PROFILUL DE DEZVOLTARE TIMPURIE HAWAII (HELP)

GHID DE ACTIVITĂŢI

1.0 DOMENIUL COGNITIV

1.01 Se linişteşte când este luat în braţe (0-1 lună)

Copilul se opreşte pentru moment din plâns, când este luat în braţe.1. Încercaţi să anticipaţi nevoile copilului, în acest fel sunteţi pregătiţi să întâmpinaţi

nevoile imediate. De exemplu:a. Pregătiţi un biberon sau fiţi sigură că suportl pentru spate de care aveţi nevoie

pentru hrănitul la sân este gata. Copilului îi va fi foame după un somn de 3 ore.

b. Pregătiţi scutece curate şi orice aveţi nevoie pentru a schimba rapid scutecele copilului.

2. Strigaţi-l pe nume atunci când vă apropiaţi pentru a-l face să ştie că veniţi. Ridicaţi copilul blând şi lent, nu rapid smucindu-l. Păstraţi-vă o voce calmă.

3. Ţineţi copilul ferm astfel încât să se simtă în siguranţă când este ţinut în braţe. Ţineţi copilul confortabil în braţe. Nu-l ţineţi prea strâns, nu-i restricţionaţi mişcările şi nu-l ţineţi parţial suspendat.

4. Modelaţi-vă corpul după cel al copilului astfel încât să se simtă în siguranţă. Aplecaţi-vă uşor pe spate pentru a compensa greutatea copilului şi unghiul la care este ţinut.

5. Ridicaţi copilul şi mângâiaţi-l pe spate cu delicateţe în timp ce-i vorbiţi pe un ton liniştitor.

6. Mişcaţi-vă uşor şi cântaţi-i încet în timp ce-l mângâiaţi pe spate.

1.02 Arată plăcere când este mângâiat şi luat în braţe (0-6 luni)

1. Vorbiţi-i copilului ca şi cum ar înţelege tot ce-i spuneţi, în felul acesta activităţile vor fi mai plăcute pentru dvs. şi pentru copil.

2. Ţineţi-i cu blândeţe capul, ţineţi-l de mână sau mângâiaţi-l pe braţ în timp ce-l ţineţi în braţe şi-l hrăniţi.

3. Mângâiaţi-l pe spate foarte delicat, şi într-un mod jucăuş pentru a-l face să râgâie.4. Ţineţi şi mişcaţi copilul pe o melodie ritmată.5. Mângâiaţi-i braţele şi picioarele atunci când vreţi să vedeţi dacă este rece sau

fierbinte.6. Vorbiţi-i, cântaţi-i cântece simple sau versuri pentru copii în timp ce îi faceţi baie.7. Folosiţi prosoape din pluş sau materiale moi pentru a-i şterge diferite părţi ale

corpului, numindu-le atunci când ajungeţi la ele.8. Suflaţi deasupra burticii copilului, părului,feţei, degetelor de la mâini sau de la

picioare.9. Jucaţi-vă cu degetele picioarelor copilului.

1

10. Cântaţi-i versuri pentru copii. Folosiţi-vă mâinile ca un “şoarece” şi alergaţi pe corpul copilului, de la degetele picioarelor la bărbie.

11. Staţi în spatele copilului susţinându-l pentru a sta în şezut şi faceţi diverse mişcări pentru cântece, cum ar fi mâinile sus, pe lateral, fluturatul din mâini, rostogolirea, atinsul stomaculul sau picioarelor.

1.03 Răspunde la sunete (0-1 lună)

Copilul poate arăta că a auzit sunetul într-un mare număr de moduri. Poate sta liniştit după ce a fost activ, îşi schimbă ritmul respirator, devine mai activ după ce a stat liniştit dând din picioare, mişcându-şi braţele, mărindu-şi ochii sau scoţând un sunet.1. Scuturaţi un clopoţel la cca. 20-25 cm de obrazul copilului, prima dată în partea

stângă, apoi în partea dreaptă, în timp ce copilul se află pe spate.a. Folosiţi zăngănitori viu colorate cu tonuri joase, cum ar fi o zăngănitoare de

lemn.b. Folosiţi o zăngănitoare viu colorată (galbenă) cu tonuri înalte.c. Folosiţi zăngănitoare cu feţe desenate.d. Folosiţi o jucărie de apăsat.e. Brusc bateţi din palme (aveţi grijă să nu speriaţi copilul).

2. Scuturaţi clopoţelul sau zăngănitoarea tare şi încet.3. Repetaţi activităţile de la punctul 1 punând copilul în diferite poziţii:

a. Pe burtăb. Într-un cărucior sau în şezut, ţinut de adultc. Vertical peste umărul adultului.

4. Puneţi zăngănitoarea în mâna copilului astfel ca el să îi simtă textura şi forma. Ajutaţi-l să o zdrăngăne pentru a scoate sunete.

5. Mişcaţi-vă pe o melodie de la radio. Opriţi-vă atunci când se opreşte şi muzica.6. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:

a. Puneţi-l în diferite poziţii când sunaţi dintr-un clopoţel sau zăngănitoare. Atingeţi obrazul sau braţul copilului astfel încât să simtă vibraţia sunetului. Folosiţi un triunghi sau un diapazon.

b. Ţineţi copilul nemişcat şi ascultaţi la sunetul pe care îl face altă persoană sau la sunetele din mediu, cum ar fi sunetul unui telefon sau avion. Întoarceţi copilul către sursa sunetului.

c. Faceţi diferite sunete bătând în lemn sau cutii sau folosind jucării, cum ar fi xilofonul, omuleţi pe arcuri. Imediat recunoaşteţi sunetul zâmbind şi arătând plăcere. Arătaţi-vă încântarea întrebând: “Ai auzit asta?” sau “Acesta a fost un clown!”

1.04 Răspunde la voce (0-2,5 luni)

Iniţial, copilul arată că îşi dă seama de un sunet printr-un răspuns, cum ar fi o clipire sau o tresărire în funcţie de intensitatea sunetului. Se adaptează repede la sunet şi răspunsul diminuează. Copilul se adaptează la aproape orice fel de zgomot ambiental şi doarme în linişte sau în zgomot în funcţie de ce este tipic pentru mediul său. O schimbare în ceea ce priveşte mai multă linişte sau mai mult zgomot poate determina

2

un răspuns care presupune un activism crescut sau o stare de vioiciune, ceea ce demonstrează conştientizarea schimbării.1. Mângâiaţi-l şi vorbiţi-i în timpul primelor câteva săptămâni. Vorbiţi-i folosind o

voce blândă şi prietenoasă. Aceasta îl va ajuta atunci când este neliniştit, asigurându-vă că nu îi este foame sau nu îl doare ceva.

2. Încurajaţi copilul să răspundă la vocea dvs. vorbindu-i într-un mod liniştitor în timp ce-l îngrijiţi. Va începe să asocieze vocea dvs. cu luatul în braţe şi cu îngrijirea care o acompaniază.

3. Folosiţi mulţi indici verbali. Stimulaţi copilul încurajând contactul vizual şi mişcarea ochilor către sunete. Activităţile care necesită ascultare sunt necesare pentru dezvoltare. Activităţile pentru dezvoltarea cognitivă şi a limbajului se limitează la această vârstă doar la stimulare. Limbajul înseamnă comunicare totală. Tonul vocii, expresia facială, atingerea şi gesturile sunt o parte la fel de importantă în comunicare ca şi cuvintele.

4. Referiţi-vă la 5.02 (Priveşte faţa).

1.05 Inspecteează împrejurimile (1-2 luni)

Copilul începe să exploreze vizual mediul înconjurător.1. Daţi-i posibilitatea să se uite la împrejurimi.2. Ţineţi copilul securizat şi comfortabil, dar în diferite poziţii atunci când mergeţi în

diverse locuri:a. În faţă, privindu-văb. În faţă, privind în jurc. Peste umărul stângd. Peste umărul drept

3. Puneţi copilul în diferite poziţii când se joacă cu jucăriile:a. Pe spateb. Pe burtăc. Întins pe o parted. În poala adultului

4. Puneţi copilul în diferite zone ale camerei împreună cu o jucărie.5. Lăsaţi copilul să se aşeze pe diferite texturi, cum ar fi pături, covoraşe. Lăsaţi-l să

atingă diferite îmbrăcăminţi.6. Amplasaţi deasupra pătuţului diferite jucării figuri, care să fie amplasate la 20-25

cm de faţa copilului.7. Daţi copilului diferite jucării pentru a le vedea, atinge, mirosi, asculta sau gusta.8. Decoraţi camera copilului cu imagini simple, clare şi mari de animale, obiecte şi

oameni. 9. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: schimbaţi aşezarea pătuţului, astfel

ca fereastra şi uşa să fie la diferite unghiuri faţă de el.

1.06 Arată interes activ pentru persoane/obiecte pentru cel puţin 1 min (1-6 luni)

Copilul interacţionează cu o persoană sau obiect 1 minut.

3

1. Staţi în faţa copilului astfel încât să vă poată vedea faţa ori de câte ori îl hrăniţi, îl îmbăiaţi sau îl luaţi în braţe. Vorbiţi-i în timpul acestor activităţi, numind părţile corpului, îmbrăcămintea, mâncărurile, acţiunile.

2. Încurajaţi copilul să vă atingă faţa în timp ce îl schimbaţi sau vă jucaţi cu el. Daţi din cap sau întoarceţi capul; copiii sunt atraşi de mişcare. Atingeţi-l, mângâiaţi-l sau dezmierdaţi-l pentru a-i întări acţiunea de a se fi uitat la dvs., “vorbindu-vă” sau interacţionând cu dvs. în orice mod.

3. Balansaţi-l şi săltaţi-l pe muzică în timp ce se uită la dvs. Cântaţi şi dvs. odată cu muzica. Balansaţi copilul, uitându-se spre dvs., pe genunchii dvs, în poziţie pe burtă,etc.

4. Jucaţi-vă legănând copilul pe diverse cântece, în special pe cele pe care le puteţi cânta. Puneţi copilul pe spate pe o pătură rezistentă sau pe un prosop mare. Ţineţi din 4 colţuri şi legănaţi-l pe lateral. Asiguraţi-vă că vă poate vedea. Când 2 persoane fac asta, copilul are o imagine clară a lor. Copilul trebuie să fie doar la câţiva cm de podea şi trebuie legănat foarte uşor. Într-o altă zi încercaţi legănatul înainte şi înapoi. Schimbaţi poziţia copilului astfel încât să aibă experienţe cu diferite poziţii.

5. Atârnaţi o jucărie muzicală (mobil)la care copilul poate ajunge cu mâinile în timp ce se află în diferite poziţii: întins pe o parte, pe spate sau în şezut sprijinit. Arătaţi-i cum poate lovi şi mişca jucăria pentru a produce sunete. Jucăriile trebuie să fie foarte bine legate de pătuţ sau de o sfoară legată de-a lungul pătuţului sau ţarcului. Trebuie să fiţi foarte atenţi în determinarea lungimii sforii pentru a preveni situaţiile periculoase pentru copil.a. Folosiţi o jucărie pe care să o atârnaţi, care scoate sunete care-i plac copilului.

Testaţi responsivitatea copilului la tonuri înalte şi joase ale acesteia înainte de a cumpăra sau face una.

b. Atârnaţi-o în diferite locuri ale pătuţului, prima dată în faţă, apoi pe lateral, pe linia mediană, mai aproape, apoi mai departe, etc.

c. Folosiţi astfel de jucării care se mişcă în moduri diferite, se balansează în lateral, sar în sus şi în jos pentru că sunt legate cu elastic.

d. Verificaţi dacă obiectele sau imaginile se află spre copil. Dacă priveşte în sus, animalele trebuie să fie paralele cu ochii lui, nu cu persoana care priveşte.

6. Jucaţi-vă cu copilul folosind o zăngănitoare. Variaţi sunetele, texturile, designul şi culoarea. Referiţi-vă la 1.13 (Începe să se joace cu zăngănitoarea).

7. Ataşaţi o jucărie interesantă de măsuţa la care stă copilul sau la cărucior, pentru a se juca în timp ce mănâncă sau merge la plimbare. Fiţi precauţi în stabilirea lungimii sforii pentru a nu exista situaţii periculoase pentru copil.

8. Aşezaţi copilul în faţa oglinzii împreună cu o jucărie astfel încât să se vadă făcând diverse acţiuni cu jucăria.

9. Folosiţi jucării care se mişcă şi cântă (jucării care revin la poziţia iniţială după ce sunt lovite). Aceste jucării pot fi folosite aşezând copilul pe burtă, pe spate, pe lateral, peste un rulou sau în şezut sprijinit.

10. Daţi copilului o jucărie pe care să apese. Dacă nu e interesat, arătaţi-i cum să procedeze, împingând-o, lovind-o, ţinând-o şi apăsând pe ea. Lăsaţi copilul să ajungă la ea, să o atingă şi să o apuce.

11. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Să stea în şezut sau în genunchi lângă o cutie ataşată pe perete, la un nivel corespunzător pentru copil. Să exploreze diferite lucruri. Vorbiţi-i, descrieţi-i ce face, efectul, mişcarea, culoarea, sunetele.

4

1.07 Ascultă vocea 30 sec (1-3 luni)

Copilul priveşte faţa adultului care-i vorbeşte şi pare să asculte atent pe măsură ce adultul continuă să vorbească.1. Vorbiţi-i în timp ce-l hrăniţi, îmbrăcaţi sau schimbaţi. Folosiţi un ton al vocii

prietenos. Spuneţi-i cât de minunat şi frumos este. Spuneţi-i ceea ce faceţi.2. Vorbiţi-i copilului de aproape atunci când se joacă. Scoateţi sunete nostime.

Distraţi-l. Încurajaţi-i pe copiii dvs. mai mari să-i vorbească sub supravegherea dvs. Le va plăcea că cel mic este atent şi că dvs. îi aprobaţi.

3. Ţineţi copilul împreună cu dvs. în camera în care discutaţi cu alte persoane, când citiţi sau le spuneţi poveşti copiilor dvs. mai mari. Copilul ar trebui să vă poată vedea.

4. Cântaţi-i. O voce bună sau abilitatea de a cânta o melodie nu sunt necesare.5. Referiţi-vă la 5.01 (Priveşte faţa) şi 5.07 (Răspunde prin sunet când este abordat

social)

1.08 Îşi arată încântarea în mod anticipat (1,5-4 luni)

Copilul arată că poate anticipa ceva ce urmează să i se întâmple: o schimbare în mediu, cum ar fi mama zâmbindu-i sau vorbindu-i; o schimbare a situaţiei, cum ar fi să fie luat în braţe; sau o schimbare a condiţiei, cum ar fi să fie hrănit.Un copil arată anticipaţia într-o varietate de moduri: dând din picioare, zâmbind, vocalizând, încordându-şi corpul, liniştindu-se sau devenind mai activ dintr-o stare de linişte.1. Strigaţi-l pe nume şi spuneţi-i că veniţi ori de câte ori vă apropiaţi de copil.

Spuneţi-i ce veţi face, de ex. “Este timpul pentru baie”, “”Vom face o baie acum” sau “Mama îţi aduce laptele”. Începeţi să vorbiţi înainte să vă poată vedea sau înainte de a intra în cameră şi continuaţi până ajungeţi la el. În timp ce vă apropiaţi, imaginea vizuală şi nivelul vocii dvs. pentru el vor creşte.

2. Mergeţi natural, nu neapărat încet, astfel încât paşii dvs. să-l facă să ştie că vă apropiaţi, iar apariţia dvs. bruscă nu-l va speria.

3. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Folosiţi biberoane care au diverse desene pe ele (figuri sau forme de animale).

Uneori aceasta ajută copilul să se concentreze pe sticlă. Există biberoane de diferite culori. Găsiţi una care să îi placă copilului şi folosiţi-o în mod consecvent.

b. Acoperiţi biberonul cu un material viu colorat care să-i atragă atenţia. Folosiţi diferite texturi pentru a încuraja explorarea şi atinsul, lovirea uşoară a sticlei.

c. Jucaţi-vă de-a gâdilatul. Adultul sau fratele/sora se apleacă peste copil pentru ca acesta să le poată vedea expresiile şi degetele. Adultul spune vesel: “Te voi gâdila” (intonaţia şi modulaţia vocii sunt foarte importante), apoi gâdilă copilul mişcându-şi degetele de-a lungul corpului şi spunând “te gâdil, te gâdil” şi râde.

d. Dacă mânâncă hrană solidă, înainte de a-l hrăni, arătaţi-i copilului lingura şi castronul sau borcanul în care se află mâncarea. Lăsaţi-l să miroasă mâncarea şi să o vadă astfel încât să ştie ce va urma.

5

e. Referiţim-vă la 1.21 (Continuă o acivitate familiară iniţiind mişcările implicate, Activitatea nr.4). Arătaţi-i copilului pătura în timp ce îi spuneţi ce veţi face. Ajutaţi copilul să anticipeze activitatea.

f. Aşezaţi copilul pe burtă. Spuneţi-i despre jocul pe care-l veţi juca sau despre ce veţi face. Ridicaţi-l câţiva cm deasupra podelei şi spuneţi: “Pe locuri, fiţi gata, start” şi cu blândeţe balansaţi copilul dintr-o parte într-alta, înainte şi înapoi sau în sus şi în jos. Modul cum spuneţi “Pe locuri, fiţi gata, start” îi indică copilului că ceva diferit şi amuzant se va întâmpla. Jucaţi acest joc numai dacă ridicatul este ceva plăcut pentru copil. Începeţi cu mişcări foarte lente care presupun doar câţiva cm deasupra solului. Mai târziu puteţi mări înălţimea şi numărul mişcărilor.

4. Copiilor hrăniţi la sân trebuie să le vorbeşte pentru a şti că e ora mesei. Puteţi să-i arătaţi ceva pe care-l poate asocia cu ora mesei, cum ar fi un prosop cu care e şters după ce râgâie. Aceasta îl va ajuta pe copil să ştie ce se va întâmpla. De multe ori, doar poziţionarea copilului sau faptul că mama începe să-şi descheie bluza îl face pe copil să ştie că e ora mesei. În timpul mesei este important ca mâinile copilului să fie libere pentru a explora şi atinge îmbrăcămintea şi sânul mamei.

5. De la aproximativ 3,5 luni, copiii hrăniţi cu biberonul vor recunoaşte vizual biberonul şi vor reacţiona la prezenţa acestuia. Ca şi la activitatea nr.1, spuneţi copilului că vă apropiaţi şi că îi aduceţi biberonul. Când ajungeţi la copil, ridicaţi-l şi arătaţi-i biberonul pentru un moment, spunând: “biberonul, biberonul lui Dan”, apoi hrăniţi-l. Este important ca mâinile şi braţele copilului să nu fie în spatele mamei sau să fie ţinute departe de biberon. Atingerea este importantă pentru învăţare.

6. Întindeţi mâinile către copil şi spuneţi: “Vino sus” sau “Vino, haide să mergem la tata” înainte de a-l ridica. Daţi-i câteva secunde pentru a vă vedea braţele şi a vă privi zâmbetul în timp ce vorbiţi. Lăsaţi-l să ştie că va fi luat în braţe. Luatul în braţe ar trebui să fie o experienţă plăcută; evitaţi să smuciţi copilul printr-o ridicare bruscă.

7. Jucaţi un joc care să implice anticiparea unui sunet sau a unei mişcări. Spuneţi copilului: “Tata va răsuci radioul de jucărie”. La această vârstă, copilul nu înţelege ce înseamnă, dar el asociază intonaţia cuvintelor şi sunetul de întoarcere. Copilul are o imagine vizuală a tatălui cum întoarce cheiţa jucăriei, ascultând muzică, cântând sau fredonând, luându-l la “dans” sau legănându-l uşor. De asemenea, jucăriile muzicale (mobile muzicale) sunt foarte amuzante.

1.09 Reacţionează la dispariţia unui obiect care se deplasează uşor (2-3 luni)

Copilul priveşte dispărând un obiect care se mişcă uşor şi continuă să-l caute pentru câteva secunde în locul în care a dispărut.1. Jucaţi-vă faţă în faţă cu copilul şi duceţi-vă încet în spatele unei bariere apropiate,

cum ar fi o cutie mare. Atrageţi atenţia copilului asupra feţei dvs. prin expresivitate, zâmbete şi conversaţie şi încet dispăreţi astfel încât să vă poată vedea doar partea superioară a capului şi ochii. Reapăreţi uşor aşa cum aţi dispărut.

2. Vorbiţi şi jucaţi-vă pentru un timp cu copilul fără jucării; jucaţi-vă jocuri cu gâdilat şi mişcări pe muzică. În timp ce copilul se uită, mişcaţi-vă încet până când dispăreţi în spatele unei canapele, scaun, cutie sau altă barieră. Imediat ce aţi

6

dispărut, apăreţi repede în locul unde aţi dispărut. Uitaţi-vă dacă copilul încă priveşte locul unde faţa dvs. a dispărut. Dacă pare că v-a pierdut, repetaţi acţiunea, dar nu vă opriţi din vorbit atunci când dispăreţi. Continuaţi să vorbiţi până când apăreţi.

3. Pentreu copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Ataşaţi un balon de cărucior, măsuţa la care mănâncă sau de încheietura mâinii

copilului. Lăsaţi-l să se joace cu el şi să-l privească cum se mişcă. Atunci când balonul se află parţial sau total în spatele anumitor lucruri, atrageţi-i atenţia unde a dispărut. Lăsaţi balonul să intre în câmpul vizual de unde a dispărut. Uitaţi-vă dacă va rămâne cu privirea în punctul dispariţiei. Nu folosiţi o frânghie lungă care este periculoasă (peste 50 cm) pentru acestă activitate.

b. Folosiţi pe o sfoară o bucată de material şi o jucărie. Trageţi de jucărie astfel ca aceasta să dispară sub material. Forma jucăriei va fi evidentă. Trageţi jucăria în afara locului dispariţiei. Dacă urmăreşte jucăria şi continuă să o “privească” chiar când a fost acoperită, încercaţi activitatea următoare.

c. Folosiţi o jucărie ataşată de o sfoară şi trageţi-o uşor în spatele unei bariere joase astfel încât partea de sus să poată fi văzută. Trageţi apoi jucăria în afară. Creşteţi înălţimea barierei adăugând o cutie şi repetaţi acţiunea. Uitaţi-vă dacă copilul rămâne cu privirea la locul unde a dispărut jucăria.

d. Jucaţi-vă cu jucăriile ataşate pe o sfoară, stând faţă în faţă cu copilul. Luaţi o jucărie pe care o place copilul şi trageţi sfoara în spatele dvs. în timp ce copilul se uită. Uitaţi-vă dacă el continuă să se uite la locul unde jucăria a dispărut. Dacă o pierde imediat, trageţi-o afară. Încercaţi de câteva ori. Dacă încă o pierde, alegeţi o jucărie care se mişcă cu sunet, astfel că el poate urmări sunetul.

e. Jucaţi-vă cu o minge făcută din ţesătură. Rostogoliţi-o uşor în spatele unei canapele sau cutie joasă în timp ce copilul se uită. Dacă nu rămâne cu privirea, mutaţi bariera pentru a putea vedea o parte din minge şi rostogoliţi-o din nou. Dacă copilul se poate mişca, încurajaţi-l să găsească mingea. Dacă nu se mişcă bine, rostogoliţi mingea astfel încât doar o parte a ei să nu o vadă.

f. Luaţi copilul la o plimbare în cărucior sau în braţe. Arătaţi-i, vorbiţi-i despre şi atingeţi flori, frunze, trunchi de copaci, maşini parcate, iarba, cimentul. Arătaţi-i ceva mare şi viu colorat din mediu atunci când ajungeţi la un copac sau la o barieră naturală mare. Lăsaţi copilul să se concentreze pe ea, apoi uşor mutaţi-vă în spatele barierei până când obiectul dispare. Întrebaţi-l pe copil unde este, apoi din nou mişcaţi-vă uşor pentru a vedea dacă copilul a rămas cu privirea la locul unde obiectul a dispărut.

1.10 Caută cu privirea de unde vine sunetul (2-3,5 luni)

La aceste activităţi, adultul trebuie să fie sigur că copilul este într-o poziţie care să-i permită să caute sunetul folosindu-şi ochii (nu întorcând capul). Copilul caută sunetul, dar nu trebuie să îl găsească şi se uită către el.1. Sunaţi dintr-un clopoţel la 20-25 cm de faţa copilului, pe lateral. Dacă nu

răspunde, mişcaţi-vă uşor către zona ochilor până când răspunde.2. Folosiţi o zăngănitoare. Dacă nu răspunde, atingeţi sau loviţi uşor obrazul de pe

partea cu sunetul.3. Încercaţi activităţile 1 şi 2 în timp ce copilul se află în poziţii diferite şi faceţi

diverse sunete cu:

7

a. Zăngănitoare viu colorate (galbene) cu tonuri joase.b. Zăngănitoare viu colorate cu tonuri înalte.c. Zăngănitoare cu feţe desenate.d. Jucării muzicale sau pe care se apasă.e. Bătutul din palme sau lovitul obiectelor.f. Sunete slabe şi puternice

4. Cântaţi sau fredonaţi un cântec având capul şi buzele lângă capul copilului astfel încât el “să simtă” cântecul şi să răspundă. Încurajaţi copilul să se uite la şi să vă atingă gura.

5. Cântaţi-i melodia dvs. preferată. Încurajaţi-l să vă atingă gura. Ocazional puneţi-i mâna peste gura dvs., astfel ca să vă opriţi din cântat. Lăsaţi-l să se uite la gura dvs. când începeţi din nou să cântaţi. Cântaţi-i cântecul când nu se uită şi vedeţi dacă vă caută.

6. Daţi-vă cu un ruj viu colorat pentru a încuraja copilul să se uite la gura dvs. Vorbiţi-i sau cântaţi-i, iar dacă este necesar întoarceţi-i capul pentru a se concentra pe gura şi faţa dvs. Când este atent, mişcaţi-vă uşor faţa spre stânga sau dreapta şi ajutaţi-l să urmărească, dacă este necesar. De asemenea, mişcaţi-o în sus şi în jos.

7. Puneţi în mâna copilului o zăngănitoare, un clopoţel sau un diapazon astfel încât să se întoarcă către sunet şi vibraţie. Dacă nu o face, întoarceţi-i capul cu blândeţe astfel ca să poată vedea obiectul producând sunetul sau mutaţi obiectul în câmpul său vizual.

8. Ajutaţi-l să ţină şi să scuture jucăria astfel ca să-şi simtă propria mişcare cu sunetul. Dacă el caută, aduceţi zăngănităarea în faţa lui până când o găseşte.

9. Când se aude un sunet, aduceţi copilul aproape pentru a-l atinge şi vedea, dacă este posibil.a. Când sună telefonul, lăsaţi copilul să-l atingă în timp ce vibreazăb. Când trece un avion sau un camion zgomotos, mergeţi sau îndreptaţi copilul

către fereastră şi arătaţi, spunându-i: “Uită-te la camion”, “Camionul merge (scoate sunet)”.

10. Strigaţi copilul în timp ce vă apropiaţi, atât când intraţi în cameră, cât şi când veniţi mai aproape de el. Reîntăriţi verbal comportamentul lui, mângâindu-l sau luându-l în braţe atunci când vă caută din priviri ca răspuns la vocea dvs. Dacă nu vă caută din priviri, atingeţi-i faţa în timp ce-l stigaţi şi îi vorbiţi. Recompensaţi răspunsul.

11. Atârnaţi o jucărie care scoate sunete (mobil), cum ar fi o jucărie cu clopoţei, la o anumită distanţă la dreapta sau stânga copilului, astfel ca mişcările aleatoare ale lui să activeze jucăria. Aceasta este o activitate pasivă şi este recomandată atunci când mama nu poate interacţiona în mod direct cu copilul.

1.11 Îşi inspectează propriile mâini (2-3 luni)

Copilul se uită şi îşi inspectează propriile mâini, le mişcă, se uită ce fac ele fără a avea o jucărie.1. Aduceţi mâinile copilului într-o poziţie unde la poate inspecta, dacă nu o face în

mod spontan. Aşezaţi copilul pe spate, pe burtă, întins lateral sau în şezut sprijinit.2. Aşezaţi copilul pe burtă pe diferite texturi, cum ar fi iarbă, covoraş de iarbă,

pătură şi încurajaţi-l să exploreze textura.

8

3. Puneţi-vă degetul în mâna copilului. După ce vă apucă degetul, aduceţi-l într-o poziţie unde poate vedea cum mişcaţi degetul dvs. şi pe al lui.

4. Puneţi o bandă colorată cu un clopoţel pe fiecare încheietură a mâinii sau pe mână.

5. Daţi-i o varietate de jucării şi obiecte care să-l stimuleze auditiv şi tactil pentru a se juca şi a le explora.

6. Puneţi lumina de la un flash pe mâinile copilului pentru a-i atrage atenţia asupra lor.

7. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Folosiţi o carte cu diverse texturi sau folosiţi materiale care există în casă, ca

îmbrăcăminte, obiecte, lucruri din gospodărie. Loviţi uşor şi frecaţi diferitele texturi de mâinile copilului, de degetele de la mâini, de picioare şi de degetele de la picioare, în joc. Descrieţi texturile şi descrieţi-i ce parte a corpului folosiţi. Alte momente potrivite:(1) Ora de spălat. Folosiţi mâna dvs. sau un material de pluş moale în timpul

spălatului. (Sau coaseţi o mănuşă folosind 2 prosoape mici sau un prosop mare tăiat în două pentru a-l spăla sau limpezi pe copil.)

(2) Schimbatul. Frecaţi cu blândeţe scutecul curat de mâna copilului sau lăsaţi-l să se joace cu un scutec, să-l atingă, să-l bage în gură în timp ce se află pe spate.

(3) După ce l-aţi schimbat, spuneţi: “Dă-mi mâinile”. Loviţi uşor mâinile copilului şi trăgeţi-l în poziţie şezând. Ajutaţi-l să bată din palme şi spuneţi: “Bravo!”.

b. Când duceţi copilul acasă, la şcoală, la cumpărături, oriunde(1) Permiteţi şi încurajaţi copilul să atingă ceea ce este în jur, în special

hainele adultului(2) Din când în când atrageţi-i atenţia asupra mâinilor, sărutându-le sau

suflând asupra lor, prin stimulare tactilă şi verbală.(3) Lăsaţi copilul să-şi folosească mâinile pentru a vă cerceta faţa. Dacă le

introduce în gura dvs., prefaceţi-vă în glumă că-i mâncaţi mâinile folosindu-vă limba şi buzele pentru a-l stimula senzorial.

8. Pentru copiii care prezintă un reflex tonic al gâtului asimetric:a. Aşezaţi copilul pe spate cu capul pe linia mediană. Aduceţi-i mâinile pe linia

mediană şi sprijiniţi-l în zona umerilor şi a braţelor. Aşezaţi-i mâinile astfel încât să le poată inspecta.

b. Aşezaţi copilul întins în lateral cu coatele flectate şi mâinile astfel încât să le poată vedea.

1.12 Urmăreşte ochii şi gura vorbitorului (2-3 luni)

1. Ţineţi copilul într-o astfel de poziţie încât să vă poată vedea în mod direct faţa.2. Luaţi mâna copilului şi puneţi-o pe gura, nasul şi ochii dvs.3. Legănaţi copilul în braţele dvs. în aşa fel încât să vă poată vedea faţa când îl

hrăniţi. Când se uită la dvs., zâmbiţi-i şi vorbiţi-i.4. Faceţi diverse feţe şi zâmbiţi-i pentru a-i atrage atenţia asupra ochilor şi gurii dvs.5. Referiţi-vă la 1.07 (Ascultă vocea timp de 30 sec.)6. Folosiţi un ruj viu colorat pentru a-i atrage atenţia asupra feţei dvs.7. Folosiţi diverse expresii faciale amuzante pentru a distra copilul.

9

1.13 Începe să se joace cu jucării zăngănitoare (2,5-4 luni)

Copilul se joacă cu o zăngănitoare pusă în mâna lui, privind-o, scuturând-o, introducând-o în gură sau mişcând-o pentru un timp foarte scurt. Alegeţi zăngănitori care nu se sparg uşor, care nu au margini ascuţite sau mici părţi care se pot desprinde.1. Referiţi-vă la 4.13 (Apucă activ jucăria).2. Ajutaţi copilul prin lovirea uşoară sau mişcarea braţelor lui de la cot.3. Mişcaţi braţul copilului astfel ca zăngănitoarea să fie pe linia mediană, la

aproximativ 20-25 cm de pieptul copilului; ajutaţi-l să scuture zăngănitoarea.4. Încurajaţi copilul să exploreze zăngănitoarea cu gura.5. Vorbiţi copilului şi descrieţi ceea ce face.6. Schimbaţi poziţia copilului.7. Folosiţi o varietate de zăngănitori, cum ar fi:

a. Zăngănitori cu mânere uşor de apucatb. Zăngănitori cu diferite tonuri pentru a putea vedea care îi plac cel mai mult

copilului.c. Zăngănitori cu feţe desenate pentru a-i atrage atenţia.d. Zăngănitori cu culori intense.e. Zăngănitori de diferite texturif. Zăngănitori opace. Sunt folositoare în special pentru copiii cu probleme

vizuale. Aşezaţi copilul lângă o sursă de lumină care va fi filtrată datorită zăngănitoarei.

8. Ajutaţi copilul să ţină zăngănitoarea atât în mâna stângă, cât şi în mâna dreaptă.

1.14 Îi face plăcere să repete activităţi nou învăţate (3-4 luni)

Intenţionat copilul loveşte sau mişcă o jucărie de cel puţin trei până la patru ori pentru a o menţine activă în mişcare sau în sunet sau în ambele.1. Ataşaţi clopoţei de elastic sau pânză şi puneţi-i în jurul încheieturii mâinii sau

piciorului astfel, atunci când se mişcă, clopoţeii vor suna. Puneţi-i pe mâinile copilului şi, altă dată, pe încheieturile de la picioare. Mai târziu încercaţi ambele încheieturi, dar folosiţi tonuri diferite astfel ca sunetele să fie diferite.

2. Referiţi-vă la 1.06 (Arată un interes activ pentru persoane sau obiecte pentru cel puţin 1 minut, Activitatea nr.5).

3. Folosiţi sau faceţi jucării care să atârne (mobil), de diferite texturi, cu sunete (clopoţei) ataşate sau conţinute în obiecte.

4. Folosiţi jucării care se mişcă şi cântă, jucării care ajung în poziţia verticală iniţială, după ce au fost lovite sau împinse. Aceste jucării pot fi folosite când copilul este pe spate, întins lateral, peste un rulou şi în şezut sprijinit.

5. Pentru copiii care nu sunt capabili să-şi folosească mâinile pentru o vreme, cum ar fi un copil care a fost hrănit prin perfuzie, atârnaţi o jucărie (mobil) lângă picioare astfel ca să o poată lovi. Referiţi-vă la 3.11 (Dă din picioare).

6. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Folosiţi jucării cu o ventuză la un capăt, astfel încât să poată fi ataşate în mod ferm la scaunele cu rotile sau la alte

10

structuri. Acest tip de jucărie poate fi ataşat în diferite locuri cu uşurinţă şi la diferite înălţimi şi unghiuri faţă de copil.

1.15 Foloseşte mâinile şi gura pentru explorarea senzorială/tactilă a obiectelor (3- 6 luni)

Copilul explorează obiectele băgându-le în gură, atingându-le, lovindu-le uşor, frecându-le, lovindu-le cu mâinile sau de alt obiect.1. Referiţi-vă la 6.09 (Aduce mâna la gură împreună cu o jucărie sau obiect)2. Aşezaţi două zăngănitori lângă copil astfel încât să le poată privi şi pentru a alege

jucăria cu care i-ar plăcea să se joace.3. Folosiţi un inel din care să muşte când îi ies dinţii şi o varietate de obiecte pentru a

furniza experienţe diferite copilului. Atingerea umflăturilor, liniilor şi găurilor din acest inel sau din zăngănitori este amuzantă şi importantă pentru explorare. Mingile de cauciuc cu şanţuri sunt bune pentru joacă deoarece copilul le poate apuca şi le poate muşca şi atinge uşor cu gura. Mingile făcute din materiale textile pe care copilul le poate lovi, freca, băga în gură asigură o bună stimulare. Dacă copilul nu răspunde la diferite texturi, folosiţi o textură odată. Încurajaţi copilul să atingă şi să bage în gură obiecte moi, apoi obiecte netede, cu umflături, cu asperităţi.

4. Jucăriile şi obiectele care scot sunete îl motivează pe copil să mişte jucăria. Aceasta dă diferite puncte de vedere şi arii de schimbare privind explorarea şi un interes susţinut pentru jucării. Culorile, feţele şi desenele de pe jucării pot fi atractive şi de un mai mare interes pentru explorare.

5. Daţi copilului jucării de diferite temperaturi. Unele jucării pot fi ţinute la frigider pentru o perioadă scurtă (chiar o cutie de metal fără margini ascuţite) sau unele jucării care conţin apă şi care poate fi îngheţată. Aceasta este în special amuzantă pentru explorare şi introducere în gură atunci când îi ies dinţii. De asemenea, apa caldă este bună pentru explorare. Lucrurile din cauciuc (care pot reaminti copilului de biberon) plasate în apă fierbinte sunt amuzante pentru mestecat şi explorat.

