UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CREDITUL ȘI DOBÂNDA

2011

1

Cuprins

Capitolul 1. Conținutul si funcțiile creditului…………………………………5

1.1 Definirea creditului…………………………………………………………………………41.2 Funcțiile creditului………………………………………………………………………….4

1.2.1Funcţia de mobilizare,amelioarare calitativă a disponibilităţilor băneşti şi redistribuire.5

1.2.2 Funcția de emisiune……………………………………………………………………..5

1.2.3 Funcţia de reflectare şi stimulare a eficenţei activităţii agenţilor economici...................5

Capitolul 2. Elementele și trăsăturile creditului……………..………………..9

2.1Elementele creditului………………………………………………………………………6

2.1.1 Participanții la raportul de credit……………………………………………………..6

2.1.2 Promisiunea de rambursare…………………………………………………………..6

2.1.3 Garantarea creditului…………………………………………………………………7

2.1.4 Scadența……………………………………………………………………………….8

2.1.5 Dobânda…………………………………………………………………………….....8

2.2 Trăsăturile creditului…………………………………………………………………….......8

2.2.1 Separarea priorității asupra capitalului împumutat de folosirea lui…………………...8

2.2.2 Perceperea de dobandă………………………………………………………………...9

2.2.3 Rambursarea creditului la scadență…………………………………………………....9

Capitolul 3. Formele creditului……………………………………………….10

3.1 Generaliați……………………………………………………………………………..10

3.2 Formele creditului……………………………………………………………………..11

2

Capitolul 4. Rolul si funcțiile dobânzii……………………………………..13

4.1 Rolul dobânzii……………………………………………………………………....13

4.2 Funcțiile dobânzii………………………………………………………………...…15

Capitolul 5. Fundamentele dobânzii……………………………………..…15

3

Capitolul 1.

Conținutul si funcțiile creditului

1.1 Definirea creditului

Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din

produsul intern brut sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie

disponibilităţile din economie şi se crează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi

de capital şi a realizării unor obiective ale politicii economice.

În esență, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori

monetare viitoare. Deci, creditul este o "relatie baneasca ce apare în legătură cu acordarea de

împrumuturi unor persoane juridice sau fizice, care urmează a se rambursa ulterior, la scadență" .

1.2 Funcțiile creditului

Funcţiile creditului constau în: mobilizarea, ameliorarea calitativă a disponibilităţilor băneşti şi redistribuire; realizarea emisiunii monetare; reflectarea şi stimularea eficenţei în activitatea agentţilor economici.

1.2.1 Funcţia de mobilizare,amelioarare calitativă a disponibilităţilor băneşti şi redistribuire

Formarea disponibilităţilor în activitatea agenţilor economici, insituţiilor, populaţiei şi

concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru acordarea de credite. Reflectarea în

conturile bancare a acestor disponibilităţilor monetare şi luarea lor în seamă la calculul creditelor

de acordat nu sunt o redistribuire propriu-zisă de putere de cumpărare între titularii de conturi.

Titularii de disponibilităţi nu-şi pierd dreptul de a dispune plăţi pe seama depozitelor pe care le

au constituite la bănci. Are loc de fapt crearea de către bancă a unei noi puteri de cumpărare, pe

care deţinătorii de monedă pasivă nu au utilizat-o. Cererea titlurilor de disponibilităţilor, care nu

este în condiţiile date decât potenţială, este înlocuită cu cererea efectivă a beneficiarilor de

4

credite, diferită material de cea a deţinătorilor de depozite monetare, deci cu implicaţii asupra

structurii a producţiei.

1.2.2 Funcția de emisiune

Funcția de emisiune se bazează pe crearea unor noi mijloace de plată în economie, a unei

mase monetare suplimentare.Se consideră că., creditul bancar apare ca fiind singura resursă fără

limită, liberă, a cărei mărime ar putea lua valori în funcție de deciziile subiective ale băncilor.

