CONSILIEREA FAMILIILOR PERSOANELOR DEPENDENTE DE DROGURI SI ALCOOL

Consilierea este o relatie speciala intre o persoana(client) care solicita ajutor intr-o

problema psihologica si o persoana care este instruita sa acorde ajutor(consilier).

Consilierea consta din ansamblul actiunilor pe care consilierul le intreprinde in scopul de a-l

ajuta pe client sa se angajeze la activitatile care il vor conduce la rezolvarea problemelor sale.

Consilierea se poate face atat cu toxicomanul cat si cu familia acestuia.

Este necesara consilierea familiei persoanei dependente, deoarece aceasta reprezinta un

suport important pentru persoanele aflate in situatia de a fi dependente de droguri.

Daca un membru dintr-o familie este dependent, automat relatiile din cadrul acelei familii vor fi

distorsionate. Consilierea este bine sa se faca atat la nivel individual cat si la nivel colectiv.

Scopul consilierii familiilor persoanelor dependente este de a ajuta familia sa inteleaga

cauzele care au generat consumul de droguri.

Prin consiliere, familia este ajutata sa depaseasca momentul de criza.

Momentul de criza reprezinta situatia in care individul si-a epuizat resursele adaptative si poate

angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile, atat asupra sa, cat si a mediului sau de

viata. (Georgescu M., 2006, p.163)

Obiectivul consilierii familiale il reprezintă reducerea factorilor de risc si cresterea

factorilor de protectie în mediul familial prin imbunatatirea abilitatilor educative ale parintilor,

intarirea legaturilor familiale si clarificarea pozitiei familiei fată de consumul de droguri, pentru

prevenirea abuzului de droguri.

Calitati personale ale consilierului:

Interes pentru oameni.

Cald si comunicativ in relatiile cu clientii

Sensibil la sentimentele celuilalt

Toleranta

Analitic/sintetic

Autocontrol

Tolereaza ambiguitatea

Creativ

Realist

Flexibil

Umor

Etapele procesului de consiliere dupa Hopson:

In prima etapa, ca abilitati de construire a unei relatii e de dorit ca consilierul sa dea

dovada de respect, autenticitate si empatie, astfel incat sa-l ajute pe client sa se simta

valorizat si inteles si sa-l pregateasca sa aiba incredere in consilier.

In a doua etapa ,in cazul abilitatilor de explorare si clarificare,consilierul informeaza

familia in legatura cu riscurile consumului de alcool si droguri si ii ajuta sa constientizeze

faptul ca au o problema in familie. Acesta ii indruma pe membrii familiei cum sa se

comporte cu persoana dependenta si mai ales sa descopere cauzele care l-au determinat la

consum.

In a treia etapa , cea a abilitatilor de suport a persoanelor in vederea rezolvarii de

probleme, consilierul foloseste ca principii si tehnici stabilirea obiectivelor, planificarea

activitatilor, elaborarea strategiilor de rezolvare a problemelor si astfel stabileste un plan de

recuperare impreuna cu familia care sa vina in ajutorul consumatorului de droguri.

Consilierul poate folosi si psihoterapia de sustinere, pentru a ajuta clientul sa traverseze o

perioada de criza, cauzata de consumul de droguri.

Tehnici folosite :

Ascultarea –clientul trebuie sa simta ca i se acorda intreaga atentie si preocupare si ca

problemele sale sunt luate in serios;

Explicatiile si sfaturile –terapeutul ofera sfaturi si explicatii pentru a face familia sa

inteleaga ca din cauza drogurilor copilul/ sotul/ fratele a ajuns in situatia de fata si ca trebuie

sa renunte la folosirea acestora;

Incurajarea-clientul trebuie incurajat sa accepte ajutorul specialistilor;

Sugestia prin prestigiu-clientul va fi incurajat sa-si asume raspunderea propriilor actiuni si

sa caute solutii pentru rezolvarea problemelor. Exista situatii cand este indicat ca terapeutul

sa-si exercite autoritatea de expert si sa convinga clientul sa faca un pas necesar. Acest mod

2

de convingere se numeste sugestie prin prestigiu si este important ca rezultatul sa apara

clientului ca fiind propria realizare, mai mare decat cea a terapeutului.

Reglarea intensitatii relatiei dintre client si terapeut.-se refera la faptul ca clientul sa nu

devina dependent de terapeut.

Atitudinea familiei:

Negarea – refuzul de a crede ca cineva din familie este dependent.

Sentimentul de culpabilitate- acestia considera ca nu au avut suficient timp pentru copii/

sot/ frate, nu au fost atenti la nevoile lor si din aceasta cauza s-au refugiat in alcool/ droguri.

Rusinea- membrii familiei nu vor sa recunoasca ca cineva din familia lor are o astfel de

problema, deoarece le este teama de reactia celor din jur.

Izolarea –retragerea din grupurile pe care le frecventau pentru a evita sa dea explicatii.

