C E Z A R P E T R E S C U A U R U L N E G R U
2
CU!NT !NAINTE
Vom avea o bun înelegere asupra romanului Aurul Negru, dac-l
vom privi nu în raport cu epoca pe care-o oglindete, nu doar cu cea
în care-a aprut, dar i în ansamblul operei pe care a conceput-o
scriitorul Cezar Petrescu pentru a zugrvi societatea romîneasc din
primele patru decenii ale secolului. Aceast oper întins, în
anii de pîn la eliberare, pe vreo patruzeci de volume, din
care aproape trei sferturi romane i-a propus s fie o !cronic
romîneasc a veacului ""#. $n aceast !cronic#, ciclul intitulat mai
întîi Pmînt i cer , apoi Aurul Negru, trebuia s
constituie „un roman din atmosfera atît de pitoreasc,
necunoscut i dramatic a regiunilor petrolifere” . $n faa
materialului, îns, în procesul elaborrii, eroii, faptele i-au cerut
drepturi mai mari. %i astfel, plnuitul volum s-a transformat
într-un ciclu de dou romane& Comoara regelui
Dromicet i Aurul negru aprute, primul
în '()' i urmtorul la trei ani dup aceea adic legînd între ele dou
cri distincte pe care le pregtea Cezar Petrescu& romanul
petrolului, devenit Comoara regelui Dromicet i probabil
acel anunat !roman al moravurilor politice#, care este Aurul
negru i care a dat, *a reeditarea de acum treisprezece ani,
titlul întregului ciclu.
+rebuie spus c romanul Aurul negru este legat de principalele ro-
mane publicate de Cezar Petrescu începînd din '(, fie c ne referim
la elementele de cadru, la personaele comune, la preocupri sau la
probleme care trec dintr-o carte în alta. *ordan /agi-*ordan,
puternicul rec0in capitalist, !marele brigand# al petrolului i al
speculaiei de burs, persona central în Aurul negru,
apruse prima dat în Calea !ictoriei i avea s apar iari
în "ra patriaral . *nginerul 1inu 2rinescu, nu mai puin
central în Aurul Negru, ne va fi prezentat la începutul
carierei sale în Plecat fr adres3 pe avocatul i prefectul 4mil
5ava îl întîlnim de asemenea în Apostol , iar despre
soarta lui în anii mai apropiai i c0iar în epoca noastr, povestete
romanul recent "ameni de ieri, oameni de a#i, oameni de mîine3 în
sfîrit, pe venalul
"ameni de ieri, oameni de a#i, oameni de mîine3 în sfîrit, pe
venalul 2ic 4lefterescu, !ministrul biat bun#, îl aflm i în Calea
!ictoriei .
Pe de alt parte, locul unde se desfoar principalele întîmplri în
Aurul negru, satul Piscul Voievodesei, se afl pe cellalt
versant al dealului care st în faa !oraului patriar0al#, tîrgul
Climanului. $n romanul care-i împrumut numele pentru a i-l înscrie
ironic în titlu&
5
"ra patriaral i ale crui întîmplri se situeaz cam dup
înc0eierea ultimei pagini din Aurul negru sondele
pornite de la Piscul Voievodesei cotropesc culmea dealului i încep
s coboare din- colo, spre tîrg, violentînd privelitea coastei
domoale, înverzite alt- dat, atît de familiar climnenilor, cu
sc0eleticele negre turle care trag ieiul din adîncimi. 6u e
aici numai o legtur superficial, o simpl mutare a perso-
naelor dintr-o carte în alta3 e cu totul altceva decît o
restrîngere a imaginaiei, decît o monografie a unor familii sau a
unei regiuni. 5criitorul a fost preocupat de mersul unei societi
întregi, pe care, pentru a o reda mai fidel, mai comple7, mai
adînc, în desfurarea ei mai e7act în prbuirea ei a urmrit-o
în destinul unor eroi care se primenesc mereu, de la o carte la
alta, dar i în al altora, care triesc în fiecare carte tot alte
momente ale vieii lor, prefigurînd noii etape ale vieii societii pe
care-o reprezint.
Principali reprezentani ai acestei societi, mai frecveni în opera
lui Cezar Petrescu decît oricare altele dintre personaele sale, îi
aflm în banc0erul *ordan /agi-*ordan, în avocatul i politicianul
4mil 5ava i în inginerul 1inu 2rinescu.
Acetia trei sînt întruc0ipri ale celor mai mari plgi din cîte
prezenta capitalismul, sînt e7ponenii celei mai teribile
opresiuni care a apsat asupra poporului nostru, i în special asupra
clasei muncitoare înainte i dup primul rzboi mondial, pîn în anii
fascismului. 1inu 2rinescu te0nicianul care transform tiina în
pasiune pur, fr s se mai preocupe dac meseria sa sluete omenirii
sau o distruge, nepstor c progresul, descoperirile i cuceririle lui
storc i ucid energii umane i viei umane3 4mil 5ava politicianul
sforar, abil, demagog, panglicar, acaparator i ambiios s suie tot
mai multe trepte, un +iptescu modern, care se crede într-un fel i
este st- pîn al udeului, c0iar atunci cînd se afl în opoziie3
i deasupra ambilor, mai tare decît ei, banc0erul *ordan /agi-*ordan
capita- listul, speculantul de burs, transformîndu-i pe toi în
slugi, mituindu-i pe toi, pstrîndu-i numai atît cît are
nevoie de ei i azvîrlindu-i apoi din calea lui fr nici un scrupul,
fr nici o remucare.
+rinitatea aceasta& banc0er, politician, te0nician, toi trei
indivi- dualiti în sensul cel mai acut al cuvîntului, aa cum a
produs burg0e- zia în serie, în epoca de descompunere a
capitalismului, aceast tri- nitate o vedem în romanul Aurul
negru !la lucru#, într-o febril des- furare de fore, în
ciocniri, în afuri reciproce, în cîrdie i în con- curen, supunînd i
zdrobind în calea lor, ameninîndu-se i trecîn- du-i locul unul
altuia, dup cum le cereau interesele momentului sau calculele
perfide pentru viitor. $n nici un alt roman al lui Cezar Pe- trescu
btlia pe care o dau aceste figuri reprezentative ale unglei
capitaliste nu e atît de precis i minuios urmrit, ca în Aurul
negru
capitaliste nu e atît de precis i minuios urmrit, ca în Aurul
negru, unde prada în disput este petrolul, aceast imens avuie, în
urul creia s-a dus de-a lungul unei întregi epoci i nu s-a înc0eiat
înc lupta marilor puteri capitaliste pentru împrirea i
dominaia lumii.
8omanul Aurul negru zugrvete un crîmpei al luptelor
pentru pe- trol, al nelegiuirilor celor ce-l negociau, îl vindeau,
îl efuiau, îl folo-
6
seau ca trambulin pentru ascensiuni politice, sau ca izvor !negru#
de aur galben, ca instrument de pervertire a contiinelor, sau de
înfeu- dare a unei ri întregi fa de magnaii din ri strine.
Aici, în primul rînd, st semnificaia romanului Aurul
negru i aceast semnificaie dorim s-o analizm mai amplu,
dezvluindu-i în rîndurile de fa cîteva din implicaiile, rdcinile i
ramificaiile lmuritoare pe care le gsim în alte cri ale lui Cezar
Petrescu, sau pur i simplu în viaa de toate zilele, aa cum se
desfura ea în epoca zugrvit în roman.
$n al doilea rînd, vrem s punem în dezbatere, dintr-o perspectiv
mai puin întîlnit în discutarea acestei cri, unele aspecte i semni-
ficaii ale ei, în privina crora socotim c fusese pgubit în sfertul
de veac de cînd ptrunde în rîndurile unui numr tot mai larg de
lectori. 6u vom osteni deci pe cei ce parcurg aceste rînduri,
cu povestirea întîmplrilor romanului. Ceea ce ne preocup îndeosebi
este s vedem în ce msur 9a0aria 1u0u, acest erou atît de
controversat de criticii literari înc de la apariia lui acum trei
decenii, rspunde unor adevruri de via, caut s afle i afl
soluii i ci i ce fel de soluii i ci de un interes general în epoca
apariiei romanului i care, deci, determin importana lui în
zugrvirea veridic a lumii i epocii respective.
/otrît lucru, nu e un caz prea întîlnit un cuttor de comori ca
9a0aria 1u0u, omul care-i face dintr-o 0imer ideal de via. Citito-
rul se va convinge de-a lungul paginilor crii c 9a0aria nu e un
nebun, aa cum îl cred cei din urul lui, în frunte cu mama sa i cu
practicul inginer 1inu 2rinescu, cuttor i el al unei comori,
mult mai concrete i precise. 4ste drept c 9a0aria 1u0u va aunge
aproape de pragul nebuniei, cînd, dup moartea în rzboi a bunului su
prieten, profesorul de ar0eologie Ale7andru :pri, alunec spre
beie, i cînd cutarea comorii devine un act mecanic, o obsesie. 1up
ce depete acest prag, 9a0aria revine îns la acea luciditate de
cuttor contiincios i metodic, care l-a caracterizat în anii
premergtori pri- mului rzboi, înainte de a-i pierde
prietenul.
9a0aria 1u0u afl din cri despre posibilitatea e7istenei fabulo-
sului tezaur al regelui trac 1romic0et, pe care l-ar fi vzut cu
oc0ii si principele Agatocle, feciorul lui ;isima0, unul
dintre generalii i urmaii lui Ale7andru <acedon. *maginaia lui
9a0aria, om cu pospai de învtur, curmat înc la început i împotriva
propriei dorine, se aprinde repede. =ranul 9a0aria 1u0u începe s
caute comori, aa cum profesorul Ale7andru :pri cerceta urmele
vec0ilor aezri ale seminiilor care au locuit 1acia în vremuri de
demult i aa cum ingi- nerul 1inu 2rinescu scormonea dup
petrol.
+rei cuttori, trei oameni care umbl dup cîte o comoar dar cît
de diferite comori>
cît de diferite comori> Ale7andru :pri e un romantic. 4l vrea s
stabileasc vec0imea
poporului, s descopere adevruri asupra obiceiurilor i
practicilor lui din vec0ime, s dea lumii un spor de cunotine3 el e
un om de tiin, dublat de un poet.
7
9a0aria 1u0u, ;a rîndul su, e un generos, ar vrea s asigure prin
comoara lui, dac va gsi-o, o oarecare stare celor mai necii din
sat, s fac o coal, s îmbrace copii, s le cumpere ucrii, s curme
nefericirile din urul lui3 el e un utopic.
*ar 1inu 2rinescu, în pasiunea lui !pentru progres#, pentru pro-
gresul cu orice pre, e un cinic, un cosmopolit, un om în pragul de-
zumanizrii. 4l caut petrolul nu pentru c asta i-ar folosi cuiva,
pen- tru a-l slta sau coborî cu o treapt din starea lui. 4l nu
urmrete s se îmbogeasc, ci doar s scoat petrol, cît mai mult
petrol. 4l e un ptima, un om în care umanitatea s-a atrofiat.
+ocmai de aceea va aunge s fac parte din lumea celorlali, a lui
*ordan /agi-*ordan, a lui 4mil 5ava, care sînt îndreptii s vad
într-însul un aliat, dac nu o slug. <ai mult c0iar, acetia vor
fi e7terminai, înlturai& 4mil 5ava de ctre *ordan /agi-*ordan,
iar acesta de concurena trusturilor olandeze i engleze. 6umai
1inu 2rinescu rezist3 el e asociat i slu- g, rînd pe rînd, lui 4mil
5ava, lui *ordan /agi-*ordan i lui 8eginald 2ibbons, stpînul englez
al e7ploatrii petrolifere de la Piscul Voievodesei. ;ipsit de
ideal, 1inu 2rinescu e departe de a fi cel mai rezistent dintre toi
el e, dimpotriv, transformat într-o alnic unealt3 în sufletul lui
vor avea loc prbuirile i abdicrile cele mai importante, dintre cele
pe care le urmrete scriitorul în roman.
