CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR ÎN LITERATURA DE

SPECIALITATE ROMÂNĂ

COORDONATOR: STUDENT:

Prof. Univ. Dr. Ioan Gheorghe Țara Bulc Andreea Adelina

Specializarea: Finanțe Bănci , An III, grupa 1

ORADEA, 2016

1

Cuprins:

CAPITOLUL I: Introducere. Bazele teoretice ale controlului financiar.................................................1

1.1. Definirea noțiunii de control...................................................................................................1

1.2. Clasificarea formelor de control financiar..............................................................................2

CAPITOLUL II: Controlul financiar în literatura de specialitate română...............................................3

2.1. Ce este controlul financiar?.........................................................................................................3

2.2. Ce este controlul fiscal?...............................................................................................................5

2.3. Obiectul și sfera de activitate a controlului financiar..................................................................7

Concluzii.................................................................................................................................................8

Bibliografie:............................................................................................................................................9

2

CAPITOLUL I: Introducere. Bazele teoretice ale controlului financiar

1.1. Definirea noțiunii de control Activitate de verificare, supraveghere, interpretare a valabilității unor operații

financiare și a unor documente primare, evidențe tehnico–operative și contabile;

Analiza permanentă sau periodică a unei activități sau situații financiare pentru a lua măsuri de îmbunătățire și de eliminare a abaterilor;

Formă de control a activității economico–sociale din punct de vedere financiar; Modalitatea de realizare în practică a funcției de control a finanțelor, având ca

sferă de cuprindere relații de natură bănească ce apar în procesul mobilizării de venituri și redistribuirii de resurse din sectorul public și privat.1

Într-o accepție mult mai largă, controlul reprezintă o activitate specific umană ce se desfășoară în mod conștient și urmărește de fiecare dată un scop, care constă în a verifica și analiza în mod permanent, periodic sau neașteptată a unor procese, fenomene, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare asigurând cunoașterea detaliată a realităților economico-sociale.2

Pe cât este de veche în istoria civilizației, pe atât de necesară, activitatea de control, la origine ține de suspiciunea omenească față de semeni, de nevoia omului de a-și proteja proprietatea și propriile interese. Cu timpul, la acest scop primordial al controlului s-au adăugat și scopuri legate de eficacitate, legalitate și oportunitate.

O definiție mai tehnică este cea care consideră controlul a fi procesul de comparare permanentă a situației realizată și cea impusă și dacă este cazul, aplicarea de măsuri de corectare, astfel încât realizările să corespundă cu obiectivele anticipat stabilite.

Baza definirii activității de control își are originea în expresia din latină contra rolus care se traduce ca activitatea de verificare a actului original după duplicatul acestuia, activitate încredințată unei persoane specializate.

Apariția statului a fost începutul avântului activității de control care și-a îmbunătățit în mod permanent metodele, tehnicile și obiectivele.

1 Ioan Gheorghe Țară, Control financiar, Expertiză contabilă, consultanță fiscală, Ed. Universității din Oradea, 2015.2 Sorin V. Mihăescu, Control financiar – bancar, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2008.

3

1.2. Clasificarea formelor de control financiar

Formele controlului se deosebesc prin ceea ce reflectă din ansamblul activităților economico-sociale, prin conținutul, rolul și funcția lor specifică. În literatura de specialitate există mai multe puncte de vedere referitoare la modul de sistematizare a formelor controlului în general și a celui financiar în special.

O grupare mai complexă a formelor de control economic și financiar este aceea după care el este structurat în funcție de 12 criterii dintre care cele mai importante par a fi următoarele:3

În funcție de momentul in care se realizează distingem : a) Controlul financiar preventiv – este activitatea prin care se verifică legalitatea și

regularitatea operațiunilor care urmează a fi efectuate pe seama fondurilor publice, înainte de aprobarea lor;

b) Control financiar concomitent - Se urmărește cunoașterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile și se gestionează patrimoniul. Această formă de control se exercită în interiorul unității, iar datele culese în timpul controlului sunt consemnate într-un registru de control.