6. Dacă alte modalităţi pentru încurajarea copilului să exploreze nu au succes după eforturi repetate, puneţi o cantitate mică de cereale pe o zăngănitoare sau pe inelul pe care-l bagă în gură . Astfel poate începe să exploreze cu gura.

1.16 Întoarce ochii şi capul spre sunetul vocii ascunse (3-7 luni)

Copilul se întoarce spre vocea mamei când se află în apropiere, iar mai târziu o localizează chiar când nu o poate vedea.A. Localizează vocea mamei.

1. Vorbiţi-i copilului astfel ca el să răspundă vocii dvs. şi numelui său, în timpul activităţilor zilnice:a. Când hrăniţi copilul şi el este cu faţa la dvs.b. Când îl luaţi în braţe după ce s-a trezit din somn.c. În timp ce-i faceţi baie.

11

d. Când intraţi în cameră şi îl salutaţi, îl stigaţi pe nume, vorbiţi-i în timp ce vă îndreptaţi spre el, astfel ca el să poată vedea de unde vine vocea.

e. În timp ce îl ţineţi şi îl legănaţi astfel ca el să asocieze vocea dvs. cu plăcerea mişcării

f. În timp ce vă jucaţi cu copilul şi el îşi cercetează mâinile, picioarele degetele; atingeţi-le şi numiţi-le când copilul se concetrează asupra lor.

2. Faceţi activităţile mai sus menţionate şi strigaţi copilul cu o voce tare, înceată, de intensitate înaltă sau scăzută. Încercaţi să determinaţi dacă răspunde preferenţial la un ton particular. Verificaţi jucăria muzicală sau zăngănitoarea preferată pentru a vedea dacă au o intensitate înaltă sau joasă.

3. Vorbiţi copilului şi încurajaţi-l să vă atingă şi să vă exploreze faţa în timp ce se află într-o varietate de poziţii. Spuneţi-i ce atinge: “Nas, nasul mamei”.

4. Mişcaţi-vă încet la stânga sau dreapta în timpul unei activităţi, când îi vorbiţi copilului şi el este atent la dvs. Încurajaţi-l să vă urmărească faţa şi vocea. Dacă nu o face, ghidaţi-l cu blândeţe în direcţia adecvată. Daţi copilului o şansă să vă urmărească vocea. Dacă se opreşte din urmărit, opriţi-vă din vorbit. Vorbiţi din nou pentru a-i atrage atenţia (chiar dacă trebuie să mergeţi direct în faţa lui), mişcaţi-vă pe lateral, apoi în sus şi în jos.

B. Localizează vocea ascunsă:1. Mişcaţi-vă astfel încât să fiţi parţial în spatele unei bariere, cum ar fi barele de

la pătuţ, spătarul scaunului, o carte sau un mic prosop atunci când copilul vă urmăreşte vocea. Dacă nu urmăreşte, încercaţi o barieră transparentă şi apoi una opacă.

2. Apropiaţi-vă în linişte de pătuţ şi rămâneţi ascuns. Strigaţi copilul pe nume. Dacă nu răspunde printr-o întoarcere corectă acolo unde sunteţi dvs., stigaţi-l din nou şi continuaţi să vorbiţi până când o face. Dacă este incapabil să localizeze direcţia vocii dvs., mutaţi-vă unde se uită, strigaţi-l pe nume şi apoi reapăreţi şi întăriţi răspunsul.

3. Jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea cu copilul şi cu un frate sau un prieten. Lăsaţi fratele să strige copilul, iar mama dintr-o altă cameră sau de afară, din spatele copacilor, tufişurilor sau casei trebuie să găsească fratele. Mama poate face jocul captivant prin mişcările ei, voce şi restul comportamentului.

4. Pentru copiii mai mari care prezintă întârziei şi care se pot mişca independent, jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea în casă. Lăsaţi persoana care se ascunde să stea în spatele unei canapele sau a unei bariere rezonabil de aproape. Lăsaţi persoana să vorbească tare astfel încât copilul să o poată găsi. Dacă copilul are nevoie de încurajare, persoana care se ascunde poate întinde un picior sau un braţ pentru a ajuta copilul.

1.17 Se joacă cu propriile mâini, picioare, degete (3-5 luni)

La această vârstă, copilul atinge, bate din palme şi se întinde către picioare şi degetele picioarelor. Nu e nevoie să se uite la ce face. În general, activităţile descrise pentru jocul cu mâinile pot fi făcute cu alte părţi ale corpulu, cu mici modificări sau fără nici o modificare.1. Referiţi-vă la 1.11 (Îşi inspectează propriile mâini)2. Jucaţi jocuri simple de mişcare cu copilul pe spate, stând în poala dvs. acasă sau

când vă aflaţi în maşină sau autobuz.

12

3. Daţi-i copilului să poarte mănuşi colorate într-o zi friguroasă. Atrageţi-i atenţia asupra mâinilor prin ataşarea a ceva luminos care scoate un sunet, cum ar fi mici clopoţei ataşaţi la mănuşi. Faceţi acest lucru şi cu ghetuţele.

4. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Folosiţi brăţări sau faceţi jucării colorate din diferite texturi, jucării care

produc sunete care încurajează mişcarea, atingerea şi jocul.b. Introduceţi degetele copilului în cremă/frişcă şi ajutaţi-l să o răspândească

peste tot corpul.c. Lăsaţi copilul să pună mâncare pe degete. Lăsaţi-l să o pună în gură pentru a o

suge şi a-i explora gustul. Folosiţi iaurt simplu şi, mai târziu, unt de arahide.d. Lipiţi o etichetă colorată, bandă adezivă sau bandă scotch de mâna copilului.

Dacă copilul nu răspunde prin atingere, prin băgare în gură sau prin îndepărtare, ajutaţi-l. Un bandaj poate fi de asemenea amuzant de încercat.

e. Cântaţi şi faceţi exerciţii ca pe bicicletă pentru amuzament sau ca o activitate relaxantă pentru copil. Frecaţi picioarele copilului şi jucaţi-vă cu degetele de la picioarele copilului.

f. Ataşaţi ceva de pătuţ sau ţarc pentru a lovi cu picioarele. Aceasta va rezulta într-un răspuns tactil şi auditiv.

g. Folosiţi o cariocă nentoxică şi faceţi desene sau feţe în palma copilului, pe dosul mâinii sau pe degete pentru a-i atrage atenţia asupra mâinilor. Puteţi să-i pictaţi unghiile, dar nu folosiţi ojă.

h. Concentraţi o lumină (flash) pe degetele copilului pentru a-l ajuta să-şi menţină interesul asupra degetelor.

i. Lăsaţi copilul într-o adâncitură, cu nisip pentru a-l sprijini şi încurajaţi-l să exploreze cu mâinile nisipul umed şi uscat. Daţi drumul nisipului umed şi uscat pe mâinile lui. Dacă vrea, îngropaţi-i mâinile în nisip pentru a fi “găsite” când se mişcă sau le scoate afară.

1.18 Se trezeşte sau se linişteşte la vocea părintelui (3-6 luni)

Motivul de bază pentru folosirea unei voci calme la trezire sau liniştire este începutul dezvoltării unui sentiment bun, a unui simţ al securităţii cu o voce umană melodică.1. Treziţi copilul strigăndu-i calm numele. Continuaţi şă vorbiţi blând în timp ce

copilul se trezeşte. În acest fel, trezirea devine o experienţă plăcută.2. Folosiţi aceeaşi voce liniştitoare pentru a linişti copilul care plânge şi pentru a-l

ajuta să se simtă în siguranţă. Adesea, doar vorbirea calmă şi liniştitoare este suficientă pentru copil. Fredonarea înceată sau cântatul blând va ajuta de asemenea copilul să se simtă în siguranţă.

3. Cântaţi-i sau vorbiţi-i copilului înainte de culcare.

1.19 Localizaează sunetul cu privirea (3,5-5 luni)

Copilul găseşte un sunet care este aproape –la stânga, la dreapta, deasupra şi sub ochii lui.Copilul trebuie să fie într-o poziţie în care să fie capabil, din punct de vedere fizic să găsească sunetul, folosindu-şi ochii.1. Referiţi-vă la 1.10 (Caută sunetul cu ochii).

13

2. Sunaţi dintr-un clopoţel la 17-25 cm de faţa copilului, în stânga sau dreapta ochilor. Dacă nu localizează clopoţelul, mişcaţi-vă uşor către faţa copilului (sunând din el) până se uită.

3. Sunaţi dintr-un clopoţel la 17-25 cm de ochii copilului, în partea stângă sau dreaptă a feţei, dacă se uită în dreapta şi vice versa, când stă în poala dvs. Dacă nu îl localizaează cu ochii, mişcaţi-i cu blândeţe capul cu ajutorul capului dvs. până când o face.

4. Atingeţi zona feţei copilului cea mai apropiată de direcţia sunetului.

1.20 Găseşte un obiect ascuns parţial (4-6 luni)

Copilul descoperă cu succes o jucărie sau obiect nesimetrice, ascunse parţial.1. Începeţi cu obiecte uniforme sau jucării mari şi gradat treceţi la jucării sau obiecte

nesimetrice (de ex. păpuşă sau maşină)2. Adunaţi jucăriile favorite familiare. Aşezaţi copilul în faţa oglinzii pe burtă sau în

poziţie întins lateral. Lăsaţi copilul să se uite la sine în oglindă. Luaţi o jucărie muzicală şi ţineţi-o în spatele copilului astfel încât copilul să o poată vedea clar în oglindă. Arătaţi-i jucăria, scuturaţi-o şi mişcaţi-o pentru a-i atrage atenţia. Dacă nu se întoarce s-o găsească, ajutaţi-l întorcându-i faţa către jucărie. Faceţi la fel şi cu celelalte jucării, unele fără sunet astfel ca el să poată găsi jucăria doar prin reflecţia ei în oglindă.

3. Găsiţi o jucărie favorită neuniformă şi arătaţi-o copilului. Când copilul o vrea şi începe să se întindă către ea, acoperiţi-o repede cu ceva transparent. Învelitoarele de plastic de la vase sau cutii de cafea sunt bune. Nu folosiţi plastic moale, ca sacoşe sau ambalaje de plastic. Dacă nu continuă să se uite după jucărie, ridicaţi învelitoarea şi arătaţi-i jucăria. Lăsaţi copilul să se joace cu jucăria, apoi încercaţi din nou.

4. Folosiţi o jucărie neuniformă familiară şi acoperiţi-o pe junătate în timp ce copilul se întinde spre ea. Folosiţi o cârpă, un prosop, o parte din cearceaful pe care copilul poate fi întins sau un ziar ca învelitoare.

5. Acoperiţi jumătate de jucărie cu frunze căzute sau dacă tata tunde peluza, cu iarbă proaspătaă. Încurajaţi copilul să găsească jucăria şi să îndepărteze frunzele sau iarba.

6. Faceţi o grămadă de jucării, astfel că ele sunt parţial acoperite unele de altele. Încurajaţi copilul să ia jucăria preferată. La fel se poate face cu jucăriile copilului într-o cutie de jucării sau o cutie de carton folosită ca şi cutie de jucării. Lăsaţi copilul să cotrobăie prin cutie pentru a scoate jucăriile să se joace.

7. Jucaţi-vă cu copilul îngropând în nisip o jumătate de jucărie. Cereţi copilului să vă ajute să o găsiţi sau să scoateţi afară întreaga jucărie. Aceasta poate fi făcută pe plajă sau într-o cutie de nisip sau cu pământ sau noroi. Acoperiţi o parte a piciorului sau mâinii copilului cu nisip şi scoateţi-o afară.

8. Ascundeţi o jucărie în spatele a ceva, cum ar fi o canapea sau pernă, cu un capăt care să se vadă. Atrageţi atenţia copilului şi încurajaţi-l să o scoată afară.

9. Puneţi o jucărie sau un articol obişnuit din gospodărie, cum ar fi o lingură mare, în buzunarul de la şorţ. Lăsaţi o parte a lingurei să se vadă şi încurajaţi copilul să o scoată afară. Puneţi stilouri în buzunarele tatălui.

10. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Daţi-i jucării din spate, de deasupra, de pe lateral, din unghiuri pe care nu este obişnuit să le vadă. Folosiţi

14

jucării care sunt uniforme, cum ar fi mărgeluţele. Mai târziu folosiţi jucării care sunt nesimetrice, cum ar fi animale de pluş şi zăngănitori care au diferite forme.

1.21 Continuă o activitate familiară prin iniţierea mişcărilor implicate (4-5 luni)

Copilul trebuie să arate că doreşte să continue o activitate familiră plăcută, prin mişcarea adecvată a părţilor corpului implicate.1. Găsiţi o acţiune sau sunet care probabil îl interesează pe copil, cum ar fi un

omuleţ pe arcuri, o titirează, un animal de jucărie care este întors cu o cheiţă sau o altă jucărie similară. Fiţi sigur că are întreaga atenţie concentrată pe jucărie. Asiguraţi-vă că nu este implicat într-o altă activitate de joc şi că nu sunt stimuli în mediu care l-ar putea distrage. Jucaţi-vă adecvat cu jucăria astfel ca el să poată vedea cum se mişcă sau produce sunete. Încetaţi activitatea brusc. Observaţi dacă apar anumite gesturi în reacţiile copilului. S-ar putea să lovească cu mâna pe o suprafaţă, să lovească din picioare, sau să facă alte mişcări generale.

2. Faceţi activitatea nr.1. Căutaţi un gest specific care poate apărea în reacţie la oprirea bruscă a unei acţiuni plăcute. Repetaţi activitatea de câteva ori pentru a vedea dacă reacţionează prin aceleaşi proceduri sau gesturi specifice.

3. Puneţi copilul pe burtă, pe stomacul cuiva. Săltaţi copilul şi apoi opriţi-vă brusc. Observaţi dacă va împinge în sus cu braţele pentru a-şi sălta corpul sau dacă va împinge în jos.

4. Legănatul într-o pătură sau într-un prosop mare este o activitate amuzantă. Aşezaţi copilul în centru, apoi fiecare persoană ţine de un capăt (2 persoane) sau dacă este o singură persoană, aceasta va ţine de toate cele 4 colţuri. Legănaţi uşor copilul pe lateral sau înainte şi înapoi, la o mică distanţă de sol, în timp ce zâmbiţi şi fredonaţi un cântec. Brusc opriţi activitatea. Copilul poate fi încă suspendat sau poate fi pus jos pe podea. Observaţi dacă se va legăna singur sau dacă se va trage pe pătură pentru a reîncepe activitatea.

5. Săltaţi copilul pe genunchii dvs. În timp ce îl săltaţi, cântaţi un cântec scurt sau câteva versuri, fredonaţi sau repetaţi o silabă ca “ma” sau “da” ca o melodie. Brusc întrerupeţi verbalizarea şi săltatul. Observaţi dacă încearcă să reînceapă activitatea prin mişcarea adecvată a unei părţi specifice a corpului, săltându-se el însuşi, folosindu-şi mâinile şi picioarele, împingându-se spre genunchii dvs. sau mişcându-şi şezutul pentru a reîncepe săltatul.

6. Legănaţi copilul când se află în şezut sau în patru labe şi opriţi-vă brusc. Observaţi din nou dacă continuă singur sau vă împinge mâinile atunci când îl ţineţi. Dacă aţi legănat copilul în braţe înainte de această activitate, este greu de recunoscut dacă el îşi mişcă o parte specifică a corpului pentru a reîncepe legănatul sau este doar încântat şi de aceea îşi mişcă întregul corp.

1.22 Localizează stimulul tactil, atingând acelaşi loc sau căutând obiectul care i-a atins corpul (4-6 luni)

Copilul caută obiectul care l-a atins sau localizează partea corpului care a fost atinsă. Folosiţi o apăsare normală şi fermă când îl atingeţi şi frecaţi.

15

1. Folosiţi-vă degetele pentru a gâdila, freca şi stimula un loc de pe corpul copilului, cum ar fi stomacul sau degetele picioarelor.Când copilul caută locul sau vă atinge mâna, lăudaţi-l.

2. Atingeţi-i mâna sau piciorul cu o jucărie care este atractivă pentru el, care vibrează şi scoate un sunet sau care este moale sau netedă. Dacă este necesar, ajutaţi copilul să ajungă la şi să ridice jucăria, să o cerceteze şi să se joace cu ea.

3. Jucaţi-vă doar cu o singură parte a corpului, cum ar fi mâinile copilului. Când nu se uită, atingeţi-i mâinile cu o varietate de jucării care dau diferite feluri de indicii.a. Jucării care vibrează şi scot diverse sunete, cum ar fi clopoţeii, zăngănitoarele,

jucăriile pe care se apasă.b. Jucării de diferite texturi, cum ar fi mingile din material, jucăriile netede, moi

sau cu asperităţi.c. Jucării sau obiecte de diferite temperaturi, cum ar fi un biberon cu lapte cald

sau apă rece, un inel pentru supt, rece sau cald, un fruct rece, un tacâm, cum ar fi o lingură sau o cârpă de spălat umedă.

d. Obiecte cu diferite mirosuri.4. Atingeţi diferite părţi ale corpului care sunt uşor de văzut primele. Mai târziu,

atingeţi aria din jurul gurii copilului şi obrazul.5. Atingeţi diferite părţi ale corpului copilului cu o textură sau încercaţi o varietate

de texturi. Încurajaţi-l să găsească ce l-a atins şi unde. Lăsaţi-i timp să găsească obiectul sau locul unde a fost atins. Continuaţi să atingeţi şi să frecaţi până când găseşte. Ţineţi diferite texturi în cutie (cutia cu texturi).

6. Legănaţi o jucărie astfel ca să frece sau să atingă capul copilului în timp ce se află în şezut sau este pe burtă. Dacă nu o caută, mutaţi-o pe lateral. Observaţi dacă se întoarce şi se întinde către ea sau către locul unde a fost atins. Dacă este necesar, mutaţi jucăria în faţă şi ajutaţi-l să o atingă şi să o privească. Repetaţi în faţa oglinzii.

7. Repede ataşaţi o brăţară elastică cu mărgeluţe, clopoţei de piciorul sau mâna copilului în timp ce se uită în altă parte. Dacă nu simte schimbarea sau greutatea în plus, precum şi stimularea tactilă, ajutaţi-l arătându-i-o şi mişcându-i-o pe piele.

8. Folosiţi ceva lipicios, cum ar fi o rolă de bandă adezivă. Mărimea, culoarea şi mişcarea, pe lângă lipici, atrag atenţia copilului. Dacă nu îi atrag atenţia, arătaţi-i şi îndepărtaţi-o sau lipiţi-o în timp ce se uită. Folosiţi de asemenea etichete colorate.

9. Rostogoliţi uşor o minge sau o maşină de jucărie atractivă şi luminoasă spre copil, în timp ce se uită. Dacă nu reacţionează la atingere, învăţaţi-i-l cum să arate locul unde a fost lovit. Când copilul nu se uită, rostogoliţi mingea spre el, astfel ca să îl lovească. Încurajaţi-l să găsească mingea sau să atingă locul unde l-a lovit.

10. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Ataşaţi câteva cârlige de rufe colorate de bluza copilului. Greutatea şi sunetul lor pot stimula localizarea sau comportamentul de căutare.

1.23 Se joacă cu hârtie (4,5-7 luni)

Îi place să mototolească şi să rupă hârtie.1. Daţi copilului posibilitatea să se joace cu hârtie. Încurajaţi-l să-i simtă textura prin

mototolire, întindere şi rupere. Lăsaţi-l să exploreze hârtia folosind toate aceste

16

acţiuni. La această vârstă, totul ajunge în gură; nu este nici o problemă atâta timp cât şi alte explorări au loc. (O mică cantitate de hârtie înghiţită nu poate fi adesea evitată.) Niciodată nu folosiţi ambalajul sau pungile de plastic.

2. Tipuri de hârtie care pot fi folosite:a. Hârtie de la măcelărieb. Pungi de hârtie maroc. Pagini din revisted. Ziaree. Hârtie ceratăf. Hârtie colorată g. Şerveţeleh. Hârtie de mătase coloratăi. Bandă adezivă sau bandă scotch

3. Adăugaţi parfumuri slabe pe hârtie după ce copilul a explorat-o în forma sa naturală. Fiţi siguri că ceea ce aţi adăugat este plăcut şi netoxic. Ar trebui evitate parfumurile care nu miros frumos.

4. Faceţi o cutie din hârtie în care puneţi diferite feluri de hârtie şi câteva produse din hârtie, ca farfurii, căni şi şerveţele. Exploraţi împreună cu copilul diferite texturi şi descrieţi-le în timp ce copilul le atinge, le bagă în gură şi le rupe.

1.24 Atinge jucăria sau mâna adultului pentru a reîncepe o activitate (5-9 luni) Copilul începe să înveţe că obiectele pot avea acţiuni independente. El priveşte acţiunile jucăriei. Când se opreşte, copilul încearcă şă o repornească, atingând jucăria sau mâna persoanei care a început acţiunea.Mai târziu copilul învaţă să exploreze cauzele directe ale acţiuniii pe care a observat-o şi, în final, încearcă să o repornească aşa cum a văzut.1. Jucaţi un joc simplu care îl va interesa pe copil, ca lovitul cuburilor sau învârtitul

jucăriei. Opriţi brusc activitatea. Lăsaţi atât mâna dvs., cât şi jucăria, asfel ca să poată ajunge la ele. Observaţi dacă încearcă să înceapă jocul atingând jucăria sau mâna dvs.

2. Jucaţi alte jocuri:a. Jucaţi jocuri folosind mâinile ( bateţi la tobă, zgâriaţi sau plimbaţi degetele pe

o suprafaţă).b. Scuturaţi sau loviţi o zăngănitoare.c. Jucaţi-vă cu palmeled. Jucaţi cucu-bau folosind mâinile dvs. sau un material.e. Jucaţi-vă cu o cutie care conţine mai multe jucării.f. Vărsaţi sau agitaţi apa din cadă pentru a face o jucărie să plutească. Repede

prindeţi jucăria şi ţineţi-o în mână când vă opriţi din agitarea apei.

1.25 Întinde mâna după al doilea obiect în mod intenţionat (5-6,5 luni)

Copilul ţine un obiect într-o mână şi se întinde după cel de-al doilea în mod intenţionat. Se întinde după obiect cu ambele mâini, indiferent dacă ţine sau nu o jucărie. Copilul nu trebuie să aibă succes în obţinerea celui de-al doilea obiect.

17

1. Oferiţi copilului un al doilea obiect, mai atractiv în timp ce el se joacă cu altul destul de mic pentru a fi ţinut într-o mână. Observaţi dacă se întinde după obiect. De obicei, jucăriile muzicale viu colorate sunt atractive.a. Dacă nu se întinde:

(1) Aduceţi obiectul către mâna liberă a copilului şi încurajaţi-l să să se uite la el. Puneţi obiectul în mâna copilului. Recompensaţi-l prin joc şi verbalizare pentru că are câte un obiect în fiecare mână.

(2) Aduceţi obiectul către mâna liberă a copilului şi încurajaţi-l să să se uite la el.

(3) Atingeţi cu mâna palma copilului pentru a încuraja apucarea palmară a jucăriei. Întăriţi prin joc atingerea şi plăcerea de a avea două obiecte de scuturat şi lovit.

b. Dacă se mişcă spre obiect:(1) Imediat ajutaţi încercarea copilului prin mişcarea mâinii copilului către

obiect. Recompensaţi efortul prin joc şi laudă.(2) Mutaţi obiectul mai aproape şi atingeţi braţul copilului sub cot pentru a

se extinde înspre obiect.c. Dacă dă drumul primului obiect, prindeţi-l. Încurajaţi-l să reţină obiectul în

timp ce se întinde.2. Folosiţi-vă ceasul, brăţara sau un obiect care zăngăne pe care copilul v-a văzut că-

l purtaţi, ca un al doilea obiect. Obiectele cu care v-a văzut că vă jucaţi sunt atractive pentru el.

3. Poziţionaţi copilul astfel încât să vadă clar, să fie relaxat şi să se simtă în siguranţă. Încercaţi poziţii diferite: în şezut, pe burtă, pe spate, întins lateral sau în patru labe. Folosiţi jucării uşor de apucat. Atractivitatea unei jucării din punct de vedere vizual, tactil, auditiv este determinată de răspunsul copilului la ea. Poziţia în spaţiu a jucăriei oferite este importantă. Jucăria nu trebuie să fie atât de departe încât chiar o bună încercare să nu aibă succes. Metoda copilului este uneori o mişcare circulară rapidă şi nu o abordare directă, deci ţineţi seama şi de aceasta.

1.26 Munceşte pentru obiectul dorit, la care nu poate ajunge (5-9 luni)

Copilul se întinde în mod repetat spre o jucărie sau obiect fără ca să-l obţină în mod necesar. Daţi-i jucăria după câteva încercări, dacă nu reuşeşte. Stăruinţa copilului este întărită numai dacă el are un succes repetat în obţinerea obiectului. Aveţi grijă să nu tachinaţi copilul.1. Referiţi-vă la 5.21 (Ridică braţele către mamă) 2. Puneţi o jucărie la care nu poate ajunge, astfel că trebuie să se întindă sau să se

mişte ca să o obţină. Faceţi aceasta când copilul este în şezut, pe burtă, pe spate sau în patru labe (mâini-genunchi). Aşezaţi şi oferiţi obiectele din diferite unghiuri, distanţe diferite sau o combinaţie a ambelor.

3. Aşezaţi jucăriile în diferite locuri în funcţie de abilităţile de mişcare:a. Puneţi jucăriile pe canapea pentru a încuraja copilul să se tragă în poziţie în

picioare.b. Puneţi jucării pe un raft la o înălţime mică de sol sau pe o masă pentru a-l

încuraja să ajungă când este în patru labe (mâini-genunchi).c. Puneţi o jucărie acolo unde copilul trebuie să se răsucească pe stomac pentru a

o obţine.d. Aşezaţi jucăriile la o distanţă pentru a fi “răsucite”.

18

1.27 Distinge între voci prietenoase şi nervoase (5-6,5 luni)

Copilul răspunde într-un mod diferit vocilor plăcute şi celor supărate, chiar când nu poate vedea expresia facială.1. Daţi copilului posibilitatea să audă vocile, arătându-i o varietate de emoţii, dar

evitaţi modulaţiile foarte puternice pentru că îl pot speria pe copil.2. Lăsaţi copilul să vă audă când certaţi câinele că latră sau pisica pentru că a intrat

în casă, folosind o voce furioasă, dar blândă.3. Liniştiţi copilul dacă începe să plângă brusc (sau arată frică), când certaţi sau

deveniţi furios pe cineva. Unii copii reacţionează devenind foarte liniştiţi. Observaţi reacţia copilului şi liniştiţi-l când este necesar.

4. Ocazional, copiii se sperie de vocile furioase şi tari de la Tv sau radio. Ajutaţi copilul să evite aceste experienţe, dacă îl tulbură.

1.28 Nu se mai uită la mâini (5-6 luni)

Dacă copilul progresează în mod secvenţial, la această vârstă de dezvoltare are multe lucruri de făcut şi de văzut şi multe lucruri cu care să se joace. Nu ar trebui să se uite la propriile mâini în mod constant sau deloc. Dacă privitul mâinilor ocupă o mare parte din zi, căutaţi ajutor din partea unui profesionist.

1.29 Aduce picioarele la gură (5-6 luni)

După ce se joacă cu picioarele, începe să le exploreze, aducându-le la gură.1. Jucaţi jocuri cum ar fi: “Cum merge animalul?” în timp ce copilul este aşezat pe

spate. Faceţi diferite mişcări pentru diferite animale, cu picioarele copilului.a. Elefant-picioarele sus şi jos, cu paşi marib. Cal-mişcări de galoparec. Şoarece-mişcări rapide şi scurte.

2. Loviţi apa cu picioarele copilului, uitaţi-vă la ele prin apă, frecaţi-le. Faceţi aceasta în timp ce îmbăiaţi copilul, când sunteţi pe plajă sau în timpul jocului în grădină cu o găleată cu apă caldă.

3. Jucaţi jocuri cu degetele de la picioarele copilului.4. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri şi care au început să-şi ţină

greutatea pe picioare, furnizaţi-le experienţe cu diferite suprafeţe texturate.a. Canapea-moale, pe care te poţi sălta, tare, pufoasă sau netedă.b. Ciment-tare, cu asperităţi, cald sau rece.c. Teren-iarbă, murdar, umed sau uscat.d. Podea-neted, cu asperităţi, tare sau moale.

1.30 Arată interes pentru sunetele obiectelor (5,5-8 luni)

19

Copilul arată interes pentru sunetele pe care le fac obiectele, lovindu-le şi scuturându-le. Copilul foloseşte o singură jucărie pentru a scoate diferite sunete, făcând diferite lucruri cu ea, lovind-o de diverse suprafeţe.1. Legaţi o bucată de sfoară cu un clopoţel bine prins de încheietura mâinii sau

piciorului copilului, astfel încât mişcările copilului vor produce un sunet.2. Daţi-i o jucărie de plastic pe care se apasă. Dacă nu arată interes, arătaţi-i cum să o

apese, împingând-o, ţinând-o sau lovind-o de podea,etc.3. Bateţi din palme, loviţi şi mâinile copilului. Jucaţi-vă împreună cu palmele.4. Aşezaţi copilul pe burtă, atingeţi-l, apoi zgâriaţi covorul sau podeaua cu unghiile.5. Lăsaţi copilul să asculte sunetele.

a. Sunete slabe, ca ticăitul ceasului.b. Văzutul şi auzitul apei de pe ţeavă sau apei din cadă.c. Ajutat să închidă şi să deschidă lumina şi să asculte sunetul respectiv.d. Privitul şi ascultatul vântului şi ploii.

6. Lăsaţi-l să caute activ şi să asculte noile sunete, în special în timpul sărbătorilor, ca zgomotele de Halloween şi foşnetul şi ruperea ambalajelor cadourilor de Crăciun.

7. Lăsaţi copilul să lovească partea superioară, părţile laterale şi interiorul cutiei de cafea cu linguri mari şi mici, linguri de metal, lemn şi plastic. Lăsaţi-l să lovească în xilofon, pian, tobe.

8. Lăsaţi copilul să găsească şi să atingă obiecte cu vibraţii de sunete, precum un telefon, clopoţei, diapazon, un ţambal sau folosiţi două capace de oală, triunghiuri muzicale, un omuleţ pe arcuri, orgă, pian sau lăsaţi-l să lovească un capac cu o lingură.

9. Mergeţi prin casă cu copilul care loveşte lemnul, pătura, pereţii , frigiderul, perna, ascultând la sunetul pe care îl scot acestea.

10. Faceţi activităţile 2, 4, 6-9 şi faceţi sunetele tari şi slabe.11. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:

a. Ascundeţi-vă în spatele unei canapele sau scaun şi scoateţi un sunet folosind hârtie sau o jucărie pentru a atrage atenţia copilului. Faceţi sunetul până vă găseşte. Pentru acest joc, folosiţi jucării care fac diverse sunete.

b. Folosiţi multe obiecte de suflat, cum ar fi claxoane şi fluiere.

1.31 Anticipează vizual traiectoria unui obiect care se deplasează încet (5,5-7,5 luni)

Copilul îşi schimbă adecvat privirea de la punctul dispariţiei unui obiect către punctul aşteptat al reapariţiei.1. Târâţi-vă înapoi în spatele unei bariere, cum ar fi o cutie sau scaun, în timp ce

copilul se uită. Înainte de a dispărea complet, spatele dvs. ar trebui să reapară pe partea cealaltă a barierei. Dacă copilul nu vă vede spatele, mişcaţi-vă şi atrageţi-i atenţia, astfel ca el să-şi mute privirea către partea cealaltă a barierei. Faceţi această activitate din nou, dar ascundeţi întâi capul în spatele barierei. Repetaţi activitatea, folosind o ascunzătoare destul de mare încât să vă ascundă complet înainte de a reapărea.

2. Referiţivă la 1.09 (Reacţionează la dispariţia unui obiect care se mişcă încet, Activitatea nr.3, c.). Faceţi activitatea nr.3, c., cu excepţia faptului că jucăria ar trebui trasă înainte de a ajunge în spatele ascunzătoarei şi afară pe partea cealaltă.

20

a. Folosiţi o jucărie cu un sunet pe care copilul îl poate urmări vizual, în timp ce se mişcă în spatele barierei şi reapare.

b. Variaţi mărimea jucăriei.c. Variaţi culoarea sau modelul jucăriei.d. Variaţi lăţimea jucăriei.

3. Referiţivă la 1.09 (Reacţionează la dispariţia unui obiect care se mişcă încet, Activitatea nr.3, b.). Faceţi activitatea nr.3, b., dar continuaţi să trageţi jucăria până când apare pe partea cealaltă.

4. Referiţi-vă la 1.09 (Reacţionează la dispariţia unui obiect care se mişcă încet, Activitatea nr.3,d., 3,e., 3,f.). Faceţi modificările adecvate ca în activitatea nr.3 de mai sus.

5. Construiţi bariere şi tunele din nisip şi folosiţi jucării pentru nisip care se mişcă încet şi reapar în afara tunelelor sau în jurul dunelor.

6. Folosiţi un balon şi atrageţi atenţia copilului. Lăsaţi-l să plutească în spatele unei mese sau scaun. Observaţi dacă copilul se uită ca balonul să reapară în locul adecvat. Gradul de transparenţă şi mărimea barierelor pot fi variate în funcţie de cât de mult ajutor are nevoie copilul în anticiparea locululi unde va reapare obiectul.

1.32 Găseşte obiectul ascuns folosind o ascunzătoare, două ascunzători, apoi trei (6-9 luni)

Copilul găseşte un obiect pe care îl vede ascuns sub o ascunzătoare. NU mişcaţi ascunzătoarea şi nu faceţi astfel un joc de ghicire.A. Obiect Ascuns Folosind o Ascunzătoare.

1. Arătaţi-i copilului una din jucăriile lui preferate şi când se întinde spre ea, acoperiţi-o cu ceva transparent, cum ar fi o învelitoare transparentă sau hârtie cerată, capacul de plastic al cutiei de cafea sau o ceaşcă de plastic. Dacă copilul are dificultăţi în controlarea mişcărilor braţelor şi degetelor, folosiţi un pahar înalt de plastic transparent, astfel ca printr-o simplă mişcare să poată descoperi jucăria. Mai târziu folosiţi o batistă, o bucată simplă de material, prosop, scutec, o parte dintr-o pătură sau covoraş, pernă. Folosiţi cutii de carton, cutii de conservă sau vase de plastic.

2. Daţi copilului o jucărie cu care să se joace în timp ce-i schimbaţi scutecul. După ce l-aţi schimbat, folosiţi un alt scutec sau cârpă şi acoperiţi jucăria (copilul încă o ţine). Întrebaţi-l unde este jucăria. Lăsaţi-l să scuture cârpa pentru a găsi jucăria.

3. Lăsaţi-l pe fratele/sora copilului să se ascundă şi să-l strige pe copil. Încurajaţi fratele să vorbească şi să se mişte până ce copilul trage de acoperitoare. Lăsaţi copilul să se ascundă împreună cu un frate în timp ce altcineva îi găseşte şi dă la o parte învelitoarea.

4. Folosiţi-vă palma sau folosiţi ambele mâini pentru a ascunde jucării mici. Jucaţi jocuri în care copilul să încerce să vă deschidă palma sau degetele pentru a lua balonul de jucărie sau pentru a găsi maşinuţa de jucărie.

5. Ascundeţi un biscuite sub un şerveţel pe farfuria copilului şi încurajaţi-l să îl găsească.

6. Acoperiţi părţi ale corpului sau jucării cu nisip de pe plajă. Acoperiţi găletuşa, lopăţica, păpuşile de plastic, chiar diverse roci găsite în apă.

21

7. Ascundeţi o jucărie într-o cutie cu un capac uşor de scos şi încurajaţi copilul să scoată capacul. Ascundeţi o lingură sau o ceaşcă înt-un recipient cu capac.

8. Ascundeţi o jucărie într-o cutie cu resturi de hârtii sau într-o cutie cu materiale pentru ambalaj (bucăţi spongioase) şi încurajaţi copilul să caute jucăria. Supravegheaţi pentru a nu băga în gură hârtie sau bucăţi spongioase.

9. Jucaţi “acoperiţi jucăria” prin punerea unui scutec peste jucăria la care se uită copilul, când îl îmbrăcaţi, copilul stând în şezut. Încurajaţi copilul să descopere jucăria. Nu e nevoie să dea drumul scutecului pentru a avea succes.

10. Acoperiţi o jucărie care pluteşte, cu o cârpă mică, atunci când spălaţi copilul. Dacă este necesar, ajutaţi copilul să lovească în apă sau să tragă cârpa pentru a descoperi jucăria.