Cea mai puternic dram din romanul Aurul negru, dup cea a lui
9a0aria 1u0u, ni se pare aceea a inginerului 1inu 2rinescu.
1intre cei trei cuttori, el este singurul care-i gsete fr gre
comoara pe care o dorea, aa cum o dorea, i face din ea e7act ce
dorea& o pred altora. *dealul lui 1inu 2rinescu este în fapt o
zgu- duitoare lips de ideal, cci ea se refer la o valorificare
abstract a unei bogii. 1inu 2rinescu nu lucreaz în folosul nimnui
spre deosebire de 9a0aria 1u0u i Ale7andru :pri care urmreau un
ideal obtesc, spre deosebire c0iar de *ordan /agi-*ordan i 4mil
5ava care urmreau profit, situaii politice, putere.
$nc0ipuindu-se !om liber#, om al celei mai înalte spiritualiti,
prin te0nica pe care o deine, el nu-i d seama cît de puternic i
total e înlnuit de societatea burg0ez.
Prin destinul lui, scriitorul Cezar Petrescu a adus o contribuie
in- teresant la dezbaterea problemei intelectualului dintre cele
dou rz- boaie. !:m al veacului# care îi începuse drumul în
'(?? cu gîn- dul de a cuceri lumea inginerul 1inu 2rinescu e în
fapt o slug a burg0eziei. 1e aceea, nimeni în roman nu-l
iubete, nimeni nu se apropie de el cu cldur, cu prietenie, decît
poate într-o oarecare msur ctre final, cînd i el e pe cale de a
urma soarta altora, nimicii de concurena rec0inilor capitaliti.
Abia atunci 1inu 2rin- escu începe a intui eroarea fundamental a
vieii lui. 9a0aria 1u0u îl privete rceal, dac c0iar ur3
inginerul
privete cu rceal, dac nu c0iar cu ur3 inginerul prospector,
olandezul Van den Vondel alt !pasionat al petrolului#, alt slug a
marelui capital cu comptimire superioar3 *ordan /agi-*ordan îl
îngduie cu dispre, iar noul director, 8eginald 2ibbons, îl
tolereaz, ca pe o stare de fapt, temporar, pîn la ivirea unei
soluii. Admiraia i respectul tînrului confrate 5ebastian ;udu se
vor transforma i
8
ele, curînd, în rceal distant, oficial. 6ici <adala, soia sa,
nu-i va putea aduce o frîm de umanitate, dei, alturi de
*lenua lui +oader Precup, e fiina cea mai pur din întreaga
carte. %i ei, <adalei, 1inu 2rinesou îi va zdrobi viaa printr-o
indiferen care nu se curm decît în faa cifrelor ce indic noile
straturi de petrol înc nedescoperite, noile cisterne care transport
nu-l import unde i în al cui folos> miile de tone de iei
prelucrat în rafinrii.
1inu 2rinescu a dobîndit pionieratul progresului cu preul unei
supreme abdicri i înfrîngeri, cu pierderea umanitii. Posibila lui
revenire, sugerat la sfîritul romanului, indic mai mult un regret
în faa unei energii pierdute, nimicite de religia profitului, a
e7ploatrii.
Am insistat asupra acestei figuri @dei nu 1inu 2rinescu e eroul
central al romanului, deoarece prin ea se stabilete legtura i se
face distinct prpastia între cele dou lumi ale romanului& de o
parte lu- mea lui 9a0aria 1u0u i a lui Ale7andru :pri, lumea
!cuttorilor#, a oamenilor care au un ideal generos, legat de viaa
poporului, înc0inat binelui obtesc de alt parte lumea lui
4mil 5ava i *ordan /agi- *ordan, profitorii, e7ploatatorii, al cror
singur ideal este sfînta cptuial. $ntre unii i alii, 1inu 2rinescu
e !omul veacului#, neacceptat de primii, refuzat de ceilali. Adic
poziia intelectualului legat de burg0ezie, poziie cu atît mai
primeduit, sortit eecului, cu cît se menine prin iluzia despre
libertatea contiinei, prin iluzoria, demagogica lupt pentru progres
a societii burg0eze.
" 8omanul Aurul negru începe prin a fi romanul lui
9a0aria 1u0u,
al acestui rze cuttor al unei comori legendare. 6u avem de
gînd s rezumm numeroasele discuii care s-au purtat
cu privire la acest persona, pasionat pentru comoara lui, dar pe
care gsind-o, o nimicete definitiv, abtînd cursul unei ape deasupra
locului unde e ea îngropat. Cititorul de azi va fi poate interesat
s afle c scriitorul a pornit de la un caz real. Bn umil factor
potal de prin prile uzului n-a încetat toat viaa s caute o
comoar, tot a regelui trac 1romic0et. %i lui i-au zis copiii, în
derîdere, mo 1romi- c0il3 i el, cluzit de 0imera comorii, a
cutreierat i ciocnit cu înverunare dealurile din urul satului su,
scurmînd rîna, dînd peste 0îrburi i ciolane, dar nu peste rîvnitul
tezaur de acum dou milenii. 5criitorul povestete c0iar c mruntul
factor potal, sau ce fel de funcionar va fi fost, s-a artat destul
de mulumit începînd s citeasc romanul Comoara regelui
Dromicet , unde a gsit un erou aidoma cu dînsul. %i-a dat
seama curînd c întîmplrile lui sînt cele care au format substana
drumului lui 9a0aria 1u0u, dar n-a mai fost de acord
format substana drumului lui 9a0aria 1u0u, dar n-a mai fost de
acord cu sfîritul. <ai întîi, îi mrturisea el scriitorului
într-un rva, mai întîi el nu gsise comoara, aa cum era artat în
roman3 i al doilea, dac ar fi gsit-o, el n-ar fi îngropat-o, cum
atît de nesbuit a procedat 9a0aria 1u0u, ci i-ar fi dat o cu totul
alt destinaie> 1e pild, ar fi cldit la început o coal...
9
Va s zic, întîmplarea cu cutarea unei comori este deplin cu pu-
tin. 5 fi rmas la aceast limit, a faptului brut oferit de
realitate, s fi descris peripeiile cuttorului de comori ar fi dus
la o scriere poate fantastic, dac nu plat. 5criitorul a ales
cu totul o alt cale. 4l a adugat faptului aflat în realitate, dou
planuri noi, lrgind pers- pectiva crii la proporiile unei
largi fresce sociale. Primul este acel al semnificaiei pe care o
capt în roman cutarea unui fabulos te- zaur, raportat la viaa
satului romînesc dinainte de primul rzboi i în epoca dintre cele
dou rzboaie3 al doilea este constituit de lupta desfurat în urul
petrolului. 1ac originalitatea celui de-al doilea plan este
clar pentru oricine i se impune numaidecît oricrui cititor, trebuie
spus c originalitatea primului nu numai c a scpat adesea
cercettorilor, dar a fost fie interpretat pe dos, fie controversat
dac nu contestat.
Vom porni c0iar de aici. 9a0aria 1u0u triete în oc0i notri, ai
cititorilor, prin pasiunea sa
pentru comoar, prin acest veritabil ideal al su. 5criitorul
n-a rmas la simpla relatare a unei pasiuni. Convingerea noastr este
c el a intit mult mai departe. Vom înelege i aprecia la adevrata
lui valoare acest roman i acest erou, dac vom raporta idealul lui
9a0aria 1u0u la idealul pe care-l poart ali eroi ai romanului. Am
vzut c, de obiectivele lui 1inu 2rinescu cuttor i el al unei
comori, mult mai practice, mai concrete pe 9a0aria 1u0u îl desparte
o distan ca de la cer la pmînt. Principala deosebire nu e cîtui de
puin c 2rinescu urmrete un scop foarte verificabil tiinificete, iar
9a0a- ria 1u0u umbl dup nluci @faptul c în final romanul afirm
e7is- tena acestei comori îi are semnificaia sa în definirea
idealului lui 9a0aria 1u0u, dar nu sc0imb aparena de nlucire a
obiectivului, cutrilor acestui rze îndîrit. 6u în aceast
difereniere, pe care o socotim neesenial, st deosebirea dintre cei
doi eroi ai romanului. Valoarea caracterului unui om, a unui
persona de carte, o udecm dup intensitatea pasiunii cu care el îi
urmrete idealul, dup capacitatea lui de ertf dar toate acestea nu
în mod abstract, nu izolat de scopul urmrit, de poziia de pe care
pleac în urmrirea idealului.
9a0aria 1u0u caut comoara i pentru interesul tiinific-documen- tar
al problemei, i pentru a-i satisface nesaul su de a gsi o ase-
menea comoar3 dar, treptat, acestea se organizeaz în direcia precis
de a slui prin comoara sa viaa unei colectiviti umane. 1ar i dac am
restrînge pe cuttorul 9a0aria 1u0u la simpla urmrire a unei comori,
socotim c rpim romanului elementul principal o dat cu însi
semnificaia sa.
9a0aria 1u0u caut mai mult decît o comoar. 4l urmrete un ideal mai
înalt, el caut rezolvarea unei probleme morale i în acelai
ideal mai înalt, el caut rezolvarea unei probleme morale i în
acelai timp sociale. C e aa i nu altfel, o dovedete continua
confruntare pe care scriitorul a fost preocupat s-o realizeze nu
numai între acest erou i cei de partea crora trece 1inu 2rinescu,
ci mai ales între 9a0aria 1u0u i cei din clasa lui social.
10
$ntregul sat Piscul Voievodesei se afl într-o febril cutare.
Diecare pe msura caracterului, aspiraiilor, curaului su caut
cu mai mult sau mai puin înfrigurare !o comoar#. Bnii nu izbutesc s
treac dincolo de mesc0inul interes imediat, palpabil. $n fruntea
lor se situeaz Petru V. +udose, nepot de pripas al lui 9a0aria 1u0u
i primul dintre cei care dezerteaz ctre lumea lui 1inu
2rinescu, a lui *ordan /agi-*ordan i a lui 4mil 5ava. Copilul
Petru, devenit dup trecere de ani profesorul universitar Petru V.
+udose, îi austeaz !idealul#la catedra pe care o ocup, i-l rotunete
prin cstoria cu ambiioasa Cecil, care-l împinge ctre deputie i de
ce nuE ctre un secretariat general mcar, sau ctre un
minister. 1e la dorina nevinovat de a avea un ceas i de la
dragostea pentru învtur, Petru strbate calea ctre aspiraiile clasei
în oare a intrat, ctre burg0ezie i prin aceasta devine i el
un înfrînt. 9a0aria 1u0u îl condamn, îl reneag3 mai la urm,
resemnat, îl accept ca pe o fatalitate.
Bn altul, pe care de asemenea 9a0aria 1u0u nu-l urmeaz, este c0iar
printele su, înverunatul rze Anto0ie 1u0u, cel care printr-o via de
udeci i procese i-a agonisit unicului fecior o stare cît s
poat fi ferit de gria prea aspr a zilei de mîine. Anto0ie
1u0u i-a transmis spiritul lui de dreptate, mîndria rzeeasc de a fi
liber, de a nu se pleca mai-marilor, moieri i politicieni. %i el a
umblat dup o comoar pmîntul motenit de la strbunii si, cpitani de
oaste în timpul lui ;eon-vod +oma i al altor voievozi. 1e la aceti
îndîrii strbuni rmseser urice i 0risoave, îndreptind pe urmai la
stpî- nirea pmînturilor. Anto0ie a urmrit s-i recapete aceste
drepturi vec0i, uzurpate, pentru care a btut cile tuturor
tribunalelor rii. 1ragostea lui de dreptate, mîndria lui rzeeasc,
s-au transformat îns cu timpul într-o patim cu obiectiv limitat la
ogoarele dobîndite din pura dorin de a le avea, de a nu le ti
în stpînirea altora. 9a0aria 1u0u a lsat s se sting toate
procesele, n-a dus mai departe motenirea printelui su, pentru c
idealul su nu se manifest în aceast direcie. 4l cuta altceva alt
!comoar#, spre desperarea mamei sale 8u7anda 1u0u, completare
egoist a spiritului de dreptate i a mîndriei lui Anto0ie 1u0u, dar
i al celui de agoniseal.