c) Control financiar ulterior – Acesta se exercită asupra actelor și operațiunilor economico-financiare după ce au fost executate, de organe din afara societății, cât și de organe proprii prin acțiuni realizate periodic.4

După aria de cuprindere deosebim următoarele tipuri de control financiar:a) General – se caracterizează prin aceea că, cuprinde totalitatea actelor şi faptelor ce ţin

de activitatea economică şi financiară a agenţilor economici în general (nici un sector de activitate nu rămâne fără control);

b) Parțial - se exercită numai asupra unor secţii, activităţi sau grupuri de operaţiuni (ex. sectorul – calculul corect sau virarea la timp a TVA);

c) Total (toate documentele)–se supun verificării toate actele şi faptele consemnate în documente, care caracterizează activitatea unui sector sau a întregii întreprinderi;

d) Prin sondaj - se exercită numai asupra unor documente, operaţiuni sau bunuri (selectiv);

e) Combinat - se caracterizează prin folosirea concomitentă a formelor menţionate mai sus.

După scopul urmărit deosebim control:a) Tematic - urmăreşte anumite aspecte concrete din activitatea agenţilor economici

(mijloace băneşti, impozite, active curente, un anumit sector);

3 Constantin Roman, Aureliana Geta Roman, Vasile Tabără, Control financiar și audit public, Ed. Economică, București, 2007.4 Ionel Bostan, Control financiar, Ed. Polirom, Iași 2000.

4

b) Complex - urmăreşte o arie mai largă de probleme depăşind, de regulă, cadrul activităţii economice şi financiare a întreprinderii supuse controlului. Obiectivele sale se extind şi asupra unor aspecte tehnice, sociale, juridice. Pentru executarea controlului financiar complex se formează aşa zisele grupuri mixte de control formate din economişti, tehnicieni, contabili, jurişti, alţi specialişti după necesitate;

c) Repetat - are ca obiect urmărirea evoluţiei unui fenomen sau proces a schimbărilor calitative şi cantitative care se produc într-o societate, într-o anumită perioadă de timp. Acest control se efectuează când rezultatele unei acţiuni sunt constatate nesatisfăcătoare;

d) Anchetă - intervine în împrejurări specifice fiind generat de existenţa unor sesizări şi reclamări de constatare a documentelor întocmite în contradicţie cu legislaţia în vigoare sau apariţia unor lipsuri nejustificate în gestiune. La anchetă pot participa şi alte categorii de organe.

După modalitatea de executare avem control:a) Faptic - se realizează prin verificarea la faţa locului a operaţiunilor economice şi

financiare, a existenţei mijloacelor şi a stării calitative a activelor, a stadiului în care se găsesc diferite procese de prelucrare, montare, construcţie;

b) Documentar - se realizează prin verificarea procedeelor economice, consemnate în documente şi registre de evidenţă tehnico-operativă, conturi, jurnale ordere, rapoarte financiare.

Controlul documentar poate fi:

Preventiv; Concomitent; Post operativ.

Corelaţia organului de control faţă de agentul economic: a) Efectuat de organele interne–este efectuat de conducerea întreprinderii, de şefii de

secţii, departamente etc.b) Efectuat de organele externe– este efectuat de organele de control împuternicite cu

funcţia de control prin lege.

5

CAPITOLUL II: Controlul financiar în literatura de specialitate română

2.1. Ce este controlul financiar?

A. Aspecte din literatura de specialitate

În literatura de specialitate, controlul în general și controlul financiar sunt abordate diferit. Au existat preocupări în diferite perioade de timp, dar cel mai mult s-a scris despre acest subiect în ultimii 15-20 de ani. Perioada în care s-a scris își pune amprenta asupra modului de definire a conceptelor, dar, în esență, putem desprinde idei constant obiective și cu valabilitate teoretică și practică în prezent.5

