie o modalitate de prevenire a riscurilor antrenate de activitatea de creditare. Ponderea pe care o dein fondurile proprii n totalul resurselor este relativ limitat fiind cuprins ntre 8% i 10% indiferent de tendinele care s-au manifestat de-a lungul timpului n managementul bancar.

b) Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezint cea mai important operaiune de pasiv a bncilor de depozit, fiind o principal modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar n economie i de fructificare a acestora prin intermediul bncilor.Ponderea depozitelor bancare n resursele bncii reflect att ncrederea deponenilor n instituia respectiv, respectiv gradul de siguran pentru fondurile depuse, precum i nivelul de remunerare corespunztor, sub forma ratei de dobnd bonificate.

Astfel, n activitatea bancar practic, se disting:

depozitele la vedere,

depozitele cu preaviz,

depozitele la termen.

Depozitele la vedere se concretizeaz prin elasticitate, ceea ce semnific faptul c

depuntorii pot utiliza fondurile atunci cnd doresc.

Depozitele cu preaviz, mai puin utilizate, presupun c deintorii pot retrage fondurile cu condiia ntiinrii bncii despre aceast intenie, ntr-un anumit termen, prevzut n contract n momentul ncheierii acestuia.

Depozitele la termen, difereniate pe perioade fixe, care pot merge de la o lun pn la 5 ani, constituie pentru banc o modalitate sigur de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale cror condiii sunt corelate cu durata i mrimea resurselor. Practica bncilor comerciale din rile dezvoltate evideniaz c principala form de atragere a depozitelor o constituie conturile de depozit de investiii i conturile de economii, care stimuleaz procesul de economisire.

c) Operaiunile de refinanare intervin atunci cnd bncile i consum fondurile proprii i resursele atrase prin depozite i constau n procurarea resurselor de la banca central. Operaiunile concrete prin care se realizeaz refinanarea sunt rescontarea i lombardarea. Prin rescontare bncile comerciale cedeaz, nainte de scaden, bncii central portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agenii economici prin scontare, obinndu-se astfel disponibilitile care le sunt necesare. Suma mobilizat la banca central reprezint valoarea nominal a efectelor comerciale diminuat cu mrimea rescontului calculat ca dobnd perceput de banca central pentru operaiunea de rescontare. Rata dedobnd practicat de banca central n relaiile cu bncile de depozit reprezint taxa oficial a scontului, fiind, n general cea mai redus rat a dobnzii din economie. Bncile mai pot mobiliza resurse de la banca central i prin operaiunile de lombardare,care sunt credite pe gaj de efecte publice (obligaiuni i bonuri de tezaur).

Referitor la efecte comerciale sau publice prin cedarea crora bncile de depozit pot obine resurse de la bncile de emisiune, trebuie remarcat faptul c numai o parte dintre aceste titluri sunt acceptate la scontare sau drept garanii, n funcie de calitatea lor i participanii la procesul cambial. Astfel, se poate stabili distincia ntre creanele negociabile i cele nenegociabile.

C. Bncile comerciale efectueaz i o alt categorie de operaiuni, necuprinse n bilan, denumite operaiuni de comision, n cadrul crora sunt incluse:

- operaiuni de remitere de sume bneti;

- operaiuni de incasso, prin care bncile primesc i remit documente pentru ncasare

de ladiferii clieni;

operaiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumprtor ntr-un cont de depozit bancar la dispoziia bncii furnizorului;

operaiuni de mandat, prin care bncile comerciale efectueaz unele operaiuni (inerea de registre, realizarea unor pli) n numele clienilor lor.

Alturi de metoda scorurilor prin care se realizeaz o analiz financiar, n practic se utilizeaz i analiza nefinanciar, necesar n vederea obinerii unor informaii ct mai

cuprinztoare despre ntreprindere, referitoare la activitatea desfurat; poziia pe pia,

investiii, strategii de dezvoltare.

O metod bazat pe tehnica chestionrii o constituie analiza SWOT (Strengths puncte tari, Weaknesses puncte slabe, Opportunities posibiliti, Threats ameninri), pe baza acesteia fiind depistate aspecte ce duc la succesul firmei, unele lipsuri referitoare la tehnologie,factori externi, conjuncturali, evenimente viitoare care pot afecta firma.

Mulimea informaiilor care trebuie obinute de inspectorii de credite a condus la

ntocmirea unor liste de verificare, prin care se solicit informaii despre urmtoarele aspecte: caracterul persoanei;

abilitatea sau capacitatea clientului de a-i conduce afacerile;

marja profitului (diferena dintre dobnda practicat la credite i cea la depozite);

scopul creditului care s fie n favoarea clientului;

suma solicitat, care trebuie s fie proporional cu resursele clientului;

garanii asiguratorii, care sunt necesare atunci cnd nu se realizeaz rambursarea.

Conform metodologiei aplicate de bncile n analiza clienilor solicitani de credite, se urmresc indicatori precum: gradul de ndatorare, lichiditate, nivelul solvabilitii, rata rentabilitii i gradul de acoperire al cheltuielilor.

n funcie de punctajul obinut la indicatorii de performan, creditul se ncadreaz n una din urmtoarele categorii:

Categoria A credite standard

Categoria B credite de supravegheat

Categoria C credite substandard

Categoria D credite ndoielnice

Categoria E pierderi.

Criteriile de clasificare a portofoliului de credite sunt prezentate n tabelele nr. 1 i 2.

ntruct acceptarea creditului de ctre client i acordarea efectiv reprezint operaiuni cu

accentuat caracter tehnic, considerm c prezentarea detaliilor nu prezint importana, motiv pentru care evideniem, n continuare, cteva aspecte referitoare la urmrirea creditului.

2. Bilanul i operaiunile Bncilor Centrale

2.1. Operaiunile active i pasive

Individualizarea i manifestarea efectiv a funciilor bncilor centrale, descrise anterior,se realizeaz prin operaiunile pe care acestea le efectueaz.Utiliznd criteriul bilanier, operaiunile bncii centrale pot fi analizate ca operaiuni

active i operaiuni pasive.

Operaiunile active desfurate de bncile centrale se concretizeaz n:

a) operaiuni de creditare

b) decontri interbancare

c) operaiuni de vnzare-cumprare de aur i devize

a) Ponderea cea mai mare o dein operaiunile de creditare, concretizate n acordarea de credite, att statului, sub forma creditelor guvernamentale, ct i celorlalte bnci din sistemul bancar,prin operaiunile de reescontare i refinanare.

n relaiile cu bncile comerciale, banca central realizeaz operaiuni de rescontare, respectiv accept titlurile de credit pe care bncile le dein n portofoliul lor i care provin din vnzrile pe credit ale mrfurilor. De asemenea, banca central poate acorda credite pe gaj de efecte comerciale, situaie n care titlurile de credit rmn n proprietatea bnciicomerciale, servind bncii de emisiune doar ca garanie a rambursrii mprumutului. Un astfel de credit se practic atunci cnd operaiunile de reescontare nu sunt favorabile, datorit dobnzilor sau atunci cnd perioada de timp este mai mic dect n cazul reescontului. Nivelul maxim care se poate acorda sub forma unui astfel de credit reprezint mai puin de 100% din valoarea portofoliului de titluri.

O alt form de creditare pe care o practic bncile centrale o constituie creditul pe gaj de efecte publice, numit i credit de lombardare. Titlurile care constituie garania unui astfel de credit sunt obligaiunile i bonurile de tezaur, cumprate de ctre bncile comerciale, cu ocazia emisiunilor lansate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare.

