COMENTARIUcu privire la Codul Civil al Republicii Moldova

Claus SPRICKConsilier al Curţii Federale a Germaniei

A. Remarci preliminare

Acest comentariu se fondează pe o versiune tradusă în franceză a Codului civil al Republicii Moldova. Cu toate acestea, în caz de îndoieli, textul original redactat în limba moldovenească (Codul Civil, N° 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al R. Moldova N° 82-86 din 22.06.2002) mi-a permis uneori să elimin dificultăţile de înţelegere, iar textul vechiului Cod Civil din 26 decembrie 1964 să apreciez evoluţia dreptului moldovenesc. În ce priveşte Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, o traducere în engleză mi-a permis să o pot lua în consideraţie.

Dimpotrivă, necunoscând legislaţia deja existentă sau preconizată, la care de multe ori se referă Codul Civil, eu nu aş putea aprecia mecanismul de interacţiune a acestui cod cu celelalte legi ale Republicii Moldova.

Dacă informaţiile de care dispun sunt corecte, mai multe proiecte de legi elaborate de către diferite comisii au fost supuse Parlamentului Moldovei în anii 2001 şi 2002, şi s-ar părea că deliberările s-au axat mai mult pe chestiunea care dintre proiectele alternative ar fi meritat să fie adoptat. În ce priveşte eforturile experţilor străini la care autorităţile Moldovei au făcut apel separat sau succesiv, mă întreb dacă nu e cazul de a compătimi lipsa de coordonare între ei. Oricum nu ar fi eu mă voi abţine de la orice comentariu la acest subiect, îndeosebi privind rolul USAID în acest domeniu, asemenea raţionări depăşind câmpul expertizei ce mi-a fost cerută şi al cărei unic subiect va fi prezentul text. Şi nici nu-mi fac nici o iluzie în privinţa utilităţii părerilor mele vizând de a sugera nişte eventuale modificări de ultim moment, deoarece intrarea în vigoare a textului deja promulgat este prevăzută pentru data de 1 ianuarie 2003.

Sper totuşi ca remarcile la care mă incită textul supus examinării să poată servi atât Consiliului Europei pentru a aprecia mai bine progresul legiuitorului moldovenesc, cât şi părţii moldoveneşti pentru a-şi vedea propriul proiect sub un unghi de vedere critic al unui jurist străin. Eu sunt sigur că destul de des am avut lacune în a înţelege textul, însă aceasta ar putea uneori servi drept indiciu că claritatea stipulării neclare lasă de dorit.

Ţin să menţionez că este departe de ideea mea de a deprecia meritele autorilor Codului Civil sau rezultatul impresionant al muncii lor enorme. Dacă eventual comentariile mele ar părea puţin condescendente sau dure, vă asigur că deloc nu aceasta a fost intenţia mea, trebuind de avut în vedere faptul că am scris acest comentariu într-o altă limbă decât cea maternă şi că dorinţa de a fi concis ar fi contribuit de asemeni la o lipsă eventuală de curtoazie.

traducere 1

B. Remarci generale

1. Respectul Drepturilor Omului

În ce priveşte compatibilitatea proiectului codului cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mă limitez a menţiona că nici o dispoziţie nu provoacă obiecţii esenţiale. Drepturile omului sunt evocate şi garantate în articolul 4-1 al Constituţiei şi chiar dacă articolul 2-3 al Codului Civil pare să admită că exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ar putea fi restrânsă de dispoziţiile acestui Cod şi a altor legi, articolele 1-3 şi 3-1 menţionează clar că asemenea restricţii trebui să fie conforme Constituţiei şi prin urmare garanţiei drepturilor omului pe care ea o conţine. Desigur, totul va depinde de interpretarea şi de aplicarea codului de către instanţele de judecată în sensul respectării drepturilor fundamentale expres invocate de legislatorul moldovenesc.

2. Structura şi domeniul de aplicare a Codului

Pare evident că structura şi domeniul de aplicare a Codului Civil moldovenesc au fost profund inspirate de concepţia generală a Codului Civil francez care în parte i-ar fi servit drept model. Însă se găsesc de asemeni şi noţiuni ale dreptului civil german cât şi dispoziţii inspirate de cele ale Codului Civil ale Federaţiei Ruse şi ale Codului Civil model al CSI.

a) Este frapant, totuşi, domeniul de aplicare al Codului care include, pe lângă dispoziţii atât de specifice, şi cele ce reglementează, spre exemplu, transportul bunurilor (art-le 993-1029), dreptul societăţilor comerciale (art. 106 şi urm.) şi a organizaţiilor necomerciale (art. 180 şi urm.).

Desigur, dacă Codul Civil moldovenesc şi-a propus în articolul 2-1 al său să determine statutul juridic al tuturor participanţilor la circuitul civil şi să reglementeze raporturile lor juridice, nimic nu se opune la prima vedere efortului de a reglementa totalitatea acestor raporturi într-un singur cod clar. În privinţa abolirii separării clasice a dreptului civil şi a dreptului comercial, trebuie de menţionat că acesta e exemplul Olandei şi a codificării lor recente care se pare că ar fi tentat întâi Rusia, apoi Federaţia Rusă şi se ştie că ele au recurs la experţi olandezi la alcătuirea codurilor lor. Nimic uimitor prin urmare că Moldova a urmat acest exemplu. Însă situaţia juridică în Franţa şi în Germania mă face totuşi să am rezerve în privinţa utilităţii unui asemenea efort.

Nu este deloc fără motiv că dreptul societăţilor comerciale a fost reglementat separat prin Legea nr. 66 în Franţa şi că Germania cunoaşte legi distincte pentru societăţile pe acţiuni (Aktiengesetz), SRL (GmbH-Gesetz), cooperative (Genossenschaftsgesetz), societatea în nume colectiv şi societatea în comandită (art-le 105 şi urm., 161 şi urm. ale Codului Comercial german) cât şi în privinţa transformării acestor societăţi (Umwand-lungsgesetz). Deoarece anume în domeniul comerţului, cel puţin din urma cerinţelor globalizării, dezvoltarea noilor structuri obligă legislatorul să modifice mai mult sau mai puţin regulat legile existente sau să adopte norme întru totul noi. Ca exemplu, nu voi cita decât noua lege franceză din 12 iulie 1999 privind Societatea pe Acţiuni Simplificată (SAS), sau pe plan comunitar, Gruparea Europeană de Interes Economic (v. regulamentul 2137/85 privind instituirea unui GEIE, JOCE L 199 din 31/07/85) şi Societatea Europeană (v. regulamentul 2157/01 privind constituirea unui statut de SE, JOCE L 294 din 10/11/01).

traducere2

De introdus pe măsura necesităţilor asemenea modificări într-un cod existent – cu atât mai mult unul din codurile cele mai universale şi clasice – îmi pare incomod şi puţin practic.

Nu trebuie de asemeni de uitat nici inconvenientele pe care riscă să le prezinte introducerea dreptului societăţilor într-un cod civil pentru practicienii dreptului – judecători şi avocaţi – nespecializaţi în acest domeniu. Codurile adnotate şi comentariile la codul civil vor fi şi mai greoaie şi scumpe! Or, până la introducerea Codului Civil german (BGB) în 1900 codificarea prusiană (Allgemeines Preußisches Landrecht, ALR), care pretindea să reglementeze totalitatea dreptului civil printr-un singur cod, era criticată ca fiind orice numai nu maniabilă.

Exemplul Rusiei pare să confirme îndoielile mele. Articolele 87-94 şi 96-104 ale Codului Civil rus care conţin dispoziţii generale privind SRL şi SA au fost completate prin legi speciale, în deosebi Legea privind SRL intrată în vigoare pe 01 martie 1998 şi Legea din 25 noiembrie 1995 privind SA intrată în vigoare pe 01 ianuarie 1996. Mă tem că Moldova va fi degrabă nevoită sau să completeze dispoziţiile art. 136 şi urm. (societate în comandită), art. 145 şi urm. (SRL), art. 156 şi urm. (SA) ale Codului Civil al său, ceea ce riscă să-l facă ilizibil, sau să promulge legi specifice ce ar completa aceste dispoziţii ceea ce ar avea ca urmare puţin dorită faptul că va trebui de referit la două coduri diferite privind una şi aceeaşi formă de societate comercială.

Deja, Codul Civil face de mai multe ori referinţe la alte legi pentru detalii (art. 106-3, art-le 113-3 şi 113-4, art. 115-1 e); sau, în privinţa SA – art. 158-1, art. 161-8, art. 163-7 şi art. 169.

a) Pe de altă parte, era de aşteptat ca un Cod Civil să includă totalitatea normelor ce sunt de o importanţă fundamentală pentru relaţiile între justiţiabili în cadrul vieţii lor cotidiene. Astfel, dreptul familiei constituie o parte esenţială şi naturală a Codului Civil în mai multe ţări, inclusiv Franţa şi Germania, cu atât mai mult că există o legătură strânsă între dreptul familiei şi cel al succesiunii. Dimpotrivă, dreptul familiei era rezervat unei legi distincte în fosta RDG, însă aceasta pentru că se ţinea mult la dimensiunile mici ale Codului Civil care nu număra decât 480 articole.

Îmi pare evident faptul că dreptul familiei se atribuie cu mult mai mult la interesele persoanei decât spre exemplu, chestiunile relevate de fuziunea, desfiinţarea sau transformarea unei persoane juridice (art-le 69-85) sau privind transportul mărfurilor (art-le 993-1029) ale căror importanţă nu depăşeşte domeniul comerţului.

3. Metodă şi tehnică legislativă

Dată fiind înalta tehnicitate a majorităţii dispoziţiilor, uneori irită abundenţa de detalii ca enumerarea consecinţelor anumitor dispoziţii, consecinţe ce rezultă de plin drept din principiile generale. Legislatorul ar fi putut deci să nu le mai repete şi, la o adică, să se limiteze la o simplă trimitere la o dispoziţie precedentă (exemplu : articolele 668-1 şi 727).

Astfel, listele repetate sunt cu atât mai mult iritante, cu cât ele nu sunt identice la 100% (ca, pentru art. 1308-4 şi art. 1309-2 e), f) : sumele asigurate şi primele de asigurare în art. 1308, pe când suma asigurată şi primă de asigurare la singular în art. 1309, de asemeni şi în textul moldovenesc) : raţionarea oricărui jurist va fi mai întâi de a găsi (în van) aici o diferenţă materială.

traducere 3

Dacă articolul 988-1 dispune că cărăuşul trebuie să repare prejudiciul cauzat pasagerului cu excepţia a trei cazuri specificate, este de prisos de a preciza mai departe cazuri exemplu care nu exclud răspunderea cărăuşului.

Dacă debitorul poate opune factorului, conform articolului 1297-1, toate obiecţiile şi excepţiile pe care le are faţă de aderent, apare întrebarea dacă acest articol îi conferă mai multe drepturi decât aplicarea articolelor 1290-5 şi 560 (în limita obiecţiilor opozabile până la data notificării cesiunii), sau aici iarăşi este o repetare incompletă a normei aplicabile cesiunii creanţelor.

Obligaţia să informeze asigurătorul, la încheierea contractului, despre toate circumstanţele esenţiale referitoare la mărimea riscului ce se asigură (art. 1316-1 a) este completată prin art. 1317, întitulat "Informarea asigurătorului privind întinderea riscului" şi al cărui alineat 1 se referă la circumstanţele ce ar avea importanţă pentru acoperirea riscului. Utilizarea unor termeni diferiţi ridică încă o dată întrebarea dacă art. 1317 CC se limitează a preciza obligaţia stipulată de art. 1316-1 a) sau este vorba de obligaţii suplimentare.

Unele alte dispoziţii par a fi de prisos deoarece ele nu stipulează decât ceea ce este evident (e.g. articolele 175-6, 1201-1).

4. Îngrijorări provocate de anumite concepţii ale legislatorului moldovenesc

a) Liberul schimb şi Protecţionismul

Articolul 1306 CC interzice persoanelor Republicii Moldova de a încheia contracte de asigurare cu societăţi ce nu sunt înregistrate în RM, dacă numai asigurările solicitate nu sunt practicate pe piaţa naţională. Presupun că acest articol se referă de asemeni şi la contractele de reasigurare (art. 1305 CC). Din moment ce există un reasigurător moldovenesc, aceasta ar putea duce la un monopol al lui dacă marii reasigurători internaţionali, dintr-un motiv sau altul, nu au interesul de a fonda o sucursală şi de a se înregistra în Moldova. În vederea protejării asiguraţilor, ar fi însă de dorit ca asigurările moldoveneşti să poată să se reasigure liber pe piaţa internaţională.

b) Garantarea proprietăţii şi a libertăţii contractuale

Dreptul prioritar al fostului locatar (al cărui contract a expirat) la încheierea unui contract pentru un nou termen (art. 904-2) îmi pare excesiv în măsura în care lezează libertatea contractuală a locatorului. Acest din urmă poate avea motive justificate de a da un bun în locaţiune unui terţ (spre exemplu unuia din copiii săi ce doreşte să fondeze o căsnicie) sau ar trebui de respectat chiar dorinţa lui de a nu reînnoi un contract cu un locatar neplăcut. Chiar pe plan financiar, această dispoziţie riscă să dezavantajeze prioritarul : spre exemplu, un farmacist, proprietar sau cumpărător al imobilului, va fi interesat ca în aceste să se instaleze un medic, şi deoarece îl va tenta ca de obicei cu o chirie preferenţială, fostul locatar va fi şi mai mult tentat să-şi exercite dreptul prioritar.

De asemeni, art. 907-1 prevede rezilierea contractului de locaţiune în defavoarea proprietarului sub anumite condiţii legate de riscurile utilizării bunului care, după părerea mea, ar trebui mai degrabă să fie în sarcina locatarului, cu excepţia unui acord contrar al părţilor.

traducere4

Trebuie de ţinut cont că o grijă exagerată de a proteja locatarul ar putea avea urmări cu totul adverse : dispoziţiile în favoarea locatarului ar putea descuraja investitorii privaţi de la construirea de noi locuinţe, ceea ce va provoca o creştere a chiriei pentru locuinţele disponibile.

c) Putere discreţionară excesivă a instanţelor de judecată

Un Cod Civil trebuie să permită oricărei persoane să se informeze într-un mod cât mai precis cu privire la drepturile şi obligaţiile sale şi de asemeni să prevadă rezultatul unui eventual litigiu. Orice dispoziţie ce se limitează la întrebuinţarea unor termeni puţin precişi şi susceptibili de interpretare riscă să provoace hotărâri divergente greu de prognosticat (v. art-le 869-1, 1314). Aceasta este în deosebi valabil pentru dispoziţiile ce nu stipulează o obligaţie materială şi certă dar lasă la discreţia instanţei de a dispune sau nu o obligaţie sau o plată (articolele 213-2, 230, 1402-2, 1408-3, 1422-1).

traducere 5

C. Analiza articolelor individuale

Art. 6. Acţiunea legii civile în timp :

1) La loi civile n’est pas rétroactive. Elle ne modifie et ne supprime ni les conditions de constitution d’une situation juridique constituée antérieurement, ni les conditions d’extinction d’une situation juridique éteinte antérieurement. De même, la loi nouvelle ne modifie et ne supprime pas les effets déjà produits d’une situation juridique éteinte ou en cours de réalisation.(2) La loi nouvelle est applicable aux situations juridiques en cours de réalisation à la date de son entrée en vigueur.(3) Les effets de la loi ancienne cessent à la date de l’entrée en vigueur de la loi nouvelle, à moins que celle-ci ne prévoie autrement.(4) En cas de situations juridiques contractuelles en cours de réalisation à la date d’entrée en vigueur de la loi nouvelle, la loi ancienne continuera à gouverner la nature et l’étendue des droits et obligations des parties, ainsi que tout autre effet contractuel, sauf disposition contraire de la loi nouvelle.(5) Dans les situations prévues à l’alinéa 4, les dispositions de la loi nouvelle s’appliquent aux modalités d’exercice des droits ou d’exécution des obligations, ainsi qu’à celles d’aliénation, de reprise, de transformation ou, selon le cas, d’extinction de ceux-ci. De même, les clauses d’un acte juridique conclu avant l’entrée en vigueur de la loi nouvelle qui sont contraires aux dispositions impératives de cette loi sont dépourvus, à partir de cette date, de tout effet juridique, sauf disposition contraire de la loi nouvelle. .

(1) Legea civila nu are caracter retroactiv. Ea nu modifica si nici nu suprima conditiile de constituire a unei situatii juridice constituite anterior, nici conditiile de stingere a unei situatii juridice stinse anterior. De asemenea, legea noua nu modifica si nu desfiinteaza efectele deja produse ale unei situatii juridice stinse sau in curs de realizare.(2) Legea noua este aplicabila situatiilor juridice in curs de realizare la data intrarii sale in vigoare.(3) De la data intrarii in vigoare a legii noi, efectele legii vechi inceteaza, cu exceptia cazurilor in care legea noua prevede altfel.(4) In cazul situatiilor juridice contractuale in curs de realizare la data intrarii in vigoare a legii noi, legea veche va continua sa guverneze natura si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor, precum si orice alte efecte contractuale, daca legea noua nu prevede altfel.(5) In situatiile prevazute la alin.(4), dispozitiile legii noi se aplica modalitatilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligatiilor, precum si de instrainare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, daca legea noua nu prevede altfel, clauzele unui act juridic incheiat anterior intrarii in vigoare a legii noi contrare dispozitiilor ei imperative sint, de la aceasta data, lipsite de orice efect juridic.

Cu toate că introducerea noului Cod Civil va marca o cotitură hotărâtoare pentru dreptul Republicii Moldova, ne întrebăm dacă nu ar fi mai oportun de a incorpora dispoziţia de mai sus într-o lege introductivă distinctă de Codul Civil. Va fi mai uşor de a completa o asemenea lege în cazul modificării ulterioare a dispoziţiilor Codului precizând efectele în timp ale modificării.

Art. 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale:

(1) Toute personne a droit au respect de son honneur, de sa dignité et de sa réputation professionnelle.(3) A la demande des personnes intéressées, il est admis que l’honneur et la dignité d’une personne physique continuent d’être protégées après la mort de celle-ci.

(1) Orice persoana are dreptul la respectul onoarei, demnitatii si reputatiei sale profesionale.(3) La cererea persoanelor interesate, se admite apararea onoarei si demnitatii unei persoane fizice si dupa moartea acesteia.

traducere6

De ce reputaţia profesională este exclusă din apărarea post mortem? Ea totuşi face parte din onoarea şi demnitatea persoanei.

Art. 16 alineatul 9:

(9) Dans l’impossibilité d’établir l’identité de celui qui a diffusé des informations lésant l’honneur, la dignité et la réputation professionnelle d’autrui, ce dernier a droit à demander à l’instance judiciaire que l’information diffusée soit déclarée fausse.

(9) Daca identificarea persoanei care a difuzat informatia ce lezeaza onoarea, demnitatea si reputatia profesionala a unei alte persoane este imposibila, aceasta din urma este in drept sa adreseze in instanta de judecata o cerere in vederea declararii informatiei raspindite ca fiind neveridica

Dacă alineatul 2 al acestui articol admite dovedirea că informaţia corespunde realităţii şi în cazul alineatului 9 nu este nimeni care ar avea sarcina probei, ar trebui cel puţin de stipulat că o informaţie anonimă nu poate fi declarată neveridică dacă contrariul este constant sau evident. Dacă hotărârea instanţei de judecată ce o declară neveridică obţine puterea lucrului judecat, eu presupun că efectul acesteia nu se va limita doar la părţi deoarece se pare că nici nu există pârât. S-ar putea deci deduce că din acel moment nimeni nu va mai putea reînnoi această informaţie chiar dacă noua persoană ce difuză informaţia ar putea dovedi veridicitatea.

Art. : 25 alineatul 1: Limitarea persoanei fizice în capacitatea de exerciţiu:

(1) La capacité d’exercice de la personne physique qui, du fait de la consommation abusive d’alcool ou de la consommation de stupéfiants ou d’autres substances psychotropes, dégrade la situation matérielle de sa famille peut faire l’objet de restrictions imposées par l’instance judiciaire. Cette personne est mise en curatelle..

(1) Persoana care, in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri si de alte substante psihotrope, inrautateste starea materiala a familiei sale poate fi limitata de catre instanta de judecata in capacitatea de exercitiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.

Ocrotirea familiei nu ar justifica oare de asemeni restrângerea capacităţii de exerciţiu a persoanei care risipeşte patrimoniul său deoarece ea este posedată de demonul jocului? Există cazuri când mania jocului are aceleaşi efecte ca şi un drog şi o terapie se impune. De altfel, nu ar exista oare interesul de a proteja de asemeni şi celibatarul ce riscă de a se ruina?

Art. 28. Numele persoanei fizice:

(2) Le nom inclut le nom patronymique et le prénom, auxquels s’ajoute, le cas échéant, le prénom du père..

(2) Numele cuprinde numele de familie si prenumele, iar in cazul prevazut de lege, si patronimicul.

Cu toate că adăugirea patronimicului are o tradiţie veche (cel puţin în ţările de limbă slavă din câte ştiu) am putea să ne întrebăm dacă excluderea numelui mamei nu ar constitui o discriminare fondată pe sex, contrară CEDO.

traducere 7

Art. :

(4) Le prénom est fixé le jour de l’enregistrement de la naissance, sur la base de la déclaration de naissance..

(4) Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, in baza declaratiei de nastere.

Textul nu menţionează cine este autorizat a face declaraţia de naştere, îndeosebi dacă părinţii nu sunt de acord în privinţa alegerii prenumelui. Nu cunosc dacă soluţia se află în dreptul familiei care nu a fost incorporat în Codul Civil.

Art. 37: Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela

Ont l’obligation de porter à la connaissance de l’autorité des tutelles l’existence de personnes qu’il y a lieu de mettre en tutelle ou en curatelle, dans un délai de cinq jours après avoir eu connaissance de ce fait:

a) les proches de la personne qu’il y a lieu de mettre en tutelle et en curatelle, de même que les administrateurs et les locataires de l’immeuble où habite le mineur;

d) les organes de l’administration publique locale, les établissements de protection, de même que toute autre personne..

In termen de 5 zile de la data aflarii ca asupra persoanei trebuie instituita tutela sau curatela, au obligatia sa instiinteze autoritatea tutelara:

a) cei apropiati persoanei, precum si administratorul si locatarii casei in care locuieste;

d) autoritatile administratiei publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.

Cu toate că această dispoziţie reflectă grija de a asigura la maximum ocrotirea intereselor minorilor asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela, ezit mult să mă obişnuiesc cu ideea că administratorii şi locatarii unui (mare) imobil (şi chiar şi alţi vecini) să poată fi împuterniciţi a suscita iniţiativa autorităţilor competente la propria dorinţă, după propria apreciere a circumstanţelor. Având în vedere numărul certurilor între locatarii vecini, este de temut ca această dispoziţie să nu fie înţeleasă de publicul larg ca o justificare a unui anumit grad de supraveghere a vieţii private la domiciliu.

