CONSTRUCTIVISMUL- MANIFEST INTRE ARTA SI FILOSOFIE

BUJOREAN ANDREI BOGDAN

TATU LELIA

AN III 2013/2014

CUPRINS

1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUI- SOCIALIZAREA ARTEI - ARTA-MECANICA A LUI TATLIN

2. DE LA ARTA LA FILOSOFIE-IDEE FILOZOFICA – FILOSOFIA LUI DERRIDA

3. FETE REVOLUTIONARE- FETE FILOSOFICE-TURNUL LUI TATLIN – EXTENSIA LUI COOP HIMMELB(L)AU-CLADIREA MINISTERULUI DRUMURILOR DIN TBILISI – HOUSE VI EISENMAN-ARCHITECTURE FANTASIES CHERNIKHOV – THE PEAK ZAHA HADID

4. DRUM COMUN SPRE FINALURI DIFERITE-EVOLUTIE COMUNA - CRITICA

5. BIBLIOGRAFIE

1. PREMISELE CONSTRUCTIVISMULUI

Constructivismul este o mișcare artistică ce s-a născut în Uniunea Sovietică imediat după

Revoluția bolșevică. Este o metodă de avangardă sovietică (un stil, o orintare) în arta plastică,

arhitectură, fotografie şi arta decorativă aplicată, care a cunoscut o dezvoltare în perioada

anilor 1920 – inceputul anilor 1930. Se caracterizează prin forme laconice, geometrice regulate

şi aspect exterior monolitic. În anul 1924 a fost înfiinţată official Organizaţia de Creaţie a

Constructiviştilor, reprezentanţii care au elaborat o aşa numită metodă funcţională de

proiectare, bazată pe un studiu ştiinţific al particularităţilor de funcţionare a clădirilor,

construcţiilor, complexelor locative.

Adevărate monumente caracteristice constructivismului sovietic – fabrici cantine, Palate

ale muncii, cluburi muncitoreşti, case comune. A fost influențat de futurismul rusesc și

suprematismul fondat de pictorul Kazimir Malevici. Suprematismul tindea spre o totală

abstracție geometrică, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile.

Kazimir Malevici teoretiza "conștiința cosmică" (P.D.Uspenski): "Pictura mea nu aparține

numai Pământului, Pamântul a rămas în urmă ca o casă devorată de viermi." (Malevici)

Constructivismul era privit ca o nouă estetică, ca un efort de a armoniza arta cu producția

industrială, ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre

muncă și artă. Constructivismul, ca funcţionalism şi raţionalism este primit a fi raportat la

conceptul de “arhitectură contemporană”

Arhitectura constructivista s-a evidentiat ca forma a arhitecturii moderne ce a inflorit in

Uniunea Sovietica in anii 20 si inceputul anilor 30. A combinat tehnologia avansata si ingineria

cu o propunere sociala clar comunista. Desi a fost impartita in functiuni competitive, miscarea

produsa de multe proiecte pioneresti si de cladiri duse la bun sfarsit, inainte sa-si afle sfarsitul

in jurul anului 1932. In ciuda timpului scurt in care a functionat, arhitectura constructivista a

reusit sa lase o mosternire importanta pentru arhitectura timpurilor urmatoare.

La început constructivismul sovietic era inseparabil de politica regimului şi nu aspira să

devină o artă abstractă şi nici măcar "artă pentru sine" cum declară Rodcenko. Dar masele

doreau ca arta să organizeze şi să sistematizeze sentimentele proletariatului revoluţionar.

Ţelul era nu arta politică ci socializarea artei. Tatlin proiectează un proiect gigantic

"Monument al internaţionalei a III-a" care urma să fie înalt de 450 m, proiect nerealizat dar

care a devenit simbolul constructivismului sovietic. Tatlin folosea maşinării şi proiecţii

luminoase pe ecrane enorme.

Un alt proiect entuziast a fost impodobirea propagandistică a unor trenuri şi vapoare cu

un zel care a dus la concluzia unor artişti ruşi clasici că artele frumoase au murit. Poetul

Mayakovsky şi Rodcenko intemeiaza un organism viu de publicitate, o publicitatea ce reflecta

mai mult decat correct ideologiile constructiviste. Împreună ei desenează reclame cu forme

geometrice, culori strălucitoare şi texte cu litere exagerat de mari care să provoace reacţii

emoţionale pentru produsele de larg consum destinate maselor.

