Antibioticele şi chimioterapicele antimicrobiene reprezintă medicamentele capabile să distrugă şi să stânjenească multiplicarea microorganismelor patogene implicate în variate boli infecţioase. Au acţiune antimicrobiană specifică şi selectivă. În doze terapeutice nu lezează celulele gazdei. Antibioticele sunt extrase din mucegaiuri (ciuperci) existente în sol sau sunt obţinute prin semisinteză; polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus, iar monobactamul (aztreonamul) de Chromobacterium violaceum.

B. CEFALOSPORINE

III. Dozele de antibiotic se calculează ỉn funcţie de greutate / suprafaţa corporală, de particularităţile infecţiei, de proprietăţile farmacocinetice, farmacodinamice şi de pragul toxic al fiecărui produs. Calea de administrare poate fi orală, parenterală sau locală. Intervalul dintre doze depinde de severitatea infecţiei, de proprietăţile antibioticului, şi, nu ỉn ultimul rând, de complianţa bolnavului. Durata tratamentului prea scurtă duce la selectarea de tulpini rezistente, iar prea lungă determină toxicitate medicamentoasă şi selectare de tulpini rezistente.

CEFALOSPORINE Au fost descoperite în 1945 dar utilizate în clinică doar după 20 de ani (cefalotina, prima cefalosporină, a fost utilizată din 1964). În prezent sunt prescrise peste 20 cefalosporine.

Cu administrare parenterala Administrare orală

GENERAŢIA I Cefazolin (Kefzol) Cefalotin (Keflin) Cefapirin (Cefadyl) Cefradin (Velosef)

Cefadroxil (Duricef, Ultracef) Cefalexin (Keflex) Cefradin (Velosef)

GENERAŢIA II

Cefamandol (Mandol) Cefonicid (Monocid) Cefuroxim (Kefurox, Zinacef)

Cefaclor (Ceclor) Cefprozil (Cefzil) Cefuroxim-Axetil (Ceftin) Loracarbef (Lorabid)

CEFAMICINE Cefmetazol (Zefazone) Cefotetan (Cefotan) Cefoxitin (Mepoxin)

GENERAŢIA III

Cefoperazonă (Cefobid) Cefotaxim (Claforan) Ceftazidim (Fortaz) Ceftizoxim (Cefizox) Ceftriaxona (Rocephin) Moxalactam

Cefdinir (Omnicef) Cefditoren (Spectracef) Cefixim (Suprax) Cefpodoxime (Vantin) Ceftibuten (Cedax)

GENERAŢIA IV

Cefepime (Maxipime) Cefpirome

Clasificarea lor se poate face din punct de vedere microbiologic şi farmacologic. Cea mai larg acceptată clasificare include 4 generaţii bazate pe spectrul antimicrobian.

Mecanismul de acţiune este asemanator cu al celorlalte antibiotice β-lactamice: creşterea bacteriană este inhibată prin interferarea sintezei peretelui celular. Ţinta primară este reprezentată de structura de legatură între lanţurile peptidoglicanului. Peptidoglicanii sunt lanţuri polizaharidice alcătuite prin alternanţa NAG şi NAM. Între lanţurile polizaharidice se stabilesc legături care dau moleculei aspect de reţea (plasă). Aceste structuri se inseră în membrana citoplasmatică prin acţiunea unui grup de enzime care include transpeptidaze, carboxipeptidaze şi endopeptidaze. Inelul lactamic asigură penicilinelor şi cefalosporinelor o conformaţie similară cu structura D-alanin-D-alanin a pentapeptidului de legatură dintre lanţurile peptidoglicanului. De aceea, β-lactaminele se leagă covalent de aceste enzime (şi mai ales de transpeptidaze PBPs) pe care le inhibă.

Localizarea PBPs în spaţiul extracelular diferă între G (+) şi G (-). Peptidoglicanul G (+) este localizat pe suprafaţa externă a celulei bacteriene, în timp ce la G (-) cel mai extern se situează LPZ. Cefalosporinele trebuie deci să treacă de LPZ pentru a ajunge la PBPs.

Ţintele PBP diferă, ca tip şi concentraţie, de la o bacterie la alta. Cocii G (+) şi G (-) au între 3 şi 5 PBPs. Bacilii G (-) conţin 7-10 PBPs. Cefalosporinele pot avea afinitate deosebită pentru fiecare din aceste PBPs. În concentraţie joasă, cefalosporinele se leagă preferenţial la PBPs a G (-) bacili, determinând formare de filamente cu septuri.

