Vizitele si demonstratiile ca forma de consultanta agricola

Vizita este o călătorie de scurtă durată a unui grup de agricultori într-unul sau mai multe locuri care prezintă un anumit interes. Se disting două tipuri de vizite:

-vizite la o anumită exploataţie agricolă, cultură agricolă etc; -vizite de tipul „vezi şi învaţă’’, care acoperă o sferă mai largă (de

exemplu, vizitele la un institut sau staţiune de cercetare etc). Avantajele vizitei sunt următoarele:-Schimb de experienţă, cunoştinţe şi impresii. Agricultorii care

participă la vizită pot face schimburi de experienţă, cunoştinţe şi impresii cu privire la cele văzute. De asemenea, propriile lor probleme asemănătoare cu cele întâlnite în locurile vizitate pot constitui o temă de discuţii. Pe de altă parte, proprietarul fermei sau al câmpului vizitat poate primi o serie de informaţii şi sugestii preţioase de la agricultorii care îl vizitează.

-Conştientizare. Vizita poate conştientiza agricultorii cu privire la propriile lor probleme, putându-se chiar găsi soluţii de rezolvare a acestora.

-Caracter practic. In cadrul vizitelor, accentul se pune mai mult pe practică decât pe teorie.

-Mişcare. Vizita presupune mişcare, ceea ce place agricultorilor, pentru că, de cele mai multe ori, activitatea acestora înseamnă mişcare.

-Deplasare. Vizita înseamnă să mergi undeva, să vizitezi şi altceva decât ferma şi câmpurile proprii

-Vizionare. în timpul vizitei, agricultorii au posibilitatea să vadă şi să se confrunte cu practici agricole concrete.

Dezavantajele vizitei sunt următoarele:-există riscul ca discuţiile să divagheze în multe direcţii şi să nu se discute nimic în detaliu;-participanţii dominanţi vorbesc prea mult;-ele poate întâmpla ca participanţii mai rezervaţi să aibă păreri interesante, dar pe care nu reuşesc să şi le exprime;-gazda poate fi atât de entuziasmată şi de mândră de culturile sau animalele sale, încât exagerează.

Pregătirea vizitei presupune următoarele activităţi:-stabilirea scopului vizitei, stabilindu-se eventual şi legătura dintre vizită şi o altă activitate de consultanţă în curs de desfăşurare;-identificarea obiectivului de vizitat;-stabilirea datei la care are loc vizita, evitându-se perioadele în care agricultorii sunt ocupaţi, sărbătorile religioase sau zilele de târguri;-contactarea persoanei reprezentante a obiectivului de vizitat (gazda) şi obţinerea acordului acesteia pentru organizarea vizitei, ocazie cu care sunt văzute şi locurile ce urmează a fi vizitate, stabilindu-se eventual şi persoanele care vor vorbi în timpul vizitei;

-stabilirea listei de participanţi care vor lua parte la vizită şi invitarea acestora;-stabilirea listei de specialişti care vor fi invitaţi pentru a participa la vizită;-identificarea informaţiilor cele mai importante pe care agricultorii trebuie să le primească în timpul vizitei;-organizarea transportului şi stabilirea traseului;-stabilirea duratei vizitei;

Desfăşurarea vizitei, în cazul când sunt mai multe locuri de vizitat, trebuie să se facă astfel încât până la primul loc de vizită să se aleagă traseul cel mai scurt pentru a se ajunge cât mai repede, participanţii la vizită fiind vioi, neobosiţi şi dornici să vadă şi să audă ceva nou. In timpul transportului, pot avea loc discuţii şi conversaţii utile cu privire la ceea ce urmează a fi vizitat.

Drumul de întoarcere va fi cel mai lung, participanţii la vizită fiind obosiţi. în timpul drumului de întoarcere pot avea loc discuţii despre ceea ce s-a văzut şi auzit.

Organizatorii vizitei trebuie să sosească mai devreme la punctul de plecare pentru a-i primi pe participanţi. Aceştia trebuie să aibă o listă cu persoanele participante la vizită şi să noteze prezenţa participanţilor. De asemenea, trebuie să urmărească respectarea programului stabilit şi să călătorească în aceleaşi mijloace de transport cu participanţii la vizită. în acest fel, aceştia pot asculta discuţiile agricultorilor şi pot chiar să participe la acestea.în cazul participanţilor care preferă să călătorească cu propria maşină, acestora trebuie să li se spună exact care este traseul şi care sunt locurile care urmează a fi vizitate.

