CONTABILITATEA STOCURILOR

CONCEPTE DE BAZĂ Stocuri (materii prime, materiale, mărfuri, produse, animale, ambalaje), preţ de inregistrare, metode de evaluare a ieşirilor din stoc, metode de evidenţă operativă şi analitică, adaos/rabat comercial, metode privind organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor.

OBIECTIVE a) Definirea şi explicarea conceptelor menţionate mai sus; b) prezentarea preţurilor de inregistrare care pot fi folosite pentru evidenţa stocurilor (cost efectiv, cost standard, preţul de vanzare cu amănuntul) şi, in funcţie de acestea, explicarea metodelor de evaluare a ieşirilor din stoc, metodele de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor, metoda inventarului permanent şi intermitent pentru organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor; c) Inregistrarea tranzacţiilor privind intrările şi ieşirile de stocuri in/din unitate in diferite situaţii;

RECOMANDĂRIPRIVIND STUDIUL

Considerăm că, esenţială, este inţelegerea diferenţei dintre următoarele: 1) metode de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor (metoda cantitativ-valorică, metoda operativ contabilă, metoda global valorică); 2) metoda inventarului permanent şi cea a inventarului intermitent – pentru organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor; 3) preţurile de inregistrare folosite la intrarea in patrimoniu a stocurilor – a) cost efectiv – caz in care evaluarea ieşirilor din stoc se face la: cost mediu ponderat, prin metoda FIFO sau prin metoda LIFO; b) cost standard (prestabilit) – caz in care evluarea ieşirilor din stoc se face la cost standard şi, in plus, diferenţele dintre costul standard şi cel efectiv calculează şi se repartizează asupra ieşirilor prinr-un coeficient de repartizare; c) preţul de vanzare cu amănuntul – pentru evidenţa stocurilor de mărfuri din unităţile de vanzare cu amănuntul.

REZULTATE AŞTEPTATE

a) Inţelegerea rolului stocurilor in cadrul unităţii; b) Contabilizarea corectă a tranzacţiilor şi operaţiilor legate de intrarea şi ieşirea din patrimoniu a stocurilor, in diferite situaţii;

Stocurile sunt definite de către Standardele Internaționale de Contabilitate ca active deținute pentru a fi valorificate sau aflate în curs de producţie, în vederea vânzării sau aflate sub formă de materii prime sau materiale ce urmează a fi folosite.

Clasificarea stocurilorÎn contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru

criterii: fizic, destinație, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componența lor integral sau parțial, în stare inițială sau transformată;

Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semințele și materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale; Animale care nu au îndeplinit condițiile de a fi trecute la animale adulte, animale de

îngrăşat, pasările şi coloniile de albine; Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile

de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;

Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăra în vederea revânzării ; Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecția mărfurilor pe timpul transporturilor

şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.

Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în principal legate de realizarea funcţiilor comerciale ale întreprinderii.

Principalele obiective ce revin contabilităţii în acest domeniu sunt:♦ Urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenţei pe grupe şi

feluri de stocuri, precum şi a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informaţii utile cu privire la stadiul aprovizionării.

♦ Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmărirea permanentă a mişcării lor. Se asigură prin organizarea contabilității mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, şi în cadrul

1

acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi valoric, înregistrarea exactă şi la timp a cuantumului mişcărilor şi a diferenţelor constatate la inventariere, sesizarea existenţei stocurilor fără utilitate sau cu mişcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.

♦ Urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidenţa economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum şi a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secţiile de fabricaţie.

♦ Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare faţă de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilităţii astfel încât acestea să poată furniza informaţii cu privire la nivelul şi structura cheltuielilor de transport aprovizionare.

♦ Înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terţilor.

♦ Evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la preţuri competitive.♦ Evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi rezultatelor, prin

aplicarea corectă a regulilor de evaluare.♦ Promovarea principiului prudenţei şi principiului continuităţii activităţii la evaluarea şi înregistrarea în

contabilitate a stocurilor.Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a factorilor

specifici care influenţează organizarea contabilităţii activelor circulante materiale printre care:◦ mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.◦ structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activităţii de aprovizionare şi livrare, depozitare şi mişcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilităţii, întrucât operaţiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire şi completare depinde gradul de exactitate a informaţiilor furnizate.◦ caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcţie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii şi conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor şi pe această bază se organizează evidenta operativă şi contabilitatea analitică.◦ decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea şi livrarea stocurilor.◦ sursele de provenienţă a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizori, din producţie proprie, din prelucrare la terţi) influenţează, în principal, conturile sintetice utilizate şi preţurile de evaluare.◦ modul de evaluare a activelor circulante materiale influenţează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de determinare a preţurilor de ieşire la stocurile intersarjabile.◦ sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenţează organizarea contabilităţii stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative şi valorice a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor, precum şi a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în funcţie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.

Costul stocurilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente achiziţionării, prelucrării pentru a le aduce în forma şi locul necesar întreprinderii. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, ieșire şi închiderea exercițiului.

Valoarea realizabilă netă: prețul de vânzare estimat, care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii – costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vânzare. Este utilizată pentru evaluarea stocurilor la inventar şi la bilanţ.

Valoarea justă: suma la care stocurile pot fi tranzacţionate de bună voie între părţi, aflate în cunoştinţă de cauză, în cazul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv; pentru valorificarea bunurilor vândute care se constituie ca venituri din exploatare.

În contabilitatea financiară stocurile sunt grupate după destinaţie şi după faza ciclului de exploatare şi sunt identificate în planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa 3.

În contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate după criteriile fizic şi locul de creare a gestiunilor şi sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor şi gestiunilor.

Evaluarea se face potrivit reglementărilor contabile la 4 momente distincte: intrare, ieşire, inventar şi la bilanţ.

1. Evaluarea la intrare: se face la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă sau cost istoric, identificat după caz cu costul de achiziţie, de producţie, valoarea de aport sau cea de utilitate.