Codul Civil al Federaţiei Ruse nu cunoaşte asemenea obligaţii.

Şi, dacă alineatul d) impune obligaţia pentru "orice altă persoană" de a înştiinţa autoritatea tutelară ne întrebăm de ce cei apropiaţi, administratorul şi locatarii casei sunt numiţi explicit la alineatul a).

Art. 38. Tutorele şi curatorul:

(3) Le tuteur et le curateur sont désignés par l’autorité des tutelles du domicile de la personne devant être mise en tutelle ou en curatelle, d’office ou à la demande de ceux qui sont mentionnés à l’article 37.

(3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelara de la domiciliul persoanei asupra careia trebuie instituita tutela sau curatela, din oficiu sau la sesizarea celor mentionati la art.37.

traducere8

Dacă autoritatea tutelară poate acţiona din oficiu, oricine poate să-i sugereze măsurile ce trebuie adoptate. Însă nu înţeleg de ce, conform art. 37-d), oricine o poate sesiza în desemnarea unui tutore sau curator, ceea ce ar implica pentru autoritatea tutelară competentă obligativitatea de a decide (prin decizie fondată?) asupra unei asemenea sesizări.

(4) Ne peuvent pas être tuteurs ou curateurs:

c) ceux qui ont été déchus de l’autorité parentale ou qui ont été déclarés incapables des charges tutélaires;

d) ceux qui ont été déclarés incapables d’être tuteurs ou curateurs pour cause de maladie;

(4) Nu poate fi tutore sau curator:

c) cel decazut din drepturile parintesti;

d) cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza starii de sanatate;

Traducerea franceză îmi pare a nu corespunde textului original, în litera c) al căruia lipseşte includerea celora a căror incapacitate de a fi tutori sau curatori a fost declarată pentru un alt motiv decât cel al stării sănătăţii lor.

e) celui qui, ne s’étant pas convenablement acquitté des obligations d’adoptant, s’est fait annuler l’adoption;f) ceux qui ont fait l’objet de restrictions à l’exercice de certains droits politiques et civils, soit par application de la loi, soit par la suite d’une décision judiciaire, ainsi que les gens ayant fait preuve de mauvaise conduite;g) ceux dont les intérêts sont opposés à ceux de la personne mise en tutelle ou en curatelle;h) ceux qui ont fait l’objet d’une exclusion, par testament ou par un acte notarié, par le parent qui exerçait à lui seul, au moment de sa mort, la protection parentale;g) ceux qui, antérieurement, n’ont pu s’acquitter de leurs obligations d’adoptants et, par conséquent, l’adoption a été annulée;i) ceux qui, dans l’exercice d’une tutelle ou d’une curatelle, ont été destitués des charges de la tutelle ou de la curatelle;j) ceux qui ont un emploi dans l’établissement où est placée la personne à mettre en tutelle ou en curatelle..

e) cel caruia, din cauza exercitarii necorespunzatoare a obligatiilor de adoptator, i s-a anulat adoptia;f) cel caruia i s-a restrins exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarire judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;g) cel ale carui interese vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutela sau curatela;h) cel inlaturat prin act autentic sau prin testament de catre parintele care exercita singur, in momentul mortii, ocrotirea parinteasca;i) cel care, exercitind o tutela sau curatela, a fost indepartat de la ele;j) cel care se afla in relatii de munca cu institutia in care este internata persoana asupra careia se instituie tutela sau curatela.

Traducerea franceză conţine de două ori litera g). În ce priveşte litera f), restricţia "anumitor drepturi politice sau civile" este o normă care lasă de dorit o mai mare precizie : care drepturi? Conflictul de interese menţionat la litera g), ar trebui oare să fie general şi imprevizibil? Într-un caz izolat de interese opuse, ar trebui de căutat o soluţie care să evite o destituire completă a tutorelui sau curatorului.

Art. 40. Obligaţiile tutorelui şi curatorului:

(1) Les tuteurs et les curateurs sont obligés de:

a) partager le domicile avec le pupille...

(1) Tutorele si curatorul sint obligati:

a) sa locuiasca impreuna cu cel pus sub tutela...

traducere 9

O obligaţie foarte uimitoare din punct de vedere a unui jurist german şi pentru care eu nu văd nici un cauză obligatorie. Dar ea poate fi de asemeni regăsită şi în articolul 36-2 al Codului Civil al Federaţiei Ruse.

Or, traducerea franceză "pupille" pare să desemneze atât persoanele puse sub tutelă cât şi cele puse sub curatelă, pe când textul moldovenesc nu menţionează aici decât persoana pusă sub tutelă, fără a adăugi, ca în alineatul 1 b) al articolului 40 "…sau sub curatelă". S-ar putea de concluzionat, la o primă vedere, că obligaţia de a locui împreună nu priveşte curatorii. Dar excepţia ce urmează :

Le curateur et la personne mise en curatelle âgée de quatorze ans accomplis peuvent habiter séparément, avec l’autorisation de l’autorité tutélaire.

Curatorul si persoana aflata sub curatela care a atins virsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autoritatii tutelare;

demonstrează clar contrariul. Dacă legislatorul moldovenesc ţine la această dispoziţie, ar trebui de adăugit cuvintele "...sau curatelă" în prima frază a alineatului 1 a) al articolului 40 pentru a evita orice neînţelegere.

Art. 41. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă:

(3) Les sommes dues à la personne mise en tutelle, qu’il s’agisse de pension, d’aide, de pension alimentaire ou d’autres revenus courants, sont touchées par le tuteur qui les emploie à entretenir la personne mise en tutelle..

(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutela, sub forma de pensie, ajutor, pensie alimentara si alte venituri curente, se primesc si se cheltuiesc de catre tutore pentru intretinerea celui pus sub tutela.

Şi veniturile unice, îndeosebi plăţile unice de despăgubire conform art. 1420-3 şi 4, ar fi trebui considerate rentă capitalizată? Trebuie oare de dedus din această dispoziţie că tutorele trebuie să cheltuiască totalitatea veniturilor curente pentru întreţinerea persoanei puse sub tutelă, chiar dacă ele depăşesc necesităţile corespunzătoare? Pare evident că surplusul ar trebui utilizat pentru a forma un patrimoniu.

Art. 46. Îndepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea obligaţiilor lor:

(1) Le mineur, de même que tous ceux qui sont visés à l’article 37, peuvent porter plainte devant l’autorité des tutelles contre les actes et les faits du tuteur et du curateur, préjudiciables pour le mineur..

(1) Minorul, precum si persoanele prevazute la art.37 pot contesta sau denunta la autoritatea tutelara actele si faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciaza minorul.

După cum e indicat în comentariul meu la articolul 38-3, ar trebui de evitat orice dispoziţie ce ar putea fi înţeleasă greşit ca un drept al oricăruia de a se amesteca în afacerile altuia. De acord, dacă i se acordă minorului dreptul de a "ataca", însă nu văd de ce o persoană fără interes să poată contesta actele tutorelui sau curatorului.

Art. 66. Denumirea persoanei juridice:

(5) La personne morale ne peut pas employer dans sa dénomination des mots ou des abréviations

pouvant induire les tiers en erreur en ce qui concerne sa forme.

traducere10

(5) Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa.

Ar trebui de asemeni de interzis denumirile amăgitoare sau evident inexacte care ar putea induce în eroare nu în ce priveşte forma, ci în privinţa activităţii sau importanţei persoanei juridice (spre exemplu "Société de Banque Transatlantique" pentru cazul unei mici bănci regionale).

Art. 67. Sediul persoanei juridice:

(3) L’adresse postale de la personne morale est l’adresse de son siège. La personne morale peut avoir d’autres adresses également pour la correspondance.

(4) Tous les actes et lettres arrivés au siège sont considérés comme étant reçus par la personne morale.

(3) Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta.

(4) Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre persoana juridica.

Dacă o persoană juridică decide să se servească de alte adrese decât cele ale sediului său pentru corespondenţă, actele şi scrisorile intrate aici ar trebui de asemeni considerate corespunzător recepţionate. Aceasta ar trebui de asemeni să fie valabil pentru o filială sau reprezentanţă (v. art-le 102 şi 103) dacă ea priveşte activitatea acestei filiale sau reprezentaţe.

Art. 100. Redeschiderea procedurii de lichidare:

(2) Il sera sursis à la prescription extinctive du droit d’action de la personne morale ou contre celle-ci durant la période d’inexistence de la personne morale respective..

(2) Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat, se suspenda cursul prescriptiei extinctive a dreptului de actiune a persoanei juridice sau fata de persoana juridica respectiva.

Fără stipularea unui termen maxim fix, se riscă că creanţele vor fi valorificate chiar după 50 şi mai mulţi ani. Ar trebui măcar de protejat după scurgerea unei anumite perioade de timp debitorul unei persoane juridice radiate din registru.

Art. 111. Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale:

(2) Les actes juridiques passés au nom de la société commerciales ne sont pas affectés par sa nullité, à l’exception du cas prévu à l’alinéa 3.

(3) Si la société commerciale déclarée nulle est insolvable, sa liquidation est régie par la Loi sur l’insolvabilité..

(2) Nulitatea societatii comerciale nu afecteaza actele juridice incheiate in numele ei, exceptie constituind cazul prevazut la alin.(3).

(3) Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila, lichidarea ei se efectueaza conform legislatiei cu privire la insolvabilitate.

Fără a cunoaşte dispoziţiile legii cu privire la insolvabilitate, este dificil de a înţelege excepţia de nulitate menţionată la alineatul 2. Deoarece hotărârea în declararea nulităţii nu constată insolvabilitatea, i-ar reveni oare lichidatorului să o constate?

traducere 11

Art. 113. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale:

(3) Les associés sont tenu de verser en numéraire, à l’enregistrement de la société commerciale, au moins 40% de l’apport souscrit, à moins que la loi ou les statuts ne prévoient une proportion plus importante.

(3) La data inregistrarii societatii comerciale, fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel putin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu prevede o proportie mai mare.

Acest articol nu precizează dacă vărsarea a cel puţin 40% din capitalul social este o condiţie pentru înregistrarea societăţii. Ca o măsură de protecţie contra activităţilor (de cele mai dese ori ilicite) ale societăţilor de capital lipsite întru totul de mijloace proprii din momentul apariţiei, legea germană (§ 7 GmbHG) stipulează că o societate cu răspundere limitată, de exemplu, nu poate fi înregistrată decât dacă dovedeşte achitarea a cel puţin 50% din capitalul său social. Sancţiunile prevăzute la alineatele 5 şi 6 ale art. 113 nu prea vor ajuta creditorilor societăţii. Soluţia germană garanteză că la momentul înregistrării sale, SRL dispune de o jumătate din capitalul social.

Art. 121. Dispoziţii generale cu privire la societatea în nume colectiv:

(2) Le nombre d’associés ne peut pas être inférieur à 2 et ne peut pas excéder 20 personnes physiques ou morales. Une personne physique ou morale peut être l’associé d’une seule société en nom collectif..

(2) Numarul asociatilor nu poate fi mai mic de 2 si nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoana fizica sau juridica poate fi asociatul numai al unei societati in nume colectiv.

Cred că ghicesc motivul ce l-a făcut pe legislatorul moldovenesc să limiteze numărul asociaţilor la 20 persoane, însă mă întreb dacă el e într-adevăr valabil. Legea germană nu cunoaşte asemenea restricţii şi eu cunosc personal multe societăţi în nume colectiv proprietare a unui imobil exploatat comercial, ale căror asociaţi sunt în acelaşi timp locatarii unui apartament sau local comercial ce se află acolo şi al căror număr depăşeşte cu mult cifra indicată. Nu văd aici inconveniente.

În plus, nu văd cum o persoană fizică sau juridică să nu poată fi asociat al două sau mai multe societăţi în nume colectiv în acelaşi timp. Desigur, "valoarea" răspunderii sale solidare va diminua conform numărului de societăţi în cadrul cărora este asociat ; insă este uşor de imaginat alte circumstanţe ce ar putea să-i afecteze solvabilitatea, fără ca legea să permită de a le evita. Menţionez totuşi că Noul Cod Civil al Federaţiei Ruse conţine aceeaşi restricţie (art. 69-2).

Art. 122. Actul de constituire al societăţii în nume colectiv:

(1) En plus de ce qui a été mentionné à l’article 108, alinéa 1, l’acte de constitution d’une société en nom collectif doit comporter:

a) le montant et la composition du capital social de la société, ainsi que le mode de versement des apports;

(1) In afara de cele mentionate la art.108 alin.(1), in actul de constituire al societatii in nume colectiv trebuie sa se indice:

a) cuantumul si continutul capitalului social al societatii si modul depunerii aporturilor;

traducere12

Conform concepţiei ce o împărtăşesc, societăţile de persoane (ca societatea în nume colectiv) nu au capital social ci doar părţi sociale. Mă întreb deci dacă această dispoziţie este destul de precisă. De altfel ar trebui de asemeni de precizat articolul 106-1.

Art. 136. Dispoziţii generale cu privire la societatea în comandită:

(2) Une personne ne peut être commandité que dans une seule société en commandite. Le membre d’une société en nom collectif ne peut pas être commandité dans une société en commandite. Le commandité d’une société en commandite ne peut pas être membre d’une société en nom collectif..

(2) Persoana poate fi comanditat doar intr-o singura societate in comandita. Membrul societatii in nume colectiv nu poate fi comanditat in societatea in comandita. Comanditatul din societatea in comandita nu poate fi membru al societatii in nume colectiv.

Îndoielile ce le am în privinţa acestei dispoziţii sunt aceleaşi care au fost deja indicate în privinţa articolului 121, cu atât mai mult că articolul 106-3 pare a admite ca o societate cu răspundere limitată să fie comanditată, astfel încât creditorul unei societăţi în comandită nu mai poate conta pe răspunderea nelimitată a cel puţin unuia dintre membrii acestei societăţi. În acest caz, el va prefera deseori răspunderea nelimitată a unui comanditat ce este o persoană fizică, chiar dacă aceasta este concomitent membră a unei societăţi în nume colectiv sau comanditată a mai multor societăţi în comandită.

Art. 150 Partea socială a soţilor în societatea cu răspundere limitată:

(1) La part sociale des conjoints, acquise durant le mariage, est soumise au régime juridique de la propriété commune en indivision..

(1) Asupra partii sociale a sotilor in societatea cu raspundere limitata dobindite in timpul casatoriei se aplica regimul juridic al proprietatii comune in devalmasie.

Conform principiului general că dispoziţiile legii speciale prevalează, această dispoziţie specială privind părţile sociale ar putea să se extindă în sensul că partea socială dobândită în timpul căsătoriei devine proprietate comună a soţilor nu numai în cazul regimului legal (a bunurilor dobândite în devălmăşie), dar chiar şi dacă soţii au ales, prin contract, un regim convenţional cum ar fi separarea de bunuri, conform noului cod al familiei moldovenesc din 26 aprilie 2001 (cf. art. 371-1). Nu pot crede că aceasta să fie soluţia pe care ar fi presupus-o legislatorul moldovenesc, cu atât mai mult că – cel puţin în Germania – amestecul unui soţ divorţat într-o societate comercială este întotdeauna rău văzut de aceasta şi riscă să ridice probleme grave.

Art. 157. Actul de constituire al societăţii pe acţiuni:

En plus de ce qui vient d’être mentionnée à l’article 108, alinéa 1, l’acte de constitution de la société par actions doit comporter:

c) le nombre, le type et la valeur nominale des actions, les classes d’actions et le nombre d’actions de chaque classe;

In afara de cele mentionate la art.108 alin.(1), in actul de constituire al societatii pe actiuni trebuie sa se indice:

c) numarul, tipul si valoarea nominala a actiunilor; clasele de actiuni si numarul de actiuni de fiecare clasa;

traducere 13

Din 1998, legea germană cunoaşte de asemeni acţiunile fără valoare nominală (acţiuni de cotă), o alternativă care a facilitat mult introducerea Euro. Deoarece valoarea nominală a acţiunii îşi pierde orice însemnătate după cotarea lor la bursă, cu excepţia desemnării cotei-părţi din capitalul social, acţiunile de cotă au, după părerea mea, numai avantaje.

traducere14

Art. 175. Conducerea cooperativei:

(6) Les lois traitant des coopératives et les statuts de la coopérative peuvent faire rentrer d’autres questions dans la compétence exclusive de l’assemblée générale. Les questions relevant de la compétence exclusive de l’assemblée générale et du conseil de surveillance ne peuvent pas être rattachées à la compétence des organes exécutifs de la coopérative..

(6) Prin legislatia cu privire la cooperative si prin statutul cooperativei, competentei exclusive a adunarii generale pot fi atribuite si alte chestiuni. Problemele a caror solutionare intra in competenta exclusiva a adunarii generale sau a consiliului de observatori nu pot fi date in competenta organelor executive ale cooperativei.

Cea de a doua frază îmi pare de prisos : este evident că competenţa exclusivă a unui organ nu poate fi atribuită unui altui, altfel ea încetează de a mai fi exclusivă.

Art. 179. Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale:

(5) Les particularités de la constitution, du fonctionnement et de la cessation de l’activité des entreprises d’Etat et municipales sont réglementées par le présent code, par la législation relative aux entreprises d’Etat et municipales, par la loi sur l’administration publique locale et d’autres actes normatifs, ainsi que par les statuts-type de ces entreprises..

(5) Particularitatile fondarii, functionarii si incetarii activitatii intreprinderilor de stat si intreprinderilor municipale se reglementeaza de prezentul cod, de legislatia cu privire la intreprinderile de stat si la intreprinderile municipale, cu privire la administratia publica locala, de alte acte normative, precum si de statutele-model ale acestor intreprinderi.

Nu văd utilitatea unui statut specific (privilegiat?) a întreprinderilor publice ce exercită activităţi private. În calitate de subiect de drepturi şi obligaţii private, statul se poate oricând servi de formele prevăzute de Codul Civil.

Art. 194. Răspunderea civilă a Republicii Moldova şi a unităţilor ei administrativ-teritoriale:

(2) La République de Moldova n’est pas responsable des obligations des collectivités territoriales.

(3) Les collectivités territoriales ne sont pas responsables des obligations de la République de Moldova.

(4) Les dispositions des alinéas (2) et (3) ne seront pas prises en considération si la République de Moldova accorde des garanties pour les obligations des collectivités territoriales ou que celles-ci accordent des garanties pour les obligations de la République de Moldova.

(5) Les particularités de la responsabilité civile de la République de Moldova et des collectivités territoriales dans leurs rapports avec des personnes physiques et morales étrangères ou d’autres Etats sont établies par la loi..

(2) Republica Moldova nu poarta raspundere pentru obligatiile unitatilor administrativ-teritoriale.

(3) Unitatile administrativ-teritoriale nu poarta raspundere pentru obligatiile Republicii Moldova.

(4) Dispozitiile alin.(2) si (3) nu se rasfring asupra cazurilor in care Republica Moldova a acordat garantii pentru obligatiile unitatilor administrativ-teritoriale sau acestea au acordat garantii pentru obligatiile Republicii Moldova.

(5) Particularitatile raspunderii civile a Republicii Moldova si a unitatilor administrativ-teritoriale in raporturi cu persoane fizice si juridice straine sau cu alte state sint stabilite prin lege.

traducere 15

Alineatul 4 îmi pare inutil deoarece garanţia acordată de către Republica Moldova sau de o colectivitate teritorială implică de drept propria sa obligaţie în cadrul acestei garanţii. Or, nu este clar dacă termenul "garanţie" include cauţiunea. Şi nu văd de asemeni de ce, conform alineatului 5, răspunderea civilă a statului nu este supusă Codului Civil dacă este vorba de raporturi cu persoanele străine.

Art. 202. Acordul terţului la încheierea şi executarea actului juridic:

(1) Si l’effet de l’acte juridique qui doit être accompli à l’égard d’une autre personne dépend de l’accord d’un tiers, l’accord ou le désaccord peut être exprimé à l’égard des deux parties.

(1) Daca efectul unui act juridic care trebuie indeplinit fata de altcineva depinde de acordul unui tert, acordul sau dezacordul poate fi exprimat atit fata de o parte, cit si de cealalta.

Acordul terţului trebuie oare exprimat faţă de o parte şi de cealaltă, sau este suficient de a-l comunica doar uneia dintre ele (soluţie germană, § 182 BGB)? Dacă am înţeles bine textul moldovenesc, este cea de a doua soluţie care a fost adoptată. Dacă nu, acordul exprimat faţă de o parte va rămâne oare fără efect până la exprimarea acordului faţă de cealaltă?

Art. 205. Efectele actului de dispoziţie al celui neîndreptăţit:

(1) Un acte de disposition, relatif à une chose, accompli par une personne sans autorisation produit des effets s’il est accompli avec l’accord d’une personne autorisée.

(1) Un act de dispozitie incheiat cu privire la un lucru de o persoana neindreptatita produce efecte daca este incheiat cu incuviintarea celui indreptatit.

Nu înţeleg prea bine de ce această normă nu este aplicabilă decât actelor de dispoziţie cu privire la un lucru. Cesiunea unei creanţe este de asemeni un act de dispoziţie, şi cesiunea creanţei unui terţ ar trebui de asemeni să fie valabilă cu acordul acestuia. Or, s-ar părea că versiunea moldovenească ar fi vorbit de un bun, deci de un lucru sau de un drept.

Art. 206. Obiectul actului juridic:

(2) L’objet de l’acte juridique doit être licite, se trouver dans le circuit civil et être déterminé ou déterminable, au moins en ce qui concerne son espèce.

(3) Les biens à venir peuvent également constituer l’objet d’un acte juridique.

(2) Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit, sa se afle in circuit civil si sa fie determinat sau determinabil cel putin in specia sa.

(3) Pot constitui obiect al actului juridic si bunurile viitoare.

Ar trebui oare de adăugit la alineatul 2 sau 3 că patrimoniul succesoral al unui terţ încă în viaţă nu poate constitui obiectul unui act juridic, sau este suficientă nulitatea unui contract privind moştenirea unui terţ (art. 675-1) pentru a garanta că patrimoniul succesoral este în afara circuitului civil în sensul alineatului 2? Terţul în viaţă poate însă să dispună de acest patrimoniu!

Art. : 207. Cauza actului juridic

traducere16

(1) L’acte juridique civil conclu sans cause ou ayant à sa base une cause erronée ou illicite ne pourra produire aucun effet.

(1) Actul juridic civil incheiat fara cauza ori fondat pe o cauza falsa sau ilicita nu poate avea nici un efect.

Aplicabilitatea acestei dispoziţii nu-mi pare chiar clară. Emiterea unui cec sau a unui ordin de plată pentru o datorie presupusă este de asemeni un act juridic ce îşi are la bază o cauză eronată, însă el va avea fără îndoială efecte – despăgubirea eventuală conform normelor îmbogăţirii fără justă cauză (articolele 1389 şi urm.).