De asemenea, după terminarea vizitei se va face concluzionarea prin organizarea unei discuţii de grup cu privire la ceea ce s-a văzut în timpul vizitei, ocazie cu care se va da şi răspunsuri la întrebările participanţilor la vizită

Demonstraţiile

O demonstraţie reprezintă o prezentare din punct de vedere practic a tehnicilor de producţie, maşinilor, echipamentelor şi instalaţiilor agricole, atât din producţia vegetală, cât şi din cea animală.

Importanţa şi necesitatea demonstraţiilor rezultă din faptul că un om se poate îndoi de ceea ce aude, eventual de ceea ce vede, dar nu şi de ceea ce faee.

Demonstraţiile pot fi: -demonstraţii pe termen scurt, care pot fi organizate oricând;-demonstraţii pe termen lung, care se întind pe unul sau mai. multe cicluri

de producţie.Demonstraţiile reprezintă una dintre metodele de lucru cele mai eficiente

ale consultanţei.Demonstraţiile sunt desfăşurate de cele mai multe ori într-o manieră

experimentală, iar la final acestea sunt evaluate, rezultatele fiind utilizate pentru a se face recomandări producătorilor agricoli.

Etapele de efectuare a unei demonstraţii. Efectuarea unei demonstraţii poate fi împărţită în 4 etape, şi anume:

-Diagnosticare;-Planificare;-Implementare;-Evaluare şi diseminare.Etapa de diagnosticare. în etapa de diagnosticare este identificată o

anumită problemă a agricultorilor care trebuie rezolvată, respectiv o noutate (inovaţie) ce trebuie popularizată şi făcută cunoscută agricultorilor.

In această etapă sunt colectate şi analizate informaţiile pentru organizarea demonstraţiilor. Activităţile din această etapă pot include o trecere în revistă a datelor deja existente în baza de date a consultantului, efectuarea de studii agricole informale, care coiistau în discuţii cu agricultorii şi observaţii făcute în teritoriu, precum şi efectuarea de studii formale, prin completarea de chestionare.

Informaţiile colectate în etapa de diagnosticare sunt utilizate pentru conceperea demonstraţiilor, dar aceste activităţi nu ar trebui să înceteze după ce au fost, planificate primele demonstraţii. în timpul demonstraţiei, apare adeseori nevoia de a se continua activităţile de diagnosticare, care includ observaţii şi studii formale.

Etapa de planificare. In cadrul acestei etape, se selectează un comitet de îndrumare (grup consultativ). Comitetul poate fi format din consultanţi, specialişti în diferite domenii, agricultori, furnizori locali de materii prime şi servicii, precum şi alte persoane cooperante care vor putea ajuta la desfăşurarea activităţii.

Membrii comitetului de îndrumare trebuie să fie:-progresivi;-conştienţi de problemele care trebuie rezolvate;-doritori să participe la şedinţe şi să ajute la obţinerea de sprijin pentru

efectuarea demonstraţiei;-recunoscuţi pentru calitatea lor de buni conducători. Pentru mărirea

succesului demonstraţiei, acest comitet trebuie să definească în mod clar scopul sau scopurile demonstraţiei şi trebuie să elaboreze un model conceptual al demonstraţiei.

In etapa de planificare trebuie stabilite următoarele elemente:-tema demonstraţiei;-producătorul agricol la care se va desfăşura demonstraţia; locul unde va

avea loc demonstraţia;-materialele necesare şi modul lor de procurare; data când va avea loc

demonstraţia.Tema demonstraţiei trebuie să se potrivească cu o nevoie concretă a

producătorilor agricoli, care este abordată de către serviciul de consultanţă.

Tema demonstraţiei trebuie să conducă le rezolvarea unei probleme reale, de dorit a unei probleme declarate de către agricultori. Deci, tema aleasă pentru demonstraţie trebuie să fie practică şi realistă.

Odată ce tema demonstraţiei a fost aleasă, următoarea etapă este selecţionarea unui producător agricol cooperant, care să se implice în implementarea demonstraţiei. Succesul sau eşecul unei demonstraţii poate depinde de agricultorul la care se va desfăşura demonstraţia. Pe lângă alegerea unui producător agricol cooperant, trebuie avute în vedere şi următoarele aspecte:

- Folosirea de voluntari. Producătorii agricoli care se oferă voluntari sunt mai entuziaşti şi au mai mult succes în realizarea demonstraţiei.

-Folosirea liderilor. Trebuie selecţionat un producător agricol care este respectat ca un lider al comunităţii locale.