Această aparenţă este însă falsă. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară, ci ea trebuie

corelată cu realităţile economiei. Atât supracreditarea, cât şi subcreditarea au efecte perturbatoare

pentru economie.

Supracreditarea conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin mărfuri şi

servicii, cerere ce exercită presiune asupra preţurilor.

Subcreditarea, expresie a insuficienţei aprovizionării cu bani a economiei, frânează

activitatea economic, creează dificultăţi în finanţarea curentă a activităţii de producţie.

În anii conducerii prin plan central a economiei româneşti s-a practicat pe scară largă

supracreditarea, care se produce sub influenţa unor solicitări insistente de împrumuturi din partea

agenţilor economici cu o situaţie economico-financiară precară.

1.2.3 Funcţia de reflectare şi stimulare a eficenţei activităţii agenţilor economici

Eficenţa economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă în situaţia lor financiară,

iar aceasta din urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum şi în

gradul de asigurare a capacităţii de plată. Se poate considera că acţionează o lege obiectivă a

raportului invers dintre eficenţa în activitatea economică şi necesarul de fonduri. Cu cât eficenţa

economică a unei activităţi date este mai ridicată, cu atât necesarul de fonduri este mai redus.

Nivelul de eficenţă se regăseşte în mărimea fondurilor totale necesare, însă şi mai

concludent în situaţia creditelor, întrucât acestea intervin ca resursă suplimentară de completare.

5

Capitolul 2.

Elementele și trăsăturile creditului

2.1.Elementele creditului

În relaţiile de credit distingem participanţii la raportul de credit, promisiunea de

rambursare, garantarea creditului, scadenţa, dobânda (preţul creditului).

2.1.1Participanţii la raportul de credit

Participanții la raportul de credit , creditorul şi debitorul, sunt denumiţi în literatura de

specialitate cu termenul “subiecte ale raportului de credit”. Grupând creditorii şi debitorii în trei

mari categorii putem distinge:agenții economici, populația, statul.

Agenţii economici sunt atât în poziţia de furnizori de lichidităţi ai sistemului bancar:

conturi curente, depozite etc, cât şi de mari debitori prin contractarea unui volum însemnat de

credite bancare necesare activităţii curente, dar şi pentru investiţii în meţinerea sau dezvoltarea

de noi capacităţi.

 Populaţia formează, la rândul său un volum important de disponibilităţi instituţiilor de

credit, dar este şi în poziţia, din ce în ce mai evidentă de împrumutat pentru satisfacerea unor

nevoi crescânde atât pentru consum, cât şi pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungată sau

investiţii imobiliare.

Statul în calitate de debitor se împrumută pe piaţa monetară pentru acoperirea deficitului

bugetar, lansând emisiuni de titluri de stat de la termene scurte: 1, 3, 6 luni până la termene mai

lungi de 2,3 ani sau chiar mai mult.

2.1.2Promisiunea de rambursare

 Constă în angajamentul debitorului (împrumutatului) de a restitui, la termen, valoarea

capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preţ al creditului. În cazul imposibilităţii debitorului de

6

a rambursa parţial sau integral creditul, instituţia bancară va adopta măsurile necesare de

recuperare, inclusiv pe calea executării silite a garanţiilor.

2.1.3Garantarea creditelor

 Constituie pentru bănci un element în plus de siguranţă privind hotărârea şi posibilităţile

debitorului de a rambursa împrumutul la scadenţă.Pe lângă dobândă, bancile încasează și diferite

comisioane, cum ar fi :comisioane de analiză, comisioane de angajament-platibil în majoritatea

cazurilor, la acordarea creditelor, comision de administrare-plătibil lunar sau trimestrial,

comision de neutralizare-specific liniilor de credit, calculat în funcție de valoarea neutilizată,

comision de rambursare anticipată- în cazul în care împrumutatul rambursează creditul înainte de

scadența convenită.

Garanțiile sunt de trei feluri:reale, personale, colaterale.

