1

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

DOMENIUL SOCIOLOGIE

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

“SPECIFICUL DINAMICII PSIHO-SOCIALE

DIN INTERIORUL FAMILIILOR DE EMIGRANȚI”

- Studiu de caz în Comuna Drăgoești, Județul Vâlcea-

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,

PROF. UNIV. DR. VINTILĂ MIHĂILESCU

DOCTORAND,

ADRIANA BUZATU (PĂUNESCU)

BUCUREȘTI

- 2018-

2

CUPRINS

PARTEA I

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL I. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND FENOMENUL MIGRAȚIEI 5

1.1.Cadrul accelerator al migraţiei în spaţiul socio-economic actual

1.2. Dimensiunile generale ale globalizării

1.3. Radiografierea orientărilor teoretice generate de fenomenul migrațional

1.3.1. Teoria economiei neoclasice

1.3.2. Noua economie a migraţiei

1.3.3. Piaţa forţei de muncă segmentate (duale)

1.3.4. Tradiţia structural istorică (teoria dependenţei, sistemul mondial)

1.3.5. Abordarea reţelelor de emigranţi

1.3.6. Abordarea instituţională

1.3.7. Abordarea din perspectiva capitalului social

1.3.8. Abordarea cauzalității cumulative

1.3.9. Abordarea sistemică

5

6

10

11

12

12

13

14

15

16

16

17

CAPITOLUL II. DIMENSIUNEA FENOMENULUI MIGRAŢIEI 19

2.1. Cauzele favorizării migraţiei internaţionale

2.2. Consecințele fenomenului migrației

2.3. Reţelele de emigranţi- o nouă perspectivă

CAPITOLUL III. ROMÂNIA DIN PERSPECTIVA MIGRAŢIONISTĂ

3.1. Contextul generator al fenomenului migraţiei

3.1.1. Contextul economic

3.1.2. Contextul politic

3.1.3. Contextul educaţional

3.2. Originea spaţiului de tranzit şi de destinaţie a fenomenului migraţiei

3.2.1. Percepția românilor cu privire la emigranți

3.2.2. Baza motivațională în conturarea deciziei de a emigra

3.3. Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă

3.4. Solidaritatea în dinamica familiei de emigranți

19

23

24

26

26

26

26

26

27

30

31

32

35

3

CAPITOLUL IV. INTERDEPENDENȚA DINTRE SCENARIUL DE VIAŢĂ AL

ANTECESORILOR ȘI ALEGEREA DE A EMIGRA

39

4.1. Familia și rolul său modulator în actualul context social al migrației

4.1.1. Specificul identitar al emigranţilor

4.1.2. Jalonarea funcţiilor familiei

4.1.3. Perpetuarea rolurilor în interiorul familiei de emigranți

4.1.4. Configurarea comunicării din interiorul familiei de emigranţi

4.1.5. Solidaritatea culturală asociată familiei de emigranţi

4.1.6. Determinismul atașamentului în reliefarea modelului parental

4.1.7. Tipologia psiho-socială a emigrantului român

4.2. Structura socio-demografică a comunei Drăgoești, județul Vâlcea

4.2.1. Stilul de viață al locuitorilor comunei Drăgoești

4.2.2. Perspectiva istorică și culturală a comunei Drăgoești

4.2.3. Profilul socio-demografic al emigranților comunei Drăgoești

40

45

50

53

55

58

60

63

65

67

67

71

CAPITOLUL V CERCETAREA SPECIFICULUI DINAMICII PSIHO-SOCIALE

DIN INTERIORUL FAMILIILOR DE EMIGRANȚI

5.1. Metodologia cercetării

78

78

5.2. Designul cercetării

5.2.1. Scopul cercetării

5.2.2. Obiectivele cercetării

5.2.3. Ipotezele de lucru

5.2.4. Unitatea de analiză: părinții emigranți și copiii acestora rămași acasă

81

81

81

81

82

5.3. Prelucrarea și interpretarea datelor accesate prin ghidul de conversație

5.3.1. Familiarizarea participanților la cercetare, cu noțiunea de “migrație”

5.3.2. Prescrierea rolurilor socio-familiale determinate de migrația unui adult

5.3.3. Redarea corelației dintre sentimentul dezrădăcinării trăit de către adultul

emigrant și nevoia de înrădăcinare a propriilor copii

5.3.4. Studii de caz exemplificative

84

88

95

124

155

CONCLUZII 167

BIBLIOGRAFIE 179

ANEXE 188

4

Introducere

Întrucât omul este perceput ca fiind produsul societății, al travaliului istoriei familiale

în care se originează, mi-am propus să surprind parcursul psiho-social al părinților emigranți și

al copiilor rămași acasă. În acest demers mă voi axa îndeosebi pe identificarea statutului socio-

familial al subiecților respondenți, prin descrierea criteriilor de asumare a rolurile parteneriale

și parentale, precum și a rolurilor filiale contaminate.

Pentru evidențierea specificului dinamicii psiho-sociale din interiorul familiei de

emigranți, mi-am propus să identific prezența repetițiilor familiale și a blocajelor manifestate

în plan decizional, comportamental și acțional. Surprinderea acestor aspecte oferă consistență

atât în procesul decriptării loialității membrilor familiei de emigranți, cât și în procesul derulării

scenariilor de viață ale subiecților respondenți, pornind de la cauzele și riscurile presupuse de

întreruperea relației cu spațiul de origine.

Din punctul meu de vedere, doar o viziune sistemică, integrată şi holistic analizată ar

putea contura eforturile privind cercetarea acestui fenomen. Focusarea doar asupra perspectivei

ţărilor bogate alese ca destinaţie, sau doar asupra originii emigranţilor, reprezintă un risc colosal

de minimizare a diversităţii fenomenului, prin ignorarea nevoilor reale ale “subiecţilor în

mişcare”.

Alegerea oamenilor de a-și desfășura munca în afara spațiului țării noastre este un

moment esențial în contextul dinamicii familiale, prefigurând reperele ulterioare ale membrilor

săi, în fapt chiar scenariile lor transgeneraționale.

Cu cât conflictele intrapsihice trăite în familia de origine nu sunt conștientizate de către

descendenți, cu atât riscul de reluare și replicare a lor se perpetuează constant, înfășurând în

multiple straturi ghemul existențial familial, necesitând a fi resemnificate, iar apoi integrate

într-un nou plan existențial, funcțional.

După lecturarea monografiei comunei Drăgoești, am putut constata încă o dată că fiecare

familie este deținătoarea unor mituri și ritualuri privind relația descendenților cu antecesorii, a

căror propagare ciclică generează prescripții sociale care descriu chiar specificul din interiorul

dinamicii familiilor de emigranți.

Pornind de la această idee, am structurat lucrarea în două părți: o parte teoretică, extinsă

de-a lungul a patru capitole și o parte rezervată exclusiv cercetării fenomenului migrației, prin

redarea unor studii de caz, așa cum se relevă acestea într-o zonă a județului Vâlcea și anume

comuna Drăgoești.

În cuprinsul primului capitol, am decelat cadrul accelerator al fenomenului migrației în

spațiul socio-economic actual. Astfel, prin intermediul câtorva inserții, am surprins specificul

5

fenomenului globalizării, prin evidențierea dimensiunilor sale generale: dimensiunea

economică, politică, de securitate, socială și culturală.

Cel de-al II-lea capitol l-am rezervat descrierii dimensiunii fenomenului migrației,

punând accent atât pe enumerarea cauzelor acestui fenomen, cât și pe reliefarea efectelor

migraţiei în ceea ce privește ancorarea spaţială a emigranţilor.

Cauzele care stau la baza apariției migraţiei internaţionale sunt: dispariția granițelor,

rolul indicelui demografic, segmentarea forței de muncă, modificările climatice, impasul politic

și economic al țărilor de origine, încălcarea drepturilor omului, revoluția în tehnică, importanța

rețelelor de migranți, prezența extinsă a mobilităților, predominanța femeilor în acest flux

migrațional, nevoile și așteptările familiilor de migranți, creșterea cererii și a ofertei de muncă,

avântul economic și politic al migrației.

Prin evidențierea rolului reţelelor de emigranţi, am subliniat ideea conform căreia un

potenţial emigrant, devine posesorul unei noi re/surse, întrucât el nu rămâne doar “ruda unei

rude” sau “colegul de şcoală”, ci devine şi “consătean ”, ceea ce indiscutabil era şi înainte,

numai ca această a doua calitate nu îi permitea să acceseze în mod adecvat resurse.

Fenomenul migraţiei poate fi privit ca o afacere internaţională organizată, care necesită

un buget extins, implică toate statele lumii şi are la conducere instituţii, agenţii, persoane

interesate doar de promovarea propriei afaceri.

Efectele migraţiei sunt uşor perceptibile la nivelul dublei locaţii: cea de destinaţie și cea

de origine, prin dublarea nevoii de ancorare spaţială a emigranţilor.

Un alt efect reliefează tendința spre un consumerism excesiv, evaluată de către prof.

Vintilă Mihăilescu ca fiind „soluţia unei decompresii a individualităţii după deceniile de

omogenizare şi egalitate forţată. (...) În aceste condiţii, investiţia materială şi simbolică în

gospodărie devine o aspiraţie cu valoare de fenomen social total, schimbând profund aspectul

şi sensurile lumii rurale”. (Mihăilescu, 2011)

De-a lungul celui de-al III-lea capitol, m-am focusat asupra evidențierii României din

perspectiva migraționistă. În acest sens, punctarea contextului generator își găsește justificarea

întrucât atât contextul economic (evidențiat prin dezorganizarea structurală specifică acelui

decembrie 1989 și prin creșterea sărăciei determinată de tranziția economică), dar și contextul

politic (evidențiat prin convulsiile politice apărute după anii `90), reprezintă aspecte care au

încurajat românii să emigreze temporar sau definitiv, legal sau ilegal, pentru a-şi îmbunătăţi

situaţia financiară. Contextul educaţional concretizat prin intermediul unor programe

parteneriale, similare programelor Erasmus, a facilitat şi încurajat mobilitatea din sfera

academică.

6

După anul 1989, migraţia internaţională s-a produs în trei etape diferite.

Prima etapă (1990-1995) a înregistrat fluxuri masive de persoane care au aderat la

migraţia permanentă (migraţia etnicilor germani şi evrei către statul de naţiune) denumită şi

“migraţie etnică de revenire”. Încurajați fiind de către autorităţile statului german, o mare parte

dintre cetăţenii români au cerut azil în Occident.

Deplasările repetate, pe perioade scurte, pentru comerţ în ţările apropiate (fosta

Iugoslavie, Polonia, Turcia, Ungaria, Republica Moldova) au reprezentat strategia care a

deschis calea către muncă: “migraţia cu valiza”.

Statul român a oscilat în a aborda fenomenul migrației, de la neglijarea completă a

fenomenului, în primii ani de după 1989, până la o politică mai degrabă de laissez-faire, după

anul 2007.

A doua etapă (1996- 2002) a fost caracterizată de fenomenul migraţiei circulatorii

(migraţia incompletă pentru muncă). Ţările agreate ca destinaţie, în acest proces migraţional,

au fost Germania şi Ungaria.

A treia etapă (după anul 2002) se caracterizează prin ridicarea restricţiilor privitoare la

acordarea vizelor pentru cei care tranzitează ţări din spaţiul Schengen.

Percepţia românilor cu privire la emigranţi depinde atât de claritatea politicilor actuale

de securitate, cât și de încurajarea unei comunicări constante între emigranţi şi grupurile sociale.

La baza motivației care conturează decizia de a emigra se află fenomenul diminuării

locurilor de muncă, sărăcia, precum și nevoia de îmbunătăţire a traiului.

Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă

Întrucât procesul de reacomodare cu părintele plecat este dificil de reluat, copiii tind să

aprecieze mai mult echilibrul familial şi liniştea specifică familiei întregite, dincolo de

dificultăţile financiare cu care se confruntă în mod real.

Așa cum deseori s-a observat, “disfuncţionalitatea familiei, lipsa afectivităţii, creşterea

responsabilităţilor, neînţelegerile dintre fraţi şi dintre părinţi, dificultăţile şcolare, sentimentul

de singurătate, lipsa sprijinului moral” (Răduţ, 2009), sunt doar câteva dintre problematicile

care descriu actuala dinamică a familiei de emigranți.

