CURIERUL ADVENTIST

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DIN

REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

C U P R I N S— Ecouri con tem porane ....................................... Redacţia

— Ziua Femeii . . . ..............................A. Delea

— Timotei, bun slujitor şi c o n lu c r ă to r ....................................M. Pîrvan

— Sonet (v e r s u r i) .......................... D. Popa

— Soarele şi luna ( v e r s u r i ) .............................................T. Zamfir

— Amurgul înserării ( v e r s u r i) .................................. D. Popa

— Studii Biblice .

Epistola către Efeseni . .

Iubirea în viaţa credinciosului

— Sfîrşit de c a l e ................................................................ D. Popa

CURIERUL ADVENTIST

Organ al Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România.

Apare la două luni sub conducerea unui comitet.Redacţia şi administraţia:

Bucureşti — Str. Labirint nr. 116 — Sectorul 4 — Telefon: 21.59.60

Redactor : DUMITRU POPA

P rim irea călduroasă fă cu tă C on­ducătoru lu i S ta tu lu i ro m â n Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale, Elena Ceauşescu, de către popula ţia Z a m - biei.

E c o u r ic o n t e m p o r a n e

Acest început de primăvară a anului 1972 se va însene ca o filă memorabilă în cronica re­laţiilor româno-africane. Integrată organic în sfera largă a acţiunilor întreprinse de condu­cerea noastră de stat — în direcţia promovării înţelegerii şi cooperării între popoare, călătoria întreprinsă între 11 martie şi 6 aprilie de Pre­şedintele Consiliului de Stat, Dl. Nicolae Ceauşescu, împreună cu D-na Elena Ceauşescu şi persoanele care l-au însoţit în cele opt ţări africane, face parte din categoria acelor eve­nimente de însemnătate excepţională cărora conţinutul şi semnificaţiile politice generale le dau valoare de simbol.

Prin rezultatele sale, vizita se înscrie ca o contribuţie de o deosebită însemnătate la întă­rirea relaţiilor de prietenie şi colaborare din­tre Republica Socialistă România şi ţările afri­cane. Această vizită reprezintă o nouă şi preg­nantă ilustrare a principiilor fundamentale ce trebuie să guverneze relaţiile interstatale, rela­ţii întemeiate pe respectarea strictă a indepen­denţei şi suveranităţii, a deplinei egalităţi în drepturi, a respectului reciproc şi neamestecu­lui în treburile interne.

Semnificaţia multiplă a evenimentului a fost, de altfel, sintetizată în mod strălucit de Dl. Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la în­toarcerea sa în patrie: „Această vizită consti­tuie un moment de importanţă deosebită în po­litica externă a României, o manifestare fără precedent a politicii internaţionale a României“.

Acum, la capătul turneului întreprins timp de aproape o lună de zile pe continentul afri­can, bilanţul ce se cere întocmit se dovedeşte deosebit de rodnic şi bogat în rezultate. In esenţă, această vizită continuă, adînceşte şi

deschide noi orizonturi unor legături care, în special în anii din urmă, au cunoscut o evo­luţie continuu ascendentă, la aceasta contribuind respectul şi preţuirea reciprocă pentru construc­ţia paşnică pe care o desfăşoară poporul român şi popoarele africane, ataşamentul lor la cauza progresului şi înţelegerii în lume. Toate acor­durile şi înţelegerile încheiate reflectînd şi con- cretizînd dorinţa comună de adîncire şi diver­sificare — prin explorarea de noi posibilităţi — a cooperării în diverse domenii de activitate pe temeiul verificat al avantajului reciproc, pun bazele unei colaborări îndelungate. înţelegerile încheiate, principiile de la care s-a pornit în colaborarea lor au menirea să instaureze ase­menea relaţii îneît ele să constituie un exem­plu, un model, de colaborare între popoarele libere şi independente.

Dialogul fructuos, rezultatele rodnice ale vi­zitei în diverse planuri, hotărîrile practice me­nite să deschidă orizonturi deosebit de favo­rabile dezvoltării relaţiilor româno-africane certifică justeţea liniei politice externe a Ro­mâniei socialiste, spiritul creator, continuitatea şi consecvenţa cu care conducerea de stat, în frunte cu Dl. Nicolae Ceauşescu, au acţionat şi acţionează pentru traducerea ei in viaţă. De-a lungul întregului traseu pe pămîntul Africii, so­lii poporului român au fost întîmpinaţi într-o atmosferă sărbătorească, festivă, deosebit de caldă şi entuziastă, evenimentul polarizînd aten­ţia opiniei publice africane. Emoţionantele ma­nifestări de simpatie, stimă şi consideraţiune făcute celui mai autorizat purtător al mesajului de pace şi colaborare al poporului român, în toate momentele călătoriei, reprezintă expresia prestigiului de care se bucură politica externă

M A R T I E — A P R I L I E 1972

a ţării noastre, reflectă sentimentele de prie­tenie nutrite faţă de poporul român, faţă de conducătorul statului nostru.

Naţiunea noastră este unanimă în a-şi ex­prima convingerea că activitatea delegaţiei noas­tre, condusă de Preşedintele Consiliului de Stat Dl. Nicolae Ceauşescu — reprezentant fidel al năzuinţelor şi idealurilor poporului nostru, mi­litant activ al cauzei păcii — se integrează pe deplin în contextul politicii externe a României.

Moment istoric de o excepţională anvergură în cronica relaţiilor de prietenie româno-afri- cane, călătoria în Africa a şefului statului ro­mân, prin rezultatele şi semnificaţiile sale mul­tiple, se înscrie în acelaşi timp ca o nouă şi esenţială contribuţie la cauza apropierii si în­ţelegerii între popoare, la cauza păcii şi des­tinderii în lume.

— Ample acţiuni de împădurire se desfă­şoară în toată ţara în cursul acestei primăveri. Pînă în prezent s-au plantat circa 2V00 de ha. In acţiunea de împădurire pe anul 1972 se pune un puternic accent pe munca patriotică.

— Produsele uzinei de pompe din capitală sînt solicitate în peste 20 de ţâri. In această uzină se fabrică o bogată şi diversificată gamă de pompe ■— peste 600 de tipuri în mai mult de 3.000 de variante.

— Apare în Elveţia, volumul „Nicolae Ceauşescu ■— România pe drumul construirii socialismului“.

— La uzinele „Danubiana“ din capitală, pro­cesul de producţie este în întregime mecanizat şi automatizat. Mii de aparate de măsură şi control dintre cele mai perfecţionate, nume­roase laboratoare verifică, controlează, măsoară şi asigură parametrii calitativi, ceea ce face ca produsele fabricii să fie recunoscute pe plan mondial, caracteristicile excelente de exploa­tare a acestora■

— S-au împlinit 125 de ani de la naşterea lui A. D. Xenopol, cel care avea să făurească unul din monumentele culturii româneşti mo­derne — prima sinteză a istoriei naţionale, îm- brăţişînd dezvoltarea societăţii de pe întreg te­ritoriul patriei noastre, din zorile istoriei şi pînă la 1886. Cu acest prilej ■— sub auspiciile Academiei Republicii Socialiste România şi Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a avut loc o sesiune de comunicări consacrate acestei aniversări.

— în zona din vecinătatea Institutului de Medicină şi Farmacie şi a Institutului de Igienă din capitală, a început construcţia celui mai mare complex clinic spitalicesc din ţară. Clădi­rea cu 17 nivele va adăposti unsprezece clinici specializate şi care vor asigura zilnic peste 1.700 consultaţii. Aceasta este o nouă mărturie eloc­ventă a efortului pe care îl face statul nostru pentru lărgirea susţinută a bazei materiale mo­deme de ocrotire a sănătăţii.

— Joi 20 aprilie 1972 au început lucrările celei de a VUI-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale. Marele sfat al ţării ia în discuţie, în actuala se­siune, legi de o deosebită importanţă pentru viaţa politică, economică şi socială a României.

< X' i a a

/ e m e l iA. DELEA

Prima sărbătoare înscrisă în calendarul pri­măverii este Ziua Internaţională a Femeii. Această zi a străbătut 62 de primăveri de la data instituirii ei, şi se face tot mai simţită în importanţă pe toate meridianele globului.

Cu toate că anotimpul primăverii este cel mai frumos, în care toate prind viaţă, totuşi această zi ne aminteşte despre un trecut mai îndepăr­tat sau mai apropiat în care drepturile femeii erau neluate în seamă şi frumoasa ei demni­tate era scoborîtă.

In Sfînta Scriptură găsim exemple de femei

virtuoase care s-au învrednicit de fapte nobile

aducînd un aport prodigios poporului, familiei

si chiar omenirii întregi. In rolul ce l-au avut,

au ştiut să fie adevărate mame, bune gospodine,

au scăpat cetăţi de la pieire, şi s-au învrednicit

să îndeplinească chiar funcţii sociale cum este

exemplul Deborei, ca judecător în Izrael.

Astăzi în Ţara noastră, femeia se confruntă cu sine însăşi, cu societatea, cu epoca. înţelege mai mult ca oricînd, că munca este sursa pros­perităţii şi progresului, mijlocul principal de afirmare a talentului şi a forţei creatoare- Este un merit al vremurilor noastre, pe care le trăim, că femeia s-a descătuşat, s-a redescoperit, că­pătând perspectiva viitorului ei luminos. Ală­turi de bărbat, în depline drepturi, ea îşi aduce contribuţia de seamă pentru clădirea vieţii ce­lei noi ■—• în familie, pe ogoare, fabrici şi in­stituţii de orice grad.

Cu fiecare 8 martie, se dă prilejul să se ana­lizeze bilanţul muncii ei, bucurîndu-se tot mai mult de respectul şi consideraţia cuvenită. în condiţiile optime ce i-au fost create, femeia zi­lelor noastre poate să-şi valorifice talentul ei îmbogăţind astfel tezaurul muncii umane.