A. Garanțiile reale: sunt bunuri mobile sau imobile ale debitorului sau garantatului.

a) Ipoteca este o garanție imobiliara fară deposedare, care se instituie asupra clădirilor sau

terenurilor fiind necesar acordul tuturor proprietarilor din extrasul de C.F. În contractul de

garanție imobiliară, autentificat la notar, se vor consemna valoarea creditului, determinarea

exactă a bunului ipotecar și valoarea luată în garanție.

b) Gajul se constată printr-un contract de garanție mobiliară, accesoriu contractului de credit,

prin care debitorul sau garantul remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului.Gajul se

instituie asupra bunurilor mobile si poate fi de doua feluri:

-cu deposedare, numit si amanet, presupune depunerea bunului respectiv la bancă.

- fără deposedare, pentru bunuri voluminoase.

c)Bunurile cumparate din credite se iau în cadrul garanției chiar daca celelalte elemente(ipoteca,

gajul) acoperă valoarea creditului si a dobanzilor datorate. Toate bunurile trebuie asigurate la o

societate de asigurări.

d)Cesiunea de creanță este o convenție scrisă prin care un creditor transmite o creanță a sa unei

alte persoane. Părțile cesiunii sunt cedentul, cesionarul si debitul cedat.

C. Garanția personală este mijlocul juridic de garantare a obligațiunilor prin care una

sau mai multe persoane fizice sau juridice se angajează printr-un contract accesoriu încheiat cu

creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului în cazul în care nu o va putea plăti el însuși.

Acestea sunt:

7

a)Fidejusiunea sau cauțiunea, care reprezintă un contract accesoriu unilateral, consensual și cu

titlu gratuit, prin intermediul căruia o persoană numită fidejusor se obligă față de bancă să

execute obligația asumată de debitorul băncii.

b) Garanția bancară sau scrisoarea de garanție bancară este înscrisul prin care o altă

bancă(garant) se angajează necondiționat și irevocabil că în cazul în care

debitorul(împrumutătorul) nu va executa obligația de a plati la o dată stabilită o sumă de bani

determinată. Să plătească suma neachitată în favoarea băncii beneficiare.

2.1.4 Scadența

Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract are o gamă largă pornind de la o

zi în cazul creditelor interbancare şi până la durate medii (1-5 ani) sau lungi (peste 5 ani) în cazul

creditelor de investiţii sau a împrumuturilor obligatare. Pentru toate categoriile de credite ce se

acordă de banci se stabilesc scadențe certe, prin negociere între client și bancă.

2.1.5 Dobânda

Dobânda însoţeşte obligatoriu creditul şi reprezintă “preţul” utilizării capitalului

împrumutat achitat de către debitor creditorului. Pentru bănci, dobânda încasată în costul

creditelor acordate, reprezintă o sursă importantă de venit din care se acoperă costurile

resurselor, cele operaţionale şi asigură un nivel rezonabil de profitabilitate. În economia de piaţă,

dobânda evoluează în funcţie de nivelul inflaţiei, gradul de lichiditate din economie, rapiditatea

circulaţiei monetare, politica băncii centrale, cererea şi oferta de resurse şi de credite.

2.2Trăsăturile creditului

Creditul constă în transferul temporar de fonduri de la agenţii excedentari spre cei

deficitari.Totodată, creditul impune rambursarea şi perceperea de dobândă.

Trăsăturile principale ale creditului sunt: separarea priorităţii asupra capitalului

împrumutat de folosirea lui; perceperea de dobândă, ca “chirie” a folosirii creditului;

rambursarea creditului la scadenţă.

8

2.2.1Separarea proprietăţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui

Capitalul de împrumut nu este folosit de agentul economic excedentar, de cel căruia îî

aparţine, ci de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut. Băncile apar ca intermediari financiari

specifici, ce se interpun între cei care dispun de resurse de finanţare şi cei care au nevoie de ele.