2

Costul de achiziţie = preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport, manipulare + alte costuri directeCostul de producţie = total cheltuieli directe (materii prime, salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate raţional (cheltuieli comune ale secţiilor, stocurilor)Atât în costul de achiziţie, cât şi în costul de producţie pot fi incluse şi costurile îndatorării (dobânzile) la împrumuturile pe termen lung primite pentru achiziţionarea de stocuri.Valoarea de aport = este valoarea stabilită de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii sau la majorarea capitalului social.Valoarea de utilitate = este valoarea atribuită stocurilor primite prin donaţie, în mod gratuit

2. Evaluarea la ieşire : se face în funcţie de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuri identificabile şi stocuri fungibile (confundabile). În funcţie de cele două categorii de stocuri sunt delimitate următoarele două metode:

A. Metoda identificării specifice: se aplică elementelor care fac obiectul unor comenzi distincte. Fiecare sortiment se individualizează atât la intrare, cât şi la ieşire după anumite criterii specifice. Metoda nu poate fi folosită atunci când stocurile cuprind un număr mare de sortimente, deoarece există riscul ca prin selectarea sortimentelor rămase în stoc să se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.

B. Metoda costului mediu ponderat, FIFO, LIFO şi tehnici de aproximare a costului: preţuri standard şi preţuri cu amănuntul.

a. metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului şi cantitatea existentă în stoc. Poate fi determinat în 2 variante:

CMP după fiecare intrare: CMP calculat ca raportul între valoarea stocului rezultat din însumarea stocului iniţial cu valoarea operaţiei de intrare. CMP se înmulţeşte cu cantitatea ieşită pe destinaţii până în momentul în care are loc o nouă intrare. Atunci se calculează un nou CMP.

Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiată de realitate.Dezavantaj: implică un volum mare de muncă.

CMP calculat o singură dată (la finele lunii): în această metodă în contul de stocuri în cursul lunii se contabilizează numai intrările valoric şi cantitativ. La finele lunii se calculează CMP raportând valoarea corespunzătoare stocului (stocul iniţial + valoare intrărilor) şi cantitatea din stoc (cantitatea iniţială + cantităţile intrate). CMP se înmulțește cu cantităţile ieşite pe destinaţii şi se află valoarea ieşirilor.

Avantaj: este mai simplă în aplicare.Dezavantaj: nu dă posibilitatea cunoaşterii situaţiei gestionare a stocurilor în cursul lunii.

b. FIFO (primul lot intrat – primul lot ieşit): metoda conduce la evaluarea ieşirilor în ordinea în care au intrat. În condiţii de inflaţie metoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici, profit mai mare şi impozit pe profit mai mare.

c. LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ieşit): potrivit acestei metode evaluarea ieşirilor se face în ordinea inversă intrării lor, cu consecinţe inverse în condiţii de inflaţie

Notă: FIFO şi LIFO sunt metode de epuizare a stocurilorExemplu: Considerăm următoarele date pentru materia primă X

stoc inițial - 1.01.n: 200 buc. * 10 lei/ buc. intrări - la 10.01.n: 300 buc. * 15 lei/buc.

- la 20.01.n: 100 buc. * 17 lei/buc. ieşiri - la 15.01.n: 400 buc.

- la 25.01.n: 150 bucData (expl.) D C Sold

Cant. Preţ unitar

Val. Cant. Preţ unitar

Val. Cant. Preţ unitar

Val.

1.01.n - - - - - - 200 10 200010.01.n 300 15 4500 - - - 200 10 2000

300 15 450015.01.n - - - 200 10 2000

200 15 3000 100 15 150020.01.n 100 17 1700 - - - 100 15 1500

100 17 170025.01.n - - - 100 15 1500

50 17 850 50 17 850Valoarea ieşirilor 7350

3

3. Evaluarea stocurilor la inventar: se face la valoarea realizabilă netă (o valoare estimată).4. Evaluarea la bilanţ: stocurile sunt evaluate şi înscrise la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă

(cost) şi valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă). Dacă la inventar valoarea contabilă este mai mare decât valoarea contabilă netă minusul de valoare reprezintă depreciere şi se contabilizează ca provizion. Plusurile nu se contabilizează. Cea mai mică dintre cele două valori se numeşte valoarea contabilă netă.

Fluxul real a stocurilor conduce aparent la tratarea mai întâi a cheltuielilor şi apoi a veniturilor. Unul dintre principiile contabilităţii general admise „Principul conectării cheltuielilor cu veniturile” spune că, cheltuielile urmează veniturile.

Recunoaşterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice, înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau de diminuări ale datoriilor. Potrivit standardelor veniturile sunt evaluate la valoarea justă (a mijloacelor primite sau de primit – mai puţin reducerile comerciale). Recunoaşterea are loc atunci când se produce o creşterea de avantaje economice viitoare şi veniturile pot fi evaluate în mod credibil. În acest sens standardele internaţionale prevăd mai multe condiţii de recunoaştere a veniturilor din vânzări:

1. întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

2. întreprinderea nu mai gestionează bunurile la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii lor în proprietate şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor (bunurile vândute în leasing);

3. mărimea venitului poate fi măsurată rezonabil.Recunoaşterea costului stocului drept cheltuială: cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieşiri sau diminuări ale activelor sau creşteri ale datoriilor. Evaluarea cheltuielilor cu stocurile se face la costul istoric. Potrivit definiţiei cheltuielilor, recunoașterea costului stocurilor ca şi cheltuială are loc atunci când se produce o diminuare a avantajelor economice viitoare, iar reducerea poate fi evaluată credibil.

Fiind generată de diminuare de activ sau creştere de datorii, cheltuială trebuie recunoscută în acelaşi moment cu modificarea respectivă, adică la intrarea în posesia dreptului de proprietate.

Există 4 situaţii de recunoaștere:1. Când stocurile sunt vândute la costul lor sunt recunoscute ca cheltuieli în perioada în care a fost

recunoscut venitul corespunzător.2. Când are loc o diminuare a valorii contabile, ca urmare a deprecierii până la nivelul valorii realizabile

nete.3. Când are loc o pierdere de stocuri (stocuri a căror garanţie a expirat şi nu mai sunt valorificate, stocuri

deteriorate, etc.)4. Când unele stocuri sunt alocate altor active (un sortiment de stoc folosit drept componentă pentru o

imobilizare corporală realizată în regie proprie).

Organizarea contabilităţii sintetice a stocurilor de materii prime, materiale şi obiecte de inventar Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se realizează prin conturile ce formează conţinutul clasei a-3-a din Planul de conturi general, denumită „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”.