%i Ale7andru :pri, profesorul de ar0eologie, cuta o comoar
mai determinat, mai real decît cea a lui 9a0aria 1u0u, dar cu totul
departe de aceea a lui 1inu 2rinescu. Ale7andru :pri, spuneam mai
sus, e mînat de un interes tiinific i patriotic, el nu e un
individualist, ci un generos în felul su, un iubitor de oameni. 1ar
nici el n-are încredere în idealul lui 9a0aria 1u0u, nu crede în
e7istena comorii lui. Caracterului tiinific al udecilor sale i se
adaug o oarecare doz de scepticism, caracteristic intelectualului
care are îndeauns contiina posibilitilor sale i a limitelor lor de
realizare.
contiina posibilitilor sale i a limitelor lor de realizare. Pe
9a0aria 1u0u scriitorul îl confrunt în primul rînd cu acesta.
6luca de care e însufleit personaul rmîne mai puternic, mai
pre- sus, dei comorile celorlali sînt reale, concrete, palpabile.
6oi credem c în 9a0aria 1u0u scriitorul a pus o semnificaie
mai
adînc aceea a cuttorului unei soluii de via, a unei rezolvri
a
11
problemei sociale. 9a0aria 1u0u respinge rezolvarea acestei
probleme pe calea indicat de tatl su, rzeul Anto0ie,
strîngtorul de urice i de pmînturi3 respinge i rezolvarea pe care o
prefer Ale7andru :pri mai e7act& nu se limiteaz la ea
atunci cînd pasiunii ar0eologice, patriotice, el, 9a0aria
1u0u, îi adaug, oricît de firav e7primat în carte, obiectivul
social concret, de rezolvare a problemelor satului.
9a0aria 1u0u îi poart idealul de-a lungul rzboiului, care nu aduce
sc0imbri în ce privete dorina lui de a-i împlini nlucirea, aa cum
n-a adus sc0imbri în soarta celor crora el le-ar înc0ina co- moara,
dac ar gsi-o. $n rzboi îi pierde pe cel mai bun prieten, pe
Ale7andru :pri3 dup rzboi satul se înstrineaz de el, bnuindu-l
aductor de nenorociri3 mama îi orbete3 <adala, sora lui
Ale7andru :pri, îl prsete i ea cstorindu-se cu 1inu 2rinescu, care
îl oco- lete direct i-l urte. 9a0aria 1u0u aunge batocura satului,
!<o 1romic0il#, rîsul copiilor, atrgîndu-i potrivnicia lui Petru
V. +udose, nepotul su, i a lui Cecil, soia acestuia, prin rezistena
în faa tentativelor de a-l face s-i vînd pmîntul, în adîncul cruia
se afl cele mai bogate zcminte de petrol din regiune.
1umnia, neîncrederea, dispreul celor din ur, nu-l descumpnesc, cel
mult îl înveruneaz în patima lui pentru comoar3 solicitrile
celor din lumea magnailor, crora s-a vîndut 1inu 2rinescu,
nu-l atrag, cu toate c-i ofer averi fabuloase, milioane i milioane
în palm. 9a0aria 1u0u caut neabtut comoara lui, îi urmrete idealul,
mai statornic i mai durabil pentru el decît cursa milioanelor
rezultate din petrol, pe care el nu l-a cutat i ale crui consecine
nu-l bucur.
9a0aria 1u0u este deci purttorul unei idei nobile, al unui ideal
social generos i uman.
C acesta i nu altul e sensul personaului, ne demonstreaz evo- luia
lui din ultimele pagini ale primei pri a romanului, a aceleia care
a purtat la apariie titlul Comoara regelui Dromicet . $n
aceste pagini, 9a0aria 1u0u se încredineaz de e7istena real a
comorii mult cutate, pîn atunci numai dorit i bnuit. 4l afl comoara
dar cînd i cu ce preE Cu preul înstrinrii de ceilali rani,
care i-au nesocotit sfatul i i-au dat societii petrolifere
pmînturile, în sc0im- bul unor sume de nimic, dar mai mari
totui decît orice putuse vreo- dat imagina mintea lor3 o afl în
seara urmtoare aceleia în care copiii satului au ars în zguduitorul
rug al bisericii cuprinse de incen- diu. $n aceast împreurare,
9a0aria 1u0u îngroap la loc comoara i abate pe deasupra ei cursul
Pîrîului Voievodesei, pentru ca nimeni i niciodat s nu mai dea
peste ea. 1in aceast clip 9a0aria 1u0u adopt fa de cei din urul su
o masc& încredinat acum pe deplin de e7istena comorii, el va
declara cu senintate& „M$am %udecat &ine. Nu
este nici o comoar' N$a fost niciodat nici o comoar'... Co$ moara
regelui Dromicet nu e(ist' A f ne&uni . "
moara regelui Dromicet nu e(ist' A fost o ne&unie a mea... "
ne$ &unie prea lung..” „) *tiu, frate +aaria'
va e7clama 1inu 2rinescu rîzînd i
btîndu-l prietenete pe umr. ram con-ins ce-a mai demult
decît tine'...”
12
9a0aria 1u0u rmîne s poarte el singur mai departe povara unui
adevr, pe oare cei din ur n-aveau s-l îneleag niciodat credea el
i de aceea nici nu li-l spunea. Comoara, mult cutata comoar,
neputîndu-i revrsa binecuvîntarea asupra acelora crora le era
desti- nat, nu trebuia pîngrit de privirile i amestecul lui 1inu
2rinescu, Petru V. +udose, Cecil i al celorlali socotea 9a0aria
1u0u. 5ingurul om pe lume care s-ar fi bucurat sincer i
dezinteresat alturi de 9a0aria 1u0u, în faa comorii, profesorul
Ale7andru :pri, pu- trezise undeva la Cain. *dealul comorii rmîne
în contiina lui 9a- 0aria 1u0u3 el capt certitudinea c ea e7ist, c
poate fi gsit, dar c, în lumea lui *ordan /agi-*ordan, a lui
4mil 5ava, a lui 1inu 2rinescu, ea nu poate s fie scoas la iveal.
Cînd i de ctre cine va putea fi reluat cutarea comorii i
aflarea eiE
5criitorul, negsind, în cele ce-i dezvluia epoca, rezolvarea
proble- mei sale, o încredina viitorului, o îngropa ca 9a0aria 1u0u
comoa- ra lsînd s treac peste ea curgerea vremii, ca apele Pîrîului
Voievodesei deasupra comorii, lsa timpului rezolvarea problemei
sociale, aflarea soluiei pentru a vindeca nefericirea
omenirii.
+impul n-a greit i n-a întîrziat s aduc acest rspuns. C scrii-
torul nu l-a aflat atunci în aceasta st tocmai o trstur caracte-
ristic a realismului critic3 dar c a fost continuu preocupat s pun
i s dezbat o asemenea problem, acesta este unul din meritele esen-
iale ale realismului operei lui Cezar Petrescu.
$ncrederea c o soluie e7ist, c mult rîvnitul tezaur e(ist
aceast certitudine o transmite cititorului 9a0aria 1u0u,
care, cu tot utopismul su, cu toat cutarea sa mai mult ptima decît
contient, i în orice caz gata s-l duc spre nebunie, rmîne, prin
admirabila sa consecven i nezdruncinat urmrire a idealului, o
încercare valoroas de erou pozitiv al literaturii realismului
critic.
8omanul Comoara regelui Dromicet sfîrea cu aceast
desperat îngropare a idealului de ctre statornicul lui purttor.
9a0aria 1u0u în- credina viitorului sarcina redescoperirii lui,
sau... poate definitiva lui irosire. 5uportul moral al personaului
devine de aici mai departe cer- titudinea e7istenei comorii, adic
încrederea în posibilitatea unei re- zolvri, fr a ti îns nici cine,
nici cînd, nici cum va aduce iar co- moara la lumina zilei,
druind-o lumii. $n aceasta st sensul optimist al romanului i tot
aici st momentul înfrîngerii personaului. 9a0aria 1u0u e i el, în
felul lui, un înfrînt3 i pe el l-a învins orînduirea contemporan
lui, deoarece idealul su n-a putut triumfa în societatea
burg0ez. 1ar, din punctul lui propriu de vedere, 9a0aria 1u0u
rmîne triumftor, un triumftor individual i întrucîtva egoist,
pentru c certitudinea pe care a dobîndit-o el n-o mai împrtete
nimnui, ci, întreag i curat, o pstreaz numai pentru sine. $l
socotim din aceeai categorie, specific realismului critic, a
generoilor, care îns,
aceeai categorie, specific realismului critic, a generoilor, care
îns, prin singularitatea luptei lor, nu mai au pîn la urm
posibilitatea s se realizeze i aung s se retrag în ei înii atunci
cînd nu sînt nimicii de societate. $ntre 8adu Coma din
ntunecare i 9a0aria 1u0u, stabilim aceast deosebire
esenial& pe cînd primul strbate drumul pîn la spulberarea
ultimei iluzii, ultimei frîme de ideal i e
13
un înfrînt definitiv i iremediabil 9a0aria 1u0u cîtig o superiori-
tate moral i o independen material fa de cei din ur3 acestea îi
permit s rmîn i mai departe la vec0iul su ideal dar adaptat i
el, în relaiile cu lumea e7terioar, practicilor acestei lumi,
adaptat nu în sensul în care îl obliga aceast lume, ci, pe msura sa
proprie, a fostului cuttor de comori. 9a0aria 1u0u va fi, în a doua
parte a ciclului, un generos salvator al sufletelor aunse pe
marginea prpas- tiei, un împritor de bucurii i daruri care
corecteaz ceva, i numai temporar, din groaznica nedreptate social,
în care se zbat marile mulimi. 4l le face toate acestea cu contiina
c nu rezolv mare lu- cru3 c amîn doar mizerii i nenorociri. 1ar
altceva nu se pricepe s fac i nici autorul nu las s se îneleag c ar
mai fi fost altceva cu putin de fcut în acea epoc pentru
remedierea gravelor probleme sociale constatate la fiecare pas. 1e
aici drama personaului în roma- nul Aurul negru, de aici un
anumit dezec0ilibru al su. ;unatic cut- tor mai înainte, 9a0aria
1u0u aunge un lunatic resemnat, un om dorind ceva, dar neateptînd
nimic. Aici st desigur una din cauzele pentru care personaul
e i mai puin consistent, din punct de vedere literar, în al doilea
volum al ciclului3 de aceea poate autorul l-a prsit pe un al
doilea plan, împingînd acum în centrul ateniei uriaa concuren a
lumii care a batocorit idealul lui 9a0aria, care a trans- format
totul în tone de iei, în milioane de lei, în posturi i etoane, în
mit, anta i corupie.
9a0aria 1u0u apare în Aurul Negru, dup gsirea comorii, ca un
termen de comparaie, prin curenia sa sufleteasc, pentru a msura
descompunerea lumii din ur. 4l devine un fel de strigoi pentru
aceast lume, un om care rostete adevruri dure, nemiloase, cu
scepticism i c0iar cu satisfacie de proroc al unei prbuiri firete,
prbuirea lumii robite petrolului.
9a0aria 1u0u a alunecat uneori ctre condamnarea progresului, în
numele unei vec0imi patriar0ale. 5-a spus, i nu fr oarecare îndrep-
tire, s sub acest raport personaul poart un mesa inactual.
$n Comoara regelui Dromicet aceast condamnare era rostit
mai puin împotriva progresului ca atare, cît împotriva
formelor lui monstruoase, bestiale, date de orînduirea capitalist,
care sc0ilodete pe om i natura. 4roul n-a tiut s discearn ce
e pozitiv în progresul pe care-l poart ieiul i ce aparine
lumii capitalului.