-Folosirea de producători agricoli tipici. Selectarea producătorilor agricoli care au nevoie de ajutor. Demonstraţiile cu cel mai mare succes sunt organizate în exploataţiile agricole unde pot'fi evidenţiate îmbunătăţiri semnificative în urma efectuării demonstraţiei şi unde se rezolvă o anumită problemă.

-Stabilirea locului unde va avea loc demonstraţia. Locul în care va avea loc demonstraţia trebuie să fie amplasat într-o zonă uşor accesibilă producătorilor agricoli cărora li se adresează demonstraţia.

-Stabilirea materialelor necesare şi a modului lor de procurare. Pentru organizarea unei demonstraţii este de dorit să se obţină cooperarea furnizorilor locali de inputuri pentru agricultură.

-Data când va avea loc demonstraţia. Data trebuie să fie astfel aleasă încât să permită agricultorilor să participe la demonstraţie, să nu fie în perioadele aglomerate şi la ore mai puţin accesibile acestora. Data şi ora când va avea loc demonstraţia trebuie anunţate agricultorilor cu suficient timp înainte prin cărţi poştale, scrisori, afişe, ziare, posturi locale de televiziune şi radio etc. Informarea trebuie să includă următoarele elemente: scopul demonstraţiei; invitaţii; locul unde va avea loc demonstraţia; data şi ora când va avea loc demonstraţia.

Etapa de implementare. In această etapă, demonstraţia este pusă în practică. Aceasta presupune examinarea unui număr mic de variabile, testarea soluţiile posibile, verificarea unor recomandări şi demonstrarea unor recomandări.

Un factor important care influenţează succesul sau eşecul oricărei demonstraţii este publicitatea. Aceasta trebuie să înceapă din perioada de planificare şi să continue până la încheierea etapei de implementare. De asemenea, trebuie folosite etichete pentru identificarea fiecărui tratament.

Demonstraţia cuprinde următoarele etape:-primirea participanţilor, cărora li se adresează un mesaj de bun venit şi li

se face o scurtă introducere cu privire la program; de asemenea, se face

înregistrarea participanţilor şi se face împărţirea acestora în grupuri de câte 10-20 de persoane care sunt luate în primire de câte un ghid;

-prezentarea demonstraţiei, care trebuie să dureze maximum 15-20 de minute şi care trebuie să fie făcută de un specialist în problematica demonstraţiei;

-demonstraţia propriu-zisă, care constă în expunerea, explicarea, punerea în funcţiune, urmărirea diferitelor aspecte legate de subiectul demonstraţiei.

Etapa de evaluare şi diseminare. Demonstraţia trebuie verificată din când în când, iar dacă apar rezultate neobişnuite, trebuie contactat un specialist în domeniu, care să poată explica rezultatele apărute.

Trebuie analizate cu grijă rezultatele tuturor demonstraţiilor. Chiar dacă demonstraţia a fost un eşec, se pot învaţă multe lucruri din discutarea rezultatelor cu toţi cei implicaţi, încercând să se găsească punctele slabe.

Fiecare analiză trebuie să includă o evaluare a reacţiilor şi opiniilor producătorilor agricoli, o interpretare generală a rezultatelor, iar la nevoie şi o analiză statistică. Toate rezultatele pot fi folosite pentru planificarea viitoarelor demonstraţii, precum şi pentru a se face recomandări agricultorilor.

Pentru o demonstraţie eficientă, consultanţii participă la întregul proces, aceştia fiind în măsură să facă recomandări producătorilor agricoli cu profesionalism şi convingere. Când agricultorii sunt implicaţi activ în desfăşurarea demonstraţiilor, aceştia contribuie la răspândirea noilor tehnici şi tehnologii de producţie. Prin urmărirea opiniilor producătorilor agricoli, consultanţii îşi pot îmbunătăţi cunoştinţele privind nevoile şi preferinţele acestora.

Aspecte ce trebuie avute în vedere pentru o demonstraţie eficientă:-Interesarea auditoriului. -Inţelegerea scopului demonstraţiei. Simplitatea. -Repetarea. -Participarea observatorilor. -Satisfacţia. Psihologii spun că obiceiurile se formează cel mai bine atunci când

efectuarea unei acţiuni sau activităţi aduce satisfacţie. De aceea, putem concluziona că demonstraţiile cele mai eficace sunt acelea care se ocupă de probleme reale şi prezintă o soluţie posibilă, practică şi uşor de aplicat.