4

Clasa a-3-a

Conturi de stocuri

şi producţie în curs de execuţie

Grupa 30Stocuri de materii prime şi materiale

300 Materii prime301 Materiale consumabile308 Diferenţe de preţ

Grupa 32Obiecte de

inventar

321 Obiecte de inventar322 Uzura obiectelor de inv.

328 Diferenţe de preţ

Acestea sunt conturi de bilanţ sau de inventar, care furnizează informaţia de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. Soldul lor debitor se preia în activul bilanţului. Aceste conturi asigură:

Condiţii pentru organizarea contabilităţii activelor circulante de natură materială, pe structură, categorii de stocuri prevăzute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilităţii.

Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:- Stocurile din depozitele proprii;- Stocurile aflate la terţi;- Decalajele între aprovizionarea şi recepţia bunurilor;- Decalajele între vânzarea şi livrarea bunurilor;- Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate

Aplicarea regulilor contabile la evaluarea şi înregistrarea stocurilor; Promovarea principiului prudenţei la inventarierea şi evaluarea prin bilanţ a activelor

circulante. În afara conturilor din clasa a-3-a, care au ca obiect de înregistrare stocurile, contabilitatea formării şi

utilizării acestora necesită stabilirea unor corespondenţe cu conturi din alte clase: Clasa a-4-a, „Conturi de terţi”

- Contul 401 Furnizori- Contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul

Clasa a-6-a, “Conturi de cheltuieli”- Contul 600 Cheltuieli cu materii prime - Contul 601 Cheltuieli cu materiale consumabile- Contul 602 Cheltuieli privind obiectele de inventar- Contul 6814 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea

activelor circulante Clasa a-7-a, „Conturi de venituri”

- Contul 711 Venituri din producţia stocată- Contul 7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

Legăturile conturilor de stocuri cu cele din clasa a-6-a, „Conturi de cheltuieli” şi clasa a-7-a, „Conturi de venituri”, sunt redate în tabelul:

Conturi de stocuri Conturi de cheltuieli Conturi de venituri300 Materii prime 600 Ch cu materii pri.301 Materiale 601 Ch cu materiale321 Obiecte de inventar. 602 Ch cu obiectele de

inventar.711 Venituri din producţia

stocata390 Provizioane pentru 6814 Ch privind 7814 Venituri din

391 Deprecierea 6814 deprecierea 7814 provizioane pentru392 Stocurilor 6814 activel circulante 7814 deprecierea actv.

Continuitatea economică a funcționării contabile a conturilor de stocuri se diferenţiază în funcţie de metoda de evaluate a stocurilor (metoda inventarului permanent sau intermitent) şi în funcţie de categoria de stocuri (cumpărate sau fabricate).

Metoda inventarului permanentEvaluarea stocurilor

- în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează fiecare intrare, ieşire, cantitativ şi valoric, pentru fiecare sortiment;

- acest fapt dă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a situaţiei gestionare;- metodologic metoda aparţine contabilităţii de gestiune, ea aplicându-se cu precădere în

întreprinderile mari;- contabilizarea operaţiunilor se face diferit, în funcţie de categoria de stocuri, cumpărate sau

fabricate;- La ieşirea elementelor din stoc, repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii de înregistrare a

elementelor ieşite, cu ajutorul coeficientului K.

K = (Si+Rd) cont de diferenţe de preţ

(Si+Rd) cont de stoc la preţ de înregistrare

5

Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieşite din stoc, la preţ de înregistrare.

- în cazul stocurilor cumpărate metoda de principiu este:1. stocuri = furnizori2. la ieşire: cheltuieli = stocuri3. la finele anului, după efectuarea inventarului, plusurile constatate la inventar se

contabilizează ca intrare de stocuri din cheltuielile aferente: stocuri =cheltuieli; lipsurile se contabilizează ca ieşiri de stocuri: cheltuieli =stocuri:

- în cazul stocurilor fabricate, acestea prezintă particularitatea că sunt rezultatul procesului de producţie, proces care necesită cheltuieli de exploatare; toate cheltuielile efectuate cu obţinerea produselor sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6:Clasa 6 = % produsele obţinute se contabilizează la nivelul costului de producţie în conturile de produse, în

corespondenţă cu contul Variaţia stocurilor (cont de venituri); produsele obţinute sunt apoi vândute clienţilor la preţul de vânzare (costul de producţie +

profit) şi se contabilizează: clienţi = venituri din vânzarea produselor finite concomitent are loc scoaterea din gestiune a produselor finite vândute printr-o formulă inversă

obţinerii:variaţia stocurilor = produse finite la finele exerciţiului produsele în curs de execuţie inventariate se contabilizează la nivelul

costului de producţie ca intrare de stocuri:producţie în curs de execuţie = variaţia stocurilor plusurile constatate la inventarul de produse:produse finite = variaţia stocurilor lipsurile constatate:variaţia stocurilor = produse finite

Metoda inventarului permanent este utilizat de unităţile mari şi mijlocii, şi constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina şi urmări în permanenţă stocul scriptic al acestora după fiecare operaţie de intrare şi de ieşire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta: stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate fi decât debitor, intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului, ieşirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieşire, vor forma rulajul creditor al contului, în baza elementelor menţionate: stoc iniţial, intrări, ieşiri – se va stabili în permanenţă stocul scriptic al

bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune: utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor, folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, conducerea unei contabilităţi analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate

analitică.Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă

cunoaştere, în orice moment a mărimii stocurilor şi un mai bun control al integrităţii lor.