Legislaiile care reglementeaz activitatea bncilor centrale din diferite ri prevd i

posibilitatea acestora de a acorda credite guvernamentale n mod direct, n general pe baza bonurilor de tezaur, pe o perioad mai mic de 1 an.

b) Operaiunile de decontare, inter i intrabancare prezint importan, datorit locului pe care l deine banca central printre participanii la compensarea multilateral a plilor.

c) Prin operaiunile de vnzare-cumprare de aur i valute, banca central i consolideaz rezerva valutar i influeneaz cursul valutar al monedei naionale fa de valutele principale, n funcie de obiectivele politicii monetare i valutare practicate n ara respectiv.

Operaiunile de pasiv ale bncii centrale constau n urmtoarele:

a) formarea capitalului propriu

b) depunerile sau sursele atrase

c) emisiunea monetar

a) Capitalul propriu al bncii centrale are o pondere redus n totalul pasivului, comparativ cu nivelul nregistrat la bncile comerciale. n structura capitalului propriu se includ: fondul statutar, prevzut n Statutul de funcionare al bncii centrale, fondul de rezerv i profitul bancar.

b) Sursele atrase ale bncii centrale constau n depozitele celorlalte bnci, n depunerile ntreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari ntreprinderi i n Contul Trezoreriei Statului (datorit rolului de casier al statului ndeplinit de banca central).Printre sursele atrase figureaz i depozitele unor organisme internaionale sau ale unor bnci strine, precum i mprumuturi de la bncile strine i cumprri de DST de la FMI.

c) Emisiunea monetar reprezint cea mai important operaiune pasiv a bncii centrale, Prin aceasta se are n vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont) i a cantitii de numerar, corespunztoare structurii masei monetare.

Operaiunile de activ i de pasiv ale bncii centrale se regsesc n cadrul bilanului,

structurate dup destinaia plasamentelor i originea resurselor. Realizarea de comparaii ntre structurile bilanurilor din diferite ri, evideniaz urmtoarele aspecte:

din punct de vedere al activelor, se remarc o pondere sporit a aurului n ri precum Frana i Olanda. n alte ri, mai sensibile la campania mpotriva aurului declanat deSUA n anii 70, nu se acord importan acestui post bilanier. Este cazul Germaniei, Blegiei i Spaniei care compenseaz ponderea sczut a aurului cu cea sporit a devizelor, ca urmare a orientrii ctre finanarea intern;

rile membre ale Sistemului Monetar European au deinut pn la nfiinarea monedei EURO importante rezerve n ECU, cu excepia bncii centrale a Germaniei care a fost, ntotdeauna, rezervat fa de aceast moned. n prezent rile care au aderat la UEM i constituie rezerve n EURO, proporional cu ponderea comerului exterior realizat n aceast moned, urmrindu-se ca ntr-o perioad viitoare s sporeasc rolul monedei EURO ca moned internaional de rezerv;

creanele asupra statului, comensurate prin valoarea titlurilor emise de stat, au o pondere important n cazul Italiei i al Japoniei;

sprijinul acordat economiei, n special prin intermediul bncilor deine o pondere

important n bilanul Sistemului Federal de Rezerve din SUA, al Franei, Germaniei i Japoniei, putnd nregistra ntre 30% i 40% din bilan.

Ponderea este foarte sczut, ntre 5% i 10% n cazul bncilor centrale din Spania, Italia, Belgia i Olanda. Asemenea diferenieri de ponderi pot fi explicate prin aspectele

particulare ale politicii monetare i prin utilizarea, cu precdere, a unor instrumente ale

politicii monetare, comparativ cu celelalte.

dac analiza se realizeaz asupra structurii pasivului, rezult c postul cu cea mai

important pondere l constituie emisiunea monetar. n SUA i Japonia acesta reprezint

mai mult de din bilanul bncii, iar n Olanda i Germania aproximativ 40%.

Dei n structura bilanurilor bncilor centrale apar unele elemente de difereniere de la o ar la alta, totui se regsesc aproximativ aceleai, dup cum rezult din tabelele urmtoare.

Pentru cazul SUA, bilanul consolidat al celor 12 bnci federale de rezerv, prezint

urmtoarea structur.

Din lectura tabelelor rezult c funcia primordial a bncii de centrale este emisiuneamonetar, evideniat la nivel real n bilanul bncii centrale. De asemenea, o pondere important dein n pasiv depozitele celorlalte bnci, n special sub forma rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale i a altor conturi de disponibiliti.

nfiinarea SEBC, cu ncepere de la 1 ianuarie 1999, a antrenat o serie de modificri n structura bilanului bncilor centrale, prin nscrierea de noi posturi bilaniere, corespunztoare funciilor ndeplinite de acestea.

Astfel, redm n tabelul urmtor situaia bilanier a Bncii Franei.

1.2.2 Caracteristici operatiunilor Active

A) Imobilizari necorporale (intagibile) sunt valori patrimoniale care nu imbraca fizic o forma materiala concreta.Structura imobilizarilor necorporale cuprinde:cheltuieli de constituire, chltuieli de dezvoltare, concesiunile, brevetele de inventie,licenta, know-how,marci de fabrica si comerciale,fond de comert, programe informatice.Cheltuielile de constituire ale soc.cuprind chelt.ocazionate de infiintarea acesteia, cum ar fi:taxe de inscriere, taxe de inmatriculare,helt.de prospectare a pietei,de publicitate.Cheltuielile de dezvoltare sunt chelt. care se atribuie direct activitatii de dezvoltare in scopul aplicariirezultatelor cercetarii.

Brevetele de inventie reprez chelt. efectuate de agentul economic in vederea realizariiunei anumite inventii sau comercializarea ei.Licenta este o autorizatie eliberata contacost de inventatori,beneficiarilor interesati in utilizarea unei tehnologii sau autorizatii acordate de stat firmelor importatoare sau exportatoare asupra unor bunuri care fac obiectul unor restrictii.Knoew-how reprezinta ansamblul cunostintelor tehnice detinute de o intrprindere in legatura cu fabricarea unui produs sau aplicarea unei tehnolofii industriale,pe care aceasta intelege sa le pastreze in secret pt a le xploata ea insasi sau a le transmite tertilor interesati.Marca este un semn distinctiv care permite individualizarea si indentificarea unui produs, lucrare sau serviciu de cele ale concurentilor, oferrind garantarea unei calitatisuperioare si constante.Dupa destinatie avem marci de fabrica si marci de comert si dupa obiectul lor distingem marci de produse si marci de servicii.Fondul comercial reprez. acele chelt care sunt efectuate pt mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al unui agent economic cum ar fi:vadul comercial, clintela, reputatia firmei, debusheu.Programele informatice reprez dreptul de proprietate intelectuala asupra informatiilor introduse si prelucrate de calculator.

B) Imobilizarile corporale(tangibile)au un continut material si sunt reprez prin bunuri fizice concrete de folosinta indelungata si cu o valoare mare.Ele se mai numesc imobilizari materiale sau active circulate fixe.

C) Imobilizari financiare constau in operatii de investire a sumelor temporar disponibile in cumpararea de efecte publice pe termen lung cu scopul obtinerii de venituri financiare si exerciatrea unei influente notabile.