Prin control, conducerea își asigură informarea reală, dinamică și preventivă care ridică valoarea concluzilor și calitatea deciziilor.6 El pătrunde în esența fenomenelor, sesizează aspectele negative în momentele în care acestea se manifestă ca tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor. Controlul evaluează rezultatele în raport cu normele și obiectivele stabilite, dar contribuie și la prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesiă decizii de corecție. Controlul se manifestă ca formă de perfecționare amodului de gestiune a patrimoniului, de organizare și conducere a activității unităților patrimoniale. 7

Există o opinie larg răspândită în rândul autorilor de specialitate, precum și acelora din practica de control, conform căreia conceptul de control își are orginile în latinescul ”contra rollus” tradus prin verificarea unei informații prin compararea ei cu o altă informație. În Imperiul Roman exista practica înregistrării obligațiilor fiscale ale contribuabililor în două registre ținute de 2 persoane diferite. Prin aplicarea unui sistem complex de verificări și contraverificări se realiza compararea înscrisurilor din cele 2 registre, asigurându-se astfel păstrarea onestității persoanelor însărcinate cu gestionarea banilor publici, precum și a veniturilor și cheltuielilor Imperiului. 8

Patrick Everard și Diane Welter definesc controlul ”controlul se referă la analiza a posteriori a activităților, a modurilor operatorii și a rezultatelor unui organism, permițându-i acestuia să se asigure asupra faptului că acestea sunt conforme cu obiectivele stabilite inițial, bugetele planificate, legile și normele aplicabile. Scopul acestor analize este de a scoate la iveală, la intervale regulate de timp, deficiențele de performanță care ar putea necesita măsuri corective”. 9

5 Ioan Gheorghe Țară, Control financiar, expertiză contabilă, consultanța fiscală, Ed. Univ. Din Oradea, 2015, p. 131.6 D.D. Șaguna, Tratat de drept financiar și final, Editura All Beck, București, 2001, pag. 3297 Control financiar și audit public – Constantin Roman, Vasile Tabără, Aureliana Geta Roman, București, Editura Economică, 2007, pagina 1048 Control financiar. Expertiză contabilă. Consultanță fiscală – Ioan G. Țara, Editura Universității din Oradea, 2015, pg. 899 Patrick Everard și Diane Welter, Glossaire: Selection des termes et expressions utilises en matiere de controle externe des finances publiques, Cour des Comptes des Communautes Europeennes, Luxembourg, 1989

6

Iulian Văcărel și colaboratorii definesc activitatea de control financiar astfel: “o manifestare a funcției de control a finanțelor publice. Această din urmă funcție se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la repartizarea acestora pe beneficiari și la eficiența cu care unitățile economice cu capital de stat și instituțiile publice utilizează resursele de care dispun, indiferent dacă acestea sunt proprii sau împrumutate.”10

În opinia sociologului american Arnold Tannenbaum, cuvântul control provine din limba franceză și înseamnă a verifica. Acesta sugerează faptul că termenul control este utilizat împreună cu termeni cum ar fii influența și puterea. Tannenbaum se referă la control ca fiind orice proces în care o persoană sau un grup de persoane, sau o organizație de persoane, determină afectarea intenționată a comportamentului altei persoane, grup sau organizație.11

Henry Mintzberg agreează acest punct de vedere când se referă la pârghiile puterii ca fiind mijloace sau sisteme ale influenței. Acestea pot fii folosite ca fiind mijloace sau sisteme ale influenței. Acestea pot fi folosite de către cel ce influențează controlul deciziilor și al acțiunilor.12

Constantin Tulai, Radu Ciurileanu și Iulian Văcărel definesc controlul financiar ca fiind, în esență o manifestare a funcției de control a finanțelor.13

O altă definiție plasează controlul financiar în zona statului cu scopul de a asigura o bună gospodărire a resurselor. Spre exemplu: “Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor, creșterii eficienței, apărării patrimoniului, cunoașterii modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiune. Ca proces complet și permanent, controlul financiar contribuie la buna folosire a mijloacelor materiale și financiare, la conducerea cât mai eficientă a activității economico – sociale. În acest scop, controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică, imobilizarea de mijloace economice de a asigura profit sporit în folosirea resurselor material, financiare și de muncă.”14