11. Ascundeţi o jucărie la spate în timp ce copilul se uită şi vedeţi dacă o poate găsi. Dacă nu, începeţi să vă mişcaţi pe lateral astfel ca o parte din obiect să apară, apoi copilul trebuie să o poată descoperi.

12. Acoperiţi un obiect familiar din mediu, cum ar fi o cutie cu multe jucării care este ataşată de perete. Uitaţi-vă dacă copilul o observă.

13. Puneţi o jucărie într-o ceaşcă şi aşezaţi-o culcat spre partea opusă privirii copilului, în timp ce acesta se uită. Dacă are dificultăţi, mai întâi folosiţi o cană transparentă, apoi una opacă. Pentru variaţie folosiţi un borcan transparent.

14. Puneţi una din jucăriile preferate ale copilului sau unul din obiectele familiare copilului într-o pungă din hârtie cerată, în timp ce copilul se uită. Lăsaţi-l să ia obiectul. Nu răsuciţi sau mototoliţi capătul pungii. Altă dată folosiţi o pungă din hârtie maro. Când copilul găseşte jucăria şi se bucură de joc, mototoliţi sau răsuciţi uşor capătul pungii.

15. Puneţi câteva jucării într-o pungă mare de culoare maro sau într-o pungă pentru cumpărături, în timp ce copilul se uită. Lăsaţi punga să rămână deschisă şi în poziţie verticală. Încurajaţi copilul să găsească jucăriile şi să le scoată din pungă.

16. Pentru un copil mai mare care este orb, folosiţi un obiect, cum ar fi un măr într-o pungă sau săculeţ de hărtie. Puneţi mărul în mâinile copilului. Ghidaţi-i mâinile pentru a pune mărul în pungă şi a-l lăsa acolo. Descrieţi-i tot ce faceţi. Cereţi copilului să vă dea mărul.

B. Obiect Ascuns Folosind Două Ascunzători, Apoi Trei Ascunzători.1. Aşezaţi două ascunzători identice şi neinteresante (scutece, căni, frunze mari,

mormane de nisip) în faţa copilului şi arătaţi-i o jucărie sau un obiect. Când arată că o vrea, ascundeţi-o sub o ascunzătoare, în timp ce el priveşte. Încurajaţi copilul să ia jucăria.a. Aşezaţi ascunzătorile destul de departe una de alta, astfel ca să nu meargă

la ambele în acelaşi timp.b. Jucăria nu ar trebui să fie atât de mare încât protuberanţele să-i indice

copilului unde este.c. Alegeţi ascunzătorile în funcţie de ceea ce este disponibil şi de abilităţile

motorii ale copilului pentru a descoperi obiectul. De exemplu, dacă copilul are un control muscular al braţelor slab, aşezaţi ascunzătoarea destul de departe şi folosiţi pahare înalte astfel încât o mişcare de măturare poate descoperi jucăria.

d. Folosiţi orice fel de jucării, obiecte sau alimente (cereale, biscuiţi, bucăţi de brânză) care sunt preferate de copil.

22

e. Pentru a preveni căutarea jucăriei la întâmplare – lăsaţi copilul să îndepărteze doar o ascunzătoare. Dacă este incorectă, îndepărtaţi dvs. ascunzătoarea corectă şi arătaţi copilului obiectul. Încercaţi activitatea din nou. Copilul învaţă că este nevoie de o schimbare pentru a obţine jucăria.

f. Întotdeauna plasaţi obiectul sub aceeaşi ascunzătoare, de ex.-întotdeauna sub ascunzătoarea din partea stângă şi lăsaţi copilul să vadă cum o ascundeţi de fiecare dată. Ascunzătorile ar trebui să fie identice.

g. Când copilul are trei succese consecutive, treceţi la activitatea nr.2.2. Folosiţi două ascunzători. Acundeţi un obiect în mod alternativ sub ambele

ascunzători. Faceţi activitatea nr.1, numai că de această dată schimbaţi ascunzătoarea sub care puneţi jucăria. Când descoperă jucăria de trei ori la rând, mergeţi la activitatea nr.3

3. Folosiţi trei ascunzători. Copilul trebuie să găsească jucăria sau obiectul pe care v-a văzut ascunzându-l sub una din cele trei ascunzători identice din faţa lui. Schimbaţi locul jucăriei. Când găseşte corect jucăria, mergeţi la activitatea nr.4

4. Folosiţi trei ascunzători. Aşezaţi trei ascunzători în linie, în faţa copilului. Arătaţi-i copilului o jucărie mică şi în timp ce priveşte, puneţi jucăria sub toate ascunzătorile, pornind din stânga copilului şi continuând până la a treia ascunzătoare. Lăsaţi jucăria să se vadă între ascunzători. Lăsaţi jucăria sub ultima ascunzătoare şi încurajaţi copilul să o găsească.

1.33 Se joacă “cucu-bau”(6-10 luni)

Copilul răspunde cu încântare atunci când ochii, faţa lui sau faţa părintelui sunt descoperite brusc.1. Răspunde cu încântare şi surpriză atunci când capul lui reapare de sub bluză în

timp ce-l îmbrăcaţi şi dezbrăcaţi.2. Jucaţi-vă “cucu-bau” cu prosopul care ascunde faţa copilului când îi spălaţi faţa.3. Folosiţi-vă mâinile pentru a juca “cucu-bau”, chiar când călătoriţi cu autobuzul

sau cu maşina, iar copilul este pe locul lui. Acoperiţi-vă faţa cu mâinile în timp ce copilul priveşte şi apoi rapid îndepărtaţi-le. Verbalizaţi ceea ce faceţi şi luaţi o pază înainte de a “reapărea”.

4. Ascundeţi-vă faţa în spatele a ceva, cum ar fi o canapea, o masă, o pernă şi spuneţi: “Unde este tata?”, atunci când copilul se uită la dvs. Apăreţi repede şi spuneţi: “Aici este tata.” Puteţi face aceasta când vă jucaţi cu copilul sau când intraţi în cameră.

5. Folosiţi un prosop de şters pe mâini, o hârtie sau o cârpă uşoară pentru a juca acest joc. În timp ce zâmbiţi şi vă jucaţi cu copilul, aduceţi cârpa între faţa dvs. şi a copilului, astfel că faţa dvs. este gradat acoperită de vederea copilului. Când faţa dvs. este complet acoperită de vederea copilului, faceţi o pauză şi îndepărtaţi cârpa. Ar trebui folosite verbalizări adecvate, cum ar fi: “O voi ascunde pe mama” şi “Iat-o pe mama”.

6. Folosiţi un material uşor şi trageţi-l peste faţa copilului. Jucaţi “cucu-bau” uitându-vă pe furiş sub material şi în jurul lui sau suflându-l. Folosiţi propoziţii, ca: “Unde e Cristina”. “Te văd” sau “Marcela, unde eşti?”

7. Trageţi o mică cârpă, un scutec moale sau o bluză peste faţa şi capul copilului. Vorbiţi-i copilului astfel încât să ştie că mai sunteţi acolo, dar pretindeţi că dvs. nu ştiţi unde este copilul. Încurajaţi copilul să îndepărteze cârpa, dar dacă pare

23

speriat, îndepărtaţi rapid cârpa şi salutaţi-l cu un zâmbet şi un calm “Iată-mă” sau “Aici este Alina.” Încercaţi din nou, de această dată cu cârpa pe faţa dvs. La început este nevoie să ajutaţi copilul să îndepărteze cârpa, ajutându-l să ţină cârpa în mâini, trăgând cârpa de pe el sau ajutându-l să dea din cap pentru a cădea cârpa. Toate încercările ar trebui lăudate şi încurajate. Menţineţi contactul fizic cu copilul când “se ascunde”.

8. Cântaţi un cântec scurt, legănând în poală copilul care se uită spre dvs. Dacă copilul vă lasă, loviţi palmele lui una de alta pe muzică şi când sunt pauze în cântec, scurt acoperiţi-i ochii cu mâinile lui. Descoperiţi-le cu un “Iată-te” şi continuaţi jocul.

9. Jucaţi “cucu-bau” cu mâinile dvs. şi încurajaţi copilul să vă imite cu mâinile lui.

1.34 Miroase diferite lucruri (6-12 luni)

Copilul îşi foloseşte simţul mirosului pentru a explora mediul. Următoarele sunt acţiuni specifice pentru a încuraja copilul să-şi folosească simţul în învăţarea despre mediu şi în cunoaşterea diferenţelor.1. Încurajaţi copilul să miroasă parfumul sau aftershave-ul pe care-l folosiţi.2. Aduceţi flori în cameră şi în casă şi lăsaţi copilul să le miroasă.3. Lăsaţi copilul să se joace lângă sau într-un scaun cu măsuţă, de unde poate mirosi

aromele mâncărurilor din bucătărie. Fiţi atenţi!4. Când mergeţi la cumpărături, încurajaţi-l să miroasă fructele şi legumele, peştele

şi crabul, etc.5. Lăsaţi copilul să miroasă săpunul cu care-l spălaţi şi pasta de dinţi pe care o

folosiţi când îl spălaţi pe dinţi.6. Întindeţi cremă de mâini sau ulei pentru bebeluşi pe mâinile copilului şi încurajaţi-

l să le miroasă.7. Arătaţi-i afară diferite lucruri, precum şi diferite mirosuri când sunteţi afară. Luaţi

o pauză pentru a mirosi copacii, florile, etc.

1.35 Se joacă 2-3 minute cu o singură jucărie (6-9 luni)

Copilul este activ implicat cu o singură jucărie, pentru 2-3 minute.1. Folosiţi jucării care pot învăţa o varietate de abiliăţi şi cer folosirea multor simţuri.

Folosiţi jucării care produc sunete, au diferite texturi de atins şi gustat, pot fi apăsate, lovite, sunt colorate, au o faţă care poate fi raportată la cea a coplilului, au posibilităţi de mişcare, etc.

2. Ajutaţi copilul să observe aspectele diferite ale unei jucării, punându-i-o în mână şi ajutându-l să o scuture, să o bage în gură şi să lovească diferite lucruri, ca pătura, masa, podeaua sau altă jucărie.

3. Folosiţi jucării de apăsat pentru copil să lovească, atingă, privească, să guste, etc.4. Dacă nu se joacă cu jucăria, jucaţi-vă dvs. când copilul priveşte. Vorbiţi despre

ceea ce faceţi. “Oh, văd ochii păpuşii” sau “Păpuşa este îmbrăcată în roşu.” Atingeţi, loviţi uşor, ridicaţi, legănaţi, puneţi în picioare, îmbrăcaţi sau dezbrăcaţi păpuşa, pieptănaţi-i părul, daţi-i ceva să bea, sărutaţi-o şi îmbrăţişaţi-o, mişcaţi-i mâinile şi picioarele, mirosiţi-o, întoarceţi-o cu capul în jos. Jucaţi jocuri ca

24

“cucu-bau” cu păpuşa. Dacă copilul arată interes, atingeţi, îmbrăţişaţi sau loviţi uşor copilul cu păpuşa.

5. Schimbaţi poziţia copilului pentru a crea o perspectivă diferită asupra jucăriei. Aceasta va încuraja o perioadă de joc mai lungă, în special dacă copilul pare să-şi fi pierdut repede interesul pentru o jucărie.

6. Jucaţi-vă cu jucării mai rutunjoare. Referiţi-vă la nr.1.14 (Îi place să repete activităţile nou învăţate, Activitatea nr.4).

7. Aşezaţi copilul în şezut în faţa unei cutii cu multe jucării care este ataşată de perete. Vorbiţi-i, spunându-i ceea ce face, efectele, mişcarea, culoarea, sunetele.

8. Aşezaţi copilul în faţa unei oglinzi împreună cu o jucărie, astfel că se poate vedea cum se joacă.

9. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Folosiţi o baie de jucărie sau daţi-i căni şi vase cu care poate vărsa apă înăuntru şi în afară, în timp ce face baie. Folosiţi jucării care plutesc, la care se poate uita şi cu care se poate juca.

10. Pentru copiii care au probleme în coordonarea motricităţii fine:a. Jucăriile pot fi ataşate de ceva stabil din mediu, cum ar fi un cărucior sau de

perete. (O minge poate fi suspendată astfel încât să revină în aceeaşi poziţie.)b. Aşezaţi copilul în aşa fel încât dacă o jucărie ar trebui rostogolită sau împinsă,

să nu poată ajunge prea departe datorită barierelor naturale (de ex. o canapea).

1.36 Face să alunece jucăria sau obiectul pe suprafaţă (6-11 luni)

Copilul face să alunece jucăriile sau obiectele, acesta fiind un mijloc de explorare a obiectului şi mediului.1. Încurajaţi copilul să atingă diferite lucruri, cum ar fi plimbatul mâinii pe pătură,

canapea, hainele părinţilor, copaci, iarbă, nisip.2. Lăsaţi copilul să se joace cu jucării sau obiecte din gospodărie care se rostogolesc

sau care implică o mişcare generală de alunecare.3. Încurajaţi copilul să vă imite în timp ce faceţi să alunece o jucărie pe o suprafaţă.

Jucăriile care produc sunete şi care se şi mişcă sunt mai atractive decât cele care doar se mişcă. Dacă copilul nu se mişcă, ajutaţi-l făcând aceste acţiuni împreună cu el.a. Găsiţi diferite suprafeţe care produc diferite sunete într-o jucărie (ciment cu

denivelări sau noroi, iarbă, preş de iarbă, linoleum, covor, pereţi lambrisaţi.)b. Găsiţi jucării care scot sunete interesante când vin în contact cu suprafeţe,

jucării de apăsat, etc.c. Folosiţi jucării care au diferite texturi, ca de ex. protuberanţe care, de

asemenea, se adaugă mişcării şi efectului.d. Folosiţi jucării uşor de apucat.e. Folosiţi obiecte şi jucării, cum ar fi zăngănitoare, maşinuţe, hârtie, cuburi, chei

pe lanţ, sticlă pe masă, burete, cârpă, pentru a face această activitate.4. Lăsaţi copilul să privească oricând vă spălaţi maşina, ştergeţi vasele, ştergeţi masa

sau spălaţi pe jos. Explicaţi-i toate activităţile.

25

1.37 Urmăreşte traiectoria unui obiect care se mişcă repede (6-8 luni)

Copilul urmăreşte şi găseşte din privire un obiect care se mişcă sau cade rapid, după ce obiectul trece prin spatele obstacolelor.1. Când călătoriţi cu autobuzul, ţineţi copilul astfel ca să poată vedea afară copacii,

maşinile care trec repede. Numiţi-i obiectele sau oamenii, descrieţi şi arătaţi spre ele. Dacă există un pervaz sau un grilaj la fereastră, acestea pot acţiona ca bariere înguste în spatele cărora obiectele dispar şi reapar.

2. Faceţi activitatea nr.1 în timp ce călătoriţi cu maşina, iar copilul stă în siguranţă în scaunul lui.

3. Folosiţi un obiect mare care face zgomot când se loveşte de podea, cum ar fi o minge mare cu clopoţei ataşaţi. Ţineţi-o deasupra capului copilului. Când copilul se concentrează pe ea, scăpaţi-o în partea stângă sau dreaptă a copilului. Dacă urmăreşte cu succes mişcarea obiectului, aruncaţi obiectul astfel ca el să parcurgă un drum (traiectorie) care este parţial ascuns în spatele unui birou. Observaţi dacă copilul continuă să urmăreasco obiectul cu ochii.

4. Aruncaţi un obiect astfel ca ultima porţiune a traiectoriei să fie ascunsă în spatele unei bariere. Încurajaţi copilul să caute obiectul în direcţia în care a căzut.

5. Repetaţi activităţile nr.3 şi nr.4. Folosiţi un obiect mic şi uşor, cum ar fi o mingiuţă de vată, o maşinuţă de plastic, floare, hârtie, etc. Dacă nu are succes în nici o parte a activităţii, învăţaţi-l indicându-i, spunându-i sau arătându-i unde să se uite. Răsplătiţi-l cu o jucărie sau lăudaţi-l atunci când are succes, chair dacă reuşeşte cu ajutor.

6. Folosiţi o minge ataşată de tavan:a. Jucaţi-vă cu ea, arătându-i copilului cum se mişcă, lăsându-l să o atingă şi să o

cerceteze.b. Aşezaţi un rulou sau barieră mare, în picioare în faţa copilului astfel ca atunci

când mingea se balansează o va face prin spatele ruloului şi va apare pe partea cealaltă. Aşezaţi copilul în aşa fel încât să vadă ceea ce se întâmplă şi fiţi siguri că se uită la minge înainte să-i daţi drumul.

c. Începeţi cu altcineva care stă pe partea cealaltă pentru a prinde mingea. Balansaţi-o din nou în direcţie opusă, astfel ca el să o urmărească într-o direcţie diferită.

d. Lăsaţi mingea să se balanseze singură, astfel că el trebuie să o urmărească rapid în ambele direcţii.

7. Folosiţi un camion de jucărie, maşină sau orice vehicul care se mişcă sau o minge. Jucaţi-vă adecvat cu jucăria şi ocazional trimiteţi-o rapid unei alte persoane sau copilului. Plasaţi o barieră astfel că traiectoria jucăriei care se mişcă va fi invizibilă pentru o scurtă perioadă sau pe lungimea distanţei. Observaţi dacă copilul poate urmări sau găsi jucăria.

8. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Faceţi poduri sau tunele din cuburi sau cilindri mari şi puneţi maşinuţte mici să meargă prin ele.

1.38 Se uită la membrii familiei sau animale de casă, când sunt strigaţi (6-8 luni)

1. Copilul ar trebui să audă numele fraţilor şi surorilor şi altor membrii ai familiei şi să le vadă feţele ori de câte ori este cazul. Faceţi-vă un obicei din a aşeza copilul

26

cu faţa către interlocutorul dvs., în loc de a ţine copilul peste umăr, cu spatele la cel care este în faţa dvs.

2. Dimineţile, salutaţi-i pe cei din familie cu: “Bună tata” sau “Bună dimineaţa, Ionuţ.” Ori de câte ori plecaţi, spuneţi: “La revedere, Dana.”

3. Când chemaţi membrii familiei la masă sau îi luaţi de la şcoală, încurajaţi copilul să se uite la ei şi să-i salute. Amintiţi-vă să folosiţi numele tuturor. Când se apropie de el sora lui, spuneţi: “Uite-o pe Maria. Bună Maria.” Încurajaţi-i pe membrii familiei să salute copilul de câte ori îl văd.

4. Încurajaţi fraţii să se joace cu copilul şi adesea să-şi folosească propriile nume. În loc să spună “Aruncă mingea la mine”, vor folosi propriul nume în locul pronumelui.

5. Jucaţi un joc în care trebuie să-l găsiţi pe tata sau pe un frate. Strigaţi-l pe tata şi aştepatţi să vă răspundă. Apoi împreună, mergeţi şi găsiţi-l pe tata. Când îl găsiţi, spuneţi “Uite-l pe tata” şi, dacă este posibil, tata ia copilul şi îl leagănă sau se joacă cu el.

6. Jucaţi-vă “cucu-bau” cu ceilalţi membrii ai familiei, spunându-le numele în timp ce îşi acoperă faţa cu un prosop.

7. Întrebaţi copilul:”Unde este bunicul?” Încurajaţi-l să caute persoana sau să arate spre ea. Dacă nu reuşeşte, ajutaţi-l întorcându-i corpul şi ajutându-l să arate persoana. Duceţi copilul bunicului şi lăsaţi-l să-l atingă sau să fie atins, să zâmbească la şi să se joace cu el.

8. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Folosiţi un album cu fotografii ale membrilor familiei. Uitaţi-vă la şi numiţi persoana din fotografie, arătaţi şi comparaţi fotografia cu persoana, ţinând fotografia lângă faţa persoanei.

1.39 Răspunde expresiilor faciale (6-7 luni)

Mişcările faciale sau ale corpului copilului se schimbă ca răspuns la emoţiile adultului.1. Folosiţi expresii faciale animate.2. Jucaţi-vă “cucu-bau” şi priviţi surprins când vedeţi copilul.3. Arătaţi plăcere atunci când copilul râde, zâmbeşte, vocalizaeză sau gângureşte.

1.40 Reţine două din trei obiecte oferite (6,5-7,5 luni)

Copilul se întinde spre un obiect şi îl ia, în timp ce se întinde spre un al doilea obiect. Când îi este oferit un al treilea obiect, copilul păstrează ambele obiecte sau dă drumul unuia în timp ce se întinde spre cel de-al treilea. Copilul ia cel de-al treilea obiect.1. Aşezaţi copilul în şezut la o masă mică sau pe un scaun cu măsuţă şi lăsaţi-l să se

joace cu multe jucării mici, cum ar fi cuburi, tije, autobuz de jucărie, oameni de jucărie, zăngănitori, etc. Încurajaţi-l să ia două jucării şi să le lovească de masă.

2. Încurajaţi copilul să transfere primul obiect pe care l-a luat în cealaltă mână care este liberă, să ridice un alt obiect, apoi să se întindă spre cel de-al treilea. Referiţi-vă la 4.38 (Transferă obiecte).

27

3. Oferiţi-i copilului o jucărie mică astfel încât să poată fi ţinută într-o mână. Lăsaţi copilul să o cerceteze şi să se joace cu ea. Apoi, oferiţi-i un al doilea obiect şi încurajaţi copilul să se întindă spre el cu mâna liberă. Dacă nu răspunde prin întinderea către şi luarea obiectului, aduceţi-i braţul către obiect şi încurajaţi apucarea. Referiţi-vă la 1.25 (Se întinde spre cel de-al doilea obiect în mod intenţionat).

4. Lăsaţi copilul să se joace cu jucării sau obiecte care sunt mici, sub supravegherea adultului.a. Încercaţi nisip sau frunze.b. Încercaţi boabe de cereale sau o cutie de bucăţi spongioase.c. Jucaţi-vă cu hârtia, folosind pagini din reviste, ziar, hârtie cerată pe care

copilul îi place s-o mototolească şi să o rupă.5. Pentru copiii mai mari care prezintă întârziei: Jucaţi-vă cu jucării care se desfac,

cum ar fi:a. Mărgeluţe/boabe.b. Conuri colorate care se pot pune unul peste altul.c. Un pivot lung cu forme din lemn sau plastic care pot fi făcute să alunece.d. O sfoară cu mărgeluţe de lemn pe care copilul o poate trage.

6. Un copil cu hemiplegie sau unul care are un grad de activism mai mare pe o parte decât pe cealaltă trebuie încurajat să folosească partea implicată ca un ajutor, prin ţinerea unui obiect cu mâna respectivă sau prin punerea obiectului în mâna care ajută.

1.41 Îşi întoarce capul şi umerii pentru a găsi sunetul ascuns (7-10 luni)

Copilul întoarce capul şi umerii pentru a localiza sunetele ascunse, aflate la o anumită distanţă.1. Sunt importante jucăriile cu care copilul îi place să se joace sau la care este cel

mai responsiv. Reţineţi dacă îi plac sunetele tari sau slabe, înalte sau joase sau un sunet specific, cum ar fi foşnetul îndoirii hârtiei.

2. Folosiţi sunetul care îi place copilului şi faceţi sunetul în spatele lui cu o jucărie. Când se întoarce, arătaţi-i cum aţi făcut sunetul şi, dacă este posibil, lăsaţi-l să-l facă şi el. Repetaţi activitatea, dar de data aceasta faceţi sunetul în spatele dvs. Schimbaţi locul unde este ascuns sunetul, ca şi distanţa pe care trebuie să o parcurgă copilul pentru a găsi sunetul. Faceţi aceasta în timp ce copilul se află în poziţii diferite.

3. Ajutaţi copilul să observe sunetele de afară, de la magazin sau de acasă. Răspundeţi sunetelor făcute de lucruri pe care copilul le poate căuta, le poate atinge sau chair mirosi, cum ar fi vase şi tigăi care zăngăne în timpul preparării hranei sau în timp ce sunt spălate, avioane şi elicoptere pe cer, preparea floricelelor de porumb, muzică de la un aparat, telefonul dacă este în altă cameră.

4. Puneţi copilul într-un leagăn pe terenul de joc. Copilul şi leagănul pot fi uşor întoarse pentru a găsi sunetele din mediu, cum ar fi maşinile care trec, autobuzele, păsările, alţi copii. Mai târziu, când copilul poate auzi sunete care sunt ascunse, puteţi merge împreună să le căutaţi.

5. Ascundeţi un obiect care scoate un sunet şi încurajaţi copilul să scoată învelitoarea sau cutia care-l ascunde.

28

6. Jucaţi-vă în casă de-a v-aţi ascunselea, o persoană ascunzându-se în spatele unei canapele sau o barieră rezonabil de aproape şi scoateţi sunete cu o jucărie astfel ca să puteţi fi găsit. Dacă copilul are nevoie de încurajare, scurt arătaţi-i ceea ce produce sunetul, apoi este ascuns din nou şi continuă să scoată sunete.

7. Deschideţi radioul într-o altă cameră şi încurajaţi copilul să localizeze sunetul. Răsplătiţi copilul “dansând împreună” pe muzică.

1.42 Imită gesturi familiare, apoi gesturi noi (7-11 luni)

Copilul imită gesturi pe care le poate face spontan, apoi imită gesturi care sunt noi pentru el.A. Imită Gesturi Familiare.

1. Observaţi activităţile motorii pe care copilul le face spontan cu obiectele sau jucăriile. La această vârstă, sunt obişnuite acţiuni, ca de ex. lovirea unui obiect de masă, mişcarea/agitarea obiectelor, etc. Când copilul nu este implicat în nici o activitate, faceţi această acţiune familiară în faţa lui şi observaţi dacă face vreo mişcare ca răspuns la ceea ce faceţi dvs. sau imită acţiunea pe care a văzut-o.

2. Dacă nu răspunde, luaţi mâna copilului şi ajutaţi-l să vă imite. Dacă reuşeşte să imite două sau trei acţiuni, continuaţi cu imitarea noilor modele.

B. Imită Gesturi Noi.1. Jucaţi-vă cu copilul şi imitaţi un gest de-al copilului; apoi, încurajaţi copilul să

imite gestul dvs. (unul care este familiar copilului). După ce a imitat gesturi familiare o dată sau de două ori, faceţi un gest nou şi care să fie simplu, atunci când vă vine rândul.

2. Alegeţi noi gesturi similare cu cele pe care le cunoaşte copilul, cum ar fi “lovitul podelei” dacă ştie “lovitul burticii”.

3. Încercaţi noi gesturi care sunt mai puţin similare, cum ar fi de la “lovitul podelei” la “frecatul podelei” şi apoi la “frecatul jucăriei”, în timp ce copilul arată că a înţeles jocul.

1.43 Răspunde la solicitări simple prin gesturi (7-9 luni)

Copilul răspunde cu un gest adecvat la o solicitare verbală simplă. Solicitarea verbală este însoţită de un gest.A. Întinde braţele pentru a fi luat.

1. Ţineţi mâinile către copil şi spuneţi: “Sus Mihai” sau “Vino Marius”, atunci când este timpul să-l ridicaţi. Copilul ar trebui să-şi mişte ambele braţe şi mâini în sus şi să-şi ridice capul.

2. Dacă nu răspunde prin ridicarea braţelor, trageţi în sus braţele copilului astfel ca să înveţe ce îi cereţi să facă. Prima dată când copilul începe să-şi ridice mâinile, ridicaţi-l repede şi recompensaţi-l. Staţi la o distanţă adecvată. Dacă sunteţi prea aproape, copilul nu va avea nevoie să se întindă ca să ajungă la dvs. (la mâinile dvs.) şi dacă sunteţi prea departe, copilul se poate descuraja. Este bine să faceţi asta:

29

a. după ce i-aţi schimbat scutecul.b. când mergeţi afară.c. când îl luaţi în braţe după ce l-aţi hrănit (pentru a râgâi).d. când îl luaţi în braţe după ce a dormit sau dimineaţa.

B. Se târăşte, se îndreaptă către persoană ca răspuns la “Vino Maria”, persoana gesticulând din degete, mâini şi braţe.1. Lăudaţi copilul dacă este atent sau vocalizează la chemarea dvs. Acesta este

primul pas. 2. Începeţi, aşezându-vă în faţa copilului în timp ce el se mişcă şi spuneţi “Vino

Ionuţ”. Nu vă mişcaţi în spate pe măsură ce copilul se apropie. Când ajunge la dvs., răsplătiţi-l prin laudă, lovire uşoară, atingere; sau orice îi place copilului.

3. Începeţi de la aproximativ 2,5 cm de copil, având lângă dvs. jucăria lui preferată sau biberonul (dacă este timpul mesei). Strigaţi copilul şi gesticulaţi; arătaţi-i jucăria sau biberonul pentru a-l ajuta, motivându-l. Dacă nu vine, întindeţi-vă şi ajutaţi-l să se mişte către dvs. În timp ce faceţi aceasta, repetaţi cuvântul “vino” astfel ca el să asocieze cuvântul cu mişcarea către dvs. Când ajunge la dvs., ridicaţi copilul şi jucăria, lăudaţi-l, apoi aşezaţi-vă şi jucaţi-vă împreună cu jucăria.

4. Măriţi distanţa cu 2,5 cm odată, astfel ca să se mişte ca răspuns la “vino” şi la gesturile dvs.

5. Încurajaţi copilul să vină, lovind uşor locul din faţa dvs., lovindu-vă pe genunchi sau arătând la dvs. pe lângă gestul de “a veni”.

C. Ridică braţele sau îşi mişcă încheietura mâinii sau degetele pentru “a face pa” în timp ce-i arătaţi.1. Daţi din mână şi spuneţi “pa” ori de câte ori plecaţi de lângă cineva. Încurajaţi

copilul să-şi mişte şi el mâna.2. Ajutaţi copilul să facă din mână, mişcându-i braţele atunci când este cazul.

Chiar puteţi face pa la obiectele neanimate pe care copilul le place, astfel ca să poată învăţa că “a face pa” este un indiciu când pleci de lângă cineva sau ceva- “Pa casă.”

3. Ajutaţi copilul, trăgându-i de braţe în sus şi spunând “Fă pa, Ionuţ”.4. Copilul nu trebuie să imite perfect mişcarea braţului, a mâinii sau a degetelor.

Orice mişcare a braţului, mâinii sau degetelor care vă arată că ştie ce spuneţi, ar trebui lăudată. Unii copii încep prin a-şi mişca degetele către ei, făcând mişcarea în modul în care i-au văzut pe alţii făcându-le lor. Este în regulă.

D. Răspunde la muzică prin mişcarea corpului sau braţelor.1. Ascultaţi muzică şi “dansaţi” împreună cu copilul în timp ce îl ţineţi. Săltaţi-l

în poala dvs., legănaţi-l în şezut sau bateţi din palme în ritmul muzicii.2. Trageţi uşor de mâinile copilului pentru a-l încuraja să le mişte pe mişcări de

dans. Ţineţi-l vertical astfel încât să se poată sălta, etc.

1.44 Priveşte 1 minut pozele arătate (8-9 luni)

Copilului îi place să se uite la poze pentru un minut, împreună cu un adult care-i numeşte şi îi arată pozele.1. Alegeţi cărţi pe care părintele şi copilul le plac. Stând în poala tatălui sau culcat

lângă mama pe podea în timp ce priviţi pozele, poate fi ceva foarte amuzant

30

pentru copil. Plăcerea şi încântarea în ceea ce priveşte cartea pot fi transmise prin vocea şi interesul adultului.

2. Faceţi cărţi din materiale. Tăiaţi pătrate din materiale şi lipiţi-le pe carton, apoi legaţi-le împreună folosind inele mari de metal. Împreună cu copilul, întoarceţi paginile şi atingeţi texturile. Spuneţi copilului ce atinge, cum ar fi stofă, glaspapir, burete, dischete de demachiat etc. şi descrieţi-i copilului textura respectivă. Faceţi o carte din materiale, folosind resturi de la diverse materiale textile legate împreună.

3. Faceţi cărţi folosind cartoane sau un alt material tare. Lipiţi sau ataşaţi obiecte în carte, cum ar fi pieptene, periuţe de dinţi, farfurii de plastic, linguri de lemn, furculiţe, astfel ca el să poată atinge obiectele în timp ce dvs. le descrieţi şi vorbiţi despre ele.

4. Folosiţi cărţi cu animale care scot sunete. Copilul poate face paginile să scoată sunete prin lovirea uşoară a paginii sau prin tragerea în jos a paginii.

5. Folosiţi cărţi care au poze cu animale reale, nu desene. Spuneţi copilului numele animalelor şi scoateţi sunetele animalelor. Copiilor le place să audă diferite sunete şi să-şi vadă părinţii scoţând aceste sunete.

6. Faceţi o carte cu fotografii ale obiectelor familiare, cum ar fi biberonul copilului, maşina, lingura, cerealele.

1.45 Reţine două obiecte şi întinde mâna după al treilea (8-10 luni)

Copilul reţine câte un obiect în fiecare mână şi ajunge să-l obţină pe cel de-al treilea, fără să dea drumul vreunuia. Copilul poate încerca să obţină un al treilea obiect folosindu-şi gura sau punând intenţionat o jucărie jos pentru a se întinde spre al treilea obiect.1. Daţi copilului câte un cub în fiecare mână. Oferiţi-i repede un al treilea obiect sau

jucărie. Puneţi obiectul pentru a fi uşor de ajuns, pe linia mediană în faţa copilului. Observaţi cum ia acest obiect. Dacă în mod repetat dă drumul unui obiect, învăţaţi-l să transfere obiectul în cealaltă mână pentru a putea întinde mâna după cel de-al treilea obiect sau să pună un obiect jos pentru a întinde mâna spre cel de-al treilea.

2. Folosiţi două obiecte similare mici, cum ar fi două cârlige din plastic sau lemn şi oferiţi-i un al treilea obiect mai dezirabil decât cele anterioare, cum ar fi un biscuite, ceasul dvs. de mână, biberonul lui, jucăria preferată.

3. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Jucaţi un joc, adunând de jos multe lucruri sau strângând multe jucării într-o

cutie. Ajutaţi copilul să-şi mişte braţele şi mâinile arătându-i cum să ridice jucăriile mici aducându-şi palmele împreună. Daţi drumul jucăriilor în cutie, care vor scoate anumite sunete atunci când cad în cutie. Folosiţi cârlige, mărgeluţe, macaroane, bucăţi spongioase, resturi de hârtie, flori, frunze, iarbă proaspăt tăiată, pentru a juca acest joc.

b. Jucaţi jocul anterior folosind doar o mână pentru a vedea câte jucării pot fi ridicate o dată. Dacă copilul are dificultăţi, puneţi câteva jucării în palma lui astfel ca el să simtă cum e să ţii mai multe jucării.

31

1.46 Învinge obstacolul pentru a obţine obiectul (8-11 luni)

Copilul obţine o jucărie sau obiect, întinzându-se peste sau în jurul obstacolului sau îndepărtând barierai.1. Folosiţi o jucărie pe care copilul o doreşte şi aşezaţi-o în aşa fel încât să poată

ajunge la ea cu mâinile. Când se întinde după ea, plasaţi o barieră transparentă în faţa jucăriei. Folosiţi o bucată netedă de sticlă sau plastic transparente. Copilul ar trebui să se întindă peste sau în jurul barierei. Dacă nu se întinde, arătaţi-i cum să obţină obiectul; încercaţi din nou, dar aşezaţi bariera astfel încât doar jumătate de jucărie este blocată şi copilul o poate trage prin lateral. Când poate face aceasta, repetaţi activitatea iniţială.

2. Arătaţi-i copilului o jucărie pe care o doreşte. În timp ce priveşte, mutaţi-o uşor în spatele unei bariere prin care se poate vedea parţial, cum ar fi un coş de rufe răsturnat. Copilul poate vedea jucăria prin coş, dar trebuie să-l dea la o parte sau să meargă în jurul lui pentru a obţine jucăria.

3. Staţi faţă în faţă cu copilul pe podea. Scuturaţi o jucărie mică până ce copilul se uită la ea. Mişcaţi-o încet de-a lungul podelei până ce ajunge în spatele dvs. Observaţi dacă copilul se târăşte în spatele dvs. pentru a găsi jucăria. Dacă nu o face, mutaţi-o pe lateral, astfel ca el să poată vedea o parte din ea. Folosiţi alte bariere care sunt greu de mişcat, iar copilul trebuie să meargă în jurul lor sau peste ele.

4. Folosiţi o jucărie muzicală sau un alt obiect interesant pe care copilul arată că îl vrea. Aşezaţi-l ca să poată ajungă dacă-şi întinde mâinile. În timp ce se întinde, aşezaţi o barieră între copil şi jucărie. Folosiţi drept barieră cuburi, cutii de lapte din carton, o cutie de carton aşezată invers, perne sau un camion mare de jucărie. Dacă copilul se opreşte, atrageţi-i atenţia prin lovirea uşoară a barierei sau prin scuturarea jucăriei.