Băncile sunt deci administrator generali ai creditului. Un instrument eficace în acest sens este

rata dobânzii pe piaţa deschisă, care asigură o reflectare fidelă şi mult mai stimulativă a relaţiei

posibilităţi de satisfacere cu fonduri= necesităţi de fonduri.

2.2.2Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut .

Dobânda este calculată atât pentru soldurile debitoare ale conturilor bancare de împrumut

deschise clienţilor, cât şi pentru soldurile creditoare ale conturilor de disponibilităţi, ca

remunerare a depunerilor făcute la bancă.

Dobânda aferentă soldurilor debitoare este ”preţul” plătit de către clienţii debitori ai

băncilor pentru folosirea împrumuturilor.Nivelul dobânzii exercită influenţă asupra volumului

creditelor şi prin urmare asupra evoluţiei indicatorilor economici şi financiari. O dobândă scăzută

practicată în unele perioade, inferioară rentabilităţii economice, constituie un stimulant pentru

întreprinzători în a angaja un volum sporit de credite,

2.2.3Rambursarea creditelor la scadenţă

Prin natura sa, creditul este o finanţare cu caracter temporar. Acordarea creditului este

urmată, după un timp variabil, dar nu arbitrar, de rambursare. Rambursabilitatea creditelor

presupune stabilirea scadenţelor.Trebuie avut în vedere faptul că, în economiile moderne,

participarea creditului la finanţarea agenţilor economici are loc împreună cu alte surse de

finanţare.

9

Capitolul 3.

Formele creditului

3.1 Generalități

Potrivit legislației bancare în vigoare, prin credit se înțelege orice angajament de punere la dispoziție sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheluieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță ori a ultui drept la încasarea unei sume de bani.

Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai

multor criterii semnificative de clasificare, acest lucru ducând la o mai bună cunoaștere și

analiză.Astfel, creditul are urmatoarele forme:

natura economică şi participanţii;

calitatea debitorului

calitatea debitorului şi a creditorului

destinaţia creditului

obiectul creditului

termenul la care trebuie rambursat

modul de garantare

modul de stingere a obligaţiilor de plată

3.2 Formele creditului

După natura economica si participanți se disting mai multe forme de credit

a)Credit comercial: reprezintă creditul pe care și-l acordă agenții economici la vânzarea marfii

sub forma amânării.Avantajul constă în faptul că întreprinzătorii își pot desface producția fara să

10

aștepte momentul în care cumpărătorii vor avea bani.Participanții la raportul de credit trebuie sa

aparțină aceluiași domeniu de activitate.

Creditul comercial se manifestă sub două forme:

credit cumpărător : se manifestă sub forma plăților în avans; aceste credite apar ca

o prefinanțare de către beneficiari a produselor pe care intenționează să le achiziționeze

credit vânător: are ca obiect vânzarea marfurilor cu plată amânată

b) Creditul bancar: participanții la acest credit sunt reprezentați la modul general, de un agent

nebacar pe de o parte, banca pe de altă parte.

c)Creditul de consum : reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de

folosință îndelungată și de mare valoare

d)Creditul obligator: constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de

împrumut în scopul acoperirii deficitului bugetar

e)Creditul ipotecar: reprezintă un credit garantat cu proprietăți imobiliare sub forma cladirilor

sau de natura terenurilor

f)Creditul de consum

După criteriul calitatea debitorului se disting:

a)Credit acordat populaţiei sau persoanelor fizice

credite de trezorerie – băncile dau posibilitatea efectuării unui volum de plăţi din contul

curent care depăşesc nivelul disponibilităţilor existente;

credite pentru construcţii de locuinţe – se acordă pe termen lung, pe seama unor garanţii

ipotecare;

creditul pentru consum – destinat procurării unor bunuri de consum personal de valori

mari şi folosinţă îndelungată;

credite pentru studii;

limite de credit pentru cărţile de credit – în funcţie de bonitatea clientului banca stabileşte

un plafon debitor până la cre se pot efectua plăţile prin cărţi de credit.