Exemplu:O SC prezintă următoarele informaţii cu privire la stocul de materii prime:

a) stoc iniţial: la preţ de înregistrare : 5.000 ei; diferenţa de preţ : 500 lei;

b)intrări în stoc de la furnizori: la preţ de înregistrare : 25.000 lei; diferenţa de preţ : 3.325 lei;

% = 401 „Furnizori” 35.123lei„Materii prime” 300 25.000Diferenţe de preţ 308 3.325T.V.A. deductibil 4426 6.798

c) ieşiri din stoc la preţ de înregistrare:

6

Cheltuieli cu M P 600 = 300 Materii prime 20.000 lei

d)calcularea şi înregistrarea diferenţelor de preţ

K = (Si+Rd) cont 308

= 500+3.325

= 12,8 % (Si+Rd) cont 300 5.000+25.000

Diferenţa de preţ = Rc cont 300 *K = 20.000 * 12,8% = 2.560 lei

Cheltuieli cu M P 600 = 308 Diferenţe preţ 2.560

e) la sfârşitul exerciţiului se constată plus la inventarValoarea stocului faptic 11.000Sold scriptic (Sf=Si+Rd-Rc)cont 300 10.000Diferenţe în plus la inventar 1.000Diferenţe de preţ aferente (1.000 *K) 127

% = 600 Cheltuieli cu M P 1.127Materii prime 300 1.000Diferenţe de preţ 308 127

Metoda inventarului intermitent

Această metodă presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte şi valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relaţia de calcul a ieşirilor ar putea fi următoarea:

- în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile finale şi cele iniţiale la finele exerciţiului curent şi la începutul celui următor;

- la finele exerciţiului curent se înregistrează în debitul conturilor de stocuri, stocurile constatate la inventar în corespondenţă în corespondenţă cu conturile de cheltuieli (în cazul stocurilor cumpărate) şi cu conturile de venituri (în cazul stocurilor fabricate);

- la începutul exerciţiului următor conturile de stocuri se creditează pentru anularea stocurilor, în corespondenţă cu aceleaşi conturi;

- operaţiile de intrare de stocuri în cursul exerciţiului nu se înregistrează în conturile de stocuri, ci direct în conturile de cheltuieli în cazul celor cumpărate, iar în cazul celor fabricate nu se contabilizează nici obţinerea, nici scoaterea din gestiune;

- metoda aparţine contabilităţii financiare, fiind simplă în aplicare, dar prezentând unele dezavantaje:orice omisiune la inventar influențează rezultatul financiar; poate exista tendința de subevaluare a stocurilor din motive fiscale

- şi în cazul acestei metode metodologia se diferenţiază pe cele două categorii de stocuri, cumpărate sau fabricate

- stocurile cumpărate :

presupunem că în exerciţiul N nu există stocuri inițiale; toate intrările (cumpărările) de stocuri se contabilizează în felul următor:

cheltuieli = furnizori la finele exerciţiului stocul final constatat la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri:stocuri = cheltuieli în N+1 stocul final din N devine stoc iniţial şi se anulează:cheltuieli = stoc iniţial ieşirile se calculează: (S iniţial + intrări) – S final

- stocurile fabricate :

7

E = Si + I - Sf

• clasa 6 = %• obţinerea de produse nu se contabilizează• vânzarea de produse: clienţi = venituri din vânzarea produselor• scăderea din gestiune nu se contabilizează• la finele anului, după inventar se contabilizează stocul final constatat şi cel de produse în curs de execuţie:produse în curs de execuţie = variaţia stocurilorproduse finite = variaţia stocurilor• la începutul exerciţiului următor se anulează stocul iniţial prin formule inverse:variaţia stocurilor = produse în curs de execuţievariaţia stocurilor = produse finite• în continuare se contabilizează operaţiile ca în exerciţiul precedent

! În cazul stocurilor cumpărate ele se contabilizează pe seama cheltuielilor (la consum, respectiv cumpărare), iar în cazul stocurilor fabricate relaţia de contabilizare este prin contul de venituri – variaţia stocurilor.

Exemplu. O SC (platitoare de TVA), care detine evidenta stocurilor la cost de achizitie si foloseste metoda inventarului intermitent, detine la inceputul lunii un stoc de materiale auxiliare in valoare de 500 lei, le va trece asupra cheltuielilor astfel:

6021 = 3021 500lei

Achizitiile din cursul lunii se inregistreaza direct in conturile de cheltuieli (fara a mai debita conturile de stocuri). Astfel, daca in continuare, SC cumpara materiale auxiliare la cost de achizitie de 800 lei si TVA 24%, se va inregistra:

% = 401 992 lei 6021 800 4426 192

La sfarsitul lunii se determina, prin inventariere, stocul final, degrevandu-se cu valoarea acestora cheltuielile cu materialele auxiliare, prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri. Presupunand ca stocul final de materiale auxiliare este de 400 lei, se inregistreaza:

3021 = 6021 400 leiSau 6021 = 3021 400 lei

In situatia utilizarii metodei inventarului intermitent, valoarea iesirilor efective se determina conform relatiei: E (Iesiri) = SI + I (Intrari) – SF. Deci, iesirile din cursul lunii sunt de 900 lei (500 + 800 - 400).

Exemplu. O societate are un stoc de materiale la inceputul anului de 1.000 lei. In cursul anului se achizitioneaza materiale in valoare de 3.000 lei, TVA 24%. In timpul anului se dau in consum materiale in valoare de 3.500 lei la cost de achizitie. Stocul faptic la sfarsitul anului este de 400 lei.

Metoda Inventarului Permanent Metoda Inventarului Intermitent1) Achizitia materialelor % = 401 3.720

1) % = 401 3.720

8

302 3.000 4426 720

2) Darea in consum a materialelor 602 = 302 3.500 SF faptic = 400 leiSF scriptic = 500 lei (1.000 + 3.000 –3.500)Minus la inventar 100 lei

3) Inregistrarea minusului constatat la inventar (cheltuiala suplimentara) 602 = 302 100

Daca se cunoaste vinovatul se imputa minusul astfel:Pret imputare 150 lei,TVA=24%

a)Daca vinovatul este salariatul:4282 = % 186Alte creante in leg. 7588 150cu personalul Alte venituri din exploatare 4427 36

TVA colectata b)Daca vinovatul este o persoana din afara societatii:461 = % 186Debitori diversi 7588 150 Alte venituri din exploatare 4427 36

TVA colectata

602 3.000 4426 720

2) Nu se inregistreaza consumul şi scaderea din gestiune in cursul anului.

3) Anularea soldului initial al contului 302 602 = 302 1.000

4) Inregistrarea soldului final faptic 302 = 602 400

Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate

Cumpărarea de stocuri se contabilizează la intrarea lor în gestiune pe baza facturii primite de la furnizor şi a documentelor de recepţie (nota de recepţie şi constatarea de diferenţe), ieşirea se contabilizează după caz pe baza bonurilor de consum (materii prime) sau a altor documente specifice (mărfuri, ambalaje).