Preocuparea mea pentru a reda specificul dinamicii psiho-sociale din interiorul

familiilor de emigranți, mi-a permis să surprind nu doar moştenirea unor bunuri financiar-

materiale, ci şi existența schimburilor informaţionale. Este vorba despre o preluare mutuală a

unor mituri, pre/concepţii, datorii şi îndatoriri, de sccenarii de viaţă repetabile ciclic.

Pe parcursul celui de- al IV-lea capitol, am redat interdependența dintre scenariul de

viață al antecesorilor și alegerea de a emigra.

7

În scopul reconstituirii dinamicii familiilor de emigranți, mi-am propus să evidenţiez

rolul familiei în contextul social actual, prin raportare la cele trei domenii promovate prin

intermediul politicilor UE: securitate, prosperitate și solidaritate familială. Acest aspect mi-a

permis identificarea specificului identitar al emigrantului. Acesta trăiește un sentiment profund

al dezrădăcinării, ca urmare a stigmatizării socio-familiale trăite. Astfel, emigrantul şi familia

acestuia exersează strategii identitare, prin supunere la regulile comunităţii de adopţie, prin

preluarea culturii ţării de destinaţie, prin conformarea la noul mediu social, ori chiar prin

retragere şi opoziţionism.

Pe de altă parte, alegerea de a emigra conduce la o disociere a emigrantului faţă de

cultura sa de origine, singurul moment de reconectare culturală autentică fiind legat de păstrarea

sărbătorilor. Acestea promovează specificul comunității noastre, prin obiceiuri și tradiții ce

reprezintă „obiectul unei credinţe legitime în trecutul nostru, interpretat raţional de către noi în

prezent.” ( Mihăilescu, 2010)

Jalonarea prin funcțiile familiei mi-a facilitat decriptarea modalității de perpetuare a

rolurilor în interiorul familiei de emigranți. Încrederea în sine a copiilor depinde de arhitecţii

principali ai personalităţii: părinţii vs familia, întrucât o familie funcţională, organizată este

premisa încurajatoare pentru asigurarea unui suport emoțional adecvat copiilor de emigranți.

Prin reliefarea stilului de comunicare și a solidarității culturale am configurat tipologia psiho-

socială a emigrantului român.

Valorile românilor plecaţi în afara graniţelor ţării sunt: familia, munca, prietenii, religia.

Dârzenia, tenacitatea şi pragul crescut al suportabilităţii sunt atitudini regăsite în structura de

personalitate care portretizează tipologia emigrantului român.

În polaritatea acestor atitudini se află frica de regres social şi de eşec familial care

aglutinează ambiţia de a merge mai departe, de a asimila atât limba specifică acelei ţări, cât şi

valorile culturale, toate fiind subordonate unui scop major: adaptarea socială.

Sentimentele de culpabilitate vis-à-vis de îndepărtarea fizică şi emoţională faţă de cei

de acasă, predispun emigrantul către interiorizare și implicit către diminuarea menținerii

relaţiilor sociale.

În încercarea de cauterizare a sentimentelor de singurătate, emigrantul român se află

într-o permanentă căutare a unei noi identități morale, profesionale şi sociale. Ajutorul trimis

celor rămaşi acasă (sub formă de bani, sau de obiecte) contribuie la trăirea satisfacţiei de a

deveni util celorlalți. Dacă emigrantul a reuşit să-şi atingă ţelurile propuse, atunci a devenit un

om liber. Dacă, dimpotrivă, a eşuat, va fi cuprins de regrete şi remuşcări, devenind o victimă a

propriilor năzuinţe. Reuşita socială impune respect, preţuire, invidie, pe când eşecul stârnește

8

compasiune şi dezamăgire. În viziunea celor care au eşuat, întoarcerea acasă este inacceptabilă,

deoarece înseamnă să se expună oprobiului public. Pentru cei rămaşi acasă, emigranţii sunt

imaginea vie a destinului: generos cu unii, trist şi intolerant cu alţii.

Experiența personală prilejuită de petrecerea primei mele copilării în comuna Drăgoești,

m-a motivat să realizez o incursiune în structura socio-demografică a acestui spațiu rural, prin

surprinderea stilului de viață al locuitorilor și raportarea acestora la mituri, tradiții și obiceiuri

culturale. În urma studierii monografiei comunei Drăgoești, realizată în anul 2005, prin reunirea

eforturilor a doi profesori apreciați local, am surprins faptul că semnificația numelui localității

este o preluare a numelui unei personalități din vremuri îndepărtate.

Conform “hrisoavelor străvechi” obârșia toponimică a comunei Drăgoești este conferită

la începutul secolului al XVI-lea, de către familia boierilor Drăgoescu, mai exact a lui Tudor

Drăgoescu, deținătorii unor moșii în Vâlcea, Romanați, Gorj, Olt.

Sentimentul dezrădăcinării este prezent în trecutul comunei, atât ca urmare a vieții trăită

de către boierul Tudor Drăgoescu (a trăit în exil, a pierdut averi, sfârșind prin a fi ucis), dar și

ca urmare a familiilor de șerbi care, forțați de împrejurări și neajunsuri, când pământul era

vândut/cumpărat, treceau de la un stăpân la altul, fiind numiți “ațigani” și “rumâni.”

Teama de a nu fi marginalizați și criticați, atunci când nu răzbat provocările actualei

crize economice, îi determină pe drăgoeșteni să schimbe imaginea comunității despre ei,

oferindu-le copiilor lor totul, din punct de vedere material. Însă sufletul le este “gol, suferind”.

Aceste alegeri vin parcă să confirme suferința redată în cântecele de dor și jale, de către bătrânii

satului:

“Foaie verde busuioc,

M-am născut fără noroc

Sunt în curte buruiană,

N-am pe cine să strig mamă.

Sunt în cale mărăcine,

Toți se-mpiedică de mine

Orice om bătut de vânt

Are-o mamă pe pământ.

Numai măiculița mea,

Zace sub o cruce grea,

Sunt ca puiul cucului,

Fără mila nimănui.”

9

E lesne de înțeles cum mama este asemănată cu țara noastră, iar omul pribeag este

comparat cu o buruiană în propria-i curte/țară, comună, sau cu un mărăcine de care se împiedică

toți, dincolo, în țările de adopție, unde se sacrifică pentru o viață mai bună. Mitul cucului “sunt

ca puiul cucului/Fără mila nimănui”, mă determină să evidențiez atât similitudinile dintre

părinții plecați la muncă în străinătate și copiii lăsați acasă, cât și retrăirea unor sentimente de

abandon și dezrădăcinare, în lipsa unui spațiu identitar.

În urma scorării datelor reliefate de structura ghidului de conversație, am evidențiat

profilul socio-demografic al emigranților comunei Drăgoești. Astfel am constatat faptul că

ponderea persoanelor intervievate, care muncesc în afara granițelor țării, este deținută de către

sexul masculin (respectiv 40 persoane adulte), alte 9 persoane sunt de gen feminin, iar în 9

cazuri ambii parteneri au ales să muncească în altă țară.

Redarea predominării persoanelor de gen care aleg să emigreze

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

În ceea ce privește genul copiilor respondenți, proveniți din familii de emigranți,

dispunerea numerică este următoarea: 19 copii sunt de gen masculin, iar 11 copii sunt de gen

feminin.

Redarea predominanței de gen a copiilor “rămași acasă”

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Categoria de vârstă a celor care aleg să-și îmbunătățească nivelul de trai desfășurând

activități în afara teritoriului țării, este subîmpărțită astfel: 18 dintre persoanele intervievate au

vârsta cuprinsă între 40-45 ani; 8 persoane au vârsta cuprinsă între 35-40 ani, iar pentru un

număr de 6 persoane vârsta este cuprinsă între 45-50 ani.

12

9

9 masculin

feminin

ambii

11

19feminin masculin

10

Redarea categoriei de vârstă a persoanelor care aleg să emigreze

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Vârsta copiilor majoritari, deveniți parte din această cercetare, este cuprinsă între 10-13

ani (7 copii) și 19-22 ani (7 adolescenți); celelalte categorii de vârstă sunt distribuite după cum

urmează: 5 dintre copii au vârsta cuprinsă între 13-16 ani, 4 dintre copii se încadrează în

intervalul de vârstă 7-10 ani, iar alți 2 respondenți au depășit vârsta de 22 de ani.

Redarea categoriei de vârstă a copiilor “rămași acasă”

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Statutul marital al părinților emigranți indică faptul că 21 dintre adulți și-au menținut

relația de căsătorie, un număr de 16 persoane au divorțat ca urmare a emigrării în afara

granițelor țării a unuia dintre parteneri, iar o persoană este văduvă.

Redarea statutului marital al persoanelor care aleg să emigreze

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Deși majoritatea respondenților au subliniat ideea conform căreia, în afara spațiului țării,

nivelul studiilor nu reprezintă un factor prioritar în obținerea unui loc de muncă, am inserat în

2 3

8

18

6 2sub 30 ani

30-35 ani

35-40 ani

40-45 ani

45-50 ani

peste 50

4

7

55

72

7-10 ani

10-13 ani

13-16 ani

16-19 ani

19-22 ani

peste 22

21

16

1

căsătoriţi divorţaţi

văduvi

11

structura ghidului de interviu și itemi care să surprindă acest aspect. Astfel, o pondere de 25 de

adulți este reprezentată de către emigranții absolvenți de liceu, iar ponderea persoanelor care

au finalizat cursurile unor școli profesionale (10 clase) este redată printr-un număr de 8 adulți.

Persoanele cu studii universitare sunt și ele parte a fenomenului migrației care descrie comuna

Drăgoești (respectiv 2 dintre persoanele intervievate), iar 3 dintre respondenți dețin doar 8 clase

gimnaziale.

Redarea nivelului de instruire a persoanelor care aleg să emigreze

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Nivelul de instruire și educație al copiilor selectați pentru a face parte din eșantionul

acestei cercetări, indică reprezentativitatea elevilor de școală gimnazială (respectiv 9/30),

urmați îndeaproape de elevii de liceu (7/30).

Redarea nivelului de instruire al copiilor “rămași acasă”

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Populația selectată pentru a contribui la realizarea acestui studiu este formată atât din

copii, adolescenți și tineri care au cel puțin un părinte plecat la muncă în afara țării, cât și din

părinții acestora, sau bunicii în grija cărora au rămas.

Printre țările de destinație spre care se îndreaptă forța de muncă a comunei Drăgoești,

am enumerat: Italia (acolo unde muncesc 20 dintre respondenți), Germania (țara de destinație

aleasă de către 8 dintre respondenți), Spania (țară înspre care se îndreaptă 4 dintre adulții

emigranți), Anglia (spațiul ales de către 5 dintre respondenți) și Belgia (o destinație recent

38

25

28 clase

10 clase

liceu

universitate

4

9

7

6

11 1

1

elevi în clasele I-IV elevi în clasele V-VIII elevi în clasele IX-XII

absolvenţi de liceu absolvenţi de 8 clase absolvenţi de 10 clase

studenţi absolvenţi de universitate

12

accesată de către unul dintre respondenți, dar care trezește interesul forței de muncă migratoare,

ca urmare a recentelor atentate ce vizează Europa).

Redarea țărilor de destinație alese de către adulții emigranți

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Activitățile profesionale la care recurg locuitorii comunei Drăgoești sunt reprezentate

îndeosebi prin meseria de șofer (8 dintre respondenți), constructor (8 dintre respondenți) și

agricultor (5 dintre respondenți). Opțiunile respondenților pentru celelalte orientări profesionale

sunt distribuite în număr egal pentru activitățile de menaj (4/30), îngrijitor bătrâni (4/30), sau

pentru diversele activități specifice restaurantelor (3/30).

Redarea activităților profesionale la care aderă adulții emigranți

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Venitul realizat de către emigranți este în medie de 1000 de euro (răspuns redat de către

10 dintre adulții emigranți).

Redarea venitului realizat de către emigranții români (răspunsul părinților)

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

5 1

8

20

4

Anglia

Belgia

Germania

Italia

Spania

8

4

3

4

8

5

4şofer

menajeră

bucătăreasă

îngrijitoare bătrâni

construcţii

agricultură

altă meserie

1

1

5

1

1

103

32

1 1

1

500 euro

500 lire

700 euro

800 euro

900 euro

1000 euro

1200 euro

1500 euro

1000-1500 lire

2000 euro

2000 lire

3000 euro

13

Mare parte din ghidurile de interviu le-am aplicat în cadrul spațiului personal al

participanților la cercetare (locuința acestora), o altă parte a ghidurilor am aplicat-o

respondenților în timp ce se aflau în locuința temporară, din timpul vacanțelor școlare (casa

bunicilor), iar o altă parte a ghidurilor am aplicat-o prin favorizarea unor întâlniri cu

respondenții, la casele consătenilor, întrucât aceștia mențin constant relații de vecinătate și de

prietenie.