b)Credit acordat agenţilor economici

credite de exploatare – pentru acoperirea chetuielilor legate de activitatea de producţieşi

circuţie a mărfurilor;

credite de investiţii acordat pe termen mediu sau lung pentru construirea de locuinţe sau

obiective industriale;

11

credite de tipul avansurilor în cont – destinate acoperirii unor goluri de trezorerie; nu sunt

garantate prin anumite garanţii, ci prin bonitatea agenţilor economici;

liniile de credit confirmate – reprezintă creditul consemnat într-un document scris şi

convenit de bancă.

Din punct de vedere al debitorului și al creditului se disting:

a) Credit privat în care participanții la raportul de credit sunt subiecte de drept privat

b) Creditul public în cadrul căruia debitorul este reprezentat de stat, care se împrumută pe

piața internă, pentru acoperirea deficitului bugetar.

Din punct de vedere al scopului acordării creditelor se disting:

a) Credite de exploatare

b) Credite de investiții

c) Credite de speculație

d) Credite de circulație

e) Credite de consum

După natura garanțiilor se întâlnesc urmatoarele forme de credite

a) Credite reale

b) Credite personale

După obiectul creditului:

a) credit în bunuri

b) credit în bani (numerar sau bani în cont)

c) credit în credit = răspunerea unei terţe persoane pentru debitor că acesta îşi va onora

obligaţiile de plată.

După scadenţa, întâlnim

a) credit pe termen scurt – credit cu scadenţa mai mică de 1 an;

b) credit pe termen mediu – credit cu scadenţa până la 5 ani;

c) credit pe termen lung – credit cu scadenţa peste 5 ani.

După modalitatea de rambursare

a) credit amortizabil –rambursarea se face în tranşe egale sau neegale care cuprind ratele de

rambursat şi dobânzile

b) credit neamortizabil – rambursarea se face integral la scadenţă

12

Capitolul 4.

Rolul si funcțiile dobânzii

4.1 Rolul dobânzi

Prin definiție , dobânda este remunerația pentru capitalul pus la dispoziție. Rata dobânzii este dobânda anuala exprimată în procente.Astfel, dobânda poate fi privită ca “preț” al capitalului împrumutat și poate fi analizată atât ca marime absolută cât și în mărime relativă (sub formă de rată procentuală)

Dobanda este de doua feluri:

-dobandă nominală- dobandă reală Irwing Fisher aduce un aport teoretic important teoriei dobanzii.Acesta acordă o importanță deosebită diferenței dintre dobânda nominală(de piață) și dobânda reală. După abordarea lui Fisher, rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic,care depinde de înclinația spre economii a populației și starea tehnologică.

Rata reală a dobânzii este rata fundamentală a acesteia, pe când rata nominală este în esență o secundantă a ratei reale. Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflației,expresie a echilibrului monetar.

Relația între dobânda reală și cea nominală este un element esențial al teoriilor contemporane ale dobânzii.Rata dobânzii nominale este definită ca rată de schimb dintre un dolar astăzi și un dolar la timpul viitor.Rata reală a dobânzii,pe de alta parte, este rata de schimb între bunuri și servicii astăzi și bunurile și serviciile la o dată viitoare.Într-o lume fără inflație sau deflație,rata nominala a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii.

Perioada actuală caracterizată prin intense, permanente și generalizate procese inflaționiste pune in prim-plan riscul eroziunii capitalurilor. Riscul eroziunii capitalului se referă la posibilitatea pierderilor pe care creditorii le pot suferi prin faptul ca valoarea reală a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul imprumutat,evaluat in aceiași termini.În aceste condiții creditorul nu renunță la a-și valorifica capitalul prin împrumuturi,dar va cauta, prin condițiile creditului,să-și asigure o compensare corespunzătoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monetară,prin ridicarea nivelului dobânzii.