Art. 208. Forma actului juridic:

traducere 17

Dacă actul juridic a fost îndeplinit în scris conform acordului părţilor (art. 210-2), ar trebui de respectat voinţa lor şi libertatea lor contractuală de a renunţa la formă (chiar tacit) dacă această voinţă rezultă din acordul lor privind o modificare verbală a contractului.

traducere18

Aceasta ar putea să devină foarte periculos pentru o persoană care promite benevol de a da cauţiune sau de a vinde un imobil. Cel puţin, această dispoziţie nu ar trebui să fie aplicabilă dacă rolul protector al condiţiilor de formă este astfel redus la zero (cf. la fel art. 246-2).

Art. 210. Forma scrisă:

(1) Seront établis par écrit les actes juridiques entre les personnes morales; entre les personnes morales et les personnes physiqueset entre les personnes physiques si la valeur de l’objet est supérieur à 50 salaires minimums, et dans les cas prévus par la loi, quelle que soit la valeur de l’objet.

(1) Trebuie sa fie incheiate in scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice si persoanele fizice si dintre persoanele fizice daca valoarea obiectului actului juridic depaseste 1000 de lei, iar in cazurile prevazute de lege, indiferent de valoarea obiectului.

Limita indicată în traducerea franceză (50 salarii minimale) nu corespunde textului original (1000 lei). Or, salariul minimal se va schimba din când în când ; nu este clar dacă trebui de avut în vedere salariul minimal la data încheierii contractului (uneori dificil de determinat pentru cazul contractelor verbale). În orice caz, dacă contractul prevede obligaţii viitoare, va fi oricum imposibil de a prevedea salariul minimal viitor. Chiar dacă limita este fixă (1000 lei), va fi dificil de a evalua obligaţiile viitoare. Şi dacă valoarea obiectului vândut nu este cunoscută sau nu are decât o valoare afectivă, ar trebui de referit la contra-prestaţie, ceea ce ar putea prejudicia vânzătorul neexperimentat?

Îmi pun aceste întrebări deoarece o asemenea dispoziţie nu există în dreptul german şi nu cunosc soluţiile dreptului francez care cunoaşte totuşi o normă similară.

(2) Si, selon la loi ou l’accord des parties, l’acte juridique doit être établi par écrit, il peut être conclu en un seul exemplaire signé par les deux parties, aussi que par un échange de lettres, télégrammes, téléphonogrammes, etc., signés par l’expéditeur..

(2) In cazul in care, conform legii sau invoielii intre parti, actul juridic trebuie incheiat in scris, el poate fi incheiat atit prin intocmirea unui singur inscris, semnat de parti, cit si printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Ţin să menţionez că dreptul german cunoaşte două nivele de formă scrisă. Există cazuri când un schimb de scrisori nu este suficient şi în interesul terţilor este necesar un unic înscris. Citez două exemple :

1) Acordurile restrictive de concurenţă trebuie să fie supuse autorităţii competente pentru supravegherea antimonopol. Dacă o asemenea convenţie nu rezultă decât dintr-un număr mare de scrisori schimbate (ofertă iniţială, acceptare cu modificare = ofertă nouă, respingere a acesteia cu propunere de alte modificări etc.), ar fi greu pentru un terţ să decidă asupra celor ce s-au convenit. Iată de ce legea germană cerea (până în 1998) – sub sancţiunea nulităţii – ca acordurile restrictive de concurenţă să fie încheiate printr-un înscris unic (sau un schimb de exemplare identice semnate de expeditorii respectivi), cf. § 34 al vechiului GWB.

2) Idem pentru contractele de locaţie a bunurilor imobile ale căror durată fixă depăşeşte un an. Cauza : cumpărătorul unui imobil se substituie vânzătorului în contractele de locaţie încheiate de acesta (§ 571 BGB). Va trebui deci ca el să se poată informa fără dificultate asupra conţinutului contractelor de lungă durată deja existente în care el va intra ca nou locator. § 566 BGB cere deci un unic înscris pentru contractele de locaţie cu durată

traducere 19

fixă de un an şi mai mult. Un detaliu : dacă această formă nu este respectată, contractul rămâne valabil, însă stipularea unei durate fixe este înlocuită cu posibilitatea, pentru ambele părţi, de a rezilia contractul conform termenelor fixate de lege pentru rezilierea contractelor cu durată nedeterminată – chiar dacă imobilul nu a fost vândut.

Dacă dreptul moldovenesc cunoaşte situaţii comparabile ar trebui poate de modificat dispoziţia prevăzută de proiectul de lege.

Art. 211 Efectele nerespectării formei scrise a actului juridic:

(1) La non-observation de la forme écrite d’un acte juridique fait perdre aux parties le droit de demander, en cas de litige, la convocation de témoins pour prouver l’acte juridique.

(1) Nerespectarea formei scrise a actului juridic face sa decada partile din dreptul de a cere, in caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.

Republica Moldova a ales deci să urmeze exemplul dreptului francez (art. 1341 CC), adoptat la fel şi prin art. 162-1 al noului Cod Civil al Federaţiei Ruse, şi eu mă abţin de la orice critică, cu toate că această noţiune este cu totul stranie pentru un jurist german. Conceperii germane – uneori prea riguroasă – i-ar fi cam greu să accepte că forma unui act depinde nu de tipul contractului, ci mai degrabă de valoarea obiectului său, şi că consecinţele nerespectării formei se limitează la chestiuni de procedură. Dimpotrivă, sunt departe de a presupune că proiectul de lege s-ar baza pe presupunerea că martorii nu mai spun adevărul dacă o sumă mai mare de 1000 lei este în cauză, experienţa mea juridică făcându-mă să accept cu mai multă înţelegere voinţa legislatorului de a incita părţile, prin această reglementare mai subtilă, să respecte forma scrisă în cazul convenţiilor de o anumită importanţă.

traducere20

Art. 213. Efectele nerespectării formei autentice:

(1) La non-observation de la forme authentique entraîne la nullité de l’acte juridique.

(2) Si l’une des parties a respecté en tout ou en partie les conditions d’accomplissement de l’acte juridique pour lequel la forme authentique est requise, alors que l’autre partie se soustrait à l’authentification de l’acte chez un notaire, l’instance judiciaire a le droit, sur demande de la partie qui a exécuté en totalité ou partiellement l’acte juridique, de le déclarer valable s’il ne contient par d’éléments contraires à la loi. Dans ce cas, l’authentification ultérieure de l’acte juridique n’est pas obligatoire.

(1) Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic.

(2) Daca una dintre parti a executat total sau partial actul juridic pentru care se cere forma autentica, iar cealalta parte se eschiveaza de la autentificarea lui notariala, instanta de judecata are dreptul, la cererea partii care a executat total sau partial actul juridic, sa il declare valabil daca el nu contine elemente care contravin legii. In cazul acesta, nu se cere autentificarea notariala ulterioara a actului juridic.

Această dispoziţie este identică celei a articolului 165-3 a Codului Civil al Federaţiei Ruse.

Totul va depinde de aplicarea acestei dispoziţii de către instanţele de judecată şi îndeosebi de interpretarea termenului "a se eschiva". Scopul principal al exigenţei de formă autentică ar trebui să fie cel de a proteja o parte cu puţină experienţă în afaceri împotriva convenţiilor negândite sau încheiate fără o înţelegere a conţinutului lor şi care riscă să se ruineze.

Partea care a reuşit să încheie, chiar sub formă neautentificată, o convenţie foarte avantajoasă cu o altă parte neexperimentată, va avea tot interesul de a o executa de îndată pentru a putea invoca această dispoziţie. Ar trebui deci de precizat că executarea totală sau parţială a actului de către una dintre părţi nu poate justifica declararea lui valabil decât dacă cealaltă parte refuză cu rea-credinţă autentificarea notarială a lui (sau cel puţin împotriva bunei-credinţe). Chiar şi în aceste cazuri excepţionale, jurisprudenţa germană ar avea mai degrabă tendinţa să acorde daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea contractului. Legea germană nu permite instanţei judiciare să declare valabil un act atins de un viciu de formă, însă există cazuri (destul de rare) când partea care se sustrage de la autentificare sau este obligată de judecată să participe la o autentificare ulterioară, sau privată de dreptul de a se prevala de nulitatea contractului.

Art. 216. Actele juridice nule şi anulabile:

(1) L’acte juridique est nul par les motifs prévus par le présent code (nullité absolue).

(2) L’acte juridique peut être déclaré nul par décision judiciaire pour les raisons prévues au présent Code ou convenues entre les parties (nullité relative).

(1) Actul juridic este nul in temeiurile prevazute de prezentul cod (nulitate absoluta).

(2) Actul juridic poate fi declarat nul, in temeiurile prevazute de prezentul cod, de catre instanta de judecata sau prin acordul partilor (nulitate relativa).

Dacă Codul Civil, după cum pare a o indica primul său articol, vrea să reglementeze raporturile civile în baza autonomiei de voinţă a subiecţilor, mă întreb de ce legislatorul moldovenesc, în cazul actelor juridice anulabile, a rezervat instanţei judiciare puterea de a le anula în loc să acorde părţilor puterea de a le face nule prin efectul însuşi al unei simple

traducere 21

revocări, după cum prevede legea germană. E adevărat că soluţia adoptată de legislatorul moldovenesc se poate prevala de faptul că a urmat modelul francez, însă după părerea mea, concepţia dreptului german este mai modernă în sensul că acordă o importanţă mai considerabilă voinţei individuale – amintim că Codul Civil francez a fost conceput cu aproape o sută de ani înaintea Codului Civil german, deci la o epocă când noţiunea de voinţă individuală era cu mult mai puţin importantă.

Art. 229. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenţă:

(1) Tout acte juridique conclu à la suite d’une violence physique ou psychique, pourra être déclaré nul par l’instance judiciaire, même si la violence a été exercée par un tiers.

(2) La violence peut servir de motif pour l’annulation d’un acte juridique, lorsque l’on prouve qu’elle est de nature à déterminer une personne à croire qu’elle-même, son(sa) époux(épouse), ses parents, un proche parent ou leur patrimoine sont soumis à un danger imminent..

(1) Actul juridic incheiat in urma constringerii prin violenta fizica sau psihica poate fi declarat nul de instanta de judecata chiar si in cazurile cind violenta a fost exercitata de un tert.

(2) Violenta este temei de anulare a actului juridic numai in cazul in care se demonstreaza ca este de natura sa determine o persoana sa creada ca ea, sotul, o ruda sau o alta persoana apropiata ori patrimoniul lor sint expusi unui pericol iminent.

Luarea ostatic a unui terţ ce nu este o persoană apropiată nu intră în lista alineatului 2, cu toate că ea ar putea face pe cineva să încheie actul juridic pe care i-l cere cel care a luat terţul ostatic. Nu este prea clar dacă cazurile prevăzute la alineatul 2 trebuie înţelese ca o prezumţie legală ce justifică anularea fără oricare alte condiţii sau dacă, dimpotrivă, acest alineat trebuie considerat limitativ.

Art. 230. Nulitatea actului juridic încheiat prin leziune:

(1) Tout acte juridique conclu par une personne à cause d’un concours de circonstances graves et dans des conditions extrêmement défavorables dont l’autre partie a profité, pourra être déclaré nul par l’instance judiciaire.

(2) L’instance judiciaire peut maintenir l’acte juridique si le défendeur est prêt à consentir une réduction sur sa créance ou un dédommagement pécuniaire équitable..

(1) Actul juridic pe care o persoana l-a incheiat din cauza unui concurs de imprejurari grele de care a profitat cealalta parte, in conditii extrem de nefavorabile, poate fi declarat nul de instanta de judecata.

(2) Instanta de judecata poate mentine actul juridic daca piritul ofera o reducere a creantei sale sau o despagubire pecuniara echitabila.

Alineatul 2 ar putea avea ca consecinţă de a favoriza cămătarul care se poate aştepta că nu riscă decât partea cămătărească a contra-prestaţiei. Alineatul 1 fără excepţia de la alineatul 2 ar fi mult mai descurajator pentru cămătarul, în schimbul pierderii pentru cealaltă parte a prestaţiei de care avea nevoie. Totuşi, legea germană a favorizat această soluţie.

traducere22

Art. 231. Nulitatea actului juridic încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte:

(1) Tout acte juridique conclu à la suite d’une entente dolosive entre le représentant d’une partie et l’autre partie, pourra être déclaré nul par l’instance judiciaire.

(2) La demande d’annulation, dans les cas prévus à l’alinéa (1), peut être remise dans un délai d’un an à partir de la date à laquelle l’intéressé a appris ou devait apprendre la conclusion de l’acte juridique..

(1) Actul juridic incheiat in urma intelegerii dolosive dintre reprezentantul unei parti si cealalta parte poate fi declarat nul de instanta de judecata.

(2) Cererea de anulare, in cazul prevazut la alin.(1), poate fi depusa in termen de un an de la data la care cel interesat a aflat sau trebuia sa afle despre incheierea actului juridic.

Alineatul 2 ar trebui inclus în art. 233 care reuneşte termenele pentru articolele 227, 228, 230 şi 232.

Art. 233 Termenul înaintării acţiunii privind anularea actului juridic:

(1) Toute personne justifiée a le droit de demander l’annulation de l’acte juridique pour l’une des raisons prévues aux articles 227, 228 et 230 dans un délai de 6 mois à partir de la date où cette personne a appris ou devait apprendre la raison de l’annulation.

(1) Persoana indreptatita are dreptul sa ceara anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art.227, 228 si 230 in termen de 6 luni de la data cind a aflat sau trebuia sa afle despre temeiul anularii.

Ar fi preferabil de a fixa totodată un termen maxim pentru a evita procese în care sunt puţine şanse de a clarifica faptele litigioase după scurgerea a mai mulţi ani. Legea germană (§ 121-2 BGB) exclude la contestarea dacă de la încheierea actului juridic s-au scurs 10 ani.

Art. 241. Buna-credinţă la survenirea condiţiei:

(1) La condition sera considérée comme réalisée si son accomplissement a été retardé de mauvaise foi par la partie pour laquelle la réalisation de la condition est désavantageuse.

(1) Daca survenirea conditiei a fost retinuta cu rea-credinta de partea pentru care survenirea conditiei este dezavantajoasa, conditia se considera survenita.

La reţinerea survenirii condiţiei ar trebui adăugată şi împiedicarea (care ar putea fi considerată o reţinere "pentru totdeauna").

Art. 242. Reprezentarea:

(3) Si l’acte juridique est conclu au nom d’une autre personne, on ne peut pas opposer à la partie avec laquelle le représentant a contracté le manque de pouvoirs si le représentant a créé des circonstances en vertu desquelles cette partie supposait de bonne foi l’existence de pareils pouvoirs.

(3) Daca actul juridic este incheiat in numele unei alte persoane, partii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsa a imputernicirilor daca reprezentatul a creat astfel de imprejurari in virtutea carora aceasta parte presupunea cu buna-credinta existenta unor asemenea imputerniciri.

traducere 23

În acest fel, perprezentantul fără împuterniciri ar avea posibilitatea de a angaja persoana reprezentată creând împrejurările indicate. Dar se pare că aici este vorba de o eroare de traducere : norma expusă este justificată dacă reprezentatul însuşi a creat aceste împrejurări.

Art. 246. Împuterniciri de reprezentare:

(2) La déclaration d’attribution des pouvoirs ne doit pas revêtir la forme exigée pour l’acte juridique qui sera conclu ensuite sur la base de ce mandat. Cette disposition ne sera pas appliquée si le rôle protecteur des conditions de forme est ainsi réduit à zéro.

(2) Declaratia de acordare a imputernicirilor nu trebuie efectuata in forma ceruta pentru actul juridic care urmeaza sa fie incheiat in baza imputernicirilor. Aceasta dispozitie nu se aplica daca astfel rolul protector al cerintelor de forma este anihilat.

Precizia termenului "redus la zero" (sau "anihilat" potrivit versiunii moldoveneşti) în privinţa rolului protector al formei îmi pare amăgitoare şi este de temut ca libera apreciere a împrejurărilor de către instanţele de judecată să nu ajungă până la o contrarietate de hotărâri. Ar fi preferabil de a spune că acordarea împuternicirilor nu trebuie efectuată în forma cerută pentru actul juridic decât dacă legea o impune şi de a introduce o asemenea necesitate în dispoziţiile ce reglementează subiectul, spre exemplu, al renunţării la moştenire.

Art. 255. Încetarea valabilităţii procurii:

La procuration n’est plus valable dans les cas suivants:

f) décès de la personne physique mandant, incapacité de celle-ci, capacité d’exercice limitée ou déclaration absence;.

(1) Valabilitatea procurii inceteaza in cazul:

f) decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declararii ei drept incapabila, limitata in capacitatea de exercitiu ori disparuta fara de veste;

Aceasta privează de valoare orice procură de asigurare ; ar trebui de admis validitatea unei procuri explicit acordate pentru cazurile indicate.

Art. 263. Calcularea termenelor de un an şi de o lună:

Si les délais d’une année ou d’un mois sont calculés sans tenir compte de leur écoulement ininterrompu, on considère que le mois a 30 jours et que l’année en a 365..

Daca termenele de un an si de o luna se calculeaza fara a se tine cont de curgerea lui neintrerupta, se considera ca luna are 30 de zile si anul - 365 de zile.

Dacă chiar această dispoziţie vizează să simplifice calculul termenelor neîntrerupte(?), prevăd dificultăţi în aplicarea sa unui caz concret. Mi-ar trebui exemple de calcul pentru a putea să o înţeleg. Dacă unsprezece luni şi o zi s-au scurs până la întrerupere, trebuie oare de numărat încă 29 sau încă 34 de zile de la întrerupere până la sfârşitul termenului?

traducere24

Art. 265. Expirarea termenului într-o zi de odihnă:

Si le délai expire un dimanche, un samedi ou un jour que la loi en vigueur a déclaré férié au lieu de l’exécution de l’obligation, le délai expire le jour ouvrable suivant.

Daca ultima zi a termenului este o zi de duminica, de simbata sau o zi care, in conformitate cu legea in vigoare, la locul executarii obligatiei este zi de odihna, termenul expira in urmatoarea zi lucratoare.

Textul original este mai precis (Daca ultima zi a termenului este o zi de duminică…[în versiunea franceză «dacă termenul expiră într-o duminică…»]), evitând astfel vorba că dacă un termen expiră duminica, atunci el nu expiră în acea zi. Însă atent : Dacă sâmbăta este considerată zi lucrătoare în Moldova, după cum el continuă să fie în Germania şi dacă o zi de odihnă cade într-o vineri, textul a putea fi pasibil de o proastă interpretare care ar avea ca rezultat concluzia că în acest caz, termenul expiră ca excepţie sâmbătă.

Însă termenele nu privesc doar executarea obligaţiilor ; ele se aplică de asemeni actelor juridice (e.g. termen de preaviz) pentru care în van se caută o normă privind zilele de odihnă. O normă corespunzătoare sau mai largă se pare a se impune, precizând dacă va fi decisivă anume legislaţia în vigoare la locul efectului manifestării de voinţă, deci locul recepţionării de către cealaltă parte.

Art. 268. Termenele speciale de prescripţie extinctivă:

Se prescrivent par 6 mois les actions concernant:

b) les vices cachés d’un bien vendu;

Se prescriu in termen de 6 luni actiunile privind:

b) viciile ascunse ale bunului vindut;

Articolul 719 alineatul i) interzice clauzele standard care reduc termenele de prescripţie la mai puţin de un an pentru drepturile rezultând dintr-un viciu pentru contractele de livrare de noi bunuri ; nu reuşesc să înţeleg interacţiunea acestor două articole, cu atât mai mult că articolul 270 interzice modificarea termenelor, pe când art. 719 i) nu pare decât să limiteze modificările care sunt totuşi posibile. Menţionez totodată că termenele în privinţa viciilor bunului vândut au fost nu demult armonizate în Uniunea Europeană şi sunt acum de doi ani.

Art. 270. Interzicerea modificării termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare:

Tout acte juridique relatif à la modification du délai de prescription ou de la méthode de son calcul ou concernant le renoncement au droit d’invoquer la prescription, sera nul.

Actul juridic privind modificarea termenului de prescriptie extinctiva sau a modului de calculare ori privind renuntarea la dreptul de a invoca prescriptia este nul.

Acest articol reia (dacă l-am înţeles bine) principiul vechiului articol 76 al Codului Civil din 26 decembrie 1964: "Părţile nu au voie să schimbe printr-o învoială termenele prescripţiei si modul de calculare a lor." – urmând exemplul articolului 168 al noului Cod Civil al Federaţiei Ruse. Regret însă că nu s-a adăugit aici nulitatea renunţării la dreptul de a invoca prescripţia.

traducere 25

De acord dacă însuşi contractul conţine o renunţare dinainte la dreptul de a invoca prescripţia (acelaşi caz şi la art. 2220 al Codului Civil francez) pentru că aceasta nu ar fi decât o altă derogare de la termenele de prescripţie.

Însă pentru motive foarte practice, ar fi cazul de a permite renunţarea, prin declaraţie ulterioară naşterii obligaţiei şi în interiorul termenului, la dreptul de a invoca o prescripţie sau cel puţin un acord de suspendare a acestui termen în curs (cf. Curtea de Casare, I CIV, 13 martie 1968, Dalloz 1968, 626).

Nu este deloc rar când existenţa unei obligaţii contestate depinde de rezultatul unui alt litigiu de principiu (litigiu model) în curs. A interzice părţilor, într-un asemenea caz spre exemplu, de a renunţa la dreptul de a invoca prescripţia ar avea drept urmare de a le obliga să intenteze o acţiune imediată în loc să aştepte soluţia procesului model. Şi uneori partea care se prevalează de un drept de creanţă va ezita cu bună seamă să acţioneze debitorul dacă ea are încă îndoieli în privinţa temeiniciei cererii sale sau dacă ea întâmpină greutăţi în adunarea probelor. Dacă prescripţia extinctivă este iminentă, debitorul va prefera fără îndoială să renunţe – pentru o anumită perioadă – la dreptul de a invoca prescripţia pentru a vedea dacă adversarul său renunţă sau nu la eventuala acţiune, decât să se afle în faţa unei acţiuni premature intentate împotriva sa, cu toate inconvenientele pe care aceasta le implică. Instanţele de asemenea vor fi fără nici o îndoială recunoscătoare pentru orice proces astfel evitat.

Îmi permit în fine să menţionez că legea germană (§ 225 al vechiului BGB) autoriza părţile să reducă termenele prevăzute de lege, ceea ce mi-ar părea deştept în vederea unei soluţionări judiciare rapide. Dacă părţile sunt de acord pentru o reducere a termenelor de prescripţie, nimic nu se opune faptului de a respecta această voinţă care favorizează o soluţionare judiciară rapidă.

Dimpotrivă, reforma recentă a dreptului obligaţiilor (intrare în vigoare la 01 ianuarie 2002) autorizează părţile nu numai să reducă, dar şi să mărească termenele de prescripţie până la un maximum de 30 ani (§ 202-2 BGB), printr-un contract încheiat oricând. Legislatorul german a motivat această cotitură prin respectul libertăţii de a contracta.