În continuare am recurs la descrierea numărului de persoane care coabitează în interiorul

gospodăriilor cu părinți emigranți. Astfel că 10 dintre părinții emigranți intervievați coabitează

în gospodării formate din patru membri (părinți și doi copii); 8 dintre părinții emigranți

intervievați coabitează în gospodării formate din cinci membri (părinți, copii, 1-2 bunici), iar 6

dintre părinții emigranți intervievați coabitează în gospodării formate din trei membri (ambii

bunici și un copil).

Redarea numărului de persoane care coabitează într-o gospodărie

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Condițiile de locuit descrise de către participanții la cercetare, observate în mod direct

de către mine, în timpul cercetării de teren, sunt redate după cum urmează: 15 dintre respondenți

dețin condiții bune de locuit: casă la curte, gospodărie, grădină de legume, păsări și animale de

curte. 12 dintre respondenți dețin gospodării modeste, investiția resurselor financiare trimise de

către cei plecați, regăsindu-se în amenajarea băii și a bucătăriei și mai puțin în consolidarea

casei, sau în extinderea acesteia. Aceste familii au renunțat atât la preocuparea pentru cultivarea

pământului, cât și la creșterea animalelor și a păsărilor de curte, apelând la varianta facilă de a-

și procura alimentele, din supermarket-uri.

Pe de altă parte, 3 dintre respondenți reprezintă categoria persoanelor care locuiesc cu

chirie în Râmnicu Vâlcea, fie pentru că în localitatea de domiciliu Drăgoești, familia le-a

decedat, fie pentru că în oraș își desfășoară cea mai mare parte a activităților: studii, loc de

muncă.

1 3

6

10

8

21 membru

2 membri

3 membri

4 membri

5 membri

6 membri

14

Descrierea spațiului de coabitare a membrilor familiei de emigranți

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Relatările fiecărui membru respondent, mi-a permis accesul la biografii individuale

desprinse din istoria transgenerațională. Astfel că, prin surprinderea unor informaţii-sursă

despre viaţa psiho-socială a adulților emigranți și a propriilor copii rămași acasă, am reliefat

profilul socio-demografic al emigranților (starea civilă, vârsta, sexul, locul de muncă, istoria

familială, tabloul socio-economic al familiei, situația locativă, conflictele intrafamiliale,

repetițiile cu rol în justificarea impactului blestemului și al sentimentului dezrădăcinării).

De-a lungul întregului capitol V prezint cercetarea specificului dinamicii psiho-sociale

din interiorul familiilor de migrați.

În demersul de investigare empirică, am recurs la identificarea acelor metode și

instrumente specifice unei cercetări calitative (biografiile familiale şi observaţia participativă).

Astfel am recurs la interviul semi-dirijat, care cuprinde atât chestionarul de selecție, cât și

ghidul de conversație aplicat adulților emigranți, precum și copiilor acestora rămași acasă.

În demararea cercetării am elaborat două chestionare: unul pentru adulţi, care cuprinde

32 de întrebări, dintre care 4 mixte, 2 închise, iar celelalte deschise şi unul pentru copii, care

cuprinde 29 de întrebări, dintre care 3 mixte, iar celelalte deschise.

În structurarea chestionarului de selecție, am inserat întrebări filtru, care conțin

întrebările specifice de selecție a grupului de subiecți.

În construirea ghidului de conversație, am accesat tehnici specifice, precum

principiului pâlniei și al comportamentului celor patru pași, inserând întrebări de introducere

cu rol în a sparge gheața din debutul relaționării mele cu persoanele intervievate, corelând astfel

itemii cu obiectivele acestei cercetări. Aceste alegeri mi-au facilitat extragerea aspectelor

conclusive, menite a evidenția validitatea ipotezelor cercetării.

Instrumentele utilizate în completarea acestor tehnici au fost: asociația liberă a

cuvintelor, asociația non-dirijată a cuvintelor, testul completării frazelor începute și testul

magicianului.

3

15

12

apartament la bloc 2-3 camere

casă la curte, condiţii foarte bune de locuit

casă la curte, condiţii modeste de locuit

15

În debutul instructajului am subliniat faptul că nu există răspunsuri corecte sau greşite/

adevărate sau false, întrucât se solicită opinii personale, care se deosebesc destul de clar. În

structura chestionarului am inserat o serie de întrebări de control, pentru evidenţierea

autenticităţii răspunsurilor, a valorilor atitudinale, a neutralității care confirmă acurateţea

răspunsurilor. În acelaşi scop am operaţionalizat anumiți termeni.

Rolul prezenței întrebărilor indirecte a permis înregistrarea unei validități mai mari a

itemilor, întrucât respondentul fie proiectează propria atitudine, fie o ecranează prin intermediul

replicilor altor persoane. Acest mecanism al proiecţiei are rol de “îngroşare prin contrast” a

propriilor trăiri vis-a-vis de fenomenul migrației.

Rolul întrebărilor circulare în redarea corelaţiei dintre cele trei planuri (cognitiv, afectiv-

emoţional şi comportamental), permite refacerea legăturii individului chestionat cu trecutul, dar

şi cu prezentul său, deschizând noi alternative de îmbunătățire a dinamicii familiale. Mai mult

decât atât, întrebările reflexive îi determină pe respondenţi să resemnifice ulterior motivația

care stă la baza alegerii de a emigra. Întrebările de informare (atât de tip închis, cât şi de tip

deschis), dețin o pondere destul de mare întrucât, prin intermediul lor, surprind și redau

îndeosebi interacţiunea dintre membrii familiei de emigranți.

Directa implicare a mea în înregistrarea obiectivă a răspunsurilor referitoare la migrație,

mi-a permis surprinderea limbajului nonverbal, cu rol semnificativ în decelarea gradului de

congruență dintre trăirile afective și verbalizarea alegerilor.

Interviul individual, a prilejuit explorarea ciclului familial al emigranţilor, prin

facilitarea accesului la biografii individuale desprinse din istoria transgenerațională, relatată de

către fiecare membru respondent.

Prin intermediul scopurilor acestei cercetări am urmărit: să creionez specificul dinamicii

psiho-sociale din interiorul unei familii expusă procesului internațional al migraţiei; să identific

motivele care au susținut decizia părinţilor de a munci în străinătate; să evidenţiez efectul

migraţiei părinților asupra copiilor rămaşi acasă; să exprim modificările apărute în dezvoltarea

psiho-emoţională și socială a copiilor privaţi de prezența părinților.

Obiectivul general al cercetării surprinde intenția mea de a reda și explica existența unor

mecanisme care justifică specificul dinamicii psiho-sociale din interiorul familiilor de

emigranți. Iar obiectivele specifice asociate cercetării sunt:

1.Descrierea dimensiunii specifice fenomenului migraţional, cu referire îndeosebi la fenomenul

migrației românilor;

2. Identificarea unor posibile relaţii de determinare a parcursului migraţional, prin decriptarea

rolurilor sociale introiectate la nivel familial;

16

3. Redarea corelațiilor dintre scenariul de viață al părinților emigranți și scenariul de viață al

copiilor rămași acasă, prin surprinderea trăirilor de respingere vs abandon/ dependență vs

fuziune.

Ipotezele de lucru ale acestei cercetări, sunt:

1. Dacă alegerea unui părinte de a emigra în afara graniţelor ţării este semnificată de

către copilul rămas acasă, drept un abandon, atunci afectarea psiho-emoţională a copilului

prognozează tendința de perpetuare a abandonului în contextul relațiilor sociale ulterioare.

2. Dacă părinții emigranți au dezvoltat o relaţie emoțională dificilă cu familia lor de

origine, atunci aceștia sunt încă afectați din punct de vedere psiho-social, fapt care generează

alegerea lor de a emigra în afara spaţiului familial/al ţării și perpetuarea unui ataşament nesigur

în relația cu proprii lor copii.

3. Cu cât adulții emigranți au trăit un profund sentiment al dezrădăcinării, prin afectarea

identității personale, cu atât se prefigurează o compensare exacerbată a eforturilor de

înrădăcinare a copiilor în spațiul demografic al familiei.

Comuna Drăgoeşti a înregistrat o populaţie de 2.003 locuitori în anul 2015, conform

datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. În prezent, comuna deține

aproximativ 250 familii (cu copii), având cel puţin un adult plecat în străinătate la muncă,

conform informaţiilor obţinute de la Primăria comunei Drăgoeşti și confirmate de către diverşi

locuitori ai comunei.

Demersul pentru alegerea grupului de subiecți l-am subordonat identificării acelor loturi

de subiecți adulți, domiciliați în comuna Drăgoești din județul Vâlcea, care muncesc în afara

graniţelor ţării, ai căror copii au rămas acasă.

Mijloacele la care am recurs pentru identificarea acestora sunt reprezentate prin

statisticile existente la nivelul Școlii Gimnaziale Nr.1, din comuna Drăgoești, pentru copiii cu

vârste cuprinse între 7 ani și 14 ani. Întrucât în majoritatea cazurilor, adolescenții aleg să

studieze în cadrul unor școli profesionale sau licee din orașul reședință de județ, accesul la

această categorie mi-a fost facilitat de către oamenii din comună, dar și prin intermediul

adulților constituiți ca parte în acest eșantion, analog metodei bulgărelui de zăpadă, prin

raportare la un chestionar de screening.

Pentru studiul problematicii migrației, am recurs la utilizarea unui ghid de conversație.

Așadar, grupul respondenţilor este alcătuit din 30 adulți, locuitori ai comunei Drăgoeşti, din

judeţul Vâlcea, plecați la muncă în străinătate şi din cei 30 de copii ai acestora rămași acasă.

17

Întrucât am beneficiat de datele de contact ale majorității subiecților implicați în această

cercetare, am putut stabili, de comun acord, intervalul orar și ziua în vederea desfășurării

interviului.

Modalitatea de intervievare a fost de tipul față în față, asigurând respondenții cu privire

la păstrarea confidenţialității informațiilor pe care mi le-au transmis. Am încurajat exprimarea

propriilor opinii și percepții, stabilind ca notarea răspunsurilor să o realizez eu, întocmai cum

au fost enunțate. Prin această formă de interacțiune, i-am încurajat pe respondenți să se

concentreze asupra descrierii stărilor interioare și mai puțin pe redarea în scris a acestora.

Atitudinea mea a fost una încărcată de acceptare, înțelegere și toleranță, neutră chiar,

evitând inducerea anumitor răspunsuri, sau a blocajului în exprimare. Starea mea de prezență

manifestată prin interesul pentru persoana din fața mea, mi-a facilitat accesul către anumite

experiențe din viața celor intervievați, cu rol major în surprinderea veridicității ipotezelor

cercetării.

Timpul de administrare a chestionarului de selecție și a ghidului de conversație a

necesitat o durată medie de aproximativ 90 de minute. Cu toate acestea, timpul de culegere a

datelor de la subiecții cu vârste cuprinse între 18 și 22 de ani, a fost cu mult mai mare, deseori

depășind durata medie cu încă 45 de minute, întrucât a fost necesar să securizez persoanele cu

privire atât la păstrarea confidențialității informațiilor, cât și în ceea ce privește rolul meu acolo:

nu doar de înregistrare a datelor specifice migrației, ci și pentru a oferi un minimum de suport

psiho-social.

Prelucrarea și interpretarea datelor accesate prin intermediul ghidului de conversație

Structura acestui studiu de caz am conturat-o în perioada septembrie-noiembrie 2015,

iar aplicarea instrumentelor de cercetare stabilite pentru culegerea datelor, am derulat-o în

perioada decembrie 2015- aprilie 2017. Motivul pentru care am rezervat această perioadă este

justificat prin faptul că adulții plecați în străinătate se reîntorc în sânul familiei, pentru

petrecerea unor sărbători tradiționale (Crăciunul și Paștele).

Deşi fenomenul migraţiei este din ce în ce mai des abordat, impactul său asupra copiilor

și al adolescenţilor este încă greu de explicat, în ciuda efectelor vizibile a dificultăţilor de

adaptare a acestora la mediul socio-familial.

În continuarea subcapitolului referitor la Familiarizarea participanților la cercetare cu

noțiunea de “migrație”, m-am focusat pe surprinderea unor relații de determinare existente între

informațiile scorate și conținuturile obiectivelor, respectiv ale ipotezelor formulate.