Intr-adevăr chemarea femeii este sfîntă şi demnă de a fi respectată; ea este mamă, tova­răşă de muncă, prezentă în toate domeniile de activitate umană.

i « ( ......... - ............[ 2 j CURIERUL ADVENTIST

T i m o t e l ,hun slujitor şi conducător

Era cam prin anu l 52 ă.Hr., pe c înd P a ve l şi S ila

călătorind p r in Siria şi Cilicia, în tă r in d bisericile,

au a ju n s la D erbe şi Listra. Aco lo au a fla t pe u n ucenic , ce se n u m e a T im ote i, f iu l u n e i cred in ­cioase iudaice şi al u n u i ta tă grec. F ra ţii d in Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

Era p en tru a doua oară c înd Pavel în tî lnea pe Tim ote i. In im a lui T im o te i era s tr în s legată de a- ceea a lui P avel şi el dorea să se îm părtăşească de lucrarea apostolului.

A p o sto lu l Pavel, la r în d u l său v ă zu în T im o te i p e u n u l care aprecia s fin ţen ia lucrării u n u i s lu jitor al Evanghelie i şi care era d ispus să se lase învăţat.

Încă de m ic, d in casa părintească, T im o te i cu ­noscuse Scrip turile . C u v în tu l lu i D u m n ezeu era re ­gula după care bunica şi m a m a călăuzise pe T im o ­tei. P uterea svirituală. a în vă ţă tu r ilo r pe care le p r i ­m ise de la e le» l-au păzit curat în vorb ire şi n e m în - j i t de in flu en ţe le re le ce îl înconjurau.

P avel v ă zu că T im o te i era credincios, sta torn ic şi sincer, şi-l alese ca tovarăş de lucru şi de călătorie. Desi t înăr el îşi p u r ta răspunderile ca u n creştin

sm erit.

A t î t P avel cît şi Sila, în toate legăturile lor cu T i ­m o te i căutară să adîncească im v re sm care de ja f u ­

sese fă cu tă asupra m in t i i lu i cu v r iv ire In, na tura s fîn tă şi seHnasă a lucrării şi însărcinării s lu j i to ru ­

lu i Evangheliei.

T im o te i n u făcea n im ic d in im p u ls , ci dădea v e fa tă iuăec 'ifă si aîndire liniştită , cer înd sfa t si în - treb în d la f iece pas : „Este aceasta calea D o m n u lu i“?

C înd în vă ţă tu r ile B ib lie i s în t aduse în v ia ta zilnică, ele au o in flu e n ţă adîncă şi dăinuitoare asupra carac­terulu i. în vă ţă tu r i le acestea. T im o te i le -a nr ins si le-a n u s în practică. El n u avea ta len te deoseb it de s tră ­lucitoare. însă lucrarea lu i era de p re t f iindcă în ser­v irea M în tu i to ru lu i el folosea însuşirile date lui de D um nezeu . F aptu l că el cunoştea evlav ia d in practică, îl deosebea de a lţi credincioşi.

A şa cu m a m a m in t i t m a i înainte , era p e n tru a doua oară c înd P avel în tî lnea pe Tim,otei, care f u ­sese m artor la su fer in ţe le lu i la s fîrs itu l p r im e i sale v iz ite la L istra, cu ani de zile m a i înain te.

De această dată P avel îl va lua cu el şi T im o te i va d e ve n i „copilul prea iu b it şi credincios în D o m n u l" (1 Cor. 4,17). „tovarăşul m e u de lucru“ (Rom. 16.21), „fratele T im o te i“ (2 Cor. 1,1), „adevăratul m e u copil în cred in ţă“ (2 T im . 1, 2), „ fratele nostru şi slu jito ru l lui D u m n ezeu în E vanghelia lui H ristos“, 1 Tes. 3,2.

U rm ărind f iru l relatărilor b iblice găsim că T im o te i înso ţeşte pe P avel în cea de a doua călătorie a sa. Fapte 16,3-5. A ju n ş i în Berea, S ila şi T im o te i ră m în acolo, iar P avel în so ţit de a lţi fra ţi, e condus p înă la

M. PIRVAN

A ten a , de u n d e înso ţitorii se în torc cu însărcinarea „să ducă lu i Sila şi lui T im o te i, porunca să v in ă cît

m ai curînd la Pavel". Fante 17,15. Sila şi T im o te i so ­

sesc d in M acedonia la P avel în C orint.Fapte 18,5. R ă m în aici m a i m u l tă vrem e, plecînd. apoi cu P avel la Efes. D upă u n t im p P avel socoteşte necesar ca el

să m a i ră m în ă în A sia şi tr im ite pe T im o te i şi Erast

în M acedonia. Fapte 19,28. R ev in e m a i apoi şi Pavel în M acedonia, u n d e ră m în e tre i lun i şi după aceea se îndreap tă svre Asia , f i in d aceasta a, treia sa călătorie, şi este în so ţit p r in tre a lţii şi de T im ote i. Fapte 20 4.

A ce s tu i conlucrător iu b it şi devo ta t, apostolul P avel îi va da deseori însărcinări sveciale, pe care el le va înd ep lin i cu toată sîrguinta. î l tr im ite la Corint

să le aducă a m in te de în vă tă tu ra lui Pavel, rug înd

pe fra ţii d in Corint să aibă ariiă de T im o te i ..căci este p rins în lucru l D om nului". 1 Cor. 4,17, 16,10. î l

va tr im ite la Tesalonic ca să îm b ă rb ă teze şi să în tă ­rească în credinţă. 1 Tes. 3. 2. î l va ruga să răm înă în

E fes „ca să poruncească unora să n u în ve ţe pe a lţii

altă învă ţă tură , şi să n u se ţ in ă de basm e şi de înşi- rări de n e a m u ri fără s fîrsit, care dau naştere m a i m u l t la cer tur i de vorbe, decît fac să îna in teze lucru l

lu i D u m n e z e u 1 Tim . 1. 3.4. De asem enea avosto lu l P avel făaăduieşte mult. iub ite i de el C om unită ţii d in FiVpi, să le tr im ită pe T im otei.

Es+e foarte in teresan tă şi m erită a. f i luată în con­sideraţie recomandarea, am pu tea zice caracterizarea,

pe care aposto lu l Pavel o face, cu p r iv ire la T im o te i în Epistola către F ilipeni 2. 19-23 : , N ădăjdu iesc în D o m ­

n u l Isus să vă tr im it în curînd pe T im ote i, ca să f iu si eu cu in im a bună, c înd o să a m ştiri despre voi.

Căci n -a m pe n im en i, care să -m i îm părtăşească s im ­ţir ile ca el, şi să se îngrijească în tr -a d e v ă r de sta ­rea voastră. Ce-i drept, to ţi u m b lă du p ă foloasele, lor, şi n u după ale lui Isus Hristos. Ş t iţ i r îvn a lu i în ce r ­

cată, c u m ca u n copil cu tatăl lui a lucrat ca u n rob îm p reu n ă cu m in e p en tru înain tarea E vanghelie i. Pe el dar nădă jdu iesc să v i- l tr im it , de înda tă ce voi

vedea ce în torsă tură vor lua lucrurile cu p r iv ire la mine".

A ci sîn t arătate însuşirile alese, trăsă turile de carac­

te r deoseb ite ale t în ă ru lu i s lu jito r al Evanghelie i, T i m o t e i : îm p reu n a sim ţire , grija fa ţă de alţii, r îvna şi sîrgu in ţa în lucru l încred in ţa t.

P avel s p u n e a : „toţi u m b lă după foloasele lor şi n u după ale lui Isus Hristos". T im o te i însă, făcea excep ţie : el îm părtăşea sim ţir ile şi nevo ile altora şi se îngrijea de starea lor.

A po sto lu l P avel pu tea spune în curăţenia cugetu lu i s ă u : „după cu m m ă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tu turor, cău tînd n u fo losu l m eu , ci al celor m a i m ulţi..." 1 Cor. 10.33.

M A R T I E — A P R I L I E 1972

Şi p en tru că se com porta as tfe l pu tea el să scrie C orintenilor : „N im eni să n u -ş i caute fo losu l lu i , ci fiecare să caute fo losu l altuia '1.

Ca să p u te m a junge la această în ă lţim e spirituală se cere a dezbrăca haina egoism ului, a stîrp i în firea noastră lăcomia, avariţia , sgîrcenia şi a păşi cu f e r ­m ita te pe d ru m u l a ltru ism ulu i, gata de a slu ji şi a căuta fo losu l celor m u lţ i , al co lec tiv ită ţii în m ijlo cu l căreia trăim .

Despre T im o te i aposto lu l P avel spunea că „el este prins în lucrul D o m n u lu i . . . a lucra t ca u n rob î m ­preu n ă cu m i n e , . . n -a m pe n im e n i ca el“.

T im o te i în ţe lesese şi aprecia s fin ţen ia lucrării de pastor, e l s im ţea răspunderea covîrşitoare ce apasă asupra acelora pe care D u m n ezeu i-a chem at la o asem enea lucrare, şi călăuzit de acest glnd el s-a d e ­dicat în to tu l slu jir ii cauzei lui Hristos.

Cu priv ire la îndep lin irea datoriei noastre pana inspirată a S p ir itu lu i P rofetic ne s p u n e : , S lu jito ru l E vanghelie i, care este u n conlucrător cu Hristos, va avea u n ad înc s im ţă m în t al s f in ţen ie i lucrării sale şi al strădaniei şi sacrific iu lu i ceru t p en tru a o în d e ­p lin i cu succes. El n u caută u şu r in ţa sau în lesnirea sa. E l se u ită pe sine. El are îna in tea ochilor săi o singură ţin tă : îm p lin irea datoriei, a chem ării lu i“.