Controlul financiar are atribuția de a “semnala unele carențe legislative care favorizează evaziunea fiscală sau îngreunează încasarea la buget a veniturilor fiscale pentru a furniza fundamente pentru îmbunătățiri legislative.”15

Luminița Ionescu formulează astfel definiția controlului financiar: “controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor, creșterii eficienței apărării patrimoniului, cunoașterii

10 Iulian Văcărel, G. Anghelache, Gh. D. Bistriceanu, T. Mușteanu, F. Bercea, M. Botnar, F. Gheorghescu, Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică R. A., București, 2002, p. 73.11 A.S. Tannenbaum, Control in Organization, New York:Mc-Graw Hill Book, 1968, pagina 512 Henry Mintzberg, Power in and around Organization, Englewood Cliffs, NJ:Prentice-Hall, 1983, pagina 2213 Constantin Tulai, Finanțele publice și fiscalitatea, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003.14 M. Boulescu, M. Ghiță, Control financiar, Editura Eficient, București, 1997, p.19.15 Nicolae Hoanță, Evaziune fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997.

7

modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii răspunderii pentru pagubele pricinuite.”16

O altă abordare a controlului financiar se referă la faptul că el este o “funcție a managementului firmei, el reprezentând ansamblul proceselor prin care performanța firmei este măsurată și comparată cu scopurile și standardele inițiale în vederea eliminării deficiențelor găsite și adoptării abaterilor pozitive.”17

Edward Brech, consultant managerial britanic și autor al teoriei managementului, definește controlul ca fiind ”compararea performanței curente a organizației cu standardele predeterminate, conținute în planuri, cu scopul de a asigura un progres adecvat și o performanță satisfcătoare”. 18

Conform unui alt teoretician al managementului, Theo Haimann, ”controlul este procesul de verificare care constă în stabilirea dacă planurile sunt respectate sau nu, dacă se fac sau nu progrese corespunzătoare către obiectivele și scopurile organizaționale, și dacă se acționează în acest sens. Este necesar să se corecteze orice abatere”.

Trecând la o altă categorie de abordări teoretice, activitatea de control financiar are legătură sau se suprapune cu activitatea financiară.

“Controlul financiar acționează în sfera relațiilor financiare, fiscale și de credit, urmărind cu prioritate constituirea și utilizarea fondurilor la toate nivelurile economiei naționale și asigurarea unei eficiențe maxime. La nivelul unităților patrimoniale, controlul financiar urmărește, printre altele:

elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli și execuția acestora; rentabilizarea tuturor activităților, a produselor și a sectoarelor; sporirea acumulării bănești și asigurarea capacității de plată; creșterea resurselor proprii de finanțare; integritatea patrimoniului, prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor suferite; lichidarea cheltuielilor supradimensionate și stoparea cauzelor de risipă; respectarea disciplinei financiare și fiscale.”19

“Controlul financiar este modalitatea de realizare în practică a funcției de control a finanțelor, având ca sferă de cuprindere relațiile de natură bănească ce apar în procesul de mobilizare a veniturilor și redistribuirii de resurse din sectorul public și privat.”20

16 Luminița Ionescu, Controlul și implicațiile economice financiare și fiscale ale impozitelor indirecte, Ed. Economică, București, 200117 Ioan Bogdan, Managementul controlului financiar – fiscal, 1995.18 Edward Brech, Franz Leopold – The Principles and Practice of Management, Addison-Wesley Longman Ltd., 197519 Ion Florea, Radu Florea, Controlul Financiar, CECCAR, București, 2000.20 Ioan Gheorghe Țară, Control financiar și expertiză contabilă, Editura Universității din Oradea, 2003.

8

“ Controlul financiar cuprinde relațiile, fenomenele și procesele financiare, procesul de administrare și gestionare a patrimoniului, rezultatele activității economico – sociale, unitățile și locurile unde se gospodăresc valorile materiale și bănești și se fac cheltuieli.”21

Un alt set de păreri dau controlului financiar rolul de apărător al legalității, de a descoperi și remedia abaterile de la lege.