Am pomenit ceva mai înainte despre sczuta consisten, ca perso- na
literar, a lui 9a0aria 1u0u din volumul secund al ciclului, din
perioada cînd fostul cuttor de comori devine acionar al
societii !Voevoda#. Pe 9a0aria 1u0u, auns posesor al multor
milioane, deo- camdat fr ameniarea sectuirii filonului i pstrîndu-i
vec0iul ideal, vec0ea umanitate, sîntem ispitii s-l privim i ca pe
un soi de corb alb, un capitalist de treab, posibil dup cum se
vede, un capi-
corb alb, un capitalist de treab, posibil dup cum se vede, un capi-
talist „care nu e(ploatea#” . 9ugrvirea lumii celor muli
i asuprii care nu i-a aflat loc în roman c0iar i numai
ptrunderea mai adînc în cercetarea provenienei capitalului uria al
lui 9a0aria 1u0u, ar fi descoperit c personaul a alunecat totui, fr
s vrea i fr s tie, ctre tagma celor pe care i-a urît i-i urte, a
cror prbuire o
14
prorocete i-o ateapt, ctre clasa lui *ordan /agi-*ordan. $n
aceste limite, 9a0aria 1u0u e i el un înfrînt, ca i 8adu Coma, ca i
6icolae Apostol, ca atîia ali eroi ai operei lui Cezar Petrescu, cu
care se înru- dete prin laturi identice ale destinului lor.
1ar în aceast direcie romanul nu-i e7tinde investigaiile, care
i-ar fi prileuit alte concluzii i, poate, o reliefare de mai
dramatic frmîntare a personaului, fa de perioada cutrii
comorii.
5ensul acesta al destinului lui 9a0aria 1u0u, de capitalist i e7-
ploatator fr voie i fr tiin, i s-a dezvluit îns autorului
mult mai tîrziu, abia în anii notri, determinîndu-l s mediteze la
urmrirea mai departe a procesului strbtut de eroul su. 4ste ceeace
inteniona în romanul /un 0ar, rea tocmeal, pe care nu a mai
avut rgazul s-l scrie.
*at, în cîteva trsturi, problemele care ni se par de discutat în
le- gtur cu acest persona central al ciclului Aurul
negru.
%i, pentru c scriitorul însui zugrvete cealalt lume, a capitalu-
lui, a petrolului, cel mai adesea în afara cunoaterii i destinului
lui 9a0aria 1u0u o vom discuta i noi astfel. Cci, indiferent dac nu
potrivnic fa de comoara lui 9a0aria 1u0u, de frmîntarea lui,
lumea capitalului se agit în spasmele ei agonice, gonind dup cît
mai mult profit, sfîiindu-se pentru cea mai bun prad,
concurîndu-se pentru bani, pentru putere, pentru întîietate
în efuirea i înelarea maselor.
9ugrvind acest vast proces, scriitorul a urmrit în cartea sa numai
unul din cei doi poli ai antagonismului ascuit de clas,
caracteristic epocii el a zugrvit clasele e7ploatatoare i în
special fauna politicienilor i a capitalitilor venali. ;umea
e7ploatat a rmas un- deva, departe, s se frmînte, s se zbat, s
sufere i s moar3 numai arare izbucniri ptrund pîn la suprafa i intr
în cadrul ateniei romancierului. 4l nu i-a propus s-o urmreasc,
dei, putem s spunem cu toat convingerea, 9a0aria 1u0u ar fi gsit în
aceast lume prieteni muli, care s-i preuiasc zelul de cuttor
i s-i spun cine va gsi !comoara#, i ce fel de comoar, i mai ales
cum va putea fi ea adus la îndemîna oamenilor. 1ar, cum spuneam, în
afara unor izbucniri i menionri fugare, despre care va fi
vorba mai departe, aceast lume n-a fost obiectul zugrvirii în
aceste dou cri ale cic- lului lui Cezar Petrescu. Aurul
negru rmîne romanul cuttorului de comori 9a0aria 1u0u
de o parte, i al negutorilor i traficanilor de petrol, de burs i de
contiin, de cealalt parte.
" Petrolul a fost unul din principalele obiective ale penetraiei
capi-
Petrolul a fost unul din principalele obiective ale penetraiei
capi- talului strin în 8omînia dinainte de primul rzboi mondial i
al ve- ritabilului briganda dintre cele dou rzboaie. Poate în nici
un alt domeniu ca în acela al e7traciei de petrol, nu s-au produs
atît de uriae afuri ale avutului naional, n-au avut loc atîtea
combinaii înrobitoare pentru ara noastr, atîtea afaceri
tîl0reti.
15
Atunci cînd a trecut la zugrvirea lumii petrolului, scriitorul a
fost preocupat aproape numai de negutorii de iei i de
contiine, pe care i-a denunat cu o vigoare cum puine cri aprute
între cele dou rzboaie o realizeaz.
4l a trecut repede peste destinul proletarilor din sc0ela Piscul
Voievodesei, distigîndu-i prea rar în peisaul de sonde, de pcur i
de motoare ale rafinriilor. 1rama lor este amintit prea vag, prea
în treact, pentru un scriitor realist cu un program atît de vast
cum a fost acela al lui Cezar Petrescu drama acelor localnici, auni
angaai ai sc0elei, ca 20eorg0ie +lplig sau Alecu +oader Precup, cît
i a celor strini, adui cu ei de capitalitii i te0nicienii venii din
:ccident. Bn început de grev notat undeva, un peisa de duminic
pomenit altundeva, ne arat c scriitorul a tiut de e7istena
lumii care fcea ca bogiile s se reverse din adînc ctre buzunarele
clicii de efuitori. 1ar nu pe aceasta s-a preocupat s-o
zugrveasc, nu aceasta a cunoscut-o. 1ramele, frmîntarea acestei
lumi, lupta ei, au rmas departe de întîmplrile romanului dei cu
preul mizeriei i înrobirii ei aveau loc concurena, antaul i
escroc0eriile lui *ordan /agi- *ordan, 4mil 5ava, Vasile i /oria
=incoca, 2ic 4lefterescu i atîtora altora.
Afacerea de la Piscul Voievodesei nu rmîne una svîrit doar de cîiva
întreprinztori3 ea intr numaidecît în circuitul general. Vîna
bogat de petrol atrage ca mierea viespile tot ali i ali
pofti- cioi. *ordan /agi-*ordan e concurat o vreme numai de alii de
puterea lui, tot din 8omînia3 pe acetia îi strivete, îi mtur din
cale fr nici o dificultate, pentru c de el sînt pltii minitri i
deputai, prefeci i slubai mruni. $n raporturile lui *ordan
/agi-*ordan cu aparatul de stat din acea vreme, raporturi zugrvite
în roman, avem o ust repre- zentare a rii aflat la discreia marilor
briganzi, care stpînesc totul pentru c pltesc totul.
Cititorul de azi va aprecia la cuvenita valoare tabloul realizat în
romanul Aurul negru, unde sînt redate cu e7actitate întîmplri
i si- tuaii aidoma cu cele din via.
Aflm despre faptul c magnaii din :ccident e7ercitau presiuni asupra
guvernelor din 8omînia burg0ezo-moiereasc, prin împrumu- turile pe
care le acordau în sc0imbul concesiunilor terenurilor petroli-
fere, în condiii zdrobitor de pgubitoare pentru ar. %antaul prin
oprirea împrumutului, în legtur cu care se zbat ministrul 2ic
4lefterescu i alii din cîrdia lui politic, nu e un fapt literar, o
inven- ie, ci o realitate, ca i legea minelor pentru care se lupt
dou tabere dou grupe de slugi a dou trusturi strine, pentru
prad i putere politic.
*maginea vie a cruzimii trusturilor occidentale este noul director
de la Piscul Voievodesei, englezul 8eginald 2ibbons. 6epstor i
dis-
la Piscul Voievodesei, englezul 8eginald 2ibbons. 6epstor i dis-
preuitor fa de tot ce e în ur, bestial pîn la ultima
înc0ipuire, 2ibbons a aruncat cu mîinile sale în ieiul clocotind un
indian care luptase, în pmînturile îndeprtate ale <e7icului,
pentru a-i apra ara de invazia cotropitoare a monopolitilor. Precis
ca un ceasornic i implacabil ca un destin, 8eginald 2ibbons lucreaz
cînd cu violena
16
unei fiare, cînd cu puterea de insinuare a unui mituitor de rînd,
cînd cu rbdarea unui pianen ce-i ese plasa totdeauna fr gre. Pe
*ordan /agi-*ordan îl concureaz cu superioritatea lui financiar i-l
zdrobete3 pe 1inu 2rinescu îl amenin cu perspectiva înlocuirii i
i-l face supus i asculttor3 pe funcionari îi terorizeaz3 pe 4mil
5ava îl neglieaz, pur i simplu pentru c nu mai are nevoie de el,
pentru c alii, mai puternici decît mruntul prefect, fac i desfac
cele ce-i tre- buiesc englezului. Peste tot comandînd, peste
tot rspîndind groaz, spaim, durere, ca altdat *ordan /agi-*ordan,
dar de o sut i de o mie de ori mai crîncen decît acesta, 8eginald
2ibbons, construit de scriitor în contururi puternic reliefate,
este o imagine tipic de reprezentant al monopolismului strin nvlit
dup prad în ara noastr.
Dauna politicienilor este cea mai vast dintre toate cele
reprezentate în roman pentru a crea imaginea rii auns în mîna
clicilor de tot felul3 demagogul inveterat /oria =incoca
sc0imbîndu-i direcia ata- curilor cu precizia sfîrlezei care se
întoarce dup vînt încotro e rost de o plat mai substanial3
ministrul 2ic 4lefterescu, fost pe vremuri i el un fel de
insurgent, dar cuminit, adic auns i el la înelepciunea sfîntului
profit3 Vasile =incoca, trgtorul de sfori din umbr, de unde
bucile apucate sînt mai mari i mai grase, un *ordan
/agi-*ordan înc mai venal, pentru c se ascunde sub aparena omului
cumsecade3 apoi pletora de deputai i gazetari, de trepdui i
clientel toi alctuind o lume a brigandaului ridicat la rang de
principiu, linguin- du-se cînd nu se poate sfîia i cumprîndu-se
reciproc cînd nu se pot înltura unul pe altul.
1ac nu avem în Aurul negru un tablou complet al societii
capi- taliste din 8omînia secolului "" în sc0imb laturile care
e7ist, i în special fauna de capitaliti, politicieni i gazetari,
aceasta este aici viu înfiat i denunat.
8omanul se înc0eie cu un peisa sumbru& la Piscul Voievodesei
s-a întins pentru o vreme numai, sau pentru totdeauna paragina,
ruina. 47ploatrile de petrol au fost înc0ise sau numai suspendate.
Vacarmul s-a mutat aiurea. $n orelul ridicat anar0ic peste noapte,
obloanele s-au tras, tot brusc, pretutindeni3 pmîntul arat vederii
rni negre, murdare, brae sc0eletice de sonde prsite îndreptate ctre
cer. +oate casele poart afie !1e înc0iriat#, !1e vînzare#. 5-ar
prea c nimeni nu mai ateapt nimic.
...1oar în adîncuri, ateapt petrolul, noile zcminte descoperite,
mai bogate înc ateapt s se ite noi btlii, cu mult mai înfrico-
toare. 1eocamdat, romanul se înc0eie în perioada marii crize care a
zguduit lumea în anii '((-'()) i în g0earele creia era întreaga ar.
$n acest ultim tablou, în care totul e sfîrit, ruinat, distrus, se
afl totui s primeasc lumin bun i lin o rîndunic, zidindu-i cuibul
sub
s primeasc lumin bun i lin o rîndunic, zidindu-i cuibul sub
streaina unei case !1e vînzarer, 9a0aria 1u0u, acum btrîn i
istovit, cît i stolul de 0ulubi albi, care se risipesc în oac pe
acoperiurile negre de pcur. 5emn c în marea i sfîietoarea
descompunere dezlnuit de imperialism se mai afl totui germeni
ai
17
vieii, care dau temeiuri suficiente de a crede înc, într-o alt
zodie, mai bun.