î n îm p lin irea datoriei să p r iv im la D om nul H ris­tos, M arele Păstor, M arele S lu jito r care a tît p r in v ia ţa cît şi p r in în vă ţă tu r ile Sale a dat o p ildă desăvîrşită a slu jir ii neegoiste , ce-şi găseşte originea în D u m n e ­zeu. D u m n ezeu n u tră ieşte p en tru Sine. A ces t ideal al slu jirii, Ta tă l l-a încred in ţa t F iulu i Său.

C înd era pe p ă m în t Isus a căutat iarăşi şi iarăşi să statornicească acest princ ip iu al slu jir ii în g îndu l şi în in im a ucen ic ilor Săi. C înd Iacob şi loan, f ii i lui Z ebedei, cerură să ocupe locurile de fru n te , El le zise : ,,Oricare va vrea să fie m are în tre voi. să fie slu jito ru l vostru , şi oricare va vrea să f ie cel d in tîi în tre voi, să vă f ie rob. P en tru că nici Fiul o m u lu i n-a v e n i t să I se slujească, ci ca El să slu jească şi să-Si dea v ia ţa ca răscum părare p en tru m ulţi" . Mat. 20.26-28.

In v ia ta Sa de pe p ă m în t M în tu ito ru l era neobosit în îm p lin irea m is iu n ii Sale, v indeca pe bolnavi, m în - gîia pe în tr is ta ţi, lin iştea pe cei îndurera ţi, aducea pace celui tu lbura t. Cu o b lînde ţe şi gingăşie desă- v îrsită în tîm p in a El orice fe l de durere şi am ărăciune.

A v în d în fa ţă e x e m p lu l m ă re ţ al D om nulu i de ce atunci v u se ridică u n ii d in s lu jitor ii lu i Hristos v e cu lm ea îndep lin ir ii cu succes a lucru lu i lor? R ă sp u n ­sul ne este dat p r in cuv in te le u rm ă to a re : „Unii d in cei care au lua t parte la S lu jirea E vanghelie i, n u au izb u tit să a jungă la succes d in pric ină că n u au do ­ved it u n in teres n e îm p ă r ţit lucrării D om nului. S lu ­jito rii E vannhelie i n u ar treb u i să aibă n ic i u n in te ­res personal de u rm ă rit afară de lucrarea încred in ­ţa tă lor.

Toate p u ter ile s lu jito ru lu i E vanghelie i sîn t nece ­sare îna lte i sale chem ări. Cele m a i bune p u ter i ale sale aparţin lui D u m n ezeu şi ele trebu ie puse în slu jba celor m u lţi. El n u trebu ie să se ocupe de spe ­culaţii sau cine ştie ce pro b lem e care îl vor abate de pe calea datoriei.

N u este voia lui D u m n ezeu ca s lu jitor ii Săi să u m b le după înavu ţire . Cu p r iv ire la aceasta P avel scria credinciosului s lu jitor în H ris tos , T im o te i : uCăci noi n -a m adus n im ic în lu m e şi nici n u p u ­te m să lu ă m cu noi n im ic d in ea. Dacă a v e m dar cu ce să ne hrăn im şi cu ce să ne îm b ră că m ne va fi d e a ju n s . . . iub irea de hani e rădăcina tu tu ro r re ­lelor... tu o m al lui D u m n ezeu fu g i de aceste lucruri şi caută neprihănirea , evlavia , credinţa, d ra ­gostea, răbdarea, b lînde ţea“. 1 T im . 6,7,8.10.11.

Si T im o te i a îm p l in i t aceste sfa turi ale aposto lu ­lui P avel în ac tiv ita tea sa de s lu iito r al Evanghelie i şi a în vă ta t si pe a lţii să le trăiască. De aceea se pu tea svu n e despre el : „N-am pe n im e n i care să-m i îm părtăşească sim ţir ile ca eh şi să se îngrijească în tr -a d evă r de starea voastră“.

Să cău tăm şi să ne s tră d u im a ne îm p lin i a stfe l lucru l şi datoria noastră, fa ţă de biserică şi fa ţă de societatea în care tră im , ca să f im bine p lăcu ţi şi îna in tea oam enilor şi îna in tea lu i D um nezeu .

S o n e t„De asem enea, şi f i rea a ş tea p tă cuo d o r in ţă în fo ca tă descoperirea fiilo r lu i D u m n ezeu 11. Rom. 8, 19.

C redinţă , v ino ş i-m i încheagă c în t u l . . .

N ădejde , a d u -m i raza ta d iv ină ,

Iar tu iubire, p ururea regină

D ă-m i harul, d ă -m i pu terea şi a v în tu l.

P u r ta ţi-m i paşii pe cărări su b lim e . . .

Ş i ochii dorn ici m i- i scăldaţi în soare,

Şi-apoi p lu tind pe raza-i ca pe -o m are

Să sorb tăria ei în p ro fu n z im e t

E tern ita te mută_ te-o i pă tru n d e

Iar clipele d in zori le voi re ţine

P rinzîndu-le în salbe crista line

Şi voi striga cu razele d in un d e

— O strov p ierd u t în largul strălucirii...F

O D oam ne, T u eşti z id ito ru l firii".

D. POPA-TICU

S o a r e l eşi l u n a

V orbea odată Soarele cu luna

(Căci v e z i , se în tî lnesc în to tdeauna).

Luase soarele c u v î n t u l :

„D e-atîtea m ii de ani îţi dau lu m in ă

De eşti o seceră• ori de eşti p lină,

Ş i to tuş i n-ai. De ce ?

N u o păstrezi. Deci u n d e e “ ?

„Da“, îi răspunse luna ;

„T u-m i dai m e re u • eu risipesc în tr-una .

L u m in a care o p rim esc

Eu altora o d ă ru ie sc ;

L u m in a pe p ă m în t

E ziua de la t i n e ;

Iar noaptea tu îl lu m in ez i

P rin m in e “.

R ăspunse soarele prea m u l ţu m i t :

, F iindcă o fo loseş ti c u m se cuvine .

M ereu p r im i-v e i raze de la m in e “.

TITU ZAMFIR

m -C U R IE R U L A D V E N T I S T

Studii BibliceE p i s t o 1 a

c ă t r e Ef e s e n iEpistola către Efeseni ocupă un loc de o deo­

sebită importanţă în teologia creştină. Putem spune că de-a lungul vremii influenţa aposto­lului Pavel a fost simţită, în principal, prin această epistolă- A fost scrisă în timpul pe cînd era întemniţat la Roma, cam în jurul anului 62 d.Hr., sau după unii scriitori bise­riceşti în anul 63, pe vremea cînd domnea la Roma împăratul Nero.

Lipsind din mijlocul credincioşilor şi a co­munităţilor pe care le întemeiase, grija şi po­vara sa cea mare era ca ei să rămînă tari în Hristos, să ajungă la unitatea credinţei, la cunoştinţa Fiului lui Dumnezeu, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. Efes. 4,13.

Aceste solii cuprinse în Epistola către Efe­seni conţin învăţături ce trebuie studiate bine de Comunitate, deoarece în ele se subliniază marile adevăruri ale mîntuirii — planul întoc­mit din veşnicii de Dumnezeu şi în acelaşi timp ele îndrumează la sfinţenia sau evlavia prac­tică, punînd în faţă idealul ce trebuie atins şi anume „credinciosul, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul“-

Este cazul să amintim aci cîteva din trăsă­turile vieţii celui ce prin inspiraţie divină a scris această epistolă. Pavel, ales şi cnemat de Dum­nezeu la slujba de-apostol era un orator puter­nic (Fapt. 17,22—31); un mare evanghelist şi ca teolog este socotit mai presus de toţi teolo­gii din toate timpurile. Concepţia sa înaltă des­pre Hristos a dominat creştinismul. Totuşi, în ciuda atîtor daruri măreţe şi a înaltei sale che­mări, era un om de o foarte mare umilinţă (1 Cor- 15,9; Efes. 3,3), caracterizat de o iz­bitoare modestie (Filip. 4,11.12; 1 Tim. 6,6.7).

Apostolul Pavel ducea cu sine, pretutindeni, atmosfera cerului- Toţi cei ce erau în preajma lui simţeau influenţa lui Hristos. Faptul că viaţa sa proprie exemplifica adevărul pe care îl vestea, dădea putere de convingere predică- rii sale.

REDACŢIA

STUDIUL I

r ă s c u m p ă r a ţ i ş i în f i a ţ i p r i n h r i s t o sEfeseni 1,7

1. Cum prezintă P avel alegerea şi chemarea sa ca apostol ? Efes. 1,1 p.p.

„Pavel, aposto l a l lu i Isus H ris tos p r in voia lu i D um nezeu". A p ro ap e în fiecare ep is to lă foloseşte el aceas tă expresie . în E pis to la c ă tre G a la ten i el

M A R T I E — A P R I L I E 1972

scrie : „Pavel, aposto l n u de la oam en i n ici p r in t r -u n om, ci p r in Isu s H ris to s14- A celaşi lu c ru îl găsim şi în E p is to la c ă tre R o m an i şi a n u m e : „ P a v e l . . chem at să fie apostol, pu s de o p a r t e . .

„ P r in voia lu i D um nezeu ,“ aceas ta dăd ea lu i P av e lo p u te rn ic ă convingere cu p r iv ire la ch em a re a d iv ină . P r in a legere d iv ină, p r in că lău z ire şi h a r dum nezeesc şi-a co n tin u a t el p in â la s f irş itu l v ie ţii lu cra rea .