In functie de modalitatile de realizare a imobilozarilor financiare si de natura lor ele se pot structira astfel:

-- Titlurile de participare reprez o forma de infliltrare in capiatlul unei soc prin cumpararea de actiuni sau parti sociale in scopul detinetii lor pe o peroada indelungata si obtinerii de dividende.Actiunea este o hartie de valoare care da dreptul detinatorului sa primeasca dupa suma imobilizata o cota-parte din profitul sau sub forma de dividend. -- Interesele de participare sunt interesele detinute de o intrprindere in actiunile altei intrprinderi pe termen lung in scopul garantarii contributiei la activitatile intreprinderii respective

-- Creantele imobilizte sunt valori date temporarla late unitati pe o perioada indelungata. 1) Activele circulante sunt bunuri economice consumabile intr-o perioada mai scurta de un an necesare realizarii unui ciclu de exploatare si este reperzentatde numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare esre restrictionata.Elementele patrimoniale care fac parte din activele circulante prezinta urmatoarele caracteristici:

- Participa la un singur ciclu economic

- Isi recupereaza valoarea printr-o singura participare

- Isi modifica in permanent forma

- Se afla intr-o coninua miscare valorica

- Raman in unitate pe o perioada mai mica de unan.

A) Stocurile sunt bunuri materiale destinate a fi consumate sau vandute. Dupa natura si modul de formare stocurile sunt constituite din: -- Materii prime constituie din substanta principala care compune produsul finit. -- Materiale consumabile participa sau ajuta la procesul de fabricatie fara a se regasi in aceeasi forma in produsul finit.

-- Materiale de natura obiectelor de inventar sunt mijloace de munca,folosite la mai multe cicluri de productie dar care nu indeplinesc conditiile de la mijloacele fixe. -- Productia in curs de executie este reprezentata de mijloace economice in curs de transformare si care nu au trecut prin toate fazele procesului tehnologic. -- Semifabricatele reprezinta acele bunuri care au fost terminate intr-o sectie si urmeaza sa fie prelucrate in continuare in alte sectii ale aceleiasi intreprinderi sau pot fi destinate vanzarii in afara intreprinderii.

-- Produsele finite sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului tehnologic si sunt depozitate la agentul economic producator in scopul de a fi vandute. -- Marfurile sunt bunuri cumparate in scopul vanzarii sau sunt obtinute din productie proprie.-- Ambalajele sunt destinate protejarii produselor in timpul transportului,depozitarii,vanzarii. -- Animale si pasari, caracteristice agentilor economici cu specific agricol. Potrivit ciclului de exploatare a intreprinderii ,stocurile se potgrupa in: - stocuri aprovizionate

- stocuri in curs de executie

- stocuri destinate vanzarii.

B) Creanta este definita ca fiind o resursa controlata de intreprindere , ca rezultat al unui evenimente anteriore, din care sunt asteptate beneficii ulterioare pentru intreprindere. Dupa natura lor creantele pot fi:

- Clinetii reperzinta creante fara de terti determinate de vanzarea pe credit comercial de bunuri materiale.

- Creante comerciale reprez dreptul de a incasa valoarea bunurilor prestate sau bunurilor vandute si se numesc clienti sau valoarea altor valori avansate si se numesc debitori. - Efecte comerciale sunt titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat , si care atesta datorii sau creante in cadrul relatiilor comerciale cu furnizorii sau clientii. - Efecte comerciale de primit presupun existenta unor raporturi juridice anterioare. - Cambia este titlul de credit emis de debitorpe numele creditorului sau prin care este obligat sa plateasca fie creditorului fie altei persoane pana la data scdenta suma inscrisa pe cambie.

C) Investitiile financiare pe termen scurt constau in mobilizarea sumelot temporar disponibile la agentul economic, si tansformarea lor in valori financiare care au cel mai ridicat grad de lichidetate.ele pot fi:investitii finacire pe termen scurt la societatile din cadrul grupului, titlurile de plasament sau valorile de incasat.

D) Disponibilitatile banesti sunt reprezentate prin numerarul aflat la casieria unitatilor,prin disponibilitatile aflate in conturi la banci si alte valori.

Activele mai pot fi structurate in:

1. Active curente sunt cele care participa la activitatea de exploatare fiind detinute pe o perioada scurta si asteptand sa fie realizate intr-un an de zile. 2. Active necurente sunt imobilizari;e destinate a fi utilizatr in mod continuu si sunt detinute pe o peroioada mai mare de un an.1.3 Resursele proprii ale bancii

Resurselee proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acest capital este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si constituie mai mult o garantie fata de deponenti. Acest capital intr-o proportie mai mare sau mai mica este imobilizat cu ocazia infiintarii bancii (cladiri, materilae, masini de calcul, calculatoare etc.)

Rezervele sunt formate din prelevari asupra beneficiilor anuale si care reprezinta fonduri de garantie. Rezervele sint folosite in operatiuni sigure cu scopul de a fi sustrase riscurile si de a fi usor transformate in lichiditati. Bancile ar putea, fara indoiala, sa creasca fondurile prin emiterea de obigatiuni in public.Emiterea de obligatiuni ar creste insa sarcinile de plati anuale prin achitarea dobinzilor aferente, reducind astfel suma de destribuit sub forma dividentelor.In orice caz marimea capitalului bancii pe o astfel de cale nu ar creste in mod sensibil posibilitatile acesteia de actiune.

Capitalul propriu o parte necesara a resurselor financiare a oricarei interprinderi. Formarea capitalului prezinta o etapa obligatorie, care precedeaza inceputul activitatii bancii.In acelasi timp functia, rolul si marimea capitalului propriu al bancii au o importanta majora in comparatie cu alte domenii de antreprenoriat. Asa cum pe contul capitalului propriu bancile acopera aproximativ 10% din necesitatile totale de resurse, pe cind corporatiile nefinanciare raportul acesta constituie 40-55% (in unele domenii si mai mare).Aceasta specifica a bancilor este legata cu un sir de conjuncturi. In primul rind bancile prin rolul sau de intermediar pe piata financiara atrag sume mari de capital strain in forma de depozite de la populatie, intreprinderi si institutii guvernamentale. Tot odata ele asigura o dirijare efectiva si pastrarea acestor rezerve.

Intr-al doilea rind, sistema guvernamentala de asigurare a depozitelor, introdusa in SUA in anii '30, esential a micsorat riscul de retragere in masa a depozitelor si a permis bancilor de a micsora resursele proprii, necesara pentru asigurarea lichiditatii. In sfirsit, in al treilea rind, activele bancare, prezentate sub diferite aspecte de obligatiuni financiare, de regula, au o lichiditate mai inalta si sunt mai repede realizate pe piata, decit activele companiilor nefinanciare. Aceasta permite bancilor posibilitatea de o mobilizare mai rapida a resurselor banesti si efectiv micsoreaza necesitatea lor de capital propriu. Ca consecinta, bancile pot mentine o proportie relativ mica intre capitalul propriu si active in comparatie cu companiile nefinanciare.Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de banca centrala.