Viaa nu murise, ci se zbtea s ptrund spre lumin sttea înc0is în
zorii viitorului, pe care 9a0aria 1u0u înc nu-i vedea. 4l nu
izbutea decît s se bucure de noul cuib de rîndunic, de zborul
sgetat al cocoarelor, de ocul 0ulubilor, i s înc0id oc0ii
„ame0it de atîta lumin &un i lin” . 1e-a lungul
tuturor zguduirilor prin care trecuse, 9a0aria 1u0u îi pstrase o
frîm de suflet desc0is, curat, gata s primeasc înnoirile ce aveau s
vin.
" Cititorul i-a dat seama, desigur, c principiul de care
ne-am
cluzit în aceste rînduri a fost nu de a analiza romanul în toat
estura lui de caractere i fapte, nici de a cerceta cartea din
perspec- tiva felului cum ar fi putut ea s arate, dac ar fi fost
scris dup 4liberare, cînd cu totul alta era puterea scriitorului de
a surprinde, interpreta i zugrvi viaa societii. 6e-a stat în gînd
numai s desc0idem pentru cititor pori ctre rspunsurile la
întrebrile eseniale pe care le pune romanul i am fost
preocupai s-o facem din perspectiva a ceea ce aduce aceast
carte nou, curaos i realist în epoca în care a fost scris i
tiprit.
Acest aport este unul de seam în cadrul operei lui Cezar Petrescu i
în ansamblul literaturii noastre. Adic este tocmai temeiul preuirii
pe care i-a acordat-o cititorul înc la apariie i i-o acord
cititorul de azi, constructor al unei noi orînduiri, omul care a
gsit soluia atît de înverunat cautat i nedescoperit de cuttorul de
comori 9a0aria 1u0u.
<*/A* 2AD*=A
19
C A R T E A ! N T ! I
C a p & t o l u l I
1a &ancetul um&relor încinau oaspe0i
ciuda0i.
Cerul era strveziu i înalt, fr pat. ;umina blaie ca mierea.
4ra o primvar lin, cum au mai trecut pe aicea mii. 8aza s-a alungat
ucu cu o gîz. 5-a furiat subiat
prin oc0iurile frunzarului fraged. A sttut tremurînd dez-
mierdare viclean de somn, pe gene. <îna omului din cerdac a
lunecat rpus de toropeal. %i în aceeai clipit, degetele czînd au
smuls perdeaua cea groas care astupa artarea de mult ateptat.
A fost ca o dezlegare de vra. Valea s-a desc0is deodat cu sclipet
de arme, de coifuri,
de scuturi, în soare i cu oamenii vec0i ai acestor
inuturi.
4rau muli i nu se asemnau. 4rau trectorii de o parte, la masa lor
de belug, cu
pocale de aur i tipsii de argint. 4rau la cealalt mas, de
lemn, cioplit grosolan, localnicii statornici, în straiele lor
aspre de cînep i pr, cu talere de paltin i cupele scobite în corn
rsucit de bour.
Aa cum osptau la mesele lor deosebite, se înelegea din ce lumi
deprtate s-au întîlnit.
Cpitanii otii strine purtau în obraz semnele bt- liilor de la
marginea pmîntului, în nisipuri i arie de dincolo de mri. 1ar în
c0ipuri, în micarea lenevoas
dincolo de mri. 1ar în c0ipuri, în micarea lenevoas a mîinii i în
vestmintele muiate în purpur, în pieptarele cu solzi de aur i-n
brrile btute în nestemate, mai purtau i o moleeal de trai bun
i 0uzur, molipsit i adus cu dînii din satrapiile Asiei.
20
<încau tolnii pe cline aternute cu velnii înflorite i covoare
persieneti. $ntindeau peste umr pocale fili- granate, în care robii
cu fuste femeieti i cercei în urec0i turnau din amfore pîntecoase
vin untdelemniu de +asos, C0idos i 8odos. 5ervii erau tineri i
gingai la fa, ca fecioarele. 5tpînii se purtau cu obrazul ras, cu
mdularele mldiate de scalde i unsori parfumate, cu prul scurt
retezat pe frunte.
5e artau subiri la mîncare. Alegeau, frunzreau i zvîrleau.
$mpingeau la o parte, cu scîrb, bucatele barbare i gustau numai din
felurile orînduite festinurilor regeti& vînat în sos verde de
mirodenii, puni rumenii, întregi, sub penele lor albastre i aurii,
miei umplui cu msline i fripi în miere i vin de stafide, dulciuri
de migdale dospite în unt i tvlite în semini aromate din grdinile
*ndiilor.
+oate fuseser crate cu dînii în proviziile otirii, de peste
ape, esuri, muni i iari ape, esuri i muni, pentru prznuirea
biruinii de arme, aa cum o tiuser neîndoielnic i cum n-a venit.
iruina fusese i de ast dat, de partea celor de la
masa de alturi. :ameni pietroi, pletoi i brboi, mucînd din
0lcile
fripte, ca leii. :arecare mirare i semn de plcere au artat
oaspeii
numai la pstrvii subiri ca pumnalele de argint i tot ca pumnalul
stropii cu picuri mruni i roii de sînge. Carnea lor era alb, dulce
i fr miros.
Principele asiatic, Flear0os din /eraclea Pontica, po- runci
sclavului etiopian, gol pîn la brîu, care-i însoea curtea purtînd
gria bucatelor, s afle învtur despre c0ipul cum se gsesc asemenea
peti necunoscui i cu gust proaspt, cum înc nu mai întîlnise.
8obul aduse îns tirea c învtura n-ar fi de mare folos, deoarece
petele acest, iute ca fulgerul, nu vieuiete decît aci, în apele
getice de munte, spumegoase, limpezi
i reci. *ar dînii trgeau ndede nu este aaE s nu mucezeasc pîn la
sfîritul veacurilor, în astfel de rtcnii barbare.
Cuvintele etiopianului terser ultima urm de voioie de pe c0ipul
principelui tînr i captiv.
21
$ndat îi trecu pe dinainte adevrul cel trist i frG de scpare.
+otul apru fumegos, scufundat, mort. Palatul alb de marmur din ara
lui fierbinte i lumi-
noas, grdinile cu portocali i lmîi, potecile cu nisip îndoit cu
praf de mrgean, avuzul rcoros, lespedele late i trandafirii din
încperile cu umed i solemn umbr, unde pesc sclavele cu tlpile goale
toate fur deodat tot atît de îndeprtate i pierdute fr întoarcere,
ca o via trecut dincolo de apele negre, în barca de catran a
luntraului întunecat i 0îd, Caron.
5uspin i privi codrul înalt, care cercuia zid de cetate de ur
împreurul poienii.
Adevrul era aici i era spimos. $i împresura din pustietile
singuratice, de unde pîn-
deau puteri nevzute i dumane, ca i neîneleasa putere care îi mînase
pe drumuri viclene, s-i robeasc oamenilor acestora proi, cu
saricile lor mioase.
1e acolo, din tcerea nepmîntean a si0lelor, se de- tepta cîteodat
urlet de fiare necunoscute& apreau zim- brii cu fruntea
lat, scurmînd mînios arina în copite i npustindu-se ca o
catapult.
Bmbre nelinititoare se prelingeau în 0iuri, ca tainice fpturi de
fum.
Acum tiau c divinitatea rzboiului, cea pîn la *stru întotdeauna
prielnic lor, aici îi prsise. 6ici ertfele înung0iate, nici
cititorii în zodii i în geometria atrilor, nu mai aveau nici o
putere. 5e aflau în stpînirea du0u- rilor rele, de bezn. *ar
du0urile se prefcuser de la început în artri amgitoare.
Ciocîrlii i mierle cu viers nevinovat. *zvoare de cletar i
cprioare cu salt zvîcnit. Cîte o ierunc pitulîndu-i puii sub
frunze crestate de fereg... +oate ucaser îna-inte- le, o dat cu
veveriele pufoase, c0emîndu-i i alune- cîndu-le sub oc0i, ca s-i
ademeneasc tot mai adînc, în miezul codrilor, pe o cale care se
înc0idea încet în urm,
ca o poart grea de aram. Acum poarta era zvorît. $ntoarcere nu mai
putea fi. 1ivinitatea cea rea îi zlogise oamenilor ciolnoi i
tcui, în cetatea lor de muni i de brad, de la cestlalt
22
0otar al lumii. %i toate puterile pmîntului& ap i stînc,
pduri i genune3 toate fpturile firii& zimbri i 0aite de
lupi, oimi i mistrei3 c0iar iarba cea mut i mcieul spinos3 tot le
era celorlali prieten i lor li se artase strin i duman. arbarii
acetia n-aveau nevoie de vreo alian a îm-
prailor cu nume slvit i cu armate de lefegii, care au învat
meteugul rzboiului pe toate cîmpiile de btlii ale vremii&
2ranica i /alicarnas, 6il i /idapse, pîn la golful Persic i
*ndus.
: dat cu dînii dezlnuiau în cumpna rzboiului pmîntul cu
apele, cerul cu vînturile, codrii cu fiarele. 6eclintita
aceast prietenie a pmîntului, a apelor i
vzdu0ului, a fiarelor i a codrilor îi scutea pîn i de alegerea
armelor. 5culele lor de lupt erau simple, nodu- roase i de-o alnic
înapoiere.
Principele Flear0os, din /eraclea Pontica, se uit cu mai ascuit
luare-aminte i cu mai nelinitit temere la oamenii stufoi, s le
citeasc în oc0i semnul tainic prin care au fcut atît de nesfrmat
legmînt cu divinitile cerului i ale adîncurilor.
1ar oamenii mucau nepstori din 0lcile întregi, gravi i tcui, cum
ospteaz numai leii deerturilor.
$n linitea aceasta mai ales, nefireasc, pîndea parc o ameninare mai
mult.
Ce pregteauE Pentru ce sfîrit ascuns le druise îndrt
podoabele i armele3 le întinseser iari masa lor cu tipsiile
lor, cu servii lor i cu bucatele lor, aa cum au fost aduse cu dînii
i cum le ddea din nou mincinoasa amgire c nimic plin de înfricoare
nu s-a întîmplatE
Astzi diminea erau înc legai de butuci, sugrumai de curmeie, lovii
i robii. Acum, fr nici o pricin, erau poftii la un osp, care-i
ademenea s uite liber- tatea rpus i soarta potrivnic a
btliei.
5-au temut la început de un vicleug barbar i crunt. <încrile
puteau fi înveninate. Au lsat sclavii s le
încerce. 6-a fost nimic. 5-au temut apoi, în plinul ospului,
s nu se npus-
teasc o ceat de cli pitulai în negrul codrului, s înc0eie festinul
în mcel.
23
6-a fost nici aceasta. Ce ateptau atunciE Ce pregteau, aadarE
Bn crainic slobozi semnalul subire, din trîmbi de
bronz. 2lasurile tcur. <îinile pipir fierbini plselele
cu-
itelor încovoiate din cingtoare. 8obii pir scurt, s fac stan de
aprare la spatele stpînilor.
5paima îns n-avea temei. 1e nici într-o parte nu amenina nici o
sugrumare.
4ra numai regele get, cerînd luare-aminte s cuvînte. 1in captul
mesei srace, se ridic încet i privi spre
cellalt capt de la cealalt mas, cu pocale de aur i tipsii de
argint. Acolo unde se aflau între curtenii în-crcai de scumpe
podoabe, ;isima0, cu feciorii lui& Aga-tocle, la dreapta,
Cleon, la stînga.
8egele barbar, 1romic0et, scutur peste fruntea lat, de cioban,
coama pletoas i înl cupa de corn, cea mai încptoare.
2ri& <rite stpîne i printe... < încumet a
înc0ina
aceast cup de vin amestecat cu mied, aa cum st în obiceiul neamului
meu s înale pentru sntatea, i în- elepciunea, i înveselirea
oaspeilor>... 1ar mai înainte, îngduie-mi s pun o întrebare
proast de om care n-a cutreierat atîtea lumi i n-a vzut atîtea
minuni...