2. Către cine adresează apostolul această epistolă ? Vers. 1 u.p.

„Sfinţii*1. C u v in tu l acesta a fost fo losit în că de t im - pu iu in sensu l de a d en u m i pe „creştini*1. F a p ie y.iii. F av e l ad resează aceas tă ep is to lă a t î t celor d in E fes cît şi cred incioş ilo r în H ris tos Isus. de p re tu tin d en i. î n ace laşi t im p a d res în d u -se m em b rilo r C o m u n ită ţi i p r in c u v în tu l „sfin ţi" P a v e l v re a să scoa tă în ev i­d e n ţă p u te re a d iv in ă de sfin ţire . P a r te a iu i D u m n e ­zeu este să n e sfin ţească , a n o a s t ră să credem .

3. P r in ce cu v in te sa lu tă P av e l pe credincioşii d in E fes ? Vers- 2.

. ,H ar" favoare , p e care D um nezeu o re v a rsă d in belşug a su p ra no astră , şi f ă ră de care n u a m p u tea fi m ântuiţi, a şa cum zice c în ta rea : ,.D acă h a ru l T ău n - a r fi, eu n ici n u m -aş m în tu i" .

„Pace** cea m ai m a re nevoie a in im ii a p ă sa tă de păca t. H ris to s a p u r ta t p ăca te le n o as tre , su fe r in ţe le n oastre , şi p ed eap sa care ne dă p acea a căzu t p este El, d ev en in d p r in aceas ta „pacea" noastră .

4. C are s în t m o tive le p e n tru care s in te in în d e m ­n a ţi a b in ecu v în ta pe D um nezeu ? Vers. 3.

ÂP av e l b inecuvântează pe D um nezeu , care a b inecu-

v în ta t pe c red incioş i „cu to t fe lu l de b in ecu v în tă r i duhovniceşti" . F ă ră în d o ia lă că aci e l se re fe ră la acele m ijlo ace r în a u i te de D u m n ezeu p e n tru m în tu i- re a n o a s tră : a legerea , în fie rea , ră sc u m p ă ra re a , v ia ţa veşn ică şi m o şten irea îm p ă ră ţie i ceru rilo r. F ie ca v ia ţa n o a s tră să fie n eco n ten it o lau d ă la ad resa C elui ce ne -a b in ec u v in ta t cu to t te lu l de b in ecu ­v în tă r i d uhovn iceşti în Hristos.

5- In cine. cînd şi în ce scop au fost aleşi cei cre­dincioşi ? Vers. 4 p. 1 şi 2.

G îndu l că noi s în tem ch em a ţi p r in iu b ire a lui D um nezeu sp re a d even i f i in ţe va loroase p e n tru veşnicie, a r t reb u i să n ască în noi r îv n a care să ne îm b ă rb ă teze şi să n e s tim u leze a a tin g e aceas tă ţ in ­tă în a l tă : „ sfin ţi şi f ă ră p r ih a n ă în a in te a L,ui".

6. Ce a adus pentru noi jertfa Fiului lui D um ne­zeu ? Vers. 7. 8.

„ în El". în H ristos, u n icu l F iu a l lu i D um nezeu, av em ră sc u m p ă ra re a . N im en i a ltu l decît n u m a i F iu l lu i D um nezeu p u te a săv îrş i m în tu ire a n o astră , fiindcă n u m a i F iu l c are fusese îm p re u n ă cu Tatăl) p u tea să n i-L descopere- N u m ai E l c a re cunoştea în ă l ţ im e a şi ad în c im ea iu b ir ii lu i D um nezeu p u tea face cunoscu tă aceas tă iubire .

„ P r in sînge le Lui", „ ie r ta re a păca te lo r" . C red in ţa în sînge le isp ăş ito r a l lu i H ris tos ad u ce p acea (Coi. 1,20) şi n e c u ră ţă de păca t. 1 lo a n 1,7. C înd S a ta ­

— -....... - — --------------- - m

n a v â u m p le su f le tu l cu d escu ra ja re , tr is te ţe , în tu ­necim e şi îndoială» rez is ta ţi a ta c u ri lo r lu i şi sp u n e ţi- i că s îngeie lu i Isus c u ră ţă de orice p ăca t. Voi n u vă p u te ţ i izbăv i s in g u ri d e p u te re a isp itito ru lu i, d a r el t r e m u ră şi fuge . c înd s în t invoca te m erite le sînge lu i p re ţio s a l lu i Isus.

D um nezeu v re a să re s tab ilea scă ch ip u l S ău m o ra l în credincios. în m ă s u ra în c are te a p ro p ii de El, de H ristos, cu c ă in ţă şi p ă re re de râu , E l Se va a p ro ­p ia de t in e cu în d u ra re şi ie rta re .

7- Ce a descoperit Dum nezeu celor credincioşi ? Care era ţinta lina lă a planului alcătuit de D um ne­zeu însuşi ? Vers. 9»10.

„ T a in a voiei S a le “ a fost d esco p erită celu i p ă că ­tos în p ă r ţi le ei esen ţia le , în m are , fă ră a m ă n u n te a le m ijlo ace lo r folosite, m ijloace p e care păcă tosu l n u le p u te a în ţe lege. P a v e l v o rb eş te d esp re „p rice ­perea p e c a re o am e u d esp re ta in a lu i H ris to s '1. E tes. 3.4. E i a p r im it p r in in sp ira ţ ie d iv in ă su fic ien tă lu m in ă p e n tru în d ru m a re a şi ed ificarea s fin ţilo r (Gal. 1, 12 ; Col. 1,25-26) d a r în a l tă p a r te e l r e ­c unoaş te p u te re a l im ita tă de în ţe leg e re a om ulu i in ceea ce p riv eş te lu c ru r i le veşnice. 1 Cor. 13,12.

„La p lin ire a v re m ilo r“. A ici este a r ă ta t tim pul, v re m e a lu c ră r i i de m în tu ire . D u p ă cu m ex is tă u n t im p p o tr iv i t p e n tru se m ăn a t şi a ltu l p e n tru secerat, to t a şa ex is tă v re m e p o tr iv i tă p e n tru a c ţiu n ile lu i D um nezeu în le g ă tu ră cu m în tu ire a celor c red in ­cioşi. E x is tă lu c ru r i care p o t fi în d ep lin ite în tr -u n a n u m it t im p şi n u în a ltu i, d eoarece D um nezeu a re d e a face cu f i in ţe cu lib e ră v o in ţă şi E l nu v a în ­cerca să co n str în g ă la o su p u n e re fo r ţa tă , în ce p r i ­v eşte p lan u ri le Sale. D e-a lu n g u l v re m ii au a v u t loc d es fă şu ră r i succesive a le p lan u lu i lu i D um nezeu, s tad iile u rm ă to a re de d ezvo lta re d uc înd la com ple ta şi f in a la lu i în d ep lin ire , c înd se v a a ju n g e la o p e r ­fec tă u n i ta te în u n iv e rsu l lu i D um nezeu .

„Ca să s lu j im d e lau d ă slavei S a le“. este a m in tit de tre i o ri în acest capitol. U n sac rif ic iu nespus de m a re a fost fă c u t de F iu l lu i D um nezeu . U ioria, onoarea , bogă ţiile şi fav o area o fe rite de F iu l lu i D um nezeu celor a i Săi, s în t de o v a lo a re in f in i tă şi d re p ţi i i i v o r ad u ce n e în c e ta t la u d ă în to a ta veş­n ic ia p e n tru n espus de m a re a Sa iubire .

8. Ce lucrare face Dum nezeu pentru cei ce aud Cuvîntul şi cred în Isus Hristos ? Ce constituie s i­gilarea sau pecetluirea ? Vers. 13.14

E x is tă o o rd in e în ce p r iv e ş te sch im b area v ie ţii c red inciosu lu i : în tî i este a u z irea C uv în tu lu i, apoi c red in ţa în C u v în t şi aceste ia îi u rm ea ză p e ce tlu irea ce se face p r in D u h u l Sfînt. D a r p e n tru ca D u h u l S fin t să p o a tă locui în cred incios şi să-Ş i p u n ă si­g iliu l Său, in im a t reb u ie go lită de orice necură ţie . A posto lii pe v re m u ri s-au p re g ă ti t în m od s-erius p e n tru Z iua C incizecim ii p r in : M ărtu ris ire , căin ţă, co n sacra re şi ru găc iun i arzătoare» şi n u m a i a tu n c i a fost re v ă rsa t D u h u l S fîn t a su p ra lor. Aceeaşi lu ­c rare , în tr -o m ă su ră şi m ai m are , t reb u ie să a ib ă loc acu m în Com unita te-

STUDIUL 2

SPRE PLINATATEA LUI HRISTOS

Efeseni 1.22,23

1. Ce cunoştea apostolul P avel despre starea sp i­rituală a credincioşilor din Efes ? Efes. 1, 15.

C red in ţa şi dragostea» do u ă v i r tu ţ i cap ita le , a t î t d e n ecesa re p e n tru c reş te rea sp ir i tu a lă . Lăsaţi ca sufletul să se înalţe continuu în rugăciune că tre D um nezeu p e n tru ca E i să rev e rse d in belşug aceste d a ru r i a su p ra C o m u n ită ţi i Sale.

2. Starea Comunităţii din Efes ce prilejuia apos­tolului Pavel ? Vers. 16.

C o m u n ita tea d in Efes e ra com pusă d in to t fe lu l de pe rsoane ; de to a te n e am u rile ce t re b u ia u să a l ­că tu iască u n s in g u r corp în Hristos- P e n tru aceas ta se ru g a el n econ ten it.