În general, cefalosporinele sunt considerate bactericide. Rata de omorâre a bacteriilor prin cefalosporine este dependentă de concentraţia antibioticului. Capacitatea bactericidă maximă se observă la concentraţii de antibiotic de 4 ori mai mari decât MIC (minimal inhibitory concentration). Cefalosporinele determină o supresie persistentă a creşterii bacteriene (efect postantibiotic) cu durata de câteva ore pentru G (+) şi de durată mai scurtă pentru G (-). Activitatea antibacteriană a cefalosporinelor este dependentă în principal de durata de timp în care concentraţia antibioticului este mai mare decât MIC.

J01DB Cefalosporine generația IJ01DB01 CefalexinJ01DB02 CefaloridineJ01DB03 CefalotinJ01DB04 CefazolinJ01DB05 CefadroxilJ01DB06 CefazedoneJ01DB07 CefatrizineJ01DB08 CefapirinJ01DB09 CefradineJ01DB10 CefacetrileJ01DB11 CefroxadineJ01DB12 CeftezoleJ01DC Cefalosporine generația IIJ01DC01 CefoxitinJ01DC02 CefuroximeJ01DC03 CefamandoleJ01DC04 CefaclorJ01DC05 Cefotetan

J01DC06 CefonicideJ01DC07 CefotiamJ01DC08 LoracarbefJ01DC09 CefmetazoleJ01DC10 CefprozilJ01DC11 CeforanideJ01DD Cefalosporine generația III[modificare | modificare sursă]J01DD01 CefotaximeJ01DD02 CeftazidimeJ01DD03 CefsulodinJ01DD04 CeftriaxoneJ01DD05 CefmenoximeJ01DD06 LatamoxefJ01DD07 CeftizoximeJ01DD08 CefiximeJ01DD09 CefodizimeJ01DD10 CefetametJ01DD11 CefpiramideJ01DD12 CefoperazoneJ01DD13 CefpodoximeJ01DD14 CeftibutenJ01DD15 CefdinirJ01DD16 CefditorenJ01DD54 Ceftriaxone, combinațiiJ01DD62 Cefoperazone, combinațiiJ01DE Cefalopsorine generația IV[modificare | modificare sursă]J01DE01 CefepimeJ01DE02 CefpiromeJ01DF Monobactami[modificare | modificare sursă]J01DF01 AztreonamJ01DH Carbapeneme[modificare | modificare sursă]J01DH02 MeropenemJ01DH03 ErtapenemJ01DH51 Imipenem și inhibitori enzimatici

Antibiotic ——Substanţă naturală sau de sinteză folosită pentru a trata o infecţie sau suprainfecţie provocată de bacterii. Există mai multe clase de antibiotice, fiecare dintre ele având indicaţii şi moduri de utilizare specifice, precum şi un spectru de acţiune bine determinat.

Adminstrarea antibioticelor se poate face pe cale locală, orală, injectabilă. Persoanele cu teren alergic trebuie testate înainte de administrarea sau prescirerea unui antibiotic. Reacţia individuală se poate înscrie în termenii generali de acţiune a medicamentului respectiv, sau se poate instala lipsa de reacţie, rezistenţa, chiar intoleranţa, medicul fiind cel care decide cum se continuă tratamentul. Multe dintre antibiotice determină apariţia unor reacţii secundare adverse tip: greaţă, tulburări digestive, alergie, pacientul fiind sfăutit să ţină minte acel antibiotic care i le-a provocat, şi astfel să nu îl mai folosească ulterior, senalizând acest fapt medicului. De asemena pot apărea infecţii cu fungi, rezistenţă la acel anitbiotic – mai ales în cazul autoadministrării de medicamente.

Cefalosporinele

] 3.[endif]cefalosporine ] A.[endif]cefalosporine orale (disponibile numai în dozaj oral) [if !supportLists] a.Cefalexin [if !supportLists] b.[endif]Cefadroxil [if !supportLists] c.[endif]Cefadrina [if !supportLists] B.[endif]cefalosporine de generaţia I [if !supportLists] a.[endif]Cefalexina [if !supportLists] b.[endif]Cefradina [if !supportLists] c.[endif]Cefalotina [if !supportLists] d.[endif]Cefapirina [if !supportLists] e.[endif]Cefafadroxil [if !supportLists] f.[endif]Cefazolina [if !supportLists] C.[endif]cefalosporine de generaţia a II-a [if !supportLists] a.[endif]cefaclor [if !supportLists] b.[endif]cefamandola [if !supportLists] c.[endif]cefuroxim [if !supportLists] d.[endif]cefatrizina [if !supportLists] e.[endif]cefonicid [if !supportLists] f.[endif]cefotetan [if !supportLists] g.[endif]cefoxitina