H Ascult i voi cerca s rspund> rosti binevoitor ;isima0,
alintîndu-i între degetele subiri întreitul irag de
mrgritare.
8egele get purta oc0ii de la o mas la alta. Pru c le msoar i le
cîntrete. $n barba-i inelat, abia se presimi ascunzîndu-se un
început de surîs i în oc0ii albatri o sclipire îndat stins.
Brm, sltîndu-i bunda scurt, pe umr& *at ce am dorit s
aflm, eu i tovarii acetia ai
mei>... Am vrut s cunoatem anume, care e prerea voas- tr cinstit
i fr strîmbtate& din aceste dou mese întin-
se, lmurii-ne, rogu-v, au care e cea regeasc i care e cea de
nevolniciE... Poate oc0ii notri ne înal i mintea nu ne aut. :amenii
acetia ai mei cred a spune c regeas- c e numai masa voastr, a
macedonenilor...
24
1espre aceasta nu mai încape nici o îndoial> întri cu
repede trufie ;isima0, uitînd pentru o clip dintr-a cui îndurare se
aflau acolo. <asa unui rege macedonean, care a fost mîna dreapt
a lui Ale7andru cel <are, nici nu poate fi altfel decît
regeasc. ;a a voastr nu tiu dac ar primi s se aeze nici sclavii
mei... Aa ne cugetam i noi> zîmbi a rîde cu
înveselire
fi regele get, întorcîndu-se spre cpitanii lui s capete întrita
spuselor.
Pe urm, cu rîsul ters i cu privirea însprit, se rsuci din nou ctre
;isima0 i cpeteniile lui. Va s zic sîntem de aceeai
prere>E... Aceasta m
bucur> 4 semn c pîn la sfîrit avem s ne înelegem... *ar
fiindc pîn acum n-am dat gre, îngduii-mi s duc întrebarea mai
departe... 1ac aadar masa noastr e atît de srac, precum srace sînt
i straiele noastre groase i lingurile noastre de lemn, ulcelele
acestea de corn pîrlit i talerele de paltin, m întreb i nu m
dumi-resc, cum oare v-ai putut ispiti s venii i s le cutai în
slbticiile noastreE... Ai lsat orînduielile de acas i o via
strlucit. : împrie înc mai mîndr, despre care s-a dus vestea pîn la
cea mai departe suflare omeneasc... %i lsîndu-le aceste bunuri fr
pre pe mîna slugilor, ai rîvnit la viaa de fiare a unor varvari,
cum ne numii voi& nite oameni necii, cu nevoile lor, cu
adposturi ticloase de lut i nuiele3 aezri de biei oameni care au
fost lipsii de toate învturile lumii. Ce ne-ai fi putut
smulge oare, mai mult decît srcia de pe noiE... 6oi sîntem
nite oameni ai pdurilor i ai cîmpurilor. 6-avem a împri
nimic, cu nimeni>... 6e mulumim cu locul nostru sub cer. *ar
cerul nostru ne apr i ne ocro- tete de oaspei venii cu silnicie.
Poate ai aflat c i alte otiri s-au petrecut pe aici, iar acum le
albesc ciola- nele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-a dat oare
de gînditE... 4u nu tiu atunci la ce v folosete atottiina
înelepilor votri, dac nu v-a învat pîn acum c
omului care nu are decît cmaa pe el nu-i putei lua decît cmaa i
sufletul... 1ar ce spun eu sufletulE 5ufletul este nepieritor i
nu-i st în puterea cuiva s-l smulg ca un strai oarecare,
netrebnic... Aceasta am vrut
25
eu s v întreb i s m lmurii>... :dat n-a prins *strul de cinci
ori sloi de g0ea de atunci am mai pus întrebarea aceasta
craiului Agatocle, cînd l-am însoit pîn la 0otar i l-am
slobozit încrcat cu daruri rupte din srcia noastr. Vd c nu i-a
cuprins înelesul, de vreme ce s-a întors ca un miel nebun, unde i-a
mai fost mucat lupul din carne. $mi spun c poate era atunci
nevîrstnic i crud. Poate mai este i acuma... 1e aceea nu-l întreb
pe dînsul, ci pe tine, slvit rzboinic i printe... 5 înc0inm i s
ciocnim cupele noastre> A mea de corn ars i prost. A ta de aur,
btut cu mrgritare... Pe urm, s ateptm rspuns i dac ne-om potrivi în
gînd, s înc0eiem leg- mînt de pace dreapt i venic...
;isima0 ascultase cu privirea gînditor pierdut în ne- vzut.
Cuvintele barbarului rostiser un adevr care-i sttuse sub oc0i i înc
nu-l înelesese.
Alung cu degetele de pe frunte o lume întreag de deertciune, lepdat
ca o 0ain fr trebuin.
5e ridic s rspund. +oi mesenii lui se micar cu neastîmpr,
fiindc
pricepeau acum c din acest rspuns li se 0otrte soarta,
întoarcerea, poate viaa.
Principele Agatocle, îns, vorbi încet, în limba perilor, pe
care barbarii n-o cunoteau& $nainte de rspuns,
amintete-i, tat, cît de încrcat
de daruri i podoabe m-am întors acum cinci ani, dup ce-am stat aici
ostatic. 6u uita tezaurul mai bogat decît al lui Porus i al tuturor
împrailor *ndiei. Pe acela l-am v- zut cu oc0ii mei. <i l-a
artat el... 6u uita c toat aceast srcie a lor, pe care o strig prea
mult i prea tare, e înc o viclenie getic... 6u uita...
;isima0 îi fcu semn cu mîna încrcat de brri s conteneasc.
Acestea nu mai voia s le tie. C0iar dac le-a gîndit cîndva, voia s
le uite.
8spunsul lui era 0otrît. %i era aa cum îl atepta re- gele barbar.
8spuns de cin, de pace i de prietenie.
$ntinse pocalul plin de vin gros, de Cnidos. rrile su- nar încet i
dulce.
26
4u tiu unde se afl ascuns comoara regelui 1romi- c0et>...
izbucni neateptat, cu glas ascuit de eunuc, un sclav persan, în
grai persan. %tiu locul> Cunosc semnul> Pot s v duc acolo...
4 tot ce n-a urzit înc înc0ipuire de om>...
2eii ascultau cu nepsare, fr s îneleag. 1ar macedonenii se frmîntar
cu mirare. 4ra aadar adevrat basmul acestui tezaur fr seamn,
despre care mersese veste ca de-o alt minune a lumiiE ;isima0 opri
cupa la umtatea drumului, ridic din
sprîncene i mustr cu asprime robul care cutezase s vor- beasc
neîntrebat& Ce însemneaz aceastaE Cum îi îngdui s
amesteci
glasul tu netrebnic în vorbirile noastreE 1e cînd sclavii
cuteazE... 4u tiu unde se afl comoara regelui 1romic0et>
Cu-
nosc semnul tainic. V pot duce cu oc0ii înc0ii>... strui cu
încpînate glasul de eunuc. Vorbete atunci> porunci scurt
regele macedonenilor.
!4u tiu unde se afl comoara regelui 1romic0et>#r- sun înc o dat
un glas subire i cunoscut, izbucnind re- pede în rîs
copilandru.
Pe urm, fr alt trecere, glasul urm& 5coalG, bdie
9a0aria> : adus potau on %ornal -o
carte... :mul adormit în soare se frec buimac la oc0i,
luptînd
cu încruntare s se dezmeticeasc. 5e uit înciudat i tulbure la lumea
cea de-aievea3 la cer,
la cerdac, la copil. $l c0emaser îndrt din cealalt lume a artrilor,
tocmai în clipita cînd avea s afle din gura sclavului persian unde
e locul i care e semnul de pe co- moara regelui 1romic0et.
1ar cugetul limpezit înelese îndat c toate n-au fost decît amgiri
dearte, de vis. 1unga încruntat dintre sprîncene se terse. :brazul
spîn i uscat se boi cu mrun-
te creuri, în rîsul dintotdeauna, blain. Alint cu palma prul
cînepiu al biatului& 4i, bat-te norocul s te bat,
Petru>... <ai puteai
s atepi o îr> Poate îmi spunea pgînul acela semnu...
27
Petru nu înelegea care pgîn i ce semn. Cu degetele înfipte în
curelua încins peste cma, atepta, cum a v- zut c stau flcii la
sfat, cu mîna afundat în erpar.
1eslui cu aprindere& <i le-o dat mia în mîn,
domnu Pintilie> *ar pen-
tru carte, am isclit eu, cu mîna me. 5-o minunat cumplit cît de
frumos tiu s scriu... 5punea domnu Pintilie, cic am s-aung, fr doar
i poate, ceal mai notar dintre no- tari...
5e vedea bine c Petru se simte cum nu se poate mai mîndru de toate
aceste foarte importante isprvi i de con- sideraia pe care i-o
artase domnul factor potal Pintilie, punîndu-l s iscleasc în
condica lui i proorocindu-i ca- rier glorioas, de notar.
1eocamdat, descul i cu pieptul gol, pîrlit de soarele
primverii, era un diavol ca oricare altul din sat. Poate
oleac mai dezg0eat i cu mintea mai desc0is la înv- tur.
$mpinse cu nerbdare, pe banca de lemn, %ornalul i
car- tea cu pricina, învelit în 0îrtie vînt. 1a nu le mai
desfaci Gmneata odat, bdieE Adevrat> *an s vedem, ce fel
de gazet i ce fel de
carteE... vorbi moale 9a0aria 1u0u, care nu citea de felul lui nici
o gazet i nu atepta nici o carte. < tem c-i o carte cu
poze> rosti plin de convin-
gere Petru. /aide-0ai, gîndacule>... +e-am îneles unde
bai.
=i-ar mai trebui înc o carte ca s-o mîzgleti i pe asta cu
boielile tale>... îl mustr cu blîndee bdia 9a0aria, fcînd
fr îndoial aluzie la nite întîmplri mai vec0i i de amîndoi prea
bine cunoscute.
Petru se ruin. Plec oc0ii în os, duse degetul la nas i scotoci cu
pi-
ciorul descul, între scîndurile cerdacului. $n vale suna muzical
goarna subire. 9a0aria 1u0u recu-
noscu trîmbia de bronz de pe cellalt trîm, dînd semnalul
de luare-aminte la ospul regelui 1romic0et. $ntoarse fr voie oc0ii
într-acolo. Pe oseaua prfoas, în crua lui cu iapa blan,
trecea
dintr-un sat spre cellalt sat, anunîndu-se din goarna scurt de
alam, domnul factor rural Pintilie.
28
Porni din senin, amarnic glas de
femeie.
Petru bine g0icise. 4ra o carte cu poze. 1ar nu cum le atepta el i
cum îl minunau c0ipurile din
celelalte cri, de pe polia din cas. :tiri sfrîmîndu-se în nprasnice
btlii, soli îngenunc0eai cu smerenie la pi- cioarele scaunelor
domneti, falnici împrai i mldii cr- iese, pe ale cror 0lamide i
cununi îi încercase el creioa- nele colorate din cutioara cptat an
var, de 5în Petru i Pavel, la împrirea premiilor.
Acestea din cartea de fa erau nite poze fr nici o frumusee. /îrburi
de oale, talere i securi, cazane i ul- cioare. *ci-colo, un bnu cu
paura tears, vrun pieptene ori un vîrf de sînea, mîncat de
rugin.
1e asemenea 0îrburi i fiert coclit era el stul. 5e afla casa
plin.
Culese din rîpi i din gropnie de bdia 9a0aria i rîn- duite în
rafturile cmrii preau cine tie ce marf de pre, din dug0eana lui
=udic. Cu deosebire c marfa lui =udic avea mai mult cutare i era
mai artoas la vedere. Atuncea eu m duc>... anun Petru cu
dezamgire.