3. Ce anum e dar cerea în rugăciunea sa apostolul Pavel de la Dum nezeu pentru credincioşii din Efes? Vers. 17.

A posto lu l P a v e l în ă l ţa ru g ăc iu n ea sa c ă tre „T a ­tă l s lav e i-1 sau cu m zicea d iaco n u l Ş te fan în l a p t e 7.2 : „D um nezeu l slavei". S lav a este p a r te a d e m o ş­ten ire a s f in ţilo r . -Efes. 1,10. P e n t r u ca sa p o a ta ti­v ea p a r te de a ce as tă m o şten ire a slavei, C o m u n ita ­tea t reb u ie să re flec te c h ia r de pe a cu m raze le f r u ­m use ţii c a ra c te ru lu i D om nulu i n o stru Isus Hristos-

A vem nevoie de în ţe lep c iu n e a e sus ca să în ţe le ­gem rev e la ţi i le d iv ine . A vem nevoie de în ţe lep c iu n e şi descoperire ca să-L cunoaştem . C red in ţa lu c rm u a in iu b ire este cheia cunoştin ţe i. A posto lu l Io an scria : „Şi oric ine iubeşte , cu n o aş te pe D um nezeu". C eea ce face su f le tu l în s ta re să p r im ească în ţe lep ­c iune d in cer este căin ţa , c red in ţa şi iub irea .

4. Ce altă cerere m ai înălţa în rugăciune aposto­lul pentru credincioşii din E te s? Vers 18. p. p.

„Să v ă lum ineze ochii in im ii". E x p res ia aceas ta este re d a tă o s in g u ră d a tă în S c r ip tu ră , în acest tex t. E ste a d e v ă ra t că o p e rso a n ă m erg e u n d e îl m în ă in im a, ţii de aceea in im a t reb u ie sa fie lu m in a ta ca să n u ne ducă pe o cale rea.

5. Ce voia în că P avel să ajungă să cunoască c red in ­cioşii acelei Comunităţi ? Vers. 18. u.p.

A posto lu l P a v e l se ru g a ca to td e a u n a credincioşii să n e co n ştien ţi de în se m n ă ta te a sp e ra n ţe i ca p r in ­c ip iu în v ia ţa de aici şi ca o ră sp lă t ire şi p r iv ileg iu în veşnicie . Isus H ristos e ste sp e ra n ţa no astră .1 Tim . 1,1. Se m ai ru g a aposto lu l ca ei, credincioşii d in Efes să-şi a m in tea sc ă m e re u de bogăţia slavei m oş­ten ir i i Lui. în d e m n u l a ces ta este d a t şi p e n tru a ne p u n e în c red erea în b ogă ţia s lavei lu i D um nezeu, m o ş ten ire a n o as tră . C are este a ceas tă bogăţie a s lave i pe care D um nezeu a re v ă rsa t-o în p a r te ch ia r de p e a cu m a su p ra cred incioşilo r ? C ă lău z irea în to t a d e v ă ru l p r in D u h u l S f în t (Ioan 16,13), m în tu irea p r in sîngeie D o m n u lu i n o s tru Isus H ris tos (1 P e iru 1» 18.19), lu c ra re a de m ijlo c ire a D om nulu i H ristos (1 Tun . 2.5) şi p r in c re d in ţă c h ia r de pe acu m v ia ţa v eşn ică şi fe r ic irea n e sf îrş i tă pe no u l păm în t.

6. Luminarea inim ii ce ne face încă în stare să pricepem ? Vers- 19.

7. Prin ce s-a m anifestat nemărginita putere şi tă ­rie a lu i Dum nezeu ? Vers. 20. 21.

Aceeaşi p u te re d iv in ă care L -a în v ia t pe D om nul n o stru Isus H ristos, este aceea care dă v ia ţă su fle ­tu lu i „m o rt în g reşe li şi în p ă ca te 11. Efes. 2,1.

L egea D u h u lu i de v ia ţă în Isus H ristos, „p u te rea în v ie rii L u i“, izbăveşte pe c red incios „de L egea p ă ­ca tu lu i şi a m orţii" . F ilip . 5,10 ; Rom- 8. 2. Acei c are p rivesc la Isu s şi la c a ra c te ru l S ău aesâv irş it , ş i-L p rim esc în in im a lor, au v ia ţa veşnică. P r in S p ir itu l S f în t al lu i D um nezeu p r im it în in im ă, p r in c red in ţă , este în cep u tu l v ie ţii veşnice. în v ie re a lui H ristos es te o g a ran ţie a în v ie rii celor s f in ţi (1 Cor. 15. 20-22) şi p ro s lă v ire a Sa este o g a ra n ţie a p ro ­slăv ir i i f in a le a sfin ţilo r.

8. Cui este încredinţată conducerea biseric ii Iui Dum nezeu de pe acest păm înt ? Vers. 22-

D om nul H ris to s este căp e ten ia bisericii. E l v e ­ghează cu m u lt in te re s a su p ra ei. H ristos este p re ­zen t la o rice a d u n a re a cred incioş ilo r Săi. E l cu ­noaşte pe to ţi cei ce s în t a i Săi şi s în t în. se rv ic iu l Său şi E l este g a ta să to a rn e în in im ile lo r u le iu l cel sfînt, căci v a fi p ro c la m a t C u v în tu l E vanghelie i, p r in p u te re a lu i D um nezeu.

9. Dacă Hristos este Capul, ce spune apostolul Pavel că este b iser ica? Vers. 23.

C o m u n ita tea în ze s tra tă cu n e p r ih ă n ire a D om nulu in o stru Isu s H ristos, este re p re z e n ta n tu l S ă u p r in care să se m an ife s te d in p lin bogăţiile în d u ră r ii , b u ­n ă tă ţ ii h a ru lu i şi iu b ir i i Sale.

C U R IE R U L A D V E N T I S T

Sl'UDltiL 3

DIN MOARTE LA VIAŢA ÎMPREUNA CU HRISTOS

Efeseni 2,5

1. Care era starea credincioşilor din Efes înainte de a cunoaşte pe Hristos ? Efes. 2,1.

D u p ă cum D um nezeu a ch em a t d in m o arte la v ia ţă pe D o m n u l n o s tru Isus H ris tos şi L -a r in d u itsă a e a v ia ţă şi n e m u rire şi să m în tu ia scă pe c ie - d incioşi de p ă ca te le lor, to t a s tfe l H ris to s ch eam ă astăz i credincioşii, d în d u -le p u te re să t ră ia sc ă o v ia ţă s f în tă ; u m p lîn d in im ile lo r cu sp e ra n ţă şi bu ­curie.

2. Cum prezintă Pavel aceeaşi problemă credin­cioşilor din Colose ? Col. 2,12.13-

„V -a ad u s la v ia ţă îm p re u n ă cu El, d u p ă ce ne -a ie r ta t g reşe lile '4. I e r ta r e a este m are le ac t al în d u ­ră r i i d ivine. M im a i H ris to s n e po a te aduce ie rta i ea, p e c a re o p r im im p r in s îngele Său. M at. 26,28.

L a r în d u l n o s tru av em d a to r ia de a ie r ta aşa p re - , cum am fost ie r ta ţi . N im ic n u p o a te în d re p ta ţi m a ­n ife s ta rea u n u i sp ir i t n e ie r tă to r în in im a celor ad u şi la v ia ţă p r in Isus H ristos.

3. Num eşte citeva din m anifestările v ieţii celor din Efes, înainte de convertire ? Efes. 2,3.

S a ta n a este m are le a d v e rs a r şi isp iti to r a l celor credincioşi. 1 P e t ru 5. 8 ; 1 Tes. 3. 5. El este v r ă jm a ­şu l ce se a m ă n ă n eg h in ă . M at. 13,39. El este m i a i m inc iun ii. Io an 8,44. A ceastă p u te re în şe lă to a re u rm a să fie n im ic ită p r in H ris to s şi păcătosu l, p r in c re d in ţă în H ris to s av ea să fie izb ăv it d e legea p ă ­ca tu lu i şi a m orţii.

4. In dragostea Sa cea mare şi prin îndurarea Sa ce a făcut Dum nezeu pentru noi ? Vers. 4,5.

„N e-a ad u s la v ia ţă îm p re u n ă cu H ris to s“. H r is ­tos a fost c h em a t d in m o rm în t şi c red inciosu l este ch em a t d in m o arte a sp ir i tu a lă .

T ran s fo rm a rea c a ra c te ru lu i este o d o v ad ă că H ris ­tos locuieşte în noi. S p ir i tu l lu i D u m n ezeu p roduce în su f le t o v ia ţă nouă, a d u c în d g în d u rile şi do rin ţe le la su p u n e re f a ţă de v o in ţa lu i H ristos.

5. Ce favoare deosebită este acordată celor credin­cioşi ? Vers. 6.

, .N e-a pu s să şedem îm p re u n ă în locuri c ereşti11. Dacă a m fost în v ia ţ i îm p re u n ă cu H ris tos şi s în tem „ în H ristos şi u n a cu E l“, şi H ris tos s tă a cu m la d re a p ta T a tă lu i în ceru ri, a tu n c i noi, în sensu l a - ces ta şedem îm p re u n ă cu E l în ceruri.

6. In afară de izbăvirea din păcat a celor credin­cioşi, ce se m ai urmăreşte prin lucrarea de mîntuire? Efes. 2,7-

N u m ai cei m în tu i ţ i a u cunoscu t lu p ta g ro zav ă cu p ă ca tu l şi m a re a îm p o tr iv ire a lu i S a ta n a p e care în să l-au în v in s p r in H ristos, dov ed in d as tfe l ca n e ­d re p te acuza ţiile p e care e l le ad u cea îm p o tr iv a lu i D um nezeu.