Noile forme ale Constructivismului au inceput sa simbolizeze proiectul vietii de zi cu zi in

Uniunea Sovietica, o viata noua, o viata in care arta, asa cum era cunoscuta pana atunci, inceta

sa mai existe.

Acesta noua ideologie, aceasta perceptie asupra noii vieti incepuse sa se propage in

randul reprezentantilor arhitecturii si artei, astfel incat in anul 1921, Rodcenko si asociatii sai au

semnat o declaratie in care sustineau ca: "...pictura cu penelul a încetat să mai existe,

profesiunea de pictor a devenit inutilă" , iar un an mai tarziu au declarat razboi artei.

Este clar ca aceasta viziune de a parasi arta traditionala in favoarea unei arte industriale

nu a fost in totalitatea sustinuta, si din aceasta cauza, o parte a artistilor au fost nevoiti sa

paraseasca Uniunea Sovietica. De asemenea, critica lui Naum Gabo, adusa noului curent, si in

special creatiei lui Tatlin, a clatinat din temelii convingerea sustinatorilor : "Ori produci case şi

poduri funcţionale, ori artă pură, dar nu ambele".

Raspunsul lui Tatlin nu s-a lasat mult asteptat, acesta reusind sa foloseasca arta ca

particularitate esentiala in productia industriala, proiectand sobe economice pentru muncitori

si mobila de larg consum. Acest raspuns a fost auzit, si sustinut de un reprezentant important al

fostei arte pure, George Grosz, acesta adaugand cu convingere ca: “Arta e moarta! Traiasca

Arta-Mecanica a lui Tatlin.”

Imaginea, impactul revolutionar si ideile exprimate de Tatlin, prin faimosul sau turn, au

produs un schimb de idei important intre Moscova si Berlin, atragand atentia Ilyei Ehrenburg,

aceasta raspandind ideea de “Arta-Constructie”, idee ce a dus, intr-un final la expozitia din

Berlin din anul 1922, intitulata “Constructii rusesti”.

Expozitia de la Berlin a reprezentat apogeul Constructivismului Sovietic, dar in acelasi

timp, inceputul declinului acestui nou curent, declin ce isi are originea, intr-un mod paradoxal,

in spatiul European, conducand spre ultima si cea mai grea lovitura, primita, chiar din partea

politicii Uniunii sovietice. Reprezentantii clasei politice, prin vocea Enciclopediei Sovietice,

caracterizeaza Constructivismul drept: "Anti-umanist prin natura, ostil realismului,

constructivismul s-a ivit ca expresie a celei mai profunde decăderi a culturii burgheze aflată în

criza capitalismului".

3. DE LA ARTA LA FILOSOFIE

Potrivit lui Peter Eisenman “Arhitectura trebuie sa se distanteze de rigiditate si sa puna

mai mult accent pe valoarea dialecticii elementelor contrastante.”

Putem aplica aceasta teorie in procesul de analiza al unor exemple precum structura si

decoratiunea, abstractul si figuratul, aer si sol. Deconstructivismul creaza o imagine de

perturbare la primul contact vizual.

Putem afirma faptul ca Deconstructivismul insusi difera si incearca sa omita o definitie

clara pentru sine, niciodata nu a exprimat direct ceea ce este. Nu putem formula o definitie

stricta ce poate prezenta clar toate caracteristicile specific acestui stil, intrucat

Deconstructivismul nu se va rezuma strict la parametrii initiali, ci acestia se vor schimba in

permanenta, isi va extinde limitele printr-o constanta a criticii, operand prin procesul de

dizlocatie.

Asa cum Valerio Adami precizeaza “ Arta Deconstructivismului stimuleaza privitorul sa ia

parte la analiza a ceea ce se afla inauntru, si sa exploreze posibilitatile infinite de ingradire

precum intr-o rama a acestei imagini poetice”.