1.47 Recuperează obiectul folosindu-se de un material (8-10 luni)

Copilul trage de materialul pe care se află o jucărie sau un obiect pentru a obţine respectiva jucărie sau obiect.1. Arătaţi-i şi spuneţi-i copilului ce faceţi în situaţiile de zi cu zi.

a. Trageţi uşor pătura pe care este întins copilul şi ridicaţi-l. În timp ce faceţi asta spuneţi: “Trag pătura, acesta este Iulian”.

b. Spuneţi: “Trag săculeţul la mama şi uite biberonul tău”, când ţineţi copilul şi aveţi nevoie de ceva din săculeţul cu scutece.

c. Luaţi o jucărie şi spuneţi: “Trag de cutia ta cu jucării, uite păpuşa.”2. Aşezaţi o jucărie moale sau o zăngănitoare moale pe marginea unei perne tari

lângă copil, astfel ca să poată vedea jucăria atunci când este întins pe spate sau pe lateral. Încurajaţi copilul să se întindă după jucărie. Aşezaţi astfel perna încât mişcările copilului vor determina trântirea jucăriei.a. Aşezaţi jucăria pe pernă astfel că apucarea este necesară pentru a obţine

jucăria.b. Schimbaţi jucăria dacă nu rămâne interesat de aceeaşi jucărie. Fiţi siguri că

jucăriile nu vor răni copilul când vor cădea lângă sau pe copil.

32

3. Aşezaţi pe un scutec o jucărie uşoară la care nu poate ajunge, când marginea scutecului este lângă sau sub mâinile copilului. Daţi copilului posibilitatea să tragă sau să mute scutecul mai aproape pentru a obţine jucăria. Orice eforturi repetate ar trebui să aducă jucăria pentru a putea fi luată de copil.a. Ajutaţi copilul aşezându-vă mâna dvs. peste mâinile copilului. Ajutaţi-l să

tragă scutecul mai aproape pentru a lua jucăria.b. Arătaţi-i copilului cum să tragă scutecul şi încurajaţi-l să vă imite.c. Aşezaţi jucăria la 7,5-10 cm depărtare de mâinile copilului astfel ca el să

muncească puţin mai mult pentru a obţine jucăria.4. Daţi copilului un biscuite pe un şerveţel. Aşezaţi biscuitele şi şerveţelul pe masă în

aşa fel încât copilul trebuie să mute şerveţelul mai aproape pentru a lua biscuitele.

1.48 Ascultă selectiv la cuvintele familiare (8-12 luni)

Copilul dă semne că înţelege cuvintele familiare. Dacă cereţi copilului să ia mingea, el se uită, cercetează cu privirea şi pare că ştie cuvântul “minge”, acestea fiind răspunsuri adecvate. Nu ia “mingea”, dar este important că vă arată câ înţelelge cuvântul “minge” sau oricare alt cuvânt familiar.1. Repetaţi cuvinte şi nume ale lucrurilor care sunt importante pentru copil. Spuneţi

numele lui, “mama”, “tata”, “biberon”, “vin”, “uhoh”, “scutec.”2. Numiţi obiectele familiare în timp ce copilul se uită la ele, le atinge, se joacă cu

ele, le miroase şi le bagă în gură.3. Vorbiţi-i copilului despre lucruri pe care le vede în fiecare zi. Folosiţi aceleaşi

cuvinte pentru a descrie lucruri comune.4. Numiţi îmbrăcămintea copilului şi părţile corpului, în timp ce-l îmbrăcaţi. De

exemplu, spuneţi: “Bluza. Puneţi bluza. Bluza. Peste cap. Un braţ, celălalt braţ. Acum bluza este pe tine.”

5. Spuneţi copilului ceea ce faceţi. Descrieţi-i ce se întâmplă, ce se va întâmpla sau ce s-a întâmplat. “O vom vizita pe bunica. Vom călători cu maşina. Mai întâi trebuie să te îmbraci. Hai să-ţi pun bluza.”

6. Folosiţi cuvinte pe care pare a le înţelege la această etapă în dezvoltarea limbajului receptiv. Folosiţi propoziţii ca:a. Uite sucul.b. Priveşte autobuzul.c. Nu pot găsi biscuitele.d. Să găsim mingea.e. Unde este cartea?

1.49 Găseşte obiectul ascuns sub trei ascunzători suprapuse (9-10 luni)

Copilul găseşte un obiect pe care îl vede ascuns sub trei învelitori aşezate peste obiect una câte una.1. Referiţi-vă la 1.32 (Găseşte obiectul ascuns folosind o ascunzătoare, două

ascunzători, apoi trei ascunzători).2. Dacă este necesar începeţi cu două ascunzători. Aşezaţi în faţa copilului jucăria

sau obiectul pe care o/îl doreşte şi acoperiţi-o cu o învelitoare, apoi cu cea de-a

33

doua şi apoi cu a treia. Aranjaţi ascunzătorile în aşa fel încât să nu fie date la o parte toate odată printr-o lovire a mâinii. Încurajaţi copilul să găsească obiectul. Acunzătorile nu trebuie să fie identice. Pot fi folosite un vas, un scutec, o bucată sau un capac de carton.

3. Puneţi o jucărie într-o cutie care are un capac uşor de scos sau împachetaţi-o într-o învelitoare (ziar, scutec, prosop) în timp ce copilul se uită. Acoperiţi jucăria/obiectul cu celelalte două învelitori (câte una pe rând) şi încurajaţi copilul să găsească jucăria/obiectul.

4. Ascundeţi o jucărie mică într-un prosop. Ascundeţi-le într-o cutie cu resturi de hârtie şi acoperiţi cutia.

1.50 Dirijează manual acţiunea jucăriei (9-12 luni)

Copilul încearcă manual să facă o jucărie să meargă, atunci când aceasta s-a oprit.1. Folosiţi o mare varietate de jucării şi jocuri, cum ar fi:

a. Autobuze de jucărie, maşinuţe, camioane.b. Un radio care se întoarce cu ajutorul unei cheiţe.c. O raţă mecanică de jucărie care merge clătinându-se, câine care dă din coadă,

clown sau maimuţă care bate din palme, urs sau soldat care bate la tobe.d. O minge legată cu o sfoară de tavan sau orice jucărie care se balansează când

este împinsă.e. O jucărie care sare când este trasă sau rotită.

1.51 Aruncă obiecte (9-12 luni)

Copilul aruncă un obiect şi observă unde se duce şi care sunt efectele.Aruncatul obiectelor poate apărea accidental în timp ce copilul- atunci când învaţă să dea drumul în mod intenţionat- îşi scutură mâna pentru a îndepărta obiectele şi descoperă că ele au ajuns departe şi că se mişcă şi se rotesc. Aceste feluri de observaţii şi experienţe sunt importante pentru învăţare. Aruncatul obiectelor nu ar trebui să fie prima sau singura interacţiune dintre copil şi obiect. Este un comportament care se dezvoltă natural şi care este o parte din jocul copiilor pe lângă alte comportamnte de joc. Daţi copilului multe jucării adecvate pentru aruncat. Nu deveniţi foarte îngrijorat în ceea ce priveşte aruncatul obiectelor. Toate acestea vor ajuta copilul să evolueze către dezvoltarea altor scheme. Aruncatul lucrurilor doar pentru a atrage atenţia, chiar dacă aceasta este una negativă, este diferită de activitatea de joc.1. Aruncaţi mingii de diferite texturi şi mărimi.2. Aruncaţi săculeţi cu fasole de diferite greutăţi, forme, texturi.3. Mototoliţi hârtie şi aruncaţi-o în coş sau într-o cutie.4. Aruncaţi frunze în cutii, îmbrăcăminte în coşul de nuiele sau în coşul de rufe.5. Aruncaţi cuburi într-un recipient.6. Acordaţi-i un timp afară când obiectele mai grele pot fi aruncate fără ca oamenii

să fie loviţi sau lucrurile sparte.

34

7. Preveniţi aruncatul obiectelor în oameni. Dacă nu este posibil, copilului trebuie să i se spună “nu arunca”, dar nu spuneţi: “Cristi este un băiat rău.” Lăsaţi copilul să ştie că acţiunea a fost certată şi nu copilul. Nu umiliţi sau subapreciaţi copilul.

8. Referiţi-vă la 4.50 (Dă drumul obiectelor în mod voluntar).

1.52 Scapă obiectele din mână în mod sistematic (9-12 luni)

Copilul scapă obiecte din mână în mod repetat şi intenţionat. Acest comportamnet apare când copilul învaţă să dea drumul lucrurilor, observând traiectoria obiectelor care se mişcă şi ascultând la sunetele pe care le fac obiectele când lovesc podeaua.1. Daţi copilului o cutie plină de obiecte care nu se sparg, în timp ce stă la măsuţă.

Observaţi jocul copilului pentru a vedea dacă dă drumul obiectelor în mod repetat, sistematic sau se uită în jos să vadă unde cad. Dacă nu face aceste lucruri, atunci când a pierdut accidental un obiect atrageţi-i atenţia la jucăria lipsă sau la căderea jucăriei şi căutaţi-o împreună cu copilul. Găsiţi-o şi daţi-i-o înapoi copilului. De asemenea, aţi putea atrage atenţia copilului asupra unei jucării şi “accidental” să o scăpaţi sau să o răsturnaţi peste ceva, apoi ajutaţi copilul să o caute , dacă nu a făcut-o imediat.

2. Jucaţi un joc de dat drumul săculeţilor cu fasole într-o cutie aşezată pe podea. Folosiţi o cutie mare şi din când în când schimbaţi-i poziţia. Încurajaţi copilul să dea drumul săculeţilor. Copilul şi dvs. trebuie să vedeţi dacă săculeţii ajung în cutie.

3. Referiţi-vă la 4.50 (Dă drumul obiectului în mod voluntar)4. Învăţaţi copilul că mâncarea şi tacâmurile nu sunt de dat drumul jos. Nu întăriţi

acest comportament atunci când apare. Copilul va arunca linguri, căni şi pâinea prăjită, etc., acestea făcând parte din învăţare. Când le ridicaţi, spuneţi: “pâinea prăjită este pentru mâncat” sau “mănâncă pâinea prăjită.” Nu zâmbiţi şi nu faceţi un joc de genul “copilul aruncă şi mama adună.” Daţi timp copilului să se joace cu jucăriile pe care le dă drumul pentru amuzament. Copiii sunt confuzi când uneori o lingură este pentru aruncat, iar mama zâmbeşte şi se joacă, iar uneori aceeaşi acţiune o face pe mama furioasă. Încercaţi să fiţi consecvent în ceea ce priveşte lucrurile cu care se poate juca copilul şi lucrurile cu care nu se poate juca. Dacă continuă să arunce mâncarea pentru ca dvs. să o recuperaţi, probabil nu îi este foame. Îndepărtaţi mâncarea şi jucaţi-vă cu jucării pe podea.

5. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Jucaţi-vă aruncând o minge într-un recipient. Acesta poate fi plasat mai departe afară şi în diferite zone în jurul copilului.

1.53 Foloseşte mişcarea pentru a recupera obiectul şi reia jocul (9-12 luni)

Copilul se joacă cu o jucărie care are cel puţin două părţi esenţiale. Când o parte este mişcată, copilul se duce pentru a recupera partea, apoi reia jocul. Copilul poate împinge, târâ sau duce o parte a jucăriei pentru a relua jocul.

35

1. Dacă foloseşte o jucărie pentru a lovi o cutie sau podeaua în vederea explorării sunetelor, vedeţi dacă puteţi obţine jucăria distrăgându-i atenţia. Mişcaţi jucăria. Apoi observaţi dacă va merge şi va lua jucăria, apoi va relua lovitul.

2. Folosiţi o jucărie de lovit cu două părţi, cum ar fi un xilofon, tobă, cutie cu bobine şi bobină, bancă şi ciocan, etc. Lăsaţi copilul să se joace cu jucăria, apoi îndepărtaţi o parte sau mutaţi ciocanul la depărtare de câţiva cm, dar încă în câmpul vizual. Lăsaţi copilul să recupereze partea şi să reia jocul.

3. Folosiţi un recipient, cum ar fi o cutie pentru cafea cu obiecte, ca de ex. bobine pe care copilul a învăţat să le pună în cutie. Când copilul se întinde după bobină să o pună în recipient, mutaţi-o la câţiva cm de copil. Încurajaţi copilul, dacă nu o face în mod independent, să recupereze cutia sau să ducă bobinele la cutie pentru a relua jocul.

4. Lăsaţi copilul să se joace în cadă cu jucării. În timp ce se joacă, mutaţi-i câteva jucării. Observaţi dacă va recupera jucăriile şi va relua jocul. Daţi drumul la furtun şi puneţi-l în cadă în timp ce copilul se uită. Trageţi-l afară din cadă şi aştepatţi ca să-l ia şi să-l pună înapoi.

5. Jucaţi-vă cu hârtie. Mototoliţi ziarul pentru a-l pune în recipient. Mutaţi hârtia astfel încât copilul să-l recupereze, să-l mototolească şi să se întoarcă pentru a-l pune în recipient.

6. Dacă copilul este capabil să aranjeze inele de plastic unul peste altul, puneţi unul sau două inele mai departe. Observaţi dacă le ia şi reîncepe să le aşeze. Faceţi acelaşi lucru cu mărgeluţe pe care copilul le poate împrăştia şi pune într-un recipient mare.

7. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri:a. Copilul trebuie să găsească ouăle de Paşte parţial ascunse în coş şi să le pună

într-un coş aflat la o anumită distanţă. Copilul trebuie să pună jucării în coşurile decorate de Paşte.

b. Cereţi copilului să vă ajute să puneţi rufe în coş sau frunze în cutia de gunoi. Aşezaţi îmbrăcămintea sau frunzele lângă recipient. Puneţi câteva rufe sau frunze acolo unde copilul trebuie să se mute pentru a le lua.

1.54 Ascultă când i se vorbeşte fără a-i fi distrasă atenţia de altceva (9-11 luni)

Copiii pot deveni aşa captivaţi de jocul şi activităţile lor imediate încât nu sunt conştienţi sau par nedistraşi de mediul extern.Este foarte important să fie atent numai la sunetele “importante”. Oricine ar trebui să fie capabil să îndepărteze sunetele neimportante, cum ar fi zgomotele de trafic şi unele conversaţii.1. Faceţi următoarele activităţi pentru a-i dezvolta copilului atenţia selectivă:

a. Expuneţi copilul la sunetele normale din mediu.b. Ajutaţi-l să identifice sau să recunoască sunetele, arătându-i cum sunt făcute

sau ce reprezintă. Un copil va fi atent la un sunet neobişnuit sau la unul pe care nu-l înţelege mai mult decât la unul care este familiar şi neinteresant.

c. Ajutaţi copilul să fie atent la dvs. şi la vocea dvs. prin contact vizual, precum şi prin contact fizic.

d. Interpretaţi discret o melodie de fundal în timp ce copilul se joacă.

36

2. Faceţi următoarele activităţi dacă copilul pare distras de sunete, în momentul în care îşi pierde interesul sau nu poate îndepărta adecvat sunetele din exterior sau nu poate “fi prezent” în ceea ce e implicat.a. Aşezaţi copilul într-o cameră mai liniştită.b. Studiaţi care este momentul zilei sau tipul de sunete care cauzează copilului

cea mai mare confuzie.c. Consultaţi un specialist dacă credeţi că copilul are un moment dificil şi este

distras cu uşurinţă şi/sau este confuz de sunetele şi zgomotele externe.

1.55 Ştie ce înseamnă “NU-NU” şi reacţionează (9-12 luni)

Copilul se opreşte pentru un scurt moment din ceea ce făcea, când un adult îi spune “Nu.”1. Niciodată nu pedepsiţi copilul pentru că nu a răspuns la “nu.” Încă nu are

controlul sau înţelegerea de a fi consecvent.2. Folosiţi “nu” numai pentru pericole sau primejdii care există în mediu. Cu cât mai

frecvent spuneţi “nu” în această perioadă, cu atât mai probabil îl va folosi copilul mai târziu. Un mod bun pentru evitarea folosirii extreme a lui “nu” de către copil în stadiul negării este să evitaţi dvs. folosirea lui excesivă.

3. Învăţaţi copilul înţelesul lui “nu” răspunzându-i la încercările lui de a vă spune “nu”. Începutul înţelegerii lui “nu” se poate vedea când copilul se întoarce pentru a arăta că nu vrea ceva, adesea mâncare. Puteţi să profitaţi de aceasta, verbalizând şi dând din cap, spunând: “ Tu îmi spui nu! Nu vrei asta.” Exageraţi când daţi din cap şi repetaţi “nu.” Acceptaţi refuzul copilului.

4. Îndepărtaţi fizic copilul de pericol în timp ce-i spuneţi “Nu-Nu”. Nu vă aşteptaţi să se controleze singur.

5. Substituiţi cuvântul potrivit pentru “Nu-Nu.” Folosiţi, de ex. “fierbinte!” sau “ascuţit” sau spuneţi: “Nu-ascuţit!” sau “Nu-fierbinte!” pentru a ajuta copilul să înţeleagă de ce îi spuneţi “Nu-Nu.” Altfel, “Nu-Nu” rămâne nebulos şi fără înţeles.

1.56 Răspunde la solicitări verbale simple (9-14 luni)

Copilul învaţă să răspundă la solicitări verbale, cum ar fi “Vino aici”, “Sus”, “Nu atinge”, fără gesturile care de obicei acompaniază aceste solicitări. Copilul răspunde prin gesturi.1. Referiţi-vă la 1.43 (Răspunde la solicitări simple prin gesturi). Nu folosiţi

gesturile pentru a însoţi solicitările verbale.2. Există câteva restricţii pe care copilul trebuie să la înveţe la această vârstă. Când

este mai mare, el învaţă să evite să atingă mult mai multe lucruri. La această vârstă, restricţiile privesc doar lucrurile absolut periculoase sau potenţial periculoase, cum ar fi bornele electrice sau firul de la lampă. Când se apropie de pericole, spuneţi-i: “Nu atinge cuptorul.” Repede luaţi copilul de acolo şi jucaţi-vă împreună cu o jucărie. Ajutaţi copilul să înveţe că poate atinge majoritatea lucrurilor, dar nu toate.

37

1.57 Îndepărtează o piesă rotundă de pe planşeta cu forme (10-11 luni)

O planşetă cu forme este un puzzle cu forme; formele rotunde sunt cel mai uşor de scos.1. Aşezaţi planşeta în faţa copilului. Lăsaţi copilul să o cerceteze. Dacă nu ia forma

rotundă de pe planşetă, arătaţi-i cum să facă şi descrieţi-i verbal ce să facă. Lăsaţi-l singur să încerce să ia forma rotundă. Dacă încă are dificultăţi, ajutaţi-l aşezându-vă mâna dvs. peste mâna lui şi luaţi piesa rotundă împreună cu el. Începeţi cu o planşetă care are una sau două piese.

2. Pentru copiii care au dificultăţi fizice în ceea ce priveşte apucatul, puneţi pe piesa rotundă un mic buton de la sertar sau o mică bobină pentru a facilita apucarea.

3. Faceţi două găuri care să se potrivească pe capacul unei cutii de pantofi. Treceţi o bobină mare prin gaura de dedesubt şi încurajaţi copilul să tragă de ea. (Bobinele pot fi ţinute în cutie)

4. Faceţi-vă propriile planşete din lemn, carton tare, cutii de îngheţată întoarse, polistiren, capace de spray întoarse sau bucăţi plate de burete.

1.58 Scoate inelele de pe suport (10-11 luni)

Copilul scoate toate inelele de pe suport fiind încurajat de adult.1. Lăsaţi copilul să folosească orice metodă pentru a scoate inelele de pe suport.

Copilul poate înclina suportul pentru a scoate inelele sau le poate scoate pe rând ţinând suportul vertical. Sunt suficiente cinci inele pentru a se considera un succes, astfel că dacă se foloseşte un suport mai mare, se vor îndepărta inelele în plus şi se vor aşeza deoparte.

2. Aşezaţi inelele astfel ca cele mai mici să fie în partea de jos şi cele mai mari în vârf.

3. Începeţi cu două sau trei inele pe suport. Lăsaţi copilul să se joace cu suportul şi observaţi dacă scoate inelele în mod spontan. Dacă scoate câteva, răsplătiţi-l prin laudă şi mângâiere; dacă scoate parţial un inel, ajutaţi-l să continue până îl scoate complet, apoi răsplătiţi-l. Dacă nu încearcă să îndepărteze inelul, demonstraţi-i cum să facă. Dacă este necesar, ajutaţi-l punându-i ambele mâini pe inel şi ridicându-l. Copilul va face mai bine dacă staţi în spatele lui şi vă puneţi mâinile în jurul lui, ajutându-l prin direcţionarea braţelor pentru a scoate inelele.

4. Dacă are nevoie de ajutor, înclinaţi suportul, ţineţi-l drept sau orizontal pentru copil. Pe măsură ce are succes şi îi place jocul, reduceţi gradat ajutorul.

1.59 Demonstrează băutul din ceaşcă (10-15 luni)

Daţi copilului o ceaşcă pentru copii sau o ceaşcă de jucărie, similară cu cea pe care copilul o foloseşte. Copilul ar trebui “să bea”, deşi nu este nimic înăuntru.

38

1. Daţi copilului posibilitatea să exerseze bând suc, lapte, apă dintr-o ceaşcă. În timpul acestor experienţe, lăsaţi copilul să privească, să examineze şi să mânuiască ceaşca şi să încerce să bea cât mai independent posibil.

2. Lăsaţi copilul să bea din cană în diverse locuri, cum ar fi diverse localuri, la diverse rude, din diverse ceşti, cum ar fi cele cu una sau două toarte, ceşti de hârtie, ceşti mici şi mari.

3. Arătaţi-i copilului cum dvs. sau un frate/soră bea dintr-o ceaşcă. Arătaţi la cană şi spuneţi: “Cana, Ioana bea dintr-o cană.” Arătaţi-i copilului imagini cu oameni, în special copii care beau din ceaşcă.

4. Folosiţi o cană de jucărie şi o oglindă. Lăsaţi copilul să se joace cu ceaşca în faţa oglinzii. Dacă nu bea, beţi dvs. folosind o ceaşcă similară sau pe cea a copilului.

5. Folosiţi o cană cu ceva de băut în ea şi ajutaţi copilul să bea în timp ce se uită în oglindă. Folosiţi o cană transparentă, astfel ca el să poată vedea laptele sau sucul din cană.

1.60 Se bucură când priveşte pozele din carte (10-14 luni)

Copilul se bucură când priveşte pozele din carte, existând o anumită participare din partea adultului.1. Referiţi-vă la 1.44 (Priveşte 1 minut pozele arătate)2. Coaseţi o carte din materiale pentru copil. Postav şi alte bucăţi de materiale tăiate

în diverse forme familiare şi adăugate desenelor făcute cu stiloul pe material sunt captivante şi distractive pentru atins.

3. Presaţi imaginile între hărtie ceramică şi faceţi o carte care poate fi uşor curăţată. Aranjaţi părţile de sus şi de jos cu foarfeca pentru decorare. ( Folosiţi inele ca întăritori.)

4. Folosiţi o varietate de materiale pentru a face cărţi, cum ar fi părţi de cutii de carton cu inele mari, pungi de hârtie maro cu capse sau o perdea veche de duş tăiată în pătrate având inele pentru legături.

5. Faceţi o carte cu fotografii ale membrilor familiei imediate, bunici, baby-sitter, asistente şi doctori, dacă copilul este spitalizat, alte persoane importante şi familiare. Se vor folosi fotografii mari, clare şi recente. Puneţi fotografia copilului pe prima pagină şi câte o fotografie a câte unei persoane pe câte o pagină. Ar trebui să fie doar o singură fotografie pe o pagină şi o persoană într-o fotografie. Un album foto este bun pentru că învelitoarele din plastic protejează pozele de salivă şi de îndoire/rupere. Despre fotografii trebuie să vorbească mama, tata, alţii şi trebuie să fie mângâiate/atinse de copil. Numele persoanei poate fi adăugat sub fotografie. Scrieţi cu literă mare doar prima literă a numelui, celelalte scrieţi-le cu literă mică. Uitaţi-vă la fotografii împreună cu copilul, spuneţi-i cine este fiecare persoană şi ceva despre ea, cum ar fi “Cristina s-a jucat cu tine astăzi.”

6. Faceţi o carte cu imagini din reviste cuprinzând obiecte familiare copilului.Hârtia mai tare poate fi folosită şi legată împreună prin capse puternice, cu fire legate prin găuri perforate sau puteţi folosiţi sfoară. Laminarea sau hârtia fotografică vă va ajuta să menţineţi imagine într-o stare bună.

7. Folosiţi o carte din decupaje. Rezervaţi-vă un timp special în timpul săptămânii când dvs. şi copilul vă uitaţi prin reviste vechi şi alegeţi o imagine. Repede o decupaţi şi o lipiţi în carte în timp ce copilul se uită. Această carte va continua să se schimbe pe măsură ce adăugaţi imagini.

39

8. Folosiţi imagini schematice (doar contururi) pentru a vedea dacă copilul le preferă. La această vârstă, unii copii pot fi atraşi de desene schematice în loc de fotografii. Atenţia la imagini şi distracţia părinte-copil în ceea ce priveşte activitatea este importantă. Folosiţi o combinaţie de desene schematice şi fotografii.

9. Comparaţi cărţi care au câteva imagini pe o pagină cu cele care au o imagine mare pe o pagină pentru a vedea pe care o preferă copilul.

1.61 Despachetează o jucărie (10,5-12 luni)

Copilul obţine o jucărie care este împachetată larg, inexact cu hârtie.1. Puneţi o jucărie sau aliment preferat într-o bucată de hârtie cerată şi mototoliţi-o

uşor în timp ce copilul se uită. Lăsaţi copilul să desfacă hârtia şi să ia jucăria sau alimentul. Ajutaţi copilul numai dacă este necesar, după ce a avut timp să scuture, să rupă sau să despacheteze jucăria. Începeţi cu jucării mari care scot sunet, care sunt în general netede şi care alunecă uşor pe hârtie, astfel copilul poate folosi mişcările mari ale mâinilor.a. Folosiţi jucării care sunt mici şi au diverse forme, care sunt greu de

despachatat, cum ar fi clopoţei, zăngănitori, chei, deoarece copilul devine mai abil.

b. Răsuciţi hârtia la capăt pentru că va învăţa să manipuleze hârtia.c. Folosiţi hârtie transparentă, cum ar fi celofanul.

2. Faceţi activitatea nr.1 folosind foiţe colorate. Sunt uşor de rupt, dar copilul nu va vedea prin ele. Când e oportun, folosiţi ziare şi şerveţele.

3. Puneţi jucării într-un sac de hârtie în timp ce copilul priveşte şi mototoliţi capătul închis. Scuturaţi sacul şi daţi-i-l copilului încurajându-l să ia jucăria.

4. Încurajaţi copilul să-şi deschidă propriul cadou de Crăciun sau de ziua lui. Ajutaţi-l făcând o gaură în hârtie şi lăsaţi franjuri de hârtie pentru copil pentru a trage şi rupe. Împrăştiaţ cadourile, astfel să desfacă unul sau două înainte de Crăciun, unl sau două în ajunul Crăciunului, câteva în ziua de Crăciun şi câteva după Crăciun. Şi cadourile pentru ziua lui pot fi împrăştiate pentru a încuraja despachetatul.

5. Faceţi activitatea nr.1 folosind un material, cum ar fi un prosop sau un material prin care se vede. Împachetaţi jucăria în material şi puneţi-o într-o cutie cu un capac uşor de scos. Observaţi dacă va căuta şi apoi va despacheta jucăria.

6. Folosiţi o folie pentru a împacheta o jucărie muzicală şi mototoliţi-o în jurul obiectului. Dacă copilul are nevoie de ajutor, faceţi o gaură în folie şi lăsaţi capetele deschise pentru ca el să tragă.

1.62 Deplasarea obiectului ascuns sub o ascunzătoare (11-13 luni)

Copilul găseşte un obiect ascuns prin înlocuire. Copilul priveşte cum un obiect este plasat într-un recipient. Recipientul este ascuns sub o ascunzătoare, iar copilul nu poate vedea obiectul cum este scos din recipient şi lăsat sub ascunzătoare. Copilul caută obiectul uitându-se în recipient şi apoi uitându-se sub ascunzătoare.

40

1. Lucraţi într-o zonă unde există un material care absoarbe sunetele, cum ar fi un covoraş. Aşezaţi în faţa copilului o ascunzătoare, ca de ex. un scutec, un prosop de mâini sau o cârpă. Folosiţi un obiect mic care-l interesează pe copil, cum ar fi o maşinuţă sau o păpuşă mică. Aşezaţi jucăria într-un recipient, ca de ex. o cutie de carton sau un prosop rulat destul de adânc astfel ca jucăria să fie ascunsă de copil. În timp ce copilul priveşte, aşezaţi recipientul sub învelitoare şi lăsaţi obiectul să cadă din recipient. Arătaţi copilului recipientul gol şi încurajaţi-l să găsească obiectul.

2. Folosiţi pumnul dvs. în locul recipientului în activitatea descrisă mai sus. Aşezaţi obiectul în mâna dvs. şi ascundeţi-l cu degetele. Ascundeţi mâna sub o cutie, o pătură, în nisip, într-un buzunar, într-o pungă sau geantă. Lăsaţi jucăria în spatele ascunzătoarei. Arătaţi-i pumnul, copilul trebuind să caute jucăria în mâna dvs. şi apoi unde a fost lăsată.

1.63 Potriveşte formele cilindrice în orificiile recipientului (11-12 luni)

Cilindrul poate fi o bobină, o cutie de suc sau un cârlig1. Aşezaţi recipientul în picioare în faţa copilului. Arătaţi copilului cum să pună

cilindrii în găuri, dacă nu face lucrul acesta spontan. Dacă are nevoie de ajutor, aşezaţi mâna dvs. peste a lui şi faceţi mişcările.

2. Flectaţi încheietura mâinii copilului, loviţi-l uşor pe spate, dacă are dificultăţi în a da drumul cilindrului.

3. Subliniaţi găurile de pe capac folosind scotch colorat, cerneală sau vopsea pentru ca găurile să iasă în evidenţă.

4. Poziţionaţi recipientul cu găurile înspre copil pentru a obţine o extensie mai bună a încheieturii mâinii. Ridicaţi recipientul la un nivel mai înalt pentru a încuraja întinderea sau flectarea încheieturii. Poziţionaţi recipientul la lungimea braţului pentru a încuraja extensia cotului.

5. Faceţi recipiente din cutii de cafea, borcane sau cutii mari de plastic. Tăiaţi forme rotunde pe capac pentru a se potrivi mărimii bobinei, mingiilor, mărgeluţelor mari şi rotunde sau bucăţilor rotunde de burete.

6. Faceţi feţe sau alte structuri animate pe carton sau lemn subţire, cu găuri şi cilindri care să se potrivească. De exemplu, faceţi o faţă cu găuri pentru ochi, nas şi gură; un clown cu găuri în loc de nasturi sau un leopard cu găuri pentru pete.

7. Folosiţi de la materialele din comerţ numai găurile rotunde şi cilindrii. Acoperiţi găurile inadecvate de pe materialele cu forme multiple.

1.64 Pune inele unul peste altul (11-12 luni)

Copilul pune în orice ordine inele unul peste altul, folosind un suport care are un centru uniform ca mărime. 1. Începeţi cu două inele. Introduceţi un inel şi încurajaţi copilul să vă imite prin

introducerea celuilalt inel. Daţi copilului ajutor dacă e nevoie. Verificaţi modul în care copilul ţine inelele şi dacă este necesar înclinaţi suportul.

2. Dacă copilul are multe dificultăţi, folosiţi următoarele sugestii.

41

a. Aşezaţi inelul la capăt. Lăsaţi copilul să termine sarcina punând jos inelul sau dându-i drumul la bază.

b. Aşezaţi inelul în poziţia deasupra capătului şi lăsaţi copilul să-şi termine sarcina.

c. Staţi în spatele copilului şi ghidaţi-i braţele până ce inelul este deasupra capătului. Lăsaţi copilul să-şi termine sarcina.

3. Jucaţi un joc în care copilul alege inele pentru dumneavoastră pentru a le pune unul peste altul. Apoi, da-ţi înapoi copilului inelele pentru a le pune unul peste altul. Spuneţi numele culorilor în timp ce faceţi asta.

4. Dacă copilul are dificultăţi în aşezarea inelelor la capăt, găsiţi sau vopsiţi inelele de aceeaşi culoare şi faceţi capătul să aibă o culoare contrastantă. Capătul ar trebui să fie la o înălţime adecvată pentru copil.

5. Referiţi-vă la 1.58 (Scoate inelele de pe suport, Activitatea nr.5).

1.65 Se mişcă pe ritm (11-12 luni)

În mod spontan, copilul îşi mişcă ritmic întregul corp ca răspuns la muzică, dar nu neapărat în timp cu muzica.1. Lăsaţi copilul să experimenteze mişcarea pe muzică ritmată. Lăsaţi-l să iniţieze

mişcarea. Dacă nu o face, daţi-i indici vizuali, cum ar fi mişcarea, indici verbali sau începeţi să mişcaţi copilu şi lăsaţi-l să continue singur.

2. Balansaţi copilul pe muzică cu ritm definit, folosind casetofonul, radioul. Cântaţi copilului în maşină, acasă, în timp ce aşteptaţi autobuzul sau întâlnirea cu medicul.

3. Săltaţi copilul pe muzică, în timp ce-l ţineţi în poală sau pe genunchi.4. Mişcaţi-vă pe ritmul lucrurilor pe care le vedeţi în mediu, de ex. priviţi împreună

la copacii care se leagănă şi legănaţi-vă în imitaţie în timp ce îi spuneţi copilului că vântul apleacă copacii şi îi leagănă. Când plouă şi funcţionează ştergătoarele de parbriz, cântaţi cântece care să includă ploaia şi îl balansaţi uşor.

5. Jucaţi jocuri de mişcare.6. Legănaţi copilul în mod ritmic în braţele dvs., într-o pătură, într-un leagăn.7. Cântaţi la instrumente muzicale pe ritmul cântecelor familiare.

1.66 Imită câteva gesturi noi (11-14 luni)

Copilul imită câteva gesturi noi şi combină în imitaţie două gesturi simple.A. Câteva Gesturi Noi

Referiţi-vă la 1.42 (Imită gesturi familiare, apoi gesturi noi).B. Imită Gesturi COmplexe

1. Luaţi un comportament familiar simplu pe care îl face copilul în mod spontan şi încorporaţi-l într-un model de acţiune mai complex. Când copilul nu este implicat în nici o activitate, arătaţi-i acţiunea. Dacă nu răspunde, ajutaţi-l s-o facă, apoi gradat descreşteţi cantitatea de ajutor dat. De exemplu:a. Dacă copilul scutură obiecte, arătaţi-i cum să pună cuburi într-un recipient

şi cum să-l scuture.

42

b. Dacă copilul loveşte cu obiecte de diverse suprafeţe, arătaţi-i cum să ia un cub în fiecare mână şi cum să le lovească unul de altul.

2. Jucaţi diverse jocuri care implică cântatul şi care presupun multe mişcări repetitive simple sau mişcări în serie. Încurajaţi copilul să imite mişcările. Folosiţi cântece sau activităţi ca: jocul cu palmele, “cucu-bau”, dans pe muzică, etc.

1.67 Înmânează jucăria înapoi adultului (12-15 luni)

Copilul înţelege că dvs. sunteţi cauza acţiunii jucăriei. El încearcă să continue acţiunea jucăriei când aceasta s-a oprit, dându-vi-o înapoi şi aşteptând să o activaţi din nou.1. Folosiţi o jucărie care se mişcă când o activaţi. Activaţi jucăria, apoi opriţi-o sau

aşteptaţi-o să se oprească, dacă este o jucărie care se învârteşte. Lăsaţi jucăria şi mâna dvs. în apropierea copilului. Dacă copilul nu ia jucăria şi nu v-o dă, luaţi-i mâna şi împreună faceţi jucăria să meargă. Dacă încă nu reacţionează, referiţi-vă la 1.24 (Atinge jucăria sau mâna adultului pentru a reîncepe o activitate) şi 1.50 (Dirijează manual acţiunea jucăriei) şi jucaţi mai multe astfel de jocuri.

2. Folosiţi următoarele jucării şi materiale:a. Jucării care se întorc, scrânciob muzical, radio, cutie muzicală.b. Jucării de tras sau de împins ca aparat pentru popcorn sau titireaza.c. Animale de jucărie mecanice care sar, aleargă, latră sau se mişcă.d. Omuleţi sau animale pe arcuri. e. Baloane de săpun sau baloane pentru suflat.

1.68 Îi plac activităţile murdare, cum ar fi pictatul cu degetele (12-18 luni)

A. Sugestii Generale1. Arătaţi-i copilului cât de amuzant este să atingi acuarelele şi să le întinzi pe

toată pagina. Încurajaţi copilul să vi se alăture.2. Arătaţi plăcere când pictaţi cu degetele, dacă copilului îi este teamă sau refuză

să atingă culorile. Desenaţi multe lucruri diferite şi spuneţi copilului ce faceţi şi cum este. Folosiţi-vă vocea şi expresiile faciale pentru a arăta plăcerea.

3. Să aveţi apă pregătită pentru a-i spăla degetele copilului, dacă se uită la degete cu frică. Arătaţi-i cât de repede se curăţă culoarea.