[if !supportLists] h.[endif]cefprozil [if !supportLists] i.[endif]cefuroxim [if !supportLists] D.[endif]cefalosporine de generaţia a III-a [if !supportLists] a.[endif]ceftibuten [if !supportLists] b.[endif]cefotaxima [if !supportLists] c.[endif]cefetamet [if !supportLists] d.[endif]cefoperazona [if !supportLists] e.[endif]ceftazidima [if !supportLists] f.[endif]ceftibuten [if !supportLists] g.[endif]ceftizoxima [if !supportLists] h.[endif]ceftriaxona [if !supportLists] i.[endif]cef(ti)dinir [if !supportLists] j.[endif]cefixima [if !supportLists] E.[endif]cefalosporine de generaţia a IV-a [if !supportLists] a.[endif]cefepima [if !supportLists] F.[endif]cefalosporine diverse [if !supportLists] a.[endif]cefotiam [if !supportLists] b.[endif]cefsulodina [if !supportLists] c.[endif]ceftizoxima [if !supportLists] d.[endif]moxalactam [if !supportLists] e.[endif]cefmenoxima [if !supportLists] f.[endif]cefpodoxim-proxetyl [if !supportLists] g.[endif]cefpiroma

CEFALOSPORINELE

Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura beta-lactamica, avand ca nucleu de baza acidul 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel dihidrotiazinic condensat cu un inel beta-lactamic. Mecanismul de actiune este bactericid prin legarea de proteine membranare specifice, PBP3, cu impiedicarea formarii legaturilor transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui bacterian si prin activarea autolizinelor bacteriene. Rezistenta se instaleaza prin: • Scaderea permeabilitatii membranei celulare externe;

• Modificarea PBP; • Inactivarea prin beta-lactamaze. Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care fac parte: Generatia I: Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze, dar meticilino sensibil; Coci G-: meningococ, gonococ; Bacili G+: Clostridium perfringens, bacilul difteric; Unii bacili G-: Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli. Spectrul corespunde asocierii: ampicilina+oxacilina.

Generatia a II-a: Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze, dar meticilino sensibil; Coci G-: meningococ, gonococ; Unii bacili G-:Haemophilus influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina, Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli. Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+ oxacilina+ gentamicina+ metronidazol.

Generatia a III-a: Grupul cefotaximei este activ pe coci G+ si G-, pe enterobacterii (cu efect redus pe Bacterioides fragilis si pe piocianic). Grupul ceftazidinei este activ pe bacilii G- anaerobi, inclusiv pe piocianic. Grupul oxacefemelor (moxalactam) este activ pe Bacterioides fragilis si pe alti germeni anaerobi. Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+oxacilina+ticarcilina+metronidazol. Generatia a IV-a: Sunt active pe germenii secretori de betalactamaze, avand spectru ultralarg, care cuprinde enterobacteriacee si alti germeni anaerobi. Reactii adverse comune cafalosporinelor: • Reactii de hipersensibilizare manifestate prin: eruptii maculo-

papulare, febra. Mai rar se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc anafilactic.

• Reactiile alergice sunt incrucisate cu penicilinele, de aceea trebuie evitate la bolnavii care au avut in antecedente accidente alergice la peniciline.

• Reactii hematologice. Neutropenie si trombocitopenie. Rar pot produce hemoliza.

• Produc sangerari prin tulburari de coagulare, cu scaderea concentratiei de protrombina, ca urmare a reducerii sintezei de vitamina K. Acest efect apare la compusii cu catena metiltiotetrazolica: latamoxef, cefoperazona, cefotetan, cefamandol, care inhiba carboxilaza dependenta de vitamina K. Latamoxeful are si actiune antiagreganta plachetara..

• Pentru cefalosporinele din generatia a III-a efectul se datoreaza perturbarii florei intestinale saprofite.

• Nefrotoxicitatea este mai intensa la cefaloridina (de aceea a fost retrasa din uz) si creste in urma asocierii cu aminoglicozide.

• Hepatotoxicitatea se manifesta prin cresterea transaminazelor serice,a fosfatazei alcaline. Produc litiaza biliara reversibila la intreruperea tratamentului.

• Convulsiile apar la administrarea de doze mari, mai ales la sugari si copii mici.