M.F. van Breda definște ”controlul ca punerea în aplicare a unui mod de decizie și utilizarea feedback-ului, astfel încât obiectivele să fie obținute în mod optim. Această definiție a controlului este cuprinzătoare și flexibilă. Ea se referă la implementarea cu succes a unui curs de acțiune predeterminat de un model de decizie, dar, este, de asemenea în cauză cu feedback-ul care ar putea fie să modifice planurile de viitor având în vedere modelul, fie să modifice eventualul model de decizie sau să schimbe metoda de predicție care oferă date pentru modelul de decizie”. 22

Primele definiții ale controlului, în sensul științific al termenului, sunt formulate de către Henry Fayol în anul 1916: ”Controlul consistă în a vedea că totul se desfășoară în concordanță cu planul care a fost adoptat, cu ordinele care au fost date și cu principiile stabilite. Obiectivul controlului este de a scoate în evidență greșelile în așa fel încât să poată să fie rectificate și să se prevină reapariția acestora”. 23

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezintă “verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, a abaterilor, al lipsurilor, al deficiențelor din activitatea economico – financiară”.24

Horngren introduce o nouă idee referitoare la control, care ”este în esență punerea în aplicare a unei decizii. Procesul decizional constă sau nu într-o fază de planificare, care implică colectarea datelor istorice, și de predicție a viitoarelor costuri și beneficii așteptate, urmată de o fază a controlului care implică punerea în aplicare a rezultatelor și a feedback-ului”. 25

Ioan Oprean, susține în definirea sa faptul că prin control financiar se urmărește descoperirea abaterilor și corectarea lor: „...controlul își propune, în primul rând, să stabilească și să analizeze abaterile, pe cauze și responsabilitățile, și să impună măsurile necesare pentru eliminarea acestor abateri, pentru aducerea fenomenelor controlate în limita parametrilor prestabiliți”.26

21 Mare Emil, Floarea Laurențiu, Bonez Gabriel, Control intern și evaluare financier, Sibiu, 2012.22 M.F. van Breda, Working Paper – For a definition of financial control system, Alfred P. Sloan School of Management, 197923 Henry Fayol, General and Industrial Management, New Yorl: Pitman Publishing, 1959, pag 107-109 24 Ionel Bostan, Control financiar, Editura polirom, Iași, 2000, p.14.25 C.T. Horngren, Cost Accounting, a managerial emphasis, 3rd Edition, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, 197226 Ioan Oprean, Control și audit financiar contabil, Editura Intelcredo, 2002, p.6.

9

2.2 Ce este controlul fiscal?

Alți autori separă, prin definiții riguroase, conceptul de control financiar de acela de control fiscal.

Controlul fiscal reprezintă ansamblul activităților destinate a asigura respectarea obligațiilor de declarare și calculare corectă, precum și de plata la termenele legale ale impozitelor, ale taxelor și ale altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale și fondurilor speciale, denumite în general, obligații fiscale. Drept urmare, controlul fiscal este legat de stat prin stabilirea și încasarea impozitelor și a taxelor, fiind deci legat de sistemul fiscal, deoarece totalitatea impozitelor și a taxelor provenite de la persoane fizice și juridice care alimentează bugetele publice formează sistemul fiscal.27

„Controlul fiscal se realizează prin intermediul organismelor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. El vizează îndeplinirea obligațiilor financiare și fiscale față de bugetele publice de către toți agenții economici, sinceritatea declarațiilor contribuabililor și exactitatea și realitatea înregistrărilor financiar contabile.”28

Între cele două concepte există o separare care are bază reală și ea trebuie făcută. Respectând raportul activitate fiscală – activitate financiară, deducem că o parte componentă a controlului financiar o reprezintă controlul fiscal.