Presupunem următoarea factură pentru materii prime:Preţ de cumpărare ...........................1000TVA – 20% .........................................200Total ....................................................1200

* cumpărarea se contabilizează: % = 401 1200301 10004426 200

* cheltuielile de transport, aprovizionare, conform reglementărilor se includ în costul de achiziţie şi se contabilizează cu ocazia recepţiei stocurilor în aceeaşi formulă* de multe ori la recepţia stocurilor nu se primesc factura prestatorului de servicii, din acest motiv multe întreprinderi adoptă următoarea metodologie: contabilizează stocuri în conturile de stocuri, folosind ca preţ de înregistrare preţul de facturare, iar cheltuielile de transport le contabilizează pe măsura primirii facturii prestatorului de servicii într-un cont distinct (cont analitic al contului 301 – cheltuieli de transport şi aprovizionare):% = 401301/x4426301/x – este contul de colectare şi repartizare de cheltuieli colectate în cursul lunii. Cheltuieli de transport şi aprovizionare pentru stocurile cumpărate, iar la finele lunii contul se creditează cu cheltuielile aferente stocurilor ieşite, cheltuieli calculate convenţional pe baza coeficienţilor de repartizare* ieşirea de stocuri de materii prime pe baza bonurilor de consum, la nivelul preţului de înregistrare se contabilizează601 = 301

9

calcularea valorii stocurilor ieşite se face prin una din metodele cost mediu ponderat, FIFO, LIFO* dacă cheltuielile de transport au fost contabilizate distinct, la finele lunii:601 = 301/x – repartizarea lor* frecvent la recepţia stocurilor cumpărate se constată diferenţe în plus sau în minus faţă de valoarea facturată. Diferenţele în plus apar atunci când cantităţile şi/sau valorile recepţionate sunt mai mari decât cele facturate. Dacă la recepţie se constată materii prime de 1200 cu TVA de 240 (1440) – un plus de materii prime de 200 de lei şi un plus de TVA de 40 de lei, plusul total de 240 lei. Plusul poate fi tratat în două moduri:

1. dacă este semnificativ şi dacă îi este necesar cumpărătorului el se contabilizează ca intrare fără factură, prin intermediul contului 408, iar TVA-ul aferent se contabilizează ca fiind neexigibil în contul 4428. intrarea de materii prime se contabilizează prin 2 operaţii:a. pentru valoarea facturată% = 401 1200301 10004426 200b. pentru valoarea nefacturată (constatată la recepţie şi acceptat de cumpărător)% = 408 240301 2004428 40Cumpărătorul solicită vânzătorului factura fiscală pentru plusul constatat şi la primirea facturii evidenţiază obligaţia de plată în contul 401 şi exigibilitatea TVA-ului:408 = 401 2404426 = 4428 40

2. dacă plusul nu este necesar cumpărătorului el se contabilizează într-un cont în afara bilanţului, urmând ca el să fie restituit furnizorului* lipsurile constatate se calculează ca diferență între cantitatea şi/sau valoarea recepţionată şi cele facturate, care sunt mai mari. Se constată materii prime în valoare de 900, TVA 180, suma totală de 1080. Acestea se contabilizează în funcţie de cauzele lor:

1. vina furnizorului: în conturile de stocuri se înregistrează cantitatea/valoarea recepţionatăa. % = 401 1080

301 9004426 180

b. dacă lipsurile sunt semnificative se procedează la refuzul la plată al facturii pentru valoarea corespunzătoare lipsei, iar dacă sunt nesemnificative se acceptă factura şi se constată o creanţă faţă de furnizor, care se decontează ulterior:acceptare factură: 461/fz = 401 120plata facturii: 401 = 5121 1200suma recuperată ulterior: 5121 = 461 120

2. vina cărăușului: acesta devine debitor461/org.transp. = 401 120

3. vina delegatului:la societăţile de vânzări se impută delegatului şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare428 = 401 120428 = %

7584427

4. scăzăminte naturale: sunt suportate de cumpărător şi se contabilizează pe seama cheltuielilor:635 = 401

În metoda inventarului intermitent stocurile cumpărate se contabilizează:

anulare stoc iniţial: 601 = 301cumpărare de stocuri în perioada de gestiune: % = 401

601 4426

10

constatare stocului final la inventar: 301 = 601

Cazuri particulare:1. Se cumpără fără facturi sosite: pe baza documentelor de recunoaştere se contabilizează intrarea de stocuri, evaluate la stocuri estimate pe baza ultimelor preţuri ale stocurilor în cauză. Fiind vorba de o obligație incertă, ea se contabilizează în contul 408, iar TVA-ul 4428preţ de cumpărare..................................................1000 leiTVA – 20%................................................................200 leiTotal...........................................................................1200 lei

intrarea de materii prime se contabilizează pentru suma contabilizată la recepţie:% = 408 1200301 10004428 200 la primirea facturii pot apărea 3 situații:a. valoarea facturată egală cu valoarea recepţionată – se evidenţiază doar obligaţia certă de plată

şi exigibilitatea TVA408 = 401 12004426 = 4428 200la furnizor se înregistrează creanţa incertă ca mărime:

4118 = % 1200701 10004428 200

la întocmirea facturii (la furnizor) se evidenţiază creanţa certă şi exigibilitatea TVA:4111 = 4118 12004428 = 4427 200

b. valoarea facturată mai mare decât valoarea recepţionată:la cumpărător: plusul se contabilizează ca intrare în contul 301, cu TVA deductibil aferentla furnizor se contabilizează ca un plus de venit în contul 701, TVA colectat în 4427Valoarea facturată.......................1200 leiTVA – 20%......................................240 leiTotal.................................................1440 lei

- primirea facturii:cumpărătorul o va contabiliza astfel: % = 401 1440

408 1200301 2004426 40

c. valoarea facturată mai mică decât valoarea recepţionată- diminuare de valoare în contul 301 la cumpărător- diminuare de valoare în contul 701 la furnizorValoarea facturată ................................900 leiTVA – 20% ................................180 leiTotal .................................1080 lei