Deconstructivismul nu marcheaza strict un tipar. Putem considera acest current ca fiind

in mod special o activitate, o practica ce se deconecteaza intr-un anumit punct intrucat critica

sa este continua, si inca nu este prezenta precum o metoda convinsa de corectitudinea propriul

motiv. Putem afirma faptul ca acest current nu reprezinta ceea ce gandim daca ceea ce gandim

reprezinta un continut, pentru ca ceea ce s-a produs deja la nivel cerebral poate reprezenta

deja notiunea de Deconstructivism.

Arhitectii utilizeaza aceasta latura filosofica a arhitecturii pentru a provoca hegemonia

principiilor arhitecturale precum functiunea si latura frumoasa, artistica, reincluzand aceasta

provocare in munca lor. Aceasta idee a fost pusa in practica prin utilizarea liniilor oblice,

colturilor explodate precum si a grinzilor “zburatoare”, toate acestea fiind combinate pentru a

crea idei heterogene, contopite intr-un intreg prin violenta.

Explorarea discordantei, discontinuitatii precum si a distorsiunii plaseaza anumite

constructii, prin distinctiile dintre forma si functiune, frumos si urat, inauntru si afara, in cadrul

caracteristicilor specifice acestui curent.

Putem afirma ca estetica Deconstructivismului se bazeaza pe idea ca este un stil

informal ce face apel la un “gust” substantial pentru ceea ce este discordant si efemer, atat

nepretentios cat si brutal. Este un stil ce poate fi aplicat zi de zi in ritmul stradal. Impactul cel

mai puternic al principiilor Deconstructiviste este vizibil atunci cand normele constructive

precum si cele de ornament sunt intr-o permanenta respingere reciproca.

Orice deviere de la regulile structural, orice impuritate, este vazuta precum o

amenintare asupra valorilor formale ale armoniei, unitatii precum si a stabilitatii, astfel sunt

izolate de cele cu rol structural, vazute ca fiind mai mult un tip de ornament. Arhitectura este o

disciplina cu tendinte conservative ce are ca rezultat final forme pure, si ce le protejeaza de

orice tip de contaminare. Daca luam spre analiza Expozitia MOMA,, putem observa ca fiind

marcata o sensibilitate diferita, una in care visul formelor pure a fost intrerupt. Forma nu

continua sa mai fie pura, ci a devenit contaminate, visul devenind un cosmar. Abilitatea noastra

de a ne perturba gandurile si ideile este ceea ce face aceste proiecte sa apartina

Deconstructivismului. Acestea au o mica influenta ce apartine criticismului contemporan

cunoscut ca si Deconstructivism, dar nu putem spune ca acestea reprezinta in totalitate aceasta

teorie. Putem afirma faptul ca isi au radacinile puternic infipte in traditia arhitecturala, dar

imbratiseaza intr-o maniera speciala calitatile Deconstructivismului.

Deconstructivismul nu reprezinta demolare totala sau disimulare. In timp ce se ocupa cu

diagnosticarea problemelor structurale ce apar in cadrul ansablurilor cu structura aparent

stabila, aceste puncte vulnerabile nu vor duce la colapsul cladirii. Din contra, constructia

dobandeste toata forta necesara prin lansarea unei provocari asupra valorilor armonice, unitatii

si stabilitatii, acesta propune in schimb o abordare dintr-o noua perspectiva, este prezentat un

punct de vedere potrivit caruia aceste vulnerabilitati sunt intrinseci structurii, si nu pot fi

inlaturate fara a produce daune, pentru ca acestea sunt, intr-adevar cu rol structural.

Deconstructivismul poate fi considerat a fi un fragment a perioadei moderne, prin

scopul sau de dizolvare a formelor fixe si determinate, prin dinamismul posibilitatilor formale,

ce sunt stabilite a fi un tip standard specific tipului de constructie, precum si a contextului.

Ideologia Deconstructivista incepe prin schimbarile limbajului architectural, dar si a

tehnologiei acelei vremi, cu o dorinta aprinsa de a distruge predominanta unghiurilor drepte

din arhitectura, ce reprezinta o manifestare a gandurilor rationaliste. Cheia conceptului in cele

doua ideologii se axeaza pe idea de respingere a modelelor fixe, a schemelor, a altor

presupuneri legate de limpezimea si ordinea pe care se cladeste represiunea diversitatii si cea a

heterogenitatii lucrurilor. Pornind de la aceasta ideologie se poate vizualiza imaginea infinita sau

pluralitatea fluxului de experiente, reprezentand disolutia oridinii vizuale, acestea sustinand in

special civilizatia vestica.