După unii economiști, dobânda se împarte în următoarele elemente:

13

a) prima de risc, care constituie o compensatie a riscului la care se estimeaza sa fie expus platitorul, majorandu-se in functie de nivelul de insecuritate al operatiunii;b) cheltuiala de gestiune, adesea suportata de imprumutator pentru a controla solvabilitatea imprumutatului;c) dobanda pura, ceea ce ramane din dobanda bruta (totala) dupa scaderea primei de risc si a cheltuielilor de gestiune.

În economie, există diferite criterii de analiză ale dobânzii, de unde se pot distinge următoarele tipuri de dobândă:

. Din punct de vedere al bancii, se disting:

a)Dobânda bonificată: reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate disponibilitățile bănești ale celor care și-au constituit depozite bancare. În general, dobânda bonificată este mai scazută decât dobânda perceputa la credite.

Factorii care influențează nivelul acestei dobânzi sunt: rata inflației rata de refinanțare ratele dobânzilor practicate de celalalte bănci comerciale.

b) Dobânda percepută: exprimă dobânda încasată de la clienții care beneficiază de creditele acordate.

Factorii care influențează asupra nivelului acestei dobânzi sunt: erodarea monetară; nivelul cheltuielilor cu operațiunile bancare; gradul de risc; profitul bancar; rezerva minimă obligatorie.

  Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting

a)  taxa oficială a scontului (tos);

b)  taxa privată a scontului (tps);

c)   dobânda practicată între întreprinzători;

d)  dobânda practicată pentru titluri guvernamentale și alte efecte de comerț emise de societăți comerciale.

Scontarea reprezintă una dintre principalele operații active ale băncilor comerciale, prin care întreprinzătorul cedează băncii portofoliul de efecte comerciale, în schimbul unei sume de bani, reprezentând valoarea nominală a cambiilor, diminuată cu un nivel al dobânzii, numit scont.

14

Taxa privată a scontului (tps) este dobânda la care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători, și la care se acordă credite acestora.

Taxa oficială a scontului (tos) este acel nivel al dobânzii la care banca centrală scontează cambiile prezentate de băncile comerciale și acordă împrumuturi celorlalte bănci (dobânda de refinanțare).

Dobânda practicată între întreprinzători  se referă la dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe datorie în cadrul creditului comercial.

Alte forme ale dobânzii:

- dobânda la creditul de licitație, care se determină în cadrul ședințelor de licitație, săptămânal, ca urmare a cererii și ofertei de capital.

- dobânda la creditul lombard  este dobânda aferentă creditelor acordate de banca centrala băncilor comerciale sub formă de refinanțare. Se stabilește zilnic la nivelul băncii centrale, poate fi modificată fără preaviz și se platește lunar, în ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective. Prezintă cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja băncile să apeleze la acest tip de credite.

- dobânda la rezervele minime obligatorii  are un nivel foarte scăzut comparativ cu rata dobânzii pe piața

 Din punct de vedere al perioadei  pe care se acordă creditul și al capitalizării dobânzii se poate face distincția între dobânda simplă și dobânda compusă.

4.2 Funcțiile dobânzii

Dobânda îndeplineşte următoarele funcţiia) funcția de stimulare economicăb) funcția de reglarec) funcția de redistribuire a veniturilor

Funcţia de stimulare economică. S t imu la rea economică se p roduce r eeş ind d in f ap tu l că măr imea p l ă ţ i i pen t ru c red i t dep inde de măr imea împrumutu lu i ş i t e rmenu l creditului. Fiecare agent economic (debitor) tinde spre maximizare sumelor de credite primite de la bănci şi spre minimizarea termenului de folosire a mijloacelor împrumutate. Reeşind din aceasta, agenţii economici se află în căutare permanentă a celor mai eficiente c ă i d e f o l o s i r e a r e s u r s e l o r d e c r e d i t a r e . A c e a s t ă p r e s i u n e d e d o b â n z i a s u p r a a g e n ţ i l o r   economici contribuie la introducerea noilor tehnologii şi noilor metode de organizare a procesului de producere.