Cumpărătorul: - factura primită: 408 = % 1200401 1080301 1004426 20

4426 = 4428 200

Furnizor: % = 4118 12004111 1080701 1004427 20

4428 = 4427 200

2. Stocuri cumpărate cu reduceri de preţ, care sunt de două forme comerciale şi financiare

11

a. reduceri comerciale: rabat, remiză, risturnRabat: reducere de preţ acordată de furnizor pentru deficienţe de calitateRemiza: reducere de preţ acordată de furnizor pentru vânzări superioare volumului convenit sau pentru poziţia de transport preferenţială a cumpărătoruluiRisturn: reducere de preţ acordată de furnizor asupra ansamblului operaţiunilor efectuate cu acelaşi terţ într-o perioadă de gestiune! Rabatul şi remiza se calculează de obicei în factura iniţială, iar risturnul apare într-o factură separată, ulterioară vânzării.b. reduceri financiare: scont de decontare oferit pentru achitarea datoriei înaintea termenului normal de exigibilitate

Precizări: 1. reducerile comerciale se calculează în cascadă, adică un procent de reducere se aplică

asupra netului anterior2. reducerile comerciale nu se contabilizează, se contabilizează doar netul comercial

(preţul de vânzare – reducerea comercială) ca stocuri sau cheltuieli (la cumpărători) şi venituri (furnizor)

3. reducerile financiare se calculează sub forma unui procent convenit aplicat asupra netului comercial sau asupra prețului de vânzare, dacă nu există reduceri comerciale

4. TVA- ul se calculează asupra ultimului net (netul financiar = netul comercial – scont de decontare, netul comercial) sau asupra preţului de vânzare

Factură:1. Preţ de vânzare 10000 lei2. Rabat 20% 200 lei3. Net comercial 9800 lei4. Scont de decontare 1% 98 lei5. Net financiar 9702 lei6. TVA 20% 940 lei7. Total 11642 lei

Se pune doar problema contabilizării scontului ce poate fi făcută în 2 moduri:a. la factură:

Cumpărător Furnizor1.03. n – se primeşte factura cu reducerea:% = 401 11740301 98004426 1940

1.03.n - emitere factură4111 = % 11740 701 9800 4427 1940

1.03.n – se evidenţiază scontul de decontare ca venit financiar în contul 767401 = 767 98

1.03.n – evidenţierea scontului acordat667 = 411 98

20.03.n – plata401 = 5121 11642

20.03.n – încasare5121 = 411 11642

b. la decontare (la plată)Cumpărător Furnizor20.03.n – plată401 = % 11740 767 98 5121 11642

20.03.n – încasare% = 411 11740667 985121 11642

Contabilitatea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru. Echipamentele şi materialele de protecţie sunt asimilate mijloacelor circulante indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare. Ele se distribuie gratuit personalului care lucrează în condiţii toxice sau vătămătoare pentru sănătate, conform normelor de protecţie a muncii. Contabilitatea procurării, depozitării, dării în folosinţă şi a recuperării uzurii echipamentului de protecţie este identică cu cea a obiectelor de inventar de uz general.

Echipamentul de lucru, este acordat lucrătorilor permanenţi de către întreprindere, pentru a le folosii la locul de muncă, unde natura muncii provoacă o uzură prematură a hainelor şi încălţămintei. El este pus la

12

dispoziţia acestora contra cost(50% din preţul de vânzare cu amănuntul este suportat de întreprindere, iar 50% de către salariaţi). Partea de 50% din preţul echipamentului, împreună cu cheltuielile de transport aprovizionare care se suportă de întreprindere, se înregistrează fie direct pe cheltuială directă, fie ca o cheltuială anticipată, care este repartizată apoi în cote lunare asupra cheltuielilor curente.

Contabilitatea principalelor operaţii contabile privind echipamentul de protecţie şi echipamentul de lucru – în paralel – se prezintă astfel:

Echipament de protecţie Echipament de lucruOperaţia Formula contabilă Formula contabilă

Achiziţie de la furnizori % = 401 321 4426

% = 401 321 4426

Distribuirea echipamentului la salariaţi

3212 = 3211 % = 321 471 461

Uzura integral la darea în folosinţă

602 = 322

Trecerea pe cheltuieli curente

602 = 471

Scoaterea din folosinţă 322 = 3212

Exemplu. În urma inventarierii efectuate la sfârșitul anului N s-a înregistrat următoarea situație:

NC Sortimentul Valoarea contabilă Valoarea de inventar Depreciere1 A 400.000 375.000 25.0002 B 1.000.000 1.400.000 _3 C 600.000 275.000 325.000

TOTAL 2.000.000 2.050.000 350.000

Pe baza listei de inventariere se constituie ajustări pentru sortimentele la care s-au înregistrat deprecieri:- A:

6814 Cheltuieli de exploatare privind ajustările

pentru deprecierea activelor circulante

= 391Ajustări pentru deprecierea materialelor

consumabile

25.000

- C:6814 = 391 325.000

La sfârșitul anului N+1, situația celor trei categorii de stocuri se prezenta astfel:

NC Sortiment Valoarea istorică (contabilă) Valoarea de inventar Deprecierea1 A 500.000 450.000 50.0002 B 1.000.000 900.000 100.0003 C 200.000 200.000 _

TOTAL 1.700.000 1.550.000 150.000

Înregistrările contabile de la sfârșitul anului sunt:

- A: Majorarea ajustarii6814 = 391 25.000

- B: Constituirea ajustarii6814 = 391 100.000

- C: Anularea ajustării391 = 7814 325.000

Exemplu. Presupunem că totalul brut al unei facturi pentru vânzarea de mărfuri este de 1.800.000 lei, rabatul pentru defecte de calitate este de 100.000 lei, remiza pentru vânzări superioară sumei de 1.000.000 lei este de 5 %, remiza pentru fidelitatea clientului 10 % şi scontul de decontare pentru plata înainte de scadență este de 2 %.

Factura simplificată arată astfel:

13

Valoarea brută a mărfurilor vândute 1.800.000Rabatul pentru defectele de calitate 100.000

1.700.000Remiza 1 ( 1.700.000 * 5 % ) 85.000

1.615.000Remiza 2 ( 1.615.000 * 10 % ) 161.500Net comercial 1.453.500Scont decontare (1.453.500 * 2 %) 29.070Net financiar 1.424.430TVA deductibil 341.863Total factură 1.766.293

Reducerile financiare se pot evidenția în contabilitatea furnizorului în funcție de momentul

acordării acestora, astfel:

În momentul întocmirii facturii1.766.293 % = % 1.766.293

Client 1.737.223 411 707 1.424.430 Venit din vânzăriCheltuială financ. 29.070 667 4427 341.863 TVA colectată

Ulterior întocmirii facturiiClient 411 = % 1.766.293

707 Venit din vânzări 1.424.4304427 TVA colectat 341.863

Cheltuială financ 667 = 411 Client 29.070

Reducerile financiare se pot evidenția în contabilitatea clientului în funcție de momentul acordării acestora, astfel:

În momentul întocmirii facturii1.766.293 % = % 1.766.293

Mărfuri 1.424.430 371 401 1.737.223 Furnizor TVA deductibil 341.863 4426 767 29.070 Venit financiar

Ulterior întocmirii facturii% = 401 Furnizor 1.766.293

Mărfuri 371 1.424.430TVA deductibil 4426 341.863Furnizor 401 = 767 Venit financiar din scont 29.070

Exemplu. Se obtin din productie proprie, obiecte de inventar cu destinatie speciala in valoare de 5.000 lei.