4. Adăugaţi diferite texturi (referiţi-vă la B.02.c.) acuarelei după ce copilul a experimentat cu succes de mai multe ori. Folosiţi culori diferite şi amestecaţi culorile pe hârtie.

B. Materiale.1. Hârtie

a. Folosiţi hârtie adecvată pentru pictarea cu degetele. Aşezaţi partea mată a hârtiei pe masă. Vopselele pot fi uşor răspândite pe partea netedă şi lucioasă a hârtiei.

b. Folosiţi şi alte hârtii care sunt mai tari. Udaţi cu apă hârtia înainte de a adăuga vopseaua.

43

c. Folosiţi carton, tăblia superioară a mesei, muşama sau partea interioară a unei piscine gonflabile drept suprafaţă.

2. Vopseaa. Cumpăraţi sau faceţi dvs. propria vopsea non-toxică.b. Folosiţi culoarea preferată a copilului sau o culoare strălucitoare, ca

galbenul. Folosiţi numai o culoare şi lăsaţi copilul să exploreze această nouă activitate. Nu începeţi cu roşu. Unii copii asociază această culoare cu sângele şi le este frică.

c. Schimbaţi textura vopselei adăugând nisip, zaţ de cafea, orez.3. Hainele de lucru şi curăţarea.

a. A fi murdar este partea de distracţie a pictatului. Curăţarea ar trebui să fie făcută în general la sfârşitul activităţii. Excepţii sunt atunci când copilul se stropeşte în ochi (nu ar trebui să facă rău, doar să fie neconfortabil) sau când copilulului îi este frică de culorile de pe mâini sau corp. Evitaţi curăţarea constantă care poate semnala copilului că a fi murdar în această activitate nu este în regulă şi că pictatul este murdar.

b. Într-o zi cu soare, lăsaţi copilul să poarte doar scutec sau să nu poarte nimic.

c. Folosiţi salopetă pentru a proteja hainele copilului. Oricum, protejarea hainelor ar trebui să fie mai puţin importantă decât explorarea şi distracţia.

d. Îmbrăcaţi copilul în haine mai vechi.C. Reţetă pentru acest tip de vopsea.

Există multe reţete pentru aceasta, dar sunt pentru copiii mai mari care nu mai bagă lucruri în gură, de ex. fulgi de săpun. Verificaţi întotdeauna ingredientele, dacă pictatul va fi făcut de copii foarte mici.1. Vopsea din pastă de grâu.

Amestecaţi pastă de grâu cu apă până se obţine o consistenţă adecvată. Vărsaţi amestecul pe hârtie umedă şi adăugaţi acuarele tempera (formă solidă sau lichidă).

2. Vopsea din amidon.Vărsaţi amidon lichid pe hârtie umedă. Adăugaţi acuarele tempera (formă solidă sau lichidă).

3. Vopsea din sare şi făină.Amestecaţi o ceaşcă de făină şi 1½ ceşti de sare cu ¾ ceşti apă. Adăugaţi colorant alimentar.

D. Alte activităţi murdare pot include nisip şi noroi.

1.69 Reacţionează la diferite senzaţii, ca de ex. temperaturi şi gusturi extreme (12- 18 luni)

Copilul reacţionează cu expresii faciale sau mişcări ale corpului.1. Daţi-i copilului să experimenteze lucruri calde. Verbalizaţi conceptul “ghiaţă

rece,” “măr rece”. Lăsaţi copilul să atingă aceste obiecte cu mâinile şi alte părţi ale corpului.

2. Daţi-i să experimenteze mâncăruri şi băuturi fierbinţi (calde). Subliniaţi că trebuie să aibă grijă. Arătaţi-i aburii şi discutaţi despre ei. Lăsaţi copilul să atingă jucăriile încălzite de soare şi îmbrăcămintea tocmai ieşită de la uscător.

44

3. Daţi-i să experimenteze mâncăruri acre şi dulci. Lăsaţi copilul să guste fructe dulci şi acre, cum ar fi grapefruit, lămâi, portocale, ananas.

1.70 Arată că înţelege culoarea şi dimensiunea (12-18 luni )

Copilul arată preferinţă pentru o anumită culoare/anumite culori. Conştientizarea mărimii este observată în folosirea planşetei cu forme şi în potrivirea cutiilor una într-alta.1. Descrieţi proprietăţile obiectelor familare.De exemplu, în loc să subliniaţi

“minge”, spuneţi “Minge mare,” “Minge mică,” “Minge roşie,” “Minge rotundă.” Introduceţi pe rând câte un concept.

2. Mergeţi la o plimbare prin vecini şi opriţi-vă pentru a privi şi a arăta la lucrurile din mediul în care se află copilul. Spuneţi “Casă mare,” “Casă albă,” “Floare mică,” “Iarbă verde.” Aminitiţi-vă că mărimea este relativă. Etichetaţi ca “mari” acele lucruri care sunt mai mari decât copilul. Folosiţi “mic” pentru obiectele mai mici decât copilul.

3. Faceţi cutii de culori. Găsiţi o geantă veche (de ex., o geantă verde) şi puneţi lucruri verzi în ea. În timp ce copilul pune şi scoate din ea obiecte verzi, vorbiţi-i despre ardei verde, minge verde, creion verde, etc.

4. Uitaţi-vă la cărţi cu poze care conţin culori şi mărimi.5. Faceţi o carte care subliniază un concept.

a. O carte de obiecte familare comune, de o singură culoare.b. O carte cu o pereche de imagini pe fiecare pagină. Obiectele ar trebui să fie

aceleaşi, cu excepţia mărimii.c. O carte cu obiecte rotunde- portocale, mingii, baloane, pietre, prăjituri.

1.71 Pune piesa rotundă pe planşeta cu forme (12-15 luni)

O planşetă cu forme este un puzzle cu forme; piesa rotundă este cea mai uşor de pus.1. Lăsaţi copilul să pună mici cutii de suc în găuri potrivite, tăiate înt-un carton de

lapte.2. Lăsaţi copilul să pună tije pe planşeta cu tije.3. Învăţaţi copilul să vă ajute să puneţi capacul rotund la recipiente, cum ar fi sticlele

de termos, containere pentru praf.(Nu poate să le răsucească încă).4. Faceţi forme rotunde în nisip sau noroi, când sunteţi pe plajă sau acasă şi lăsaţi

copilul să pună pietre de aceeaşi mărime şi formă în aceste spaţieri. Alte materiale care pot fi folosite pentru acest joc sunt capace de borcane, fise pentru jocuri şi cercuri din zgură, lemn, plastic sau burete.

5. Planşeta cu Forme: Sugestii Generale:a. Începeţi cu o bucată rotundă şi cu o gaură pe planşeta cu forme.

45

b. Începeţi cu găuri adânci tăiate în planşetă şi cu bucăţi care se potrivesc complet. Lăsaţi copilul să vadă diferenţele când introduce piesa complet, doar la suprafaţă sau parţial.

c. Începeţi cu o piesă cu un mâner mare. Mânerele pot fi făcute prin lipirea unor bobine mici, goale de aţă, a unor mărgeluţe mari, a unor mânere rotunde de lemn, etc. Mai târziu, folosiţi mânere mai mici făcute din bucăţi mici de lemn, plastic, burete, şuruburi sau ştifturi mari pentru a înlocui mânerele mai mari.

d. Lăsaţi copilul să atingă piesa rotundă şi părţile interioare de pe planşetă unde se potriveşte această formă. Puteţi să căptuşiţi cu diverse texturi părţile puzzle-ului pentru a ajuta copilul.

e. Daţi copilului timp să înveţe prin încercare şi eroare înainte de a începe să-i direcţionaţi unele din eforturile lui.

f. Cereţi copilului să pună cercul înapoi pe planşetă după ce l-a scos. Arătaţi la gaură dacă copilul nu răspunde sau pare că nu înţelege. Dacă este nevoie de mai mult ajutor, arătaţi-i copilului cum să pună piesa rotundă în gaură şi descrieţi-i copilului ceea ce faceţi. Încurajaţi copilul să repete acţiunea pe care aţi făcut-o dvs.

g. Dacă copilul nu reuşeşte să introducă în gaură şi pare plictisit sau devine frustrat, ajutaţi-l. Aşezaţi-vă mâna lângă gaură. Copilul poate folosi mâna dvs. ca stop şi dvs. îl puteţi ajuta să intoducă piesa în orificiu.

h. Ajutaţi copilul ghidând piesa către gaură, ţinând piesa împreună cu copilul. Copilul nu trebuie să dea drumul piesei atâta timp cât poate în mod consecvent să o introducă în gaură.

6. Folosiţi o planşetă sau faceţi una cu un cerc mare şi cu unul mic. Lăsaţi copilul să pună piesele în mod corect. Dacă copilul a pus piesa mică în gaura mare, nu spuneţi “Nu, aceasta este gaura greşită” sau “Nu, pune-o aici.” Lăsaţi copilul să facă propriile corecţii. Dacă nu se corectează singur, arătaţi-i eroarea într-un mod prietenesc, ajutător. Încurajaţi-l să încerce din nou.

1.72 Potriveşte una într-alta 2 cutii, apoi 3 (12-19 luni)

Copilul potriveşte împreună două recipiente rotunde, plasându-l pe cel mai mic în cel mai mare. Apoi, copilul potriveşte trei recipiente. Copilul poate plasa recipientul mediu în cel mai mare, apoi să-l pună pe cel mai mic sau îl poate pune pe cel mai mic în cel mediu şi apoi ambele în cel mai mare.A. Directive de Bază

1. Folosiţi două cutii. Aşezaţi-le în faţa copilului. Lăsaţi-l să se joace cu ele. Arătaţi-i cum să le pună împreună, dacă nu încearcă în mod spontan să le pună una într-alta. Descrieţi ceea ce faceţi: “Uite, pun cutia mică în cea mare”. Lăsaţi copilul să încerce singur. Dacă copilul încearcă să pună cutia mare în cea mică şi nu se corectează, împrăştiaţi cele două cutiişi loviţi uşor cutia corectă care trebuie potrivită.

2. Folosiţi trei cutii. Învăţaţi copilul cum să potrivească una în alta trei cutii, după ce învaţă acest lucru cu două cutii.

B. Sugestii Posibile pentru Folosirea Indicilor Vizuali şi Tactili pentru a Ajuta Copilul.1. Două Cutii.

46

a. Începeţi cu două cutii de aceeaşi culoare. Copilul învaţă să pună cutia mai mică în cea mai mare, prin încercare şi eroare. Dacă are un timp dificil pentru a potrivi deoarece pare a nu-şi da seama de diferenţele de mărime, desenaţi o floare mică sau o faţă fericită pe cutia mai mică.

b. Folosiţi două cutii colorate diferit, cea mai mare având o culoare mai strălucitoare.

c. Ataşaţi o fâşie de material moale, glaşpapir sau hârtie fotografică în jurul cutiei mai mici pentru indici tactili.

2. Trei Cutii.a. Faceţi identice cele două cutii mai mari şi diferite pe cele mai mici.

Folosiţi indici vizuali şi tactili.b. Faceţi identice cea mai mare şi cea mai mică cutie şi diferită pe cea de-a

doua.C. Lista Materialelor Posibile.

1. Cutii goale de mărimi diferite cu toate marginile ascuţite eliminate cu ajutorul ciocan şi/sau cu bandă adezivă.

2. Capace de spray de diferite mărimi.3. Ceşti de diferite mărimi.4. Boluri de plastic de diferite mărimi.5. Căni de măsurat.6. Capace de borcane de diferite mărimi.7. Materiale făcute în comerţ cu acest scop: tobe, ouă, ceşti, butoiaşe.

1.73 Înţelege arătatul (12-14 luni)

Copilul urmăreşte vizual când arătaţi spre ceva sau arătaţi cu degetul arătător al copilului la oameni şi lucruri.A. Copilul învaţă să se uite în timp ce dvs. arătaţi la un obiect.

1. Găsiţi un moment al zilei când o persoană familară, un adult sau un copil pleacă sau vine acasă. În fiecare zi, respectiva persoană (de ex. tatăl) ar trebui să-l strige pe copil pe nume şi să spună “Am venit,” atrăgându-i copilului atenţia. Tatăl ar trebui să facă asta din acelaşi loc. Când copilul se întoarce şi priveşte, tatăl ar trebui ca imediat să întărească aceasta, spunându-i, de ex. “Bună Ionuţ” şi să-l ia în braţe, să-l mângâie, etc.

2. Repetaţi activitatea nr.1 astfel ca mama să arate la tata şi să spună “Uite-l pe tata” înainte ca tata să salute copilul. Când copilul răspunde, tata îl salută şi îl laudă.

3. Modificaţi locul în care stă tata când salută copilul. Salutaţi copilul în alte momente, locuri, la diferite distanţe.

4. Arătaţi la un obiect staţionar mare, familiar, cum ar fi maşina familiei. Atrageţi atenţia copilului prin directive verbale adecvate- “Priveşte, maşina mamei.” Dacă este necesar atingeţi maşina, astfel ca el să se întoarcă către maşină. Continuaţi să arătaţi şi să atingeţi maşina spunând: “Da, maşina tatei” sau “Maşina copilului.” Faceţi asta ori de câte ori vă apropiaţi sau vă uitaţi după maşină, după ce aţi fost la cumpărături, să-l luaţi pe fratele copilului dintr-un anumit loc, după ce v-aţi vizitat prietenii, etc. Dacă autobuzul este mai familiar sau mai interesant pentru copil, faceţi aceeaşi activitate cu

47

modificările adecvate. În mod gradat creşteţi distanţa de la care arătaţi la maşină sau autobuz.

B. Copilul îşi foloseşte arătătorul pentru a arăta.1. Lăsaţi copilul să-şi folosească arătătorul pentru a face găuri în nisip pe plajă.

Arătaţi spre găuri şi lăsaţi-l să vă imite.2. Puneţi obiecte mici în recipiente care au gâtul îngust. Încurajaţi copilul să

împingă obiectele.3. Lăsaţi copilul să împingă obiectele de apăsat.4. Lăsaţi copilul să exploreze denivelările şi zimţurile, folosindu-şi degetele.5. Lăsaţi copilul să facă găuri în plastelină.6. Lăsaţi-l să se joace cu păpuşele care se pun pe degete.7. Încurajaţi-l să-şi folosească degetele pentru a picta cu acuarelele.8. Lăsaţi copilul să atingă uşor cu un deget lucruri fragile. Spuneţi “Uşor, cu un

deget”.9. Acceptaţi orice gest foloseşte copilul, care este incapabil din punct de vedere

fizic să arate.10. Referiţi-vă la 4.51 (Împinge folosindu-şi arătătorul) şi 4.63 (Arată folosindu-şi

arătătorul).

1.74 Trage de sfoara orizontală pentru a lua jucăria (12-13 luni)

Copilul obţine o jucărie care este mai departe, trăgând de sfoara de care este legată jucăria. Jucăria este aşezată pe o masă, astfel că el trage orizontal.1. Folosiţi jucării care au secţiuni lungi de care poate trage jucăria spre el, cum ar fi

un animal de pluş cu un gât lung sau o coadă lungă.2. Folosiţi jucării care scot sunete atunci când le împingi sau le tragi pe podea.

Încurajaţi copilul să tragă de jucării în mod independent. Dacă nu o face, aşezaţi copilul pe un camion de jucărie şi trageţi de camion, în timp ce copilul trage de sfoara legată de jucărie. În timp ce trageţi de camion, spuneţi copilului să tragă de jucărie. Folosiţi raţe care se leagănă, trenuri, xilofon.

3. Ataşaţi un balon mic galben de o sfoară şi legaţi-o de încheietura mâinii copilului, dacă nu îl deranjează. Încurajaţi-l să tragă balonul către el sau să-şi mişte braţul, astfel ca balonul să vină după el. Dacă copilul nu îl vrea legat de el, legaţi sfoara într-un nod şi ataşaţi balonul cu un ac de siguranţă de mânecile lui sau de bluză.

4. Ataşaţi de cărucior sau de zăbrelele de la pătuţ o jucărie muzicală sau un clopoţel. Arătaţi-i copilului că, prin tragerea şi mişcarea sforii, poate face să sune clopoţelul.

5. Legaţi o bucată de material în jurul jucăriei, în loc de sfoară sau folosiţi o curea cu cataramă drept recompensă.

6. Lăsaţi copilul să se joace cu un obiect care are o sfoară ataşată de el, cum ar fi un inel colorat cu o bucată de aţă legată de el. Arătaţi-i sau lăsaţi copilul să mişte obiectul folosind sfoara şi vice versa.

7. Luaţi o jucărie preferată şi, în timp ce copilul priveşte, legaţi o sfoară în jurul ei. Aşezaţi jucăria orizontal şi mai departe, iar sfoara lângă mâna copilului. Observaţi dacă va trage de sfoară pentru a lua jucăria. Dacă vrea jucăria, dar nu trage de sfoară , arătaţi-i de câteva ori trăgând de sfoară până ce jucăria este aproape. Observaţi dacă vă va imita. Pentru a descuraja căţăratul după jucărie, aşezaţi

48

copilul la o masă care face posibilă vederea jucăriei, dar căţăratul prea dificil. Dacă nu trage de sfoară după ce i se arată, ajutaţi-l să tragă pentru a lua jucăria. Mâna dvs. peste mâna lui nu este necesară pentru acest item. Orice metodă, oricât de stângace ar fi, este acceptabilă atâta timp cât interesul copilului este pentru jucărie şi nu pentru sfoară.

8. Pentru un copil care nu poate apuca bine, ataşaţi un inel sau mărgeluţă mare la capătul sfoarei, pentru a face apucatul mai uşor.

1.75 Face un ocol pentru a recupera obiectele (12-18 luni)

Copilul merge în jurul obstacolelor pentru a obţine ceva ce îşi doreşte dacă nu poate merge în patru labe sau nu se poate târâ în mod direct spre respectivul obiect.1. Rostogoliţi o minge sub canapea şi de partea cealaltă. Luaţi mingea dacă copilul

nu se mişcă în jurul canapelei. Arătaţi mingea copilului şi încurajaţi-l să vină şi să ia mingea.

2. Jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea cu copilul acolo unde poate vedea şi vă poate auzi când vorbiţi, dar trebuie să se mişte în jurul barierei pentru a ajunge de fapt la dvs.

1.76 Se uită spre locul unde mingea iese din câmpul vizual (12-13 luni)

Copilul observă o minge ieşind din câmpul vizual şi continuă să o caute în punctul în care a dispărut.1. Jucaţi-vă cu o minge mare din material textil. Rostogoliţi-o uşor în spatele unei

canapele în timp ce copilul se uită. Dacă nu o caută, mutaţi bariera astfel ca el să vadă o parte sau toată mingea. Rostogoliţi din nou mingea şi încurajaţi copilul să o caute. Copilul nu trebuie să ia mingea.

2. Folosiţi mingii de diferite mărimi şi culori. Dacă este nevoie, folosiţi mingii care au un dispozitiv pentru sunete în interior sau ataşat de ele ca un ajutor individual.

1.77 Recunoaşte câteva persoane în plus faţă de familia imediată (12-18 luni)

Copilul poate indica recunoaşterea uitându-se sau arătând la persoana numită. De asemenea, recunoaşterea poate fi identificată printr-o lipsă a anxietăţii faţă de străini şi printr-o plăcere de a interacţiona liber.1. Referiţi-vă la 1.38 (Se uită la membrii familiei sau animale de casă, când sunt

strigaţi).2. Zâmbiţi-i, faceţi-i cu mâna şi salutaţi copilul de la o anumită distanţă, la o primă

întâlnire sau când vă reîntâlniţi cu copilul. De obicei, este mai adecvată o salutare obişnuită, în loc de una cu glas tare, bruscă. Abordaţi copilul uşor, dar dacă arată semne de anxietate, opriţi-vă şi încercaţi din nou mai târziu.

49

1.78 Deplasarea obiectului ascuns sub două ascunzători (13-14 luni)

Copilul găseşte un obiect ascuns prin deplasare, când sunt folosite două ascunzători. Referiţi-vă la 1.61 (Deplasarea obiectului ascuns sub o ascunzătoare). Modificaţi activităţile pentru a folosi două ascunzători. Fiţi siguri că aţi lăsat obiectul sub aceeaşi ascunzătoare.

1.79 Trage de sfoară vertical pentru a lua jucăria (13-15 luni)

Copilul observă un obiect dorit ataşat de o sfoară, în timp ce este coborât sub o barieră. Copilul trage în sus pentru a obţine obiectul.1. Legaţi un balon mare de o sfoară şi lăsaţi copilul să se joace cu el. Legaţi balonul

de căruţul copilului, scăunelul cu măsuţă sau de mână, dacă vă dă voie. Balonul va sta pe podea şi va fi parţial în afara câmpului vizual. Puteţi să încurajaţi copilul să-l tragă din nou pentru a fi în câmpul lui vizual.

2. Aşezaţi copilul acolo unde este şi balonul, când este pe podea nu va fi în câmpul vizual al copilului. Observaţi dacă trage de sfoară pentru a obţine balonul sau pentru a-l vedea din nou.

3. Legaţi o sfoară sau o aţă în jurul unei jucării preferate, în timp ce copilul se uită. Lăsaţi jucăria în spatele unei mese sau birou. Lăsaţi capătul sfoarei lângă mâna copilului. Dacă nu trage de sfoară pentru a lua jucăria, trageţi jucăria la nivelul biroului astfel ca să o poată vedea şi va vrea să tragă singur de sfoară. Încurajaţi copilul prin gesturi, mişcând sfoara şi prin directive verbale pentru a trage de sfoară şi a lua jucăria. Dacă îi e greu să apuce jucăria, folosiţi o sfoară mai subţire sau ataşaţi o mărgeluţă mare sau un inel de plastic la capătul sfoarei.

4. Repetaţi activitatea nr.3, folosind o măsuţă astfel că el se poate mişca înapoi şi să poată vedea jucăria atârnată sub masă sau pe o latură. Lăsaţi copilul să tragă de sfoară şi să se uite la jucărie când urcă deasupra şi peste marginea mesei. Folosiţi jucării care scot un sunet când se lovesc de masă.

5. Repetaţi activitatea nr.3 folosind a masă joasă astfel că el poate vedea jucăria când sfoara este întinsă. Lăsaţi copilul să tragă de sfoară. Jucăria va dispărea scurt din câmpul vizual când se apropie de masă. Folosţi o jucărie uşoară şi uşor de tras.

1.80 Deplasarea obiectului ascuns sub trei ascunzători (14-15 luni)

Copilul găseşte un obiect ascuns prin deplasare, când sunt folosite trei ascunzători. Referiţi-vă la 1.62 (Deplasarea obiectului ascuns sub o ascunzătoare). Schimbaţi activităţile pentru a include trei ascunzători. Obiectul ar trebui să fie sub aceeaşi ascunzătoare.

50

1.81 Deplasarea obiectului ascuns sub două ascunzători, în mod alternativ (14-15 luni)

Copilul găseşte un obiect ascuns prin deplasare, când la întâmplare este ascuns sub una dintre cele două ascunzători. Copilul găseşte obiectul îndepărtând ascunzătoarea corectă. Copilul nu ar trebui să se uite la întâmplare sub toate ascunzătorile, ci ar trebui să se uite doar sub una.1. Referiţi-vă la 1.62 (Deplasarea obiectului ascuns sub o ascunzătoare). Schimbaţi

activităţile pentru a include două ascunzători. Ascundeţi la întâmplare obiectul sub fiecare din cele două ascunzători.

2. Îndepărtaţi ascunzătoarea corectă, dacă prima încercare a copilului este incorectă.

1.82 Loveşte uşor pozele (14-15 luni)

1. Referiţi-vă la 1.44 (Priveşte 1 minut pozele arătate).2. Referiţi-vă la 1.60 (Se bucură când priveşte pozele din carte).3. Decupaţi poze de copii din reviste, fotografii şi reclamele din ziare. Lipiţi-le şi

faceţi o carte cu aceste poze. Aşezaţi o bucată strălucitoare de folie pe una dintre pagini astfel ca el să-şi poată vedea reflecţia ca una dintre “poze”. Lăsaţi copilul să arate şi să lovească uşor pozele în timp ce dvs. vorbiţi despre ce fac copiii, cu ce sunt îmbrăcaţi sau cu ce se joacă. Daţi copilului posibilitatea să se uite singur la poze şi observaţi dacă loveşte pozele în mod spontan.

1.83 Ajută la întoarcerea paginilor (14-15 luni)

Copilul ajuă adultul să întoarcă paginile unei cărţi.1. Daţi paginile unei cărţi corect şi cu scop, în timp ce vă uitaţi la imagini împreună.

Lăsaţi copilul să se obişnuiască cu modul în care se întorc paginile şi cum fac zgomot. Trataţi cartea cu respect, iar copilul va învăţa să facă şi el aşa.

2. Dacă copilul rupe paginile în mod intenţionat, nu accidental, este interesat de ceea ce poate face cu hârtia. Îndepărtaţi cartea şi daţi-i ziar sau hârtie cerată şi lăsaţi-l să-l foşnească, să-l mototolească şi să-l rupă.

3. Lăsaţi copilul să întoarcă paginile după ce le-aţi separat şi le-aţi ridicat jumătate. Dacă nu încearcă să întoarcă pagina, luaţi-i mâna şi ajutaţi-l să întoarcă. Copilul ar avea nevoie doar de o simplă mişcare în jos în direcţia corectă. Favorizaţi ceea ce copilul face singur pe măsură ce învaţă să ajute la întoarcerea paginilor.

1.84 Imită gesturi “invizibile”(14-17 luni)

Un gest “invizibil” este unul pe care copilul nu-l poate vedea când îl face.

51

1. Observaţi jocul copilului cu câteva jucării şi obiecte diferite pentru a determina un gest familiar. Alegeţi un gest, cum ar fi clipitul, clătinatul din cap, datul din cap. Atrageţi atenţia copilului şi faceţi un gest familiar invizibil, atunci când copilul nu este implicat într-o altă activitate. Dacă nu răspunde, încercaţi din nou şi ajutaţi copilul. Vedeţi dacă vă imită în mod independent.

2. Faceţi activitatea nr.1 în faţa oglinzii, astfel ca să se poată vedea cum face. Îndepărtaţi oglinda când învaţă şi bucuraţi-vă de joc.

3. Jucaţi diverse jocuri simple cu cântec, care implică mişcarea şi gesturile familiare invizibile; dansaţi şi mişcaţi-vă pe muzică.

4. Observaţi dacă copilul imită un gest invizibil nefamilar. Întrebaţi-o pe mama copilului dacă gesturile pe care le-aţi ales sunt nefamiliare pentru copil.

1.85 Potriveşte obiecte (15-19 luni)

Copilul identifică obiectele care sunt exact la fel dintr-un un grup unde cel puţin un obiect este diferit.A. Sugestii Generale

1. Folosiţi obiecte simple, familiare.2. Folosiţi obiecte care sunt identice ca formă, mărime, culoare, textură (perechi).3. Alegeţi perechi distincte de obiecte diferite, cum ar fi o pereche de cuburi mici

şi albe şi o pereche de pantofi mari albaştri.4. Alegeţi perechi de obiecte care sunt la fel de atractive pentru copil. 5. Cu timpul reduceţi numărul indicilor.

B. Activităţi.1. Ajutaţi copilul să se ocupe de şi să devină familiar cu numele obişnuite de

obiecte şi cu părţile corpului. Comparaţi unele similare.a. Discutaţi, arătaţi, atingeţi şi lăsaţi copilul să atingă o parte a corpului, cum

ar fi capul lui şi pe cel al altuia.b. Discutaţi, arătaţi, atingeţi şi lăsaţi copilul să atingă o parte a corpului, cum

ar fi piciorul lui şi pe cel al unui adult sau frate.c. Discutaţi, arătaţi, atingeţi şi lăsaţi copilul să atingă o parte a corpului, cum

ar fi capul lui şi pe cel al unei păpuşi.2. Discutaţi despre obiecte similare alegând obiecte şi jucării obişnuite, familare

din jurul casei.a. În timpul mesei, arătaţi spre linguri identice.b. Lăsaţi copilul să se uite la pantofii lui când îl încălţaţi.c. Adunaţi din grădină frunze care au aceeaşi mărime, culoare, formă,

greutate, textură.3. Folosiţi două seturi identice de obiecte, cum ar fi două linguri şi două capace

de la borcanele cu mâncare pentru copii. Lăsaţi copilul să ţină lingurile. Discutaţi despre asemănare. Faceţi la fel cu capacele. Apoi, aşezaţi o lingură şi un capac în faţa copilului. Înmânaţi-i copilului cealaltă lingură. Cereţi-i să ia obiectul care se potriveşte. Faceţi la fel cu capacele.

4. Faceţi activitatea nr.3. Schimbaţi obiectele. Treptat creşteţi numărul de alegeri pe măsură ce copilul învaţă jocul.

5. Folosiţi perechi de obiecte care fac parte din aceeaşi categorie, cum ar fi căni şi linguri, periuţă de dinţi şi pastă de dinţi, pieptene şi perie.

52

6. Folosiţi obiecte similare care diferă ca mărime, culoare, formă, greutate, textură, miros, cum ar fi două linguri de gătit de lemn şi două linguri pentru desert.

7. Folosiţi obiecte similare dintr-un punct de vedere, dar diferite din altul, cum ar fi două linguri galbene de plastic şi două linguri de argint pentru desert.

8. Folosiţi alimente, cum ar fi două bucăţi de banană şi două pătrate de brânză pe care copilul le poate mânca după ce le-a potrivit.

9. Discriminările fine- potrivire după mărime, culoare, textură, miros, greutate, sunet, obiecte cu imagini şi imagini la imagini- sunt mai dificile şi se dezvoltă mai târziu.

1.86 Pune piesa pătrată pe planşeta cu forme (15-21 luni)

O planşetă cu forme este un puzzle cu forme.1. Referiţi-vă la 1.71 (Pune piesa rotundă pe planşetă, Activitatea nr.5). Aceste

sugestii se aplică la o planşetă pentru formele pătrate.2. Faceţi adâncituri pătrate în nisip pe plajă folosind cutii pătrate, bucăţi de lemn,

cuburi. Lăsaţi copilul să pună obiectul pătrat în forma care se potriveşte.3. Folosiţi o planşetă cu pătrate şi cercuri.4. Sugestii pentru a face planşete din bucăţi de materiale.

a. Folosiţi un carton greu pentru a face o planşetă. Tăiaţi pătrate. Lipiţi pătratele împreună pentru a face bucata de puzzle. Lipiţi restul de carton împreună pentru a face planşeta de puzzle. Bucata de puzzle trebuie să fie mai groasă decât planşeta.

b. Folosiţi carton greu pentru planşetă, dar un material diferit pentru piese. Cutiile de îngheţată şi capacele de spray pot fi folosite ca cercuri. Cartoanele mici de lapte sau cuburile de plastic sau lemn pot fi folosite ca pătrate.

c. Folosiţi polstiren şi burete. Acestea sunt uşor de tăiat în forme diferite.d. Folosiţi ca planşetă o carte veche de telefon. Adâncimea găurilor poate fi

repede schimbată prin întoarcerea paginilor.

1.87 Indică 2 obiecte dintr-un grup de obiecte familiare (15-18 luni)

La cerere, copilul arată, atinge sau ia în acelaşi timp două obiecte diferite dintr-un grup de trei până la cinci obiecte.1. Jucaţi un joc de genul “Dă-mi.” Folosiţi obiecte foarte diferite şi cereţi-i copilului

să vă dea unul din obiecte. Lăsaţi copilul să aleagă obiectul cerut dintr-un grup de două obiecte. În mod trepatat creşteţi grupul de obiecte. Cereţi copilului să vă dea două obiecte în acelaşi timp. Pentru a fi mai uşor cereţi obiecte care au legătură unul cu altul.

2. Când îl îmbrăcaţi cereţi-i să vă dea pantoful şi şosetele lui.3. După masă cereţi-i să vă dea cana şi lingura lui.4. Când mergeţi la plajă lăsaţi copilul să-şi ia lopăţica şi găletuşa dintre jucăriile lui.5. Când mergeţi la iarbă verde cereţi copilului să-şi ia păpuşa şi pătura.6. Cereţi copilului să arate câinele şi pisică într-o carte cu poze.

53

1.88 Aduce la cerere obiecte din altă cameră (15-18 luni)

Copilul trebuie să aducă ceva din aceeaşi cameră înainte să poată aduce ceva din altă cameră.1. Cereţi copilului să aducă un obiect care este în aceeaşi cameră.2. Cereţi copilului să aducă un obiect din altă cameră după ce poate aduce cu succes

un obiect din aceeaşi cameră.3. Sugestii pentru aducerea obiectelor.

a. Cereţi-i un obiect familiar.b. Cereţi obiecte care pot fi folosite imediat de dvs. sau de copil.c. Cereţi obiecte pe care le poate imediat vedea când intră în cameră.d. Cereţi obiecte la care poate ajunge cu uşurinţă şi care sunt ţinute în locuri

specifice.e. Cereţi obiecte pe care le poate ţine cu uşurinţă.f. Cereţi obiecte care se află în camera următoare.

4. Ajutaţi copilul dacă este nevoie.a. Mergeţi cu el şi arătaţi-i obiectul. Aduceţi-l împreună.b. Mergeţi cu el în camera respectivă şi lăsaţi-l să caute obiectul.c. Arătaţi-i camera. Urmaţi-l până acolo şi lăsaţi-l să găsească obiectul.

5. Nu certaţi copilul sau nu arătaţi că sunteţi dezamăgit dacă uită sarcina sau dacă aduce alt obiect. Mulţumiţi-i pentru obiectul pe care l-a adus. Repetaţi cu blândeţe cererea iniţială.

6. Faceţi din această activitate un joc, nu o sarcină grea. Dacă nu vrea să se joace, spuneţi-i voios: “Bine, mama va lua obiectul.”

7. Jucaţi-vă mai departe dacă copilul vă aduce obiectul greşit în glumă.8. Lăsaţi copilul să folosească ajutătoare în mers, dispozitive pentru a se târâ sau

cadre de mers, dacă este necesar.

1.89 Întoarce 2 sau 3 pagini odată (15-18 luni)

Copilul întoarce paginile dând mai multe pagini odată. Mai târziu copilul învaţă să întoarcă câte o singură pagină.1. Încurajaţi copilul atunci când arată în mod independent interes în a întoarce

paginile. Copilul poate împinge în sus din partea dreapta jos, poate întoarce paginile cu palma, în loc de degete sau poate întoarce paginile din partea dreaptă sus a paginii şi să împingă în jos.

2. Folosiţi cărţi familiare cu paginile folosite. Paginile noi sunt prea alunecoase şi sunt greu de întors.

3. Folosiţi cărţi mari cu poze simple care au legături lejere. Paginile vor fi mai uşor de întors şi vor sta jos după ce au fost întoarse.

4. Lăsaţi copilul să întoarcă paginile fără să insistaţi să se oprească să se uite la poze. Copilul va fi foarte interesat doar să întoarcă paginile.

54

5. Lăsaţi copilul să întoarcă paginile de la sfârşitul cărţii dacă aşa aprocedează el. Nu trebuie să înceapă de la începutul cărţii. Nu încurajaţi aceasta, dar la această vârstă a copilului nu vă opriţi să-l corectaţi. Arătaţi-i comportamentul corect.

1.90 Se autoidentifică în oglindă (15-16 luni)

Copilul se autoidentifică în oglindă. Poate arăta spre imaginea lui sau poate indica altfel că se recunoaşte. La început, copilul găseşte că este mai uşor să recunoască în oglindă membrii familiei.1. Lăsaţi copilul să stea şi să se joace în faţa oglinzii. Folosiţi o oglindă mare care

este ataşată de perete, aproape de podea. Vorbiţi-i, atingeţi şi arătaţi la ceea ce poartă şi la ceea ce face. Folosiţi adesea numele copilului, “Văd faţa şi nasul lui Ionuţ” sau “Astăzi Maria poartă o rochie roşie.” Folosiţi propriul nume şi arătaţi către reflecţia dvs.

2. Jucaţi cucu-bau, trăgând un material în faţa oglinzii.3. Încurajaţi copilul să se lovească uşor sau să se sărute în oglindă.4. Lăsaţi copilul să şteargă cu grijă oglinda. În timp ce “loveşte” în oglindă cu o

cârpă, imaginea lui apare.5. Jucaţi-vă şi cântaţi folosind degetele în faţa oglinzii. Ajutaţi şi încurajaţi copilul să

vi se alăture. 6. Încurajaţi copilul să se privească în oglindă când poartă ceva nou sau ceva special,

cum ar fi o şapcă de baseball.7. În loc de oglindă folosiţi o placă de faianţă, o cutie stălucitoare de fursecuri sau o

cutie de cafea cu capătul de jos stălucitor.

1.91 Identifică o parte a corpului (15-19 luni)

Copilul identifică o parte a corpului arătând, atingând sau mişcând partea numită.A. Copilul învaţă părţile corpului.

1. Sugestii Generale.a. Începeţi cu părţile corpului pe care copilul le poate vedea.b. Începeţi cu părţile corpului folosite mai des.c. Începeţi cu părţile corpului care sunt distincte.