Daca banca este formata ca o societate cu raspundere limitata, ea poseda capital statutar divizat in parti marimea carora se determina prin documentele de formare a bancii, in acelasi timp participantii bancii sint raspunzatori in conformitate cu marimea partii sale. La formarea bancii capitalul statutar poate fi format doar pe mijloace banesti a activelor materiale. Resursele bugetului federal si fondurilor nebugetare, resursele monetare si alte obiective ale proprietatii private, aflate in supravegherea organelor federale ale puterii de stat, nu pot fi folosite pentru formarea capitalului statutar a bancii. In conformitate cu forma de organizare are loc si majorarea capitalului statutar al bancii. Bancile comercilae organizate ca societati pe actiuni, pentru majorarea capitalului statutar pot emite un numar mai mare de actiuni. Pentru atragerea resurselor suplimentare la asa tip de banci li se permite de a emite obligatiuni. Bancile organizate dupa tipul societatii cu raspundere limitata isi pot majora capitalul statutar prin atragerea altor participanti care vor introduce partea lor in capitalul statutar, ori prin majorarea partii fiecaruia din participantii precedenti.

Fondul de rezerva a bancilor este destinat pentru acoperirea pierderilor de la operatiunile active in acelasi timp fiind utilizate pentru plata dividentelor la actiunile privilegiate si procentelor pentru obligatiunile bancii in cazul cind nu se ajung lichiditati. Fondul de rezerva se formeaza pe contul venitului care il are banca. Nu mai putin de 5% de la venitul curat sunt destinate fondului de rezerva. In rind cu fondurile de rezerva bancile comerciale formeaza fonduri pentru dezvoltarea sociala a insasi bancii.

Functia de baza a resurselor proprii a bancii este asigurarea deponentilor bancii, ele pot fi privite ca o marime, in limitele caruia banca isi manifesta deponentilor garantia. In practica bancara resursele proprii sunt socotite resurse de rezerva care permit bancii de a avea o catitate de lichiditati chiar si in cazul cind banca lucreaza in pierderi.

Marimea resurselor proprii care se afla in posesia bancii determina tipurile de activitati ale bancii. Normativele economice, in general, sunt formate pe baza marimii resurselor proprii ale bancii. Resursele proprii se folosesc pentru dezvoltarea de mai departe a bazei materiale a bancii. Pe contul acestor resurse se procura cladiri, echipamentul necesar etc. Marimea resurselor proprii este determinata de fiecare banca comerciala in parte si depinde de mai multi factori, deoarece marimea resurselor proprii ale bancii determina operatiunile active ale bancii, bancile se orienteaza la un cerc anumit de clienti, trebuie sa aiba marimea cuvenita resurselor proprii pentru a putea fi in stare de a satisface toate cerintele clientilor sai neincalcind normativele.

Deasemenea marimea bancii depinde de specifica clientelei, deci in cazul daca intre clientii bancii domina interprinderi majore se necesita o cantitate mai mare a resurselor proprii la acelasi volum de operatiuni active cu o banca care se orienteaza la deservirea unui cerc mai mic de debitori. Deasemenea aceasta marime depinde si de caracteristica operatiunilor active ale bancii. Orientarea bancii la operatiuni legate de un risc cu un grad mai inalt, efectiv necesita un volum mai mare a resurselor proprii, asta se refera indeosebi la bancile inovationale.

Solutionind problema volumului resurselor proprii, bancile iau in consideratie ca doar aceste resurse nu determina marimea venitului. Ele pur si simplu permit bancii de a alege unele sau altele operatiuni, de a se orienta la deservirea unui cerc anumit de clienti etc. Marimea resurselor proprii necesare depinde de nivelul de dezvoltarea a pietii resurselor creditare si politica promovata de Banca Centrala. Liberalizarea politicii creditare in cazul unei piete dezvoltate inlesnesc accesul bancilor comerciale la resursele creditare si scade nivelul necesar de resurse proprii. O politica creditara severa in concordanta cu o piata financiara nedezvoltata duc la o crestere continua a necesitatii de resurse proprii.Pot fi folosite doua metode de crestere a resurselor proprii a bancii: colectarea venitului ori marirea numarului de actiuni emise. In primul caz venitul se formeaza sub forma de crearea accelerata a fondului de rezerva si alte fonduri ale bancii si capitalizarea lor posterioara poate avea loc si capitalizarea unei parti a venitului la finele anului. Aceasta metoda este cea mai putin costisitoarea, ea nu necesita cheltuieli suplimentare care apar in cazul emiterii de noi actiuni ori atragerii de noi actionari. In acelasi timp aceasta inseamna micsorarea dividentelor platite actionarilor, ceea ce poate clatina pozitia bancii pe piata.

1.3.1 Componenta si stuctura

Capitalul bancar e format din capital statutar, obligatiuni si rezerve. La rindul sau, fiecare din aceste trei categorii contin urmatoarele caracteristici: actiuni simple, actiuni privilegiate, surplus de capital si beneficiu nerepartizat. Actiunile sunt hirtiile de valoare care confirma dreptul proprietarului acestei actiuni la o anumita parte a resurselor proprii a bancii, la primirea venitului din activitatea acestei banci si de regula la dirijarea bancii. Actiunile pot fi simple si privilegiate. Toate obligatiunile simple, indiferent de timpul emiterii emisiunilor, trebuie sa posede o valoare nominala identica si sa permita proprietarilor acelasi volum de drepuri. Valoarea nominala a actiunilor privilegiate nu trebuie sa depaseasca 25% din capitalul statutar a organizatiei creditare. Este posibila emisiunea diferitor tipuri de actiuni privilegiate, in acelasi timp, marimea dividentelor,valoarea lichiditatii a fiecarei si volumul drepturilor pe care le ofera trebuie sa determinata de regulamentul organizatiei creditare. In unele cazuri, actiunile privilegiate pot avea dreptul de vot. Numarul de voturi de care va dispune proprietarul actiunei privilegiate trebuie sa fie inregistrat in legislatia organizatiei proprietare.

Surplusul de capital este format din veniturile nerepartizate ale bancii. Acestei probleme intotdeauna s-au atras o atentie deosebita, deoarece resursele proprii ale bancii sunt garantia de baza pentru acoperirea diferitor pretenzii in cazul falimentarii bancii si sursa de finantare si dezvoltare a operatiunilor bancare, deaceea marimea capitalului bancar influenteaza puternic imaginea bancii. Termenul "surplusul de capital" reflecta imaginea generala a garantiei bancii. Pentru evaluarea surplusului capitalului bancar se folosesc mai multe metode. Una din cele mai vechi metode, care pe larg se foloseste si in zilele noastre, este relatia dintre capital si suma depozitelor. In Statele Unite ale Americii, aceasta metoda se utiliza inca de la inceputul veacului, conform controlului asupra circuitului monetar la analiza balantei bancilor nationale. Cu toate acestea, exista o lege conform caruia coeficientul in cauza nu trebuie sa fie mai jos de 10%. Corporatia federala de garantare a depozitelor a introdus in anii 1930-1940 un alt coeficient al surplusului de capital -- coeficienul capital-active. Reiesind din ceea ca componenta si calitatea activelor portofoliului bancar a fost unul din motivele principale ale fragmentelor. In ultimii ani, organele administrative bancare au inceput sa utilizeze niste metode mai complicate de evaluare a capitalului bancar si surplusului lui. Totusi metoda de baza a evaluarii surplusului de capital conform conventiei de la baza este coeficientului activelor riscante. La calcularea coeficientului activelor riscante a bancilor se folosesc doi indicatori ai capitalului: capitalul de baza si capitalul de nivelul intii. Capitalul suplimentar ori capitalul de ordinul doi care este format din:

- rezerve pentru acoperirea imprumuturilor

- actiuni privilegiate pe termen lung ( cu termenul initial de 20 ani si mai mult obligatiunile bancii

Structura capitalului bancar se determina de catre autoritatile superioare care activeaza in aceasta sfera, dar in acelasi timp ea poate fi determinata si de catre banca. Structura capitalului propriu al bancii are un specific aparte in comparatie cu cele domenii a economiei. Acest specific este caracterizat de mai multe nuante. Institutiile bancare jucind un rol de intermediar pe piata financiara retrag resurse mari de capital de la persoane fizice si institutii de stat sub forma de depozite. Activele bancii sunt prezentate sub forma de obligatii monetare si de regula sunt mult mai

1.3.1 Capitalul bancar. Bancile trebuie sa indeplineasca o cerinta minima de capital. Capitalul reprezinta drepturile detinatorului de capital la banca. El este reprezentat in balanta, in principal, prin valoarea stocului, a surplusului si a cistigurilor retinute. Necesitatea capitatului bancar este indiscutabila si se refera in primul rind la mijloacele alocate de catre fondatorii bancii si e compus, in general, de capital actionar, rezerve si profit nerepartizat.