De asemenea, țin să subliniez faptul că preocuparea mea principală, de-a lungul întregii

cercetări, s-a subordonat obiectivului general al cercetării, care vizează surprinderea, redarea și

18

explicarea unor mecanisme care stau la baza solidarității relaționale existente între familiile de

emigranți și copiii acestora.

În continuarea demersului de cercetare, am recurs la structurarea ghidului de conversație

prin înlănțuirea itemilor ținând cont de conținutul celui de-al doilea obiectiv al tezei. Astfel am

urmărit surprinderea unor posibile relații de determinare a parcursului migraţional, prin

decriptarea rolurilor sociale introiectate la nivel familial.

În cuprinsul unui alt subcapitol, scorarea răspunsurilor înregistrate am realizat-o prin

raportare la cel de-al treilea obiectiv al lucrării: redarea corelațiilor dintre scenariul de viață al

părinților emigranți și scenariul de viață al copiilor rămași acasă, prin surprinderea trăirilor de

respingere vs. abandon/ dependență vs. fuziune.

Această situație, în care se regăsește fiecare copil și părintele său emigrant, a fost

reprezentată simbolic de către respondenții copii, prin asocierea cu un animal. Puși într-o astfel

de situație, fiecare a proiectat în imaginea animalului ales, problematica sa psiho-socială,

actuală. Această problematică descrie, în fapt, comportamentul inconștient la care recurg

respondenții, în situații limită.

Astfel că 7 dintre copii s-au identificat proiectiv cu imaginea unui câine “pentru că și

el își poate rupe lăbuța, din dor de mamă” (act ratat care justifică nevoia inconștientă de a o

determina pe mamă să revină acasă). Invocarea unui alt comportament al acestui animal

“indiferent dacă pleacă, se întoarce înapoi”, indică atât accesarea acelei atitudini-valori, care

descrie nevoia de înrădăcinare în spațiul familial și armonizarea relațiilor familiale, cât și relația

ambivalentă copil-adult emigrant, ca urmare a activării sentimentelor de separare vs abandon,

respectiv dependență vs fuziune.

Verbalizarea alegerii acestei imagini proiective “pentru că mulți sunt abandonați și

suferă” justifică retrăirea suferinței asociată sentimentului de abandon.

Răspunsurile următoare indică zbaterea copiilor afectați de migrație, asociată cu

dificultatea de a se adapta, ca urmare a trăirii acute a sentimentului de respingere vs abandon:

“mă tem de câinii altora pentru că sunt imprevizibili” (temere care indică descrierea

neîncrederii în ceilalți); “pentru că stau legați vai de mama lor și sunt chinuiți” (indică suferința

vis-a-vis de eforturile părintelui de a-l înrădăcina în spațiul socio-familial, privându-l de

prezența sa); “pentru că atunci când mă joc cu el, am o dispoziție bună” (nevoie de petrecere

a timpului cu părintele emigrant care să-i permită o reconectare autentică, dintr-o nevoie

firească de atașament securizant); “pentru că sufăr după această situație ca un câine și nu îmi

pot duce planurile la bun sfârșit” (prefigurează dificultatea de a se înrădăcina în spațiul

19

habitual, al școlii, respectiv al muncii, ca urmare a activării dificultății de a concretiza scopuri

sau așteptări specifice vârstei).

Un număr similar de copii se identifică proiectiv cu imaginea unei pisici “pentru că e

blândă, dar zgârie rău” (agresivitate mocnită, trăită de către ambele categorii de vârstă),

“pentru că poate să-și piardă mama, frații; poate să dea mașina peste ea, sau să-și găsească

o altă familie” (retrăirea unor sentimente de pierdere, prin activarea angoasei de separare,

respingere, abandon), “e cuminte” (repere morale preluate de la părinți), “pentru că e jucăușă”

(investirea copilului ca mandatar al fericirii adultului, destul de anxietat când întâmpină tristețea

propriului copil lăsat acasă); “o pisică neajutorat care fuge și atât (indică rana emoțională a

persoanelor invalidate în spațiul identitar socio-familial); “un câine se mai apără; pisica se

cațără prin copaci și atât” (răspunsuri-metaforă care evidențiază propria lor viață emoțională,

descriind pe rând ambivalența comportamentală de tipul luptă- fugă, generatoare de dependență

relațională- abandon).

Alți 2 copii au reprezentat propria experiență de viață, prin asocierea proiectivă cu

imaginea unei vulpi “pentru că e hoață și vicleană” (indică ambivalența față de părintele plecat,

întrucât dacă la nivel declarativ e de acord cu alegerea adultului de a emigra, în subsidiar îl

condamnă pentru această alegere); care “caută hrana bună” (indică atât nevoia de afecțiune

din partea părinților, cât și mulțumirea de a beneficia de avantajele materiale prilejuite de

migrația unuia dintre părinți).

Toate aceste răspunsuri evidențiată fuziunea relațională copil-părinte emigrant, prin

anihilarea granițelor dintre nevoile personale și cele ale adultului. Această confuzie este

generatoare de sens în ceea ce privește nu doar dependența relațională, ci și dependența de

mediul virtual sau al adicțiilor, spre care se îndreaptă pentru a-și satisface “foamea de hrană

bună”, de iubire, de putere, de exteriorizare adecvată a furiei.

O altă proiecție indică identificarea unuia dintre copii cu imaginea unui cățel nou-născut

care e “neajutorat pentru că nu e părintele alături” (copilul resimte nesiguranță socială, prin

regresare la o vârstă timpurie, când s-a instaurat trauma generică: trăirea sentimentului de

abandon familial); “pentru că simte când celălalt e trist și supărat și-l înveselește” (tendință

de a fuziona cu trăirile adultului, prin inversiune de rol și îndepărtare față de propriile nevoi).

Un alt copil se identifică proiectiv cu trăsăturile specifice unui leu pentru că acesta “își

apără familia” (sentiment de omnipotență dezvoltat prin supraresponsabilizare și preluare

inconștientă a rolurilor parentale. Pe de altă parte, putem remarca nevoia copilului de a-și apăra

imaginea familiei, blamată social); “pentru că pleacă după hrană și își lasă puii singuri” (trăire

acută a sentimentului de abandon, prefigurând riscul de a-l reitera în relațiile sale ulterioare).

20

Un alt copil se identifică proiectiv cu imaginea unui păianjen femelă pentru că ”lasă

ouăle, iar masculul îngrijește puii până la maturitate”. Răspunsul aparține unui copil afectat

de migrația mamei, tatăl preluând responsabilitățile acesteia în interiorul dinamicii familiale.

Această inversare de roluri determină confuzarea copilului, ca urmare a perceperii distorsionate

a atributelor de gen feminin și masculin.

Imaginea proiectivă a altui copil, prin identificare cu trăsăturile comportamentale ale

unui porc mistreț “se duce la vânat, ia prada în gură și o aduce acasă” descrie fuziunea

copilului cu părintele emigrant, prin aderare la comportamente similare (pe de o parte copilul

alege să depună efort în mediul școlar pentru îmbunătățirea imaginii familiei sale, iar pe de altă

parte părintele emigrant alege să investească economiile dobândite în țara de destinație, în

spațiul său origine). Această asociere metaforică a spațiului de unde fiecare urmărește un câștig,

“o pradă” hrănitoare, indică nevoia acestor familii de validare socială, prin confort financiar.

Copiii emigranților își însoțesc părinții în spațiul de vânătoare ales de către aceștia, dar doar în

timpul vacanțelor școlare și doar pentru plăcerea de a vizita, dezvăluind nu doar un exemplu

solidaritate cu familia extinsă, ci și dorința de înrădăcinare în spațiul de origine.

Un alt copil se identifică proiectiv cu imaginea unui urs panda pentru că “sunt capturați

(în propriul scenariu familial), duși la zoo (analogie cu spațiul habitual), unde le e greu să vadă

fețele ciudate ale oamenilor care se holbează la ei” (descriere a dificultății de reîntregire a

imaginii statutului de copil provenit din părinți emigranți).Trăirea acută a blocajului afectiv,

datorat dificultății de acceptare a rolurilor familiale preluate odată cu instaurarea, în familia sa,

a acelui moment de criză afectivă, este amplificată apoi de relațiile conflictuale cu copiii

neafectați de fenomenul migrației.

Identificarea proiectivă a unui alt copil cu imaginea un fluture monarh, care “zboară

din America în Mexic, acolo unde depune ouăle și apoi moare”, reliefează anxietatea de

separare și îngrijorarea manifestată față de starea de sănătate a părintelui. La originea acestor

trăiri se află teama de pierdere a părintelui, care își poate reface viața de familie, în țara de

destinație).

21

Reprezentarea copiilor prin identificare proiectivă cu imaginea unui animal

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Culoarea aleasă de către adulții emigranți, pentru a descrie trăirile lor, cu privire la

fenomenul migrației, indică următoarele nuanțe emoționale:

- negru, culoare aleasă de către 14 dintre respondenți, semnifică prezența unor atitudini

negativiste, de exaltare nerealistă în fața provocărilor vieții de adulți emigranți;

- gri, culoare aleasă de către 11 dintre respondenți, indică nevoia de separare față de cei de

acasă, nevoia de diminuare a stării de anxietate resimțită ca urmare a trăirilor de respingere și

marginalizare socială, dar și trăirile specifice dezrădăcinării socio-familiale;

- roșu, culoare aleasă de către 3 dintre respondenți, indică o mare voință de realizare și impunere

socială, potențată atât de energia ca resursă deținută, cât și de spiritul întreprinzător;

- roz, culoare aleasă de către 2 dintre respondenți, indică atât imaturitatea emoțională care

determină alegerea de a părăsi spațiul habitual, dar responsabilitatea asumată față de cei lăsați

acasă, prin oferirea sprijinului financiar.

Reprezentarea adulților prin identificare proiectivă cu o culoare

Sursa: realizată de autoare pe baza prelucrării răspunsurilor obţinute în urma aplicării chestionarului

Răspunsurile evocate mai sus indică aspecte observate cu realism de către copiii emigranților,

descriind situația socio-familială a acestora.

1

1

1

7

7

2

1

1

1

2

1

0 5 10 15 20 25 30

câine şi pisică

fluture monarh

urs panda, delfini

pisică

câine

căţel

porc mistreţ

păianjen femelă

lup

vulpe

leu

14

11

23

negru

gri

roz

roșu

22

O mare majoritate a locuitorilor acestei comune au muncit în cadrul Combinatului

Oltchim, din Râmnicu Vâlcea. Odată cu declararea falimentului, mulți locuitori ai comunei au

rămas șomeri și nu și-au mai găsit un alt loc de muncă. Apariția copiilor, amplificarea grijilor

familiale, coroborate cu modelul vecinilor plecați la muncă în străinătate și a căror situație

financiară a prosperat de la o zi la alta, au constituit factorii care au generat amploarea

fenomenului migrației.

23

CONCLUZII

Întrucât familia asigură cadrul adecvat cunoașterii de Sine, oferind suportul necesar

internalizării imaginii de sine și de ceilalți, respectiv a societății, pot afirma faptul că achiziția

autonomiei emoțional-comportamentale aparține în mare parte acesteia.

Este binecunoscută tendința copilului de a prelua valorile morale ale membrilor familiei

cu care se identifică. Ulterior, copilul tinde către formarea unei identități sociale, achiziție care

îi facilitează dispunerea unui anumit rol și statut social. Evoluția oricărei personalități

prefigurează maturizarea individului, prin accesul la noi modele relaționale, la valori și principii

morale. Nevoia de adaptare socială a oricărui copil determină aderarea la noi modele, noi repere

sociale, devenind conștient nu doar de cine este, ci și de ceea ce poate deveni.

Dacă la început, “eroul” copilului este figura parentală cu care se identifică, în timp, ca

urmare a relațiilor sociale la care are acces, tinde să se separe, să se detașeze de imaginea reper

a părintelui, devenind o individualitate socială. Uneori, lipsa de experiență a copilului îl

predispune la identificări cu persoane care dețin valori morale în dezacord cu cele promovate

de către familie, comunitate, societate.

Având în vedere cele expuse mai sus și ținând cont de rezultatele obținute în baza

scorării răspunsurilor respondenților, subliniez ideea conform căreia formarea unei identități a

copilului provenit din părinți emigranți, potențează diferențierea Sinelui. Acest aspect poate fi

validat prin conștientizarea structurii de atașament emoțional, specifică familiei de origine.