Consecinte asupra familiei : disfunctie familiala cronica stabila, probleme casnice, probleme

de comportament si de declin scolar, anxietate, depresie a membrilor familiei, divort, abuz,

violenta.

Educarea corecta a copilului 

Sunt recomandate urmatoarele:

- Evaluarea factorilor de risc.

Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de

substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un

eventual abuz si despre consecintele acestuia.

- Analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite

decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. Consumul ocazional de toxice, poate duce la

abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general

- Explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece incidentele care

apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii.

- Educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii in asa

fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale.

Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu

creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj. Este

foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual

3

consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in

barurile de noapte).

- Atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau

consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor

astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri, copii percep cu usurinta

aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si

consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului.

- Viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru

consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri

fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice. Compensarea

pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca

evitarea unor astfel de abuzuri.

- Implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de asemenea

riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale, precum pedepsele

grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, creste riscul pentru abuzul

de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare).

Instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu

specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna

pentru fiecare caz in parte.

- Implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa

ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la

diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora.

- Terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz

sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile

consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele

recidive.

- Stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta

in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue

studiile si sa-si faca un scop in viata.

- Profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea

tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante

toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt

considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata

aceasta perioada este extrem

4

Strategii de interventie:

Dezvoltarea competentelor si abilitatilor educative ale parintilor, ca factori de protectie în

consumul de droguri.

Acordarea serviciilor de asistenta medicala /psihologica /sociala, individuala si de grup

consumatorilor de droguri si familiilor acestora;

Participarea la un curs de formare familiala in abilitati educative pentru prevenirea

consumului de droguri.

Strategia nr. 1: Afla cat de des consuma adolescentul alcool sau droguri

Consilierul sfatuieste parintii sa stabileasca daca si cat de des consuma adolescentul alcool/

droguri si abia apoi sa intervina.

Sa discute deschis si sincer cu adolescentul despre consumul de alcool sau droguri si sa foloseasca

metode obiective pentru a-l testa.

Consilierul ii indeamna pe parinti sa fie prieteni cu adolescentul si sa-i vorbeasca deschis.

Parintii ii pot adresa intrebari de genul:

“ Majoritatea adolescentilor de varsta ta consuma alcool: Tu cand ai consumat ultima oara

alcool? ”

Astfel adolescentul nu poate rspunde cu da/ nu.

“ Dar droguri cand ai consumat ultima oara? “

Scopul, in aceasta etapa, este ca familia sa stabileasca o relatie de incredere si sa afle cat de mult are

de-a face adolescentul/ sotul/ fratele cu drogurile sau alcoolul.

Familia trebuie sa inteleaga ca dependentul are nevoie de a fi sustinut, de a fi acceptat ca

persoana, de relatii bazate pe incredere si respect. Persoanele apropiate, puternic afectate de

problema lui, nu mai au rabdarea si resursele necesare pentru a-i oferi toate aceste lucruri. El are

nevoie de un ajutor specializat care sa vina in intampinarea acestor nevoi si sa il stimuleze in

confruntarea cu propriile sale probleme si suferinte, in depasirea acestora si obtinerea autonomiei si

satisfactiei personale.

“ Ce e mai bine sa fiu, parintele sau prietenul adolescentului meu?“

5

Un alt motiv pentru care adolescentii abuzeaza de alcool sau droguri este acela ca o pot face.

Parintii se tem sa se poarte prea dur, ca nu cumva copii lor sa se infurie si sa se indoape si mai mult

cu alcool sau droguri.

Familia trebuie sa inteleaga ca adolescentii care abuzeaza de alcool sau droguri nu mai pot

sa gandeasca limpede si nici sa faca optiuni corecte. Ei au mai multa nevoie de disciplina si de

indrumare decat ceilalti adolescenti.

Odata stabilita o relatie de incredere e bine ca familia sa asigure dependentul ca nu-l va

pedepsi.

Ex: “ N-am de gand sa te pedepsec pentru consumul de alcool sau droguri, pana nu cadem la

o intelegere.”

Strategia nr.2: Invadeaza intimitatea adolescentului

Aceasta strategie il va lua cu totul prin surprindere pe adolescent. Abuzul de alcool si

droguri se desfasoara, de cele mai multe ori, in intimitate. Astfel dependentul nu va consuma

alcool sau droguri decat in secret. Familia este indrumata sa supravegheze dependentul cat mai

mult posibil si sa fie atenti la actiunile acestuia.

Strategia nr.3 : Recidiva este ceva normal- pregateste-te sa vina

Consilierul comunica familiei ca recidiva face parte integranta din procesul de insanatosire.

Scopul este acela de a proceda astfel incat recidivele sa se rareasca pana la disparitia totala.

Familia este indrumata sa felicite si sa laude dependentul atunci cand nu mai consuma

droguri sau alcool si sa discute despre problema recidivei.