Obţinere S.D.V. din producţie proprieProduse finite 345 = 711 Venituri din producţia stoc 5.000

Trecerea la depozitObiecte de inv în depozit 3211 = 701 Venituri din vânzare 5.000

Darea în folosinţăObiecte de inv în folosinţă 3212 = 3211 Obiecte de inv în depozit 5.000

Descărcarea gestiunii S.D.V.Venituri din producţia stocat 711 = 345 Produse finite 5.000

TVA aferent producţiei propriiTVA deductibil 4426 = 4427 TVA colectat 1.200

Înregistrarea uzuriiCheltuieli cu obiect de inv 602 = 322 Uzura obiectelor de invent 5.000

Scoaterea din folosinţă a S.D.V.Uzura obiectelor de inv 322 = 3212 Obiecte de inv în folosință 5.000

Exemplu. Situația stocului de materii prime este următoarea:

14

SI 01.01.N 150 buc.* 61 lei

Intrare 11.01.N 100 buc.* 65 leiIntrare 25.01.N 200 buc.* 63 lei

In aceeasi luna au loc consumuri de materii prime la data de 12.01.N- 190 buc. si 30.01.N- 160 buc. Sa se calculeze valoarea iesirilor si stocul final de materii prime, conform metodei:

a) FIFOb) LIFOc) CMP

a) FIFOSI 01.01.N 150 buc.* 61 lei I 11.01.N 100 buc.* 65 lei E 12.01.N 190 buc: 150 buc.* 61 = 9.150

40 buc.* 65 = 2.600 11.750

I 11.01.N 60 buc.* 65 lei I 25.01.N 200 buc.* 63 lei E 30.01.N 160 buc: 60 buc * 65 = 3.900

100 buc * 63 = 6.300 10.200 Total iesiri: 21.950 lei = 11.750 + 10.200Stoc final: 6.300 lei (100 buc * 63 lei)

b) LIFOSI 01.01.N 150 buc.* 61 lei I 11.01.N 100 buc.* 65 lei E 12.01.N 190 buc.: 100 buc.* 65 = 6.500

90 buc.* 61 = 5.490 11.990

SI 01.01.N 60 buc.* 61 lei I 25.01.N 200 buc.* 63 lei E 30.01.N 160 buc.* 63 = 10.080

Total ieșiri: 22.070 leiStoc final: 40 buc.* 63 = 2.520 lei 60 buc.* 61 = 3.660 lei 6.180 lei

c) CMP = Suma (Cantitate intrata *Pret) / Suma cantitate intrata

I. La sfarsitul luniiCMP = (150*61 + 100*65 + 200*63) / (150+ 100+ 200) = 63 lei

Total iesiri = (190 + 160) * 63 = 22.050Stoc final = 100 * 63 = 6.300 lei

II. Dupa fiecare intrareCMP1 = (150*61+ 100*65)/(150 + 100) = 62.6 leiIesiri = 190 * 62.6 = 11.894Raman = 60 * 62.6 = 3.756

CMP2 = (60*CMP1 + 200*63)/(60 + 200) ~ 62,91 lei Iesiri = 160 * 62,91 = 10.065 Stoc final = 100 * 62,91 = 6.291 Total iesiri = 11.894 + 10.065 = 21.959

Evaluarea ieşirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exerciţiului (profitului) şi a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creştere susţinută a preţurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exerciţiului (profitului), iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. In perioadele de descreştere a preţurilor efectele sunt inverse.

Metoda ultimul intrat, primul ieşit (LIFO) „Last in, first out.” Presupune că, elementele din stoc se vor contabiliza ca ieşiri din stoc în ordinea celor mai recente intrări. Pe măsură epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior. Evaluarea ieşirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului financiar. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune. Utilizarea acestei metode conduce la: reducerea profitului brut; scăderea impozitului pe profit şi neafectarea în mod semnificativ a trezoreriei; descreşterea volumului fizic al activelor la sfârşitul perioadei contabile; subevaluarea soldurilor la finele perioadei. Evaluarea ieşirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micşorează rezultatul exerciţiului şi impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate în perioadele de inflaţie, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

15

Metoda costului mediu ponderat, se poate aplica în activitatea practică în doi versiuni, şi anume:- metoda costului mediu ponderat al ultimei intrări- metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă Metoda costului mediu ponderat global al tuturor intrărilor dintr-o perioadă, este aplicabilă în situația combinării inventarului permanent cu inventarul intermitent.

Exemplu. Considerând următoarele date pentru stocul „X” în februarie N: stoc iniţial 500 buc. x 20 lei; intrări: 3.02.N - 100 buc. x 22 lei; 18.02.N - 200 buc. x 24 lei; ieşiri: 10.02.N - 300 buc, 28.02.N - 400 buc, atunci:

• CMP calculat lunar:CMP lunar = (500buc.X 20) + (100 buc. X 22) + (200 buc. X 24) = 21,25 RON

500buc.+100 buc.+200buc.

• Costul ieşirilor = 300 buc. x 21,25 lei /buc. = 6.375 lei 400 buc. x 21,25 lei /buc. = 8.500 lei

14.875 lei• iar stocul final = 100 buc. x 21,25 RON/buc. = 2.125 leiCalculele şi operaţiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Stocul „X” Calculul costului mediu ponderat lunarData Intrări Ieşiri Stoc

Cant. P/U Val. Cant. P/U Val. Cant. P/U Val.