Copiii emigranților care s-au evidențiat printr-o imagine de sine slab diferențiată, riscă

să intre în fuziune cu proprii părinții și nu numai, diminuându-și șansele de a deveni unici,

originali, autentici, crescând astfel riscul către o anumită reactivitate emoțională. Acesta este

motivul pentru care copiii emigranților obișnuiesc să dea răspunsurile scontate de auditoriu,

subliniind nevoia de a atrage atenția și aprecierea, evitând riscul marginalizării și excluderii

sociale.

Identitatea de sine catalizează formarea stimei de sine a copiilor, aspect validat doar

într-un cadru securizant oferit de către părinții emigranți. Securizarea parentală facilitează

cunoașterea de sine a copilului, îl încurajează să adere la diferite grupuri atât din nevoia de

apartenență socială, dar mai ales din nevoia de confirmare a competențelor personale. Cu alte

cuvinte, homeostazia familială calibrează un răspuns emoțional adecvat al copiilor de emigranți

la reacția societății, prin menținerea granițelor personale.

Alegerea părintelui de a pleca la muncă într-o altă țară, afectează dinamica familială,

partenerii fiind nevoiți să depună un efort suplimentar pentru redefinirea rolurilor în cuplu și în

viața de familie. Această alegere influențează structura emoțională a copilului rămas acasă,

24

deoarece acesta este expus dezechilibrului familial. Din dorința de ameliorare a dezechilibrului

creat, copilul tinde să preia suferința părinților, riscând să-și distorsioneze firescul parcurs

evolutiv al său. Este bine cunoscută ideea conform căreia părinții sunt percepuți drept arhitecții

relației familiale. Tendința părintelui emigrant de a investi mai multă emoție în relația cu copilul

său (ca urmare a culpabilității de a-l fi lăsat acasă), comparativ cu implicarea în relația de cuplu,

expune copilul la o anumită regresie emoțională.

Alegerea părintelui de a emigra pentru a oferi copilului său mai mult decât a deținut el,

reprezintă un cadru generator de dorințe și prescripții care influențează subtil alegerile,

atitudinile, comportamentele, amplificând blocajele copilului. În fapt, este vorba despre un

scenariu de viață similar părintelui emigrant, în relația cu proprii săi părinți. Repetarea

scenariului familial întreține teama de eșec a părintelui. Este vorba despre acele experiențe care

nu au fost încă metabolizate de către adultul emigrant, confuzând copilul, întrucât acesta nu

poate digera motivele pentru care părintele emigrează, decât la nivel declarativ.

Dinamica familială actuală conturează importanța asumării rolurilor parentale în

corelație cu cele maritale și individuale, neglijarea acestora adâncind distanța dintre părinții

plecați și părinții/copiii rămași, prin blocarea emoțiilor, respectiv a exprimării suferințelor

generate de migrație.

În compensarea dorului și a lipsei de acasă, părinții emigranți îndeplinesc copiilor

dorințele din spectrul financiar, atenția copiilor fiind comutată asupra acestor nevoi, învățând

practic să-și neglijeze sau chiar să-și nege emoțiile și suferința indusă prin trăirea sentimentului

de singurătate.

Iată cum se conturează o temă nucleu a dinamicii familiilor de emigranți, în jurul căreia

se rejoacă rolurile familiei de origine (copilul este perceput ca reprezentând capitalul economic

al familiei, deși cultura familiei noastre evidențiază valoarea emoțională prescrisă copiilor).

În timpul cercetării de teren am surprins tendința copiilor proveniți din părinți emigranți,

de a trăi starea de plictiseală mult mai acut, în comparație cu ceilalți copii. Acest aspect explică

nevoia de suprimare a timpului, prin refugiere în mediul virtual (spațiu ales pentru eliberarea

de anxietate, prin anularea dorului față de părintele plecat). La vârste mai mari, tendința este de

a se refugia în spațiul specific adicțiilor (consum de tutun, alcool și substanțe etnobotanice).

Întocmai ca și părinții care aleg să emigreze în afara spațiului de origine a țării, spațiul

de emigrare ales de către copil (fie el virtual sau încărcat de adicții) asigură scena exprimării

furiei, respectiv a dorinței de putere și dominare. Acest spațiu devine o variantă de compromis,

o alternativă surogat la care aderă copilul, iar obstrucționarea constantă a nevoii de a primi

25

afecțiune, atenție, încurajare și sprijin în problemele cu care se confruntă în spațiul real, întârzie

procesul de autonomizare și maturizare emoțională.

Pendularea între a fi un perdant, respectiv un învingător în comunitatea locală/familială,

indică neasumarea spațiului identitar, prin trăirea unor sentimente de inadecvare socială. Aceste

trăiri jalonează tema dezrădăcinării, prin frenezia accesării unui spațiu adecvat nevoii sale de

acceptare și valorizare, respectiv de înrădăcinare și formare identitară. Dincolo de avantajele

financiare înregistrate în țara de destinație, câștigarea valorii prin muncă rămâne totuși relativă.

Întrucât în țara de origine, persoanele emigrante nu au obținut validarea socială scontată,

trăiesc sentimente de inadecvare, nesiguranță și anxietate, în compensarea cărora se sacrifică

pentru a oferi “totul” celor rămași acasă. Aceste trăiri sunt similare cu cele ale propriilor copii

care se autopercep ca fiind “nimeni”, sau “ai nimănui”, repetiție care confirmă fuziunea

relațională dintre părintele emigrant și copilul său lăsat acasă.

Stima de sine a părinților este carențată și ca urmare a disocierii dintre viața de familie

și cea profesională, ajungând să se simtă izolați, singuri și nesiguri vis-a-vis de alegerile la care

au recurs. Decizia de a emigra pare a fi descurajantă pentru părintele emigrant, de multe ori

simțindu-se obosit și epuizat, întrucât membrii familiei de acasă consumă tot ceea ce el a

agonisit. În același timp, adulții rămași acasă se supraresponsabilizează în ceea ce privește

creșterea și educația copiilor, trăind un acut sentiment de epuizare, sau chiar de inutilitate.

Starea de nemulțumire trăită de către părintele emigrant, evidențiază auspiciile eșecului

în căutarea unui loc securizant în lume, motiv pentru care se conformează rigorilor impuse la

noul loc de muncă, pentru a oferi celor rămași acasă accesul la bunuri materiale. Investirea

economiilor în îndeplinirea dorințelor celor rămași acasă indică, pe de o parte, nevoia adultului

de a primi admirația și aprecierea valorii sale, iar pe de altă parte indică asigurarea unor condiții

economice menite a evita depărtarea copiilor de țara de origine.

Disproporția dintre recompensele și pedepsele care îngrădesc libertatea de exprimare a

copiilor, generează o exacerbare a stării confuzionale trăită de către părinții emigranți, prin

diminuarea autorității în relația cu proprii copii.

Tema dezrădăcinării este preluată inconștient de către copiii proveniți din adulți

emigranți, ca urmare a trăirii unor sentimente de excluziune socială, trăiri care încurajează

toxicodependențele, ori fuga în mediul virtual. Aceste alegeri insecurizează copilul în relația cu

părintele plecat, întrucât absența acestuia din urmă, justificată doar prin preocuparea pentru

acumularea de venituri, creează incertitudine, sentimente de respingere și abandon, prin

perpetuarea unui dezechilibru familial.

26

În timpul cercetării de teren, am întâlnit chiar și copii de vârstă școlară preocupați pentru

depășirea condiției sociale de emigranți, prin manifestarea unor eforturi intelectuale menite a

contribui la îmbunătățirea imaginii întregii lor familii.

În acest fel, pot considera ca fiind validă ipoteza conform căreia cu cât adulții emigranți

au trăit un profund sentiment al dezrădăcinării, prin afectarea identității personale, cu atât se

prefigurează o compensare exacerbată a eforturilor de înrădăcinare a copiilor în spațiul

demografic al familiei de origine.

Prezența darului și a sentimentului datoriei, configurează capcane familiale cu efect în

amplificarea sentimentul culpabilității, tot mai prezent în dinamica familiei de emigranți.

Părintele plecat trăiește un accentuat sentiment al datoriei față de copilul rămas acasă. Prin

intermediul darului primit, copilul devine mandatar al fericirii părinților, întrucât doar în acest

fel, părinții se simt confirmați și validați în comunitate.

Adultul în grija căruia a rămas copilul, retrăiește și el un acut sentiment al datoriei atât

față de cel plecat (prin accesul la un trai mai bun), cât și față de cei rămași, sufocând copilul

prin atitudini de supraprotejare, considerând că “și așa suferă pentru că nu e aproape de

părintele plecat, nu-l mai încarc și eu cu alte treburi”. În fapt, asistăm din nou la reliefarea

nevoii adultului de a se simți apreciat, de a deveni adultul preferat al copilului, încurajând

dependența familială.

Copilul preia sentimentul datoriei față de părintele care se sacrifică muncind printre

străini, retrăind un acut sentiment de culpabilitate atunci când rezultatele școlare nu confirmă

așteptările părintelui emigrant. Rezultatele școlare aflate sub nivelul așteptărilor părinților,

activează sentimentul respingerii și al lipsei de iubire necondiționată trăite de către copii. Chiar

dacă structura intelectuală a copiilor prefigurează un potențial intelectual crescut, această

perspectivă este limitată de către părinții emigranți, care apreciază mai mult sănătatea copilului:

“am văzut multe persoane cu studii superioare, care muncesc alături de mine, în agricultură,

pe un același salariu”.

Ulterior, copilul își autolimitează șansele de afirmare socială, prin aderarea la domenii

de muncă similare celor accesate de către părintele emigrant, întrucât permite câștiguri

financiare rapide: șofer, ospătar, îngrijitor bătrâni (alegeri care justifică relația de fuziune

părinte-copil și avansează perpetuarea scenariului transgenerațional).

Dificultatea poziționării adecvate în relația cu adultul, prefigurată în prima parte a

copilăriei, privează descendenții emigranților de necesitatea întoarcerii darului față de părintele

plecat, într-o formă adecvată și echitabilă lor, scăzându-le stima de sine.

27

Prefigurarea acestei idei este amplu dezvoltată de către profesorul Vintilă Mihăilescu,

prin redarea mecanismului de funcționare, întrucât “fantasmele copiilor de a fi “ca cei mari” se

pot traduce în jocurile lor simbolice, dar nu ca o “simplă” expresie a principiului plăcerii, ci tot

ca o frustrare a faptului de a nu putea (și a nu li se permite) să fie mari”. (Mihăilescu, 1999)

Tendința adulților emigranți de a-și constrânge financiar copilul devenit adolescent,

descrie furia trăită de către acesta. Acest tip de constrângere determină adolescentul să se

distanțeze față de părinte, întocmai ca și părintele față de țară (reactivitate emoțională efect al

mesajelor duble, incongruente). Astfel, majoritatea adolescenților intervievați tind să se

autoizoleze, să se îndepărteze de către acel părinte, sau chiar de propria lor familie. Costurile

emoționale ale adolescentului care alege să se îndepărteze de antecesori sunt manifestate uneori

sub forma depresiei, sau chiar a tulburărilor de comportament (abandon școlar, dificultăți de

adaptare la mediul social), oglindind conflictualitatea relației maritale a părinților săi, din

interiorul acestei dinamici familiale disfuncționale. Cu alte cuvinte, pot spune că este vorba

despre o încălcare a granițelor adolescentului aflat în plin proces de configurare a propriei

autonomii și independențe sociale. Subjugarea sa emoțională de către părintele emigrant, în

asociere cu rolul supraprotectiv preluat de către părintele rămas acasă, contribuie la

amplificarea simptomului, prin infantilizarea copilului devenit adolescent. Majoritatea

părinților de adolescenți consideră că refuzul lor de a-și susține financiar copiii, contribuie la

responsabilizarea acestora. Adolescenții se simt devalorizați, motiv pentru care reacția lor

imediată este de a-și părăsi familia, de a abandona școala, aderând la grupuri de apartenență cu

preocupări antisociale. Aceste tendințe descriu exemplar prezența unei traume de abandon la

nivel inter- și transgenerațional.