Functiile principale a capitalului sunt:

de protectie, presupune posibilitatea achitarii in cazul lichidarii bancii si tot odata presupune mentinerea solvabilitatii bancii prin intermediul rezervelor ce permit asigurarea activitatii bancii, chiar si in conditii de aparitii a unor pierderi.

Operativa, consta in alocarea resurselor in vederea procurarii activelor necesare la etapa initiala a formarii bancii, este utilizata mai tirziu pentru asigurarea continuitatii bancii.

De reglamentare, se refera la posibilitatea de influentare de catre autoritati de a fixa cerinte fata de marimea capitalului bancii, determinind prin aceasta un raport intre capital si totalitatea operatiunilor ce le poate efectua banca.

Conform economistului Piter Rouse capitalul indeplineste functiile:

Mijloc de asigurare a bancilor contra falimentului

Asigura mijloacele necesare pentru crearea, organizarea functionarea bancii

Capital este un barometru al nivelului de crestere a bancii.

In pasivul bilantului se refera toate sursele de formare a rezervelor bancare, ce sunt acumulate si utilizate in efectuarea operatiunilor active (activitati profitabile). Mijloacele proprii ale bancilor reprezinta totalitatea fondurilor ce asigura o independenta economica si o stabilitate a functionarii bancii. Aceste mijloace proprii sunt constituite din fondul statutar, fondul de rezerva, fondul de reevaluare a mijloacelor fixe, profitul nerepartizat din perioadele curente si precedente. Capitalul bancar e constituit din capitalul statutar compus din actiuni simple, privelegiate, surplus de capital si beneficiu nerepartizat. O alta sursa sunt obligatiunile pe termen lung, alcatuite din imprumuturi subordonate, note capitale si obligatiuni, alte hirtii de valoare achitate din rezultatul vinzarii actiunilor, rezerve compuse din rezerve pentru cheltuieli neprevazute, pentru plate dividentelor pentru acoperirea pierderilor etc. Rezervele bancare pot fi formate in mod obligatoriu (prin legislatie, acte normative adoptate de institutii autorizate) si la initiativa bancii.

Functiile, rolul, marimea capitalului propriu al bancilor au un specific aparte in comparatie cu alte domenii ale economiei. Acest specific al activitatilor bancare este influentat de calitatea de intermediar al bancii pe piata financiara care atrag sume mari de capital sub forma de depozite ale agentilor economici a persoanelor fizice si institutiilor de stat, precum si asigura o gestiune eficienta a acestor resurse, pastrarea acestora acordind totodata servicii specializate asigurind deponentilor un profit sub forma de dobinda pentru capitalul depus.

Sistemul de asigurare a depozitelor intr-o anumita masura micsoreaza pericolul de retragere a depozitelor si permite bancii sa-si mentina o cota a resurselor proprii intr-o proportie mai mica, necesara pentru asigurarea lichiditatii. Activele bancii sunt prezentate sub diferite forme de obligatii monetare, de regula mult mai lichide si mai usor realizabile pe piata de cit activele companiilor nefinanciare inghetate in active nemateriale. Acest moment asigura posibilitati de asigurare si acumulare a resurselor mobilizate si micsoreaza corespunzator necesitatea in marimea capitalului propriu. Ca rezultat a acestora, bancile si alte institutii financiare pot detine o pondere mai mica capitalului propriu in totalul resurselor, deoarece bancile gestioneaza eficient si utilizeaza diferite instrumente de atragere a rezervelor temporar disponibile.

Functiile de protectie si garantie a capitalului armonizeaza activitatea in cazul aparitiei unor pierderi neprevazute sau cheltuieli extraordinare. Necatind la faptul ca bancile au formate diferite fonduri, pentru acoperirea pierderilor mai mari poate fi utilizat si capitalul propriu al bancii, in acest caz fiind folosit numai capitalul actionar al bancii si nu cel imprumutat deoarece aceste resurse insasi reprezinta creante pe datorie. Capitalul social se formeaza in urma atragerii mijloacelor banesti prin emisiunea si inscrierea la actiunile ce pot fi procurate contra mijloacelor banesti. Capitalul social e format initial prin contributia cotelor fondatorilor, mai tirziu prin emisiunea de noi obligatiuni. Marimea capitalului social poate fi modificat in vederea majorarii prin emisiunea de noi actiuni sau sporirea valorii nominale a actiunilor deja emise. In sensul reducerii capitalului social se poate face prin micsorarea valorii nominale a actiunilor sau rascumpararea unei parti de actiuni de la actionari. Capitalul social serveste drept o forma de asigurare a garantiilor indeplinirii asumate de banca. Emisiunea se efectueaza la fondarea bancii prin distribuirea actiunilor intre fondatori, iar la marirea capitalului social, prin lansarea unei noi emisiuni.

Bancile formeaza fonduri de rezerva pentru a asigura executarea obligatiunilor fata de clientela si acoperirea pierderilor neprevazute in procesul de activitate. Fondul de rezerva se formeaza in marime de 25% din capitalul social al bancii. Marimea necesara a fondului se formeaza din contul defalacarilor din profitul neimpozitabil al bancii in marime de 5%, iar dupa completarea deplina, defalcarile pot fi efectuate numai din profitul de dupa impozitare. Fondul de rezerva e destinat in special pentru:

plata dobinzilor pentru depozite in cazul insuficientei veniturilor

plata dividentelor fixe, anuale la actiunile privilegiate

efectuare altor cheltuieli (sponsorizari, completarea fondului de risc, etc)

Profitul nerepartizat reprezinta suma profitului acumulat in procesul activitatii financiare, ce ramine la dispozitia bancii. La sfirsitul anului sumele rezultative de pe conturile bancii se transfera pe contul profitului. O parte din aceste sume sunt utilizate pentru plata dividentelor, iar o alta parte pentru plata impozitelor, transferurilor in diferite fonduri. Soldul profitului nerepartizat este fondul resurselor banesti ce ramine la dispozitia administratiei bancii si adunarii generale a actionarilor si sunt utilizate conform planului strategic al bancii.