• Reactii adverse gastrointestinale: greturi, varsaturi; in mod exceptional poate apare colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile, cu Candida sau cu stafilococi meticilino rezistenti.

• Reactii adverse locale: flebita si durere la locul administrarii intramusculare.

• Alte reactii adverse. Intoleranta la alcool, cu aparitia efectului de tip disulfiram.

Cefalosporinele din generatia I

- Se leaga in proportie de peste 70% de proteinele plasmatice; - T1/2 este mic; - Elimnarea se face renal. Sunt utile in infectiile cu bacterii G+, rezistente la peniciline. Sunt active dupa administrare orala. Sunt indicate in infectii usoare si medii, acute sau recidivante in sfera ORL, infectii respiratorii, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii urinare. Substantele administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infectiilor chirurgicale (interventii chirurgicale, intra-abdominale, ortopedice, insertia materialelor protetice, etc).

In cazul infectiilor sistemice cu bacili G- sensibili se asociaza cu aminoglicozidele.

Nu se utilizeaza in meningite deoarece nu traverseza bariera hematoencefalica in concentratii active terapeutic.

Cefalotina Dupa administrare orala nu se ating concentratii plasmatice eficiente. Absorbtia i.m. este rapida si completa. Difuziunea in tesuturi este buna, redusa in LCR. Metabolizarea este hepatica (prin dezacilare ), iar eliminarea se face renal. Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor. La doze mari poate produce deprimare medulara sau nefria interstitiala. La administrare i.v. poate produce tromboflebita locala. Administrare se face i.v. lent sau in perfuzie. Doze:4-8 g/zi

Cefazolina Este inactiva dupa administrare orala. Realizeaza concentratii plasmatice mari dupa administrare i.m. sau i.v.. legarea de proteinele plasmatice se face in proportie e 80%. T1/2 este mai lung comparativ cu cefalotina, iar concentratia activa se mentine 8-10 ore.eliminarea se face renal, predominant prin filtrare glomerulra. Doze: 3-6 g /zi la 6-12 ore. Cefapirina este asemanatoare cefalotinei Cefalexina Este activa dupa administrare orala, avand o biodisponibilitate medie. Legarea de proteinele plasmatice este medie, eliminarea se face renal cu realizarea de concentratii plasmatice active in urina. Spectrul antimicrobian cuprinde bacterii G+ si unii bacili G-: E. coli, Proteus, Klepsiella. Doze adulti : 0,5-1g la 8 ore. copii: 50-100 mg/kg/zi la 8 ore. Cefradina Se administreaza atat oral cat si parenteral Doze: 250-500mg de 4 ori/zi. Cefadroxil Se utilizeaza atat oral (suspensie,comprimate, capsule) cat si parenteral.

Cefalosporinele din generatia aII-a : Sunt indicate in infectii cu germeni rezistenti la peniciline si

cefalosporinele din prima generatie

Se pot utiliza ca monoterapie in infectii ORL, bronhopulmonare, urinare de gravitate usoara sau medie, profilaxia infectiilor dupa chirurgia cardiaca, chirurgia plastica, tratamentul infectiilor stfilococice profunde ale oaselor si in interventii ortopedice..

Se pot asocia cu aminoglicozidele sau fluorochinolonele in infectii sistemice grave . (germeni aerobi sau anaerobi). Cefamandol Dupa administrare orala nu atinge concentratii plasmatice active. Se administreaza i.m.. legarea de proteinele plasmatice este de 70%. Eliminarea se face renal in forma activa. Este activ pe germeni G+, cativa G-. Sunt rezistenti stafilococul rezistent la meticilina, Listeria, Pseudomonas. Administrarea se face i.m. sau i.v. 0,5-1 g la 4-8 ore. Cefuroxim, cefuroxim axetil, Cefuroxima ca atare este inactiva administrata oral. Sub forma de cefuroxim-axetil are biodisponibilitate orala buna. In mucoasa intestinala si in sange hidrolizeaza si formeaza cefuroxima. Difuzeaza bine in tesuturi cu realizarea de concentratii active in LCR.. eliminarea se face renal in proportie de peste 90% in forma activa. Doze: 500 mg de 2ori/zi in infectii respiartorii. 250 mg de 2 ori/zi in infectii urinare. Adulti: 750 mg de 3 ori pr zi. In infectii grave dozele se pot creste pana la 1,5 g de 3 ori/zi. Cefoxitina Este inactiva dupa administrare orala, dupa administrare i.m. are difuziune buna in tesuturi, iar concentratia se mentine aproximativ 2 ore. Legarea de proteinele plasmatice este in medie de 70%. Se elimina renal predominant nebiotransformata. Spectru: Coci G+ (pneumococ)si G- (gonococ), bacili G- (E. coli, Proteus mirabilis), bacterii anaerobe ( Bacterioides fragilis, Peptostreptococcus, Clostridium perfringens). Este indicata datorita spectrului antimicrobian in infectii mixte cu germeni aerobi si anaerobi (peritonita, infectii intraabdominale), uretrita gonococica cu germeni rezistenti la penicilina, preoperator, in prevenirea infectiilor chirurgicale. Doze: i.m. sau i.v. 1-2 g la 8 ore.

