4. n sfera raporturilor juridice de munca trebuie inclus si
raportul de serviciu al functionarului public, care, alaturi de
raportul juridic generat de contractul individual de munca
reprezinta o forma tipica a raportului juridic de munca. (Gabriela
Cristina Frentiu, Competenta de solutionare a unei contestatii
formulate de functionarul public nemultumit de dispozitia
conducatorului unitatii privitoare la ncadrarea sa ntr-o anumita
categorie, clasa, grad profesional, n Dreptul nr. 1/2006, p. 86) 5.
Nu constituie raporturi juridice de dreptul muncii raporturile de
munca n care se afla persoanele care au exclusiv calitatea de
cooperator. nsa daca persoana n cauza are o dubla calitate - de
cooperator si de salariat - ea este parte ntr-un raport juridic de
drept al muncii. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii,
vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 44) 6. Contractele
civile de prestari servicii nu sunt asimilate, n privinta regimului
juridic aplicabil, contractelor de munca. Prin urmare, cerinta
nregistrarii la inspectoratul teritorial de munca nu se aplica
acestor contracte. De asemenea, veniturile realizate ca urmare a
ncheierii acestor contracte nu au regimul juridic specific
salariilor. Nu se aplica acestor contracte nici dispozitiile legale
referitoare la obligatia de a plati contributiile la bugetul
asigurarilor sociale de stat, la bugetul asigurarilor pentru somaj,
la fondul de asigurari sociale de sanatate, dispozitii care erau
incidente sub imperiul reglementarilor privitoare la conventia
civila de prestari servicii, cuprinse n Legea nr. 130/1999, n
prezent abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
23/2003. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al
raporturilor de munca n reglementarea noului cod al muncii, Partea
I, n Pandectele romne nr. 2/2003, p. 242-243) 7. Raportul juridic
de munca nu este susceptibil de pluralitate de subiecte, putnd
asadar exista numai ntre doua persoane. Pe de alta parte, nu poate
exista un raport juridice de munca ntre doua persoane juridice,
fiind necesar ca macar unul dintre subiectele sale, respectiv
persoana care presteaza munca, sa fie o persoana fizica. Raportul
juridic de munca are caracter intuitu personae pentru ambele parti.
Prin urmare, nasterea lui se raporteaza att la calitatile,
pregatirea si aptitudinile celui care presteaza munca, ct si la
particularitatile angajatorului, adica la conditiile de munca,
climatul, colectivul etc. Ceea ce caracterizeaza n mod esential
raportul juridic de munca este relatia de subordonare ntre
subiecte, adica subiectul care presteaza munca - salariatul - este
subordonat celuilalt subiect - angajatorul. Relatia de subordonarea
are doua consecinte. Prima consecinta consta n dreptul
angajatorului de a organiza activitatea salariatului, adica de a
stabili, n conditii legii, programul si locul de munca si de a da
indicatii salariatului relative la modul de ndeplinire a sarcinilor
de serviciu. A doua consecinta consta n ndatorirea salariatului de
a respecta disciplina muncii. (Alexandru Ticlea, Andrei Popescu,
Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul
muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 11-12)