Bancile emit in circulatie obligatiuni pe termen lung care sint numite in diferite surse diferit, anume pot fi numite:

note capitale

obligatiuni neasigurate

Pina in anii 40 aceste hirtii de valoare erau emise doar in cazuri excepionale, incepind cu anii 60 au devenit un mijloc normal si fregvent de mobilizare a resurselor. In general emisiunea notelor capitale si a obligatiunilor au crescut simtitor, insa ponderea lor in suma totala a capitalului bancii a ramas nesimnificativa. Avantajele emisiunei acestor obligatiuni pentru banca consta in faptul ca suma dobinzii care o plateste banca detinatorilor acestor hirtii de valoare se scade din profitul impozabil, devidentele la actiuni se scad din profitul dupa impozitare, aceasta fiind una din deosebirile dintre obligatiuni si actiuni. Deaceea o asa forma de atragere a resurselor e mult mai avatajoasa decit emisiunea obligatiunilor, multe tari obligatiunile pe termen lung nu sunt incluse in capitalul bancii doar figureaza in componenta obligatiunilor totale ale bancii. In Republica Moldova obligatiunile pe termen lung sunt emise pe termen mai mare de cinci ani, insa ele nu sint incluse in capitalul bancii. Aceste hirtii formeaza doar niste obligatiuni ale bancii ce pot fi emise la valoarea nominala. Bancile engleze emit in circulatie actiuni imprumutate. Actiunile imprumutate sunt hirtii de valoare nominative emise pe termen mediu si lung pe care bancile le distribuie pe piata financiara cu angajamentul de a le amortiza la un termen stabilit plata regulata a dividentelor, dividentele pentru ele fiind platite si in cazul cind banca nu are profit.

Notele capitale sunt pe larg utilizate in SUA, in ultimii ani acestea au devenit tot mai solicitate, insa ponderea lor in capital ramine nesimnificativa. Posesorii acestor hirtii de valoare nu beneficiaza de dreptul de vot, insa procentele cheltuielilor legate de aceste note sunt acoperite din profitul de pina la impozitare. Particularitatile obligatiunilor pe termen lung consta in fapul ca ele reprezinta hirtii de valoare de gradul II, subordonate, adica pretentiile detinatorilor acestor hirtii sunt satisfacute celorlalti creditori ai bancii. Aceste tipuri de obligatiuni pe termen lung sunt emise si puse in circulatie de bancile mari, deoarece bancile mici nu au acces pe piata capitalului, iar plasarea acestor hirtii de valoare este foarte costisitoare. Bancile pot emite aceste tipuri de obligatiuni in marimea de 100% din capitalul actionar si 50% din cel excendintentar.

Determinarea marimii capitalului atras reprezinta una dintre cele mai discutabile probleme din activitatea bancara. Unii economisti considera ca marimea capitalului trebuie determinata de piata, altii sustin ca marimea capitalului trebuie sa fie reglementat de organile autorizate deoarece partile negative a reglarii de catre piata nu pot limita riscul falimentului, nu pot sa sustina incredere fata de banca, sa micsoreze pierderile asociatiei bancilor si a altor organe in cazul falimentului unei banci asigurate. Acestea ar fi conditiile pentru care bancile ar trebui sa asigure marimea minima necesara a capitalului statutar pentru inregistrare si sa-l mentina pe toata perioada de activitate.

Informatia referitoare la marimea capitalului este ceruta de majoritatea investitorilor, creditorilor, clientilor.Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de banca centrala.Din punct de vedere al bancii, o anumita rezerva de capital este dorita nu numai pentru protejarea detinatorilor de capital in cazul falimentarii bancii, dar sporeste si increderea clientilor, pentru ca solicitantii de imprumuturi de afaceri, ca si marii depunatori sunt impresionati de raportul inalt de capital. Dezvoltarea relatiilor de imprumut cu o banca necesita timp, iar firmele prefera sa imprumute de la banca pina cel mult anul viitor. Totusi, venitul marginal rezultat pe seama capitalului suplimentar se micsoreaza din acest punct de vedere. Sa presupunem ca o banca detine deja un stoc mare in raport cu datoriile sale, sansa de a da faliment este atit de mica incit suplimentarea capitalului nu va influenta prea mult pe clientii sai potentiali.

Atita timp cit rolul capitalului este de protectie, volumul capitalului necesar unei banci depinde de gradul de risc al activelor sale. Conform acetui lucru, raportul capital-active de ca care bancile au nevoie depinde de activele care le detin. Timp de mai multi ani, pina in 1992, raportul intre capital si active s-a mentinut la 8%. In cadrul numitorului acestui raport capital-active, activele lipsite de risc, cum sunt detinerile de valuta si asigurarile guvernului pe termen scurt, au pondere egala cu zero; adica nu se va raporta nici un fel de capital la acestea. Dimpotriva, activele supuse riscului, de exemplu asigurarile guvernului pe termen lung vor avea o pondere de 30%, adica va trebuie sa existe 2,4% capital. Activele cu cel mai mare grad de risc vor avea o pondere de 60% necesint 4,8% capital, in timp ce multe alte active, cum sint imprumuturile de ipoteci si imprumuturile de afaceri vor trebui sa aiba o pondere de 100%, necesitind 8% de capital. Deasemenea este necesar un capital suplimentar in cazul in care raportul capital-active este neajustat pentru riscuri, in acest caz capitalul suplimentar va trebui sa fie cel putin 3%.In acelasi timp, cu cit o banca detine mai mult capital raportat la activele sale in dolari ea va cistiga mai mult. Sa presupunem, de exemplu ca banca cistiga un procent profit la totalul activelor sale. Daca capitalul echivaleaza cu 10% din totalul activelor, atunci acest 1% profit de active reprezinta 10% profit pentru detinatorii de capital la banca respectiva; de pe alta parte, daca banca obtine aceleasi cistiguri, dar raportul dintre capital si totalul activelor este 5% atunci detinatorii de capital cistiga 20% la capitalul lor. Pentru fiecare banca exista asadar, un raport optim intre capital si active la care dezavantajul marginal al capitalului suplimentar se compenseaza.

La fondarea unei banci are loc inscrierea inchisa de actiuni intre fondatorii bancii. Conform actelor normative in vigoare, la fondarea bancii actionare, toate actiunile primei emisiuni trebuie sa fie repartizate intre fondatorii bancii la pretul nominal. In cazul cind o data cu transformarea unei banci intr-o banca actionara se mareste si capitalul, aceasta majorare se poate efectua numai pe seama depunerilor fondatorilor. In cazul cind majorarea capitalului bancii se efectueaza pe seama capitalizarii altor fonduri, aceasta suma trebuie sa fie repartizata intre fondatorii bancii.

Prima emisiune de actiuni a bancii trebuie sa constituie doar actiuni simple. Inregistrarea si vinderea de catre banca-emitent a actiunilor de prima emisiune se elibereaza de impozitare pe operatiuni cu hirtii de valoare. Emisiunea de actiuni pentru majorarea capitalului statutar a unei banci actionare se permite doar dupa achitarea totala a actionarilor care detin actiuni deja emise. Emisiunea adaugatoare poate cuprinde emisiunea atit simpla cit si actiuni privilegiate. Actiuni privilegiate de diferite tipuri pot avea o valoare nominala diferita, pot oferi detinatorilor lor unele drepturi, incluzind dreptul de vot. Plasarea actiunilor adaugatoarea de catre banca se creaza sub forma de societatea de actiuni de tip deschis. Actiunile emise suplimentar de banca se plaseaza intre fondatori si alti investitori (persoane publice sau juridice) care cumpara hirtii de valoare pe numele sau si pe contul sau

1.5 Sistemul european al bncilor centrale.

Obiectivul central al politicii monetare a Bncii Centrale Europene i a bncilor centrale naionale din zona EURO, constituie meninerea stabilitii preurilor. Practic, bncile centrale naionale i Banca Central European alctuiesc Sistemul European al Bncilor Centrale.