2. Numiţi părţile corpului pe care copilul le foloseşte sau le atinge, de ex. subliniaţi cuvântul “mâini” când copilul se spală sau bate din mâini.

3. Numiţi părţile corpului pe care copilul le cercetează pe faţa dvs., “Asta este gura mamei,” “Barba stufoasă,” “Unde este nasul lui tata?”.

4. Numiţi şi atingeţi cu blândeţe gura copilului în timp ce-l hrăniţi. Faceţi comentarii adecvate, cum ar fi “În gură, lingura este în gura ta.”

5. Numiţi părţile corpului în timp ce îl spălaţi. Numiţi părţile corpului pe dvs. când vă spălaţi.

6. Numiţi părţile corpului când îl tundeţi sau îi tăiaţi unghiile.7. Gâdilaţi-l pe burtă când îi schimbaţi scutecul. Spuneţi-i că îl gâdilaţi pe burtă.

Gâdilaţi şi numiţi-i alte părţi ale corpului.8. Discutaţi despre, mângâiaţi şi atingeţi părţile corpului copilului când îl

îmbrăcaţi şi îl dezbrăcaţi.

55

9. Folosiţi o oglindă pentru a se cerceta şi a se uita la el însuşi. Frecaţi-i diferite părţi ale corpului cu materiale textile, cum ar fi un prosop pluşat, o mănuşă de mătase sau o pernă mică de catifea.

10. Folosiţi o păpuşică de cârpă pentru a freca şi a arăta la părţile corpului copilului.

11. Jucaţi jocuri şi cântaţi copilului despre părţile corpului.12. Jucaţi-vă cu degetele diverse jocuri, cum ar fi:

a. “Zece degete mici.” “Zece degete mici de la mâini şi zece degete mici de la picioare.

Doi ochi mici şi un nas mic.Doi obraji mici şi o bărbie mică.,Şi iată gura mică unde intră mâncarea!”

b. “Un corp mic.”“Două mâini mici care bat clap, clap, clap!Două picioare mici merg tap, tap, tap!Două mâini mici fac tamp, tamp, tamp!Două picioare mici sar sus, sus, sus!Un corp mic se întoarce,Un corp mic stă jos liniştit.”

13. Împrăştiaţi nisip pe mâinile şi picioarele copilului când sunteţi pe plajă sau îngropaţi părţi ale corpului şi faceţi-le să dispară din nou.

B. Unii copii învaţă părţile corpului pe păpuşi înainte de a le învăţa pe ei înşişi.1. Sugestii Generale

a. Cumpăraţi păpuşi robuste, care nu se desfac (mulţi copii se sperie când păpuşile se desfac; ei se identifică cu păpuşile).

b. Dacă este posibil, cumpăraţi păpuşi corecte din punct de vedere anatomic.c. Cumpăraţi păpuşi cu trăsături distincte.d. Nu vă îngrijoraţi dacă copilului- băiat sau fată, îi place să scoată hainele

păpuşii, mulţi copii preferând păpuşile aşa.2. Faceţi o păpuşă care să semene cu copilul, de ex., folosiţi materiale de

îmbrăcat identice. Învăţaţi copilul să:a. Să se joace folosind mâinile păpuşii.b. Să gâdile tălpile păpuşii.c. Să lovească uşor spatele sau capul păpuşii.d. Să se joace cu degetele de la picioarele păpuşii.e. Să sărute ochii păpuşii.f. Să perie părul păpuşii.g. Să bată din palmele păpuşii.h. Să hrănească păpuşa, să-i pună mâncare în gură.i. Să se joace cucu-bau acoperind faţa păpuşii.j. Să-i şoptească la ureche.k. Să pună o brăţară pe braţul păpuşii.l. Să pună o pălărie pe capul păpuşii.m. Să pună un bandaj pe genunchiul, piciorul, braţul păpuşii.n. Să pudreze stomacul păpuşii.

1.92 Recunoaşte şi arată 4 imagini de animale (16-21 luni)

56

Copilul poate identifica la cerere patru imagini de animale. Când i se cere, copilul arată la sau atinge imaginea adecvată.1. Daţi-i copilului posibilitatea să aibă experienţe cu animalele. Lăsaţi-l să le

observe, să le atingă, să le miroasă şi să le călărească. Luaţi-l la magazinul cu animale de casă, în diverse locuri unde sunt animale- la ferme.

2. Arătaţi şi numiţi imaginile animalelor din mediu.a. Folosiţi pozele de pe cutiile de cereale sau pozele atârnate pe pereţii din

bucătărie.b. Uitaţi-vă la imaginile de pe faţa de masă, prosoape, şerveţele.c. Arătaţi la posterele de pe ferestre, de pe maşini, de pe pereţi.d. Uitaţi-vă la picturile din bănci, muzee, librării.

3. Folosiţi poze de animale pe care copilul le vede frecvent şi despre care v-a auzit vorbind. Cereţi copilului să arate la poza animalului pe care l-aţi numit.

4. Luaţi-vă cartea despre zoo sau despre animalele de la fermă când mergeţi în vizită la zoo sau la fermă. Comparaţi animalul cu imaginea animalului. Cele mai bune sunt cărţile cu fotografii, în loc de cele cu desene.

5. Luaţi camera de filmat când mergeţi la zoo sau la fermă şi faceţi propria carte despre animale.

6. Cântaţi copilului cântece despre animale. Folosiţi poze ale animalelor în timp ce cântaţi şi scoateţi sunetele pe care le scot animalele.

7. Găsiţi o carte pe care se lipesc poze cu animale. Acestea sunt ieftine şi conţin imagini de animale care sunt îndepărtate şi lipite în conturul adecvat. Această activitate distractivă permite copilului să numească animalul şi totodată exersează cu lipitul.

1.93 Înţelege majoritatea numelor de obiecte (16-19 luni)

Copilul cunoaşte numele majorităţii obiectelor comune din mediu, iar la cerere se uită la sau arată la ele.1. Numiţi obiectele pentru copil. Discutaţi despre lucrurile din jurul lui.2. Discutaţi despre părţile corpului şi despre îmbrăcăminte când îmbăiaţi şi îmbrăcaţi

copilul.3. Discutaţi despre mâncare, tacâmuri, mobila şi lucrurile din bucătărie atunci când

hrăniţi copilul.4. Daţi copilului directive simple pentru a vedea dacă cunoaşte numele lucrurilor.5. Discutaţi despre ce vedeţi când sunteţi în maşină, despre semafor, stopuri,

camioane, autobuze, staţia de pompieri.

1.94 Deplasarea obiectului sub mai multe ascunzători: obiect sub ultima ascunzătoare (17-18 luni)

Copilul găseşte un obiect sub ultima ascunzătoare, după ce obiectul a trecut printr-o serie de deplasări.1. Referiţi-vă la 1.62 (Deplasarea obiectuluui ascuns sub o ascunzătoare) pentru o

descriere a “deplasării.”2. Aşezaţi trei ascunzători în linie în faţa copilului. Ţineţi în mână un obiect mic pe

care copilul îl doreşte, în timp ce se uită. Treceţi mâna dvs. împreună cu obiectul

57

complet ascuns sub ascunzătoarea din stânga copilului şi continuaţi cu a doua şi a treia ascunzătoare. Copilul ar trebui să vă vadă mâna cum trece printre ascunzători. Lăsaţi obiectul sub ultima ascunzătoare. Arătaţi-i palma goală şi încurajaţi-l să găsească jucăria. Repetaţi activitatea până când copilul ştie unde să caute jucăria. Schimbaţi direcţia, mergând de la dreapta la stânga. Verificaţi dacă copilul poate urmări şi găsi obiectul.

3. În timp ce copilul priveşte, puneţi o jucărie într-un pachet. Pretindeţi că ascundeţi jucăria făcând o pauză în spatele a trei scaune mari sau obstacole în timp ce copilul priveşte. Luaţi jucăria din pachet în spatele celui de-al treilea scaun şi lăsaţi-o aici. Daţi pachetul copilului pentru a se uita şi apoi încurajaţi-l să găsească jucăria. Copilul ar trebui să caute direct în spatele ultimului scaun.

1.95 Rezolvă mici probleme folosind diverse mijloace (17-24 luni)

Copilul foloseşte intenţionat un obiect nerelevant pentru a obţine rezultatul dorit.1. Daţi copilului posibiliattea să experimenteze jocuri care implică folosirea unui

obiect într-o varietate de moduri sau folosirea extensiunilor/prelungirilor unui obiect pentru a obţine obiectul.a. Referiţi-vă la 1.74 (Trage de sfoara orizontală pentru a lua jucăria).b. Referiţi-vă la 1.79 (Trage de sfoară vertical pentru a lua jucăria).c. Arătaţi copilului că poate aduna jucării în camionul de jucărie sau pe o pătură.d. Lăsaţi copilul să ducă jucării în buzunar, geantă sau pungă de hârtie.

2. Cereţi copilului să vă ajute să strângeţi câteva jucării. Sugeraţi moduri amuzante de a face curat.a. Arătaţi copilului cum pot fi cărate câteva jucării cu bluza ţinând marginile în

sus.b. Lăsaţi copilul să folosească un camion sau vagon de jucărie pentru a căra

jucăriile.c. Lăsaţi copilul să folosească o pungă de hârtie sau o cutie pentru a duce

jucăriile la cea mai apropiată etajeră.d. Arătaţi copilului cum pot fi cărate câteva jucării într-o pătură mică sau prosop

ţinând ce cele patru colţuri.e. Daţi copilului un loc special pentru lucrurile lui, cum ar fi o cutie mare, un

coş, un colţ special sau un raft.3. Jucaţi jocuri în care sunt folosite ustensile.

a. Lăsaţi copilul să lovească o minge suspendată folosind o lopăţică.b. Lăsaţi copilul să folosească o lopăţică pentru a menţine un balon în aer.c. Lăsaţi copilul să rostogolească mingea folosind popice de plastic sau cutii

goale de carton.d. Lăsaţi copilul să facă baloane de săpun.e. Lăsaţi copilul să arunce săculeţi cu fasole către o minge aşezată într-un cerc.

Copilul poate încerca să lovească mingea.f. Lăsaţi copilul să arunce săculeţi cu fasole către o ţintă care zăngăne când e

lovită.

58

4. Cereţi copilului să vă aducă un obiect la care nu poate ajunge, după ce aţi plasat un taburet lângă obiect. Dacă nu foloseşte taburetul, sugeraţi-i să o facă.

5. Cereţi copilului să vă aducă mingea pe care aţi pus-o sub o canapea joasă. Lângă ea aşezaţi un băţ. Observaţi dacă copilul îl va folosi pentru a lovi mingea.

1.96 Imită câteva gesturi “invizibile” (17-20 luni)

Referiţi-vă la 1.84 (Imită gesturi “invizibile”). Creşteţi numărul de gesturi invizibile pe care copilul le imită.

1.97 Arată către un obiect distanţat afară (17,5-18,5 luni)

1. Arătaţi la obiecte şi încurajaţi copilul să facă la fel.2. Arătaţi la obiecte sau persoane aflate la o distanţă rezonabilă. Măriţi treptat

distanţa.3. Arătaţi la o altă persoană aflată la o anumită distanţă. Arătaţi şi daţi din mână pe

măsură ce persoana se apropie de copil.4. Arătaţi la şi identificaţi obiecte aflate la o anumită distanţă. Dacă este posibil,

mutaţi-vă mai aproape pentru a atinge obiectele.5. Arătaţi la maşinile de pompieri, câinii, maşinile, oamenii care trec.6. Arătaţi la ceea ce se află în aer, ca de ex. avioane, elicoptere, păsări.7. Un copil care nu este apt din punct de vedere fizic să arate cu arătătorul, poate

folosi o mişcare grosieră a braţului, pumnul sau o mişcare a ochilor către obiect.8. Referiţi-vă la 4.63 (Arată folosindu-şi arătătorul).

1.98 Încearcă şi apoi reuşeşte să activeze jucăria mecanică (18-22 luni)

Copilul caută un mod de reactivare a jucăriei care s-a oprit.Copilul caută deşi nu a văzut jucăria activată.1. Dacă copilul caută moduri pentru activarea jucăriei, arătaţi-i modalităţile de

întoarcere, apăsare pe un buton. Activaţi jucăria pentru copil. Opriţi-o sau lăsaţi-o să se oprească dacă este o jucărie care se întoarce. Încurajaţi-l şi ajutaţi-l dacă este nevoie. Când copilul poate activa în mod independent jucăria, introduceţi o jucărie nefamiliară. Imediat ar trebui să caute sau să găsească un mod de a activa jucăria nouă, fără demonstraţie. Fiţi siguri că jucăriile de întors pot fi întoarse cu uşurinţă.

2. Folosiţi câini, maimuţe, toboşari mecanici care se activează cu ajutorul unui buton.

59

3. Folosiţi omuleţi şi animele pe arcuri şi alte jucării care se activează prin împingerea unor butoane sau prin cadrane uşor de întors.

4. Folosiţi cutii muzicale cu mânere pentru manevrat şi titireze care se activează prin tragerea rapidă şi repetată în jos.

1.99 Foloseşte plastelina şi acuarelele (18-24 luni)

Copilul cercetează şi manipulează plastelină. Îi plac o varietate de activităţi de pictat.A. Plastelina.

1. Faceţi plastelină împreună cu copilul. Folosiţi theraplast pentru un copil care are nevoie de exerciţii speciale pentru mână şi degete. Grosimea şi textura plastelinei pot fi modificate prin creşterea sau descreşterea cantităţii de făină. Folosiţi trei ceşti de făină, o ceaşcă de sare, ¾-1 ceaşcă apă. O mică cantitate de ulei va menţine moale plastelina câteva săptămâni. Dacă doriţi puteţi adăuga colorant alimentar.

2. Invitaţi copilul să se joace. Jucaţi-vă dvs. cu plastelina explorând-o şi descriindu-i proprietăţile, dacă copilul nu vrea să o atingă.Faceţi câteva lucruri preferate şi invitaţi copilul să vi se alăture. Încercaţi din nou într-o altă zi, dacă copilul încă nu doreşte să se joace.

3. Cercetaţi plastelina fără a folosi ustensile.a. Faceţi găuri, pătrate, loviţi uşor şi fărâmiţaţi.b. Întindeţi, învârtiţi, separaţi.c. Rulaţi bucăţi mari. Faceţi mingiuţe.

4. Daţi copilului câteva ustensile.a. O lamă sau un băţ pentru a împinge, a tăia, a săpa, a nivela.b. Un făcăleţ pentru apucare bilaterală.d. Tăietor de prăjituri.

5. Pentru un copil cu hemiplegie:a. Încurajaţi folosirea ambelor mâini cât mai mult posibil.b. Lăsaţi copilul să apese cu mâna afectată pe tăietorul de prăjituri sau

plastelină de pe masă. Lucraţi pentru purtarea greutăţii prin extensia încheieturii mâinii şi degetelor.

c. Lăsaţi copilul să stea în picioare în timp ce-şi ţine greutatea cu ajutorul mâinilor pentru extensia cotului.

d. Încurajaţi copilul să împingă plastelina cu fiecare deget pentru o extensie a degetelor.

e. Adăugaţi diverse texturi pentru distracţie şi învăţare, cum ar fi nisip, zaţ de cafea, fasole. Atenţie: Nu adăugaţi fasole dacă copilul bagă obiecte în gură.

B. Activităţi de Pictat.1. Imprimare folosind buretele

Tăiaţi o bucată de burete într-o varietate de mărimi şi forme. Folosiţi acuarele mai groase. Lipiţi o bucată mare de hârtie pe masă sau pe perete. Arătaţi copilului cum să pună buretele în vopsea şi cum să lovească hârtia cu acesta. Descrieţi-i copilului acţiunea şi rezultatele.

2. Imprimare folosind alte materiale.

60

Urmaţi directivele de la imprimarea cu ajutorul buretelui. Lăsaţi copilul să folosească bucăţi de lemn, bobine, radiere sau felii de cartof crud de diverse forme, în loc de burete.

3. Rezistenţa creionului.Lăsaţi copilul să măzgălească cu creionul pe o hârtie mai rezistentă. După ce a terminat, ajutaţi-l să acopere hârtia cu acuarele tempera diluate folosind un burete. Creionul va rezista, iar buretele va adăuga un fond frumos.

4. Imprimare pe hârtie.a. Lăsaţi copilul să mototolească de câteva ori o hârtie mai rezistentă.

Introduceţi hârtia în acuarele tempera diluate de culoare maro şi lăsaţi-o să se usuce. Lăsaţi copilul să imprime pe ea diverse forme geometrice.

b. Lăsaţi copilul să coloreze o bucată de hârtie cu culori. Lăsaţi-l să mototolească hârtia de câteva ori. Introduceţi hârtia în acuarele tempera diluate de culoare maro şi atârnaţi-o să se usuce.

5. Imprimare folosind fire textile.Ataşaţi bucăţi scute de fire textile groase de cârlige de rufe. Lăsaţi copilul să introducă firele în vopsea groasă şi să le strângă în jurul hârtiei. Lăsaţi-l să facă desene folosind cârligele de rufe.

6. Imprimare cu ajutorul mâinilor şi picioarelor.a. Lăsaţi copilul să-şi introducă mâinile în acuarele tempera groase şi apoi se

le pună pe hârtie.b. Lipiţi o bucată mare de hârtie pe jos în timp ce copilul stă pe un scaun

lângă hârtie. Pictaţi-i tâlpile. Puneţi-i picioarele pe hârtie sau lăsaţi-l să meargă cu ajutor de-a lungul hârtiei. Spălaţi vopseaua aşezând copilul pe scaun cu picioarele într-o găleată cu apă.

7. Punerea culorilor pe hârtie şi Împăturirea hârtiei.Tăiaţi hârtia în forme diferite. Împăturiţi hârtia în jumătate. Despăturiţi hârtia şi lăsaţi copilul să pună tempera din tuburi. Împăturiţi din nou hârtia şi lăsaţi copilul să împrăştie vopseaua prin frecarea hârtiei. Lăsaţi copilul să desfacă hârtia pentru a avea o surpriză plăcută.

8. Imprimarea folosind bile.Tăiaţi o bucată de hârtie pentru a căptuşi partea de jos şi părţile laterale ale unei cutii. Lăsaţi aproximativ 5 cm de hârtie în jurul părţilor laterale ale cutiei. Puneţi o bilă într-o lingură şi scufundaţi-o în tempera groasă până ce este acoperită. Lăsaţi copilul să răsuceascaă bila în jur, înclinând cutia pentru a face diverse desene.

9. Jocul cu cereale.a. Adăugaţi doar puţină apă pentru a uda boabele şi a face un amestec cu

consistenţă ca de chit. Încurajaţi copilul să cerceteze mixtura. Vedeţi activitatea A.3. Cercetaţi plastelina fără a folosi ustensile.

b. Îngroşaţi tempera cu cereale. Lăsaţi copilul să picteze cu o pensulă mare. După ce desenul s-a uscat, încurajaţi copilul să închidă ochii şi să-şi folosească degetele pentru a atinge pictura.

10. Coloaj din foiţe.Lăsaţi copilul să vă ajute să tăiaţi sau să rupeţi foiţe în diverse forme. Lăsaţi copilul să folosească o pensulă mare pentru a acoperi foaia cu amidon sau lipici lichid diluat. Apoi, copilul loveşte uşor formele pe rând pe suprafaţa umedă, lipicioasă.

11. Împătureşte şi scufundă.

61

Împăturiţi un prosop de hârtie sau răsuciţi-l în spirală. Lăsaţi copilul să scufunde capetele şi mijlocul în apă colorată cu colorant alimentar. Ajutaţi copilul să despăturească hârtia. Tăiaţi franjuri şi alte desene din hârtia colorată.

1.100 Lipeşte pe o parte (18-24 luni)

Copilul pune lipici pe o parte a unei forme şi o întoarce pentru a o lipi pe hârtie.1. Lăsaţi copilul să vă privească în timp ce lipiţi timbre pe scrisori, cupoane pentru

reduceri. Explicaţi-i ce faceţi şi descrieţi-i paşii pe care îi urmaţi.2. Folosiţi lucruri care sunt lipicioase pe una din părţi, cum ar fi bandaj, bandă

adezivă sau scotch. De exemplu, lăsaţi copilul să vă dea banda pe care aţi tăiat-o pentru a-i atârna picturile şi desenele.

3. Folosiţi lipici uşor de aplicat şi hârtie. Ajutaţi copilul să pună lipici pe degete şi să-l întindă pe hârtia pe care va lipi.

4. Folosiţi hârtie cu lipici şi apă. Lăsaţi copilul să-şi înmoaie degetele pe un burete şi să pună apă pe partea lipicioasă sau lucioasă a hârtiei. Ajutaţi copilul să întoarcă foaia şi să o lipească pe o altă foaie. Această activitate poate fi folosită pentru a face vederi de vacanţă.

5. Faceţi conturul unui iepure pe o coală mare. Daţi copilului două urechi şi o coadă să le lipească. Pe măsură ce copilul progresează în această abilitate, adăugaţi mai multe caracteristici.

1.101 Pictează în limitele hârtiei (18-24 luni)

Copilul pictează sau colorează în limitele unei hârtii mari (aproximativ 45 pe 55 cm).1. Lăsaţi copilul să traseze conturul hârtiei cu mâna lui. Spuneţi copilului să

acuarelele se folosesc pe hârtie. Puneţi hârtia pe un suport din lemn, din polistiren sau pe un carton gros de aceeaşi mărime cu hârtia. Dacă pensula, buretele, mâna sau creionul iese din cadrul hârtiei, copilul va avea un indice kinestezic, precum şi unul vizual că nu mai este pe hârtie. Dacă este necesar, ajutaţi copilul. Subliniaţi importanţa pictării pe hârtie.

2. Potriviţi un colţ al hârtiei cu un colţ al mesei. Aşezaţi copilul la colţul mesei. Indicii care vor defini marginea hârtiei vor fi mai distincţi la colţ. Observaţi copilul. Întăriţi comportamentul cu laude, dacă încearcă să evite depăşirea foii şi a mesei.

3. Folosiţi un şevalet sau o tablă mică pe care să coloreze sau să picteze.4. Contrastaţi hârtia cu fondul. Puneţi o hârtie galbenă pe una roşie, pe o tablă albă

sau pe ziar.5. Folosiţi bandă adezivă pentru a trasa limitele foii. Fiţi sigur că aţi discutat şi aţi

trasat marginile împreună cu copilul.

1.102 Arată către mai multe articole de îmbrăcăminte, la cerere (18-20 luni)

62

1. Discutaţi despre şi numiţi îmbrăcămintea copilului când îl îmbrăcaţi şi-l dezbrăcaţi.

2. Cereţi copilului să vă dea lucrurile lui în timp ce-l îmbrăcaţi după baie.3. Cereţi copilului să-şi aleagă bluza pe care vrea s-o poarte din două bluze care îi

sunt puse la dispoziţie. Faceţi aceasta cu pantalonii şi cu alte articole familiare ale copilului.

4. Cereţi copilului să vă ajute să strângeţi lucrurile pentru a le lua în parc sau la plajă. Împrăştiaţi lucrurile şi cereţi copilului să vă arate anumite articole de îmbrăcăminte.

5. Cereţi copilului să identifice îmbrăcămintea pe el însuşi sau la păpuşă.

1.103 Cercetează dulapurile şi sertarele (18-24 luni)

1. Când copilul este liber, lăsaţi-l să cerceteze camerele din casă. Supravegheaţi-l atât cât este necesar. Umpleţi sertarele de jos de la birou şi dulapurile joase cu obiecte vechi, dar interesante. Lăsaţi copilul să le golească şi să le umple ori de câte ori doreşte.

2. Atenţie: Aceasta nu înseamnă că are voie să se joace cu orice se află în sertare. Adultul trebuie să elimine din dulapuri şi sertare lucrurile fragile sau periculoase, cum ar fi otrava sau substanţele de curăţat. Adultul trebuie să încuie acele locuri la care copilul nu trebuie să ajungă deloc.

1.104 Asociază sunetele cu animalele (18-22 luni)

Copilul arată că înţelege sunetele animalelor. În mod spontan, atunci când vede animale, copilul vocalizează sunetele acestora. Copilul arată la animalul corect când o altă persoană face respectivul sunet. Copilul răspunde corect când este întrebat “Cum face animalul?”1. Cereţi copilului să identifice un animal după sunetul pe care-l scoate. Spuneţi:

“Văd ceva care spune ham-ham” ori de câte ori vedeţi un câine în apropiere. Lăudaţi copilul dacă poate arăta la câine. Dacă nu arată, spuneţi: “Câinele spune ham-ham.”

2. Referiţi-vă la 1.92 (Recunoaşte şi arată 4 desene de animale, Activitatea nr.1).3. Cântaţi cântece despre animale. Lăsaţi copilul să folosească animale de pluş.

Lăsaţi copilul să scoată sunetul animalului la momentul potrivit în cântec.4. Faceţi activitatea de mai sus folosind animale de jucărie în cântece, jocuri şi

poveşti.5. Înregistraţi pe casetă sunete de animale. Ascultaţi sunetele şi potriviţi-le cu

animalul de pluş corespunzător sau cu imaginea animalului.

1.105 Îndreaptă o poză obişnuită (18-24 luni)

63

În mod spontan, copilul îndreaptă o poză familairă care este aşezată invers sau se mută pe cealaltă parte a pozei.1. Legănaţi copilul în sus şi în jos într-un joc vesel. Descrieţi ce se întâmplă cu el.2. Arătaţi-i copilului o jucărie sau un obiect familiar. Întoarceţi-l sau răsturnaţi-l.

Observaţi dacă copilul îl va îndrepta.a. Folosiţi o ceaşcă. Daţi copilului sucul când îndreaptă ceaşca.b. Folosiţi o farfurie. Puneţi câteva stafide pe farfurie când o îndreaptă.c. Folosiţi un puzzle. Întoarceţi-l invers sau împrăştiaţi câteva piese.

3. Lăsaţi copilul să se întindă pe o bucată mare de hârtie şi desenaţi-i conturul cu un creion sau stilou. Adăugaţi părţile corpului sau poate desenaţi o rochie. Atârnaţi-l invers pe perete. Dacă copilul nu răspunde sau nu observă cum l-aţi atârnat, aşezaţi copilul lângă dvs. Împreună decideţi că e răsturant şi aşezaţi-l corect.

4. Prezentaţi-i imagini răsturnate ale obiectelor şi cărţile preferate răsturnate.

1.106 Îi fac plăcere versurile pentru copii, versurile fără sens, jocurile cu degetele, poezia (18-30 luni)

1. Folosiţi imagini mari şi atractive şi spuneţi versuri.a. În timp ce spuneţi versuri arătaţi către persoane, animale sau acţiuni, în funcţie

de vers.b. Adăugaţi texturi imaginilor.c. Folosiţi o serie de două sau trei imagini pentru o poveste ritmată.

2. Folosiţi obiecte pe care copilul le poate atinge, vedea, auzi, mirosi sau gusta, pentru a ilustra versul.

3. Folosiţi animale reale ori de câte ori este posibil. Recitaţi un vers adecvat, de ex. dacă apare o pisică.

4. Pentru a acompania poezia sau versurile, folosiţi corpul, mâinile, expresiile faciale şi gesturile.

5. Alegeţi cărţi care conţin versurile pe care v-ar place să le spuneţi copilului.6. Cântaţi sau ascultaţi înregistrarea versurilor. 7. Adăugaţi efecte sonore adecvate.8. Fiţi selectiv în ceea ce priveşte versurile şi poeziile. Luaţi în consideraţie ce îl

interesează pe copil şi de ce îi este frică (răni ale corpului sau lucruri care-l sperie, ca păienjenii).

9. Spuneţi părţi din versuri. Nu trebuie să spuneţi întregul vers sau poezie sau să-l spuneţi exact aşa cum este scris. Distraţi-vă.

10. Repetaţi versuri când sunteţi afară, în maşină, cu alţi copii, la magazin. Cu cât versul este mai familiar, cu atât îi va plăcea mai mult copilului. Repetiţia este foarte importantă.

1.107 Potriveşte obiectele conform desenului (19-27 luni)

Copilul pune obiecul sau arată la imaginea care se potriveşte obiectului, alegând din trei-patru imagini.

64

1. Începeţi cu fotografii ale obiectelor. Dacă nu sunt disponibile, găsiţi imagini care se aseamănă bine cu obiectul.

2. Arătaţi-i copilului un obiect familiar. Numiţi-l sau dacă copilul poate verbaliza, lăsaţi-l pe el să-l numească. Arătaţi-i copilului o imagine a aceluiaşi obiect. Numiţi-o sau lăsaţi copilul s-o numească. Arătaţi-i copilului atât obiectul, cât şi imaginea şi comparaţi-le. Vorbiţi despre similitudini, arătaţi asemănările evidente.

3. Arătaţi-i copilului un obiect familiar. Apoi, arătaţi-i două imagini (una a obiectului, cealaltă a unui obiect diferit). Cereţi-i să arate imaginea care se potriveşte obiectului.

4. Arătaţi-i copilului o imagine familiară a unui obiect familiar. Apoi, arătaţi-i două obiecte (unul identic cu imaginea, celălalt foarte diferit). Cereţi-i să vă dea obiectul care se potriveşte imaginii.

5. Arătaţi-i copilului o imagine a unui obiect familiar din casă sau clasă. Puneţi copilul să caute obiectul în casă sau clasă. Fiţi sigur că este lângă copil şi că poate ajunge la el.

1.108 Sortează obiecte (19-24 luni)

Copilul sortează obiectele în 3 grupe. fiecare grup are trei-cinci obiecte identice.1. Discutaţi despre obiecte similare care se găsesc în casă şi în jurul casei şi sunt

puse în aceleaşi recipiente. Arătaţi creioanele din cutia cu creioane, cârligele de rufe din pungă, frunzele din sacul de gunoi, cartofii din coş, discurile din raftul pentru discuri, cărţile de pe etajeră, bigudiurile din pungă.

2. Când sunteţi cu maşina sau cu autobuzul, arătaţi şi discutaţi despre cauciucurile grupate în garaj, autobuzele la terminalul pentru autobuze, avioanele la aeroport.

3. Arătaţi la şi discutaţi despre rafturile care conţin lucruri şi obiecte identice, ca mingi, păpuşi, morcovi, când sunteţi la piaţă sau la magazin.

4. Lăsaţi copilul să vă ajute ori de câte ori sortaţi.5. Sugestii Generale:

a. Începeţi cu două feluri de obiecte pentru sortat. Mai târziu, sortaţi trei-patru tipuri de obiecte în recipiente.

b. Alegeţi feluri foarte diferite de obiecte pentru sortat. Mai târziu, pot fi folosite obiecte care sunt similare ca mărime, formă, culoare, textură, greutate, miros.

c. Începeţi cu obiecte familare copilului. Mai târziu, includeţi obiecte nefamiliare.

d. Începeţi cu două obiecte din fiecare fel. Creşteţi numărul la aprox. patru-cinci.6. Aşezaţi un obiect într-un recipient şi un obiect neasemănător cu primul într-un alt

recipient, în timp ce copilul se uită. Daţi copilului un obiect. Cereţi-i să-i dea drumul în recipientul adecvat. Continuaţi până ce toate obiectele au fost sortate.

7. Repetaţi activitatea nr.6, dar daţi-i copilului două sau trei obiecte pentru a le pune în recipientul adecvat. Continuaţi să daţi copilului obiecte pentru a le sorta în grupuri mici. Mai târziu, daţi copilului toate obiectele pe care le va sorta odată. Copilul poate sorta luând la întâmplare un obiect pentru a-l pune în recipientul adecvat sau poate sorta punând toate obiectele de un fel într-un recipient, înainte de a face acelaşi lucru cu celălalt fel de obiecte.

8. După spălare, încurajaţi copilul să-şi sorteze bluzele de pantaloni.9. Când e timpul pentru curăţenie, lăsaţi copilul să sorteze cuburile şi mărgeluţele.10. Pe plajă, lăsaţi copilul să sorteze pietrele şi iarba de mare.

65

11. Lăsaţi copilul să sorteze jetoane şi bobine în recipiente care au orificii adecvate.

12. Lăsaţi copilul să sorteze bobine şi tije, punând tijele pe planşeta cu tije şi bobinele în recipient.

13. La picnic, lăsaţi copilul să sorteze lingurile şi furculiţele. Lăsaţi copilul să ajute în bucătărie sortând argintăria, ceşti, farfurii, castroane.

14. Lăsaţi copilul să sorteze agrafele de păr şi bigudiurile ori de câte ori mama îşi aranjează părul.

15. Lăsaţi copilul să arate la iarbă, frunze, pietre ori de câte ori tata curăţă grădina.

1.109 Potriveşte 4 cutii una într-alta (19-24 luni)

Cutiile pe care copilul trebuie să le potrivească una într-alta sunt cutii de formă pătrată şi de diferite mărimi.1. Referiţi-vă la 1.72 (Potriveşte una într-alta 2 cutii, apoi 3). Folosiţi directivele şi

sugestiile de bază pentru indicii tactili şi vizuali; urmaţi aceleaşi proceduri.2. Pentru a avea succes, daţi copilului atâta ajutor cât are nevoie.3. Folosiţi materialele următoare:

a. Cutii de lemn.b. Cutii de carton.c. Trei cutii de carton şi un cub.d. Cutii de pantofi de diferite mărimi.

1.110 Se autorecunoaşte în fotografie (19-24 luni)

Copilul arată sau ia fotografia lui, alegând din două fotografii. În fiecare fotografie ar trebui să fie doar o persoană. Copilului îi este mai uşor să-i recunoască pe membrii familiei în fotografii, înainte de a se recunoaşte pe sine.1. Arătaţi la reflecţia copilului în oglinda de la toaletă, într-o vitrină, în apa de la

bazin, în metalele strălucitoare.2. Lăsaţi copilul să se joace în faţa oglinzii. Arătaţi la părţile corpului, faceţi mutre,

etc. Discutaţi despre cine este în oglindă. Aşezaţi o fotografie pe oglindă astfel ca el să-şi poată vedea faţa şi fotografia lui în acelaşi timp.

3. Uitaţi-vă la albumele foto ale familiei. Discutaţi despre şi găsiţi persoanele familiare în poze diferite. Acordaţi o atenţie specială pozelor copilului. Folosiţi-i adesea numele. Ocazional, arătaţi la, loviţi uşor copilul pentru a-i arăta o fotografie de-a lui. Aşezaţi două fotografii în faţa copilului. Cereţi copilului să arate la el.

4. Puneţi două fotografii în faţa copilului şi cereţi-i să ia fotografia în care este el. Dacă ia poza greşită, direcţionaţi-i mâna către poza în care este el. Lăudaţi-l şi încercaţi din nou. Dacă ia fotografia incorectă, luaţi-o pe cea corectă şi spuneţi: “Iată fotografia lui Mihai.” Arătaţi la fotografia pe care a luat-o copilul şi spuneţi “Aceasta este poza lui Bogdan.” spuneţi asta cu o atitudine pozitivă şi cu un ton cald al vocii. Nu pedepsiţi copilul pentru că a răspuns incorect. Are nevoie de multe experienţte pozitve în ceea ce priveşte primirea informaţiilor. Prima oară,

66

cele două poze trebuie să fie foarte diferite. Dacă copilul este o fetiţă cu păr lung, cealaltă poză trebuie să fie a unui băieţel cu păr foarte scurt.

1.111 Identifică 3 părţi ale corpului (19-22 luni)

Referiţi-vă la 1.91 (Identifică o parte a corpului).

1.112 Înţelege pronumele personale, unele verbe de acţiune şi adjective (20-24 luni)

Copilul arată că înţelege pronumele, îndeplinind o simplă directivă care este dată, fără a fi folosite gesturile. La cerere, copilul îndeplineşte o acţiune familară simplă.1. Folosiţi pronumele personal împreună cu gesturi şi apoi fără gesturi, cu referire la

oameni.a. “Dă-i lui (ei, mie).” Arătaţi.b. “Nu-l uita pe tata. Dă-i un pupic.” Tata arată la obrazul lui.c. “Aceasta este a lui Carmen. Du-i-o ei.” Arătaţi spre Carmen.

2. Discutaţi despre activităţile copilului. Discutaţi despre ce fac el şi alte persoane.3. Citiţi împreună cărţi. Imitaţi acţiunile familiare, cum ar fi mâncatul şi mersul.

Cereţi copilului să imite.4. Când vorbiţi cu copilul, folosiţi adjective. Primele adjective pe care le învaţă sunt

fierbinte, rece, greu, mare, amuzant, drăguţ, frumos. Folosiţi-le într-o varietate de situaţii în activităţile de zi cu zi.