Art. 271. Aplicarea prescripţiei extinctive:

L’action relative à la défense du droit violé sera rejetée, pour cause d’expiration du délai de prescription extinctive, seulement à la demande de la personne en faveur de qui la prescription court, cette demande devant être introduite avant la fin des délibérations au fond. A l’occasion d’un appel ou d’un recours, la prescription ne peut être opposée par l’ayant droit que si l’instance statue à fond.

Actiunea privind apararea dreptului incalcat se respinge in temeiul expirarii termenului de prescriptie extinctiva numai la cererea persoanei in a carei favoare a curs prescriptia, depusa pina la incheierea dezbaterilor in fond. In apel sau in recurs, prescriptia poate fi opusa de indreptatit numai in cazul in care instanta se pronunta asupra fondului.

De menţionat că anterior, prescripţia era luată în consideraţie de instanţa judiciară din oficiu (Art. 78 al Codului Civil din 26 decembrie 1964, art. 82 al Codului Civil al URSS), reglementare contrară noţiunii franceze (art. 2223 CC) şi germane.

Iată un pas important în direcţie bună, cea a respectului autonomiei voinţei părţilor şi a principiului că ele sunt stăpânii procesului.

traducere26

Totodată nu reuşesc să înţeleg nici sensul şi nici cauza restricţiei impuse prin cea de a doua frază. Pârâtul nu va putea şti dinainte dacă judecata va examina sau nu fondul. În caz de respingere a cererii, prescripţia opusă ar rămâne fără nici un efect, deoarece ea nu vizează decât temeinicia pretenţiei reclamantului, de ce atunci de nu permis invocarea ei?

Sau poate "în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului" vrea doar să însemne că prescripţia nu poate fi opusă (pentru prima dată?) în instanţa de casare ori în procedură de urgenţă (şi de ce nu?) dacă această procedură există în Republica Moldova?

traducere 27

Art. 272. Începutul curgerii termenului de prescripţie extinctivă:

(4) En ce qui concerne les actions relatives à la responsabilité délictuelle, le délai de prescription extinctive commence à courir dès la date où la partie préjudiciée a eu connaissance ou devait avoir connaissance du dommage et de celui qui en est responsable.

(4) In actiunile privind raspunderea delictuala, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Cf. comentariul meu la articolul 233: ar fi de preferat de fixat de asemeni un termen maxim pentru a evita procese în care sunt puţine şanse de a clarifica faptele litigioase după mai mulţi ani. Legea germană (§ 852-2 BGB) prevede prescrierea, independent de cunoaşterea de către păgubit, dacă 10 ani s-au scurs de la survenirea pagubei sau 30 ani de la faptul care a cauzat-o.

(5) Le délai de prescription extinctive, en cas d’une action en vue d’annuler un acte juridique pour cause de violence, commence à courir à compter de la date de cessation de la violence. Dans les autres cas d’annulation, le délai de prescription extinctive commence à courir dès la date où le défendeur, son représentant légal ou la personne autorisée par la loi à approuver ses actes a pris connaissance du motif de l’annulation.

(5) Termenul de prescriptie extinctiva in cazul actiunii in anulare a unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data la care a incetat violenta. In celelalte cazuri de anulare, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data la care cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cunoscut temeiul anularii.

Prima frază se limitează a repeta, însă cu alţi termeni, cele stipulate deja la articolul 233-2, părând astfel de prisos. Dimpotrivă cea de a doua frază vine în contradicţie cu art. 233 alineatul conform căruia prescripţia începe să curgă din data când cel îndreptăţit trebuia să cunoască temeiul anulării, şi de asemeni contravine articolului 231-2 care se referă, în cazul înţelegerii dolosive între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte, la aflarea faptului încheierii actului în loc de aflarea temeiului anulării (aici, înţelegerea dolosivă).

Pentru a evita asemenea contradicţii ar trebui deci de făcut o distincţie netă între dispoziţiile ce reglementează durata termenului şi cele ce reglementează începutul curgerii lui, sau ar trebui de păstrat doar alineatele 1, 2, 3 şi 6 ale articolului 272 sub rezerva altor dispoziţii ale legii.

Art. 277. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive:

Le cours de la prescription extinctive est interrompu en cas:

a) d’une action en justice suivant les règles établies;.

(1) Cursul prescriptiei extinctive se intrerupe:

a) in cazul intentarii unei actiuni in modul stabilit;

Ce înseamnă exact "în modul stabilit"? O acţiune restituită (e.g. incompetenţa instanţei, viciu de formă) întrerupe oare prescripţia? Şi acţiunile în faţa jurisdicţiilor străine? Întreruperea survine din momentul recepţionării cererii de chemare în judecată sau doar de la data când ea este comunicată părţii adverse?

traducere28

Art. 278. Cursul prescripţiei în cazul scoaterii cererii de pe rol:

Si l’instance judiciaire a rayé l’action du rôle, le cours de la prescription extinctive qui a commencé à courir avant l’introduction de l’action en justice continuera de courir sans interruption..

Daca instanta judecatoreasca a scos cererea de pe rol, cursul prescriptiei extinctive care a inceput pina la intentarea actiunii continua fara intrerupere

Şi dacă ea a fost scoasă de pe rol greşit? Necunoscând Codul de Procedură al Republicii Moldova nici nu am cum să comentez această dispoziţie.

Art. 279. Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:

(1) Si l’instance judiciaire constate le non-respect du délai de la prescription extinctive à cause de certaines circonstances liées à la personne du demandeur, dans des cas exceptionnels, le droit violé de la personne sera défendu.

(2) La remise en terme ne peut être disposée que si la partie a exercé son droit à l’action avant l’expiration d’un délai de 30 jours à partir du moment où elle a appris ou devait apprendre la disparition des motifs justifiant le dépassement du terme.

(1) In cazuri exceptionale, daca instanta de judecata constata ca termenul de prescriptie extinctiva nu este respectat datorita unor imprejurari legate de persoana reclamantului, dreptul incalcat al persoanei este aparat.

(2) Repunerea in termen nu poate fi dispusa decit daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Iată aceasta este una din dispoziţiile "cauciuc" de care trebuie de ferit. Termenul "datorită unor împrejurări" este la fel de vag ca şi "în cazuri excepţionale", acordând astfel judecătorului o putere discreţionară excesivă. Redeschiderea termenelor ar trebui să se limiteze la actele de procedură cum ar fi înaintarea mijloacelor de atac. Dacă întreruperea prescripţiei se produce numai la momentul informării pârâtului despre cererea de chemare în judecată, s-ar mai putea încă admite o repunere în termen dacă informarea a fost făcută cu întârziere de către instanţă, executor sau poştă.

Art. 280. Pretenţiile imprescriptibile extinctiv:

Sont imprescriptibles les prétentions:

c) relatives à la réparation du préjudice qui à porté atteinte à la vie ou santé d’une personne. Dans ce cas, le préjudice subi sera réparé pour une période antérieure à l’introduction de l’action en justice et qui ne saura pas dépasser trois ans.

Sint imprescriptibile extinctiv pretentiile:

c) cu privire la repararea prejudiciului cauzat vietii sau sanatatii persoanei. In acest caz, se repara prejudiciul pentru o perioada anterioara intentarii actiunii, dar nu mai mare de 3 ani.

După cum am spus deja la comentariul meu cu privire la articolul 272-4, ar fi de preferat de fixat de asemeni un termen maxim pentru a evita procese în care sunt puţine şanse de a clarifica faptele litigioase după mai mulţi ani. Altfel, asigurările de răspundere civilă riscă să devină prea scumpe deoarece asigurătorii nu mai pot să calculeze riscurile şi provizioanele lor.

traducere 29

Art. 287. Animalele:

(1) Les animaux ne sont pas des choses. Ils sont protégés par des lois spéciales.

(2) Par rapport aux animaux sont applicables les mêmes dispositions que par rapport aux choses, sauf disposition contraire de la loi..

1) Animalele nu sint lucruri. Ele sint ocrotite prin legi speciale.

(2) In privinta animalelor se aplica dispozitiile referitoare la lucruri, cu exceptia cazurilor stabilite de lege.

Este vorba de o traducere exactă a Codului Civil german. Însă, dată fiind interdicţia analogiei în dreptul penal (care sancţionează doar furtul şi distrugerea lucrurilor), ar trebui poate de asigurat şi la nevoie de adoptat dispoziţiile necesare pentru ca furtul şi distrugerea animalelor aparţinând altuia să fie sancţionabile.

Art. 290. Înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile:

(1) Le droit de propriété et autres droits réels sur les biens immeubles, les impositions de ces droits, l’apparition, la modification et leur cessation sont soumises à l’enregistrement d’Etat.

(2) L’enregistrement d’Etat des droits sur les biens immeubles est public. L’organe qui effectue l’enregistrement public est obligé de mettre à la disposition de toute personne des renseignements concernant tous les droits et impositions enregistrés concernant tout immeuble.

(1) Dreptul de proprietate si alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, grevarile acestor drepturi, aparitia, modificarea si incetarea lor sint supuse inregistrarii de stat.

(2) Inregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile este publica. Organul care efectueaza inregistrarea de stat este obligat sa elibereze oricarei persoane informatii despre toate drepturile si grevarile inregistrate asupra oricarui imobil.

Această prevedere este foarte îndoielnică în sensul protejării informaţiei. De altfel, ea vine în contradicţie cu articolul 496-3 care dispune că orice persoană interesată are dreptul de a lua cunoştinţă de registrul bunurilor imobile – dispoziţie care la rândul ei este incompatibilă cu articolul 503-1 ce dispune că orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate lua cunoştinţă de registru.

Art. 296. Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului privat:

(3) Les richesses de toute nature du sous-sol, l’espace aérien, les eaux et les forêts employés dans l’intérêt public, les ressources naturelles de la zone économique et du plateau continental, les voies de communication, ainsi que les autres biens définis par la loi, font l’objet exclusif de la propriété publique.

(3) Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si padurilefolosite in interes public, resursele naturale ale zonei economicesi ale platoului continental, caile de comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

Chestiune de terminologie : include oare termenul "căi de comunicaţie" şi căile (liniile) de comunicare telefonică, pentru care ar trebui de admis proprietatea privată? Şi frecvenţele radio? Nu ar trebui oare de de admis proprietatea privată asupra căilor de comunicare (autostrăzi) pentru societăţile care se autofinanţează prin intermediul plăţilor de trecere percepute de la utilizatori? Apoi, ce înseamnă "resursele naturale ale zonei economiceşti"?

traducere30

Art. 315. Conţinutul dreptului de proprietate:

(1) Le propriétaire a droit à la possession, à la jouissance et à la disposition d’un bien.

(6) Le propriétaire est tenu d’avoir soin et d’entretenir le bien qui lui appartient sauf disposition contraire de la loi ou du contrat..

(1) Proprietarul are drept de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunului.

(6) Proprietarul este obligat sa ingrijeasca si sa intretina bunul ce-i apartine daca legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu are oare proprietarul dreptul de a distruge bunul său (autorul care arde schiţa romanului său)? Sau poate că termenul "dispoziţie" de la alineatul 1 include şi distrugerea?

Art. 329. Accesiunea imobiliară artificială:

(4) Lorsque les constructions ou les ouvrages sont faits par un tiers de bonne foi, le propriétaire du terrain ne pourra exiger leur suppression, mais il sera tenu de rembourser, à son choix, soit le coût des matériaux et le prix de la main-d’œuvre, soit une somme égale à celle dont le terrain a augmenté de valeur.

(4) In cazul in care constructiile sau lucrarile sint facute de un tert de buna-credinta, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor si este obligat sa plateasca, la alegere, valoarea materialelor si costul muncii sau o suma de bani echivalenta cresterii valorii terenului.

Dacă terţul face cu bună credinţă o construcţie care depăşeşte cu mai puţin de 50% terenul său prorpiu şi dacă proprietarul terenului vecin nu poate nici să-l utilizeze (e.g. peretele clădirii) nici să reclame demolarea lui, acesta ar trebui să fie autorizat să ceară o rentă (plată periodică) de despăgubire în loc să fie obligat să contribuie la costul construcţiei!

(5) Lorsque la construction est édifiée en partie sur le terrain du constructeur et en partie sur le terrain voisin, le propriétaire voisin peut acquérir la propriété sur la totalité de la construction, en remboursant au constructeur un dédommagement, pourvu qu’au moins ½ de la surface édifiée soit placée sur son territoire. Dans ce cas il acquerra de même un droit de superficie sur le terrain afférent sur toute la durée de l’existence de la construction. Le dédommagement doit couvrir le coût des matériaux et le prix de la main-d’œuvre, ainsi que la contre-valeur de l’usage du terrain afférent..

(5) In cazul in care constructia este ridicata in parte pe terenul constructorului si in parte pe un teren invecinat, proprietarul vecin poate dobindi proprietatea asupra intregii constructii, platind constructorului o despagubire, numai daca cel putin 1/2 din suprafata construita se afla pe terenul sau. In acest caz, el va dobindi si un drept de superficie asupra terenului aferent pe toata durata de existenta a constructiei. Despagubirea trebuie sa acopere valoarea materialelor si costul muncii, precum si contravaloarea folosintei terenului aferent.

În acest fel Codul Civil admite proprietatea asupra unei clădiri independent de proprietatea asupra terenului pe care ea se află – o concepţie juridică care a suscitat multe probleme în dreptul civil al fostei RDG.

Art. 330. Accesiunea mobiliară:

(5) La personne de bonne foi qui a transformé par son travail la matière qui ne lui appartenait pas, acquiert le droit de propriété sur la chose qui en résulte si le prix du travail est supérieur à la valeur de la matière, en payant le prix de la matière.

(5) Persoana de buna-credinta care a transformat prin manopera materia ce nu ii apartine dobindeste dreptul de proprietate asupra bunului rezultat daca valoarea manoperei este superioara valorii materiei, platind proprietarului pretul materiei.

traducere 31

Pictorul ce creează o capodoperă pe o pânză cumpărată sub rezerva de proprietate nu este persoană de bună-credinţă – lipseşte plata pentru pânză, totodată se va ezita a admite că vânzătorul pânzei devine proprietarul operei create de pictor.

Art. 337. Temeiurile încetării dreptului de proprietate:

(1) Le droit de propriété cesse, à titre légal, suite à la consommation, à la perte fortuite ou à la destruction de la chose, à son aliénation en vertu d’un acte juridique, de la renonciation au droit de propriété, ainsi que dans d’autres cas prévus par la loi.

(2) Nul ne peut être forcé à céder sa propriété, sauf les cas où, conformément à la loi, ont lieu:

g) dans d’autres cas prévus par la loi.

(1) Dreptul de proprietate inceteaza, in conditiile legii, in urma consumarii, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, instrainarii lui in temeiul unui act juridic, renuntarii la dreptul de proprietate, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Nimeni nu poate fi fortat sa cedeze proprietatea sa, cu exceptia cazurilor cind, conform legii, se efectueaza:

h) alte actiuni prevazute de lege.

Fără garantarea proprietăţii (articolul 46-2 al Constituţiei), ar trebui de evitat dispoziţii nelimitative prevăzând pierderea proprietăţii.

Art. 341. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu ele:

Dans le cas où le propriétaire d’animaux domestiques se comporterait à l’égard d’eux en violant les règles établies par la loi ou par les normes de comportement humain avec les animaux, toute personne a le droit de solliciter la délivrance des animaux. Le prix est établi par accord entre les parties ou par décision judiciaire.

In cazul in care proprietarul de animale domestice se comporta cu ele incalcind evident regulile stabilite prin lege sau prin normele de comportare umana cu animalele, orice persoana are dreptul sa solicite predarea animalelor. Pretul se stabileste prin acordul partilor sau prin hotarire judecatoreasca.

Ar trebui să fie excluse persoanele inapte de a avea un animal domestic (fie din cauza unei locuinţe inadecvate, fie din cauza comportării lor anterioare cu animalele). Şi care ar trebui să fie soluţia în cazul existenţei mai multor solicitanţi? Prioritate va avea primul solicitant, sau cel care va oferi cel mai bun preţ, ori poate instanţa va adjudeca animalul persoanei celei mai calificate să aibă grijă de el?

Art. 372. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi:

(3) Les biens du chacun des époux peuvent être déclarés leur propriété commune (sans parts fixées) s’il est constaté qu’au cours de leur mariage ont été faits des investissements sur leurs moyens communs qui ont considérablement accru la valeur de ces biens.

(3) Bunurile fiecaruia dintre soti pot fi declarate proprietate a lor comuna in devalmasie daca se constata ca in timpul casatoriei s-au facut din mijloacele lor comune investitii care au sporit simtitor valoarea acestor bunuri.

Conform textului, această declarare va fi posibilă chiar în afara oricărei proceduri de divorţ ; necesitatea unui asemenea domeniu de aplicare părându-mi sub întrebare. Şi de altfel, este vorba de o dispoziţie ce şi-ar avea locul mai degrabă în Codul Familiei.

traducere32

Or, dreptul familiei al fostei RDG cunoscuse o normă asemănătoare (§ 40 FGB) în caz de divorţ, însă constituţionalitatea unei asemenea prevederi este dubioasă. Un drept la compensare (în cadrul împărţirii la procedura de divorţ) îmi pare mai corespunzător, evitând astfel principiul inechitabil "totul sau nimic" conform aprecierii creşterii "simţitoare".

Art. 496. Destinaţia registrului bunurilor imobile:

traducere 33

Există o contradicţie cu articolul 290-2 (cf. comentariul meu la acea prevedere) şi 503-1!

Art. 517. Obligaţia naturală:

(2) Il y a obligation naturelle au cas où:

b) une personne a envers une autre personne une obligation morale de telle nature que son exécution, même si celle-ci ne peut être exigée forcément, doit, dans l’opinion commune, être considérée comme exécution, même si celle-ci ne peut être exigée forcément, doit, dans l’opinion commune, être considérée comme exécution d’une prestation due à une autre personne..

(2) Exista obligatie naturala in cazul in care:

b) o persoana are fata de o alta persoana o obligatie morala de asa natura incit executarea ei, desi nu poate fi ceruta silit, trebuie, in opinia comuna, sa fie considerata ca executare a unei prestatii datorate unei alte persoane.

În traducerea franceză va trebui de suprimat bucata marcată în negru.

Art. 544. Acţiunea în regres în cazul executării obligaţiei de către unul din debitorii solidari:

(1) Le débiteur solidaire qui a exécuté l’obligation a le droit d’intenter une action en régrès contre les autres codébiteurs solidaires pour leurs parts de l’obligation.

(1) Debitorul solidar care a executat obligatia are dreptul sa intenteze o actiune de regres impotriva celorlalti debitori solidari pentru partile acestora din obligatie.

Nu văd de ce debitorul care a executat obligaţia este trimis să intenteze o acţiune. Ar fi fost suficient (şi de preferat) de a stipula un transfer al dreptului de creanţă (care în acest caz nu se stinge prin executare) împotriva altor codebitori către debitorul care a executat obligaţia, în limitele dreptului acestuia la compensare (soluţie germană, § 426-2 BGB).

Art. 660. Confuziunea:

L’obligation s’éteint dans le cas où une seule et même personne réunit la qualité de créancier et celle de débiteur (confusion). Dans certains cas, si la confusion cesse d’exister, ses effets aussi cessent.

Obligatia se stinge in cazul in care o singura persoana intruneste calitatea de creditor si cea de debitor (confuziunea). In unele cazuri, daca confuziunea inceteaza sa existe, efectele ei inceteaza de asemenea.

Ce înseamnă "în unele cazuri"? Şi stingerea unei obligaţii poate ea oare "înceta"? Mai precis : stingerea este considerată ca neprodusă (efect retroactiv) sau obligaţia renaşte?

Art. 662. Remiterea de datorie:

(1) L’obligation s’éteint si le créancier, en vertu d’un accord avec le débiteur, libère celui-ci de l’exécution de l’obligation (remise de dette). La remise de dette est totale s’il n’a pas été expressément stipulé qu’elle est partielle.

(3) La remise de dette envers le débiteur principal a aussi des effets envers les garants..

traducere34

(1) Obligatia se stinge daca creditorul, in baza unei intelegeri cu debitorul, il elibereaza pe acesta de executarea obligatiei (remiterea de datorie). Remiterea de datorie este totala daca nu a fost

stipulat expres ca este partiala.

(3) Remiterea de datorie fata de debitorul principal are efecte si fata de garanti.

Ce înseamnă efecte?! Ea eliberează garanţii!

Art. 682. Valabilitatea ofertei:

(1) La validité de l’offre ne dépend pas de la forme dans laquelle elle a été faite.

(1) Valabilitatea ofertei nu depinde de forma in care a fost facuta.

traducere 35

Aceasta poate fi foarte periculos pentru o persoana care oferă să acorde o garanţie sau să vândă un imobil. Cel puţin, această dispoziţie nu ar trebui să fie aplicabilă rolului protector al condiţiilor de formă care într-un asemenea mod este redus la zero (cf. de asemeni art-le 208-6 şi 246-2).

Art. 706. Dreptul de a refuza prestaţia rezultată dintr-un contract sinalagmatic:

(1) La partie tenue à faire la première peut refuser l’exécution de l’obligation si, après conclusion du contrat, des indices donnent lieu à croire que son droit à la contre-prestation est périclité par l’impossibilité de l’autre partie d’exécuter son obligation à elle. L’exécution de l’obligation ne peut pqs être refusée si la contre-prestation a été exécutée ou on a présenté des garanties relatives à l’exécution de l’obligation.

(2) La partie tenue à faire la première peut établir un terme raisonnable durant lequel l’autre partie peut exécuter qu fur et à mesure la contre-prestation ou offrir des garanties relatives à l’exécution de l’obligation. Si le terme expire sans que l’obligation soit exécutée ou sans que des garanties soient présentées, la personne tenue à faire la première peut résilier le contrat.

(1) Partea obligata sa presteze prima poate refuza executarea obligatiei daca, dupa incheierea contractului, apar indicii ca dreptul sau la contraprestatie este periclitat de imposibilitatea executarii obligatiei de catre cealalta parte. Executarea obligatiei nu poate fi refuzata daca a fost executata contraprestatia sau au fost prezentate garantii privind executarea obligatiei.

(2) Partea obligata sa presteze prima poate stabili un termen rezonabil, in care cealalta parte sa execute treptat contraprestatia sau sa ofere garantii privind executarea obligatiei. Daca termenul expira fara ca sa fie executata obligatia sau fara ca sa fie prezentate garantii, persoana obligata sa presteze prima poate rezilia contractul.

Dacă o parte s-a obligat să presteze prima, fără nici o altă stipulare contractuală privind contra-prestaţia sau privind o garantare a acesteia, nu văd de ce alineatul 2 pare să-i acorde posibilitatea de a introduce ulterior asemenea cereri – chiar fără fapte noi în sensul alineatului 1. Îmi imagin că legislatorul a vrut ca alineatul 2 să fie aplicabil numai în cazul prevăzut la alineatul 1 – în acest caz, ar fi mai bine de o precizat.

traducere36

Art. 719. Interdicţia clauzelor contractuale standard fără posibilităţi de evaluare:

Dans le cadre des conditions contractuelles standard, sans porter préjudice aux dispositions qui excluent la possibilité de dérogation aux dispositions légales en défaveur du consommateur , est nulle:

(i) la clause par laquelle, dans les contrats de livraison de nouveaux biens et d’entreprise:

- le terme de prescription est réduit à moins d’un an pour des droits résultant d’un vice du bien ou si sont réduits les termes de prescription de l’article 269, ou s’établissent des termes plus courts que ceux mentionnés pour les droits à l’annulation sans la réduction du terme;.