Cefaclor

Are absorbtie orala buna, scazuta de prezenta alimentelor. Difuzeaza bine in tesuturi, cu exceptia LCR. Eliminarea se face renal si biliar in forma activa. Se utilizeaza in infectii respiratorii, ORL, urinare cu gemeni sensibili. Doze: Adult: 750 mg/zi la 8 ore. Copii si sugari: 200mg/kg/zi in 2-3 prize.efalosporinele din generatia a III-a Au o difuziune foarte buna in LCR, fiind utile in meningite. In infectiile cu germeni gram pozitiv eficacitatea este slaba. Se utilizeaza in cazuri grave, selectionate astfel: • Infectii nosocomiale cu bacili G- multirezistenti. • Septicemii cu germeni neidentificati la bolnavii imunocompetenti

sau imunodeprimati, neutropenici (in asociere cu aminoglicozide). • Meningite cu Haemophillus influenzae, Pneumococi, Meningococi,

inclusiv anaerobi – difuziune buna in LCR.

Cefotaxima Nu se absoarbe oral. Difuziune buna in tesuturi si lichidele biologice (ascitic, din urechea medie), inclusiv in ochi si LCR (cand meningele este inflamat realizeaza concentratii mai mari). Metabolizarea are loc in ficat prin dazacilare cu formarea unui metabolt inactiv. Eliminarea se face renal. Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor, dar cu frecventa mai mare a sangerarilor prin hipovitaminoza K, suprainfectii cu Candida, colita pseudomembranoasa. Este indicata in infectii grave: septicemii, endocardite, meningite cu germeni sensibili., polinefrita din timpul sarcinii cu germeni gram negativ , rezistenti la alte antibiotice. Doze: 3-6 g/zi in 3 prize. Cefoperazona Este inactiva oral, nu trece in LCR. Se elimina predominant prin bila, de aceea eliminarea scade in caz de insuficienta hepatica sau obstructie biliara. Spectrul este comun cefalosporinelor din generatia aIII-a cu exceptia ca este mai putin activa pe enterobacteriacee. Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor si in plus produce: • Hemoragii prin hipovitaminoza K. • Diaree,

• La asocierea cu alcool produce reactii de tip disulfiram si dupa 5 zile de la intreruperea tratamentului.

Este indicata in: Infectii cu bacili G- la bolnavii cu insuficienta renala (deoarece nu se elimina renal);: Asociata cu aminoglicozidele in infectii cu Pseudomonas; pneumonii cu germeni G- sensibili. Doze: Adulti: 1-2 g/zi la12 ore i.v. In infectii grave se poate ajunge la 9 g/zi.

Latamoxef Este activ pe bacili G-, inactiv pe coci G+ Se administreaza parenteral 4-6 g/zi. Ceftazidina ( FORTUM ) Este inactiva oral, eliminarea se face renal, netransformata in proportie de 84 %. Difuzeaza bine in tesuturi, realizeaza concentratii variabile in LCR.T1/2este de 2 ore. Spectrul antimicrobian prezinta unele deosebiri: Este cea mai activa cefalosporina din generatia a III-a pe Pseudomonas. Eficacitatea este mai slaba pe cocii G+. Doze: 2-4 g in 2 prize.

Ceftriaxon Inactiva pe cale orala. Realizeaza concentratii plasmatice mari dupa administrare i.m. sau i.v .legarea de proteinele plasmatice este de 90-95 %. Distributie buna in tesuturi, inclusiv LCR: Concentratiile active se mentin 24 ore. Se elimia renal in forma activa si prin bila. T1/2 mediu este de 7ore. Este o cefalosporina cu spectru larg, foarte bine suportata. Este indicata in infectii grave cu germeni sensibili: Meningite (exceptie facand cele produse de Monocytogenes); Infectii urinare si respiratorii severe; Infectii ale pielii, oaselor si articulatiilor; Pentru profilaxia chirurgicala. Doze: 1-2g/zi la 12 ore sau in administrare unica. Cefixima

Biodisponibilitatea dupa administrare orala este medie, 40-50%. T1/2 este de aproape 4 ore, se elimina renal in proportie de 40%. Stabila la beta lactamaze. Spectrul antimicrobian este larg, cuprinzand germeni G+ si G-. Activitate redusa pe stafilococi. Doze: 400mg/zi in priza unica sau in doua prize.