1.113 Deplasarea obiectului sub mai multe ascunzători: obiect sub prima ascunzătoare (21-22 luni)

Copilul găseşte un obiect ascuns sub prima ascunzătoare, după ce a fost ascuns sub mai multe ascunzători.1. Referiţi-vă la 1.62 (Deplasarea obiectuluui ascuns sub o ascunzătoare) pentru o

descriere a “deplasării.”2. Referiţi-vă la 1.94 (Deplasarea obiectului sub mai multe ascunzători: obiect sub

ultima ascunzătoare, Activităţile nr.2,3). Modificaţi activităţile lăsând obiectul sub prima ascunzătoare. Continuaţi să-l mutaţi spre ultima. Observaţi căutarea de către copil a obiectului ascuns. Observaţi dacă mai întâi se uită sub ultima ascunzătoare, sub cea din mijloc şi apoi sub prima. Acest model de căutare este adecvat.

1.114 Pune piesa triunghiulară pe planşeta cu forme (21-24 luni)

O planşetă cu forme este un puzzle cu forme.1. Referiţi-vă la 1.71 (Pune piesa rotundă pe planşetă). Fiţi siguri că aţi scos în

evidenţă vârfurile şi unghiurile triunghiurilor.

67

2. Tăiaţi triunghiuri din lemn, polistiren, burete, plastic sau găsiţi cutii şi recipiente triunghiulare. Luaţi-le la plajă şi faceţi în nisip adâncituri de formă triunghiulară. Lăsaţi copilul să pună obiecte triunghiulare în adâncituri.

3. Folosiţi o planşetă cu o combinaţie de triunghiuri, cercuri şi/sau pătrate.4. Referiţi-vă la 1.86 (Pune piesa pătrată pe planşeta cu forme, Activitatea nr.4)

pentru sugestii în vederea confecţionării propriei planşete.5. Folosiţi o planşetă cu trei triunghiuri de diferite mărimi. Lăsaţi copilul să

îndepărteze triunghiurile de pe planşetă. Aranjaţi triunghiurile astfel ca triunghiul corect să fie în vecinătatea spaţiului căruia îi corespunde. Aşezaţi la întâmplare triunghiurile după ce copilul a reuşit cu succes să le potrivească în spaţiile corecte.

1.115 Îşi aminteşte unde este locul obiectelor (21-24 luni)

Cu ajutorul adultului, copilul pune la locul lor câteva jucării şi obiecte familiare.A. Pune la locul lor jucăriile.

1. Încurajaţi copilul să ajute la aranjarea jucăriilor. La început puteţi să faceţi aproape toată treaba.

2. Nu întrebaţi copilul dacă vrea să pună jucăriile la locul lor pentru că la această vârstă sunt indecişi şi negativişti, ci spuneţi: “E timpul să pui jucăriile la locul lor.” Dacă din neatenţie aţi cerut copilulului să strângă şi aţi primit un “nu”, va trebui să respectaţi decizia copilului. Dacă vrea să vi se alăture, acceptaţi-l cu plăcere. Amintiţi-vă că el are doar doi ani. Mai sunt câţiva ani înainte de a face aceste lucruri în mod complet şi consecvent.

3. Daţi copilului 5-10 minute înainte de a trebui să-şi strângă jucăriile. Spuneţi: “Vom merge la magazin. În curând trebuie să-ţi pui jucăriile la locul lor.” Dacă copilul spune “nu”, nu vă certaţi cu el. Răspundeţi cu ceva plăcut, cum ar fi “Încă nu e timpul; încă poţi să te joci.”

4. Daţi copilului un motiv bun să-şi strângă jucăriile, ca de ex. să mergeţi să-l luaţi pe tata, să o vedeţi pe bunica şi bunicul, să mergeţi la plimbare. Copilul poate să-şi strângă jucăriile în timp ce şi dvs. vă strângeţi lucrurile.

5. Începeţi cu sarcini uşoare şi scurte, cum ar fi punerea cuburilor în cutia lor, strângerea a trei cărţi şi punerea pe etajeră sau “parcarea” maşinuţei pe raft.

6. Inventaţi jocuri, cum ar fi “Tu pui la locul ei maşinuţa galbenă, eu o pun la loc pe cea roşie.” sau “Hai să o facem pe rând.”

7. Faceţi aluzii, dacă este necesar. Din când în când, copilul va devia de la activitatea pe care trebuie s-o facă. Este normal pentru această vârstă.

8. Luaţi în considerare dispoziţia şi starea de sănătate a copilului. Aranjarea lucrurilor poate fi frustrantă dacă copilul este obosit, uşor bolnav sau a avut o zi proastă.

9. Lăsaţi copilul să vă arate unde trebuie puse lucrurile. Lăsaţi-l să pună prima carte în cutie sau să vă aducă dvs. cutia. Întăriţi-i comportamentul şi descrieţi-i copilului ce face, de ex. “E bine, cuburile intră în cutie.” Dacă face vreo greşeală, nu spuneţi “Nu, nu aici,” sau “E greşit.” Puneţi o jucărie similară în locul corect şi spuneţi: “Aici e locul cuburilor.”

B. Pune la locul lor alte lucruri.Copilul poate pune la locul lor lucruri diferite de propriile jucării.1. Daţi copilului posibilitatea să cerceteze camerele din casă sub supravegherea

dvs., bucătăria într-o zi în care gătiţi, baia înainte de a-l spăla. Vorbiţi despre obiectele din cameră.

68

2. Ori de câte ori este posibil, rezervaţi-vă timp pentru a arăta copilului unde este locul obiectelor. Dacă vrea să bea ceva, spuneţi-i: “O cană de lapte pentru Ionuţ. Îţi voi aduce cana de pe raftul de sus.”

3. Discutaţi despre unde se găsesc lucrurile, înainte de a le folosi. Spuneţi: “Este vremea să te speli pe dinţi. Ai nevoie de periuţă. Unde este periuţa? În baie, periuţa ta este în baie. Să mergem la baie să te speli pe dinţi.”

4. Cereţi copilului să vă arate unde este lingura înainte de a fi ora mesei.5. Uitaţi-vă la cărţi şi poze care vă arată unde se aşează lucrurile. Cartea nu

trebuie să fie precis scrisă pentru acest scop, dar dvs. împreună cu copilul puteţi petrece câteva minute numind toate obiectele din imaginea în care “ursuleţul mănâncă”

6. Lăsaţi copilul să aranjeze cumpărăturile pe care le-aţi făcut. Întrebaţi-l unde pune hârtia igienică. Lăsaţi-l să puă untul la locul lui.

7. Lăsaţi copilul să-şi pună îmbrăcămintea în sertarul corespunzător. Daţi-i un loc special unde să-şi atârne prosopul, un raft pentru pantofii lui, propriul coş pentru rufe murdare.

1.116 Întoarce paginile una câte una (21-24 luni)

1. Folosiţi cărţi cu pagini uzate şi legate astfel încât să permită ca paginile şi coperta să stea întinse.

2. Lăsaţi copilul să exerseze deschisul şi întoarcerea paginilor din ziar. Începeţi cu o pagină. Adăugaţi pagini pe măsură ce copilul poate întoarce o pagină odată.

3. Faceţi o carte folosind mape/dosare ca pagini sau adăugaţi agăţătoare într-o carte familiară. Arătaţi copilului cum să ridice agăţătoarea pentru a întoarce pagina.

4. Faceţi o carte folosind hârtie de calc. Lipiţi doar câte o imagine pe fiecare pagină. Alternaţi imaginile mici şi cele mari pentru a exista un contrast. Arătaţi şi explicaţi copilului cum să verifice dacă a fost dată mai mult de o pagină.

5. Faceţi o carte folosind 2 tipuri de hârtie, care să aibă texturi şi greutăţi diferite. Alternaţi paginile mai uşoare cu cele mai grele.

6. Faceţi o carte folosind 2 feluri de pagini colorate, diferite în mod distinct, de ex. verde şi roşu. Alternaţi culorile pentru a ajuta copilul să distingă paginile diferite.

7. Pentru copiii mai mari care prezintă întârzieri: Lăsaţi-i să-şi ude vârfurile degetelor pe un burete înainte de a întoarce pagina. Dacă copilului încă îi este extrem de dificil să întoarcă paginile, îi poate ajuta o bucată de hârtie cerată sau o formă de cauciuc, care se aplică pe vârful degetului.

1.117 Indică 5-7 poze de obiecte/persoane cunoscute (21-30 luni)

La cerere, copilul arată la sau atinge imaginea adecvată, alegând-o dintre patru imagini.1. Împreună cu copilul strângeţi obiecte comune familare care să fie relativ mici şi

plate/întinse, de ex. beţe, frunze, baloane, furculiţe şi linguri de hârtie. Aşezaţi aceste obiecte între două bucăţi de hârtie cerată. Puneţi hârtia cerată între două coli de hârtie. Presaţi marginile cu un fier cald pentru a imprima obiectele în hârtia cerată. Atârnaţi aceste obiecte ca şi imagini prin casă sau legaţi-le pentru a face o carte. Lăsaţi copilul să arate imaginile pe măsură ce progresează.

69

2. Luaţi obiecte familare care pot fi aplatizate, de ex. mingi de plastic, baloane şi ceşti de hârtie. Arătaţi copilului obiectele în forma lor uzuală. Aplatizaţi-le în timp ce copilul se uită. Explicaţi-i cum aerul iese dintr-o minge sau balon, cum să preseze o cană de hârtie, etc.

3. Comparaţi obiectele familare cu imaginile obiectelor. Începeţi cu lucruri care par bidimensionale, ca pantaloni, bluze, pieptene, farfurii. Numiţi obiectele, conturaţi forma cu mâna dvs., apoi arătaţi imaginea obiectului. Aşezaţi obiectul lângă imagine şi comparaţi-le. Conturaţi forma obiectului care este în imagine.

4. Arătaţi la şi numiţi imaginile animalelor şi obiectelor din mediul de zi cu zi. Folosiţi imagini pe care copilul le vede frecvent şi despre care v-a auzit vorbind. Cereţi copilului să arate la obiecte în timp ce dvs. le numiţi.

5. Folosiţi un aparat care face pozele la minut. Fotografiaţi jucăriile şi obiectele preferate. Comparaţi obiectul din imagine cu cel real. Faceţi o carte cu fotografiile.

6. Căutaţi o carte pe care se lipeşte. Acestea sunt cărţi ieftine cu imagini de animale şi obiecte care se îndepărtează şi se lipesc în conturul corespunzător. Această activitate distractivă permite copilului să numească obiectele şi îl ajută să exerseze cu lipitul.

7. Lăsaţi copilul să se uite prin reviste, ziare şi cataloage pentru a căuta imagini pe care dvs. să le decupaţi. Lipiţi-le împreună într-o carte cu decupaje. Copilul poate folosi acestă carte pentru a arăta obiectele numite şi pentru a numi imaginile obiectelor familaire.

8. Legaţi împreună şi faceţi o broşură de vederi sau felicitări de Crăciun care să înfăţişează oameni, lumânări, clopoţei.

1.118 Asociază sunetele cu desenele animalelor (22-24 luni)

Copilul arată că înţelege sunetele pe care le scot animalele folosind imagini ale animalelor.1. Referiţi-vă la 1.104 (Asociază sunetele cu animalele).2. Referiţi-vă la 1.92 (Recunoaşte şi arată 4 imagini de animale).3. Folosiţi cărţi cu fotografii simple şi mari de animale. Uitaţi-vă împreună cu

copilul la imaginile animalelor. Spuneţi: “Căţelul spune ham-ham. Tu poţi să spui ham-ham?” sau “Cum face căţelul?”

4. Uitaţi-vă la cărţile cu imagini de animale care au texturi sau scot diverse sunete.5. Arătaţi copilului două imagini, una a unui animal şi celalată a unui obiect. Scoateţi

sunetul animalului şi arătaţi la imaginea corectă. Scoateţi sunetul animalului şi cereţi copilului să arate către imaginea corectă.

6. Faceţi propria carte cu animale folosind fotografii, imagini din reviste, desene.

1.119 Identifică 6 părţi ale corpului (22-24 luni)

Referiţi-vă la 1.91 (Identifică o parte a corpului).

1.120 Se joacă cu apă şi nisip (24-36 luni)

70

Copilul foloseşte apă şi nisip în mod imaginativ şi intenţionat.A. Jocul în Cadă: Niciodată să nu lăsaţi copilul singur sau nesupravegheat în cadă.

1. Lăsaţi copilul să umple un castronel cu apă folosind o ceşcuţă.2. Ascundeţi jucării sub spuma din cadă şi lăsaţi copilul să le găsească.3. Puneţi jucării care plutesc, bureţi şi recipiente în cadă. Încurajaţi-l să se

bălăcească şi să umple recipientele cu apă folosind buretele.4. Lăsaţi copilul să ia un balon de săpun. Încurajaţi copilul să împingă baloanele

sau să le spargă cu degetele. Lăsaţi-l să spargă baloanele cu degetele de la picioare şi cu cotul.

B. Jocul cu Apă în Casă şi Afară.1. Lăsaţi copilul să verse apă colorată dintr-o cană. Folosiţi o cană diferită de cea

pe care o foloseşte la masă.2. Folosiţi o piscină din plastic, o albie sau un cauciuc tăiat în două şi umplut cu

apă pentru joaca de afară.3. Folosiţi jucării care plutesc şi se scufundă.4. Folosiţi o pensulă mare şi pictaţi cu apă pe trotuar, etc.5. Daţi copilului o pipetă pentru “a picta” trotuarul cu apă.6. Spălaţi păpuşa folosind o cârpă sau un burete.

C. Jocul cu Nisip.1. Pictura cu nisip. Ajutaţi copilul să facă un desen cu lipici împrăştiat pe hârtie.

Lăsaţi-l să împrăştie nisip pe desn înainte ca lipiciul să se usuce. Aceasta constituie o imagine cu nisip.

2. Jucaţi-vă cu nisip umed şi comparaţi-l cu cel uscat.3. Folosiţi ipsos pentru a face forme din nisip. Lăsaţi copilul să facă urme de

mâini şi picioare în nisip. Umpleţi urmele cu ipsos.4. Săpaţi găuri cu mâinile şi cu lopăţica. Umpleţi-le cu nisip folosind ceşti,

linguri, lopăţică.5. Faceţi diverse forme din nisip folosind diferite recipiente ca tipare.6. Faceţi castele de nisip punând nisip umed pe o ridicătură de pământ.7. Faceţi urme în nisip ud şi uscat.

1.121 Lipeşte pe partea corespunzătoare (24-30 luni)

În mod independent, copilul pune lipici pe partea corespunzătoare a unei forme şi o întoarce pentru a o lipi pe o hârtie.1. Referiţi-vă la 1.100 (Lipeşte pe o parte). Faceţi partea corectă a formei diferită şi

mai atractivă decât partea greşită.2. Folosiţi indici pentru partea corectă, cum ar fi strălucirea, bucăţi de stofă sau alt

material, desene, carton ondulat, plastic cu denivelări pe o parte.

1.122 Demonstrează conştientizarea rutinelor de oră (24-27 luni)

Copilul anticipează următoarea activitate din clasă când există indici verbali sau în mediu.Rutina ajută copiii să se simtă mai confortabil în clasă. Ei ştiu că există o anumită ordine în oră şi sunt capabili să anticipeze activităţile (de ex., să ia gustarea

71

la o anumită oră din zi). Rutina le permite să fie mai independenţi şi îi ajută în învăţarea conceptului de timp.1. Sugestii Generale.

a. Dimineaţa pregătiţi copilul pentru şcoală vorbindu-i despre aceasta şi despre ceea ce va face acolo (numiţi-i activităţile generale în ordine cronologică).

b. Când merge prima oară la şcoală, lăsaţi copilul să se relaţioneze numai cu o singură persoană, nu cu toţi membrii personalului sau cu voluntarii.

c. Daţi fiecărui copil destul timp să se instaleze şi să se simtă confortabil cu noua atmosferă.

d. Numiţi lucrurile copilului, de ex. şorţ, cartela cu nume, ceaşcă, castronel şi tacâmuri, zona unde poate sta sau scaunul, cămăruţa.

e. Folosiţi indici pentru a semnaliza sfârşitul unei activităţi sau pentru înştiinţarea că începe o nouă activitate. De exemplu, folosiţi un clopoţel pentru a anunţa gustarea sau cântaţi acelaşi cântec pentru a marca sfârşitul orei de muzică.

f. Spuneţi-i copilului succesiunea de evenimente pe măsură ce apar. De exemplu, în timp ce copilul se spală pe mâini, spuneţi-i: “Da, ne spălăm pe mâini şi apoi stăm la masă pentru gustare.”

g. Rutinele de acasă sunt de asemenea folositoare pentru copil.

1.123 Înţelege conceptul de unu (24-30 luni)

Copilul arată la un obiect din două seturi de obiecte, cum ar fi un măr şi două banane. De asemenea, copilul răspunde verbal sau prin gesturi la întrbarea: “Câte obiecte ai?”1. Folosiţi cuvântul “unu” cu obiecte concrete, cum ar fi un câine, un cub, nu doar

“unu.” Ar trebui să arate şi să spună un autobuz, când sunt două sau mai multe să spună “două autobuze” sau “multe autobuze.” Ori de câte ori copilul este procupat de un obiect, numiţi-l, de ex. “O minge, hai să ne jucăm cu o minge,” “Un pantof, avem doar un pantof.”

2. Jucaţi jocuri cu părţile corpului ca perechi contrastante, de ex. două picioare, două mâini, două urechi, cu un nas, o gură.

3. Subliniaţi şi numiţi unu în cărţi sau în situaţiile de zi cu zi, de ex. “Un căţel, trei pisici.” “Băiatul are un balon galben.”

4. Jucaţi jocuri sau faceţi lucruri implicând folosirea lui unu odată.a. Înşiraţi flori şi mărgele şi cereţi ajutorul copilului dându-vă “doar una” odată.

Daţi-i instrucţiuni clare şi scurte, cum ar fi “Dă-mi doar o floare, mulţumesc, acum dă-mi alta, o floare.”

b. Construiţi din cuburi sau faceţi puzzle. Puneţi unul peste altul cuburi, copilul dându-vă câte unul pe rând. Puneţi pe rând cuburi dându-i copilului cuburi să le pună unul peste altul.

c. Cereţi copilului să ia un scutec ca să-i puteţi schimba scutecul şi un cârlig în timp ce întindeţi rufe. Cereţi copilului să vă aducă un obiect din altă cameră.

72

5. Mergeţi la plimbare având o pungă pentru a colecta obiecte, ca de ex. o floare roşie, o frunză, o rămurică. Când ajungeţi acasă, puneţi-le pe o hârtie şi numiţi-le din nou. Lipiţi-le cu lipici sau scotch pentru a face un colaj.

6. Cântaţi cântece şi jucaţi-vă cu degetele folosind gesturi şi imagini care implică conceptul de unu.

7. Uitaţi-vă la TV la Strada Sesam.

1.124 Identifică camerele din casă (24-28 luni)

La cerere, copilul merge la sau arată diferite camere din casă, cum ar fi bucătăria şi baia.1. Identificaţi camerele pentru copil în timp ce face ceva într-o cameră, de ex. “Cristi

se joacă în bucătărie.”2. Căutaţi lucruri folosite în mod normal într-o anumită cameră şi faceţi un joc.3. Cereţi copilului să vă aducă un obiect familar dintr-o anumită cameră. Variaţi

camerele din care “aveţi nevoie” de lucruri. Cereţi copilului să ia ceva dintr-o anumită cameră, de ex. “Ia cartea din camera Alinei.”

4. Întrebaţi copilul unde este o anumită cameră: “Poţi să-mi spui unde este baia?” sau “Arată-i Simonei camera de joacă.”

5. Jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea în camere diferite. Alegeţi o cameră unde vă veţi ascunde şi spuneţi copilului unde veţi fi. Copilul aşteaptă până când îi daţi un semnal, apoi vă găseşte. Altă dată spuneţi-i copilului în ce cameră să se ascundă, apoi mergeţi şi căutaţi-l.

6. Jucaţi-vă diverse jocuri de ascuns cu obiecte sau jucării. Ascunderea ouălelor de Paşte este foarte amuzantă.

1.125 Demonstrează utilizarea obiectelor (24-28 luni)

Copilul răspunde corect la întrebări implicând utilizarea obiectelor, ca pieptene, telefon sau pantof, de ex. “Ce faci cu un pantof?” Un gest este acceptabil.1. Demonstrează utilizarea a trei până la cinci obiecte uzuale. Descrieţi copilului ce

faceţi când folosiţi obiecte uzuale. De exemplu, când îl pieptănaţi, spuneţi: “Uite pieptenele, să te pieptăn.” Lăsaţi copilul să facă singur aceste lucruri şi ajutaţi-l atât cât este necesar. Folosiţi alte obiecte uzuale, cum ar fi ceşti, pieptene, telefon, perie de păr, lingură, periuţă de dinţi, cârpă de spălat, prosop, şerveţel, săpun, mătură, burete.

2. Daţi copilului obiectul şi cereţi-i să vă arate cum se foloseşte. Întăriţi comportamentul atunci când este corect. Folosiţi imagini care arată folosirea obiectului pentru a ajuta copilul să răspundă corect. Spuneţi: “Ce faci cu pieptenele?”a. Copilul poate arăta pe dvs. sau pe el.b. Copilul poate arăta pe o păpuşă.

3. Familiarizaţi-l cu maşina.a. Lăsaţi copilul să stea în poala mamei/tatălui pe scaunul şoferului (în timp ce

maşina este parcată). Dacă nu vrea să verbalizeze sunetele maşinii, stimulaţi-l auditiv, vrum, bip-bip, etc. Nu lăsaţi copilul nesupravegheat în maşină.

73

b. Folosiţi o jucărie care are un volan. Lăsaţi copilul să se joace cu volanul, cu claxonul. Pretindeţi împreună cu el că conduce o maşină, “Oh, Întoarce volanul,” “Bip-bip.”

c. Jucaţivă împreună cu copilul cu maşinile de jucărie- daţi-i lui o maşină şi luaţi şi dvs. una. În timp ce o împingeţi, scoateţi sunetele maşinii. Combinaţi jocul cu maşinile cu alte activităţi, cum ar fi construirea de poduri folosind cuburi şi nisip, parcarea în garaj, jucaţi-vă un joc pe muzică, în care trebuie să te opreşti când se opreşte muzica şi să mergi când porneşte muzica.

4. Jucaţi jocuri cu trenuri şi autobuze de jucărie.a. Copiii trebuie să se ţină unul de altul de şolduri sau de umeri sau doar să se

alinieze şi să se joace de-a “trenul”- să-şi târşâie picioarele şi să facă zgomote, să-şi ridice braţele şi să sufle, fluierând ca trenul.

b. Jucaţi-vă cu un tren electric sau care se întoarce dintr-un dispozitiv. Aranjaţi împreună cu copilul un traseu circular mic. Arătaţi-i cum porneşte trenul. Lăsaţi copilul să se joace cu el şi vedeţi dacă poate porni trenul.

c. Aliniaţi două sau trei cuburi şi împingeţi-le. Lăsaţi copilul să-şi construiască propriul tren, aliniind cuburi. Referiţi-vă la 4.79 (Imită un tren din trei cuburi).

1.126 Identifică articole de îmbrăcăminte pentru diferite ocazii (24-28 luni)

Copilul indică îmbrăcămintea adecvată pentru câteva activităţi specifice sau ocazii.1. Vorbiţi-i copilului despre alegerea îmbrăcămintei când îmbrăcaţi copilul pentru o

ocazie sau o activitate specifică.a. Spuneţi copilului că poartă ghetele şi haina de ploaie pentru că plouă. Arătaţi-i

cum acestea previn udarea lui.b. Cereţi copilului să-şi ia pijamaua care îi place s-o poarte în pat. Subliniaţi că

el poartă pijama pentru că în curând va adormi.c. Vorbiţi-i despre îmbrăcămintea pe care o poartă la petreceri, la activităţile de

pe plajă sau de la piscină.2. Cereţi copilului să aducă sau să aleagă îmbrăcămintea pentru o activitate

specifică. De exemplu, spuneţi copilului că merge la plajă şi cereţi-i să-şi ia costumul de baie.

3. Jucaţi jocuri care presupun îmbrăcarea păpuşii pentru diverse ocazii.4. Arătaţi în cărţi şi reviste îmbrăcămintea adecvată pe care copiii sau adulţii o

poartă pentru o anumită activitate.

1.127 Îi fac plăcere cărţile care-i stimulează simţul tactil (24-29 luni)

Aceste cărţi au imagini în relief, bucăţi de material lipit pe pagini, lucruri pe care trebuie să le facă copilul, cum ar fi să tragă de o gaică, să deschidă o clapă, să zgârâie, să miroasă, să rotească o roată între două pagini, să manipuleze mişcând sau presând părţi ale unei pagini. În general, aceste cărţi au nevoie să fie manevrate mai blând decât cărţile obişnuite şi sunt de obicei mai scumpe, dacă le cumpăraţi şi dacă sunt făcute, necesită mai mult timp. 1. Cumpăraţi cărţi ieftine şi adaptaţi-le folosindu-vă creativiattea.

74

a. Lipiţi material sau alte bucăţi de ţesătură pe obiecte, ca de ex. pe îmbrăcăminte, animale.

b. Cumpăraţi două cărţi identice; tăiaţi imagini dintr-una şi suprapuneţi-le peste imaginile din cealaltă carte.

c. Puneţi mici obiecte plate pe sau lângă imaginile obiectelor. Aşezaţi imaginea cu obiecte între hârtie cerată. Puneţi hârtia cerată între două bucăţi de material şi presaţi uşor cu un fier cald. Faceţi o carte folosind aceste pagini.

d. Coaseţi o carte din materiale. Coaseţi bucăţi de postav pe pagini.e. Pentru stimulare olfactivă, adăugaţi pe anumite părţi ale paginii sau cărţii

extracte alimentare diluate.2. Intoduceţi această carte printre celelalte. Dacă copilul nu manipulează în mod

spontan părţi din carte, spuneţi-i ce să facă şi apoi arătaţi-i în timp ce-i descrieţi ce faceţi. De asemenea, puteţi să faceţi împreună cu copilul.

3. Dacă copilul nu este capabil să mânuiască o carte scumpă fără să o strice, evitaţi enervarea şi frustrarea atât a dvs., cât şi a copilului şi nu permiteţi folosirea ei fără supraveghere. Chiar un copil care poate manipula cartea, poate fi încântat şi poate trage puţin mai tare din când în când. Ţineţi minte că o carte iubită este una uzată, mai pătată şi mai ruptă, nu una curată şi care arată bine.

1.128 Găseşte detalii în cartea favorită cu poze (24-27 luni)

Copilul priveşte şi arată la câteva detalii din imaginile preferate ale cărţilor, atât spontan, cât şi atunci când sunt numite.1. Sugestii Generale.

a. Începeţi cu imagini simple care au un număr limitat de detalii.b. Folosiţi cărţi cu imagini mari.c. Arătaţi la detaliile care în general se văd singure, nu întotdeauna sunt părţi ale

altui obiect, cum ar fi copaci pe fond, spre deosebire de frunzele de pe trunchiul unui măr.

2. Arătaţi la detalii interesante pe lângă obiectul sau persoana principală, atunci când citiţi sau vă uitaţi la imaginile din cărţi. Aceasta nu ar trebui făcută pentru fiecare pagină, nici fiecare detaliu cercetat atent. Arătatul câtorva detalii pe două sau trei pagini este un bun început.

3. Folosiţi cărţi familiare sau foarte plăcute care au un personaj principal sau un singur personaj, cum ar fi un animal mic, insectă sau persoană care apare frecvent. Cereţi copilului să găsească personajul în paginile în care se află. În multe din cărţile lui Richard Scarry apar frecvent mici animale.

4. Folosiţi postere cu versuri pentru copii sau imagini familiare. Cereţi copilului să localizeze, apoi arătaţi-i un “detaliu” familiar în imagine. Începeţi cu obiecte sau oameni care sunt separate de personajul principal şi mai târziu cereţi-i lucruri care sunt părţi ale personajului principal, cum ar fi pălăria, pantofii, nasturii. Dacă are dificultăţi în a localiza obiectul, spuneţi-i unde este şi folosiţi-vă mâna pentru a ghida ochii copilului spre partea corectă a paginii.

1.129 Recunoaşte un adult cunoscut în fotografie (24-28 luni)

1. Arătaţi-i copilului o fotografie recentă a mamei. Aşezaţi poza lângă mama astfel ca el să poată compara fotografia cu mama. Vorbiţi despre fotografie.

75

1. Arătaţi-i copilului două imagini, una a mamei, alta a unui străin. Cereţi copilului să o arate pe mama. (Fiţi sigur că fotografiile sunt la fel de interesante astfel ca el să nu fie atras de culoare sau mărime.)

2. Faceţi o carte cu fotografiile mamei copilului, tatălui, bunicilor, mătuşilor. Puneţi câte o poză pe pagină. Trebuie să aveţi câte o fotografie a tuturor membrilor familiei. Încurajaţi copilul să numească fiecare persoană.

3. Uitaţi-vă împreună cu copilul prin albumul de familie. Arătaţi la membrii familiei. După câteva imagini, cereţi copilului să găsească imaginea tatălui, mamei.

4. Arătaţi-i copilului fotografii de familie şi puneţi-l să caute diverşi membri. Trebuie să arate la imagine şi apoi la persoană.

5. La şcoală folosiţi o diagramă cu nume. Daţi fiecărui copil şi educatorului un mic carton cu poza lui în partea stângă, urmată de numele lui. Lăsaţi copilul să se uite la fotografia educatorului şi să o compare cu educatorul. Mai târziu, arătaţi-i copilului fotografia educatorului şi una a altcuiva. Cereţi copilului să arate poza educatorului.

1.130 Se angajează în activităţi simple credibile (24-30 luni)

La această vârstă, copilul începe să iniţieze activităţi credibile. Începe să separe realitatea de fantezie, dar adesea acestea sunt amestecate. Activităţile în care se angajează copilul sunt bucăţi de teatru scurte şi individuale şi sunt imitaţii ale acţiunilor anterior văzute sau experimentate. Dacă participă şi un adult, copilul este de obicei incapabil să inverseze rolul adultului, ceea ce înseamnă că el nu poate răspunde ca şi cum adultul este copil, chiar dacă pretinde că este mama sau tata.1. Daţi copilului posibiliatea să experimenteze lucruri care îl sperie pentru a învăţa

cum să facă faţă sentimentelor care apar. Unui copil care a fost spitalizat ar trebui să i se dea “lucruri legate de doctor.”

2. Fiţi precauţi când pretindeţi că sunteţi monştri sau animale sălbatice. Realitatea şi fantezia nu sunt clar diferenţiate.

3. Sugestii pentru materiale de joc:a. Oale şi cratiţe.b. Pantofi vechi şi cărţi de buzunar.c. Stetoscop.d. Pălării.e. Păpuşi puternice, bine construite cu braţe, picioare şi ochi mobile/mobili.f. Aparate de fotografiat.

1.131 Cunoaşte mai multe părţi ale corpului (24-28 luni)

Copilul cunoaşte mai multe părţi ale corpului, inclusiv pe cele mai mici, ca încheietura mâinii, cotul, genunchiul.1. Referiţi-vă la 1.91 (Recunoaşte o parte a corpului).2. Numiţi şi atingeţi părţile corpului în timp ce copilul este într-un leagăn. Staţi în

faţa leagănului şi în timp ce se dă în leagăn, atingeţi-i genunchii şi numiţi-i.3. Numiţi părţile corpului când vă aflaţi în baie. În jurul acestei vârste, copiii sunt

învăţaţi să ceară oliţa şi este un moment normal să se joace cu organele lor

76

genitale. Numiţi aceste părţi ale corpului cum aţi face-o şi cu celelalte. Nu le acordaţi o atenţie exagerată, fie nevorbind despre ele, fie mustrând copilul. Nu învăţaţi copilul că această parte este misterioasă sau “murdară.”

1.132 Selectează imagini folosind cuvinte de acţiune (24-30 luni)

La cerere, copilul arată la câteva imagini care înfăţişează acţiuni familiare.1. Învăţaţi-l, numindu-i acţiunile în timp ce le face sau le vede făcute de către

altcineva (de ex. “Oh, mănânci acum,” sau “Uită-te că tata doarme.”).2. Jucaţi împreună cu copilul jocuri care să simuleze anumite acţiuni, cum ar fi “de-a

casa” sau alte jocuri simple. Referiţi-vă la 1.130 (Se angajează în activităţi simple credibile). Vorbiţi-i copilului despre ce aţi făcut împreună.

3. Jucaţi un joc în care copilul descrie acţiunea pe care o faceţi: dormit, plimbat, stat, alergat.

4. Învăţaţi copilul cuvinte de acţiune, arătându-i imagini ale acţiunilor familiare- mâncat, alergat, gătit, cusut, bătut cu ciocanul.

5. Cereţi copilului să arate sau să ia imaginea adecvată, alegând din două imagini, “Arată la băiatul care doarme.”

6. Copilul trebuie să arate la câteva acţiuni diferite într-o singură imagine. Spuneţi-i: “Arată-mi băiatul care aleargă; unde este fata care mănâncă?”

7. Căutaţi imagini cu o singură acţiune odată.Căutaţi împreună cu copilul în reviste imagini ale unei persoane care doarme, stă, mănâncă, se spală pe dinţi, bea, etc.

8. Faceţi o carte cu imagini din reviste care să prezinte acţiuni familiare.

1.133 Îndeplineşte directive din 2 componente (24-29 luni)

Copilul îndeplineşte un ordin simplu care implică două obiecte care nu au legătură între ele, dar solicită doar o acţiune, cum ar fi “Dă-mi pantoful şi mingea.”1. Jucaţi jocuri în care copilului i se cere să facă ceva cu o jucărie cu două părţi, de

ex. “Adu-mi păpuşa şi rochia păpuşii.”2. Jucaţi jocuri în care copilului i se cere să facă ceva cu o jucărie care nu poate

funcţiona fără cealaltă parte, de ex. “Te rog să-mi aduci suportul pentru inele şi inelele.”

3. Jucaţi jocuri în care cereţi copilului să îndeplinească o comandă simplă legată de două obiecte fără legătură între ele, cum ar fi “Adu-mi ursuleţul şi cartea.” Fiţi sigur că ambele se văd şi sunt aproape de copil. Dacă nu înţelege comanda, ajutaţi-l îndeplinind împreună sarcina. Întăriţi-i comportamentul în timp ce faceţi asta.

4. Copilul trebuie să repete comanda pentru el însuşi. O întrebare ca “Ce îi vei aduce mamaei?” este de ajutor.

5. După ce copilul este capabil să îndeplinească directive cu două obiecte, învăţaţi-l să realizeze directive care să presupună două acţiuni. Aceasta apare în jur de 33-35 luni.

6. Începeţi cu directive implicând două acţiuni familiare şi combinaţi-le. Daţi directivele lent. Fiţi sigur că directivele sunt legate una de alta, ca de ex. “Ia mingea şi pune-o la locul ei.”

77

7. Folosiţi indici, ca “Tu primul,” “apoi,” “după.”8. Unele sugestii pentru directivele care cuprind acţiuni din două părţi:

a. “Aleargă la uşă şi atinge uşa.”b. “Deschide uşa şi mergi afară.”c. “Scoate-i pantofii sau papucii şi intră în casă.”d. “Închide cartea şi pune-o la locul ei.”e. “Ia mingea şi pune-o în cutie.”f. “Pune mingea pe podea şi dă cu piciorul.”g. “Bea sucul şi pune cana pe masă.”

1.134 Înţelege propoziţii complexe şi compuse (24-27 luni)

Copilul îşi aminteşte şi înţelege structuri de limbaj mai complexe, pe măsură ce foloseşte limbajul, iar abilităţile lui se dezvoltă.1. Folosiţi propoziţii complexe şi compuse. Observaţi dacă copilul îşi poate aminti şi

înţelege propoziţiile.a. Când ajungem acasă îţi dau o prăjitură.b. Vom cumpăra o jucărie când ajungem la magazin.c. Vom sevi cina după ce tata ajunge acsaă.d. Maria poate să-şi ia păpuşa şi tu poţi să-ţi iei ursuleţul.e. Dă-i tatei mingea şi dă-mi mie cartea.

2. Evitaţi propoziţiile simple şi scurte pe care le foloseaţi în conversaţie când copilul era mai mic. Conversaţiile zilnice ar trebui să includă afirmaţii mai complexe, cum ar fi “Este timpul să te îmbraci pentru a merge la bunica.”

3. Referiţi-vă la 1.133 (Îndeplineşte directive din 2 componente).4. Referiţi-vă la 1.125 (Demonstrează utilizarea obiectelor), 1.127 (Îi fac plăcere

cărţile care-i stimulează simţul tactil), 1.113 (Imită mişcări simple bilaterale ale membrelor, capului şi trunchiului) pentru activităţile în care pot fi folosite propoziţii complexe şi compuse.

1.135 Dă unul (un obiect) din mai multe (25-30 luni)

Copilul dă sau ia un obiect dintr-un grup mai mare. Fiţi atent să nu faceţi vreo aluzie în mod neintenţionat.1. Referiţi-vă la 1.123 (Înţelege conceptul de unu, Activităţile nr.1-3, 5,6).2. Cereţi-i copilului să vă dea “o cană” când se joacă cu un număr mic de jucării care

sunt diferite, ca de ex. o păpuşă, o cană, o lingură. Dacă are numai o cană, va reuşi.