“În mod concret, controlul fiscal presupune:

verificarea corectitudinii declarațiilor privind impozitele și taxele;

urmărirea modului de calcul și virare în termen și în cuantumul legal al

obligațiilor către stat;27 Luminița Ionescu, Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscale ale impozitelor indirecte, Ed. Economică, București, 2001.28 Ileana Pascal, Monica Vlad, Ştefan Deaconu, Codru Vrabie, Elena Simina Tănăsescu, Aurel Ciobanu-Dornea, Cultura și politica în domeniul audiovizualului, București, 2004.

10

Control

financiar

Control

fiscal

descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor și a taxelor și luarea

măsurilor legale de reducere a acestora urmărind diminuarea fenomenului de

evaziune fiscală;

propuneri pentru luarea de măsuri de perfecționare a sistemului legislativ

fiscal, precum și de adaptare a metodelor și a tehnicilor de control fiscal la

imperativele fiecărei etape de politică fiscală.”29

B. Reglementări cu privire la conceptul de control financiar

Dicționarul explicativ al limbii române definește controlul ca fiind o analiză

permanentă sau periodică a unei activități, pentru a urmări evoluția ei și pentru a lua măsuri de

îmbunătățire. Dacă ne gândim la activitatea de control financiar, putem spune că are același

înțeles, în limba română, însă cu aplicare la activitatea de tip financiar.

Constituția României, referindu-se la atribuțiile Curții de Conturi, stabilește la articolul

140, că această instituție exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de

întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Rezultă de aici că

activitatea de control financiar a acestei instituții se referă la obiective ce țin de activități de

tip financiar.

Martin Barns afirmă că activitatea de control ”dă o formă legală scopurilor contabile la fel ca raporturile financiare care asigură un feedback prin rezultatele comparate cu planurile sau ideile și prin sublinierea diferențelo”. 30

„Controlul financiar preventiv este o activitate prin care se verifică legalitatea și

regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,

înainte de aprobarea acestora.”31

“Controlul fiscal este definit de cadrul legal în vigoare astfel: Controlul fiscal se

realizează prin intermediul organismelor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice. El vizează îndeplinirea obligațiilor financiare și fiscale față de bugetele publice de

către toți agenții economici, sinceritatea declarațiilor contribuabililor și exactitatea și realitatea

înregistrărilor financiar contabile.”32

29 Ioan Gheorghe Țară, Control financiar și expertiză contabilă, Editura Universității din Oradea, 2003.30 Martin Barns, Engineering management. Financial control, Coopers & Lybrand Deloitte, 1990, pag 3131 OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.32 OG nr. 75/2001 privind Organizarea și funcționarea cazierului fiscal și OG nr. 190/2001 de modificare a OG nr. 75/2001.

11

2.3. Obiectul i sfera de activitate a controlului financiarș

Obiectul și sfera de cuprindere a unei activități, în particular a controlului financiar,

derivă din importanța și rolul pe care aceasta o are pentru activitatea practică, precum și de

interesele existente în legătură cu organizarea și desfășurarea ei.

Pornind de la interesele pe care controlul le reprezintă, dar și având în vedere legătura

lui obiectivă cu procesul de management, se poate concluziona că obiectul de activitate al

controlului contră în:

Descoperirea abaterilor de la situația ideală, de la scopurile propuse,

respectiv de a evidenția în ce constă situația reală, abaterea de la

scopurile propuse în legătură cu o anumită activitate sau proces

economico – financiar.

Exemplu: Situația ideală într-o entitate, din punctul de vedere al controlului statului, ar

fi ca toate impozitele, taxele și contribuțiile să fie calculate, evidențiate și virate legal și

corect. Situația reală care ar putea fi observată ar putea consta în nevirarea la termen a

impozitelor și a taxelor, calcularea lor greșită, neînregistrarea în evidența contabilă a

obligațiilor.

Din exemplul de mai sus rezultă că obiectul controlului, este să pună în evidență faptul

că există diferențe între situația ideală și cea reală și să evalueze aceste diferențe.

Dacă privim controlul, ca un sistem unitar, putem spune că are ca sferă de manifestare

relațiile, fenomenele și procesele de natură socio–economică. În desfășurarea tuturor acestor

procese se găsește controlul dat fiind că el se manifestă ca o funcție obiectivă a procesului de

management.