Cefsulodin Este de circa 10 or i mai act iva pe piocianic decat aminoglicozidele(gentamicina).

Cefalosporinele din generatia a IV-a Sunt utile exclusiv in infectii nosocomiale si a infectiilor grave cu bacterii gram pozitive si bacili gram negativ, eventual asociate cu aminoglicozide pentru largirea spectrului antimicrobian (ex; infectii cu Pseudomonas aeruginosa). Cefepima ( Maxipine) Absorbtie orala redusa, de aceea nu se foloseste pe aceasta cale pentru efect sistemic. Legarea de proteinele plasmatice este redusa, T1/2este de 2ore, trece in LCR. Epurarea se face predominant renal, in forma activa. Spectru: - bacili G-: Proteus indol-pozitiv, Klepsiella, Seratia, Enterobacter, E. coli, Citrobacter, Salmonella, Schigella, Pseudomonas, H. Influenzae, Bordetella, Pasteurella, Yersinia enterocilitica. - Coci G-: neisseria gonorrhoeae; - Coci G+: stafilococ auriu (exceptie stafilococul rezistent la meticilina), streptococi (piogen , pneumoniae, anaerobic); - Sunt rezistenti la majoritatea anaerobilor si Listeria monocitogenes.

Avantaj fata de cefalosporinele din generatia a III-a este faptul ca rezistenta se instaleaza mai lent deoarece: · Datorita sarcinii pozitive patrunde mai rapid prin porii (canalele voltaj dependente) membranei externe a bacteriilor gram negativ (E. coli, enterobacter, Pseudomonas).

· Are afinitate mare pentru proteinele din membranele receptoare PBP (importanta pentru pneumococi, Haemophillus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, rezistenti la cefalosporinele din generatia a III-a). · Este stabila la actiunea beta lactamazelor mediate cromozomial, produse de Enterobacter, Klepsiella si Pseudomonas. Indicatii: Ca monoterapie in infectii urinare, ale pielii, tesuturilor moi, septicemii; In infectii grave cu Pseudomonas se asociaza cu alte antibiotice active pe acest tip de germeni: peniciline, cefalosporine, chinolone. In infectii intraabdominale se asociaza cu metronidazol sau clindamicina.

Doze: i.m. sau i.v. 0,5-1 g la 12 ore.

Cefpiroma Asemanatoare cefepimei Doze: 1-2 g la 12 ore.

Cefalosporine orale vechi- Cefalexina, Cefaclor Cefalosporine orale noi - Cefixima Ceftibuten, Cefetamet, Cefpodoxima Cefixima- are biodisponibilitate medie ,40-50 %, activitate redusa pe stafilococ, indicata in - infectii urinare necomplicate cu E.coli,Pr. Mirabilis - otita medie cu H. Influenzae, Moraxella catarrhalis ,Streptococus pyogenes - bronsita acuta si bronsita cronica acutizata cu germeni sensibili, Se administr. Oral 400 mg pe zi, sau la 12 ore. Ceftibuten – abs. Orala buna, eliminare renala netransformata, activitate mai redusa pe pneumococ, - este indicata – in infectii respiratorii, otite, infectii urinare,enterita, gastroenterita cu bacili gram negativ.SE adm. In doza de 400 mg pe zi, in insuficienta renala se reduc dozele, in functie de clearance-ul pt creatinina. Cefetamet – abs. Orala buna, mai activa pe bacilii gram negativ,indicata in infectii respiratorii,ORL, infectii urinare. Cefpodoxima- este asemanatoare cefiximei. Se adm 100-200 mg la 12 ore.