7. Care sînt e lem entele care operează în ceea ce priveşte m întuirea noastră ? Efes. 2,8.

H a ru l este p a r te a lu i D um nezeu şi c red in ţa este p a r te a c red inciosu lu i. C red in ţa accep tă d a ru l lu i D um nezeu. P r in ac tu l în c red erii n o as tre în El noi s în tem m în tu iţi, d a r n u c red in ţa este m ijlo cu l p e n ­t r u m în tu ire a n o astră , n u ea n e m în tu ieş te , ci este d o a r u n c an a l p r in care p r im im d a ru l lu i D u m n e ­zeu.

M A R T I E ■— A P R I L I E 1972

8. Cum vorbeşte apostolul despre mîntuire în epistola către Romani ? Iiom. 8,24.25.

S p e ra n ţa este u n e lem en t e sen ţia l în lu c ra rea de m în tu ire . N ici o c lipă să n u n e p a răsească sp e ra n ţa şi c red in ţa . C re d in ţa accep tă , d a r sp e ra n ţa este cea c a re a ş teap tă . C re d in ţa es te in leg ă tu ră cu C ei care p rom ite , d a r sp e ra n ţa se ocupă d e lu c ru r i le fă g ă ­du ite . C re d in ţa îşi însuşeşte , d a r sp e ra n ţa an tic i ­pează. P u te re a aceste i sp e ra n ţe este n u m ita în iNoul T es ta m en t „ feric ita n ă d e jd e 11 p r in care treb u ie să t r ă im şi să lucrăm - P u n c tu l c en tra l a l sp e ra n ţe i este re v en irea de a d o u a o a ră a D o m n u lu i H ristos, c are aduce ră sp la ta celo r credincioşi, v ia ţa veşnică , de ­p lin ă u n ire cu El, dev en in d p e n tru veşn icie i i i a i iu i D um nezeu.

9. De ce n u se c ap ă tă m în tu ire a p r in fap te le p ro ­p rii ? Efes. 2,9. P e ce cale este in lâ tu ra tă de D u m n e ­zeu lău d ă ro şen ia ? Rom. 3,27.

D om nul H ris to s a v ăzu t că sp ir i tu l în d re p tă ţir i i de s ine v a fi u n b les tem p e n tru C om unita te . Unii v o r crede că ei p o t face ceva ca să cîştige p r in m e ­r i te p e rso n a le u n loc în ceru ri. A tu n c i eu i v a p re d o ­m in a ş i Isus v a f i lă s a t la o parte- E i se v o r crede su p e rio r i f a ţă de f ra ţi i lor. V or fi dorn ic i d u p ă l in ­guşire şi v o r f i inv id ioşi dacă n u li se v a d a im p o r ­ta n ţă . P e n t ru a fe r i b iserica d e aceas tă p rim e jd ie , D u m n ezeu a co rd ă cred incioş ilo r n e p r ih â n ire a n u p r in fap te , ca să n u se lau d e n im en i, ci p r in c red in ţa în Isu s H ristos. Şi a s tfe l p r ic in a de laudă , zice aposto lu l, s-a dus.

10. Care este datoria celor pe care Dumnezeu, prin lucrarea Sa, i-a chemat din moarte la viaţă ? Efes. 2,10.

A cest v e rse t a r a tă c la r de ce şi p e n tru ce f ig u rează în v ia ţa c red inciosu lu i „ fap te b u n e11-

E le f ig u rează p e n tru că D u m n ezeu în su ş i le -a p reg ă tit, ca să u m b lă m în ele. P r in fap te le lo r b u n e u rm aş ii lu i H ris tos n u t reb u ie să se p ro slăv ească pe ei înşişi, ci p e A cela p r in a l C ă ru i h a r şi p u te re a u fost în d ep lin ite . S p u n ea aceas ta aposto lu l P a v e l şi C o rin ten ilo r p r in u rm ă to a re le în tre b ă r i cerce tă to a re : „Căci c ine te face deoseb it ? Ce lu c ru a i pe care să nu-1 fi p r im it ? Ş i d acă l-a i p rim it, de ce te lauzi ca şi cu m n u l-a i f i p r im it11? 1 Cor. 3, 7.

STUDIUL 4

UN TEMPLU SFÎNT IN DOMNUL

Efeseni 2,21.22

L u cra rea aposto lu lu i la E fes e ra r în d u ită de D u m ­nezeu să fa c ă o ad în c ă im p res ie a su p ra celor ce se d ed au la v ră ji to r ie . M in u n ile care se săv îrşeau p r in aposto lu l P a v e l în tre c ea u o rice v ăzu se ră m a i în a in te E fesenii şi e ra u de aşa n a tu ră că n u p u tea u să fie im jtate- A s tfe l D um nezeu în ă l ţa p e se rv u l S ău în a in tea celor ce s lu jea u idolilor.

1. După ce a arătat poziţia Ia care au ajuns cre­dincioşii, ream intindu-le încăodată de starea lor dinainte de convertire, în ce cuvinte o descrie Apos­tolul ? Efes. 2,11.12.

In v re m e a aceea fa rise ii v e d ea u în ceila lţi oam en i n u m a i n iş te n e tă ia ţ i îm p re ju r care^ n u p u te a u fi, po ­t r iv i t concep ţie i lor, p ă r ta ş i a i făg ăd u in ţe lo r d a te lu i A b raam . E i u i ta u în să că lu i A b ra a m i s -a ^socotit c red in ţa sp re în d re p tă ţi re în a in te de tă ie rea îm p re ­ju r . C ircu m ciz iu n ea e ra u n sem n ex te rio r , d a r c re ­d in ţa e ra aceea care ad u cea b in ec u v în ta rea fă g ă ­du ită . Rom . 4, 9-11. „

A ceasta n u este o co n d am n a re p e n tru p ag in i ci este o s im p lă a f irm a re a fa p tu lu i că n e f iin d în le ­g ă tu ră cu M esia, e rau lip s iţi de izvoru l p u te r i i r e ­genera toa re . _ _

D acă p ăg în ii e ra u s tră in i de leg ăm in te le Îngă ­du in ţe i, e ra v in a u rm aş ilo r lu i A b raam , f i in d că ei n -a u adus la în d ep lin ire p la n u l lu i D um nezeu .

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - jT j

Ei n u a v ea u o sp e ra n ţă în M esia ş i de aceea nu p u te a u n ă d ă jd u i să p r im ească ’ A necuvîntările ce vor v en i p r in El-

N eam u rile n u d u ceau lip să de d u iru aze i, av eaup re a m u lţi dum neze i idoli — p e v re m e a aceea __d a r n u av eau c u n o ştin ţă d esp re D um nezeu, a le că ­ru i a tr ib u te e ra u : sfin ţen ie , iub ire , d rep ta te , m ilă şi în d u ra re .

2. Care era îndem nul lui Pavel cu privire la sta ­rea m ai dinainte ? Vers. 12 p. p.

„A d u ceţi-v ă a m in te “. A d u ce rea am in te treb u ie să n e conducă la u m ilin ţă , v ăz in d ceea ce a tă c u t D um nezeu p e n tru noi, la re cu n o ş tin ţă fa ţă de în d u ­r a re a Sa cea m a re şi la co n tin u ă v eg h ere îm p o tr iv a isp ite lo r şi p ăca tu lu i. De asem en ea ad u ce rea am in te t reb u ie să n e in sp ire şi m a i m u ltă iu b ire fa ţă de M în tu ito ru l n o s tru Isu s Hristos.

3. Prin ce au fost apropiaţi de Dumnezeu, cei ce erau departe de El ? Vers- 13.

„Sîngele scum p a l lu i Isus H ristos, M ie lu l fă ră c u su r şi p r ih a n ă 11, n e -a ap ro p ia t de D um nezeu, i n ep is to la c ă tre R o m an i 5,9 şi în C oloseni 1,14.20, a - posto lu l a r a tă şi a lte b in ec u v în tă r i p e care le -a m p r im it p r in sînge le lu i Isus H ris tos : ră scu m p ăra rea , ie r ta re a p ăcte lo r, n e p r ih ă n ire a şi pacea.

4. Ce este Hristos pentru noi ? Vers. 14. p.p.

D om nul H ris tos este lin iş tea n o a s tră c reştinească. Sufletul n o s tru e continuu zbucium at, f r ă m în ta t şi n e ­l in iş t i t din^ cauza păca tu lu i. D a r ace la care p r in C u v în tu l S ău a l in iş ti t p e v re m u r i fu r tu n a şi v a lu ­ri le m ării, es te b inevo ito r şi g a ta şi astăzi, d acă -L ch e ­m ăm , să lin iş tească v a lu r i le su fle tu lu i n o s tru şi să n e dea pacea.

5. Fiind El pacea, ce a făcut cu barierele care despărţeau ? Vers. 14. u.p-

D um nezeu n u face deoseb ire în tre credincioşi, în a in te a L ui to ţi s în tem egali, s în tem un a . H ristos ’ a ven it să s fă rîm e orice zid de d esp ă rţire . P a v e l sp u ­nea : „şi a su rp a t z id u l de la m ijloc care -i d e sp ă r ­ţea".

6. Prin ce a înlăturat Domnul Hristos vrăjmăşia? Ce a adus îndepărtarea vrăjm ăşiei ? Vers. 15.16.

„ P r in t ru p u l S ău a în d e p ă r ta t v ră jm ă ş ia d in tre ei, L egea p o ru n c ilo r în o r în d u ir ile e i11 sau cum sp u n e A posto lu l P a v e l C olosenilor „a ş te rs zap isu l cu p o ­ru n c ile lui c are s tă te a u îm p o triv a no astră" . Col. 2,14. L u c ru l acesta este în g en era l cunoscu t că n u este v o rb a de L egea m orală , L egea C elor Zece Porunci, care este veşn ică de nesch im ba t, ci se re fe ră la legea cerem onia lă , d in care Iu d e ii de p e v rem u ri, p r in m în d rie şi egoism fă cu se ră b a r ie ră de n e tre cu t p e n tru N eam uri. C înd u m b ra — legea cerem onia lă cu to a te je r tfe le şi p rev ed e rile ei — s-a în tî ln i t cu H ristos —, cele d in tîi a u fost d esfiin ţa te .