Misiunea bncii centrale vizeaz / este orientat spre urmtoarele aspecte:

Definete i pune n aplicare politica monetar a comunitii;

Realizeaz operaiunile de schimb;

Deine i gestioneaz rezervele valutare oficiale ale statelor membre, fr a prejudicia ns gestiunea de ctre statele membre a fondului de rezerve n devize.

Asigur buna funcionare a sistemului de pli;

Contribuie la nfptuirea de ctre autoritile competente a politicii n domeniul controlului prudenial, al instituiilor de credit i al stabilitii sistemului financiar.

Precizare: n vederea efecturii operaiunilor, Banca Central European i bncile centrale europene deschid conturi instituiilor de credit, organismelor publice i altor participani pe pia, acceptnd titluri drept garanie. n sintez, principalele operaiuni sunt:

Operaiuni de OPEN-MARKET (pia deschis) care constau n intervenia pe piaa de capital fie prin vnzare cumprare de titluri, fie prin preluri n pensiune, fie prin mprumuturi pe baz de creane sau titluri negociabile;

Operaiuni de finanare-creditare a instituiilor de credit i a altor participani pe pia. n acest scop, Banca Central European impune instituiilor de credit din rile membre constituirea de rezerve minime obligatorii la dispoziia ei, ct i la dispoziia bncilor centrale naionale;

Operaiuni cu organismele publice; potrivit statutului Bncii Centrale Europene, este interzis bncilor centrale naionale s acorde credite instituiilor sau organismelor administraiei centrale din rile membre. De asemenea, este interzis achiziionarea direct de ctre Banca Central European de la aceste instituii a titlurilor financiare de natura obligaiunilor.

Precizare: n afara acestor operaiuni care au loc n interiorul zonei EURO, Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBEC)realizeaz i operaiuni externe. Altfel spus, el intr n relaiile cu bnci centrale i instituii financiare din tere ri (altele dect cele din zona EURO), precum i cu organismele financiar-monetare internaionale (FMI, Banca Mondial, Banca Reglementrilor Mondiale). n acest scop, SEBEC cumpr sau vinde la vedere sau la termen orice tip de activ din rezerva de valute sau metale preioase. Totodat, SEBEC efectueaz toate tipurile de operaiuni bancare cu tere ri i cu organisme internaionale, inclusiv operaiuni de mprumut. Dintre toate aceste operaiuni, cele mai importante sunt cele de politic monetar, care n funcie de scopul, frecvena i mecanismele concrete de realizare se pot clasifica n dou categorii:

Operaiuni de pia;

Operaiuni de o zi.

Operaiunile de pia le grupm n urmtoarele 4 categorii:

I. Operaiuni de refinanare de baz;

II. Operaiuni de refinanare pe termen lung;

III. Operaiuni de reglaj fin / acord fin;

IV. Operaiuni structurale.

Operaiuni de refinanare de baz sunt operaiuni reversibile prin intermediul crora SEBEC urmrete realizarea controlului asupra evoluiei dobnzilor gestionnd lichiditatea pe piaa monetar. Practic, ele constau n cumprarea de ctre SEBEC de active fixe printr-un acord de rscumprare, fie utilizndu-le drept garanii pentru creditele acordate. Principalele caracteristici sunt:

genereaz lichiditate SEBEC-ului;

se execut cu regularitate sptmnal;

scadena lor este la 2 sptmni;

se execut n baza unui calendar anunat la nceputul anului;

se execut descentralizat de ctre bncile comerciale naionale;

se desfoar pe baz de oferte standard.

Operaiuni de refinanare pe termen lung. Caracteristici:

ca i primele, genereaz lichiditate n sistem;

se execut cu regularitate n fiecare lun;

maturitatea / scadena lor este de 3 luni;

se execut descentralizat;

se desfoar prin ofert standard;

se desfoar pe baz de oferte cu rat variabil de dobnzi comparativ cu primele unde se practic dobnzi fixe;

ofer refinanri suplimentare pe termen lung sectorului bancar.

Operaiuni de reglaj fin / acord fin au scop de control al lichiditii pe pia i n special al ratei dobnzii, n special pentru a calma / atenua efectele fluctuaiilor neateptate imprevizibile pe pia asupra ratei de dobnd.

Precizare: n funcie de efectele pieei, aceste operaiuni au loc fie pentru a genera lichiditate n sistem, fie pentru a absorbi excesul de lichiditate de pe pia.

Caracteristici:

frecvena lor nu este standardizat;

se execut prin oferte rapide, dei nu este exclus nici posibilitatea folosirii procedeelor bilaterale ca n primele dou cazuri;

se execut descentralizat prin fiecare banc central naional.

Operaiuni structurale ca i celelalte, sunt aciuni reversibile i se desfoar n scopul ajustrii poziiei structurale a SEBEC fa de sectorul bancar. Caracteristici:

genereaz lichiditate n sistem;

frecvena lor poate avea un caracter de regularitate sau nu;

maturitatea lor nu este standardizat;

se execut descentralizat.Operaiunile structurale mbrac / se realizeaz prin dou forme:

sub forma tranzaciilor directe pe pia;

prin emiterea de certificate de depozit.

Tranzaciile directe de pia vizeaz acele operaiuni prin care SEBEC cumpr sau vinde activele selectate direct pe pia. Ele sunt executate numai pentru scopuri structurale sau de reglaj fin.

Precizare: O tranzacie direct implic transferarea n ntregime a dreptului de proprietate asupra activelor de la vnztor la cumprtor fr nici o obligaie de rscumprare.

Emiterea de certificate de depozit acestea se emit n scopul ajustrii poziiei structurale a SEBEC fa de sectorul bancar, n sensul absorbiei excesului de lichiditate de pe pia. Certificatele de depozit reprezint practic obligaiile de ndatorare a Bncii Centrale Europene fa de deintorii acestora. Aceste titluri se emit i se pstreaz (sub form dematerializat) ntr-un registru la depozitarii de valori materiale din zona EURO.

Precizare: Banca Central European nu impune nici o restricie privind transferabilitatea lor. Caracteristici:

se emit pentru a se absorbi lichiditatea;

se emit cu regularitate sau nu;

se emit pe baz de oferte standard;

se emit descentralizat;

au maturitate de pn la 12 luni.

Operaiunile de o zi se altur pe o pia i n funcie de scopul urmrit (de a genera sau absorbi lichiditate din sistem); mbrac dou forme:

mprumuturi de o zi;

Depozite de o zi.

mprumuturi de o zi partenerii folosesc pentru a obine lichiditi de la bncile centrale la o rat a dobnzii prestabilit n schimbul activelor selectate. Bncile centrale naionale ofer lichiditate prin aceste operaiuni sub dou forme:

- Fie sub forma acordurilor de rscumprare peste o zi;

- Fie sub forma mprumuturilor cu garanie.

Rata dobnzii este anunat n avans de SEBEC i se pltete a doua zi, odat cu rambursarea mprumutului de ctre bncile din sistem.

Precizare: Accesul instituiilor de credit la aceste operaiuni este acordat numai n conformitate cu obiectivele generale de politic monetare ale Bncii Europene Centrale.

