ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

ECONOMIA ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR AGROALIMENTARE

CONSULTANŢA AGRICOLĂ

PROFESOR

TOMA DORIN

STUDENT

ŞTIRBU OANA MARIA

GRUPA 1328

BUCUREŞTI,

2014

CONSULTANŢA AGRICOLĂ

Consultanţă managerială în agricultură, ţinând cont de particularităţile acestei ramuri se poate

caracteriza ca fiind un serviciu profesional de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat gratuit sau

pe baza unui onorariu, de către specialişti sau organizaţii autorizate, având ca scop sprijinirea

managerilor exploataţiilor agricole sau altor persoane interesate în realizarea unor obiective sau

rezolvarea unor probleme din sfera agriculturii.

Consultanţa managerială în agricultură reprezintă, în primul rând o profesie. Ea s-a ivit din

necesitatea de a asigura asistenţă de specialitate (tehnică, tehnologică, economică, managerială,

juridică sau cu caracter social). Pentru obţinerea statutului de consultant, mai mult ca în cazul altor

profesii, este nevoie de înalt profesionalism, obţinut prin instrucţie şi experienţă practică. În mare

măsură, această profesie are similitudini cu cea de medic, având însă dezavantajul unor diagnosticări

mai anevoioase întrucât informaţiile sunt mai greu de obţinut de la fiinţe (plante şi animale) care „nu

cuvântă“.

În al doilea rând, consultanţa în agricultură constituie şi o metodă de lucru, care poate fi folosită

de orice întreprinzător agricol care doreşte să-şi rezolve problemele cu care se confruntă şi care

apelează la „tehnologia“ folosită de consultant. Această activitate o desfăşoară şi anumite persoane

(profesori universitari, cercetători ştiinţifici, diferiţi manageri), care deţin competenţa profesională într-

un anumit domeniu, dar care oferă consultanţă în mod ocazional.

Conţinutul şi cadrul structural de desfăşurare a activităţiilor agricole

Producţia agricolă poate fi caracterizată ca un ansamblu de procese complexe de transformare a

unei multitudini de forme de substanţe şi energie (fosilă, chimică, biochimică, solară etc.) - desfăşurate

sub impactul muncii şi a factorilor naturali prin intermediul organismelor vii a plantelor şi animalelor -

într-o categorie specifică de bunuri materiale, având ca destinaţie prioritară alimentaţia omului.

În prezent există mai multe tipuri de exploataţii:

exploataţii private individuale;

exploataţii de producţie asociative simple;

exploataţii de producţie societare.2

Exploataţia poate fi privită ca un sistem în care procesele de producţie au loc ca urmare a unor

„intrări“ de resurse, care, în urma unor acţiuni de procesare, determină, în final, o serie de „ieşiri“, a

căror parametri trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ standardelor stabilite iniţial.

Mediul ambiant al structurilor organizatorice în care se desfăţoară consultanţă agricolă

Prin mediu ambiant, în sens larg, se înţelege totalitatea elementelor, exogene exploataţiei, de

natură economică, tehnică, politică, demografică, ştiinţifică, culturală, organizatorică, juridică, psiho-

sociologică, educaţională şi ecologică, ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea

resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor. Un loc aparte pentru exploataţia

agricolă îl reprezintă mediul natural.

De asemenea, multe aspecte ale procesului de transformare a „intrărilor“ în produse şi servicii

sunt reglate de factori de mediu.

Factorii care acţionează în cadrul mediului ambiant

Întrucât se condiţionează reciproc, iar intensitatea legăturilor ce îi unesc este puternică, aceşti

factori trebuie abordaţi într-o viziune sistemică.

Factorii naturali care fac parte din mediul ambiant al exploataţiilor sunt reprezentaţi de relief,

condiţiile pedoclimatice, apa, vegetaţia, fauna. Utilizarea raţională a acestora, luarea unor măsuri de

protecţie şi conservare în paralel cu păstrarea echilibrului ecologic trebuie să constituie o preocupare

permanentă pentru producătorii agricoli.