Structura chimica Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura beta-lactamica, avand ca nucleu de baza acidul 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel dihidrotiazinic

condensat cu un inel beta-lactamic (primul compus descoperit in culturile de Cephalosporium acremonium a fost cefalosporina C). Compusii de semisinteza utilizati in prezent sunt derivati substituiti cu diversi radicali in pozitia a 7-a a inelului beta-lactamic si in pozitia a 3-a a inelului dihidrotiazinic (cefalotina, cefazolina, cefamandol, cefotaxima etc). Cefamicine sunt antibiotice naturale (obtinute din culturi de Streptomyces) si semisintetice cu acelasi nucleu de baza, dar cu un radical metoxi in pozitia 7 (cefoxitina, cefotetan). Oxacefalosporine sunt antibiotice semisintetice care contin un atom de oxigen (in locul atomului de sulf) in pozitia 1 a nucleului 7-aminocefalosporanic (latamoxef). Carbacefeme sunt antibiotice semisintetice care au in structura o grupare metilen in locul atomului de sulf din pozitia 7. Farmacocinetica In functie de gradul de absorbtie dupa administrarea orala, cefalosporinele se clasifica in: cefalosporine active oral, stabile la actiunea acidului clorhidric:

cefadroxil, cefalexin, cefatrizin, cefradin (gen. I); cefaclor, cefotiam hexetil, cefuroxim axetil (gen. II); ceftibutem, cefixim, cefetamet pivoxil (gen. III);

cefalosporine inactive oral, administrate parenteral i.m sau i.v. Legarea de proteinele plasmatice este variabila, astfel: cefalosporine cu procent de legare redus 50%: cefalexin, cefradin,

cefotaxim; cefalosporine cu procent de legare mediu 50%: cefalotin; cefalosporine cu procent de legare mare 80%: cefazolin, ceftriaxon. T1/2 plasma tic este variabil: T1/2 scurt: cefalotina, cefamandol, cefoxitina; T1/2 mediu: cefazolina, cefoperazona, latamoxef; T1/2 lung : ceftriaxona si cefalosporinele orale. Toate cefalosporinele au difuziune buna in tesuturi si in lichidele biologice (pericardic, peritoneal, sinovial), dar difera intre ele in functie de gradul de difuziune in lichidul cefalorahidian. Cefalosporinele din generatia I si II nu difuzeaza prin meningele normal, iar la bolnavi cu meningita concentratiile in lichidul cefalorahidian sunt ineficace terapeutic. Cefalosporinele din generatia III si IV (exceptie ceftazidima si cefixima), realizeaza concentratii active in lichidul cefalorahidian in caz de meningite. Eliminarea cefalosporinelor se face predominant renal prin filtrare glomerulara si secretie tabulara (secretia tubulara poate fi redusa prin asocierea cu probenecid). Farmacodinamie Clasificare dupa calea de administrare: A) Cefalosporine parenterale: Generatia I: cefazolina, cefalotina, cefapirina, cefatrizin;

Generatia a II-a: cefamandol, cefuroxim, cefoxitina, cefotetan, ceforanid, cefonicid, ceftizoxim;

General ia a III-a: cefotaxim, ceftriaxona, ceftazidima, cefoperazona, cefpiron, moxalactam, latamoxef;

Generatia a IV-a: cefepima; B) Cefalosporine orale: Cefalosporine orale „vechi”; Generatia I: cefalexina, cefadroxil, cefradina; Generatia a II-a: cefaclor; Cefalosporine orale „noi”: cefuroxim-axetil, cefotaxim-hexetil, ceftibuten,

cefetamet, cefpodoxim, cefteram-pivoxil, cefprozil. Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care fac parte, astfel: Generatia I: coci gram pozitiv: streptococ piogen, pneumococ, stafilococ auriu

penicilinazesecretor (sunt rezistenti enterococul si stafilococul rezistent la meticilina);

coci gram negativ: meningococ, gonococ; bacili gram pozitiv: Cl. perfringens, bacilul difteric; unii bacili gram negativ: Pr. mirabilis, K. pneumoniae, E. coli. Generatia II: – coci gram pozitiv : streptococ, pneumococ, stafilococ

secretor de betalactamaze, dar meticilinosensibil; coci gram negativ : meningococ, gonococ; bacili gram negativ : H. influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina, E.

coli, X. pneumoniae, Pr. mirabilis. Generatia III: grupul cefotaximei este activ pe coci gram pozitiv si gram negativ si pe

enterobacterii (au efect redus pe B. fragilis si pe piocianic); grupul ceftazidimei este activ pe bacilii gram negativ aerobi, inclusiv pe

piocianic. grupul oxacefemelor (moxalactam) activ pe B. fragilis si alti germeni

anaerobi. Generatia IV: sunt active pe germenii secretari de betalactamaze,

avand spectru ultralarg, care cuprinde enterobacteriaceeae si bacterii gram pozitive.