In cadrul conditiilor contractuale standard, fara a prejudicia dispozitiile care exclud posibilitatea derogarii de la dispozitiile legale in defavoarea consumatorului, este nula:

i) clauza prin care in contractele de livrare a noilor bunuri si de antrepriza:

- termenul de prescriptie este redus la mai putin de un an pentru drepturi rezultind dintr-un viciu al bunului ori sint reduse termenele de prescriptie de la art.269, ori se stabilesc termene mai scurte decit cele mentionate pentru drepturile la reziliere fara reducerea termenului;

Dacă am înţeles bine, articolul 270 interzice orice modificare a termenelor (legali) de prescripţie de către contractanţi – articolul 719-i) pare să admită o anumită reducere a acestor termene.

Art. 746. Dreptul creditorului la reducerea obligaţiei corelative:

(1) Au cas où il ne peut pas demander la résolution du contrat, le créancier a droit à une diminution proportionnelle de son obligation corrélative.

(1) In cazul in care nu poate cere rezolutiunea contractului, creditorul are dreptul la reducere proportionala a obligatiei sale corelative.

Pentru ce temei? În caz de neexecutare parţială neesenţială (cf. art. 735)? Ar fi mai bine de precizat.

Art. 752. Transmiterea informaţiilor şi a declaraţiilor:

(1) Les informations et les déclarations sont mises à la disposition du consommateur sur un support d’information durable si elles lui sont parvenues sous la forme d’un document ou sous une autre forme lisible qui lui permet de reproduire exactement les informations dans un terme correspondant aux exigences de l’acte juridique. La charge de la preuve quant au contenu des informations ou de la déclaration incombe à l’entrepreneur.

(1) Informatiile si declaratiile sint puse la dispozitia consumatorului pe un suport de date trainic daca i-au parvenit sub forma de document sau sub o alta forma lizibila care ii permite sa reproduca intocmai informatiile intr-un termen corespunzator cerintelor actului juridic. Sarcina probei pentru continutul informatiilor sau declaratiei revine intreprinzatorului.

Care vor fi efectele unei informaţii care nu este conformă? Informaţiile furnizate pe dischetă – vor fi oare ele considerate disponibile sub formă lizibilă în sensul acestei dispoziţii – chiar şi în cazul unui consumator care nu are computer sau care utilizează un program incompatibil?

traducere 37

Art. 757. Termenul predării bunului:

(2) Le contrat d'achat-vente est considéré conclu avec des clauses d'exécution à une date strictement établie, si du contrat résulte clairement qu'au dépassement de ce terme l'acheteur perd son intérêt à l'exécution du contrat.

(3) Le contrat avec des clauses d'exécution à la date strictement établie ne peut être exécuté par le vendeur avant ou après cette date qu'avec le consentement de l'acheteur.

(2) Contractul de vinzare-cumparare se considera incheiat cu clauze de executare strict la data stabilita daca din contract rezulta clar ca, la incalcarea acestui termen, cumparatorul pierde interesul fata de executarea contractului.

(3) Vinzatorul poate executa contractul cu clauze de executare strict la data stabilita, inainte de acest termen sau dupa el numai cu consimtamintul cumparatorului.

Ar trebui de admis clauze de executare la o dată strict stabilită şi până la o dată strict stabilită – în cel din urmă caz executarea ar fi permisă până la acea dată.

Art. 762. Vinderea bunului către mai multe persoane:

Lorsque le vendeur a vendu le même bien meuble aux plusieurs personnes, la priorité appartient à l'acheteur dans la possession duquel le bien a été donné, mais si le bien n'a pas été donné à aucune d'entre elles, la priorité appartient à l'acheteur avec lequel le contrat a été signé le premier.

Daca vinzatorul a vindut unul si acelasi bun mobil mai multor persoane, prioritate are cumparatorul in a carui posesiune a fost dat bunul, iar daca bunul nu a fost dat nici unuia din ei, prioritate are cumparatorul cu care primul s-a incheiat contractul.

Ce înseamnă prioritate? Efectele priorităţii nu sunt determinate. Oare vânzătorul ce are în continuare bunul în posesie nu-l poate preda decât primului cumpărător? Prima alternativă stipulată pare să indice contrariul. Unica urmare pe care pot să mi-o imaginez este că primul cumpărător va putea acţiona vânzătorul în interzicerea livrării bunului către un terţ. Va deveni totuşi problematic, dacă al doilea cumpărător, crezându-se primul, va reuşi să obţină o asemenea hotărâre judiciară – această hotărâre va avea oare acelaşi efect ca şi intrarea în posesie a reclamantului sau va fi fără efect în privinţa primului cumpărător? Cât despre repararea prejudiciului cumpărătorilor nesatisfăcuţi, nu văd motivul de a favoriza primul cumpărător în raport cu ceilalţi.

traducere38

Art. 763. Viciile materiale ale bunului:

(2) Est sans vices matériels le bien qui, au transfert des risques, a les caractéristiques convenues. Lorsqu'il n'est pas convenu des caractéristiques, le bien n'a pas de vices :

(a) s'il correspond à la destination convenue au contrat ;

(b) s'il correspond à l'utilisation habituelle et présente les caractéristiques propres habituellement aux biens du même type et auxquelles l'acheteur peut s'attendre tenant compte du type du bien. On inclue à ces caractéristiques et celles auxquelles l'acheteur peut s'attendre selon les spécifications rendues publiques par le vendeur, le producteur ou les représentants de ceux-ci, notamment par la publicité, à l'exception du cas quand les spécifications ne peuvent pas influencer la décision d'achat..

(2) Este fara vicii materiale bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. In cazul in care nu s-a convenit asupra caracteristicilor, bunul nu are vicii daca:

a) corespunde destinatiei stabilite in contract;

b) corespunde utilizarii obisnuite si prezinta caracteristici care exista in mod obisnuit la bunuri de acelasi fel si pe care cumparatorul le poate astepta tinind cont de felul bunului. La aceste caracteristici se includ si cele pe care cumparatorul le poate astepta conform specificatiilor publice ale vinzatorului, producatorului sau ale reprezentantilor acestora, indeosebi prin reclama, cu exceptia cazului in care specificatiile nu pot influenta decizia de cumparare.

Ar trebui de precizat ierarhia normelor : după cum litera a) nu este aplicabilă dacă părţile au convenit asupra caracteristicilor bunului, la fel şi litera b) nu este aplicabilă dacă ele au convenit asupra utilizării lui. Totodată, ultima frază de la litera b) ar trebui să completeze de asemeni prevederea de la litera a).

Art. 765. Obligaţia de verificare a calităţii bunului şi primirea bunului viciat:

(3) L'acheteur qui est commerçant doit vérifier ou faire quelqu'un vérifier le bien dans un délai aussi court que les circonstances le permettent et, en cas de constatation des vices, en informer sans retard le vendeur.

(3) Cumparatorul care este comerciant trebuie sa verifice sau sa puna pe cineva sa verifice bunul intr-un termen atit de scurt cit permit imprejurarile, iar in cazul constatarii viciilor, sa-l informeze neintirziat pe vinzator.

Dacă numărul a fost livrat în cantităţi mari, va fi suficient de verificat un număr corespunzător de mostre.

Art. 784. Termenul de înaintare a pretenţiilor pentru viciile bunului cu termen de garanţie:

(3) Si le contrat établit des termes de garantie plus courts pour les accessoires que ceux établis pour le bien principal, l'acheteur est en droit d'introduire les prétentions concernant les vices des accessoires au cours de la période de garantie du bien principal.

(4) Si le contrat établit des termes de garantie plus longs pour les accessoires que ceux établis pour le bien principal, l'acheteur est en droit d'introduire les prétentions concernant les vices des accessoires au cours de leur période de garantie.

(3) In cazul in care pentru accesorii sint stabilite prin contract termene de garantie mai scurte decit pentru bunul principal, cumparatorul este in drept sa inainteze pretentii referitoare la viciile accesoriilor in perioada de garantie a bunului principal.

(4) Daca pentru accesorii in contract sint stabilite termene de garantie mai mari decit pentru bunul principal, cumparatorul este in drept sa inainteze pretentii ce tin de viciile accesoriilor in perioada lor de garantie.

traducere 39

S-ar fi putut fi mai concis : Orice clauză ce prevede pentru accesorii termeni de garanţie mai scurţi decât cei stabiliţi pentru bunul principal este nulă.

Art. 789. Repararea prejudiciului cauzat pînă la răscumpărare:

(1) Lorsque avant l'exercice du droit de rachat l'objet acheté a été endommagé, est perdu ou ne peut pas être restitué à d'autre cause, la personne qui détient l'objet est responsable du préjudice.

(2) Si la dépréciation de l'objet n'est pas de la faute du celui auquel on le rachète ou si les modifications subies sont insignifiantes, le racheteur ne peut pas demander la réduction du prix d'achat.

(1) Daca, inaintea exercitarii dreptului de rascumparare, obiectul cumparat a suferit o inrautatire, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv, persoana care detine obiectul raspunde pentru prejudiciu.

(2) Daca obiectul nu s-a depreciat din vina celui de la care se rascumpara sau daca a suferit o modificare neinsemnata, rascumparatorul nu poate cere reducerea pretului de cumparare.

S-ar părea că deţinătorul bunului în sensul alineatului 1 nu este cumpărătorul (care va fi posesor în majoritatea cazurilor). E de asemeni o întrebare faţă de cine deţinătorul va răspunde de prejudiciu : până la răscumpărare înrăutăţirea prejudiciază cumpărătorul, iar apoi, sub condiţia alineatului 2, prejudiciază răscumpărătorul. Şi apoi, îmi pare evident că numai acel care era deţinător la momentul pierderii sau înrăutăţirii obiectului va fi responsabil. Textul alineatului 1 pare nu prea logic. Cum poţi deţine un obiect pierdut?

Art. 801. Interdicţia de a dobîndi drepturi litigioase:

Les juges, les avocats, les notaires, les procureurs et les huissiers de justice ne peuvent pas acquérir des droits litigieux sous sanction de nullité absolue.

Judecatorii, avocatii, notarii, procurorii si executorii judecatoresti nu pot dobindi drepturi litigioase sub sanctiunea nulitatii absolute.

Trebuie de aplaudat acestei dispoziţii care evită chiar suspiciunile unui conflict de interese, însă nu merge ea oare prea departe? Este oare justificat de a o aplica unui profesionist care, cu bună-credinţă, dobândeşte un bun fără a bănui că el este obiectul unui litigiu? Nu ar fi oare cazul de limitat domeniul de aplicare al acestei prevederi la drepturile ce fac obiectul unui litigiu în circumscripţia instanţei judiciare la care e limitată activitatea profesională a dobânditorului? Iar avocatul neplătit de către clientul său, oare nu poate cere sechestrul pe un drept litigios al clientului său?

traducere40

Art. 802. Dreptul debitorului de a se elibera:

(1) Lorsqu'un droit litigieux a été vendu, celui dont on réclame peut se libérer si paye à l'acheteur le prix de vente, les frais de vente et l'intérêt au prix et aux frais de vente, calculé du jour où le prix et les frais ont été payés.

(2) Le droit stipulé à l'alinéa (1) ne peut pas être exercé dans les relations entre des commerçants, en cas de vente faite à un créancier pour payer ce qu'on lui doit, à un copropriétaire ou à un co-hêritier du bien qui constitue l'objet du droit litigieux. De même le droit ne peut pas être exercé s'il existe une décision judiciaire qui confirme le droit ou si le droit a été établi et le litige est inscrit au rôle.

(1) In cazul in care un drept litigios a fost vindut, cel de la care se reclama este eliberat daca plateste cumparatorului pretul vinzarii, cheltuielile de vinzare si dobinda pentru pret si pentru cheltuielile de vinzare calculata de la data cind pretul si cheltuielile au fost platite.

(2) Dreptul stipulat la alin.(1) nu poate fi exercitat in cazul in care vinzarea este facuta fata de un creditor pentru a i se plati ceea ce i se datoreaza, fata de un coproprietar sau fata de un mostenitor al bunului care este obiectul dreptului litigios si nici in relatiile dintre comercianti. De asemenea, nu poate fi exercitat dreptul daca exista o hotarire judecatoreasca prin care se confirma dreptul litigios sau daca acest drept a fost stabilit si litigiul este pregatit pentru a fi judecat.

Sincer, nu pot înţelege motivul care ar justifica acordarea unei şanse debitorului de a se libera prin plata unei sume de bani de o obligaţie ce îi este costisitoare (spre exemplu o servitute) pentru simplul motiv că creditorul a vândut bunul. Nici atât nu înţeleg ce ar însemna excepţia privind dreptul "stabilit" – stabilit de cine sau stabilit în ce mod?

Art. 808. Preschimbarea bunului cumpărat pentru consum:

(1) L'acheteur, au cours de 14 jours du moment de la réception du bien non-alimentaire si le vendeur n'a pas établi un terme plus long, a le droit au remplacement du bien, au lieu de son achat ou à un autre lieu établi par le vendeur, par un bien similaire d'une autre taille, forme, dimensions, modèle, couleur ou contenance etc., avec l'ajustement du prix en cas de différence.

(2) En cas de manque du bien nécessaire au remplacement, l'acheteur a le droit de retourner le bien acheté et le vendeur est tenu de lui restituer la somme payée.

(4) La loi et les autres actes réglementaires établissent les biens qui ne peuvent pas être changés ou retournés au titre du présent article.

(1) Cumparatorul are dreptul ca, in decursul a 14 zile din momentul receptionarii bunului nealimentar, daca vinzatorul nu a stabilit un termen mai mare, sa preschimbe bunul la locul cumpararii lui sau in alt loc, stabilit de vinzator, cu un bun similar de o alta marime, forma, gabarit, model, culoare sau completare etc., cu efectuarea, in cazul diferentei de pret, a recalcularii.

(2) Daca lipseste bunul necesar pentru preschimbare, cumparatorul are dreptul sa restituie bunul cumparat, iar vinzatorul este obligat sa-i restituie suma platita.

(4) Bunurile care nu pot fi preschimbate sau restituite in temeiul prezentului articol se stabilesc prin lege sau prin alte acte normative.

Este dificil de apreciat efectele şi importanţa acestei dispoziţii fără a cunoaşte excepţiile deoarece alineatul 4 se referă la alte legi şi acte normative fără a acorda alte precizări. Este totuşi evident că cumpărătorul unui autoturism nu va avea temei de a cere vânzătorului preschimbarea lui cu un alt model sau un model de o altă culoare.

traducere 41

Art. 827. :

(4) Le contrat qui prévoit la délivrance du bien après le décès du donateur est nul.

(4) Contractul care prevede predarea bunului dupa decesul donatorului este nul.

traducere42

Legea germană admite donaţia în caz de moarte (§ 2301 BGB), cât şi donaţia însoţită de posesie precară (Tatăl care donează ceasul său fiului ca donaţie manuală, cerând-i totodată ca acesta să i-l împrumute până la moartea sa). Un asemenea raport, va fi oare ea considerată valabil sau fictiv în scopul ocolirii legii?

Art. 869. Dobînda în baza contractului de împrumut:

(1) Par le contrat de prêt les parties peuvent de même prévoir le versement d'un intérêt, qui doit être en relation raisonnable avec le taux de refinancement de la Banque Nationale de Moldova.

(1) In baza contractului de imprumut, partile pot prevedea si plata unei dobinzi, care trebuie sa se afle intr-o relatie rezonabila cu rata de refinantare a Bancii Nationale a Moldovei.

Încă una din dispoziţiile imprecise (relaţie rezonabilă) care lasă totul la discreţia instanţelor judiciare. Durata prevăzută, garanţiile afectate împrumutului şi nivelul riscului de insolvabilitate a debitorului trebuie sau nu luate în consideraţie? Trebuie oare ca dobânda să rămână într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare respectivă pentru întreaga durată a împrumutului? Şi cum e cu un împrumut acordat unui apropiat dacă dobânda favorizată este ridicolă în comparaţie cu rata de refinanţare?

Art. 871. Restituirea împrumutului:

(1) L'emprunteur doit restituer le prêt dans le délai et la modalité prévus au contrat. Si l'intérêt n'a pas été établi, il a le droit de restituer le prêt même avant l'expiration du terme.

(1) Imprumutatul trebuie sa restituie imprumutul in termenul si in modul stabilit in contract. Daca nu au fost stabilite dobinzi, el are dreptul sa restituie imprumutul si pina la expirarea termenului.

S-ar putea de asemeni de preconizat dreptul de a restitui împrumutul până la expirarea termenului dacă (a) zece ani din termen s-au scurs, (b) rata dobânzii fiind variabilă, de fiece dată când ea creşte, (c) din moment ce dobânda stabilită depăşeşte cu mai mult de 100% rata actuală de refinanţare a BNM.

Art. 876. Forma contractului de locaţiune:

(1) Le contrat de location des biens immeubles doit être dressé par écrit.

(1) Contractul de locatiune a unui bun imobil trebuie sa fie intocmit in scris.

traducere 43

Pentru considerente evidente, ar trebui de făcut excepţie pentru anumite tipuri de locaţiune ca locaţiunea unei camere la hotel, unui compartiment la camera de păstrare la gară, un loc la terenul de fotbal, în picioare sau aşezat, un loc la parcare etc.

traducere44

Art. 877. Termenul maxim al contractului de locaţiune:

Le contrat de location ne peut pas être conclu pour un terme supérieur à 99 ans.

Contractul de locatiune nu poate fi incheiat pe un termen mai mare de 99 de ani.

traducere 45

Un termen atât de mare riscă de a crea un drept aproape echivalent proprietăţii, ceea ce nu este prea de dorit dintr-o multitudine de considerente. Legea germană (§ 544 BGB) stipulează imperativ facultatea de a rezilia unilateral după scurgerea unui termen legal de preaviz, după scurgerea a 30 ani

Art. 887. Temeiurile şi condiţiile de modificare a chiriei:

(1) Le quantum du loyer peut être modifié par l’accord des parties. Le loueur ne peut réclamer la modification du loyer qu’une seule fois par an et uniquement si les conditions économiques font que le défaut d’ajustement soit inéquitable.

(2) Le locataire a le droit de réclamer la réduction du loyer lorsque les conditions, stipulées au contrat, d’usage du bien ou son état se sont aggravés considérablement en vertu des circonstances indépendantes de la volonté du locataire.

(1) Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul partilor. Locatorul poate cere modificarea chiriei numai o data in an si numai in cazul in care conditiile economice fac ca neajustarea sa fie inechitabila.

(2) Locatarul are dreptul sa ceara reducerea chiriei in cazul in care conditiile, stipulate in contract, de folosire a bunului sau starea lui s-au inrautatit considerabil in virtutea unor circumstante independente de vointa locatarului.

traducere46

Este evident că un viciu esenţial al bunului închiriat justifică o reducere a chiriei (ceea ce nu exclude dreptul locatarului de a cere eliminarea viciului). În dreptul german, reducere se produce de drept. Însă orice alt risc de utilizare a bunului ar trebui să cadă în sarcina locatarului, cu excepţia stipulării cotrare a părţilor (Locatarul de la etajul 5 fără ascensor nu va putea pretinde la o reducere dacă şi-a scrântit piciorul, şi nici atât locatarul unei cabane de schi dacă nu este zăpadă).

Art. 888. Obligaţiile locatarului:

Le locataire est tenu:

(a) d‘utiliser le bien loué à destination, conformément aux stipulations du contrat;

(d) d’effectuer la réparation courante du bien.

Locatarul este obligat:

a) sa foloseasca bunul la destinatie si in conformitate cu prevederile contractului;

d) sa efectueze reparatia curenta a bunului.

Locatarul ar trebui să fie liber să folosească sau să nu folosească bunul închiriat, deci ar fi de dorit de formulat : "să nu folosească bunul închiriat decât la destinaţie". Conform concepţiei germane, reparaţiile curente vor fi în sarcina locatorului, dată fiind obligaţia acestuia de a permite şi de a asigura o folosinţă conformă contractului şi care să nu fie afectată de un viciu al obiectului închiriat.

traducere 47

Art. 890. Dreptul locatarului în cazul deranjării folosinţei sale de către un alt locatar:

(2) Outre ce qui est prévu à l’alinéa (1), le locataire peut réclamer au loueur commun la réparation du préjudice, à l’exception du cas où celui-ci dernier démontre qu’il a actionné avec prudence et diligence. Le loueur peut se retourner contre le locataire coupable du préjudice.

(2) Pe linga cele prevazute la alin.(1), locatarul poate cere locatorului comun repararea prejudiciului, cu exceptia cazului cind ultimul demonstreaza ca a actionat cu prudenta si diligenta.

(3) Locatorul se poate intoarce impotriva locatarului vinovat de prejudiciu.

Ce înseamnă "se poate întoarce împotriva"? Deoarece nu există raport contractual între locatari, ar fi oare această dispoziţie o reamintire a răspunderii delictuale a locatarului vinovat (responsabil?) de prejudiciu, sau ea autorizează locatarul păgubit să-şi valoreze drepturile contractuale ale locatorului comun ca şi cum ar fi existat o cesiune?

Art. 894. Sublocaţiunea sau cesiunea locaţiunii:

(7) La cession de la location exonère le locataire antérieur des obligations. En cas de location d’un bien autre qu’un immeuble d’habitation, les parties peuvent établir autrement..

(7) Cesiunea locatiunii elibereaza locatarul anterior de obligatii. In cazul inchirierii unui alt bun decit imobilul de locuit, partile pot stabili altfel.

Ce înseamnă "cesiunea"? Deoarece este dificil de imaginat că locatarul să "cedeze" atât drepturile cât şi obligaţiile sale unui terţ, ar trebui de presupus fie că este un contract tripartit fie că este unui închieiat sau între locator şi locatarul iniţial, sau între locatarul iniţial şi cel nou şi care nu va fi valabil decât dacă a treia parte îşi dă acordul.

Art. 896. Efectele neexecutării obligaţiilor de către sublocatar:

Lorsque l’inexécution par le sous-locataire d’une obligation provoque un préjudice essentiel au loueur ou à d’autres locataires, le loueur peut réclamer la résiliation du contrat de sous-location.

In cazul in care neexecutarea unei obligatii de catre sublocatar cauzeaza un prejudiciu esential locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere rezilierea contractului de sublocatiune.

Această dispoziţie nu dă răspuns unei întrebări care se impune : Locatorul este obligat să ceară locatarului principal să rezilieze contractul de sublocaţiune (ceea ce ar pare firesc) sau are el-însuşi dreptul de a rezilia contractul de sublocaţiune?

Art. 900. Efectele schimbării proprietarului bunului închiriat:

Lorsque après être délivré au locataire, le bien loué est aliéné à un tiers, celui-ci dernier est subrogé dans les droits et les obligations du locataire découlant de la location.