Prezența acestor tranzacții familiale dezechilibrează copilul, întrucât acesta trăiește în

mod acut sentimentul datoriei față de adulții implicați în educația sa (obligații greu de onorat,

întrucât presupun conectarea la roluri identitare pervertite). Astfel, părintele emigrant de același

sex cu copilul, încearcă să mențină o alianță cu acesta, percepându-l ca pe o extensie a sa,

încurajându-l practic să-i preia locul în interiorul familiei. Părintele rămas observă loialitatea

relațională a celor doi și se teme ca nu cumva copilul să se îndepărteze de el, întocmai ca și

partenerul plecat. Acesta este motivul pentru care se va preocupa intens pentru a atrage copilul

de partea sa, dezvoltând o relație fuzională similară cu cea a partenerului de cuplu (în același

mod poate fi explicat și comportamentul permisiv al bunicilor). Când părintele emigrant, în

mod inconștient, va investi copilul în rolul partenerului său, atrage copilul pe un teren

dezechilibrant emoțional, întrucât părintele de același sex îl va percepe ca fiind drept un

28

competitor al său. Aceste inversiuni de roluri evidențiază din nou nesiguranța părinților în ceea

ce privește aprecierea valorii lor de către cei din familie. Astfel, dacă un copil apreciază mai

mult valoarea unuia dintre părinți, riscă să resimtă rana pierderii părintelui invalidat, rană indusă

de către acesta din urmă, printr-o atitudine încărcată de dispreț, învinovățire și neglijare.

Preocuparea oamenilor pentru satisfacerea nevoilor de supraviețuire, a încurajat

explorarea potențialul creativ, prin accesarea unor modalități de dezvoltare, aderând astfel la

schimbarea habitatului social. La baza acestor preocupări se află nevoia de acceptare și de

integrare a rădăcinilor, respectiv a originilor, atribuind un anumit sens dezvoltării sentimentelor

de apartenență socială, prin activarea rolului de martor, sau chiar de experimentator al relațiilor

cu cei semnificativi din familia de origine.

Analizând dinamica relațiilor intergeneraționale, am putut evidenția prezența unor

teme-nucleu de tipul sentimentelor de abandon trăite de către părinții emigranți. În compensare,

adultul emigrant resimte nevoia de diferențiere a propriului sine față de cel al părintelui său,

prin alegerea de a emigra în afara spațiului familial. Este momentul când întreaga familie se

află într-o criză emoțională, întrucât copiii rămași acasă devin dependenți de părintele ori de

bunicii în a căror grijă au fost lăsați (dependență activată chiar de către adulții rămași acasă,

pentru a suplini o lipsă generatoare de semnificație).

Decriptarea manierei de răspuns a adulților la itemii inserați în cuprinsul ghidului de

conversație, mi-a permis să evidențiez plasarea acestora într-un impas genealogic, redat prin

confuzia de roluri identitare la care sunt părtași proprii lor copii. Aceste capcane familiale

perturbă autenticitatea comportamentală în relația dintre membrii familiei.

În timpul relaționării cu aceste persoane, am putut surprinde prezența mitului familial,

conform căruia părinții sunt datori față de copiii lor cu asigurarea unui viitor lipsit de griji.

Aceste percepții evidențiază din nou prezența temei fuziune vs. dependență, care propulsează

copiii ca pe niște extensii ale părinților (deprinderea autonomiei personale în ceea ce privește

asumarea alegerilor ulteriore, fiind contaminată deja).

Ca urmare a potențialului autotransformator specific fiecărei persoane, adulții emigranți

au identificat soluții de supraviețuire în această continuă “competiție socială”. Însă strategiile

de coping la care au recurs de cele mai multe ori, nu reprezintă rezultatul unui efort conștient

de accedere către un trai mai bun, ci o perpetuare a unui blocaj, a unei suferințe emoționale

(cauză a unei loialități familiale invizibile).

Se spune că datoria cu care ne naștem față de antecesorii noștri, se achită prin ceea ce

dăruim succesorilor noștri. Toate neajunsurile întâmpinate de către cei care aleg să emigreze,

destabilizează sistemul achitării acestor datorii, iar fuga către un alt spațiu habitual, favorizează

29

sentimentul îndatoririi. Astfel, copilul rămas acasă tinde să preia atât responsabilitățile familiale

ale părintelui emigrant, cât și prescripțiile trasate de către acesta. Cu alte cuvinte, copiii

emigranților nu se mai dezvoltă conform nevoilor proprii, ci traduc în act dorințele adultului

plecat, pe care îl înlocuiesc. Părintele cu o stimă de sine scăzută emite așteptări față de copii

(percepuți inconștient ca fiind o extensie a sa), în scopul diminuării conflictelor din interiorul

dinamicii familiale, contribuind astfel la o creștere a stimei lor de sine.

Este vorba despre o datorie familială preluată inconștient de către copil, prin structurarea

și perpetuarea unui scenariu evolutiv care nu le aparține, dar le este familiar. Poziționarea

familială în rolul cu care s-au identificat proiectiv, indică nevoia de validare în acest spațiu

identitar.

O mare majoritate a copiilor cu părinți emigranți, pe care i-am intervievat, au o greutate

supraponderală. Din punctul meu de vedere și coroborat cu experința profesională, lipsa

restricțiilor în ceea ce privește stilul alimentar, precum și privarea de prezența parentală

autentică justifică nesatisfacerea unei nevoi psihologice: dorința de a fi văzuți de către membrii

familiei, respectiv de către cei din comunitate, ca individualități de sine stătătoare și nu ca

extensii ale adulților. Pentru a compensa această nevoie nesatisfăcută adecvat, copiii recurg în

mod inadaptat, la ingerarea de alimente, dobândind astfel o greutate în afara limitelor specifice

vârstei cronologice.

Majoritatea bunicilor care dețin tutela în creșterea și educația nepoților, au dezvoltat un

tipar de intervenție axat pe promovarea dragostei față de țară, prin perpetuarea percepției

conform căreia, chiar și în propria țară poți să muncești, respectiv să câștigi bani și validare

socială. Convingerea bunicilor vine parcă să panseze propria rană a singurătății apărută în urma

plecării copiilor lor, în afara granițelor țării. Din nevoia de a se asigura că, prin intermediul

nepoților, vor deține un sprijin permanent și sigur din partea propriilor copii, întervin

considerabil în educația acestora. Un exemplu concludent în acest sens este ritualul de seara la

care a recurs un bunic matern pentru a-și adormi nepotul. Astfel, pentru a se asigura că nepotul

va fenta migrația, încurajează atașarea copilului față de valorile, folclorul și tradițiile populare,

prin audiția de muzică populară românească (ritual familial cu rol în menținerea homeostaziei

familiale).

Putem observa cum copilul este investit cu un rol major în ceea ce privește integrarea

temelor de viață ale ambelor categorii de adulți: părinți și bunici. Împovărarea copilului cu

responsabilitatea de a tempera anxietatea de separare trăită de către adulții din preajma sa,

indică ignorarea nevoilor reale ale acestuia. Invalidarea propriilor nevoi psihologice amplifică

dependența copilului față de opiniile celorlalți cu privire la potențialul său. Astfel, copilul

30

oscilează între sentimentul de omnipotență indus de către adulți și cel de neajutorare trăit ca

urmare a neglijării nevoilor sale de afecțiune și suport emoțional (ambivalență care explica atât

mândria copiilor proveniți din familii de emigranți în relația cu ceilalți, cât și tendința către

retragere și autoizolare socială a acestei categorii de copii, manifestată prin dependența de

internet, de alimente, de substanțe etnobotanice, sau de persoane indisponibile afectiv).

Din discuțiile cu copiii intervievați în debutul acestui studiu de caz, a reieșit importanța

asumării adecvate de către părinții emigranți, a rolurilor parentale ce le revin, prin temporizarea

satisfacerii nevoilor materiale invocate de către proprii copii; prin creșterea toleranței adultului

față de eșecul din mediul școlar înregistrat de către copii; prin cunoașterea și recunoașterea

nevoilor reale ale copiilor, respectiv a abilităților și disponibilităților cognitiv-emoționale ale

acestora, susținând procesul de maturizare specific evoluției copiilor.

Temporizarea îndeplinirii dorințelor exprimate de către copii, referitoare la obținerea

unor obiecte materiale, contribuie la îmbunătățirea bazei de siguranță pentru solicitanți,

asigurând un spațiu de întoarcere suportiv, ori de câte ori resimt nevoia de alinare, liniștire sau

îngrijire. Acest fapt poate deveni posibil atunci când adultul își acordează sensibilitatea

emoțională, strict la nevoile autentice ale copilului, nicidecum la nevoile sale inconștiente care

maschează vulnerabilitatea socială, demascată prin alegerea migrației. Promptitudinea cu care

părintele emigrant îndeplinește dorințele copilului lăsat acasă, indică manifestarea unei cerințe

mutuale față de copii: aceea de a părea doar fericiți și în niciun caz singuri, triști sau furioși,

întrucât aceste trăiri l-ar putea anxieta și mai mult pe părintele emigrant.

Susțin această idee întrucât tendința este către inversarea rolurilor familiale, părintele

așteptând ca tocmai copiii să le satisfacă nevoia de afecțiune, de sprijin și de atenție, respectiv

de apreciere. Atașamentul acestor adulți este caracterizat ca fiind anxios, iar alegerea de a

emigra îi predispune pe proprii lor copii la perpetuarea acestui tip de atașament.

Întreaga gamă a ideilor inserate mai sus, validează conținutul ipotezei conform căreia

dacă părinții emigranți au dezvoltat o relaţie emoțională dificilă cu familia lor de origine, atunci

aceștia sunt încă afectați din punct de vedere psiho-social, fapt care generează alegerea lor de a

emigra în afara spaţiului familial/al ţării și perpetuarea unui ataşament nesigur în relația cu

proprii lor copii.

În timpul aplicării ghidului de interviu, cel puțin în faza inițială, de cunoaștere, am

surprins atitudinea evitantă a copiilor în a-și exprima emoțiile privind alegerea părintelui de a

emigra (afectul era omis, întrucât anxietatea lor creștea). Comunicarea a căpătat un anumit

firesc, când copiii și-au exprimat satisfacțiile prilejuite de migrația părintelui. Pe parcurs, relația

31

a decurs armonios, întrucât am activat capacitatea lor de a-și exprima opiniile, evidențiind

importanța acestora în ceea ce privește alegerile părinților.

Într-un procent destul de mare și doar la nivel declarativ, copiii manifestă adeziune față

de decizia părintelui de a emigra, iar justificarea acestei alegeri („pleacă pentru a ne asigura

nouă un trai mai bun”), are rol nu doar în conturarea unei imagini favorabile a părintelui plecat,

(căruia îi iartă de fiecare dată absența de la evenimentele memorabile din viața lor), ci și în

amplificarea datoriei față de părinte.

Cu toate acestea, în subsidiar, copilul trăiește furie față de alegerea părintelui de a

emigra, iar amânarea nevoii copilului de a primi constant sfaturi și afecțiune, îl determină să

manifeste suspiciune și neîncredere în relațiile cu celelalte persoane.

Această furie a copilului nu va fi îndreptată către părintele emigrant întrucât ar activa

sentimente de culpabilitate, dar va fi direcționată către obiectele primite în dar de la părintele

emigrant (în majoritatea familiilor intervievate am întâlnit tendința copiilor de a deteriora

constant obiecte, tablete, ori telefoane primite cadou). Aceste atacuri îndreptate simbolic către

părintele emigrant, au rol în a-l determina pe acesta să-și asume disconfortul creat prin

amplificarea dezechilibrului socio-familial. Pe de altă parte, în mod paradoxal, copilul tinde să

se atașeze și mai mult față de părintele emigrant, din teama de a nu se simți respins, abandonat.

Urmare a eforturilor de metabolizare și de integrare a experienței părintelui emigrant,

copiii rămași în grija bunicilor, nu-și doresc să plece într-o altă țară, decât pentru o perioadă

scurtă de timp, respectiv doar pentru petrecerea vacanțelor școlare. De asemenea, cel puțin

momentan și doar la nivel declarativ, copiii chestionați afirmă nu numai că nu ar pleca într-o

altă țară la muncă, ci și că, oricare ar fi deciziile lor din viitor, nu și-ar lăsa copiii acasă.

Relațiile parteneriale ale adolescenților proveniți din părinți emigranți sunt intense, dar

de scurtă durată. Tendința acestora este de a relaționa cu persoane de sex opus, care dețin

povești de viață similare lor. Deși sunt capabili de a manifesta și primi afecțiune, în momentul

când relația avansează atât ca durată, cât și ca intensitate emoțională, tendința este de a pune

punct relației. Această modalitate de relaționare indică activarea angoasei de separare conform

căreia, la un moment dat, inevitabil vor ajunge să fie părăsiți, retrăind sentimentul de abandon.