„Şi a îm p ă c a t pe cei doi cu D um nezeu • . . făcînd as tfe l pace". In te n ţ ia lu i S a tan a e ra ca să ad u căo d e sp ă rţire veşn ică în tre D um nezeu şi c rea tu r ile Sale, d a r p r in H ristos, p r in je r t fa Sa, credincioşii au fost îm p ăca ţi cu D um nezeu.

7. Ce veste a venit Domnul Hristos să ne aducă ? Vers. 17.

H ristos n u a v e n it n u m a i să ad u că v es tea cea b u n ă a păcii, a îm p ăcăr ii cu D um nezeu, d a r E l în ­suşi este p acea noastră .

8. Pe lingă toate cele amintite, ce favoare deosebiiă ne-a adus încă jertfa Domnului Hristos ? Vers- 18.

P r in m erite le D om nulu i H ristos av em in tra re la T ată l. în n u m ele L ui şi p r in E l ne p re ze n tă m la T a tă l şi vom fi p rim iţi. D om nul H ris to s a d a t a - ceas tă as ig u ra re : „A devăra t, a d e v ă ra t vă spun că o rice v e ţi cere de la T a tă l în N u m ele M eu, v ă va da. P în ă acum n -a ţ i ceru t n im ic în N um ele Meu, ce­

re ţi şi ve ţi căp ă ta , p e n tru ca b u c u ria v o a s tră să fie d ep lin ă11. „D acă v e ţi c ere ceva în N um ele M eu voi face11. Ioan 16, 23.24 ; 14,14.

9. Prin cine creşte clădirea spirituală ? Ce trebuie să devină credincioşii ? Vers. 21-22.

H ristos este A cela c a re ţ in e lao la ltă d ife rite p ă r ţ i a le casei sp ir i tu a le , m o d e lîn d u -le şi u n in d u - le p r in re p re z e n ta n tu l Său de pe p ăm în t, D u h u l Sfînt.

A posto lu l P e t ru sc riind credncioş ilo r de p re tu t in d en i le sp u n ea : „Şi voi ca n iş te p ie tre vii, s în te ţi zid iţi ca să f iţi o casă d u h o v n i c e a s c ă . . 1 P e t ru 2,5.

Să ne am in tim de c o n stru irea tem p lu lu i lu i Solo- mon. G r i ja şi a te n ţ ia d eoseb ită m an ife s ta tă cu ocazia co n stru ir i i tem p lu lu i este u n e x em p lu p e n tru noi care ne a ra tă cu c îtă a te n ţie t reb u ie să lu c ră m la c lăd irea c a ra c te ru lu i nostru . N u t reb u ia fo losit m a te r ia l ieftin , de o cali ta te slabă. A rm o n iza rea şi îm b in a rea ex ac tă a p ă r ţi lo r com ponen te n u se făcea la voia în tîm p lării, to tu l e ra ca lcu la t perfect- B u ca tă cu b u c a tă e ra p r e ­g ă ti tă p e n tru locul ce t re b u ia să - l ocupe. C um a fost a tunc i, to t a s tfe l t reb u ie să fie şi acum la c lăd irea tem p lu lu i sp ir i tu a l. E şti tu o p ia t r ă b ine şle fu ită , ai locul tă u în c lăd irea tem p lu lu i sp ir i tu a l şi te a rm o n i­zezi b ine cu cele la lte p ie tre v ii ?

STUDIUL 5

TAINA LUI HRISTOS, DESCOPERITĂ

Efeseni 3,3.5

1. Cum prezenta Apostolul P avel însărcinarea dată lui de Dum nezeu? Efes. 3,1.2.

A posto lu l P a v e l fusese a les în m od spec ia l de D u m ­nezeu (Fap te 9,15) aşa cu m i s -a spus om ulu i lu i D u m ­nezeu A n an ia d in D am asc. E l a fost ch em a t de D om ­nu l Isus H ristos, p e n tru a fi t r im is la N eam uri. F ap te 26,16-18-

V ia ţa sa în tre a g ă a fo st p u să în s lu jb a a lto ra . E l e ra m odest, n u u m b la d u p ă in te re se le sale, ci cău ta b ine le a lto ra .

2. Cum spune P avel că luase cunoştinţă de taina lui Dumnezeu? Vers. 3.

3. Citind cele scrise de Pavel, de care lucru puteau să-şi dea seam a credincioşii din Efes? Vers. 4.

4- Necunoscută în veacurile celelalte, prin cine şi cui a fost descoperită această taină? Vers. 5.

5. Ce cuprindea în sine această taină? Vers. 6.

6. Cum a fost descoperită această taină Apostolului Petru? Fapte 10,34.35; 11,15.17.

V enind p e p ăm în t, D om nul H ristos, do rea să p re ­z in te ucen ic ilo r Săi a d ev ă ru l cu p r iv ire la su rp a rea „zidu lu i de d e sp ă r ţire 11 d in tre Iz rae l şi ce le la lte n e a - muri- în c îteva ocazii E l a p re ze n ta t acest fa p t şi an u m e : p r in ră sp lă t irea c red in ţe i su ta şu lu i d in C a- p e rn au m , apo i c înd a p re d ic a t C u v în tu l S a m ari ten i- lo r d in ce ta tea S ihar, şi m a i lă m u r i t cu ocazia v in ­decării fiice i fem eii s iro -fen ic iene . U cenicii D o m n u ­lui H ristos în să n u m ai m ai tîrz iu au a ju n s să în ţe ­leagă pe d ep lin a d ev ă ru l că „D um nezeu a fă cu t ca to ţi oam en ii ieşiţi d in u n u l s ingur, să locuiască pe toată fa ţa p ă m în tu lu i11. F a p te 17,26.

7. Cum a devenit P avel slujitor şi apostol al lui Hristos? Efes. 3,7.

8. Harul care i-a fost acordat şi onoarea ce i-a fost dată ce au lucrat în Pavel? Vers. 8.

L a p o rţile D am ascu lu i v iz iu n ea crucii a sch im ba t în treg cu ren tu l v ie ţi i lu i Pavel- P e rsecu to ru l a d ev e ­n i t apostol. în v ă ţă to ru l d ev ine ucenic. A ni de zile a în v ă ţa t să cunoască pe D um nezeu şi pe D om nul H r is ­tos. H a ru l nespus de m a re care i-a fost acordat, l-a condus la cea m ai ad încă u m ilin ţă . N ic iodată în v ia ţă n -a u i ta t pe Cel care a fost p e n tru el Izvo ru l î n ţe ­lepc iun ii şi pu terii.

li] C U R IE R U L A D V E N T I S T

9. In ce cuvinte alese vorbeşte despre succesul lui Petru în lucrul Domnului? Gal. 2,9.

Cu cît vom p rim i m ai m u lt d in h a ru l lu i H ristos cu a t î t v om fi m ai am ab ili, şi m a i b u n i fa ţă de alţii, în c ins te d înd în tî ie ta te a ltu ia .

10. Ce răspundere avea apostolul Pavel în harul ee-i fusese dat? Efes- 3,9.

A cela ce fusese c h em a t ca p ropovădu ito r , aposto l şi în v ă ţă to r (2 Tim. 1,11) dovedea iu b ire (1 Cor. 16,24), e ra neobosit în lu c ru l lu i (1 Tes. 2,9), n u r îv n ea d u p ă bogăţie (Fap te 20,23.34), p red ica c rucea lu i H ristos (1 Cor. 2.2), d ep in d ea de ru g ăc iu n ile C om unită ţii (Rom. 15.30), e ra a p ăsa t de g r i ja p e n tru C om unită ţi (2 Cor. 11.28) şi se socotea cel m ai n e în sem n a t d in tre aposto li (1 Cor. 15,9). A şa a s lu j i t P av e l pe H ristos făcînd cunoscu tă ta in a lu i Hristos-

STUDIUL 6

SA CUNOASTETI DRAGOSTEA LUI HRISTOS

Efeseni 3,19

1. Pentru ce spunea Pavel că trebuie pusă în lumină isprăvnicia tainei ascunsă de veacuri? Efes. 3,10-

î n acest s tu d iu în v ă ţă m că, C om u n ita tea a re p a r ­te a ei în su s ţin e rea şi ju s t if ic a re a în ţe lep c iu n ii şi cu ­n o ştin ţe i d ivine, aşa cu m a fost a r ă ta tă aceas tă în ­ţe lepc iune în p la n u l de m ântuire. C om unita tea , scria aposto lu l Pavel, „este o p r iv e liş te p e n tru lum e, î n ­geri şi oam eni". 1 Cor. 4,9. în g e r i i şi f i in ţe le d in în ­treg u n iv e rsu l t reb u ie să v ad ă h a ru l lu i D um nezeu, m ila , în d u ra rea , ră b d a re a şi ie r ta re a Sa, lu c r în d p e n ­t ru m în tu irea celor ce au păcă tu it.

D um nezeu v re a ca C om u n ita tea să fie o m an ife s ­ta re v ie a în ţe lep c iu n ii dum nezeieşti, p recu m u n b o ln av g rav ce a fost v in d eca t este o m ă r tu r ie a în ­ţelepciun ii şi desto in ic ie i m edicu lu i ce l-a t ra ta t .