Daca bunul inchiriat, dupa ce a fost predat locatarului, este instrainat de locator unui tert, acesta din urma se subroga locatorului in drepturile si obligatiile decurgind din locatiune.

Locatorul original nu ar trebui oare să rămână responsabil de obligaţiile sale faţă de locatar până la anunţarea transferului de proprietate? Şi rezilierea declarată cu bună-credinţă de către locatar (neinformat cu privire la transferul de proprietate) locatorului iniţial oare nu ar trebui să fie recunoscută valabilă?

traducere48

Art. 904. Prelungirea contractului de locaţiune:

(1) Lorsque les relations contractuelles continuent tacitement après l’expiration du terme, le contrat de location est considéré reconduit pour une durée indéterminée.

(2) A l’expiration du contrat de location, le locataire a le droit prioritaire de conclusion du contrat pour un nouveau terme lorsque:a) il a exécuté antérieurement ses obligations contractuelles;b) le bien est donné en location pour un nouveau terme;c) il est d’accord avec les nouvelles conditions contractuelles établies par le loueur.

(1) Daca raporturile contractuale continua in mod tacit dupa expirarea contractului de locatiune, acesta se considera prelungit pe un termen nedeterminat.

(2) La expirarea contractului de locatiune, locatarul are dreptul prioritar la incheierea contractului pe un nou termen daca:a) si-a onorat anterior obligatiile contractuale;b) bunul se da in locatiune pe un nou termen;c) este de acord cu noile conditii contractuale stabilite de locator.

Dreptul prioritar al fostului locatar (contractul căruia a expirat) la încheierea unui contract pentru un nou termen (article 904-2 CC) mi-ar părea excesiv în măsura în care lezează libertatea contractuală a locatorului. Acesta poate avea motive întemeiate de a da bunul în locaţiune unui terţ (de exemplu unuia dintre copiii săi care vrea să fondeze o căsnicie) şi chiar ar trebui de respectat dorinţa sa de a nu reînnoi contractul cu un locatar neplăcut. Chiar pe plan financiar, această dispoziţie riscă să dezavantajeze prioritarul : spre exemplu, un farmacist, proprietar sau cumpărător al imobilului, va fi interesat ca în aceste să se instaleze un medic, şi îl va tenta ca de obicei cu o chirie preferenţială.

Art. 905. Rezilierea contractului de locaţiune:

(3) La résiliation du contrat de location a pour effet et la résiliation du contrat de sous-location, s'il n’est pas prévu autrement au contrat de location.

(3) Rezilierea contractului de locatiune are ca efect si rezilierea contractului de sublocatiune daca in contractul de locatiune nu este prevazut altfel.

Ar trebui de protejat sublocatarul care nu a fost informat despre faptul că locatorul său nu este proprietar. După părerea mea, ar fi în sarcina locatarului principal să introducă o clauză în acest sens în contractul de sublocaţiune, în lipsă rămânând să răspundă faţă de sublocatarul său de faptul că nu mai este în stare să-i acorde folosinţa bunului subînchiriat. În orice caz nu poate fi tolerat ca locatarul principal să se poată debarasa de obligaţiile sale faţă de sublocatar provocând o reziliere a contractului de locaţiune de către locatorul principal.

Art. 906. Rezilierea contractului din iniţiativa locatorului:

(1) Le loueur est en droit de demander la résiliation du contrat lorsque le locataire:

c) ne paye pas le loyer au cours de 3 mois après l’expiration du terme de paiement si le contrat ne prévoit pas autrement;

(1) Locatorul este in drept sa ceara rezilierea contractului daca locatarul:

c) nu plateste chiria pe parcursul a 3 luni dupa expirarea termenului de plata daca in contract nu este prevazut altfel;

Dacă se admite rezilierea unui contract prin declaraţie unilaterală, nu ar trebui de vorbit despre un drept de "a cere rezilierea". Or, dispoziţia alineatului 3) îmi pare nu prea

traducere 49

precisă : condiţia de reziliere a contractului presupune că totalitatea chiriei pentru o perioadă de trei luni (consecutive?) nu a fost plătită? Urmarea ar fi că locatarul ar putea evita rezilierea contractului plătind o parte infimă a chiriei. Pe de altă parte, dacă această dispoziţie ar trebui interpretată în sensul unei plăţi mai mici decât chiria convenită pentru o perioadă de trei luni (consecutive?), locatarul, care ar beneficia de o reducere excesivă a chiriei din urma unui viciu al bunului închiriat, ar risca rezilierea contractului. Ar fi preferabil de stipulat ca locatorul să poată rezilia contractul de îndată ce locatarul este în întârziere de plată a unei sume ce depăşeşte mărimea chiriei convenite pentru o perioadă de două luni.

Art. 907. Rezilierea contractului din iniţiativa locatarului:

(1) Le locataire est en droit de demander la résiliation du contrat lorsqu’il:

a) a perdu sa capacité de travail et ne peut pas utiliser le bien loué;

b) est privé de liberté et ne peut pas exécuter ses obligations contractuelles.

(1) Locatarul este in drept sa ceara rezilierea contractului in cazul in care:

a) si-a pierdut capacitatea de munca si nu poate folosi bunul inchiriat;

b) este privat de libertate si nu-si poate executa obligatiile contractuale.

Riscul folosirii bunului ar trebui să fie în sarcina locatarului, cu excepţia unei stipulări contrare a părţilor.

Trebuie de ţinut cont că o grijă exagerată de a proteja locatarul ar putea avea urmări cu totul adverse : dispoziţiile în favoarea locatarului ar putea descuraja investitorii privaţi de la construirea de noi locuinţe, ceea ce va provoca o creştere a chiriei pentru locuinţele disponibile.

Dacă locatarul este privat de libertate (şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale) pentru un delict sau o crimă comisă, aceasta este anume din cauza vinei sale, şi nu văd deci nici o justificare de a-i acorda dreptul de a rezilia contractul de locaţiune. Şi dacă locatarul îşi pierde capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat, trebuie de admis că aceasta nu este din vina lui, însă nici atât nu este din vina locatorului – este vorba de un incident care s-a produs în domeniul riscului locatarului, şi deci anume el este cel care ar trebui să suporte urmările şi nu locatorul care aici nu poate face nimic.

Din respect faţă de garantarea proprietăţii, faptul că locatorul proprietar al unui imobil este deseori mai bogat decât locatarul nu poate justifica de a privi locaţiunea imobiliară ca o instituţie de binefacere.

Art. 908. Restituirea bunului închiriat:

(2) Le préjudice apporté par l’aggravation de l’état du bien est réparé par le locataire s’il ne prouve pas l'absence de faute de sa part. Le locataire est dans la même mesure responsable de l’aggravation admise par les membres de sa famille, le sous-locataire ou les tiers auxquels il a permis l’accès au bien loué.

(3) Le locataire est responsable de la détérioration

du bien au montant de la diminution de sa valeur s'il n’est pas prévu autrement au contrat.

traducere50

(2) Prejudiciul cauzat prin inrautatirea starii bunului se repara de catre locatar daca nu dovedeste lipsa vinovatiei sale. Locatarul poarta raspundere in aceeasi masura pentru inrautatirea admisa de membrii familiei sale, de sublocatar sau

de terti, carora le-a permis accesul la bunul inchiriat.

(3) Locatarul raspunde pentru deteriorarea bunului in marimea in care s-a micsorat valoarea lui daca in contract nu este prevazut altfel.

Îmi scapă diferenţa între înrăutăţirea stării bunului şi deteriorarea bunului. Prin urmare nu pot înţelege dacă alineatul 3 trebuie înţeles ca o lărgire a alineatului 1 (care nu presupune vina locatarului), sau de o restricţie în măsura în care mărimea în care s-a micşorat valoarea bunului închiriat va fi deseori mai mică decât suma necesară pentru repararea lui.

Art. 941. Drepturile antreprenorului sau ale prestatorului în cazul neacceptării lucrării sau prestaţiei oferite:

(1) Si le bénéficiaire n’accepte pas l’ouvrage ou la prestation rendue, l’entrepreneur ou le prestataire peut réclamer un dédommagement respectif sans être tenu à un ouvrage ou prestation ultérieure. Le bénéficiaire est tenu aux dédommagements et lorsqu'il n’accomplit pas les actions nécessaires à l’ouvrage ou à la prestation.

(1) Antreprenorul sau prestatorul poate cere o despagubire corespunzatoare fara a fi obligat la o lucrare sau prestatie ulterioara daca beneficiarul nu accepta lucrarea sau prestatia oferita. Beneficiarul este obligat la despagubiri si atunci cind nu indeplineste actiunile necesare lucrarii sau prestatiei.

Nu pot înţelege de ce refuzul de a accepta obligă beneficiarul de a plăti o despăgubire din moment ce refuzul său este justiciat de un viciu al lucrării sau al prestaţiei oferite.

Art. 948. Garanţie împotriva viciilor:

(3) On assimile au vice matériel la situation où l’entrepreneur produit un autre ouvrage que celui commandé ou produit l’ouvrage dans une quantité ou dimension inférieures, lorsqu’une telle exécution peut être considérée selon les circonstances exécution du contrat.

(3) Cu viciul material se asimileaza situatia in care antreprenorul produce o alta lucrare decit cea comandata sau produce lucrarea intr-o cantitate sau de o dimensiune inferioara, daca aceasta executare poate fi considerata, pornind de la circumstante, ca executare a contractului.

Dacă am înţeles corect, producerea unei lucrări ce nu corespunde comenzii nu trebuie să fie considerată neexecutare a comenzii (livrare de aliud) dacă lucrarea produsă este în esenţă conformă comenzii şi dacă divergenţele faţă de comandă pot fi considerate drept vicii ale produsului comandat.

Dar cum este cu un produs ale cărui dimensiuni sunt superioare celor stipulate de contract? Alineatul 3 al acestei dispoziţii pare să sugereze că dimensiunile superioare nu constituie un viciu, la fel ca şi o cantitate excesivă (de care clientul va putea beneficia după propriul plac dacă antreprenorul nu preia surplusul), însă textul ar putea fi interpretat de asemeni şi în sensul că livrarea unui produs în cantitate sau dimensiuni superioare nu poate fi asimilată unui viciu material. Îmi imagin că anume aceasta a fost prima alternativă ce a fost văzută de legislator. Prezumţia pe care ea se sprigină nu este însă justificată. Dacă un producător de computere minuscule de buzunar comandă o micro-schemă de dimensiuni precise, una mai mare ar risca să nu-i servească la nimic – un produs al cărui viciu pare evident.

traducere 51

Art. 988. Răspunderea cărăuşului:

(1) Le voiturier est tenu de réparer le préjudice causé au passager, à l’exception du cas où ledit préjudice est le résultat d’une force majeure, de l’état de santé du passager ou du fait de celui-ci. Le voiturier est tenu de réparer le préjudice et lorsque celui-ci est du à son état de santé ou de ses préposés ou encore à l’état ou au fonctionnement du véhicule.

(1) Carausul este tinut sa repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu exceptia cazului cind acest prejudiciu este rezultatul unei forte majore, al starii de sanatate a pasagerului sau al faptei acestuia. Carausul este tinut sa repare prejudiciul si in cazul in care acesta se datoreaza starii sale de sanatate, a prepusilor sai sau a starii ori functionarii vehiculului.

Dacă articolul 988-1 dispune că cărăuşul trebuie să repare prejudiciul cauzat pasagerului cu excepţia a trei cazuri precise, ese de prisos de a preciza mai apoi alte cazuri-exemple care nu exclud răspunderea lui.

Art. 991 Răspunderea pasagerului:

Le passager répond des préjudices causés au voiturier par son comportement ou par la nature ou l’état des bagages à main, à l’exception du cas où le préjudice est né nonobstant le comportement diligent du passager.

Pasagerul raspunde pentru prejudiciile cauzate carausului prin comportamentul sau prin natura sau starea bagajelor de mina, cu exceptia cazului in care prejudiciul s-a nascut in pofida comportamentului diligent al pasagerului.

Nu văd de ce răspunderea pasagerului ar fi redusă la natura sau starea bagajelor sale de mână ; el ar trebui de asemeni să răspundă pentru valizelor sale transportate cu acelaşi mijloc de transport dacă acestea cauzează un prejudiciu cărăuşului.

Art. 1036. Transmiterea executării mandatului către un terţ:

(4) Lorsque la transmission du mandat à un tiers est permise, le mandataire ne répond que de sa faute dans le choix du tiers et de la manière de laquelle il lui a transmis les instructions.

(5) Dans tous les cas le mandant a le droit d'actionner la personne qui a assisté ou a substitué le mandataire.

(4) Daca transmiterea mandatului catre un tert este permisa, mandatarul raspunde doar pentru vina ce-i revine in privinta alegerii tertului si pentru modul in care i-a transmis instructiunile.

(5) Mandantul are in toate cazurile dreptul de a intenta actiune persoanei care l-a asistat sau l-a substituit pe mandatar.

De ce dreptul mandantului pare a fi redus la posibilitatea de a intenta o acţiune? Dacă această dispoziţie îşi propune să stipuleze un raport contractual între mandant şi persoana care l-a asistat sau l-a substituit pe mandatar, sau cel puţin să stipuleze o răspundere directă a acestei persoane faţă de mandant, ar fi trebuit de o indicat în loc de a cita urmările procedurale ce pot rezulta din aceasta.

Art. 1168. Decesul fidejusorului:

La fidéjussion prend fin au décès du fidéjusseur. Toute clause contraire est nulle.

Fidejusiunea inceteaza in caz de deces al fidejusorului. Orice clauza contrara este nula.

traducere52

Această dispoziţie reduce valoarea fidejusiunii într-un mod care după părerea mea este intolerabil. De ce succesorii fidejusorului nu ar purta răspundere ca şi pentru orice alte obligaţii, conform articolului 1540? Altfel, ar trebui să ne aşteptăm că băncile care cer garanţie pentru creditele lor nu vor mai accepta o garanţie personală decât dacă fidejusorul va prezenta un certificat medical privind starea sănătăţii sau subscrie o asigurare a vieţii cedând suma asigurată – un rezultat nu prea practic şi nedorit.

Art. 1201. Obligaţiile principalului:

(1) Le principal doit respecter, dans les rapports avec l'agent commercial, le principe de la bonne foi. Notamment, le principal est tenu de mettre à la disposition de l'agent commercial toute l'information nécessaire à l'exécution du contrat d'agence, d'informer en délais raisonnables l'agent commercial sur le fait que le volume attendu des opérations commerciales sera considérablement inférieur à celui auquel l'agent commercial aurait pu s'attendre, de même que sur l'acceptation, sur le refus ou sur l'inexécution d'un contrat commercial proposé par l'agent.

Principalul trebuie sa respecte, in relatiile cu agentul comercial, principiul bunei-credinte. In particular, principalul este obligat sa puna la dispozitia agentului comercial toata informatia necesara executarii contractului de agentie, sa instiinteze agentul comercial in termene rezonabile despre faptul ca se asteapta ca volumul tranzactiilor comerciale sa fie considerabil mai mic decit ar fi putut presupune in mod normal agentul, precum si despre acceptarea, refuzul sau neindeplinirea unui contract comercial propus de agent.

Pentru ce de repetat aici cele dispuse prin norma generală de la articolul 513? Cu atât mai mult este iritant cu cât principiul bunei-credinţe nu este menţionat la articolul 1200 care defineşte obligaţiile agentului comercial – s-ar putea deduce că principalul este obligat să respecte principiul bunei-credinţe într-un mod mai strict decât agentul comercial, ceea ce nu ar fi deloc justificat.

Art. 1254. Temeiurile stingerii obligaţiei garantului:

(1) L’obligation du garant envers le bénéficiaire s’éteint:

(c) par la renonciation du bénéficiaire;

(d) par la confirmation écrite de la part du garant du fait de la renonciation du bénéficiaire.

(2) L’extinction de l’obligation conformément aux lettres a), b) et d) est indépendante de la remise de la lettre de garantie au garant.

(1) Obligatia garantului fata de beneficiar se stinge:

c) prin renuntarea beneficiarului;

d) prin confirmarea scrisa a garantului ca beneficiarul a renuntat.

(2) Stingerea obligatiei conform lit.a), b) si d) este independenta de remiterea scrisorii de garantie catre garant.

Dacă obligaţia garantului se stinge prin renunţarea beneficiarului (c), este logic imposibil ca ea să se stingă de asemeni şi prin confirmarea unei asemenea renunţări (d). Evident, ar trebui de înţeles alineatul 2 în sensul că o simplă renunţare a beneficiarului va rămâne fără efect până când scrisoarea de garanţie nu e remisă sau până când garantul n-o confirmă. Textul ar fi mai lesne de înţeles dacă această condiţie ar fi stipulată prin alineatul 1c) în loc de a necesita un raţionament în sens invers cu referire la alineatul 2.

traducere 53

Art. 1297. Obiecţiile debitorului:

(1) Le débiteur peut opposer au factor toutes les objections et les exceptions qu’il a contre l’adhérent.

(2) Le débiteur peut réclamer au factor la compensation de sa créance contre l’adhérent, si cette créance était échéante au moment du transfert de la créance au factor.

(1) Debitorul poate opune factorului toate obiectiile si exceptiile pe care le are fata de aderent.

(2) Debitorul poate cere factorului compensarea creantei sale fata de aderent daca aceasta creanta era scadenta la momentul transferului creantei catre factor.

Alineatele 1 şi 2 ar pute fi suprimate deoarece nu stipulează decât cele ce rezultă din alineatul 5 :

(5) Au contrat de factoring on applique les dispositions sur la cession des créances dans la mesure où les dispositions du présent chapitre ne prévoient pas ou de l’essence du factoring ne résulte pas autrement..

(5) Fata de contractul de factoring se aplica prevederile referitoare la cesiunea de creanta in masura in care dispozitiile prezentului capitol nu prevad sau din esenta factoringului nu reiese altfel.

Art. 1299. Factoringul deschis sau acoperit:

(1) Le contrat de factoring peut prévoir l’obligation et le droit des parties d’informer le débiteur sur le transfert de la créance, ainsi que les modalités selon lesquelles celui-ci doit être informé.

(1) Contractul de factoring poate prevedea obligatia si dreptul partilor de a informa debitorul despre transferul creantei, precum si modalitatile prin care trebuie informat.

Această dispoziţie îmi pare incompatibilă cu articolul 1290-3 care interzice factoringul acoperit :

(3) La cession des créances doit être notifiée aux débiteurs.

(3) Cesiunea creantelor trebuie sa fie notificata debitorilor.

traducere54

Art. 1305. Reasigurarea:

(1) Par la conclusion du contrat de réassurance:

a) le réassureur reçoit des primes de réassurance, en échange desquelles contribue, conformément aux obligations assumées, à la charge des indemnités que le réassuré paye à la production du risque qui a constitué l’objet de la réassurance;

b) l’assureur, en qualité de réassuré, cède des primes de réassurance, en échange desquelles le réassureur contribue, conformément aux obligations assumées, à la charge des indemnités que le réassuré paye à la production du risque qui a constitué l’objet de la réassurance.

(1) Prin incheierea contractului de reasigurare:

a) reasiguratorul primeste prime de reasigurare, in schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a constituit obiectul reasigurarii;

b) asiguratorul, in calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a constituit obiectul reasigurarii.

S-ar putea de reunit (a) şi (b) deoarece conţinutul lor este conţinutul lor este identic, cu excepţia prismei prin care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Şi de ce s-ar vorbi că asigurătorul "cedează" primele de asigurare, termen ce aminteşte mai degrabă de cesiunea de creanţă în sensul articolului 556, în loc de a utiliza termenul corespunzător "plăteşte"?

Art. 1306. Încheierea contractelor în Republica Moldova:

Les personnes de la République de Moldova concluent des contrats d’assurance avec des sociétés enregistrées dans la République de Moldova, sauf les cas où les assurances sollicitées ne sont pas pratiquées sur le marché national.

Persoanele din Republica Moldova incheie contracte de asigurare cu societati inregistrate in Republica Moldova, cu exceptia cazurilor in care asigurarile solicitate nu se practica pe piata interna.

Presupun că acest articol se referă de asemeni şi la contractele de asigurare (art. 1305 CC). Din moment ce există un reasigurător moldovenesc, aceasta ar putea duce la un monopol al lui, dacă marii reasigurători internaţionali, dintr-o cauză sau alta, nu vor fi interesaţi să fondeze o sucursală şi să se înregistreze în Moldova. În vederea protejării asiguraţilor, ar fi însă de dorit ca asigurările moldoveneşti să se poată liber reasigura pe piaţa internaţională.

Art. 1307. Riscul asigurat şi cazul asigurat :

(1) Le risque assuré est un événement futur, possible, mais incertain auquel sont exposés la vie, la santé ou le patrimoine d’une personne.

(1) Riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil, dar incert la care sint expuse viata, sanatatea sau patrimoniul unei persoane.

Când se asigură viaţa, decesul asiguratului este din păcate un eveniment viitor cert, pentru care doar data rămâne incertă.

Art. 1308. Încheierea contractului de asigurare.:

(1) Pour la conclusion du contrat d'assurance, l'assuré présente à l'assureur une demande (une

proposition) écrite, où il indique son intérêt et celui du bénéficiaire de l'assurance ou déclare

traducere 55

oralement son intention de conclure un contrat d'assurance.

(3) Le contrat d'assurance s'opère par écrit.

(1) Pentru incheierea contractului de asigurare, asiguratul prezinta asiguratorului propunere (cerere) scrisa, in care indica interesul propriu si cel al beneficiarului asigurarii sau declara verbal ca doreste sa incheie contract de asigurare.

(3) Contractul de asigurare se incheie in scris.

Dacă admitem, în temeiul articolului 682-1, validitatea ofertei declarate verbal de asigurat, ar fi suficient ca acceptarea de către asigurător să se facă în scris, dar ar trebui de cerut ca ea să conţină modalităţile convenite. Dacă contractul trebuie să se încheie în scris, aceasta pare a cere un schimb de scrisori sau un contract semnat de ambele părţi.

traducere56

Art. 1309. Poliţa de asigurare:

(1) L'assureur est obligé à remettre à l'assuré un exemplaire de la police d'assurance signé par lui.

(2) Dans la police d'assurance on indiquera :a) le nom ou la dénomination, le domicile ou le siège des parties contractantes ;b) l'objet de l'assurance des biens, personnes ;c) les risques qu'on assure ;d) le début et la durée de l'assurance ;e) la somme assurée ;f) la prime d'assurance, le lieu et les termes de paiement;g) d'autres données, conformément à la loi ou à l'accord des parties.

(1) Asiguratorul este obligat sa remita asiguratului un exemplar, semnat de el, al politei de asigurare.

(2) In polita de asigurare se va indica:a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;b) obiectul asigurarii: bun, persoana si raspundere civila;c) riscurile ce se asigura;d) inceputul si durata asigurarii;e) suma asigurata;f) prima de asigurare, locul si termenele de plata;g) alte date, conform legii sau acordului dintre parti.