3. Cereţi-i copilului un obiect, care este unul din două identice, atunci când se joacă cu un grup de obiecte. De exemplu, cereţi copilului “o lingură” dintr-un grup de jucării care include două linguri, o ceaşcă şi o farfurie. Dacă este nevoie daţi-i indici verbali şi non-verbali.

4. Referiţi-vă la 1.123 (Înţelege conceptul de unu, Activitatea nr.4).5. Cereţi copilului să dea fiecărei persoane câte un şerveţel, o ceaşcă şi un sandwich.6. Cereţi-i copilului să ia un şerveţel, o ceaşcă, un sandwich.7. Cereţi-i copilului să ia un instrument muzical din cutie.8. Cereţi-i copilului să ia o jucărie din mai multe jucării.

78

1.136 Potriveşte formele-cercuri, triunghiuri, pătrate (26-30 luni)

Copilul identifică două forme care sunt exact la fel.A. Daţi-i copilului posibilitatea să experimenteze în discriminarea formelor (începeţi

cu cercuri, dar adaptaţi activităţile folosind pătrate, apoi triunghiuri). Vorbiţi despre forme în timp ce faceţi următoarele:1. Începeţi cu cercul şi căutaţi-l în jur. Menţionaţi şi arătaţi la formele rotunde

ori de câte ori este adecvat, de ex. la biscuiţi rotunzi, felii de roşii, săpunuri rotunde, bălţi, baloane, monezi, capace de borcan, luna.

2. Trasaţi forme circulare folosind mâinile şi degetele dvs.3. Mergeţi pe cercuri mari desenate pe trotuar.4. Decoraţi camera cu cercuri sau lipiţi cercuri pe cutia cu jucării sau pe cadă,

astfel încât vor putea fi observate sau se poate discuta despre ele de multe ori în timpul zilei.

5. Faceţi gustări folosind biscuiţi rotunzi. Faceţi fursecuri cu mama sau tata.6. Uitaţi-vă după forme în cărţile cu poze.7. Desenaţi un “cerc secret” în palma copilului.8. Jucaţi-vă cu puzzle care au diverse forme. Pot fi folosite planşetele cu forme,

puzzle cu imagini şi parchet, în funcţie de abilităţile copilului.9. Puneţi cercuri de jucărie în piscina copilului. Lăsaţi copilul să adune toate

cercurile şi să le pună în vas. Pentru el, aceasta poate fi o actvitate amuzantă cu apă.

10. Faceţi un colaj lipind cercuri făcute din carton, hârtie, foiţă, folie, etichete, capace de borcan.

11. Daţi fiecărui copil câte o pungă de hârtie sau material textil cu diferite obiecte şi cercuri de jucărie înăuntru. Spuneţi copiiilor să se uite în pungi şi să găsească toate cercurile. Apoi să le pună într-o cutie circulară în mijlocul grupului.

B. Experimentează în Potrivirea Formelor:1. Folosiţi două perechi de forme. Faceţi prima pereche mare, rotundă şi

galbenă; a doua mică, tringhiulară şi albastră. Arătaţi-i copilului cercul, lăsaţi-l să-l ţină. Apoi, arătaţi-i copilului o tavă pe care aţi pus celălalt cerc şi un triunghi. Cereţi-i să vă arate aceeaşi formă sau să o ia. Dacă încearcă să ia forma incorectă, ghidaţi-i mâna către cea corectă. Lăsaţi-l să se uite la cele două forme din mâna lui şi spuneţi: “Formele sunt la fel.” Încercaţi din nou.

2. Când poate face activitatea nr.1, schimbaţi perechile de forme. Folosiţi o pereche mare de cercuri roşii şi o pereche la fel de mare de triunghiuri albe. Urmaţi aceeaşi procedură.

3. Folosiţi o pereche de cercuri mari şi galbene şi o pereche mică de triunghiuri mici şi galbene.

4. Folosiţi o pereche de cercuri mari şi roşii şi o pereche la fel de mare de triunghiuri mari şi roşii.

5. Apoi lăsaţi-l să aleagă din trei.

1.137 Potriveşte culori –negru, alb (26-29 luni)

79

Copilul identifică obiecte de aceeaşi culoare dintr-un grup unde cel puţin un obiect este identic cu celelalte obiecte, exceptând culoarea.A. Diferenţiază Culorile:

1. Referiţi-vă la 1.70 (Arată că înţelege culoarea şi dimensiunea).B. Potriveşte Culori:

1. Pentru a-l învăţa să potrivească, folosiţi trei obiecte. Folosiţi o pereche de obiecte negre şi un obiect alb sau o pereche de obiecte albe şi un obiect negru. Când reuşeşte să potrivească două culori, folosiţi culori de bază, cum ar fi o pereche de obiecte albe şi un obiect roşu, alb şi albastru, negru şi galben, galben şi albastru, etc.

2. Folosirea recipientelor pentru abilităţile de potrivire.a. Aşezaţi un recipient în faţa copilului. În timp ce se uită, puneţi un cub alb

în recipient. Daţi-i un alt cub alb şi cereţi-i să-l pună împreună cu cel de aceeaşi culoare. Repetaţi cu cuburi negre şi cu alt recipient. Scoateţi-le afară.

b. Lăsaţi copilul să introducă un cub alb în recipient. Arătaţi-i un alt cub alb şi unul negru. Cereţi-i să pună cubul de aceeaşi culoare în recipient.

c. Lăsaţi copilul să pună un cub alb într-un recipient şi unul negru în alt recipient. (Dacă este necesar, recipientele pot fi colorate în negru sau alb pentru a ajuta la diferenţiere. Mai târziu, acestea ar trebui să fie neutre în ceea ce priveşte culoarea.)

3. Folosiţi maşini colorate (obiecte). Arătaţi copilului o maşină (de ex. roşie) şi spuneţi-i culoarea. Lăsaţi-l să ţină şi să examineze maşina în timp ce dvs. mai luaţi încă două maşini (una roşie şi una albastră). Arătaţi copilului cele două maşini şi cereţi-i să ia maşina care are aceeaşi culoare cu cea din mâna lui. Lăsaţi copilul să se joace cu maşinile înainte de a continua activitatea cu alte culori sau a continua cu o altă activitate.

4. Lipiţi cercuri de diferite culori pe coli separate de hârtie. Potriviţi obiectele colorate (forme, jucării, articole de îmbrăcăminte) cu fiecare culoare. Începeţi cu două cercuri şi mai târziu adăugaţi mai multe.

5. Folosiţi o tablă de şah şi puneţi copilul să potrivească piesele roşii şi negre în pătratele corespunzătoare. Nu daţi copilului toate piesele odată; începeţi cu câteva şi dacă vrea să continue, daţi-i mai multe.

6. Daţi fiecărui copil câte o găletuşă diferit colorată. Lăsaţi-i să caute ouă de plastic (sau cuburi sau jucării) care sunt de aceleaşi culori cu găletuşele. Ouăle ar trebui “ascunse” în acea zonă a camerei unde copiii caută. Nu este un concurs. Nu trebuie să existe un învingător.

1.138 Cunoaşte propriul sex sau al celorlalţi (26-33 luni)

La această vârstă copiilor le place să imite oamenii pe care-i cunosc. Nu fac diferenţieri în privinţa rolurilor de sex, deşi sunt conştienţi de diferenţele de sex. Fetiţele “încercând” roluri tradiţionale masculine şi jocurile băieţeilor cu păpuşile sau îmbrăcatul în hainele mamei trebuie să fie aceptate ca o parte firească a jocului şi dezvoltării.1. Vorbiţi copilului despre faptul că este o fată (sau un băiat). Spuneţi: “Maria este

fată,” sau “aceasta aparţine unei fete; da, este mingea Mariei.” Numiţi şi alte persoane familiare care sunt de acelaşi sex cu copilul. Spuneţi: “Mama este fată, sora Alina este fată, prietena ta Carmen este fată şi Maria este fată.”

80

2. Menţionaţi sexul copilului când faceţi alte activităţi care implică persoane sau imagini de persoane. Spuneţi: “Acela este un bărbat, tu eşti un băiat.”

3. Jucaţi jocuri în grup în care toate fetele fac ceva, iar băieţii fac altceva.4. Un copil, în special unul care are un frate mai mic sau o soră mai mică, poate

întrba despre organele genitale ale acestuia/acesteia în timp ce-l spălaţi sau schimbaţi. Acesta este un moment firesc să-i spuneţi: “Acesta este penisul lui Dan, Dan este un băiat exact ca tine.” sau “Tu eşti fată, toate fetele au vagin.” Termenul adecvat pentru organele genitale ar trebui întotdeauna să fie folosit, aşa cum faceţi şi cu celelalte părţi ale corpului. Oricum, la această vârstă, diferenţierile de sex se fac rareori în funcţie de organele genitale. Copilul este atent în primul rând la îmbrăcăminte, păr, nume. Va trece un timp înainte ca el să înţeleagă suficient pentru a discrimina aşa cum fac adulţii.

1.139 Potriveşte imagini simple de obiecte (27-30 luni)

Copilul identifică dintr-un grup de trei imagini ale obiectelor, două care sunt la fel.1. Sugestii Generale pentru Potrivire.

a. Folosiţi imagini duplicate.b. Folosiţi imagini ale unor obiecte simple familiare.c. Folosiţi perechi de imagini care sunt la fel de interesante.

2. Folosiţi fotografii recente şi identice ale copilului (duplicaţi-le pentru a forma o pereche) şi o fotografie a altei persoane care este familiară copilului. Copilul trebuie să potrivească imaginile lui. (Faceţi la fel cu alţi membri ai familiei.)

3. Folosiţi cărţi de joc pentru copii. Arătaţi-i perechi de imagini şi întrebaţi-l dacă imaginile sunt identice. Aşezaţi fiecare pereche identică în linie, în faţa copilului.

4. Daţi copilului o carte de joc dintr-o pereche. Aşezaţi cartea în faţa lui împreună cu o altă carte. Copilul trebuie să ia sau să arate la imaginea care se potriveşte din pereche.

5. Folosiţi plăcuţe cu animale de la remi, jocuri loto, imagini tăiate din reviste, imagini xeroxate şi lăsaţi copilul să le potrivească.

1.140 Ascultă poveşti (27-30 luni)

1. Alegeţi cărţi de poveşti cu următoarele caracteristici:a. Poveşti care sunt scurte şi au doar câteva cuvinte pe fiecare pagină.b. Poveşti care au multe imagini mari, colorate, necomplicate.c. Poveşti care au un subiect simplu şi o succesiune de evenimente.d. Poveşti care au subiecte relevante pentru copiii mici şi pentru preocupările lor.

2. Sugestii pentru povestiri cu sau fără carte:a. Folosiţi multe gesturi.b. Folosiţi intonaţii şi inflexiuni pentru a reda starea; accentuaţi anumite concepte

şi evenimente aşteptate; exprimaţi sentimentele, etc.c. Ştiind povestea, folosiţi propoziţii clare şi scurte.d. Fiţi flexibil. Nu trebuie ca fiecare pagină să fie citită.e. Luaţi în considerare capacitatea copilului de a fi atent. Nu citiţi prea lent sau

prea repede şi nu puneţi prea multe întrebări.f. Alegeţi poveştile pe care să le spuneţi copilului.

81

3. Spuneţi copilului poveşti despre el însuşi, care să descrie evenimentele din acea zi.

4. Spuneţi copilului poveşti pe care le ştiţi sau pe care le-aţi creat folosind ajutoare, cum ar fi imagini sau obiecte ori de câte ori este cazul.

5. Folosiţi ca ajutor cartea cu poveşti. Decât să citiţi povestea cuvânt cu cuvânt,mai bine folosiţi propriile dvs. cuvinte. Citiţi cuvânt cu cuvânt doar cele mai simple poveşti din carte.

6. Mergeţi la bibliotecă şi alegeţi “împreună” cărţile de poveşti. Copilul poate alege o carte prea dificilă pentru el, dar lăsaţi-l să o “împrumute”, iar dvs. împrumutaţi alte cărţi.

7. Încurajaţi copilul să asculte poveşti pentru copii şi versuri pentru copii înregistrate pe casetă, fiind acompaniate de cărţi şi imagini.

8. Inventaţi poveşti despre copil. Spuneţi poveşti folosind numele copilului. Copiilor le place să asculte întâmplări fantastice despre ei.

1.141 Înţelege multe verbe de acţiune (27-30 luni)

Copilul arată că înţelege verbe de acţiune, făcând la cerere acţiunile respective sau arătând imaginile care descriu respectivele verbe de acţiune.1. Vorbiţi cu copilul descriindu-i activităţile pe care el le face şi cele pe care le faceţi

dvs.2. Daţi copilului directive simple şi ajutaţi-l. Vorbiţi-i despre acţiuni. De ex.: stai jos,

stai în picioare, mergi, aleargă, sari, mănâncă, vorbeşte, râzi, bate din palme, zâmbeşte, priveşte, găseşte, ia, colorează, pictează, vino, mergi, bea, joacă-te.

3. Referiţi-vă la 1.132 (Selectează imagini folosind cuvinte de acţiune).4. Referiţi-vă la 1.142 (Asociază obiectele cu utilizarea lor) pentru activităţile în care

cuvintele de acţiune pot fi folosite.

1.142 Asociază obiectele cu utilizarea lor (28-34 luni)

Copilul arată la obiectul corect, când i se descrie activitatea lui.1. Explicaţi-i de ce facem anumite lucruri.

a. Ora de spălare: “Mâinile şi picioarele tale sunt aşa de murdare, hai să facem o baie.”

b. Ora mesei: “Trebuie că îţi e foarte foame, uită-te cât orez ai mâncat! Ce facem când ne este foame? Da, mâncăm.”

c. Îmbrăcatul şi dezbrăcatul: “Oh, este aşa de frig! Să te îmbrac cu puloverul roz cel drăguţ.”

d. Ora de culcare: “Mama este foarte obosită, trebuie să doarmă.”2. Încurajaţi copilul să vă lase să ştiţi, prin gesturi sau cuvinte, de ce obiecte este

nevoie pentru anumite activităţi uzuale. De ex., întrebaţi copilul de ce are nevoie pentru a se spăla pe dinţi.

3. Jucaţi jocuri de sortare cu obiecte de zi cu zi; folosiţi cinci articole de îmbrăcăminte şi cinci fructe. Cereţi copilului să vă dea tot ce e de mâncat sau tot ce e de îmbrăcat.

82

4. Folosiţi un puzzle adecvat. Ajuatţi copilul să-l completeze, descriindu-i cum se face. De ex., “Căţelul are nevoie de ceva cu care să audă, hai să-i punem urechile aici.”

5. Folosiţi jocuri loto. Când aveţi cartea (creion colorat) spuneţi: “Cine are creionul colorat, creionul colorat este pentru colorat imagini.” După ce copilul sau copiii pot juca destul de bine, nu arătaţi imaginea, doar spuneţi: “Am ceva cu care se colorează imaginile.” Dacă este necesar, descrieţi mai mult.

1.143 Asociază părţi ale corpului cu funcţionalitatea lor (28-34 luni)

Copilul indică prin cuvinte sau gesturi funcţia adecvată a părţilor corpului.1. Vorbiţi, arătaţi, jucaţi jocuri pentru a-l învăţa funcţiile diferitelor părţi ale

corpului.a. Ochii- pentru a se uita la lucruri sau a vedea lucruri;b. Nasul- pentru a mirosi lucruri;c. Gura- pentru a vorbi, cânta şi mânca;d. Urechile- pentru a asculta lucrurile;e. Mâinile- pentru a face lucruri;f. Picioarele- pentru a merge, alerga, lovi;g. Dinţii- pentru a muşca şi a mesteca.

2. Uitaţi-vă la imaginile de acţiune şi descrieţi ce face persoana sau animalul. Imitaţi acţiunea şi arătaţi partea corpului care este implicată.

3. Folosiţi păpuşi pentru jocurile de imaginaţie şi sugeraţi câteva lucruri pe care să le facă păpuşa, ca ascultatul la telefon. Observaţi dacă copilul îndreaptă urechea păpuşii către telefonul de jucărie.

4. Nu există nici un răspuns “corect” în ceea ce priveşte funcţiile părţilor corpului. De exemplu,ochii se pot închide, pot clipi, precum şi vedea. Urechile pot fi pentru spălat sau pentru atârnat ochelari. Tălpile sunt pentru gâdilat. Copilul care sugerează aceste funcţiuni nu “greşeşte”, dar ar trebui să înveţe funcţiile specifice, precum şi alte lucruri pe care părţile corpului le fac.

1.144 Potriveşte culorile de bază (29-33 luni)

Referiţi-vă la 1.137 (Potriveşte culori –negru, alb).

1.145 Potriveşte desene similare ale obiectelor (30-36 luni)

Copilul identifică imagini diferite ale aceluiaşi obiect.1. Folosiţi fotografii, felicitări de Crăciun, vederi, felicitări pentru zile de naştere,

sănătate, mulţumire sau imagini din reviste care există şi pe cărţile de joc care presupun potrivirea imaginilor similare.

2. Referiţi-vă la 1.139 (Potriveşte imagini simple de obiecte). Înlocuiţi cărţile identice cu imagini similare ale unui subiect (de ex., imagini de case, câini, maşini).

3. Daţi fiecărui copil o imagine a unui anumit obiect (case, câini, mingi). Pregătiţi un pachet de cărţi cu imagini similare ale obiectelor. Arătaţi o carte şi întrebaţi cine

83

are cartea care se potriveşte. Uitaţi-vă prin toate cărţile (fiţi sigur că fiecare copil are un număr echivalent de cărţi).

4. Daţi fiecărui copil o imagine a unui anumit obiect. Alăturat, daţi fiecărui copil căte un morman de imagini din reviste (majoritatea se potrivesc cărţilor). Copilul trebuie să selecteze din morman imaginile care se potrivesc. Apoi, copilul poate lipi imaginile într-o carte sau pe o bucată mare de hârtie pentru a face un colaj.

5. Găsiţi imagini sau modele de două sau trei case. Aşezaţi imaginea obiectului în faţa fiecărei case. Daţi copilului o grămadă de imagini similare pentru a le potrivi cu aceste imagini. Folosiţi aproximativ 2-3 imagini pentru a fi puse în faţa fiecărei case. Copilul poate pretinde că este poştaşul care aduce vederi oamenilor din case.

1.146 Sortează forme –cerc, triunghi, pătrat (jucării) (30-36 luni)

Copilul grupează obiecte în funcţie de mărime.1. Puneţi un cerc într-un recipient şi un triunghi în alt recipient şi aşezaţi-le în faţa

copilului. Daţi copilului un cerc şi cereţi-i să-l pună în recipientul în care se află obiecte cu aceeaşi formă. Continuaţi până când copilul a pus trei cercuri şi trei triunghiuri în recipientul corect.

2. Faceţi activitatea nr.1, numai că de data aceasta daţi-i cele şase forme odată pentru a le sorta şi pune în recipientul corect.

3. Modificaţi jocul şi faceţi-l mai greu pe măsură ce copilul progresează.a. Creşteţi numărul recipientelor.b. Daţi copilului să sorteze trei forme.c. Schimbaţi materialul: nasturi, bucăţi de plastic, jetoane.

4. Referiţi-vă la 1.136 (Potriveşte formele-cercuri, triunghiuri, pătrate). Modificaţi activităţile de sortare.

1.147 Face un puzzle din 3-4 piese (30-36 luni)

Copilul face un puzzle al unui obiect, persoană sau animal, format din 3-4 piese care au legătură între ele.1. Alegeţi puzzle cu 2-3 piese care nu au legătură între ele.

a. Alegeţi puzzle cu piese ale unui obiect întreg, mai curând decât o parte a întregului.

b. Alegeţi puzzle cu piese având forme diferite, distinctive, cum ar fi o pasăre, un câine şi un tren, mai curând decât un măr, un soare şi o portocală.

c. Alegeţi puzzle cu câteva piese mari.d. Alegeţi puzzle cu obiecte familiare preferate.e. Dacă este necesar, adăugaţi mânere mici şi mari. Referiţi-vă la 1.71 (Pune

piesa rotundă pe planşeta cu forme; Activitatea nr.5.c.).2. După ce reuşeşte cu succes să facă un astfel de puzzle, treceţi la cele cu trei până

la patru piese care au legătură între ele. Referiţi-vă la 1.71 (Pune piesa rotundă pe planşeta cu forme) pentru diverse sugestii.

3. Daţi timp copilului să se joace şi să-şi exerseze abilităţile, fără a fi supravegheat de adult.

4. Dacă are nevoie, daţi copilului ajutor.a. Coloraţi piesele, de ex. coloraţi în roşu locul în care trebuie pusă pasărea roşie.

84

b. Folosiţi un suport pentru cărţi, pentru a înclina puzzle-ul.

1.148 Aşează inele în ordine corectă (30-36 luni)

În mod independent, copilul pune inelele în ordine corectă pe suport. Pe măsură ce face această activitate, copilul se poate corecta singur.1. Începeţi cu un suport gradat pentru inele.

a. Ajutaţi copilul să simtă gradaţiile prin mişcarea mâinii pe suport.b. Aşezaţi primele două inele (cele mai mari) în faţa copilului. Cereţi-i să-l ia pe

cel mai mare şi să-l pună pe suport.c. Daţi-i alt inel şi încurajaţi-l să-l ia pe cel mai mare (continuaţi până ce sunt

puse toate inelele).d. Lăsaţi copilul să atingă întregul suport după ce sunt puse toate inelele. Vorbiţi-

i despre cum inelele sunt din ce în ce mai mari sau mai mici pe măsură ce îţi mişti mâinile către capătul suportului.

e. Dacă are nevoie de ajutor suplimentar, spuneţi-i culoarea inelului pe care trebuie să-l pună.

f. Puneţi-i la dispoziţie trei, patru, apoi toate inelele pentru a alege dintre ele, pentru a le aşeza pe suport.

2. Folosiţi un suport uniform ca diametru, astfel că inelele sunt egale ca mărime.

1.149 Indică din două linguri pe cea mai mare sau mai mică (30-36 luni)

1. Referiţi-vă la 2.76 (Foloseşte cuvinte care indică mărimea).2. Inventaţi jocuri folosind obiecte identice. În timp ce vă jucaţi, cereţi copilului să

arate la sau să vă dea cel mai mare sau cel mai mic dintre două obiecte.a. Cereţi copilului “să hrănească” păpuşile cu biberonul mic sau mare.b. Lăsaţi copilul să picteze cu pensula mică şi mare.c. Împreună cu copilul faceţi jeleu pentru desert. Cereţi-i să amestece folosind

lingura mare.

1.150 Înţelege conceptul de doi (30-36 luni)

La cerere, copilul vă dă două obiecte dintr-un grup de obiecte.1. Arătaţi, vorbiţi despre şi lăsaţi copilul să experimenteze conceptul de doi în

activităţile de fiecare zi:a. Părţile corpului- să spele cele două mâini.b. Îmbrăcat- două sandale pentru două picioare, două panglici, două flori.c. Alimente- doi cartofi, două bucăţi de carne.d. Plimbări afară- doamna cu doi copii, două baloane, două autobuze.

2. Subliniaţi conceptul de doi în activităţile familiare amuzante.a. Potriviţi două culori, două forme, două obiecte.b. Coloraţi sau desenaţi două buline, două cercuri, două linii.c. Faceţi două puzzle-uri, puneţi la locul lor două jucării.d. Faceţi din plastelină două mingi, două prăjituri, două fursecuri.

85

e. Daţi în acelaşi timp două cârlige de rufe, aruncaţi două mâini pline cu iarbă în coşul de gunoi.

3. Când copilul are două din ceva, cereţi-i-le. Spuneţi: “Dă-mi două creioane colorate.” Încurajaţi copilul să numere împreună cu dvs., în timp ce vă dă creioanele colorate. Mulţumiţi-i şi daţi-i-le înapoi imediat. Începeţi să includeţi perechi de diferite lucruri din care să aleagă.

4. Cereţi copilului să ia două, să vă dea două sau să atingă două obiecte dintr-un grup de mai multe obiecte.

5. Copilul trebuie să imite una sau două bătăi din palme, una sau două bătăi de tobă. Număraţi tare “unu” sau “unu, doi” în timp ce produceţi sunetul.

1.151 Identifică prin atingere obiecte cunoscute (30-36 luni)

La cerere, copilul selectează un obiect familiar fără a se uita la el.1. Încurajaţi copilul să atingă variate texturi din mediu. Lăsaţi copilul să se joace

afară şi să simtă diferenţa dintre joaca în iarbă, pe un preş, în nisip, pe balconul din ciment, în noroi.

2. Vorbiţi despre textura lucrurilor cu care se joacă copilul- (iepure de pluş, minge netedă, cub tare).

3. Daţi copilului diferite texturi să le atingă: plastic neted, prosop aspru, badă lipicioasă, piele moale, burete umed. Folosiţi adjective, ca “neted,” “aspru” în timp ce atinge obiectele.

4. Ajutaţi copilul să mototolească ziar, staniol, frunze, foiţă. Vorbiţi despre texturile şi sunetele diferite ale fiecăruia când este mototolit.

5. Lăsaţi copilul să-şi pună mâna într-un borcan de macaroane, fasole sau orez. Discutaţi despre diferitele texturi; comparaţi-le cu cele preparate.

6. Tăiaţi o gaură în partea opusă a cutiei. Faceţi gaura destul de largă pentru a încăpea mâna dvs. Arătaţi-i copilului o maşină de jucărie şi puneţi-o în cutie. Încurajaţi copilul să îşi bage mâinile înăuntru, să găsească maşinuţa şi să o scoată afară. Faceţi la fel cu un alt obiect, cum ar fi o portocală.a. Puneţi un obiect în cutie. Lăsaţi copilul să-l atingă şi să ghicească ce este.

Dacă copilul nu poate vorbi, întrebaţi-l: “Este o portocală?” Lăsaţi-l să indice răspunsul cu un gest.

b. Puneţi două obiecte în cutie şi lăsaţi copilu să le atingă. Cereţi-i copilului unul din ele.

7. Folosiţi o sacoşă de material tare şi lăsaţi copilul să vă ajute să puneţi două obiecte diferite, ca de ex. un pantof şi o minge. Scuturaţi punga şi cereţi copilului să găsească pantoful fără să se uite în sacoşă. Poate folosi o mână sau ambele mâini. Schimbaţi obiectele şi/sau adăugaţi unul sau două obiecte în plus când copilul poate face mai mult.

1.152 Se bucură să-i citeşti şi se uită la cărţi independent (30-36 luni)

1. Daţi-i copilului posibilitatea să experimenteze cu cărţile- să răsfoiască prin cărţile cu poze; să i se citească de către altcineva; să arate detalii, identificând imaginile din carte; să ţină o carte şi să întoarcă paginile în timp ce i se citeşte; să fie

86

încurajat să contribuie la o poveste care i se citeşte, răspunzând la întrebări, ca “Ce se întâmplă aici?” sau “Ce vezi?”

2. Daţi copilului o selecţie de cărţi cu poze- poveşti simple cu animale; versuri pentru copii; obiecte sau personaje familiare (de ex. personajele din Strada Sesam, Winnie Pooh); o jucărie sau animal preferat; cărţi de vacanţă (Crăciun, Halloween).

3. Învăţaţi copilul să aibă grijă de cărţi (să nu le rupă sau să le mâzgălească, să le pună la locul lor). Mergeţi la o bibliotecă şi lăsaţi copilul să aleagă propriile cărţi cu sau fără ajutor. Dacă are nevoie de ajutor în alegerea unei cărţi, alegeţi două sau trei cărţi şi lăsaţi-l să selecteze o carte dintre cele alese de dvs. (Selectarea cărţilor dintr-o mare varietate poate fi copleşitoare.)

4. Uitaţi-vă la cărţi împreună cu copilul şi citiţi poveşti simple. Numiţi imaginile şi încurajaţi-l să imite.

5. Citiţi-i copilului o poveste care are imagini. Parcurgeţi imaginile, copilul spunându-vă ce se întâmplă.

6. Folosiţi cărţi şi poveşti în care copilul este familiar cu succesiunea. Întrebaţi ce va urma.

1.153 Se joacă de-a casa (30-36 luni)

Copilul este capabil de activităţi credibile, mai lungi şi mai elaborate, implicând mai mult decât acţiuni imitative. Copilul pretinde că “este” mama, tata, poştaşul, făcând ceea ce fac ei şi vorbind ca ei. Îmbrăcatul este amuzant. Copilul încă are nevoie de ajutorul şi modelul din partea adultului.1. Echipament şi materiale sugerate pentru jocul de-a casa, de-a biroul, etc.:

a. Masă de carton, acoperită cu o pătură.b. Cutii mici de carton (maşini, trenuri, autobuze).c. Cutii mari de carton, de frigider şi T.V. (să fie umplute cu nisip, bucăţi de

polistiren sau alte materiale şi folosite ca o cutie cu nisip).d. Căsuţe pentru păpuşi.e. Cutie de nisip cu vase, lopăţică, tacâmuri.f. Triciclete şi camioane de jucărie.g. Instrumente pentru copii de tăiat iarba (greblă, cositoare)h. Mătură, mopuri, ştergătoare de carpetă pentru copii.i. Unelte de tâmplărie (şurubelniţă, ferăstrău, ciocan).j. Mobilă de jucărie de lemn, plastic sau carton (chiuvetă, cuptor, oliţă, frigider,

pat).k. Păpuşi şi cărucioare pentru păpuşi.l. Îmbrăcăminte pentru femei şi pentru bărbaţi (şorţ, pantofi, furou, pălării,

mănuşi, cravate).m. Ziare, reviste, cununi de flori, coliere, brăţări, ceasuri, aparate de fotografiat.

2. La început jucaţi-vă cu copilul, gradat retrageţi-vă.

1.154 Arată 6 părţi ale corpului pe desenul unei păpuşi (30-36 luni)

1. Referiţi-vă la 1.91 (Identifică o parte a corpului).

87

2. Faceţi cu un creion colorat un contur al copilului pe o bucată mare de hârtie. Adăugaţi şi coloraţi trăsăturile. Atârnaţi desenul în camera copilului. Din când în când vorbiţi despre desen şi folosiţi-l pentru a identifica părţile corpului, ochii, nasul, degetele, buricul, degetele picioarelor, etc.

3. Faceţi multe activităţi de vacanţă implicând lipitul de părţi ale corpului pentru a face animale şi oameni, ca iepurele de Paşte sau Moş Crăciun. Căutaţi idei în revistele de vacanţă.

4. Decupaţi feţe de copii din reviste. Faceţi o broşură. Discutaţi despre diferenţele şi asemănările dintre părul copiilor, ochi, guri, picioare, îmbrăcăminte.

5. Desenaţi imagini de oameni în nisip sau noroi. Numiţi părţile corpului pe măsură ce le adăugaţi. Lăsaţi copilul să facă câteva şi dvs. adăugaţi altele.

1.155 Înţelege mai multe adjective (30-33 luni)

Copilul arată că înţelege mai multe adjective numindu-le sau, mai frecvent, recunoscând obiectul sau trăsătura descrisă.1. Descrieţi activitatea copilului şi a dvs. Descrieţi obiecte; discutaţi despre fierbinte,

rece; mare, mic; fericit, trist; tare, încet; uşor, greu; lung şi scurt. Ajutaţi-l să experimenteze prin vedere, atingere, miros, sunet.

2. Uitaţi-vă prin reviste şi identificaţi diferite obiecte după caracteristicile lor fizice.3. Daţi indicaţii incluzând adjective. “Adu-o pe cea mare.”4. Referiţi-vă la 2.76 (Foloseşte cuvinte care indică mărimea).5. Folosiţi plastelină şi schimbaţi-i forma în timp ce descrieţi ce faceţi. “Aceata este

plată. O voi rula şi o voi face rotundă.”6. Referiţi-vă la 1.70 (Arată că înţelege culoarea şi dimensiunea) pentru activităţile

adiţionale implicând culoarea şi mărimea.

1.156 Sortează culori şi indică alte culori când sunt numite (peste 33 luni)

Copilul grupează trei până la cinci obiecte de aceeaşi culoare, folosind obiecte care sunt identice, exceptând culoarea.A. Sortează Culori.

1. Referiţi-vă la 1.108 (Sortează obiecte).2. Lăsaţi copilul să sorteze bile colorate în cartoane de lapte.3. Lăsaţi copilul să pună tije de aceeaşi culoare într-o secţiune a planşetei.4. Structuraţi mediul copilului astfel încât să-i dea posibilitatea să sorteze

activităţi. De exemplu, faceţi un semn roşu pe jucăriile care trebuie puse pe etajera de sus şi marcaţi cu albastru jucăriile care trebuie puse pe etajera de jos. Vopsiţi etajera de sus în roşu şi cea de jos în albastru. Copilul va potrivi şi sorta culorile când pune jucăriile la locul lor.

5. Lăsaţi copilul să facă lanţuri de hârtie pentru bradul de Crăciun. Lăsaţi-l să taie fâşii, să le sorteze după culoare, apoi să lipească nodurile.

B. Culori Identificate.1. Referiţi-vă la 1.70 (Arată că înţelege culoarea şi dimensiunea).2. Începeţi cu o singură culoare. Folosiţi culoarea preferată a copilului sau

culoarea jucăriei lui preferate. Învăţaţi-l culorile de bază.

88

3. Faceţi activităţi de artă care să sublinieze culorile pe care copilul le învaţă. Referiţi-vă la 1.99 (Foloseşte plastelina şi acuarelele).

4. Jucaţi un joc de identificare a obiectelor din mediu care au aceeaşi culoare cu cele învăţate de copil.

5. Coloraţi cu copilul. Din când în când cereţi copilului să vă dea o anumită culoare. Observaţi dacă ştie să vă dea culoarea corectă.

6. Întăriţi aproximările destul de apropiate ale numelor culorilor. Nu-l opriţi pentru a corecta copilul sau a-l ruga să repete corect cuvintele. Lăudaţi înţelegerea de către copil a conceptului şi abilitatea sa de a numi corect culoarea.

1.157 Identifică un băţ mai lung (peste 33 luni)

Copilul alege băţul mai lung (mai lung cu 5-7,5 cm) din două variante.1. Învăţaţi-l pe copil conceptul de “mai lung” folosind materiale disponibile pentru

comparaţie, cum ar fi braţe, picioare, beţe, linii, frânghie, furtun de apă. Folosiţi cuvântul pe măsură ce copilul atinge “lungimea” lucrurilor.

2. Lăsaţi copilul să atingă liniile lungi făcute dintr-o varietate de materiale.a. Plastelină.b. Bucăţi de preş.c. Fire şi funie groase.d. Sfoară.e. Cuburi.f. Material.g. Rulouri de hârtie.h. Benzi de glaşpapir.i. Panglici.

3. Puneţi în faţa copilului două obiecte identice care diferă în lungime. Un obiect trebuie să fie jumătate din celălalt. Încurajaţi copilul să atingă obiectul mai lung, plimbându-şi mâna sau degetele de la dreapta la stânga de-a lungul lui. Cereţi copilului să vă dea obiectul mai lung.

4. Aşezaţi în faţa copilului două beţe (paralele una cu alta). Cereţi copilului să vă dea băţul mai lung. Dacă nu o face, lucraţi mai mult la activitatea nr.3. Variaţi indicii pentru băţul mai lung.

1.158 Începe să aleagă o linie mai lungă din două (33-36 luni)

1. Comparaţi împreună cu copilul sfoara lungă şi scurtă a balonului şi cea a zmeului.2. Comparaţi împreună cu copilul liniile lungi şi scurte.

a. Faceţi din bandă adezivă linii de demarcaţie lungi şi scurte pentru a lovi cu piciorul mingea, a arunca mingea, etc.

b. Arătaţi către liniile pe care le-a mâzgălit copilul cu culori, stilou, pensulă cu acuarele, cretă. Trebuie să faceţi o linie scurtă şi să cereţi copilului să deseneze o linie mai lungă alături.

c. Faceţi în nisip linii lungi şi scurte cu degetele şi cu beţe.3. Desenaţi două linii pe hârtie sau pe tablă şi cereţi copilului să identifice linia mai

lungă.

89

4. Puneţi două obiecte plate, cum ar fi bandă adezivă, panglică, aţă, sfoară, în faţa copilului sau lipiţi-le pe perete. Întrebaţi copilul care este mai lungă.

1.159 Înţelege toate verbele uzuale şi majoritatea adjectivelor uzuale (33-36 luni)

Copilul înţelege aproape toate verbale şi adjectivele folosite în mod uzual. Poate întreba când nu înţelege. Aceasta este o continuare a dezvoltării în înţelegerea verbelor şi adjectivelor.1. Referiţi-vă la 1.141 (Înţelege multe verbe de acţiune) şi la 1.155 (Înţelege mai

multe adjective).2. Uitaţi-vă prin reviste şi identificaţi obiecte care sunt “fierbinţi” sau “mari.”

Decupaţi-le şi lipiţi-le pentru a face o carte cu imagini pentru copil.3. Folosiţi adverbe, iar copilul va începe să le folosească, ca “El aleargă repede!”,

“Căţelul latră bucuros,” “Aceata este una foarte frumoasă.”

90