15

Funcţia de reglare. Organele speciale ale statului, ridicând sau micşorând rata de refinanţare pot influenţa asupra ratei dobânzii băncilor comerciale. Reeşind din aceas t a banca cen t r a l ă poa t e să i n f luen ţeze a supra vo lumulu i i nves t i ţ i i l o r c r ed i t a t e î n economie ş i , p r in u rmare , poa t e să s t imu leze dezvo l t a rea sau înce t in i r ea dezvo l t ă r i i conjuncturii economice.

Func ţ ia de red i s t r ibu i re a ven i tur i lo r . P r in dobândă se r ed i s t r i bu ie sc ven i tu r i l e agen ţ i l o r economic i ob ţ inu te î n u rmă des fă şu ră r i i a c t iv i t ă ţ i i e conomice cu m i j l o a c e l e î m p r u m u t a t e . M ă r i m e a d o b â n z i i t r e b u i e s ă a s i g u r e n i v e l u l m e d i u d e rentabilitate pentru debitor şi pentru creditor. Prin urmare, mijloacele împrumutate pot fi i n v e s t i t e n u m a i î n a c t i v i t a t e a c a r e a s i g u r ă n i v e l u l d u b l u d e r e n t a b i l i t a t e m e d i e p e economie.

Capitolul 5.

Fundamentele dobânzii

Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital și cu elementele timp și risc.

Rolul capitalului în activitatea economic este acela de a contribui la sporirea producției, la creșterea productivității, indiferent că provine din resurse proprii sau împrumutate. Ideea de dobândă a fost generalizată la totalitatea resurselor utilizate în calitate de capital. în această accepțiune, dobânda este "un excedent, ce revine sub formă de venit oricărui posesor a unui capital antrenat într-o activitate economică" (Economie Politică - Note de curs), este "prețul specific plătit pentru orice capital care constituie o altă categorie de factori de producție" (Samuelson, L'Economique). Dobânda este recompensa ce revine posesorului de capital pentru aportul adus la producție; ea este "prețul pentru a pune economia în serviciul investiției" (Andre Page, Economie politique).

Dacă pentru resursele împrumutate se considera justificată dobânda, atunci, gândind economic, ea se cuvine și resurselor proprii folosite în calitate de capital. Nici un posesor de economii nu și le-ar utiliza pentru investiții proprii daca n-ar spera sa obțină un echivalent cu dobânda pieței. Tocmai speranța obținerii unui venit din utilizarea capitalului îl determină să economisească și să investească. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la nivelul dobânzii

16

pieței, se justifică prin faptul că, prin utilizarea capitalului în prezent, are loc sporirea producției, creșterea productivității și caștigurilor viitoare.

Dobânda nu este, deci, o caracteristică doar a capitalului împrumutat, ci a oricărui capital, prin a carui folosire sporesc resursele viitoare. Dacă posesorul capitalului este și întreprinzator, el va însuși în mod direct, din vânzarea mărfurilor, remunerația capitalului echivalentă cu dobânda pieței ca parte a profitului normal, minimum sau necesar; dacă el îl dă cu împrumut, va primi dobândă, ca venit indirect, printr-un act de împrumut, de la debitor.

Pentru debitor, dobânda este un cost, o plată inclusă în costul de producție. El platește dobânda pentru a intra în stăpânirea curentă a resurselor, care este mai de preț decât stăpânirea viitoare a acelorași resurse. Atâta timp cât oamenii cred ca își pot spori productivitatea în viitor, prin intrarea, în prezent, în stăpânirea resurselor și crearea de capital din ele, vor fi dispuși să plătească o primă pentru a obține resursele acum, în loc să aștepte până le vor câștiga.

Bibliografie

“Activitatea și operațiunile instituțiilor de credit”, Heteș-Gavra Iosif “Gestiunea bancară” , Dedu Vasile

17

www.biblioteca-digitala.ase.ro

18