Atitudinile adoptate de către partenerii de cuplu, care au trăit teama de abandon familial, indică

nevoia inconștientă de întregire a imaginii de sine, prin perceperea celuilalt ca pe o extensie a

propriei imagini, tendință care conduce la dezvoltarea unei relații fuzionale, parazitare.

Astfel că adolescenții proveniți din părinți emigranți, reiterează un parcurs similar

naturii relațiilor familiale cu care sunt familiarizați, prin reluarea și retrăirea temelor de

respingere vs. abandon. Întrucât suferința emoțională generată de separare este dificil de

32

metabolizat, copiii migranților aleg ca ei să fie cei care abandonează relația (mecanism cognitiv,

întâlnit în psihologie sub denumirea de identificare cu agresorul). Cu alte cuvinte, părintele

emigrant este perceput inconștient de către copilul rămas acasă drept un agresor și, la rândul

său, în situații încărcate de responsabilitate și angajament, adolescentul va deveni la rândul său

un agresor pentru o altă persoană de sex opus (percepută ca fiind victima), abandonând-o.

În concluzie, se confirmă ipoteza care descrie existența unei corelații afective între

sentimentul de abandon trăit de către copilul provenit din părinți emigranți și tendința acestuia

de a perpetua și de a rescrie acest răspuns, în cadrul relațiilor sociale cu persoane de sex opus.

Migrația părinților predispune copiii către o anumită regresie adaptativă, favorizată prin

blocajul psiho-emoțional instaurat. Autoanihilarea propriilor resurse adaptative este evidențiată

prin tumultul frustrărilor și al ostilităților manifestate în relația cu cei din jur. Aceste trăiri,

indică tendința către activarea unor pattern-uri distructive, de tipul autoexcluderii sociale.

Riscul perpetuării acestor trăiri amplifică atitudinea de deresponsabilizare, prin abandon școlar

sau aderare la adicții.

Prin urmare, suferința retrăită de către acești copii, poate reprezenta un factor activator

în căutarea sensurilor acestor experiențe de viață. Așadar, pot spune că acești copii au nevoie

de suport de specialitate pentru resemnificarea dinamicii lor familiale, întrucât doar astfel pot

ajunge să-și acceseze propriile resurse creativ-motivaționale care să le potențeze afirmarea de

sine, prin confirmarea și validarea socială necesară unei adaptări adecvate.

Suportul de specialitate acordat acestor familii poate contribui la transformarea adulților

în părinți toleranți, disponibili, sensibili la nevoile copiilor lor, devenind resursă adecvată în

devenirea copilului, prin reducerea controlului excesiv și încurajarea experimentării propriei

vieți, asigurând tranziția către autonomia copiilor.

Conștientizarea potențialului și a capacităților de a se adapta provocărilor vieții,

autorespectul internalizat în urma interacțiunii cu angajatorii din țara gazdă, precum și suportul

de specialitate oferit de către autorități, contribuie la asumarea adecvată a rolurilor parentale și

parteneriale. Doar prin facilitarea accesării unor servicii sociale și educaționale,

conflictualitatea trăirilor interioare poate fi diminuată. În acest fel adulții emigranți pot

reconsidera motivele care au susținut alegerea de a emigra, pot resemnifica relația lor cu

trecutul, ajungând să implementeze strategii adecvate de adaptare la nevoile familiei, dar și la

provocările din comunitate.

Din aceste motive recomand includerea acestei categorii sociale într-un program de

asistență psiho-socială, menit să contribuie la resemnificarea experienței trăită de către copiii și

33

părinții lor emigranți, pentru a o metaboliza și integra adecvat, prin conștientizarea și acceptarea

propriilor trăiri.

Mobilizarea unor echipe de voluntari pregătiți și instruiți de către serviciile de asistență

socială din ONG-uri sau Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului, contribuie la

asigurarea un suport adecvat nevoilor specifice acestor familii. Astfel, maniera de intervenție a

acestor voluntari și autenticitatea în interacțiunea cu copiii emigranților, reprezintă un real reper

și sprijin suportiv pentru familiile de emigranți. Disponibilitatea de timp a voluntarilor, precum

și experiența în lucrul cu copiii împărtășită într-un cadru familiar, conținător, prin implicare

chiar și în desfășurarea unor activități gospodărești, au rolul de a încuraja părinții, sau bunicii

să depășească mai ușor dificultățile întâmpinate ca urmare a emigrării unuia dintre

parteneri/copii. În acest fel, copiii emigranților pot ajunge să primească suport și îngrijire în

condiții de siguranță, toleranță și acceptare.

Accentuez această idee cu privire la inițierea, dezvoltarea și implementarea unor astfel

de programe, întrucât cred cu tărie că, deși fiecare persoană poate deveni vulnerabilă în contact

cu provocările din mediul social, totuși, fiecare persoană poate deveni receptivă la influențele

favorabile, ca urmare a potențialului creator pe care îl deține.

Prin intermediul acestei teze mi-am propus nu doar să reiterez amploarea fenomenului

migrației, de la cauze la efectele în plan socio-economic, ci să surprind îndeosebi specificul

dinamicii din interiorul familiilor de emigrați, prin redarea impactului în planul dezvoltării

psiho-sociale a propriilor copii, așa cum se relevă în spațiul demografic al comunei Drăgoești,

din județul Vâlcea.

Contribuția mea în ceea ce privește noutatea conferită acestei cercetări, implică tocmai

preocuparea pentru redarea unei viziuni holiste asupra acestui fenomen, în scopul optimizării

vieții socio-familiale în ansamblu, printr-o analiză a propriului scenariu de viață, generator de

experiențe care se propagă la nivel transgenerațional.

Prin intermediul acestui studiu de caz, atrag atenția asupra reevaluării dimensiunii

fenomenului migrației. Persoanele tentate să emigreze, vor ajunge astfel să beneficieze de

sprijin de specialitate în ceea ce privește resemnificarea nevoii reale care maschează motivația

căutării unui spațiu identitar menit a le conferi mai întâi valoare socială și abia apoi potențial

financiar.

În acest sens, o evidenţiere a genogramelor familiilor de emigranți, care aleg să-şi

câştige existenţa în afara spaţiului românesc, ne-ar putea permite conştientizarea specificului

sentimentului filiaţiei, prin raportare la “rădăcini”. Astfel, accesul la structura şi dinamica

34

nucleului familiei conjugale ar evidenţia repere cheie ale alegerilor de viaţă, ca trăsături nodale

în firescul familiei migraţionale.

Această nouă perspectivă conferită migrației, constituie un sprijin pentru persoanele

afectate de către acest flagel, prin facilitarea demersului către alegeri dezirabile, într-o manieră

adaptată atât propriilor nevoi, cât și nevoilor propriilor copii.

Toate aceste demersuri, pot contribui la asanarea unui context socio-familial adecvat

maturizării emoționale a Eului, prin redobândirea capacității de resemnificare a experiențelor

de viață. Familia va reprezenta astfel, acel context social catalizator pentru alegerile ulterioare

ale membrilor săi, prin reechilibrare emoțională și comportamentală.

Aceste propuneri pot fi doar premisele debutului unor programe mult mai ample care să

preocupe instituţiile sociale interesate de situaţia copiilor cu părinţi emigranţi, din mediul rural

și nu numai. Totodată se impune concretizarea lor în acţiuni reale, devansând stadiul de

obiectiv, plan, proiect.

Societatea românească are rolul de a clarifica implicațiile fenomenului migrației,

pregătind copiii și adolescenţii pentru o bună adaptare la cerinţele societăţii și pentru o inserție

adecvată pe piața muncii.

35

BIBLIOGRAFIE

1. Acriș, C., 2013, Cuplul în impas- repere teoretice și aplicative, București: Editura

SPER

2. Anghel., R., Horvath, I., 2009, Sociologia migrației: teorii și studii de caz românești,

Iași: Editura Polirom

3. Andreescu, D., Teodorescu, A., 2004, Emigraţia în scop de muncă a românilor după

1990, Bucureşti: Editura Yes SRL

4. Anuarul Statistic al României, apărute sub egida Institutului Naţional de Statistică al

României; Cărţi, documente, articole, studii sociologice care au surprins şi redat evoluţia şi

specificul fenomenului migraţional.

5. Alscher, S., 2005, Knocking at the doors of “Fortress Europe”: migration and border

control in Southern Spain and Eastern Poland. The Center for Comparative Immigration

Studies (CCIS), University of California, San Diego; Working paper 126

6. Arango în Constantinescu, M., 2002, Teorii ale migraţiei internaţionale, în

Sociologie Românească, 3-4/2002, Iași: Editura Polirom

7. Barangă, G., Pistol, M., 2005, Drăgoeștii de pe Valea Oltului, file de monografie,

București

8. Barthelemy, P., Granier, R., Martine, R., 2009, Demografie şi societate, Colecţia

Academica, Institutul European

9. Baumrind, D. 1991, The Influence of Parenting Style on Adolescent. Competence and

Substance Use. The Journal of Early Adolescence

10. Baylis, J., Smith, S., 2005, Globalization of World Politics, London: Third Editon,

Oxford University Press

11. Bătrânu, E., 1980, Educaţia în familie, București: Editura Politică

12. Beck, U., 2003, Ce este globalizarea?, Bucureşti: Editura Trei

13. Bejenaru, A., 2018, Immigration, Transition to Parenthood and Parenting, Sibiu

https://doi.org/10.1007/978-3-319-76657-7_7

14. Berry, J. W., 1997 Immigration, Acculturation, and Adaptation. Applied Psychology

Applied 46 (1): 5–34.

36

15. Beyler, M., 2003, Globalization, Europeanization and Domestic Welfare

StateReforms, in “ Global Social Policy”, Vol. 2

16. Bleahu, A., 2006, Italia: între informal și ilegal, tolerați dar nelegalizați. În Sandu,

D. (coord.), Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor, București:

Fundația pentru o Societate Deschisă

17. Boeldieu, J., Borrel, C., 2000, La proportion d`immigres est stable depuis 25 ans,

INSEE Premiere, nr. 748

18. Boudon, R., 1973, L`inegalite des chances, Paris: Armand Colin

19. Bowlby, J., 2011, O bază de siguranță, București: Editura Trei

20. Broverman, I., Broverman, M., Clarkson, F., Rosenkrantz, A., 1970, Sex-role

stereotypes and clinical judments of mental health, în Jurnal of Consulting and Clinical

Psyhology, 34

21. Bulai, T., 2006, Fenomenul migraţiei şi criza familială, Iaşi: Editura Lumen

22. Byng-Hall, J., 1982, Family Legends, in Bentovim, A., Barnes, G., Cooklin, A (ed.),

Family Therapy, Londra: Academic Press

23. Cargan, L., Melko, M., 1982, Singles: Myths and Realities, Beverly Hills: Sage

Publications

24. Carter, B., McGoldrick, M. (ed.), 2005, The Expanded Family Life Cycle. Individual,

Family and Social Perspectives, New York: Pearson

25. Canoy, M., Beutin, R., Horvath, A., Hubert, A., Lerais, F., Smith, P., Sochacki, M.,

Migration and public perception, Bureau of European Plicy Advisers (BEPA) European

Commission

26. Chomsky, N. Spring 2000, Interviewed by Robert A. Schupp and Richard L. O.

Hlemacher, Marginalizing the Masses, in “Journal of International Affairs”, vol. 53. No. 2

27. Constantin, D. L. (coordonator), Vasile, V., Preda, D., Nicolescu, L., 2004,

Fenomenul migraţionist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeana, Institutul

European din România, Studii de Impact II, Studiu nr.5

28. Dolores M. Collado, I., 2004, Iturbe- Ormaetxe, Guadalupe Valera, Quantifying the

impact of immigration on the Spanish welfare state, în “International Tax and Public Finance”,

vol. 11

37

29. Dorneanu, V., Dobrescu, S., 2008, Migraţia forţei de muncă, în Revista “Raporturi

de muncă”, nr. 6

30. Drăguţ, A., 2002, Teorii despre migraţiune, în Revista Sociologie Românească, serie

nouă, nr. 3-4

31. Dubar, C., 2003, Criza identităţilor-interpretarea unei mutaţii, București: Editura

Ştiinţa

32. Erdeli, G., Cândea, M., Braghină, C., Costăchie, S., Zamfir, D., 1999, Dicţionar de

geografie umană, Bucureşti: Editura Corint

33. Focus Migration, Country profile-România, No.9, September 2007, http://

www.focus-migration.de/România.2515.0.html?&L=1

34. Fundația Soros, România, 2007, Efectele migrației: copiii rămași acasă, București

35. Gereffi, G., 2006, The New Offshoring of Jobs and Global Development. ILO Social

Policy Lectures. Geneva: International Institute for Labor Studies and International Labor