Arhitectura moderna nu a permis exprimarea contradictiei. Aceasta implica aparitia unor

conflicte ale functiunilor diferitelor spatii. Totul trebuie sa arate unitary, continuu si bine-

organizat, o intreaga si perfecta masinarie.

Abordarea Deconstructiva are scopul de a dezvalui aparitia acestor conflicte, pentru a le

face pe acestea sa se intample (chiar daca nu exista), diferite spatii noi vor putea fi observate in

constructiile deconstructiviste. Aceasta este o incercare de a dezvalui caracterul oricarui spatiu,

precum si a conflictului ocazional, dar si a coincidentei relatiei dintre acestea.

Unitatea undei forme coerente este negata, in locul ei aparand o complexitate obscura, ce

are scopul de a considera plutirea pamantului ca fiind mai putin naturala fata de abordarea sa din

era moderna. Arhitectii au atacat indelungat aceasta idee, ce mentioneaza faptul ca arhitectura ar

trebui sa fie in mod esential stabila, materiala dar si sa creeze o imagine unitara impreuna cu

locatia spacifica din spatiu.

Parte a filosofiei Deconstructivismului o reprezinta aspectul detasarii arhitecturii de ceea

ce reprezinta functiunea, dar si “permisiunea” de a se juca indelung cu partea de design. Aceasta

poate rezolva unele probleme de ordin functional, dar scopul initial nu a fost acesta.

Deconstructivismul neaga orice relatie directa dintre forma si functiune a cladirii. Arhitectura se

trensforma astefel intr-o placere si o bucurie. Aceasta este sustinuta de pozitia luata de filozofi si

sociologisti in acelasi timp. Forma arhitecturala devinde propria forma de propulsare, forma

finala rezultata este inevital una neprevazuta, baza sa fiind ideea de dinamicitate a arhitecturii.

Aceste simptome sugereaza o dizlocare a pozitiei umane din centrul lumii sale. Acesta nu

continua sa fie centrul lumii sale, acum nefiind vazut ca un agent generator. Obiectele ajung sa

fie vazute precum niste idei independente de om. In acest context, omul obtine functia

“dizolvata”, trece pe planul al doilea, in formarea complexa a sistemului limbajului arhitectural,

la care doar asista si nu contribuie. Ideea de baza a Deconstructivismului, vazut precum o

sensibilitate bazata pe distantarea de factorul uman provine din atitudinea umanistica fata de

relatia dintre un individ si mediul sau psihic.

Influenta Deconstructivismului s-a raspandit de-a lungul timpului dincolo de umanitate

si stiinte sociale, in arta si arhitectura. Combinand telul ideologiilor deconstructiviste in

tensiune si in opozitie cu vocabularul arhitectural si vizionar al Constructivismului sovietic,

reprezintantii acestui curent, arhitecti ca Bernard Tschumi, Peter Eisenman, provoaca estetica

functiunii a arhitecturii moderne printr-un mod nou de a intelege conceptul de creatie

arhitecturala, printr-o viziune filosofica, folosind geometrii radicale, forme iregulate si

constructii dinamice, complexe.

Pentru a crea si a dezvolta o ideologie filosofico-arhiecturala, pentru o arhitectura ce va

fi evidentiata de nimic altceva decat propria filosofie, pentru o arhitectura ce se va remarca mai

mult printr-o structura conceptuala decat prin forma materiala, filosofilor si arhitectilor li s-a

propus o colaborare, un schimb de idei si viziuni, o incercare de a ajunge la acelasi final,

mergand pe cai diferite.

Acesta este un pas importanti pentru arhitecti, acestia incepand sa realizeze ca ceva

lipsea, ca argumentele lor, desi pareau solide, de nepatruns, contineau totusi goluri, goluri ce

puteau fi umplute de un nou mod de a gandi, de o idee noua, de o idee filosofica. Arhitectii au

inceput sa descopere ca fiecare gol, fiecare fisura din argument, putea fi exploatata, putea fi o

oportunitate uriasa de a evolua.