Mecanismul de actiune este bactericid prin fixare pe proteine membranare specifice, PBP3, cu impiedicarea formarii legaturilor transversale ii nivelul polimerului peptoglicanic din structura peretelui bacterian si prin activarea autolizinelor bacteriene. Easy Plugin for AdSense V7.60 [midtext: 1 urCount: 1 urMax: 0]

Easy Plugin for AdSense V7.60Rezistenta se instaleaza prin:

scaderea permeabilitatii membranei celulare externe; modificarea PBP; inactivarea prin beta-lactamaze. Farmacotoxicologie Reactiile adverse comune cefalosporinelor sunt: Reactii de hipersensibilizare manifestate curent prin eruptii cutanate maculo papulare, febra. Mai rar se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc anafilactic. Reactiile alergice sunt incrucisate cu penicilinele, de aceea trebuie evitate la bolnavii care au avut in antecedente accidente alergice de tip imediat (soc anafilactic) sau de tip intarziat (urticarie) la peniciline. Reactii hematologice: neutropenie si trombocitopenie. Rar pot produce hemoliza. Produc sangerari prin tulburari de coagulare, cu scaderea concentratiei de protrombina, ca urmare a reducerii sintezei de vitamina K. Acest efect apare la compusii cu catena metiltiotet-razolica: latamoxef, cefoperazona, cefotetan, cefamandol, care inhiba carboxilaza dependenta de vitamina K. Latamoxef are si actiune antiagreganta plachetara, ceea ce creste riscul hemoragiilor severe. Pentru cefalosporinele din generatia III, efectul este datorat perturbarii echilibrului florei intestinale normale. Nefrotoxicitatea este mai intensa la cefaloridina (de aceea s-a retras din uz) si este potentata pentru toate cefalosporinele de asocierea cu aminoglicozidele Hepatotoxicitatea se manifesta prin cresterea transaminazelor serice, a fosfatazei alcaline. Produc litiaza biliara reversibila la intreruperea tratamentului. Convulsiile apar in cazul folosirii unor doze mari, mai ales ia sugar si copil mic. Reactii adverse gastrointestinale: greturi, varsaturi; in mod exceptional poate aparea colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile, cu Candida sau cu stafilococi meticilinorezistenti. Reactii adverse locale: flebita si durere la locul administrarii intramusculare. Alte reactii adverse: intoleranta la alcool, cu aparitia efectului de tip disulfiram, mai ales pentru cefalosporinele cu radical metiltiotetrazolic: latamoxef, cefoperazona, cefotetan, cefamandol, cefazolina. Farmacoterapie Cefalosporinele sunt antibiotice de rezerva, utile in cazul in care antibioticele clasice nu sunt eficace terapeutic. Indicatiile terapeutice difera in functie de generatia din care fac parte, astfel: Cefalosporinele din generatia I sunt utile in infectii cu bacterii gram pozitive, rezistente la peniciline. Substantele active dupa administrare orala sunt indicate in infectii usoare si medii, acute sau recidivante in sfera ORL, infectii respiratorii, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii urinare. Substantele administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infectiilor chirurgicale (interventii cardiovasculare, intraabdominale, ortopedice, insertia materialelor protetice etc). in cazul infectiilor sistemice cu bacili gram negativ sensibili, se

asociaza cu aminoglicozide. Nu se utilizeaza in meningite, deoarece nu traverseaza bariera hematoencefalica in concentratii active terapeutic. Cefalosporinele din generatia II sunt indicate in infectii cu germeni rezistenti la peniciline si cefalosporine din generatia I. Se pot utiliza ca monoterapie in infectii ORL, bronhopulmonare, urinare de gravitate usoara sau medie, sau asociate cu aminoglicozide si fluorochinolone in infectii sistemice grave, sau mixte (germeni aerobi si anaerobi). Cefalosporinele din generatia III se utilizeaza in cazuri grave, selectionate, astfel: infectii nosocomiale cu bacili gram negativ multirezistenti; septicemii cu germeni neidentificati la bolnavi imunocompetenti sau

imunodeprimati, neutropenici (in acest ultim caz se asociaza cu o aminoglicozida);

meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi. Cefalosporinele din generatia IV sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul infectiilor nosocomiale si a infectiilor grave cu bacterii gram pozitive si bacili gram negativ, eventual asociate cu aminoglicozide pentru largirea spectrului antimicrobian (exemplu: infectiile cu Pseudomonas aeruginosa).