< duc cu bieii lui îrliba, la lunc. 5pune c-au ieit flori care
nu s-au vzut de mult. 1crmioare. 5e zice c pltesc pe ele
boierii la tîrg parale bune>... <i-mi-mi> se mir
9a0aria 1u0u. Ce neam avan
de rzi te-ai mai ales tu, mi biete>... 1e asta te bu- cur pe
tine florile primveriiE... Ca s le vinziE... Ai s fii de cei care
fugresc cioara nou 0otare cînd le fur o nuc i dac n-o mai aung,
zvîrl cuma dup dînsa, s-o scape pe balt... 1e altminteri, ai i cui
semna>... adog pentru sine, dup un timp.
Petru nu pru prea curios s afle cui semna. <-am dus,
bdie>... spuse, lipind cu picioarele goale
pe scri. Apoi de os, 0lizindu-se& Poate gsim, bdie
9a0arie, i comoara ceia, în lun-
c>... Atuncea venim s lum o stamboal, ca s crm gal-
benii.
29
+ac-i melia, împeliatule>... ip acru i rstit un glas
femeiesc din cas. Vezi mai bine de nu întîrzia la cea- sul
prînzului, c n-am s te atept cu masa întins>... %i s dea naiba s
mi te întorci cu mîna goal> 1up flori zici c pleci, flori
s-aduci> +ot am s trimit de cu noapte la tîrg, cu nite cobi...
iatul nu se mai 0lizi. %tia c nu încape glum cu mtua 8u7anda.
<erse pîin, inînd lturile pîn la poart i numai
de-acolo înainte o zbug0i cptînd glas i strigîndu-i to- varii de
e7pediie. Ai auzitE =i-o plcutE întreb vocea orît din cas.
Ce s-aud, mamE... rosti nedumerit 9a0aria, întorcîn-
du-se pe umtate, spre fereastra desc0is. Parc eti pe alt
lume... Cum ce s-auziE $i place so-
iu ruE $l culegi de pe drumuri i mai are glas>... Ai auns de
rîsul copiilor, de cînd cu istoria aceea de comoar> ;as,
mam, i dumneata... se apr moale 9a0aria. Ce s lasE C doar
tot las> Azi las, mîne las. <-am
sturat>... Vorbind, femeia ieise în prag, la vedere, s se
rco-
reasc mai în larg. $i aez broboada, ridicînd-o de pe oc0ii verzui i
rotunzi ca bobul de mazre crud.
9a0aria 1u0u încerc o scpare, uitîndu-se cu nemsu- rat luare-aminte
la c0ipurile din carte.
1ar mtua 8u7anda nu înelegea s înc0eie cu atît. 1e diminea
mocnea.
$naint i puse mîna în old. /alal> 4u vorbesc i tu-i bagi
nasu-n 0îroage, ar-
de-le-ar focul g0eenei pe cine le-o mai nscocit> $i spun c m-am
sturat... $nelesu-m-aiE 4u nu tiu de ce te-ai sturat,
mam> Ce fac euE... <tua 8u7anda îi privi feciorul din tlpi în
cretet, cu
mil i durere, strîngînd buzele subiri ca o gur de pung.
Aiasta încalte mi-o plcut>... Va s zic nu tii ce
faciE 5-i spun eu, atuncea, ce faci... Daci, c în loc s în-
grieti ca un om în toat firea de agoniseala pe care i-o lasat-o
bietul taic-tu, 1umnezeu s-l ierte, tu-mi umbli dup potcoave de cai
mori i dup 0îrburi. Asta faci>... Pîn ce am s le scot odat pe
toate i-am s le zvîrl în drum, c mi-ai umplut casa cu ele. :mu cela
s-o trudit,
30
srmanul de el, o via întreag s-adune i s-i apere dreptul lui> +u
lai s se piard i s se prpdeasc, de i se rupe inima. C doar
n-aveam s m udec cu tot satu, cum por-
nise dînsul>... ridic 9a0aria nasul din carte.
Adevrat> îi frînse mîinile cu mare desperare m-
tua 8u7anda, adresîndu-se unui auditoriu invizibil. Bita- i-v la el
i v crucii, oameni buni>
:amenii buni nu e7istau s se uite i s se cruceasc. 1ar mtua 8u7anda
le împrti necazul i-n lips. Ai vzutE... 6-are s se udece
dumnealui cu tot sa-
tul> ietul rposat i-o ros tlpile la udectorii i la tribu- nale,
ca s scoat la iveal dreptul lui clcat de unu i de altu, iar
dumnealui n-are vreme... 1up ce i-au czut toate de-a gata, cetete-n
0îroage i culege cioburi. 1e asta-mi rîdea mai deunzi Pvlc0ioaia-n
nas> : cred i-i dau dreptate... $n loc s-o mtreti din pmîntul
care-o fost a lui bunic-tu, neam de neamul lui, cum o vzut i legea
i i-o dat carte de udecat lui taic-tu, o lei s are i s samene i s
culeag, ca pe urm s-i bufneasc-n nas. <car de-ar fi numai
aceea>... <ai sînt i alteleE aî focul 9a0aria, cu
nevinovat
dorin s afle ce crim neiertat a mai svîrit. +e faci a nu le
ti, srace bolînde, srace> 1a Pîn-
zaru care-o intrat în 0otarE 1a Vasile a lui +oader :nu, care de
cinci ani, în fiecare toamn, mnînc patru-cinci brazde cu
pluguE 1a calica lui +imofti, de n-am oc0i s-o vd, care pate în
Poian, ca pe moia lui tatGsuE... :mul încearc s vad dac-i merge. %i
dac vede c-i merge, la anu mai încearc o dat, mai adînc> Pîn
cînd or veni s m scoat i din cas. Ceea ce nu m-ar mira i-o
atept>... <am, eu am crezut c ne-am îneles o dat
pentru
totdeauna> =i-am spus c n-am suflet s m rzboiesc cu tot satu.
6u-i lumea aa de 0apsîn cum o vezi dumneata...
<tua 8u7anda rîse amar, dezvelind dini neateptat de tineri i
întregi.
Cltin din cap i îi încruci braele pe piept. Adic îi bun i
blînd, ca mielueluE Asta vrei poate
s ziciE Vine s te roage singur s-i primeti dreptu tuE... 6u
spun nici asta, mam...
31
a o spui> %i afl de la mine, dac n-ai tiut-o, c nu-i
c0iar aa. =i-o strig o femeie btrîn, care-o muncit cot la cot cu
rposatu, s ridicm casa asta din pmînt i s scoatem din g0eara
lupilor dreptul nostru clcat i 0îrit de lcomia rilor... 6e-o ieit
bu0u c am fost nite coloi i crpnoi. 6umai de asta s cread dînii c
n-am putut eu dormi> 6e-am rfuit pe dreptul i pe munculia noastr
i a prinilor notri... < întreb acuma amar i zic& 1e ce,
doamneE Pentru ce ne-am irosit noi tinereea i sntatea i viaaE %i
tot eu rspund& Ai muncit i v-ai di0nit, ca s v-aung munca de
izbelite pe mîna unui lunatic care umbl dup strc0ini. Copil fr
suflet i fr socoteal> <am, toate le ascult i nu le pun
la inim>... vorbi
9a0aria, aezînd cartea la o parte. $mi spun c aa a lsat
1umnezeu> Copiii s îneleag viaa într-un fel i prinii în altul...
1ar de ce-mi scoi pcate pe care nu le amE 1e ce-s fr socotealE...
5lav domnului> ;a crîm nu m duc. +utun nu fumez. Alte patimi
n-am. Pe ce c0eltui i prduiesc, de-mi spui c n-am soootealE
%i de ce-s fr sufletE... 6u m-o vzut nimeni clcînd batîr o
furnic...
<tua 8u7anda se ddu doi pai înapoi, s-i vad fe- ciorul mai bine
i s-l msoare mai cu ale, cîtu-i de moto- tol i nevolnic.
1up ce-l cîntri bine i se scîrbi adînc, veni mai aproape, s-i spun
în urec0e, uierat, rezultatul e7ame- nului& %i cu asta
crezi c-ai fcut mare ispravE <ai bine
ai fuma i te-ai duce i la crîm, s fii în rînd cu oamenii, decît aa
cum te vd... +aic-tu fuma i nu se ddea în lturi nici de la un pa0ar
de vin, cînd gsea el de cu- viin> Bn brbat întreg trebuie s le
fac i s le cu- noasc pe toate... Atunci, ca s-i fac pe plac,
mam, am s m dau
de mîine la fumat i la butur> anun zîmbind 9a0a- ria. Ca s fiu
om întreg... 6umai vezi c aici e buba> îi lu din nou
vorba
din gur mtua 8u7anda. +u i om întregE... Bit-te în- tr-un ciob de
oglind i te-a ruga s-mi spui dac te vezi om întreg... 1e asta i-o
dat 1umnezeu un cap de bab turceasc3 ca s se cunoasc de-o pot ce
fel de becis- nic îmi eti>... +e-au auns treizeci de ani i n-ai
fost
32
vrednic s-i gseti o nevast ca tot omu, de-am rmas s te slugresc eu,
femeie btrîn i slab... %i pe urm, cine-mi tot vorbete mie de
sufletE +e crezi bun, mre doamne, fiindc nu eti în stare s ucizi o
furnicE... Apoi de buntatea asta mare, pesemne, îmi aduci plocon
acas tot soiul de prpdii. $ntr-o zi un proclet, ca zg0i- 0uitul
ista de Petru, c numai de ploduri aveam eu ne- voie, la btrîneele
mele> $ntr-alt zi îmi cari un nrod slab la minte, ca :ar al
dumitale, de-mi îîie inima în tot ceasul, s nu dea foc casei,
cîtu-i de pliurd i de tîn- tlu... Asta-i buntate i inimE
1e>... 4u cred c buntatea s-ar c0ema, mam... Asta se
c0eam prostie, nu buntate, biete> *nim
dac ai, ar trebui s te gîndeti la agoniseala lui bietu ttîne-tu, s
ai mil de muncuoara lui i s duci la capt ce-o început el. 6u s-mi
oploeti acas toi urgisiii lui 1umnezeu>... Crezi c asta are s
mearg tot aaE =i-am spus c m-am sturat. Am s-mi încarc într-o zi
boarfele i am s plec la mnstire. <car s nu vd ce s-alege de
truda mea i a rposatului... <-oi ruga acolo, înaltprea- curatei,
s-i aduc mintea la loc i poate c avea-va în- durare i mil de-o
srman vduv, fr noroc i fr aprare... 6u rspunzi nimic la astaE +aciE
Poate ai vrea s m vezi plecat mai repede, s rmîi numai cu :ar i cu
Petru, ai dumitaleE AiE... Bitai-v la dînsul cum tace i mustecete,
de m bag-n pmînt cu zile>
9a0aria, într-adevr, tcea i mustecea. Adic îi fr- mînta buzele
spînatece, cu epi rari i blani, ca s nu scape cuvînt, tiind c
oricît de blînd i împciuitoare vorb ar rosti, mai ru va aîa
mînia.
5ocotea acest ceas drept o urgie trimis de sus, împo- triva creia
zadarnic este orice încercare de împotrivire, cum nu poi opri
dezlnuirea vieliei i grindinii. 1up aceea, cunotea c va urma o lun
de linite i de ti0n. Pîn cînd, iar se va isca din senin
nprasna.
<tua 8u7anda vru s mai adaoge ceva... 1ar îi lu
seama. %tia i ea de mult c n-are cu cine vorbi. *ntr în cas,
trîntind ua în îîni i plîngîndu-i sin-
gur de mil, din pricina unui oarecare copil care mai bine
s-ar fi nscut mînz ca s-l mnînce lupul.
33
:mul spîn, cu obraz de bab turceasc, rmase afar, în cerdac, privind
pe gînduri deprtrile albastre, acolo pe linia zrii, unde
primvara înviase într-o singur noapte frunza pdurilor.
Cartea îi adusese o mare bucurie. 1ar nu mai avea inim s-o desc0id
i s se bucure.