Eseul filosofic a venit ca o cale paralela ideei arhitecturale, in cadrul sau, ideile

arhitectului fiind in primul rand incorporate, atent aranjate, extinse, si in cel mai rau caz

inhibate, dar niciodata judecate. In niciun caz prezentandu-se ca un material critic, textul

filosofic, intr-un mod strategic, transparent, isi asuma, si se adapteaza formei pe care o descrie.

Textul imprumuta multe din ideile si argumentele arhitectului si in acelasi timp se modeleaza

dupa logica creatiei arhitecturale, cu scopul de a crea o armonie, o relatie intre un anumit tip de

gandire si un anumit timp de spatiu.

Arhitectura pare sa renasca, sa iasa la lumina pentru prima data, ca un subiect distinct si

foarte interesant in scrierile lui Jacques Derrida, in scrierile unui filosof.

Orientarea ideilor lui Derrida asupra arhitecturii, este un exemplu important ce

evidentiaza modul in care arhitectura reuseste sa deschida noi porti si sa urmareasca noi cai in

evolutia sa.

Prin acceptarea invitatiei de a scrie despre arhitectura, Jacques Derrida a reusit, prin

modul sau unic de a gandi, sa indreapte creatia de arhitectura pe mai multe drumuri, fiecare

avand o importanta majora si fiecare necesitand o parcurgere atenta prin numeroasele

complicatii si implicatii.

Limitele evidente percepute in arhitectura si filosofie au inceput sa fie perturbate de un

schimb incurcat de idei si argumente, care, in cazul majoritatii creatiilor, iau forma unor

negocieri indelungate. Multe dintre schimbarile survenite in urma negocierilor au fost

temporare iau unele spatii au fost complet modificate.

Stimulat de aceste evenimente, un discurs nou, mult mai puternic si concis s-a dezvoltat

in jurul intrebarilor legate de deconstructivism si arhitectura, incluzand multe nume si in acelasi

timp multe idei importante atat din spatiul arhitectural cat si cel filosofic. Doar o parte din

reprezentantii arhitecturii si-au adaptat ideile prin prisma teoriei deconstructiviste, insa

majoritatea teoriticienilor deconstructivisti si-au orientat procuparile spre arhitectura.

Din acel moment numeroase schimburi importante de opinii si replici au avut loc prin

intermediul conferintelor, expozitiilor, eseurilor, dezbaterilor, cartilor, disertatiilor, proiectelor,

si numeroase forme de cenzura. Arhitectura a facut un pas important si intelesurile ei au

devenit mult mai dinamice.

Filosofii au dezvoltat probleme esentiale si intrebari adresate arhitectilor, iar arhitectii

au pregatit niste surprize importante pentru filosofi. Acest schimb de informatii i-a determinat

pe toti sa se gandeasca din nou si din nou, punandu-si din nou intrebari, incercand sa rezolve

noi problema, dar efectele acestui proces au avut o influenta importanta asupra arhitecturii in

special.

4. FETE REVOLUTIONARE- FETE FILOZOFICE

Turnul constructivist al lui Tatlin urma sa fie construit ca emblema, ca simbol al

modernitatii, un simbol care, la fel ca arta, era lipsit de emotie, continutul sau fiind unul pur

tehnic, un simbol creat din fier, sticla si otel. Scopul sau era unul simplu, evident pentru

ideologia pe care o promulga, aceea de a depasi turnul Eiffel in cursa pentru cucerirea

inaltimilor.

Desi forma sa generala, de arc elicoidal, ar fi putut avea multiple intelesuri, ar fi putut

exprima o multitudine de idei, turnul exprima un singur lucru, un punct important al evolutiei

ingineresti.

Desi nu a fost conceput doar ca un monument al tehnicii, lipsit de orice simbolistica,

lipsit de orice fel de emotie, turnul lui Tatlin a reusit sa exprime mai mult, a reusit sa schimbe

viziunile multor minti importante ale acelor vremi, minti luminate, a reusit sa conduca ideea

constructivista spre apogeu.