Organization

36. Giddens, A., 2000, Sociologie, București: Editura Bic All

37. Global Economic Prospect, Table 2.3, 2006, World Bank

38. Global Migration Trends., Octomber 10, 2001, An Era of International Migration,

Statement by Peter Schatzer, Penha Longa, Portugal, www.iom.int/index2.htm

39. Globalization, Growth and Poverty, 2002: Building an Inclusive World Economy,

World Bank

40. Globalization Index, în “Foreign Policy”

http://www,atkearney.com/index.php/Publications/globalization-index.html

41. Godeanu, D., 2013, Spațiul identitar- locul privilegiat al întâlnirii cu antecesorii,

București: Editura SPER, Colecția Caiete Experiențiale, nr 44

42. Gordon F. De Jong, Sell, R. S., January 1977, Population Redistribution, Migration,

and Residenţial Preferences, The Annals of the American Academy

43. Hilbe, J.M., 2011, Logistic regression. International Encyclopedia of Statistical

Science, Springer Berlin Heidelberg

44. http://www.ccis-ucsd.org/OUBLICATIONS/wrkg126.pdf, consultat: 23.O3.2016

38

45. Iancu, B., 2009, Dobrogea. Identități și crize, București: Editura Paideia

46. Iancu, B., 2010, Prima mea călătorie în străinătate, București: Coord. Art

47. Iaţu, C. 11-13 Juillet 2007, Les implications des tendances demographiques en

Roumanie postrevolutionnaire, XLIIIe colloque de l`ASRDLE, Grenoble-Chambery

48. Iaţu, C., 2006, Demographie et geographie du travail en Roumanie post-

decembriste, Iaşi: Editura Sedcom Libris

49. Iluț, P., 2005, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi: Editura Polirom

50. Inge, K., I. Human ( 17 February 2001), Globalization and Human DEvelopment:

Challenges for A New Century, Office of Development Studies, United Nayions Development

Programme, New York:http://www.unu.edu/unupress/planet.htmlno.

51. Institutul Național de Statistică, http://statistici.insse.ro/shop/

52. Ionașcu, I. (după 1600), Stăpânii moșiei Drăgoești, București

53. Irimescu, G., 2005, Asistenţa socială a familiei şi copilului, Iași: Editura Universităţii

Alexandru Ioan Cuza

54. Ivanov, S., Octomber-December 2006, Labour Migration-Factors and Alternatives,

in “Russia in Global Affairs”, No.4

55. Kideckel, D.A., 2010, România postsocialistă. Munca, trupul şi cultura clasei

muncitoare, Iaşi: Editura Polirom

56. Koser, K., 18 March 2008, Dimensions and Dynamics of Contemporary

International Migration, Paper prepared for the conference on Workers without borders:

Rethinking economic, Mastricht Graduate School of Governance

57. Legrain, P., 2006, Immigrants your country needs them, London: Little Brown

58. Lemaître, G., 2007, The integration of immigrants into the labour market: The case

of Sweden, Oecd Social, Employment and Mugration Working Papers, no.48

59. Luscher, M. 1990, The Luscher Color Test, Publisher: Pocket Books

60. Manole, S., Pănoiu, L. and Păunescu, A., 2017, Impact of Migration upon a

Receiving Country’s Economic Development, Amfiteatru Economic, 19(46), pp. 670-681

61. Mariș, A., Manea, G., Prală, R., 2016, Adolescenți și terapeuți, 12 ședințe de

dezvoltare personală, București: Editura SPER

39

62. Massey D.S., et al, 1993, Theories of International Migration. A Review and

Appraisal in Population and Development, Review vol. 19, no.3

63. Mățăuan, A., 2012, În căutarea Identității de Sine, Studiu de caz (filmul unui parcurs

terapeutic unificator), București: Editura SPER, Colecția Masteralia, nr. 10

64. Meyers, L.S., Gamst, G., Guarino, A. J., 2006, Applied multivariate research: Design

and interpretation, Sage Publications,Thousand Oaks

65. Michalon, B., 2009, Cât de specifice sunt migrațiile germanilor din România?

Etnicitate, rețele și circulație migratorie. În Anghel, R.G. și Horvarth, I. (coord.), Sociologia

migrației. Teorii și studii de caz românești, Iași: Editura Polirom

66. Miftode, V., 1978, Migrațiile și dezvoltarea urbană, Iași: Editura Junimea

67. Mihăilescu, V., 1999, Fascinația diferenței, Bucureşti: Editura Paideia (republicată

în 2014 într-o ediție actualizată la Editura Trei)

68. Mihăilescu, V. , 2006, Între România și Italia. Traiectorii migratoare, București:

Editura Paideia

69. Mihăilescu, V. , 2009, Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Iași: Editura

Polirom, Colecția Collegium, Sociologie. Antropologie

70. Mihăilescu, V., 2010, Sfârşitul jocului: România celor 20 de ani, Bucureşti: Editura

Curtea Veche

71. Mihăilescu, V., 2011, „From Cow to Cradle. Mutations and Meanings of Rural

Household in Post Socialism“, International Review of Social Research, Vol. 1(2)

72. Mihăilescu, V., 2017, De ce este România astfel? Avatarurile exceptionalismului

românesc, Iași: Editura Polirom

73. Mitrofan, I., Ciupercă, C. 1997, Psihologia relaţiilor dintre sexe. Mutaţii alternative,

București: Editura Alternative

74. Mitrofan, I., 2004, Terapia Unificării, Abordare holistică a dezvoltării și a

transformării umane, București: Editura SPER

75. Mitrofan, I., Stoica, C. D., 2005, Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării,

Bucureşti: Editura SPER

76. Mitrofan, I., 2005, Orientarea experienţială în psihoterapie, Bucureşti: Editura

SPER

40

77. Mitrofan I., 2007, Rădăcinile conceptual metodologice ale DPU în psihoterapia

experienţială a unificării (PEU), în volumul Dezvoltarea personală – competenţă universitară

transversală, o nouă paradigmă educaţională (coord. Laurenţiu Mitrofan), Bucureşti: EUB

78. Mitrofan, I. (coord.), 2008, Psihoterapie-repere teoretice, metodologice şi aplicative,

Bucureşti: Editura SPER

79. Mitrofan, I., Godeanu, C.D., Godeanu, A.S., 2010, Psihogenealogie-diagnoza,

intervenţia şi vindecarea istoriei familiale, Bucureşti: Editura SPER

80. Mitrofan, I., Petre, L., 2013, Artgenograma-Diagnoza și terapia unificatoare

transgenerațională, București: Editura SPER

81. Mueller, C. 1999, Escape from the GDR, 1961-1989: Hybrid Exit Repertoires in a

Disintegrating Leninist Regime, in “ The American Journal of Sociology”, vol. 105

82. Neguţ, S. şi colaboratorii., 2004. Integrarea geopolitică şi geostrategică a României

în context european şi mondial, în Revista “Economia- Cercetări realizate în cadrul

programului instituţional, nefinanţate sau finanţate prin granturi CNCSIS de tip A”, Bucureşti:

Editura Academiei de Studii Economice

83. Nuţă, A., Mitrofan, I., 2005, Consilierea psihologică. Cine, ce şi cum, București:

Editura SPER

84. Osterrieth, P., 1973, Copilul şi familia, București: Editura Didactică şi Pedagogică

85. Otovescu, A., 2008, Românii din Italia, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică

86. Păunescu, A., 2017, Romanian people’s migration in the socio –economic context.

Strategii manageriale, anul X, nr.V (34), pp. 610-619

87. Peter H. Lindert, Jeffrey G. Williamson, Does globalization make the world more

unequal?, 05.10.2001, draft http:// www.international.ucla.edu/media/ files/ Global Unequal

1025.pdf.

88. Petre, L., 2014, Spectacolul Minții, Muzică, Voce, Terapie, București: Editura SPER

89. Randilph Kliver, R., February 2004, Wayne Fu, The cultural globalization index, in

Foreign Affairs

90. Ratha, D., Xu, Z., 2008, Migration and Remittances Factbook, Washington: World

Bank

91. Rădulescu, M., 2005, Europa în mișcare, București: Editura Tehnică

41

92. Rădulescu, S., Banciu, D., 1990, Introducere în sociologia delincvenţei juvenile

(Adolescenţa- între normalitate şi devianţă), Bucureşti: Editura Medicală

93. Răduţ, C., 2009, Migraţia şi impactul asupra familiei, Craiova: Editura Sitech

94. Rossetos, F., 1999, The economic effects on migration in Greece, in “Journal of

European Social Policy”, Vol.9, No. 3

95. Rotariu, T., 2009, Demografia și sociologia populației. Structuri și procese

demografice, Iași: Editura Polirom

96. Rusu, V., 2003, Migrația forței de muncă în Europa, București: Editura Arvin Press

97. Sandu, D., 1986, Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, București:

Editura Staff

98. Sandu, D., 1984, Fluxurile de migrație în România, București: Editura Academiei

99. Sandu, D., 1999, Spațiul social al tranziției, Iași: Editura Polirom

100. Sandu, D., 2006, Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a

românilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă

101. Satir, V., 2010, Arta de a făuri oameni, București: Editura Trei

102. Simon, G., 1995, Geodynamique des migrations internationales dans le monde,

Paris: PUF

103. Singly, Cf., F., primăvara 1998, “Idividualism şi legătură socială”, în Lien social et

politique, RIAC, 39

104. Spânu, M., 1998, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului,

Chișinău: Editura Tehnică

105. Stacey, W., Shupe, A., 1983, The Family Secret, Boston: Beacon Press

106. Stahl, H., 1974, Teoria și practica investigațiilor sociale, vol I, București: Editura

Științifică și Enciclopedică

107. Stamate, R., 2010, Cum gestionăm agresivitatea adolescenților?, București: Editura

SPER

108. Stănciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educaţiei, Iași: Editura Polirom

109. Stănoiu, A., Voinea, M., 1983, Sociologia familiei, București: Universitatea

București

42

110. Stiglitz, J., 2005, Globalizarea, Speranţe şi deziluzii, Bucureşti: Editura Economică

111. Stoica, C. A., 12-18 august 2010, Capitalismul Politic, Capitalism cu față

românească, apărut în Dilema veche, nr. 339

112. Stoica, I., 2011, Tentaţia migraţiei- necesitate şi oportunitate într-o lume

globalizată, București: Editura Militară

113. Surd, V., 2002, Introducere în geografia spaţiului rural, Cluj-Napoca: Editura Presa

Universitară Clujeană

114. Şerban, M, Stoica, M., 2007, Politici și instituții în migrația internațională: migrația

pentru muncă din România: 1990-2006, București: Fundația pentru o Societate Deschisă

115. Şerban, M., 2011, Dinamica migraţiei internaţionale: un exerciţiu asupra migraţiei

româneşti din Spania, Iași: Editura Lumen

116. Toanchină, C., 2006, Migrația internațională și politicile sociale, Iași: Editura

Lumen

117. Tomșa, R., 2011, Implicații psihologice ale migrației economice a părinților asupra

preadolescenților, Focșani: Editura Terra

118. Trebici, V., 1993, Indicatori demografici, în Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord.),

Dicționar de sociologie, București: Editura Babel

119. Urvaschi, S., 2004, Controlul veniturilor și împărțirea sarcinilor domestice, în

Kelly, R. et Vaughan, D. 1986, Uncoupling Turning Points in Intimate Relationships, New

York: University Press

120. Vass, A., 2007, Unde se duc “creierele migratoare” românești?, în revista Tribuna

economică, v. 18, nr. 5

121. Velcea, I., Ungureanu, A., 1993, Geografia economică a lumii contemporane,

Bucureşti: Casa de editură şi presă “Şansa” SRL

122. Vlase, I., Voicu , B., 2018, Gender, Family and Adaptation of Migrants in Europe,

A Life Course Perspective, https://doi.org/10.1007/978-3-319-76657-7_1

123. Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, București: Editura Universității

București

124. World Development Report (1999), World Bank,

43

http://web.wrldbank.org/wbsite/external/extdec/extresearch/extwdr19981999/0“menuPK:766

772~page Pk: 64167702~piPK:64167676~theSitePK:766720,00.html”

125. Zamfir, C. (coord.), 2006, O nouă provocare: dezvoltarea socială, Iași: Editura

Polirom