Factorii economici constituie un grup de factori deosebit de importanţi care structurează mediul

economic. Ei includ ansamblul elementelor de natură economică a acestui mediu. Din grupa

respectivă, cei mai importanţi sunt: piaţa internă, piaţa externă şi pârghiile economico-financiare.

Mediul economic influenţează direct sau indirect piaţa exploataţiei agricole, determinând

volumul şi structura ofertei de produse şi servicii. Exploataţia trebuie să producă şi să ofere pieţei ceea

ce se cere, piaţa fiind principala legătură dintre producţie şi consum.

Factorii demografici reprezintă o altă categorie de factori reprezentaţi prin: numărul populaţiei;

structura acesteia pe categorii de vârstă, calificare şi sex; ponderea populaţiei ocupate; navetismul; rata

natalităţii şi mortalităţii etc. Importanţa acestor factori este de necontestat, întrucât de calitatea şi

eficienţa activităţii umane depinde, în mod hotărâtor, eficienţa economică a exploataţiei.

Factorii socio-culturali, în structura cărora intră: starea sănătăţii şi modul de ocrotire a ei,

învăţământul, cultura, obiceiurile şi tradiţiile, ştiinţa, influenţează atât direct cât şi indirect rezultatele

de producţie şi economice ale exploataţiilor. În funcţie de aceştia se formează mentalitatea, atât a celor

care conduc activitatea din agricultură, cât şi a celor care realizează produsele şi serviciile agricole. Un

3

rol aparte îl are învăţământul care, alături de instruire şi educaţie, poate influenţa structura socio-

profesională a populaţiei, prin oferta de opţiuni profesionale pe care o avansează.

Factorii manageriali provin din mediul managerial exterior exploataţiei. Din această categorie

fac parte metodele şi tehnicile manageriale, mecanismele de control ale suprasistemelor din care face

parte exploataţia (în special cele financiare), asigurarea unor corelaţii între indicele preţurilor şi cel al

salariilor, proiectarea unui sistem de protecţie socială.

La asigurarea unei componente manageriale şi profesionale ridicate a conducătorilor de

exploataţii, un rol important îl deţin structurile organizatorice de consultanţă, care prestează servicii

specializate de acest gen, precum şi sistemul de învăţământ.

Factorii tehnici şi tehnologici, constituie o grupă aparte de factori care determină, în agricultură

tipul de tehnologie adoptat pentru realizarea diferitelor activităţi. Ei se referă la nivelul tehnic al

tractoarelor, maşinilor, utilajelor existente în exploataţie, calitatea tehnologiilor utilizate sau la care se

doreşte a avea succes nivelul cercetării ştiinţifice dintr-o anumită etapă etc.

Este cunoscut faptul că mediul tehnologic reprezintă una dintre cele mai dinamice componente

ale mediului extern al exploataţiei agricole, influenţându-i întreaga activitate economico-socială.

Factorii biologici, specifici, în majoritatea cazurilor, numai agriculturii, se referă la varietatea

speciilor de plante şi animale, a soiurilor şi raselor care le compun, toate constituind obiectul de

activitate al ramurilor agricole. Potenţialul productiv al acestor factori, nivelul de calitate pe care-l au,

exigenţele tehnologice pe care le solicită îşi pun puternic amprenta asupra costurilor de exploatare şi,

implicit, asupra performanţelor economice ale fermelor.

Factori juridici sunt constituiţi din ansamblul reglementărilor cu caracter juridic care

influenţează într-o măsură mai mare sau mai mică exploataţia şi managementul acesteia. În mod

concret, ei sunt alcătuiţi, din legi , hotărâri guvernamentale, ordonanţe, ordine ale miniştrilor, hotărâri

la nivel de prefecturi şi primării, cuprinzând norme de drept care trebuie însuşite şi respectate.