Proiectul a fost realizat pentru Internationala a III-a, si prevedea existenta unor forme

geometrice de baza ce erau incluse in turn. Cubul, a fost conceput pentru a gazdui evenimentul,

si se presupunea ca va realiza un tur complet in jurul propriului ax in fiecare an. Piramida ar fi

realizat o rotatie completa in decursul a 30 de zile, si va constitui locul de aplasare a unor

birouri. Cilindrul subtire se va fi rotit intr-o zi si ar fi adopostit un ziar. O statie radio ar fi trebuit

amplasata in micul dom din varf.

Proiectul arhitectului Coop Himmelb(l)au propune realizarea unui spatiu mai amplu

pentru un birou situatla ultimul etaj al unei cladiri de stil traditional tipic centrului Vienei.

Interventia a realizat amplificarea zonei prin extensia atat pe verticala cat si pe orizontala.

Mansardarea este un proiect atipic, prezentand o structura de tip parazitar, avand o dispunere

haotica si distorsionata, acaparan intr-un mod violent cladirea existenta. Asa cum afirma Wolf

D. Prix, acesta a fost una dintre cele mai inovative interpretari a unei solutii de colt, acesta chiar

considera ca aceasta a fost prima tentativa reusita de aplicare a principiilor

Deconstructivismului.

Povestea acestui proiect este interesanta in masura in care prevederile legale nu

permiteau schimbarea pantei sau a materialului acoperisului. Ideea propusa a fost prezentata

primarului, acesta afirmand faptul ca proiectul se aseamana mai mult cu o opera de arta, iar

prevederile legale ce se aplica in cazul constructiilor au fost nule pentru o opera de arta. Acesta

este momentul in care Deconstructivismul se afirma ca si o manifestare arhitectural ce poate fi

vazuta chiar si de cel mai critic ochi ca pe o prezenta a frumosului, a spiritului liber artistic.

Extensia a fost descrisa de catre teoreticianul Charles Jencks ca fiind “ un melanj de

turbulente create din rasuciri si distorsiuni ale unor forme ce fac intregul ansamblu sa se

asemene cu un pterodactil ce s-a prabusit deasupra acoperisului”

Acasta propunere, ce s-a si realizat a fost inclusa in prezentarea expozitiei din cadrul

MOMA din 1988. In realizarea catalogului cu prezentarea Deconstructivismului , Mark Wigley

descrie proiectul ca avand o forma ce a fost distorsionata de catre un organism extraterestru,

un animal ce il dezbina, evadand prin coltul cladirii. Monstrul scheletic transforma elementele

ce definesc forma prin intreruperea acestora in timpul evadarii sale.

Ambele proiecte au reprezentat un punct cheie pentru curentul carora le apartin. Fiind

primele reprezentante ale ascestor curente, elementele ce intra in alcatuirea lor sunt analizate

minutios pentru a putea defini pe deplin zona de incadrare. Preluarea acestora de catre doua

mari evenimente din perioadele de manifestare a reprezentat un avantaj intrucat si-au putut

largi aria de impact. Asemanarea este nu doar de natura psihologica, ci si de natura vizuala.

Accentul este pus pe aspectul general, structura avand rolul cel mai important. Acesta este

motivul pentru care nu a fost tratata in mod clasic, si s-a incercat o abordare artistica, iesita din

tipar, in care unghiurile si-au modificat considerabil dimensiunile.

Designul Cladirii Ministerului Drumurilor din Tiblisi a fost realizat in 1970 de George

Chakhava,ce a abordat pentru prima data ideea de “Space City”, ceea ce presupune folosirea a

unei suprafete reduse la sol, extinzandu-se pe verticala, permitand naturii ce o inconjoara sa

coexiste cu aceasta. Conceptul de la care s-a pornit a fost cel de padure, in care trunchiul

copacului are o amprenta relativ mica la sol in comparatie cu coronamentul. Natura a fost

incurajata sa “traiasca” in perfecta armonie inconjurand cladirea, idee intalnita destul de rar in

acea perioada.