Din practica derulării proceselor economico–sociale, de-a lungul evoluției societății

omenești civizate, se poate desprinde faptul că, luând în considerare obiectul asupra căruia se

desfășoară controlul, există numeroase aspecte sau forme pe care le îmbracă, și anume:

controlul tehnic–tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul calității

produselor, controlul comercial, controlul protecției muncii, controlul juridic, controlul

sanitar, ect.33

33 Mircea Boulescu, Marcel Ghiță, Control financiar și expertiză contabilă, Ed. Eficient, București, 1996, p.18.

12

Rezultă deci, că o parte a controlului activității economico-sociale, privit din

perspectiva sferei de cuprindere, o reprezintă alături de alte forme de control financiar și

controlul financiar.

În conformitate cu opinii majoritar acceptate, atât în plan intern, cât și internațional,

redate anterior, referitoare la conceptul de control financiar, ca o componentă a sistemului

general de control al activității economico-sociale, acesta este o formă de manifestare a

funcției de control a finanțelor, reprezintă un ansamblu organizatoric integrat ce acționează

sistematic și unitar în vederea prevenirii abaterilor și a neajunsurilor, o formă de sprijin a

sistemului de management în domeniul de manifestare a finanțelor.

Conform opiniilor redate mai sus, în sfera de cuprindere a controlului financiar, intră

activitățile de control din domeniul public și privat cu referire la activitățile de tip financiar

incluzând aici formarea și utilizarea resurselor din domeniul finanțelor publice, al asigurărilor,

bancar și al pieții de capital.

Concluzii

Pornind de la obiectul și sfera de cuprindere a controlului financiar, precum și de la ideea acceptată de majoritatea specialiștilor în domeniu finanțelor referitoare la faptul că finanțele au două funcții importante (funcția de repartiție și funcția de control), este necesar să facem distincție între cele două activități: activitatea de control financiar și control fiscal.

13

Normele legale în vigoare referitoare la controlul fiscal, definesc controlul fiscal, ca fiind ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și a exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

Controlul financiar, în ansamblul său, deci inclusiv controlul fiscal, are ca scop descoperirea abaterilor, a lipsurilor prin compararea situației inițiale, a obiectivelor stabilite, cu situația reală după derularea proceselor economice și financiare, și luarea sau propunerea de măsuri pentru eliminarea acestora.

În concluzie relația dintre controlul fiscal și controlul financiar trebuie concepută ca o relație de la parte la întreg, cu trăsături specifice definitorii pentru fiecare.

Bibliografie:

Sursele folosite pentru realizarea acestui referat au fost preluate în mare proporție din cartea Prof. Univ. Dr. Ioan G. Țara – Control financiar. Expertiză contabilă. Consultanță fiscală, Editura Universității din Oradea, 2015.

Ioan Gheorghe Țară, Control financiar și expertiză contabilă, Editura Universității din Oradea, 2003.

14

Constantin Roman, Aureliana Geta Roman, Vasile Tabără, Control financiar și audit public, Ed. Economică, București, 2007.

Sorin V. Mihăescu, Control financiar – bancar, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2008.

Iulian Văcărel, G. Anghelache, Gh. D. Bistriceanu, T. Mușteanu, F. Bercea, M. Botnar, F. Gheorghescu, Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică R. A., București, 2002.

M. Boulescu, M. Ghiță, Control financiar, Editura Eficient, București, 1997, p.19

Nicolae Hoanță, Evaziune fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997.

Luminița Ionescu, Controlul și implicațiile economice financiare și fiscale ale impozitelor indirecte, Ed. Economică, București, 2001.

Mircea Boulescu, Marcel Ghiță, Control financiar și expertiză contabilă, Ed. Eficient, București, 1996.

OG 75/2001 Organizarea și funcționarea cazierului fiscal.

http://documents.tips/documents/control-financiar.html

http://www.academia.edu/3636382/Control_financiar_si_fiscal

15