Aceste acte normative, pe anumite segmente de timp, mai mici sau mai mari, pot avea o acţiune

benefică sau negativă asupra nivelului de dezvoltare al exploataţiilor. Aceşti factori îşi exercită

acţiunea asupra tuturor celorlalte categorii de factori, favorizând sau împiedicând influenţa acestora.

Factorii politici au un caracter conjunctural şi reprezintă componente ale politicii economice din

anumite perioade de timp. Condiţionându-se reciproc cu factorii juridici, determinându-le conţinutul şi

efectul ei, pot acţiona conjugat şi pot influenţa pozitiv modul de dezvoltare a exploataţiilor agricole.

Etapele procesului de consultanţă:

1. Iniţierea;

2. Diagnosticul;

3. Alegerea soluţiilor şi planificarea acţiunilor viitoare;

4. Aplicarea soluţiilor (implementarea);4

5. Încheierea.

Organizarea şi dotarea centrelor şi birourilor de consultanţă agricolă

Birouri şi spaţii de locuit

Mijloace de transport

Mijloace auxiliare pentru consultanţă

Stabilirea bugetului

Chiar dacă serviciul de consultanţă dispune de cei mai buni specialişti, fără o dotare

corespunzătoare a acestuia, precum şi fără alte premise materiale, performanţele consultanţilor sunt

foarte limitate. De asemenea, bugetul necesar desfăşurării în condiţii optime a programului de

consultanţă trebuie să fie asigurat în prealabil.

Birouri şi spaţii de locuit

Asigurarea unor condiţii de viaţă şi de muncă decente este absolut necesară pentru activitatea de

consultanţă agricolă. În ţările cu dificultăţi economice, asigurarea cazării şi a spaţiului de lucru pentru

consultant constituie o problemă foarte des întâlnită.

Condiţiile de viaţă şi muncă precare, în care îşi desfăşoară activitatea consultanţii agricoli, vor

conduce la nemulţumirea acestora şi vor afecta activitatea de consultanţă prin următoarele aspecte:

consultantul îşi va petrece o parte din timp efectuând reparaţii;

discuţiile dintre consultant şi factorii locali referitoare la condiţiile de desfăşurare a activităţii

vor fi lungi şi neplăcute;

consultantul nu poate să onoreze toate obligaţiile din fişa postului deoarece lipsesc condiţiile

optime de muncă;

motivarea consultantului de a munci este foarte slabă.

Problema spaţiului este deosebită mai ales la consultanţii de sex feminin deoarece în condiţii de

viaţă precară, puţine angajate ale serviciului de consultanţă vor fi tentate de astfel de locuri de muncă

şi nu vor prefera să facă lungi deplasări costisitoare din oraşe către localităţile unde-şi oferă serviciile

de consultanţă. Cea mai simplă cale de a rezolva această problemă o constituie angajarea specialiştilor

locali în activitatea de consultanţă.

Rezolvarea problemelor legate de spaţiu se poate face prin:

procurarea unei locuinţe de serviciu pentru consultant, de către organizaţia din care face parte;

susţinerea consultantului printr-un credit pentru a-şi construi un imobil;5

utilizarea locuinţei consultantului ca spaţiu de lucru;

membrii comunităţii rurale vor răspunde de rezolvarea acestei probleme.

Spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea consultantul trebuie să fie în centrul localităţii pentru a fi

în acest fel uşor accesibil tuturor fermierilor şi pentru majoritatea mijloacelor de transport. Pentru

consultanţii de teren, prezenţa birourilor nu este absolut necesară deoarece ei îşi petrec majoritatea

timpului în ferme, în gospodăria ţărănească sau pe câmp.

Mijloacele de transport

Problemele legate de mijloacele de transport variază de la o ţară la alta sau de la o regiune la alta.

Principalele mijloace de transport folosite în consultanţa agricolă sunt maşinile de teren, motocicletele,

bicicletele, bărcile, caii etc. Pentru realizarea în condiţii optime a problemelor de consultanţă, prezenţa

mijloacelor de transport constituie o premisă fundamentală.