Iurnalul czuse os, cu cingtoarea adresei neatins. 4ra un om subire,
înalt, cu oc0ii de-un albastru apos
i limpede, care preau c privesc uneori ceva arztor i prelnic,
nevzut de ali oc0i, dincolo de lucruri i de timp.
Atunci se întorceau dup o vreme la lumea cea mî0- nit i dureroas
dimpreur, orbii, ca oc0ii care s-au uitat în sclipirea
soarelui.
/aina rzeasc de iac, aspr i rocat, îi îmbrca prea larg trupul
uscat. 1ar curat i de croi îngriit, do- vedea o îndestul bunstare i
om cu simire de sine. C Pvlc0ioaia care ara, semna i culegea pe-un
ogor le- giuit de udecat lui 9a0aria, îi mai rîdea pe deasupra i-n
nas, aceasta era numai o prere a mtuii 8u7anda. 1e fapt, toi
gospodarii din Piscul Voievodesei artau pentru feciorul lui Anto0ie
1u0u deosebit prietenie i cinste.
8posatul fusese om aprig i certre. 2ata s se pun de pricin, pentru
drepturi adevrate sau numai înc0ipuite, cu 0risoavele i zapisele
lui rzeti încuiate cu lacte în tac de tinic0ea, btuse drumul
udecilor pîn la *ai i la ucureti, se aprase cu strnicie, muncise
crunt i lsase agoniseal de frunte. 4ra temut de toi. 6u fusese
apropiat de nimeni.
Decioru-su, 9a0aria, se alesese de la început din alt feleag. Poate
i învtura, puin i neisprvit, e drept, dar mai presus de a celorlali
plugari din sat, îi luminase altfel mintea i-i muiase altfel inima.
4ra priceput la leacuri de oameni i de vite. 8spundea la c0emarea
ve- cinului prins la strîmtoare i srea într-autor la aman. Curmase
udecile lsate de btrîn cu limb de moarte.
Cu milostivire, culesese la casa lui, nepotul de sor al ba-
bei 8u7anda, pe acest Petru al lui +udose, rmas orfan dup
întîmplrile crîncene de acum doi ani, în nou sute apte, pe vremea
rscoalelor care au bîntuit ara de la un capt la altul.
34
1e altfel, tot el izbutise atunci, cu vorba lui c0ibzuit, s
potoleasc îndîrirea otirii sosit cu ordin de ucidere i pluton de
e7ecuie.
9a0aria 1u0u se înfiase comandantului, vorbise fel i c0ip, îi
frînsese mîinile i-i pusese capul teafr i ne- vinovat sub sabie3
iar pîn la sfîrit cptase îndurare pentru cei dezndduii, care
porniser într-o rscoal dreapt, dar, lipsii de cugete c0ibzuite,
n-au tiut i nici n-ar fi putut duce singuri dreptatea la
biruin.
Plutonul a trecut mai departe, în celelalte sate, la Po- noare i la
*cuti, unde i-a îndeplinit crunta porunc i a luat via de om. Acolo,
printre cei legai de stîlp i prvlii în groapa spat cu mîna
lor, a ispit i Vasile +udose, printele lui Petru. Aici a fost mil i
iertare, numai fiindc mila i iertarea 0ainilor gealai a tiut s-o
smulg un om de inim ca 9a0aria 1u0u, feciorul lui An- to0ie cel cu
inima uscat, care se udecase cu un sfert de sat.
Acestea sînt fapte care mcar pentru o bucat de vreme nu se
uit.
1in asemenea binecuvîntate pricini, înc0ipuirile mtu- ii 8u7anda
despre felul cum oamenii îi iau în derîdere feciorul erau alturi de
adevr. C0iar ceea ce i se prea c e fapt de lunatic, menit s-l fac
de rîsul i ocara lumii, slbiciunea aceasta pentru 0îrburi i
ruginturi des- fundate din gropi era altcum socotit de gospodarii
din Piscul Voievodesei. :alele i sculele aveau fr îndoial vreun
pre, i spturile lui 9a0aria vreun rost. Altfel, n-ar veni surtucari
tocmai din ucureti s le vad, s le cerceteze, s aleag i s plece cu
ele. 9ice c-s crturari, dascli de pe la coli înalte. :r fi mai
degrab nite ne- gustori> 1ar, c or fi fiind ei negustori ori
dascli, nu încape îndoial c pltesc bani buni pe blidele lui 9a0a-
ria 1u0u, de vreme ce bat atîta cale pîn aici.
%i n-ar fi nici o mirare s se afle într-o bun zi c a dat i peste o
comoar, cum scrie în cri i s-arat semne
pentru cei ce tiu s le citeasc. Atunci i-a pus 1umne- zeu
mîna în cap lui 9a0aria> $ntr-o singur noapte, pune la lad cît
n-ar fi agonosit Anto0ie cel zgîrcit i cîrciobar în zece viei
i într-o sut de udeci.
35
Acestea le tia, le înelegea i le vorbea satul. a unii, cînd
dezgroap la sptura vreunui zmnic
asemenea cioburi, tot la 9a0aria le duc. 4l le învîrte i le
rsucete, le cat potriveal cu în-
dreptrile din crile lui, leapd ce nu-i trebuie i opre- te
într-ales, ce-i pare mai de pre. Pe unele a dat pîn la o
carboav.
Apoi e la mintea omului c atunci cînd pltete cineva o carboav,
pe-un opai de lut ori pe-un cosor mîncat de rugin, fr doar i poate
c tie el ceva ce nu cunosc ceilali în a lor netiin i prostie. 1e
bun seam, scoate din pung carboava, fiindc se afl undeva altul care
vine s-i rscumpere opaiul ori captul de sînea, cu dou, cu trei i cu
zece carboave, dac nu cumva i cu mai mult.
5atul tia c 9a0aria 1u0u caut o comoar vec0e. 1ar pîn s-o gseasc,
toi credeau a ti cu trie c
9a0aria 1u0u îng0eab el alt comoar nou, cu argini albi i zimai,
cptai pe ulcioarele, i zbalele, i cld- ruele i toate cioburile
scurmate din pmînt.
C a p & t o l u l III
Carte, demon ispititor.
$n lumina molcu se soreau gîngnii învîrstate rou i negru.
Vacile-1omnului, pe care e mare pcat s le ucizi.
*eiser multe din pmînt ca nici într-un an i tot mai rsreau
altele.
9a0aria 1u0u prinse una de pe mîn i o aez binior pe
grinda cerdacului.
2îngania porni într-o parte, se opri ne0otrît, se în- toarse i pru
c în mintea ei puin îi face o c0ibzuial adînc. Veni iari la cldura
mîinii. Pipi cu micile ei cornie i încerc s se urce. Poate omul
spîn îi prea, în
neclintirea lui, un uria bun3 poate o divinitate ocroti- toare3
poate numai o stan neînsufleit, încorporat casei, pmîntului,
pietrelor i verdeii.
5e urc, fugi mrunt, îi alese un loc i începu s se soreasc.
36
Briaul cel spîn o ls, inînd mîna nemicat, s n-o sperie.
5emnele negre i smalul rou îi aminteau zugrveala dinluntrul
sicrielor egiptene, aa cum se afl pergamente, mumii i fae din
piramidele faraonilor, reproduse în cu- lori într-una din crile lui
din raft. Preau într-adevr nite gîngnii foarte btrîne i
vec0i. Aa cum vor fi învat oamenii veacului dintîi s-i înfloreasc,
dup încondeierea lor simpl i fin, oalele de lut i podoabele
îngropate cu dînii în morminte.
Pe urm, 9a0aria 1u0u înl privirea la zborul i la goana fr stîmpr a
altor gîze. Dluturi i bondari catifelai, vieti mrunte cu aripi
albastre, i verzi, i crmizii, i galbene3 unele strvezii i altele
grele de praf auriu, scl- date în toate culorile curcubeului i
punctate cu toate scli- pirile nestematelor.
Atîtea uvaere înaripate i proaspt sclipind îl fcur s cugete, cu o
uoar mî0nire, c primvara a fost i în acest an mai 0arnic i mai
norocoas ca el. A dezmorit din zcmintele umede ale pmîntului o
comoar întot- deauna nou i venic nesctuit. *-a dat drumul în soare
i în lumin3 aur i mrgritare vii, smaragde i ru- bine,
diamante i foie de argint, matostate i topaze, toate împrtiate în
cele patru zri, cu pumnii plini, s bucure oc0ii i s dea frumusee
lumii.
Cealalt comoar a lui, a regelui 1romic0et, st un- deva muced în
rîn, sub capac ruginit, ateptîndu-l s vin i s-o dezlege de
blestemul vec0i de peste dou mii de ani.
*ar el trece prin via într-o aspr singurtate i în ne- înelegerea
tuturor.
1e o parte femeia cu glas aprig, din cas, care îl ceart fiindc nu
adun i risipete. 1e cealalt parte satul, ca- re-i înc0ipuie,
dimpotriv, c adun tinuit o proaspt comoar de avar, pîn ce va
dezmormînta 0aznaua cu galbeni a craiului din veacuri strvec0i,
despre care nu-
mai el are tiin i semne. 5ingurtatea îi apas dureros, dar durerea
lui era dulce
ca mierea acestei luni de primvar. 4a dura de mult.
37
1e cînd, bieandru fiind, o boal lung, cu ari i friguri, l-a adus
înapoi, în sat, de la învtura oraului, s zac o toamn, o iarn i o
primvar, zgribulit sub cerg, cu oc0ii în grinzile tavanului.
Pe vremea aceea, Anto0ie 1u0u btea drumul udec- ilor, cu uricile,
zapisele i izvoadele lui încuiate în taca de tinic0ea. 5e întorcea
flmînd, prfuit i frînt de oste- neal, dar cu glasul aprins de
aîarea izbînzii. $i mîngîia feciorul bolind, cu îmbrbtri dup
priceperea lui. Ce ne- voie avea de mai departe învturE 4l n-a
îneles de la început s-i vad copilul înstrinat în viaa de tîrgo-
ve, trind din înelciune i vicleug, ca atîia surtucari cu care a
avut el de-a face de cînd se freac în udeci3 de cînd prea bine îi
cunoate i prea adînc l-au scîrbit. 6eamul lui de rzi n-a avut
nevoie de mil, nici de înelciune3 dar nici nu s-a lsat prad
înelciunilor. 4l a trit cu fruntea sus, din munc i din sfînta
dreptate, pentru care se udec pîn în pînzele albe cu lumea
în- treag. Aa înelegea s-i urmeze i 9a0aria. Atîta carte cît a
apucat s învee i se prea preaîndestul pentru a ti s foloseasc mai
ascuit i cu mai mult tiin slova uricelor i a zapiselor, în udecile
viitoare, pe care el avea datoria s le duc mai departe, ca singur
moteni- tor al numelui i al drepturilor sigilate cu apte
pecei.
Pe urm, printele bolnavului pornea la muncile sale din greu i iari
disprea într-o bun diminea, cu de- saga plin cu pit rece, cu brînz
i ou rscoapte la un old, cu taca zapiselor la cellalt.
Pornea spre tribunale i curi de apel, unde se tocmea amarnic cu
avocaii, se sumeea plin de rzeasc dîr- zenie cu udectorii i era
cunoscut ca un cal breaz de toi aprozii.
9a0aria rmînea în aternutul fierbinte, cu faa în sus, frmîntat de
dureri neogoite i de tulburi vedenii.
<sura cu amar dezndede pîn unde vor fi auns cu învtura fotii lui
camarazi de coal, alturi de care
se numra i el printre cei dintîi. 5e oprea cu o spaim la gîndul c
de-acum e sortit s nu se mai deprteze din temnia acestor perei i s
nu mai scape dincolo de zarea satului. Profesorii îi preziceau un
viitor luminat, de crtu- rar, aa cum s-au mai ridicat i alii din
întunericul unor
38
ticloase ctune. Profeiile lor rmîneau îns, de ast dat,
mincinoase.
+oate s-au retezat scurt. 4l zcea de luni i de luni, cu oc0ii &