Asemanare cu jocul Jenga, cladirea este compusa din cinci parti orizontale, ce se sprijina

pe trei corpuri verticale, acestea continand doar lifturile si scarile, intarind diviziunea puternica

realizata intre Est si Vest, printr-un simplu gest. Din punct de vedere al alcatuirii geometrice,

jocul aparent simplu de prisme orizontale si verticale intaresc anumite linii de forta, marcand

diferite directii importante.

Un bun exemplu de cladire ce apartine Deconstructivismului este House VI a lui Peter

Eisenman. Acesta s-a inspirat din gramatica generativa a lui Chomskian, realizand anumite

schimbari in special la nivel geometric- structural. Problema aceasta a fost tratata cu indiferenta

fata de confortul viitorilor proprietari. Aceasta casa, in mod particular prezinta coloane non-

functionale ce separa persoanele ce stau la masa din dinning, precum si o taietura in planseele

si peretii dormitorului matrimonial ce impune in mod evident utilizarea a doua paturi

individuale. La o prima privire putem spune ca realizarile lui Eisenman sunt mai mult glume, dar

daca ne uitam atent la casele sale, si la ideea ce se afla in spatele acestora, putem observa

cateva idei interesante. Versiunea sa de Deconstructivism este prezentata chiar de el “ Doresc

sa realizez reprimarea structurala, sa despart acele arii de rezistenta majora.”

Ambele exemple au la baza idei asemanatoare. Formele simple geometrice creaza

ritmicitate prin repetitie, dar si dinamism prin dispunerea acestora pe diferite axe ale sistemului

ortogonal clasic. Acest caracter important, este subliniat prin aparitia liniilor de forta ce

participa la deschiderea spre noi orizonturi.

Cel mai puternic manifest al talentului lui Chernikhov este colectia de compozitii

Architecture Fantasies (1933). Elementele definitorii ce socheaza sunt formele, compozitiile,

culorile dar si tehnica, toate ducand la o inepuizabila posibilitate de combinare a acestora. Se

poate observa insa un aspect important determinat de lacunele prezente: lipsa descrierilor, a

sitului, a constrangerilor, acestea ducand spre ideea de simpla viziune. Ideea de baza a acestor

lucrari este chiar parerea sa despre cariera de arhitect, considerand ca fantezia este utila oricarui

arhitect, ne fiind in totalitate utopica sau romantica, ci mai degraba o idee practica. Potrivit

acestuia, imaginatia ajuta in crearea unei idei noi, parte a procesului compozitional, dar si a

noilor metode de reprezentare. Educarea simtilui artistic prin forma si culoare, antreneaza

imaginatia, starnind impulsuri creative, conducand designerii spre noi creatii si solutii.

Rezumand ideea principala a acestui tablou in doar cateva cuvinte putem spune ca s-au lasat in

urma limitarile, programul si toate celelalte scuze. Se doreste doar libertate.

Scopul initial dat de arhitecta Zaha Hadid privind proiectul The Peak din Hong Kong a

fost acela de realizare a unui club sportiv si a unei zone spa. Structura se dorea sa produca o

explozie a elementelor imprumutate din parti ale muntelui. Spre deosebire de alte lucrari, acest

proiect nu avea o alcatuire unitara. Desenul ne permite sa observam cu usurinta cum planurile

peretilor, podelii dar si al tavanului sunt atipice, realizandu-se intalniri in unghiuri neobisnuite,

variind de la normalul de 90 de grade. Tavanul si podeaua devin confuze in spatiu, fragmentate

in aparenta fiind in concordanta cu functiunea, aproape sfidand legile gravitationale. Propunere

pentru un icon arhitectural de a se departa de aglomerarea si intensitatea Hong Kong-ului- centrat

in special pe crearea unui munte artificial din granit. Excavarea spatiului subteran, diferite

straturi orizontale dar si goluri plutitoare gazduiesc activitatile variate ale clubului prin unicitatea

“structurii geologice”, simbolizand prosperitatea stilului de viata.

Tabloul ne ofera perspectiva potrivit careia The Peak priveste deasupra tuturor

locuitorilor Hong Kongului, precum si modul in care apare in contrast cu restul masei

arhitecturale prezente in zona, dar si cum este folosit ca si tampon. Unghiurile sale ascutite se

muleaza perfect in mediul inconjurat de stanci si gheata. Numele ales este perfect ales,

proiectul in sine fiind o extensie violenta a muntelui in sine.