1.02 - - - - - - 500 20 10.000

3.02 100 22 2.200 - - - 600 - 12.200

18.02 200 24 4.800 - - - 800 2.125 17.000

10.02 - - - 300 2.125 6.375 500 2.125 10.625

28.02 - - - 400 2.125 8.500 100 2.125 2.125

TOTAL 300 - 7.000 700 - 14.875 100 2.125 2.125

CMP calculat după fiecare intrare:Intrare pe 3.02.N: CMP = (500 buc. X 20 ) + (100 buc. X 22) = 20,333 lei

500 buc.+ 100 buc.- Costul ieşirii pe 10.02.N = 300 buc. x 20,333 lei = 6.100 leiIntrare pe 18.02.N:

CMP = (300 buc. X 20,333) + (200 buc. X 24) = 21,80 lei300 buc. + 200 buc.

- Costul ieşirii pe 28.02.N = 400 buc. x 21,80 lei = 8.720 lei 14.820 lei

• iar stocul final = 100 buc. x 21, 80 lei = 2.180 lei

Calculele şi operaţiile variantei de mai sus sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

STOCUL „X” Calculul CMP după fiecare operaţie de intrareData Intrări Ieşiri Stoc

Cant. P/U Val. Cant. P/U Val. Cant. P/U Val.

1.02 - - - - - - 500 20 10.000

3.02 100 22 2.200 - - - 600 20.333 12.200

10.02 - - - 300 20.333 6.100 300 20.333 6.100

18.02 200 24 4.800 - - - 500 2.180 10.900

28.02 - - - 400 2.180 8.720 100 2.180 2.180

TOTAL 300 - 7.000 700 - 14.820 100 2.180 2.180

16

Exemplu. La o SC care tine evidenta stocurilor la cost de achiziție, cu ajutorul inventarului permanent, situația la materii prime se prezinta astfel:

• stoc inițial: 200kg evaluat la costul de achiziție de 10 lei/kg• se achiziționează materii prime, conform facturii: 600 kg la prețul de facturare de 12 lei/kg si TVA 24% cu plata ulterioara prin banca• cheltuielile de transport in suma de 600 lei si TVA 24 % se achita in numerar• se consuma 700 kg de materii prime evaluate după metoda FIFO.

- achiziția de materii prime conform facturii

% = 401 8.928lei301 7.2004426 1.728

- cheltuieli de transport achitate in numerar

% = 5311 744 lei301 6004426 144

Cost de achiziție total = 7.200 + 600 = 7.800 lei Cost de achiziție unitar = 7.800 / 600 = 13 lei/kg

- achitarea cu OP a facturii401 = 5121 8.928 lei

- consum de materii prime, conform bonului de consum200kg * 10 lei/kg + 500 kg*13 lei/kg = 8.500 lei

601 = 301 8.500 lei

Exemplu. O SC care tine evidenta stocurilor de materii prime la cost de achiziție cu ajutorul inventarului intermitent prezinta in evidenta contabila următoarele:

• stoc inițial: 100kg evaluat la 12 lei/kg• se achiziționează materii prime, conform facturii: 500 kg la prețul de achiziție de 13,2 lei/kg si TVA 24% Cu ocazia inventarierii, la sfârșitul lunii s-a constatat un stoc de materii prime de 200kg care se evaluează la costul unitar mediu ponderat al materiei prime respective.

- la începutul lunii se include in cheltuieli soldul inițial de materii prime (100kg * 12lei/kg = 1.200)

601 = 301 1.200 leiSau301 = 601 1.200 lei

- achiziția de materii prime conform facturii

% = 401 8.184lei601 6.6004426 1.584

CuMP = (1.200 + 6.600) / (100 + 500) = 13 lei/kg

- înregistrarea stocului final de materii prime constatat la inventariere (200 * 13 = 2.600)

301 = 601 2.600 lei

Consumul de materii prime din cursul lunii: E = Si + I – Sf = 1.200 + 6.600 -2.600 = 5.200

17

Exemplu. O SC obține prin procesul de producție 250kg semifabricate la cost total de producție de 10.000 lei. Din acestea 60% sunt vândute unor clienți la prețul de vânzare de 50 lei/kg si TVA 24% cu încasarea ulterioara prin banca, iar restul de 40% se prelucrează in continuare in întreprindere.

- obținerea semifabricatelor

341 = 711 10.000lei

- Vanzarea a 60% din semifabricatele obtinute (60% * 250 kg) * 50lei/kg = 7.500

4111 = % 9.300 lei702 7.5004427 1.800

- descărcarea gestiunii de semifabricatele vândute (150kg * 40 lei/kg = 6.000)

711 = 341 6.000 lei

- transmiterea a 40% din semifabricate pentru prelucrarea in continuare (100kg * 40 lei/kg = 4.000)

711 = 341 4.000 lei

- încasarea contravalorii semifabricatelor vândute 5121 = 4111 9.300 lei

Exemplu. O SC obține produse finite evaluate la cost de producție de 7.000lei pe care le transfera in magazinul propriu de desfacere cu un adaos comercial de 30% si TVA 24%.

- obținerea de produse finite

345 = 711 7.000lei

- transferul produselor in magazinul propriu de desfacere

341 = 345 7.000lei

Formarea prețului de vânzare cu amănuntul (adaos comercial: 30% * 7.000 = 2.100; TVAneexigibila = 24% * (7.000 + 2.100) = 2.184)

371 = % 4.284 lei378 2.1004428 2.184

Exemplu. Din producție proprie se obțin animale evaluate la cost standard de 50.000lei, costul de producție efectiv fiind de 52.500lei. se înregistrează lunar sporul de creștere in greutate, calculat la costul standard de 10.000 lei, costul efectiv al sporului lunar de creștere in greutate fiind de 10.500lei. După 7 luni se vând animalele vii la prețul de vânzare de 200.000lei si TVA 24%.

- obținerea animalelor din producție proprie

% = 711 52.500lei361 50.000368 2.500

- înregistrarea sporului lunar de creștere in greutate

% = 711 10.500lei361 10.000368 500

- după 7 luni se vând animalele

4111 = % 248.000 lei

18

701 200.0004427 48.000

- descărcarea gestiunii

Cost efectiv de producție = 52.500 + 10.500*7 = 126.000 leiCost standard = 50.000 + 10.000*7 = 120.000 leiDiferența de preț = 6.000

711 = % 126.000 lei361 120.000368 6.000

19