Strategia nr.4: Refugiul spiritual si afectiunea

Refugiul spiritual ii ajuta pe multi adolescenti si adulti sa depaseasca faza abuzului de

droguri sau alcool.

Afectiunea si refugiul spiritual au efect de antidot la consumul de droguri si alcool.

Daca adolecentu/ adultul simte ca este iubit si in siguranta, riscul abuzului de alcool sau droguri

scade vertiginos. Poate ca va mai consuma ocazional, dar posibilitatea sa treaca dincolo de

limita si sa ajunga dependent este mult mai mica.

Astfel, consilierul indruma familia sa-si duca adolescentul/ adultul la biserica sau la

sinagoga, sa-l inscrie la un curs de yoga, sa-l laude, sa-l imbratiseze.

Strategia nr.5: E nevoie de un intreg sat ca sa ajuti un dependent de droguri

6

Consilierul recomanda sa intervina toti membrii familiei in ajutorarea toxicomanului pentru

a provoca o schimbare in viata dependentului.

Strategia nr.6: Rezolvarea tuturor problemelor de familie subterane

Stresul familial este adesea un factor important, care contribuie la abuzul de alcool sau

droguri. Se poate ca un membru al familiei sa aiba probleme (conflicte intre parteneri,violenta

domestica, depresie), iar adolescentul din familie simte si traieste si el tensiunea. Iar acesta si-o

atenueaza conumand droguri sau alcool.

Cele mai evidente atitudini si opinii ale parintilor fata de consumatorii de droguri:

- parintii se simt nepregatit sa faca fata acestei probleme, multi dintre ei admit lipsa

de informare, cat destre experienta pratica toti sunt de acord ca este nula , cazurile

sunt cunoscute de la televizor sau alate din intamplare;

- parintii se tem de extinderea consumului de droguri tari;

- in acelasi timp, ei sunt foarte ingrijorati de consumul de alcool si nicotina foarte

ridicat printre adolescenti

Familia toxicomanilor trebuie sa actioneze astfel incat toxicomanul sa poata:

- sa-si ridice propriul „prag de rezistenta”;

- sa devina constient de propriile nevoi atat de ordin relational, cat si psihic;

- sa-si intareasca/ sa-si reactiveze „potentialul de socializare”;

- sa dispuna de coduri, norme, repere deopotriva structurantesi protectoare;

- sa modifice intr-un registru pozitiv reprezentarile pe care le are/ pe care le face cu

privire la el insusi si la lume.

7

Recuperarea si tratamentul : o afacere de familie

Pentru persoana dependenta, recuperarea inseamna intoarcerea vietii inapoi. Recuperarea

inseamna sa se infrunte pe el insusi si sa se accepte pe el insusi ca pe o fiinta umana demna –

fara droguri sau alcool. Recuperarea implica schimbari profunde in ceea ce priveste modul in

care se privesc unii pe ceilalti si lumea din jur. Inseamna a-ti asuma responsabilitatea pentru

propriile sentimente si pentru propriul comportament. Procesul de recuperare necesita un mare

curaj din partea persoanei dependente si un mare ajutor din partea celorlati.

Consideram ca trebuie sa se acorde mai multa atentie nevoilor simtite de catre familie,

inainte, in timpul si dupa procesul de reabilitare a persoanei dependente. Atata timp s-au

consumat energii si s-au cheltuit bani pentru un singur membru al familiei, in timp ce restul

familiei a fost condamnat sa ignore ceea ce ei indura zi de zi alaturi de o persoana care

manifesta un comportament de dependenta

Speram ca cei care sunt implicati emotional alaturi de persoana dependenta in acest proces,

vor recunoaste amploarea schimbarilor pe care le asteapta in procesul de recuperare a persoanei

dependente. De asemenea speram ca ei vor cere ajutor pentru ei, pe masura ce devin constienti

de faptul ca trebuie ca si ei sa se schimbe, si pe masura ce propriile lor sentimente reflecta faptul

ca sunt constienti ca persoana dependenta devine responsabila din nou.

Speram ca familiile vor constientiza, de asemenea, intreaga lor implicare in boala persoanei

dependente, nu ca si cauza ci ca si partener de suferinta. Si de asemenea speram ca,

recunoscandu-si propria nevoie de dezvoltare, se vor implica in totalitate in procesul de

recuperare a întregii familii, si vor simti un sentiment de satisfactie, indiferent daca persoana

dependenta isi va gasi, sau nu, un nou drum.

8

BIBLIOGRAFIE:

1. Dr. Scott, P. Sells, (2006), „ Adolescenti scapati de subcontrol” , Editura Humanitas,

Bucuresti.

2. Gilles Ferréol, (2000), „ Adolescentii si toxicomania” , Editura Polirom, Iasi.

3. Ross Campbell, (2001), „ Copiii nostri si drogurile”, Editura Curtea Veche, Bucuresti;

4. Matei Georgescu,(2006), „ Introducere in consilierea psihologica"-editia a II-a, Editura

Fundatiei Romaniei de maine, Bucuresti.

9