Ambele proiecte au in comun caracterul ce le face unice, si anume puterea fantastica de

a realiza lucrurile, ce depaseste granitele imaginatiei. Rupturile din plan structural se resimt si in

planul vizual, fapt ce pentru unii nu a fost un lucru potrivit, ambele proiecte nefiind puse in

practica. Multitudinea de schimbari a fost considerata ca fiind exagerata, complexitatea si

repetitia elementelor ce nu se raporteaza la clasicele repere carteziene fiind dusa spre infinit.

Ambele insa au fost admirate si preluate ca si repere vizuale, prin cromatica si tehnica folosita

acestea trecand peste granita de reprezentari arhitecturale, devenind adevarate tablouri.

4. DRUM COMUN SPRE FINALURI DIFERITE

Este foarte interesant faptul ca, doua curente arhitecturale, doi poli care, prin definitie

se opun, au cunoscut o evolutie atat de asemanatoare.

Constructivismul a aparut sub forma unui manifest impotriva artei pure, impotriva artei

abstracte, incercand sa elimine continutul simbolic, plin de emotie si inteles al ei si sa

construiasca in interior o idee artificiala, dar precisa, lipsita de suflet, o structura metalica.

Deconstructivismul a aparut ca raspuns la necesitatea de a intari temelia pe care se

sprijineau convingerile si argumentele arhitecturale, de a consolida cu ajutorul ideologiilor

filosofice, ideile architecturale si, deci, de a exprima un curent arhitectural printr-un curent

filosofic.

Pe parcursul dezvoltarii lor, ambele curente au cunoscut o perioada de inflorire brusca,

insa, odata cu ea au inceput sa apara viziuni opuse, idei ce incercau sa incetineasca, si chiar sa

opreasca acea evolutie clara ce se indrepta cu pasi reprezi spre a-si atinge telul.

Critica reprezinta punctul in care drumul evolutiv al constructivismului si cel al

deconstructivismului se despart, pornind spre un final diferit.

In cazul constructivismului, critica a reprezentat acea eroare, acea scapare de la

inceputul unei probleme care creste odata cu complexitatea ei, pentru ca in final sa ajunga sa

defineasca intreaga problema. In cazul acestui curent, care declara ca arta, asa cum era ea

cunoscuta pana atunci, murise, criticii s-au retras din acel context, insa ideile lor au ramas vii,

macinand din interior acea structura precisa pe care constructivistii o cladeau, ducand la un

colaps rapid.

Deconstructivismul, pe de alta parte, a fost, si este un curent, pentru care, critica, nu

reprezinta altceva decat acel imbold, acea scanteie care porneste masinaria ideologica,

filosofica, care intareste fisurile din argument, conferindu-i credibilitate. Deconstructivismul,

desi, la inceput pare a fi un curent ce doreste a indeparta critica, pe parcurs se dovedeste a fi o

entitate ce creste printr-o critica permanenta, o critica fara de care acele fisuri nu ar putea fi

descoperite.

BIBLIOGRAFIE

1. Deconstruction- Omnibus Volume- Andreas Papadakis, Catherine

Cook, Andrew Benjamin; Academy editions London

2. Eisenman Architects Selected and Current Works- The Master

Architect Series

3. Deconstructivist Architecture- Philip Johnson, Makr Wigley

4. Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture- Charles

Jencks, Karl Kropf, Great Britain 1997

5. The Architecture of Deconstruction- Derida’s Haunt- Mark Wigley

6. Campbell/Lynton (eds), Art and Revolution (Hayward Gallery, London 1971)

7. Catherine Cooke, Architectural Drawings of the Russian Avant-Garde (MOMA, 1990)

8. http://www.gardenvisit.com/history_theory/library_online_ebooks/

architecture_city_as_landscape/metaphysics_parc_de_la_villette

9. http://www.historiasztuki.com.pl/kodowane/003-02-04-ARCHWSP-

DEKONSTRUKCJA-eng.php