Depozitele de o zi participanii / instituiile de credit constituie depozite la banca central, avnd loc astfel o absorbie a excesului de lichiditate. Aceste depozite sunt remunerate la o rat a dobnzii prestabilit. n condiii normale, rata dobnzii la aceste depozite reprezint un prag minim pentru dobnda de pe piaa creditului de o zi. Banca central nu ofer garanii la aceste depozite, dobnda cu care le remunereaz fiind pltibil la maturitatea acestor depozite (a doua zi).

1.5.1 Reorganizare si consolidare Piata romaneasca trece printr-un proces de reorganizare si consolidare si in acelasi timp si de dezvoltare organica, prin forte proprii. Extinderea sucursalelor bancare in orasele mari se afla in plina desfasurare, bancile acaparand fiecare colt de strada, inlocuind magazinele comerciale traditionale si devenind astfel unul din principalii formatori de tarife de inchiriere pe piata imobiliara comerciala. In acelasi timp, concurenta pe piata retail-ului bancar din Europa Centrala foarte puternica a dus primele banci intrate pe piata catre castiguri mari.

Bancile trebuie sa analizeze diferite strategii in scopul cresterii randamentului, cum ar fi optimizarea costurilor, reorganizarea sistemului de back office; de exemplu, PKO BP, cea mai mare institutie bancara din Polonia, utilizeaza un program complex de optimizare a costurilor in vederea administrarii costurilor generate in cadrul bancii"- Deloitte. Datorita cresterilor pe piete traditionale din Europa Centrala precum: Polonia, Rusia, Ucraina si in Balcani, care fac progrese importante in ceea ce priveste reformele si evolutia sistemului bancar, sectorul de retail bancar din Europa Centrala continua sa creasca estimandu-se ca aceasta crestere sa predomine si in anii urmatori. Principalele rezultate ale cresterii formate dintr-un numar de doua cifre sunt: gradul scazut de intermediere, rata ridicata de crestere a PIB, dezvoltarea antreprenoriatului si cresterea solicitarilor privind creditele pentru gospodarii."Exemplele oferite de catre bancile care au intrat pe piata din Polonia dovedesc faptul ca este posibila obtinerea de rezultate importante intr-o perioada de timp scurta. Acestea trebuie sa reprezinte un motiv de incurajare a eventualilor investitori, demonstrand ca exista suficient loc pe pietele din Europa Centrala pentru a pune bazele unei afaceri de succes in domeniul retail-ului bancar."a declarat Marcin Zdral, Partner in cadrul Deloitte Polonia.

De trei ori mai mult decat in eurozona Ritmul de crestere este de trei ori mai mare in tarile selectate din Europa Centrala decat in cele din zona euro. In prezent, piata ofera un cadru propice pentru intreprinderile mici si mijlocii, companii majoritare pe piata (peste 95%). Reprezentantii acestor companii se arata optimisti cu privire la starea economiei si sunt gata sa finanteze investitii pe termen lung. Cadrul economic favorabil se reflecta de asemenea si in cresterea veniturilor disponibile care atrage dupa sine cresterea consumului. Aceasta nu are legatura doar cu nevoile curente de finantare ci si cu produsele bancare pe termen lung, cum ar fi creditele ipotecare.

Principalele rezultate ale cresterii formate dintr-un numar de doua cifre sunt: gradul scazut de intermediere, rata ridicata de crestere a PIB, dezvoltarea antreprenoriatului si cresterea solicitarilor privind creditele pentru gospodarii Exista inca diferente substantiale intre Europa Centrala si cea Occidentala. Pe langa ritmul rapid de dezvoltare, obiectivele pe termen scurt si mediu fixate de catre banci reprezinta a doua diferenta majora dintre cele doua sectoare bancare. In timp ce in tarile din Europa Centrala bancile au ca obiectiv principal asigurarea unui loc important si extinderea pe piata, in Europa Occidentala bancile se concentreaza deja pe programe complexe de optimizare a costurilor si reproiectare a proceselor. Pe piete cu un ritm rapid de dezvoltare precum cele din Europa Centrala, bancile inca rivalizeaza pentru cote de piata cat mai mari, care sa le permita crearea unui portofoliu de clienti semnificativ, astfel incat, sa-si sporeasca veniturile prin vanzarea incrucisata a produselor si serviciilor. Datorita faptului ca piata creste cu un procent exprimat in doua cifre (ex. portofoliul creditelor ipotecare din Polonia a crescut cu pana la 41% in primele noua luni ale anului 2006) iar competitia este din ce in ce mai puternica, cresterea veniturilor este deseori asociata scaderii interesului manifestat fata de optimizarea randamentului, minimizarea riscului operational si optimizarea costurilor (ex. cheltuielile cu angajatii sunt inca foarte competitive in comparatie cu Europa Occidentala).

Concurenta acerba determina bancile sa dezvolte produse si servicii noi. Interesul acestora se axeaza in principal pe afacerile cu credite, bancile concentrandu-se aupra dezvoltarii retelelor de distributie, abordarii noilor segmente de clienti, optimizarii procesului de afaceri, dezvoltarii si implementarii sistemelor CRM.

"Factorii cheie de succes sunt identificarea niselor de piata si elaborarea modelelor de afaceri adecvate" a adaugat domnul Marcin Zdral.Potentialul de crestere al sectorului de retail bancar din tarile din Europa Centrala este in continuare ridicat, lucru care atrage interesul investitorilor straini dornici sa ocupe un loc important pe pietele din Europa Centrala. Povestile de succes confirma faptul ca, in cadrul sectorului de retail bancar din Europa Centrala, capitalul strain continua sa fie binevenit.

Incheiere

Lucrarea in cauza este curs cu idei, aplicatii si exemple culese din viata si din literatura din care fiecare poate dispune ceea ce socoate util.Tema abordata este o tema mult prea ampla pentru a cupride toate informatiile, nuantele dar pe masura posibilitatii lucrarea formeaza un nucleu al mecanismului de activitate bancara. Astfel am abordat instrumentul principal activitatii bancare, resursele proprii. Banca fiind cea care minuie acest instrument si de minuirea adecvata a acestui instrument depinde starea economica si bunastarea unei tari intregi. Nu degeaba falimentarea unei banci aduce dupa sine un dezastru in economie si populatiei tarii.

In urma studierii a mai multor carti am ajuns la urmatoarele concluzii si rezultate. Prima idee este ca studierea capitalului bancar nu trebuie sa fie o insiruire plictisitoare de fapte si cu siguranta ca a invata despre acest subiect implica memorizarea unor termeni noi, ci intelegerea unora dintre cele mai dificile probleme economice cu care se onfrunta sistemul financiar-bancar din Republica Moldova, si anume: care sunt dimensiunile si limitele posibilitatilor de dirijare si administrare a lor. Mai ales cu schimbarile care vor fi impuse bancilor de catre conventiia de la Basel referitor la marimea capitalului bancar si la licentierea bancilor. O problema dificila pentru sistemul financiar-bancar al Republicii Moldova.

Bibliografia

Basno C., Dardac N. "Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata." Bucuresti 1996.

Lucian Ionescu "Banci si operatiuni bancare". Bucuresti 1997.

Simona Gaftoniuc "Practici bancare internationale". Bucuresti 1995.

Tomas Mayer "Banci si activitate bancara". Bucuresti 1995.

Casian Angela "Banca comerciala ca intreprindere financiara".

Un nou portal informaional!

Dac deii informaie interesant si doreti s te impari cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa.mdPAGE - 23 -