SUNETUL

Ce este sunetul?

Din punct de vedere fiziologic, sunetul constituie senzaţia produsă asupra organului auditiv de către vibraţiile materiale ale corpurilor şi transmise pe calea undelor acustice. Urechea umană este sensibilă la vibraţii ale aerului cu frecvenţe între 20 Hz şi 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraţiei şi de vârsta şi starea de sănătate a individului. Sub amplitudinea de 20 μPa vibraţiile nu mai pot fi percepute. Odată cu vârsta intervalul de sensibilitate se micşorează, în special frecvenţele înalte devin inaudibile.

Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiţie mai largă, el nefiind legat de senzaţia auditivă: orice perturbaţie (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub forma unei unde se numeşte sunet. În această definiţie se includ şi vibraţii la frecvenţe din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) şi ultrasunete (peste 20 kHz).Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarcă prin lipsa obiectivă sau subiectivă a unei încărcături informaţionale. Orice zgomot poate fi perceput ca sunet util dacă i se atribuie o valoare informaţională.

Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizată de patru atribute: înălţime, durată, intensitate şi timbru. Înălţimii îi corespunde frecvenţa (măsurată în Hz). Intensităţii îi corespunde nivelul de intensitate sonoră (măsurat în dB).

Calităţile sunetului

Prin calităţile sunetului înţelegem acele mărimi care deosebesc un sunet de alt sunet.1. Frecventa sau tonul sunetului – muzical, îi corespunde înălțimea (măsurată în Hz) - este calitatea sunetului după care el este perceput mai profund (grav) sau mai ascuţit (înalt).Frecventa vibratiilor da tonalitatea sunetului.Tonurile pure sunt simple unde sinusoidale. Acestea sunt rar intalnite in realitatea de zi cu zi.Tonurile emise in mod uzual de instrumente, vocea umana sunt un amestec de sunete cu frecvente diferite:– Frecventele cele mai joase constituie tonalitatea vocii – Frecventele cele mai inalte constituie timbrul vociiÎnălţimea sunetului depinde de frecvenţa acestuia, dar si de amplitudinea si forma undei sonore.2. Intensitatea sau amplitudinea sunetului ‐ muzical îi corespunde nivelul de intensitate sonoră (măsurat în dB). Intensitatea sunetului reprezintă calitatea sunetului după care acesta este perceput mai intens sau mai puţin intens. Intensitatea se masoara in watti/m2Intensitatea sunetului este legată de energia sonoră, deci de amplitudinea undei sonore.Se pot deosebi două intensităţi ale sunetului.· Intensitatea sonoră.· Intensitatea auditivă.Intensitatea sonorăSunetele auzite de om pot să varieze într-o gamă foarte largă de ordine de mărime ale intensităţii sonore. S-a constatat că scala logaritmică este mult mai comodă pentru a măsura intensitatea sunetului. Valoarea maximă a intensităţii sonore care poate fi suportată de urechea noastră se numeste prag de senzaţie dureroasă.Intensitatea auditivăCaracterizează senzaţia auditivă produsă omului de către sunet. Spre deosebire de intensitatea sonoră care este o mărime obiectivă intensitatea auditivă este o mărime subiectivă.

Intensitatea auditivă a unui sunet este egală cu intensitatea sonoră a unui sunet normal cu frecvenţa v = 1kHz care produce aceeasi senzaţie auditivă ca si sunetul dat.Deoarece variatia intensitatii sunetului (respectiv puterea sunetului) perceput de urechea umana variaza foarte mult (de la 10‐12 W/m2 la 106 W/m2) intensitatea se exprima in mod obisnuit ca logaritmare a raportului dintre intensitatea sunetului si intensitatea sunetului de referinta (10‐12 W/m2 )Alte exemple:Racheta 1,000,000 W 180 dBSirena 1,000 W 150 dBConcert rock, camioane 100 W 140 dBPic‐hammer 1 W 120 dBTrompeta, escavator 0.3 W 115 dBLatratul cainelui 0.1 W 110 dBElicopter 0.01 W 100 dBVoce tare, plans copil 0.001 W 90 dBVorbirea, masina de scris 10−5 W 70 dBPragul audibil 10−12 W 0 dB

3. Timbrul sau culoarea ‐ caracteristica unui sunet de a se deosebi de alte sunete de aceeasi inaltime, durata si intensitate.– Ex: doua sau mai multe instrumente interpretează concomitent acelasi paragraf. Desi sunt aceleasi note, noi putem deosebi diferenţa dintre un pian si o chitara chiar daca ele canta in acelasi timp.4. Timpul de reverbaţie este timpul în care nivelul sonor scade de 6 ori sau intensitatea scade de ori. Durata se calculează din momentul impactului pana la dispariţia ultimei vibraţii percepute. Reverbaţia este fenomenul de prelungire a sunetului în încăpere după ce sursa încetează să emită.