Se impun următoarele cerinţe generale:

planificarea necesarului de mijloace de transport trebuie făcută în mod realist;

să fie planificată procurarea pieselor de schimb şi a carburanţilor, respectiv furajului, acolo

unde este cazul;

să existe ateliere de reparaţii pentru mijloacele auto;

maşina de serviciu să nu fie folosită individual ci de către toţi angajaţi serviciului de

consultanţă;

deplasările de serviciu trebuie să contribuie la rezolvarea simultană a mai multor probleme din

consultanţă: demonstraţii practice, contacte între oameni, anchete, distribuirea unor broşuri şi

foi volante etc.

Mijloace auxiliare pentru consultanţă

Dotarea serviciului de consultanţă cu mijloace auxiliare (aparate, echipamente, materiale etc.)

este necesară şi utilă nu numai în proiectele mari de consultanţă, ci şi în proiecte de mică anvergură.

Aceste mijloace pot fi utilizate atât în instruirea şi specializarea consultantului, cât şi în munca pe care

acesta o desfăşoară pe teren. Pentru proiectele regionale se recomandă amenajarea unor unităţi proprii

de informare, comunicare sau utilizare a diferitelor mijloacelor auxiliare, în lipsa unei infrastructuri

necesare.

Planificarea acestor reţele informaţionale este bine să fie realizată de către specialiştii în

comunicaţii. Vor fi luate în considerare scopurile, conţinutul şi metodele consultanţei, precum şi

condiţiile climatice din zonă iar consultanţii vor fi instruiţi în utilizarea echipamentelor şi materialelor

cu care vor lucra.

În activitatea de consultanţă sunt necesare, de regulă, următoarele mijloace auxiliare care pot fi

folosite în diferite combinaţii:

mijloace de multiplicare (copiatoare);

mijloace de filmare, mijloace audio, mijloace de fotografiere;

6

telefon şi telemobile;

mijloace de învăţare şi predare: diaproiectoare, retroproiectoare, videoproiectoare, televizoare,

cărţi etc.;

calculatoarele (ca bănci de date şi mijloace de transmitere şi primire a informaţiilor prin reţele

de calculatoare);

fax.

Stabilirea bugetului

Pentru planificarea şi realizarea etapizată a procesului de consultanţă este necesară întocmirea

unui plan financiar pe mai mulţi ani, flexibil, care poate fi modificat pe parcurs în funcţie de

cheltuielile concrete din proiect. Cheltuielile aferente organizaţiilor de consultanţă pot fi clasificate

astfel:

1) cheltuieli cu capitalul fix:

clădiri: locuinţa consultantului, birouri, spaţii de lucru, centre locale de conferinţe;

terenuri pentru loturi demonstrative sau microferme zootehnice;

autovehicule şi materiale: maşini şi camioane, motociclete, biciclete, mobilier, calculatoare,

maşini de scris, copiatoare, cărţi, etc.

2) cheltuieli cu personalul:

salarii şi alte indemnizaţii;

instruirea şi specializarea consultanţilor;

3) Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii;

4) Alte cheltuieli necesare serviciilor de consultanţă (convorbiri telefonice, materiale

consumabile etc.).

În concluzie, putem spune că serviciile de consultanţă sunt necesare, atât în mediul urban, cât şi

în cel rural întrucât aduce îmbunătăţiri în funcţionarea firmelor, a exploataţiilor. Din punctul meu de

vedere consultanţa este indiscutabil o metodă de rezolvare a problemelor, iar în momentul în care o

persoană solicită consultanţă pentru o problemă deja existentă, înseamnă că aceea pers doreşte, fie să

obţină cunoştiinţe şi tehnici noi de rezolvare a problemei, fie de a obţine un punct de vedere imparţial

care duce la dispariţia/rezolvarea problemei; însă această rezolvare/dispariţie a problemei trebuie să fie

pe termen lung, pentru ca acea persoană să revină la serviciile de consultanţă în rezolvarea altor

probleme survenite ulterior.

7