Repetarea listei deja incluse în articolul 1308-4 (de mai jos) este cu atât mai iritantă cu cât textele nu sunt identice la 100%. Raţionarea oricărui jurist va fi de a găsi (în van) o diferenţă materială. Ar fi fost mai bine ca articolul 1309-2 să facă doar o trimitere la lista din articolul 1308-4.

(4) Dans le contrat d'assurance on indiquera:a) le nom ou la dénomination, le domicile ou le siège des parties contractantes ;b) l'objet de l'assurance : biens, personnes et responsabilité civile;c) les risques qu'on assure ;d) le début et la durée de l'assurance;e) les sommes assurées;f) les primes d'assurance, le lieu et les termes de paiement;g) d'autres données, conformément à la loi ou à l'accord des parties.

(4) In contractul de asigurare se va indica:a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;b) obiectul asigurarii: bun, persoana si raspundere civila;c) riscurile ce se asigura;d) inceputul si durata asigurarii;e) sumele asigurate;f) primele de asigurare, locul si termenele de plata;g) alte date, conform legii sau contractului.

Art. 1314. Majorarea primei de asigurare:

Si l'assureur, en vertu d'une clause contractuelle prévoyant l'actualisation de la prime d'assurance, augmente le quantum de celle-ci, l'assuré peut résilier le contrat, en respectant un terme de préavis d'un mois. Les augmentations insignifiantes ne donnent pas droit à la résiliation.

Daca asiguratorul, in baza unei clauze contractuale privind actualizarea primei de asigurare, mareste cuantumul acesteia, asiguratul poate rezilia contractul, cu respectarea termenului de preaviz de o luna. Majorarile neinsemnate nu indreptatesc la reziliere.

Iarăşi una din acele dispoziţii imprecise ("majorări neînsemnate") care lasă totul la discreţia instanţei de judecată. Asigurătorul ar putea însă fi tentat să zădărnicească dreptul asiguratului la reziliere prin majorări succesive ale primei care, privite fiecare separat, ar fi neînsemnate.

traducere 57

Art. 1315. Obligaţiile asigurătorului:

(1) L'assureur est tenu :

c) de compenser l'assuré des frais engagés afin d'éviter la production de l'événement assuré ou des frais relatifs à la limitation opportune des préjudices passibles de dédommagement ;

(1) Asiguratorul este obligat:

c) sa compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitarii producerii cazului asigurat sau limitarii oportune a prejudiciilor pasibile de despagubire;

O rezerva mi-ar pare necesară : Asigurătorul nu va compensa decât cheltuielile aferente evitării unui pericol concretizat şi iminent. Altfel, asigurătorul unei clădiri va fi obligat de exemplu să compenseze cheltuielile de instalare a unui paratrăsnet.

Art. 1317. Informarea asigurătorului privind întinderea riscului:

(1) À la conclusion du contrat d'assurance, l'assuré est tenu d'indiquer à l'assureur toutes les circonstances dont il a connaissance et qui auraient importance pour la couverture du risque assuré. Sont réputées importantes les circonstances dangereuses qui influenceraient la décision de l'assureur de conclure le contrat ou de conclure le contrat dans les conditions convenues.

(2) Une circonstance à propos de laquelle l'assureur a posé des questions d'une manière expresse et par écrit est considérée, en cas de doute, importante.

(3) En cas d'omission, contrairement aux dispositions des alinéas (1) et (2), de l'indication d'une circonstance importante, l'assureur peut résilier le contrat. De même, il peut résilier lorsque l'indication d'une circonstance importante est omise car l'assuré, à causes qui lui sont imputables, n'a pas pris connaissance de cette circonstance.

(4) La résiliation est exclue lorsque l'assureur connaissait la circonstance non indiquée ou si l'indication a été omise sans faute de la part de l'assuré.

(1) La incheierea contractului de asigurare, asiguratul este obligat sa indice asiguratorului toate imprejurarile cunoscute de el care ar avea importanta asupra preluarii riscului asigurat. Se considera a avea importanta acele imprejurari periculoase care ar influenta decizia asiguratorului de a incheia contractul ori de a incheia contractul in conditiile convenite.

(2) O imprejurare asupra careia asiguratorul a formulat in mod expres si in scris intrebari se considera a fi, in caz de dubiu, importanta.

(3) In cazul in care, contrar dispozitiilor alin.(1) si (2), s-a omis mentionarea unei imprejurari importante, asiguratorul poate rezilia contractul. De asemenea, el poate rezilia daca mentionarea unei imprejurari importante este omisa deoarece asiguratul nu a luat cunostinta despre acea imprejurare din motive care ii sint imputabile.

(4) Rezilierea este exclusa in cazul in care asiguratorul cunostea imprejurarea nementionata sau daca mentionarea este omisa fara vina asiguratului.

Această dispoziţie precizează obligaţia deja inclusă la articolul 1316-1a) (de mai jos). Întrebare însă este dacă există o diferenţă materială între "importanţă asupra preluării riscului" şi "mărimea riscului" ; dacă nu, ar trebui de evitat întrebuinţarea diferiitor termeni.

(1) L'assuré est tenu :

a) d'informer l'assureur à la conclusion du contrat sur toutes les circonstances essentielles relatives au niveau du risque à assurer ;

(1) Asiguratul este obligat:

a) sa informeze asiguratorul, la incheierea contractului, despre toate circumstantele esentiale referitoare la marimea riscului ce se asigura;

traducere58

Art. 1326. Informarea despre împrejurările periculoase:

Este vorba aici despre informarea după încheierea contractului. Ar fi fost de aşteptat ca această stipulare să fie mai degrabă la articolul 1316 întitulat "Obligaţiile asiguratului" care, de altfel nu se limitează doar la enunţarea obligaţiilor în cadrul încheierii contractului. Dacă se vrea a separa obligaţiile în cadrul încheierii contractului de celelalte obligaţii, atunci ar trebui de la grupat într-un mod mai strict.

(1) L'assuré est tenu d'informer sans retard l'assureur sur les circonstances dangereuses survenues ou celles dont il a pris connaissance après la conclusion du contrat.

(1) Asiguratul este obligat sa informeze de indata pe asigurator asupra imprejurarilor periculoase aparute sau despre care a luat cunostinta dupa incheierea contractului.

Art. 1327. Informarea despre producerea cazului asigurat:

traducere 59

Acest alineat preia obligaţia deja stipulată la articolul 1316-1e) (de mai jos). Însă întrebarea este dacă există o diferenţă între "de îndată" şi "îndată ce a aflat despre aceasta". Îmi pare însă că diferenţa este şi mai puţin vizibilă în textul moldovenesc.

(1) L'assuré est tenu :

(e) d'informer l'assureur sur la production de l'événement assuré dès qu'il en a eu connaissance.

(1) Asiguratul este obligat:

e) sa informeze asiguratorul de producerea evenimentului asigurat indata ce a aflat despre aceasta.

Art. 1338. Greşelile de calcul:

Les erreurs de calcul commises par une des parties à la conclusion de la transaction nu porte dommage à aucune des parties et doivent être réparées.

Greselile de calcul comise de una de parti la incheierea tranzactiei nu pagubesc pe nici una din parti si urmeaza a fi reparate.

O restricţie mi-ar părea necesară : numai greşelile evidente de calcul din textul contractului. Nu se vor admite greşelile de calcul ce nu constituie decât o eroare de cauză (spre exemplu dacă asiguratul s-a hotărât să încheie un contract de asigurare presupus de el avantajos, în comparaţie cu prima anuală a unei alte asigurări, din urma înmulţirii incorecte a primelor lunare).

traducere60

Art. 1345. L'administration et la représentation:

(3) Si, en vertu du contrat, la gestion de la société est confiée à un ou plusieurs associés, chacun a le droit d'agir à lui seul. Tout autre associé peut tout de même objecter à la conclusion de l'acte juridique au nom de la société. Dans ce cas l'on considère que l'acte n'a pas été conclu en nom de la société.

(5) Le pouvoir accordé par le contrat à un des associés ne peut être révoqué que par décision unanime en cas d'inexécution de ses obligations. L'associé peut renoncer à participer à l'administration de la société. Nonobstant il peut toujours demander des explications aux gestionnaires.

(3) Daca, prin contract, conducerea societatii civile este incredintata unuia sau mai multor asociati, fiecare are dreptul sa actioneze de unul singur. Orice alt asociat poate insa obiecta la incheierea actului juridic in numele societatii. In acest caz, se considera ca actul nu s-a incheiat in numele societatii.

(5) Functia acordata prin contract unuia dintre asociati poate fi retrasa doar prin decizie unanima in cazul neexecutarii obligatiilor sale. Asociatul poate renunta sa participe la administrarea societatii. Totodata, el poate cere oricind lamuriri conducerii.

După părerea mea, există o contradicţie între cele două alineate. Dacă împuternicirea de a reprezenta societatea este irevocabilă (sub rezerva revocării unanime), nu înţeleg cum un singur asociat ar putea evita obligarea societăţii printr-un act juridic încheiat de conducător. Această contradicţie pare să persiste chiar dacă în versiunea franceză a alineatului (5), posibil din urma traducerii imprecise, ar trebui de înlocuit "împuternicire" cu "funcţie". În orice caz, ar trebui de protejat terţul care, cu bună-credinţă, a avut încredere în împuternicirile de reprezentare a gerantului societăţii ce rezultă din alineatul 4.

Art. 1347. Concurenţa creanţelor:

(1) Lorsque l'associé est le créancier d'une somme exigible d'une personne qui est débiteur d'une somme exigible et envers la société, l'associé est tenu de répartir ce qu'il reçoit d'un tel débiteur tant au crédit de la société qu'à son propre crédit, proportionnellement aux deux créances, même lorsque la quittance spécifie qu'il n'a été reçu que pour le crédit personnel.

(1) Daca este creditorul unei sume exigibile al unei persoane care este debitor cu o suma exigibila si fata de societate, asociatul este obligat ca ceea ce primeste de la un astfel de debitor sa repartizeze atit in creditul societatii, cit si in al sau propriu, proportional ambelor creante, chiar si in cazul in care chitanta specifica faptul ca primirea s-a facut numai pe seama creditului sau particular.

O soluţie interesantă, însă cu totul necunoscută de dreptul german. Însă deoarece în Germania o persoană poate fi concomitent asociat a mai multor societăţi în nume colectiv, este clar că această idee nu i-a venit legislatorului german : acolo ea ar fi fost impracticabilă.

Mă întreb însă dacă această soluţie, chiar dacă la prima vedere pare a fi o soluţie a lui Solomon, este bine fondată. Până la deschiderea procedurii de lichidare a bunurilor terţului debitor, raporturile între societate şi unul dintre asociaţii ei nu justifică după părerea mea o tratare a lor ca creditori chirografari într-o lichidare de bunuri.

Rămâne de văzut dacă norma prevăzută se aplică de asemenea în cazul când asociatul a avut intenţia gândită de a avea din partea debitorului o garanţie. Şi compensarea, va fi oare ea egală cu achitarea de către debitor? Exemplu: Societatea, specializată în comercializare de autoturisme, i-a vândut un autoturism unui terţ insolvabil

traducere 61

care în acelaşi timp este şi locatar al unui imobil ce aparţine asociatului. Acest asociat primeşte cauţiunea în numerar depusă la momentul încheierii contractului de locaţiune. Trebui oare el să împartă cu societatea chiria astfel primită?

Alt exemplu care ar trebui să trezească o reflecţie : Asociatul acordă un împrumut unui prieten al său, debitor al societăţii, pentru achitarea de către acesta a unei părţi din datoria către societate. Prietenul îi întoarce împrumutul, apoi devine insolvabil. Poate oare societatea să reclame o parte din suma rambursată?

Şi chiar dacă nu respingem conceptul ce stă la baza acestui articol, rămâne totuşi întrebarea de ce, în cazul contrar al societăţii ce a primit plata din partea unui debitor comun, aceasta nu este obligată să împartă cele priite cu asociatul său.

Art. 1373. Concursul:

(4) Lorsque les ouvrages présentés sont de la même valeur, la gratification de la prime est régie par les dispositions de l'alinéa (2) de l'article 1372.

(4) In cazul in care lucrarile prezentate sint de aceeasi valoare, privitor la acordarea premiului se aplica prevederile art.1372 alin.(2).

Pentru a nu devaloriza concursul, ar trebui de rezervat promitentului sau juriului dreptul de a suprima acordarea premiului, dacă toate lucrările prezentate (de exemplu, la un concurs literar) sunt de o valoare net inferioară nivelului la care s-ar fi putut aştepta.

Art. 1383. Refuzul de a compensa cheltuielile gerantului:

Le gérant ne peut pas exiger la compensation des frais si les actes de gestion sont accomplis à l'encontre de la volonté du géré ou s'ils ne correspondent pas aux intérêts de celui-ci, sauf lorsque la volonté du géré est contraire à la loi.

Gerantul nu poate cere compensarea cheltuielilor daca actele de gestiune sint facute contra vointei geratului ori daca nu corespund intereselor acestuia, cu exceptia cazurilor in care vointa geratului este contrara legii.

Ar fi trebuit oare de adăugit : "şi a cazurilor prevăzute de art. 1381 al.2" sau este suficient de clar că neexexecutarea obligaţiei de întreţinere este contrară legii?

Art. 1391. Restituirea prestaţiei făcute în urma constrîngerii sau ameninţării:

Celui qui rend une prestation non afin d'exécuter une obligation, mais à la suite de la contrainte ou de la menace peut prétendre la restitution de la prestation, excepté le cas où l'acceptant prouve qu'il avait un droit sur la prestation.

Cel care presteaza nu in scopul executarii unei obligatii, ci in urma constringerii sau amenintarii poate pretinde restituirea prestatiei, cu exceptia cazului in care acceptantul dovedeste ca avea un drept asupra prestatiei.

Pentru a nu încuraja şantajarea unui debitor încăpăţânat, ar trebui de adăugit  : "şi nu ştia despre constrângere sau ameninţare" sau cel puţin : nu era iniţiatorul ei.

traducere62

Art. 1400. Prevenirea prejudiciului:

(2) Lorsque le préjudice est une conséquence de l'exploitation d'une entreprise, d'une installation ou d'une activité de production qui continue à causer des dommages ou menacer de la production d'un nouveau préjudice, l'instance judiciaire peut, outre la réparation du préjudice, obliger le défendeur de cesser son activité si la cessation ne contrevient pas aux intérêts publics.

(2) Daca prejudiciul este o consecinta a exploatarii intreprinderii, instalatiei sau a unei activitati de productie ce continua sa cauzeze daune sau sa ameninte cu producerea unui nou prejudiciu, instanta de judecata poate sa oblige piritul, pe linga repararea prejudiciului, sa-si inceteze activitatea daca incetarea nu contravine interesului public.

Poate oare instanţa de judecată astfel acţiona din oficiu dacă reclamantul nu cere decât repararea prejudiciul? După părerea mea, aceasta ar fi o încălcare a principiului conform căruia instanţa nu poate acorda decât ceea ce a constituit obiectul cererii. Şi cine va avea sarcina executării unei asemenea hotărâri? Bănuiesc că o noţiune a dreptului american (punitive damages?) – rău văzută în Europa a inspirat această dispoziţie.

Art. 1402. Prejudiciul cauzat în caz de extremă necesitate:

(1) Le préjudice causé par une personne en cas d'extrême nécessité doit être réparé par celle-là.

(2) Tenant compte des circonstances dans lesquelles le préjudice a été causé, l'instance judiciaire peut obliger à sa réparation le tiers dans l'intérêt duquel a agi l'auteur du préjudice ou elle peut exonérer, en tout ou en partie, de l'obligation de réparation tant l'auteur du préjudice que la tierce personne.

(1) Prejudiciul cauzat de o persoana in caz de extrema necesitate urmeaza a fi reparat de ea.

(2) Luind in considerare imprejurarile in care a fost cauzat prejudiciul, instanta de judecata poate obliga la repararea lui tertul in al carui interes a actionat autorul prejudiciului sau poate exonera de obligatia de reparare, integral sau partial, atit autorul prejudiciului, cit si terta persoana.

În loc să precizeze condiţiile şi întinderea răspunderii autorului şi a terţului, Codul Civil acordă aici deplina putere discreţionară instanţelor de judecată. Reclamantul în repararea prejudiciului nu poate evalua cota-parte de prejudiciu al cărui reparare o va cere şi nici măcar nu va şti pe cine să-l acţioneze : pe autor, pe terţ sau (dacă numai instanţa nu are dreptul de a înlocui din oficiu un pârât cu un altul, ceea ce mi-ar părea de neînchipuit) din precauţie, pe ambii concomitent.

Art. 1404. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere:

(3) L'obligation de réparation du préjudice ne naît pas dans la mesure où celui préjudicié a omis, intentionnellement ou par faute grave, d'écarter le préjudice par des moyens légaux.

(3) Obligatia de reparare a prejudiciului nu se naste in masura in care cel prejudiciat a omis, cu intentie ori din culpa grava, sa inlature prejudiciul prin mijloace legale.

Nu înţeleg de ce doar culpa gravă a prejudiciatului l-ar împiedica să ceară repararea prejudiciului ; culpa (uşoară) ar trebui cel puţin să justifice de a i se refuza o parte proporţională a reparării.

(5) L'autorité publique ne répond pas du préjudice causé par l'adoption ou l'omission d'adopter un acte

réglementaire ou par l'omission de mettre en œuvre une loi.

traducere 63

(5) Autoritatea publica nu raspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau

omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune in aplicare o lege.

Chiar dacă, în interesul persoanei, îndeosebi a consumatorului, Republica Moldova s-a obligat la aceasta printr-o convenţie internaţională?

Art. 1408. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu:

(3) Lorsque le tuteur, dont la responsabilité du préjudice causé à la vie et à la santé est engagée conformément à l’alinéa (1), est décédé ou ne dispose pas des moyens suffisants pour la réparation de celui-ci et l’auteur du préjudice dispose de tels moyens, l’instance judiciaire, tenant compte de la situation matérielle de la personne endommagée et de l’auteur du préjudice, peut disposer la réparation intégrale ou partielle du préjudice au compte de l’auteur.

(3) Daca tutorele, chemat la raspundere in conformitate cu alin.(1) pentru prejudiciul cauzat vietii si sanatatii, a decedat sau nu dispune de mijloace suficiente pentru repararea lui, iar autorul prejudiciului dispune de asemenea mijloace, instanta de judecata, tinind cont de starea materiala a persoanei vatamate si a autorului prejudiciului, precum si de alte circumstante, are dreptul sa hotarasca repararea integrala sau partiala a prejudiciului din contul autorului.

Aici iarăşi (cf. articolul 1402-2), în loc de a preciza condiţiile şi întinderea răspunderii autorului, Codul Civil acordă deplina putere discreţionară instanţelor de judecată. Reclamantul în repararea prejudiciului nu poate evalua cota-parte de prejudiciu al cărui reparare o va cere autorului şi de asemeni lipseşte o bază precisă pentru a decide pe cine să-l acţioneze : pe autor, pe tutore sau (dacă numai instanţa nu are dreptul de a înlocui din oficiu un pârât cu un altul, ceea ce mi-ar părea de neînchipuit) din precauţie, pe ambii concomitent.

Art. 1418. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii:

(3) À la détermination du salaire (revenu) non réalisé on ne prend pas en considération la pension d’invalidité fixée à la personne endommagée en relation avec la mutilation ou l’autre atteinte à la santé, ni les autres indemnisations ou sommes accordé par les régimes de la sécurité sociale d’État.

(3) La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau in considerare pensia de invaliditate, stabilita persoanei vatamate in legatura cu vatamarea integritatii corporale sau cu o alta vatamare a sanatatii si nici alte indemnizatii sau sume, platite pe linia asigurarilor sociale de stat.

Legea nu prevede un transfer (privilegiat) al dreptului la despăgubire în beneficiul organismului asigurărilor sociale, funcţie de prestaţiile acestuia? În acest caz, acest alineat ar părea de prisos.

traducere64

Art. 1419. Răspunderea în caz de deces al persoanei vătămate:

(1) En cas du décès de la personne endommagée à la suite de l’atteinte grave, le droit au dédommagement appartient:a) aux personnes inaptes de travail, qui étaient entretenues par le défunt ou qui, à la date de son décès, avaient droit à l’entretien;b) l’enfant de la personne né après le décès de celle-ci;c) un des parents, le conjoint ou un autre membre de la famille du défunt, indépendamment du fait s’il est apte ou non à travailler, qui ne travaille pas et soigne les enfants, les frères et les sœurs qui étaient entretenus par le défunt et qui n’ont pas atteint l’âge de 14 ans ou qui, même cet âge atteint, ont besoin d’entretien à cause de santé, en vertu de l’avis des institutions médicales habilitées.d) les personnes qui étaient entretenues par le défunt et qui sont devenues inaptes à travailler dans les 5 années qui suivent son décès.2) Le droit au dédommagement est reconnu:a) aux mineurs, jusqu’à l’accomplissement de l’âge de 18 ans;b) aux élèves et aux étudiants qui ont atteint l’âge de 18 ans, jusqu’à la terminaison de leurs études (à l’exception des études par correspondance) dans les institutions d’enseignement, mais au plus tard jusqu’à l’accomplissement de l’âge de 23 ans ;c) aux femmes qui ont atteint l’âge de 55 ans et aux hommes qui ont atteint l’âge de 60 ans – la vie durant;d) aux invalides, pour la durée de l’invalidité;e) à l’un des parents, au conjoint ou à un autre membre de la famille du défunt, qui soigne les enfants, les frères et les sœurs qui étaient entretenus par le défunt jusqu’à l’accomplissement de l’âge de 14 ans ou jusqu’au rétablissement de la santé, conformément à l’avis des institutions médicales habilitées.(3) La détermination du quantum des dédommagements pour la perte de l’entreteneur s’effectue conformément à la loi..

(1) In cazul decesului persoanei ca urmare a vatamarii grave a integritatii corporale sau a altei vatamari a sanatatii, dreptul la despagubire il au:a) persoanele inapte de munca, care erau intretinute de defunct sau care, la data decesului acestuia, aveau dreptul la intretinere;b) copilul persoanei nascut dupa decesul ei;c) unul dintre parintii, sotul sau un alt membru al familiei defunctului, indiferent daca este apt pentru munca sau nu, care nu lucreaza si ingrijeste de copiii, fratii si surorile care erau intretinuti de defunct si care nu au implinit virsta de 14 ani sau care, desi au implinit o astfel de virsta, au nevoie de ingrijire din cauza sanatatii, conform avizului organelor medicale abilitate;d) persoanele care erau intretinute de defunct si care au devenit inapte pentru munca pe parcursul a 5 ani de la decesul lui.(2) Dreptul la despagubire se recunoaste:a) minorilor, pina la implinirea virstei de 18 ani;b) elevilor si studentilor care au implinit 18 ani, pina la finalizarea studiilor (cu exceptia studiilor efectuate la sectia fara frecventa) in institutii de invatamint, dar cel mult pina la implinirea virstei de 23 de ani;c) femeilor care au implinit virsta de 55 de ani si barbatilor care au implinit virsta de 60 ani - pe viata;d) invalizilor, pe durata invaliditatii;e) unuia dintre parinti, sotului sau unui alt membru al familiei defunctului, ce ingrijeste de copiii, fratii si surorile care erau intretinuti de defunct, pina la implinirea virstei de 14 ani sau pina la imbunatatirea starii sanatatii, confirmata prin aviz de organele medicale abilitate.(3) Determinarea cuantumului despagubirilor pentru pierderea intretinatorului se efectueaza conform legii.

Corelaţia între alineatele 1 şi 2 nu este chiar clară : la prima vedere, s-ar părea că ele cuprind două liste distincte de îndreptăţiţi mai mult sau mai puţin identici (1 c / 2 e). Ori că inapt de muncă – condiţia necesară în cazurile 1 a) şi d), este pur şi simplu prezumat în cazurile 2 a), b) şi c)? "Cuantumul" în sensul alineatului 3, se referă oare şi la suma totală sau doar la proporţia repartizării ei îndreptăţiţilor şi conform căror dispoziţii legale exact se va determina cuantumul?

traducere 65

Art. 1422. Reparaţia prejudiciului moral:

(1) Lorsqu’on a causé à une personne un préjudice moral (des souffrances psychiques ou physiques) par des faits qui attentent à ses droits personnels extrapatrimoniaux, ainsi que dans d’autres cas prévus à la législation, l’instance judiciaire a le droit d’obliger la personne responsable à la réparation du préjudice par un équivalent en espèces.

(1) In cazul in care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinte psihice sau fizice) prin fapte ce atenteaza la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum si in alte cazuri prevazute de legislatie, instanta de judecata are dreptul sa oblige persoana responsabila la reparatia prejudiciului prin echivalent banesc.

Aici iarăşi (cf. articolele 1402-2, 1408-3), şi într-un mod şi mai nebulos, Codul Civil se abţine să precizeze (ceea ce ar fi sarcina sa principală) dacă dreptul la reparare există lăsând deplina putere discreţionară instanţelor. Şi de ce de le atribuit "dreptul să oblige" altfel spus să creeze o obligaţie în loc să constate o obligaţie prevăzută de lege?

Conform textului, vinovăţia autorului nu este o condiţie a răspunderii ; de aici şi faptul că cazurile la care se referă articolul 1423 alineatul 1 se limitează la "alte cazuri prevăzute de legislaţie" (culpă contractuală, răspunderea deţinătorului unui automobil?).

Art. 1424. Termenul de prescripţie:

(1) L’action en réparation du préjudice se prescrit en terme de 3 ans à partir du moment où la personne endommagée a appris ou devait apprendre l’existence du préjudice et la personne tenue de le réparer.

(1) Actiunea in reparare a prejudiciului se prescrie in termen de 3 ani incepind cu momentul in care persoana vatamata a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta prejudiciului si persoana obligata sa-l repare.

Cf. comentariul meu la articolele 233 şi 272-4: ar fi de preferat de fixat de asemeni un termen maxim pentru a evita procese în care sunt puţine şanse de a clarifica faptele litigioase după mai mulţi ani. Legea germană (§ 852-2 BGB) prevede prescrierea, independent de cunoaşterea de către păgubit, dacă 10 ani s-au scurs de la survenirea pagubei sau 30 ani de la faptul care a cauzat-o.

Art. 1434. Succesorul nedemn:

(1) Ne peut pas être successeur testamentaire ou légal la personne qui:

a) a commis intentionnellement une infraction ou une action immorale contre la dernière volonté, exprimée dans le testament, de celui qui a laissé la succession si ces circonstances sont constatées par l’instance judiciaire;

b) a empêché intentionnellement la réalisation de la dernière volonté de celui qui a laissé la succession et a contribué ainsi à son appel en succession ou à celui des personnes proches, soit a contribué à l’augmentation du quota successoral de tous ceux-là.

(1) Nu poate fi succesor testamentar sau legal persoana care:

a) a comis intentionat o infractiune sau o fapta amorala impotriva ultimei vointe, exprimate in testament, a celui ce a lasat mostenirea daca aceste circumstante sint constatate de instanta de judecata;

b) a pus intentionat piedici in calea realizarii ultimei vointe a celui ce a lasat mostenirea si a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotei succesorale ale tuturor acestora.

traducere66

Este mai întâi nedemn şi mai nedemn cel care s-a făcut vinovat de un atentat la viaţa sau la sănătatea testatorului!

Pe de altă parte sunt surprins de absenţa unei dispoziţii corespunzătoare în privinţa legatarului nedemn, cu atât mai mult că o asemenea dispoziţie corespunzătoare există în ce priveşte rezerva succesorală (articolul 1513-1).

Art. 1446. Inadmisibilitatea transmiterii prin moştenire a drepturilor şi obligaţiilor cu caracter personal:

Le patrimoine successoral n’inclut pas les droits et les obligations qui portent un caractère personnel et qui peuvent appartenir seulement à celui qui a laissé la succession, il n’inclut non plus les droits ni les obligations prévus par le contrat ou la loi, qui sont valables uniquement pendant la vie de celui qui a laissé la succession et qui cessent à son décès.

In patrimoniul succesoral nu se includ drepturile si obligatiile patrimoniale care poarta caracter personal si care pot apartine doar celui ce a lasat mostenirea si nici drepturile si obligatiile, prevazute de contract sau de lege, care sint valabile numai in timpul vietii celui ce a lasat mostenirea si care inceteaza la decesul lui.

De ce de exclus expres din patrimoniul succesoral drepturile şi obligaţiile care nici nu pot să ntre în el din cauza stingerii lor de drept la momentul decesului? Aceasta îmi pare de prisos.

Art. 1448. Dreptul la revendicarea bunului din patrimoniul succesoral:

(1) Si le testateur a testé un bien appartenant à une autre personne, celle-ci a le droit à la revendication du bien à base des principes généraux.

(2) Si le patrimoine du défunt contient des biens appartenant à une autre personne, la détermination de cette partie du patrimoine et sa transmission à la personne justifiée sont obligatoires.

(1) Daca testatorul a testat un bun care apartine unei alte persoane, aceasta are dreptul la revendicarea bunului pe principii generale.

(2) Daca patrimoniul defunctului contine bunuri care apartin unei alte persoane, determinarea acestei parti din patrimoniu si transmiterea ei persoanei indreptatite sint obligatorii.

S-ar părea că posesia unui bun al altuia este suficientă pentru a-l considera parte a patrimoniului ; cu toate acestea nu prea înţeleg relaţia între alineatul 1 şi articolul 1470-1 (de mai jos). Fără îndoială, articolul 1448-1 conţine o condiţie tacită : acea că bunul aparţinând altuia să se afle în patrimoniul testatorului la momentul decesului lui.

(1) La disposition testamentaire en base de laquelle a lieu l’appel à la succession d’un bien qui ne fait pas partie du patrimoine successoral est nulle.

(1) Dispozitia testamentara in a carei baza are loc chemarea la mostenirea unui bun care nu face parte din patrimoniul succesoral este nula.

traducere 67

Art. 1459. Testamentele asimilate celor autentificate notarial:

(1) Sont assimilés à ceux notariés les testaments authentifiés par:

c) le commandant (chef) de la subdivision, de l’unité, de l’institution et du collège militaire s’il n’y a pas de notaire dans l’endroit où ils se trouvent et si le testateur est militaire ou fait son service dans l’unité militaire ou bien est personne civile ou membre de la famille de celui-ci;

2) Le testament authentifié conformément aux prévisions de l’alinéa (1) doit être expédié au plus tard, le lendemain de l’authentification à un des notaires responsables de la zone où se trouve ladite institution.

(1) Sint asimilate celor autentificate notarial testamentele autentificate de:

c) comandantul (seful) unitatii, marii unitati, institutului si colegiului militar daca la locul aflarii lor nu exista notar si daca testatorul este militar sau indeplineste serviciul in unitatea militara sau este persoana civila sau membru al familiei acestuia;

(2) Testamentul autentificat conform prevederilor alin.(1) se expediaza cel tirziu a doua zi dupa autentificare unuia dintre notarii de la locul institutiei date.

Că versiunea franceză se serveşte de doi termeni diferiţi, "endroit" şi "zone", aceasta este fără îndoială o imprecizie a traducerii deoarece versiunea moldovenească nu conţine decât unul singur "locul". Totodată aceasta este o imprecizie revelatorie : oare în realitate termenul "locul" este chiar suficient de precis şi fără ambiguitate? Aceasta ar fi de o utilitate extremă deoarece de aceasta ar depinde validitatea testamentului autentificat de un comandant militar! Rămâne de sperat că comandantul ar cunoaşte la sigur existenţa unui notar în localitate. Şi cum va fi dacă un notar, din întâmplare şi fără ştirea comandantului, trece prin apropiere? Oare nu ar fi mai bine de spus "dacă un notar nu poate fi găsit în timp util"?

Art. 1468. Temeiurile în care testamentul este considerat fără putere legală:

Le testament n’a pas de pouvoir légal:

c) si la fortune testée disparaît durant la vie du testateur ou est aliénée par celui-ci;

Testamentul nu are putere legala:

c) daca averea testata dispare in timpul vietii testatorului sau este instrainata de acesta;

Ce înseamnă "dispare"? Dacă clădirea dată în legat este distrusă de incendiu, oare dreptul la suma asigurată nu s-ar substitui acesteia (soluţie germană, § 2164-2 BGB)?

Art. 1478. Desemnarea executorului testamentar de către un terţ:

(1) Le testateur peut confier la désignation de l’exécuteur testamentaire à un tiers, qui après l’ouverture de la succession doit nommer immédiatement l’exécuteur testamentaire et annoncer ce fait aux successeurs. Le tiers peut refuser d’accomplir cette tâche, fait qu’il doit annoncer immédiatement aux successeurs.

(1) Testatorul poate incredinta desemnarea executorului testamentar unui tert care, dupa deschiderea succesiunii, trebuie sa numeasca imediat executorul testamentar si sa anunte despre aceasta mostenitorii. Tertul poate refuza indeplinirea acestei sarcini, fapt care trebuie sa-l aduca imediat la cunostinta mostenitorilor.

Şi dacă terţul decedează înaintea testatorului sau refuză? Aplicarea în acest caz a articolului 1475 (executare de către succesorii testamentari) nu ar fi în conformitate cu voinţa presupusă a testatorului. În lipsa unei persoane autorizate prin testament să

traducere68

desemneze executorul şi care să fie gata a o face, nu ar fi oare mai bine de a încredinţa acest drept unei persoane neutre – spre exemplu preşedintelui instanţei de judecată în circumscripţia căreia se află locul succesiunii?

Art. 1489. Inalienabilitatea dreptului de folosinţă asupra încăperii de locuit:

(2) Le droit d’usage sur l’espace d’habitation n’est pas un bien-fondé pour les membres de la famille du légataire d’y habiter si le testament ne prévoit pas autrement.

(2) Dreptul de folosinta asupra incaperii de locuit nu este un temei pentru membrii familiei legatarului de a locui in ea daca testamentul nu prevede altfel.

Presupun că această dispoziţie nu va împiedica membrii familiei legatarului să locuiască împreună cu el atâta timp cât el este în viaţă şi face uz de dreptul său – orice altă soluţie ar părea inadecvată.

Art. 1499. Moştenirea legală:

(1) La succession légale, c’est-à-dire le passage du patrimoine du défunt aux personnes mentionnées dans la loi, s’applique dans le cas où:

d) le successeur testamentaire est indigne.

(1) Mostenirea legala, adica trecerea patrimoniului defunctului catre persoanele mentionate in lege, se aplica in cazul in care:

d) succesorul testamentar este nedemn.

Evident, dacă unicul succesor este nedemn, sau dacă toţi succesorii sunt nedemni, în celelalte cazuri aplicându-se articolul 1439. Şi presupun că validitatea unui legat acordat terţului nu va fi pusă sub întrebare, însă dispoziţia în cauză permite îndoiala.

Art. 1500. Moştenitorii legali:

(1) En cas de succession légale, successeurs à droit de quota égal sont:

a) de I-ière classe – les descendants (les fils et les filles de celui qui a laissé la succession, de même ceux qui sont nés vivants après son décès, ainsi que ceux adoptés), l’époux survécu et les ascendants privilégiés (les parents, les parents adoptifs) de celui qui a laissé la succession;

(1) In cazul succesiunii legale, mostenitori cu drept de cota egala sint:

a) de clasa I - descendentii (fiii si fiicele celui ce a lasat mostenirea, la fel si cei nascuti vii dupa decesul lui, precum si cei infiati), sotul supravietuitor si ascendentii privilegiati (parintii, infietorii) celui ce a lasat mostenirea;

Conform textului, patrimoniul succesoral va revine în părţi egale şi descendenţilor şi soţului supravieţuitor şi părinţilor, norma de la articolul 1501 nefiind aplicabilă moştenitorilor de aceeaşi clasă.

Deoarece moştenirea este considerată în genere un instrument pentru a opera transferul de patrimoniu de la o generaţie la următoarea şi deoarece ar exista interesul de a evita o trecere previzibilă a patrimoniului de două ori într-o perioadă scurtă (dată fiind vârsta părinţilor chemaţi la succesiune), eu nu pot să-mi închipui că legislatorul ar fi vrut într-adevăr această soluţie. Părinţii nu ar trebui să fie chemaţi la succesiune legală atâta timp cât există descendenţi. Şi cota soţului supravieţuitor nu ar trebui să coboare

traducere 69

sub un anumit minimum (în Germania : 25 sau 50% în dependenţă de regimul matrimonial) din cauza unui număr important de descendenţi.

Art. 1502. Privarea de dreptul la succesiune în cazul desfacerii căsătoriei:

Par décision judiciaire, un époux peut être privé du droit à la succession légale si on confirme que de facto le mariage avec celui qui a laissé l’héritage a cessé 3 ans avant l’ouverture de la succession et que les époux ont habité séparément.

Prin hotarire judecatoreasca, un sot poate fi privat de dreptul la succesiune legala daca se confirma ca de facto casatoria cu cel ce a lasat mostenirea a incetat cu 3 ani inainte de deschiderea succesiunii si sotii au locuit separat.

O dispoziţie care mi-ar părea problematică – cu atât mai mult că aici iarăşi Codul Civil pare a lăsa puterea discreţionară instanţelor de judecată. Conceptul unei "încetări de facto" a căsătoriei este susceptibil de un mare evantai de interpretări individuale şi dacă soţii în vârstă locuiesc în instituţii medicale specializate diferite, pot fi imaginate şi alte cazuri pe lângă cele presupuse aici.

Art. 1503. Pierderea dreptului la succesiune în cazul declarării nulităţii căsătoriei:

L’époux survivant perd le droit à la succession s’il y a eu des motifs pour déclarer la nullité du mariage et que le testateur a initié dans ce sens une action dans l’instance judiciaire.

Sotul supravietuitor pierde dreptul la succesiune daca au existat motive pentru declararea nulitatii casatoriei si testatorul a intentat in acest sens o actiune in instanta de judecata.

Fără a cunoaşte Codul Familiei (includerea căruia în Codul Civil ar fi facilitat interpretarea acestei dispoziţii), nu cunosc dacă declararea nulităţii căsătoriei este sinonimă cu divorţul. Dacă, dimpotrivă, declararea nulităţii divorţului1 se limitează la cazurile când există viciu de formă, incapacitate a unui dintre soţi sau fraudă la încheierea căsătoriei, apare întrebarea de ce o simplă cerere în declararea divorţului nu ar fi suficientă.

Art. 1505. Rezerva succesorală:

Les successeurs de première classe, inaptes de travailler ont le droit d’hériter indépendamment du contenu du testament, au moins une deuxième quote-part du quota qui aurait dû revenir à chacun en cas de succession légale (réserve successorale).

Succesorii de clasa I inapti pentru munca au dreptul de a mosteni, independent de continutul testamentului, cel putin o doime cota-parte din cota ces-ar fi cuvenit fiecaruia in caz de succesiune legala (rezerva succesorala).

Nu se riscă oare un număr mare de litigii care vor necesita expertize medicale pentru a stabili incapacitatea de muncă? În dreptul german, rezerva succesorală este independentă de aptitudinea de a munci.

Art. 1513. Privarea de dreptul la cotă din rezerva succesorală:

(1) La privation de droit au quota de la réserve successorale peut avoir lieu s’il existe des

circonstances qui ont comme résultat la déchéance du droit à la succession en général.

1 În textul francez "la déclaration de la nullité du divorce" s-ar părea că trebuie să fie "declararea nulităţii căsătoriei" Nota trad.

traducere70

(1) Privarea de dreptul la cota din rezerva succesorala poate avea loc daca exista

circumstante care au drept rezultat decaderea din dreptul la mostenire in genere.

Iarăşi supus discreţiei instanţelor de judecată? Dacă se ia în consideraţie faptul că testatorul a dezmoştenit deja persoana în cauză, privarea nedemnului în sensul articolului 1434 de dreptul la cota succesorală ar trebui să aibă loc de drept.

Art. 1540. Responsabilitatea succesorilor în faţa creditorilor:

(1) Les héritiers ayant accepté la succession satisfont les prétentions des créanciers de celui qui a laissé l’héritage au prorata du quota de chacun dans l’actif successoral

(2) Si celui qui a laissé l’héritage a été débiteur solidaire, les héritiers ont cette responsabilité solidaire.

(1) Mostenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretentiile creditorilor celui ce a lasat mostenirea proportional cotei fiecaruia in activul succesoral.

(2) Daca cel ce a lasat mostenirea a fost debitor solidar, mostenitorii poarta aceasta raspundere solidara.

De ce proporţional cotei în activ, în loc de cota în întregul patrimoniu inclusiv datoriile (cf. articolul 1444)? Plata unică prevăzută la art. 1550 nu-mi pare să elibereze creditorul de necesitatea de a acţiona toţi succesorii în cazul refuzului lor – ceea ce este uneori imposibil dacă adresa unui succesor este necunoscută. Legea germană evită aceste dificultăţi, stipulând răspunderea solidară a moştenitorilor § 2058 BGB).

Art. 1541. Sarcina probaţiunii:

L’héritier doit prouver que les dettes de celui qui a laissé l’héritage dépassent la valeur de la fortune successorale, à l’exception du cas où l’inventaire de la fortune a été effectué par le notaire.

Mostenitorul trebuie sa dovedeasca ca datoriile celui ce a lasat mostenirea depasesc valoarea averii succesorale, cu exceptia cazului cind inventarul averii a fost efectuat de notar.

Pentru ce? Legea nu o spune. Conform art 1444, succesorul moşteneşte la fel şi în ce priveşte obligaţiile celui ce a lăsat moştenirea şi prin urmare el răspunde pentru ele din contul patrimoniului personal. Art. 1540 alineatul 1 limitează răspunderea mai multor moştenitori la proporţia cotei fiecăruia în activul succesoral, însă nu până la contravaloarea acesteia. Ar trebui deci de stipulat că moştenitorul răspunde de datorii, însă că el poate refuza să execute partea care depăşeşte cota sa din activ dacă va aduce proba în acest sens.

traducere 71

Art. 1565. Împărţirea terenului agricol:

(1) Si le propriétaire du terrain agricole où se trouve l’entreprise paysanne (de fermier) l’a laissé par testament à quelques héritiers ou s’il n’a pas laissé de testament mais il existe quelques héritiers légaux, le terrain agricole et la technique agricole peuvent être partagés entre ceux-ci dans le cas où la partie de terrain repartie à chaque héritier assure l’existence d’une entreprise viable.

(2) La division est permise seulement dans le cas où quelqu’un des héritiers désire fonder et administrer une entreprise. Si aucun héritier ne désire fonder une entreprise, le terrain avec l’entreprise paysanne située sur ce terrain peut être vendu avec leur accord chacun recevant l’équivalent en argent de son quota successoral.

(1) Daca proprietarul terenului agricol pe care se afla gospodaria taraneasca (de fermier) l-a lasat prin testament citorva mostenitori sau daca nu a lasat testament, dar exista citiva mostenitori legali, terenul agricol si tehnica agricola pot fi impartite intre acestia in cazul in care partea de teren repartizata fiecarui mostenitor asigura existenta unei gospodarii viabile.

(2) Impartirea se permite doar in cazul in care vreun mostenitor doreste sa-si intemeieze si sa administreze o gospodarie. Daca nici unul dintre mostenitori nu doreste sa intemeieze o gospodarie, terenul impreuna cu gospodaria taraneasca situata pe el poate fi vindut cu acordul lor, fiecare primind echivalentul in bani al cotei sale succesorale.

De adăugit : dacă el doreşte să întemeieze şi să administreze o gospodărie agricolă pe teren?

De altfel, eu nu înţeleg logica acestei dispoziţii. Dacă un moştenitor care are drept la 50% din terenul agricol doreşte să întemeieze şi să administreze o gospodărie agricolă pe teren şi dacă 50% din teren sunt suficiente pentru existenţa unei gospodării viabile, împărţirea ar trebui să fie permisă, chiar dacă mai sunt 5 alţi moştenitori cu câte 10% şi dacă aceste 10% nu permit fondarea unei alte întreprinderi viabile. Terenul să fie atunci împărţit în două părţi dintre care una revine moştenitorului principal iar cealaltă sau că e divizată sau că este considerată indivizibilă şi respectiv vândută.

Art. 1570. Reducerea proporţională a cotei succesorale:

Si on constate que l’ensemble des quotas établis par testament dépasse tout le patrimoine successoral, le quota de chacun des héritiers se réduit proportionnellement.

Daca se constata ca ansamblul cotelor stabilite prin testament depaseste intregul patrimoniu succesoral, cota fiecaruia dintre mostenitori se reduce proportional.

Este vorba despre o chestiune de determinare greşită a cotei succesorale de către testator care va necesita o interpretare a testamentului. Din punct de vedere a sistematizării, ar trebui de adăugit mai degrabă această dispoziţie la articolul 1450 care stabileşte alte norme de interpretare pentru cazuri asemănătoare când determinarea cotei este sub întrebare.

traducere72

Art. 1582. Aplicarea normelor imperative:

(1) Les dispositions du présent livre n’affectent pas l’action des normes impératives de droit de la République de Moldova qui, en vertu de l’indication dans la norme ou en vertu de leur grande importance pour l’assurance des droits et des intérêts des sujets de droit civil, réglementent les rapports respectifs indifféremment du droit applicable.

(1) Dispozitiile prezentei carti nu afecteaza actiunea normelor imperative de drept ale Republicii Moldova care, in virtutea indicarii in norma sau in virtutea importantei lor deosebite pentru asigurarea drepturilor si intereselor subiectelor de drept civil, reglementeaza raporturile respective indiferent de dreptul aplicabil.

Înlăturând normele dreptului străin ce nu sunt conforme normelor naţionale "de importanţă deosebită" se creează o excepţie "cauciuc" care depăşeşte cu mult conceptul ordinii publice, unicul concept care este de obicei acceptat în dreptul internaţional privat.

traducere 73