2. Cu cine a alcătuit Dum nezeu acest plan? Efes. 3,11-

3. Ce avem prin credinţa în Hristos? Vers. 12.

P ă c a tu l a d e sp ă r ţi t pe p ăcă tos de D um nezeu cre- in d o p ră p as tie de n e trecu t. H ris tos a fost Cel care a în tin s u n pod tra in ic peste aceas tă p răpas tie , un in d ia răş i pe credincios cu D um nezeu.

4. Meditînd asupra - planului minunat de mîntuire întocmit de Dumnezeu, la ce l-a condus aceasta pe Pavel? Vers. 14.15-

G în d u l în tre ru p t în v e rse tu l 1 d in aces t capitol „ ia tă de ce“, este r e lu a t a cu m în v e rse tu l 14, „ ia tă de ce, zic, îm i p lec genunchii...".

5. Care este una din cererile lui Pavel în rugă­ciunea sa pentru credincioşii Comunitătii din Efes? Vers. 16.

H a ru l care ne în tă re ş te este de la D um nezeu- El ne este t ran sm is p r in D uhu l S fîn t. „Ci voi v e ţi p rim io pu tere" . A ceeaşi p u te re care co n v erteş te sufle tu l t reb u ie să co n tin u e aceas tă lucra re , dacă treb u ie să ved em o c reş te re sp ir itu a lă . Şi aşa cum v ia ţa fizică e su s ţin u tă şi se dezvoltă p r in h ra n ă şi in te lec tua l p r in g în d ire şi cugetare , to t aşa v ia ţa sp ir i tu a lă este su s ţin u tă p r in p rezen ţa şi p u te re a D u h u lu i S fîn t şi p r in s tu d iu l C uvîn tu lu i.

6. Ce cerere deosebită se cuprinde în rugăciunea înălţată de apostolul Pavel? Vers. 17.

C reştin u l t reb u ie să se fo losească de m ijloace le d iv ine p e n tru c reş te rea sp ir i tu a lă . F iin d în răd ă c in a ţi în H ristos şi în iu b ire a Sa, desch iz înd in im ile D u h u ­lu i Sfîn t, v om c reş te n e în c e ta t în cele sp irituale-

7. Care vor fi rezultatele dacă viaţa noastră va fi călăuzită de principiul iubirii? 1 Ioan 4,7.

P ă z ire a C u v în tu lu i lui H ristos este s tr în s leg a tă cu locu irea lu i H ristos în noi. D acă cred inciosu l a re iu ­b ire în in im ă, a tu n c i v a cunoaş te p e D um nezeu şi-L v a iu b i şi v a păzi po ru n c ile Sale. Iu b irea fa ţă de D um nezeu n e v a conduce şi la iu b ire a fa ţă de aproapele .

8. Cît din dragostea lu i Hristos trebuie să ajungă să priceapă cel credincios? Efes. 3,18.

9. Prin ce ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu? Vers- 19.

C on tem p lîn d iu b ire a lu i H ris tos noi zăbov im la ţă rm u l u ne i iu b ir i ce nu po a te f i m ăsu ra tă . P r iv in d v ia ţa Sa p e păm în t, sac rif ic iu l Său p e n tru noi, lu c ra ­re a Sa în ceru ri, ca M ijloc ito r a l n o s tru şi locaşu rile pe care le p reg ă teş te p e n tru cei ce-L iubesc, n u p u ­tem dec ît să ex c lam ăm : „O, lă rg im ea , în ă lţim ea , lu ng im ea şi ad în c im ea iub irii lu i H ristos".

10. Pentru care m otive se cuvine lui Dumnezeu slava si cinstea în biserică în Isus Hristos ? Vers. 20.21.

STUDIUL 7

APOSTOLUL PAVEL DESPRE PRIMELE COMUNITĂŢI CREŞTINE

Ioan 17,20.21

V eştile pe c a re aposto lu l P av e l le p r im e a cu p r i ­v ire la ap ostaz ia ce-şi făcu se loc în C om unita te , îl în g rijo ra . Oare, g îndea el. to a tă lu c ra re a sa p e n tru credincioşi să fie zad a rn ică ? M ulte nopţi le p e tre ­cea el în ru g ăc iu n ea n e n tru ca D um nezeu să în tă ­rească aceste C om unită ti, si a ceas ta cu a t î t m a i m u lt cu cît auzea de m etode le folosite de d iz iden ţi p e n tru a co n tra ca ra lu c ra re a sa. O ric înd av ea ocazia scria bisericilor, m u str în d u -le , m în g îin d u -le , în d em n în d u - le şi în cu ra j în d u - le aşa cum cerea s ta re a lor.

1. Cum sfătuia Pavel pe credincioşi să se poarte ? Efes. 4, 1.2-

P a v e l în d em n a pe fra ţi i săi să m an ife s te în v ia ţa lo r p u te re a ad ev ă ru lu i c red in ţe i ne care-1 p rim ise ră . P r in b l în d e ţe şi am ab ili ta te , ră b d a re şi iu b ire ei u rm a u să exem plifice c a ra c te ru l lu i H ristos şi să a- rat.e b in ec u v în tă r i le m în tu ir ii Sale.

B lîn d e ţea si u m il in ţa lu i H ris to s este p u te re a c re ­d inciosului. D in tre to a te lu c ru r i le care s în t cău ta te , do rite şi cu ltiv a te n im ic n u e m ai de pret, în a in tea lu i D um nezeu , ca o in im ă c u ra tă şi o dispoziţie îm ­b ib a tă cu m u lţu m ire şi pace.

2. Ce trebuie să se străduiască credincioşii să păs­treze ? Vers. 3.

P e n tru C o m u n ita te u n ire a sub to a te aspecte le ei a fost u n p rin c ip iu de seam ă. U n ire a p roduce tă rie , d ezb in a rea slăb ic iune. U n irea p roduce pace, dezb i­n a re a p ro d u ce tu lb u ra re . T em elia u n ir ii c red incioş i­lo r este leg ă tu ra p e rso n a lă a f iecă ru ia d in tre ei cu A cel „ s in g u r D um nezeu" şi A cel „ singur D om n Isus H ristos" . 1 Cor- 8,6.

N e u n irea în C o m u n ita te dezonorează re lig ia lui Hristos. A ceste în v ă ţă tu r i d a te p r in aposto lu l P av e l nu e rau d a te n u m ai p e n tru C om u n ita tea d in v rem ea sa, ci in te n ţia lu i D um nezeu a fost ca ele să ne fie tran sm ise şi nouă. Ce facem noi p e n tru a p ă s tra u n irea p r in leg ă tu ra păcii ?

3. Care a fost în această privinţă dorinţa Dom nu­lui Hristos exprim ată în rugăciunea Sa de mijlocire ? Ioan 17,20-23.

în d e m n u l a d re sa t C o m u n ită ţi i d in to a te t im p u rile este să se s tră d u ia sc ă să îm p lin ească ru g lc iu n e a D om ­n u lu i Hristos.

4. Care sînt cele 7 argumente pe care apostolul Pavel le prezintă în favoarea unirii credincioşilor ? Efes. 4,4-6.

M A R T I E — • A P R I L I E 1972'9

C reştin u l n u este u n p e reg rin singura tic , el a p a r ­ţ in e o rg an ism u lu i v i ta l a l fam ilie i lu i D um nezeu, care a lcă tu ie ş te u n s in g u r tru p , t ru p u l lu i H ristos— C om unita tea .

D u h u l S fîn t a l lu i D um nezeu care r is ipeş te şi îm ­p ră ş t ie dezb in a rea si deza rm o n ia a t î t d in su fle tu l cred inciosu lu i cit si d in v ia ta C om unită ţii . N e u n i ­rea e u n sem n sig u r că D u h u l S f în t n u e acolo.

Cei ce se su p u n ace lu iaşi D om n n u v o r fi în v r ă j ­m ăşie un ii cu alţii.

P av e l vo rb eşte aci de acea c red in ţă în Tsus H ris ­tos ca M în tu ito r raersonal. O s in g u ră cale de a fi sa l ­v a t si an u m e c red in ţa .

B otezul cu a p ă — Drin cu fu n d are — care sim bo li­zează m o artea şi înv ierea . M ai în se am n ă c u ră ţire si se p a ra re s i o m ă r tu r ie a u n ir ii cu C om u n ita tea lui H ristos. U n s in g u r botez, v re a să sp u n ă u n s in g u r fel de a fi botezat, n u ex is tă m ai m u lte fe luri.

T a tă l n o s tru a l tu tu ro r este izvoru l u n ir ii noastre . C ineva a zis : „D acă credincioşii n u s în t un iţi, cu ce d re p t m ai nu m esc ei pe D um nezeu T ată".

5. Ce daruri a dat Dumnezeii Comunităţii pentru păstrarea unirii ? Efes. 4.1.11.

El a dat. E l a r în d u it . H ris tos a o rg an iza t C o m uni­ta tea . H ris to s v re a să a ib ă p e u rm aş ii Său g ru n a ti la un loc în C om unită ti. obse rv înd o rd in ea s tab ilită , av în d regu li si d isc in lină si to ti su p u n în d u -se u n u l a l ­tu ia . si fiecare socotind pe ce lă la lt m a i ceva decît pe sine. U n irea si în c red erea s în t e sen ţia le p e n tru p ro s ­p e r ita te a B isericii. Noi do rim să p ă s t ră m lin ia cea d re an tă ca să n u se p ro d u că o a b a te re de la s is te ­m u l de regu li şi o rîndu ie li a le b ise ric ii noastre.

6. Care era intenţia lui Dumnezeu pentru Comuni­tate prin aceste daruri ? Vers. 12. 13.

A desăvîrs i, a com ple ta ceea ce n u e ra term in at.1 T im . 3.10. Aci se sub în ţe lege c reş te rea şi dezvol­t a re a co n tin u ă a c red in ţe i si c arac te ru lu i, căci p în ă n u se v a Droduce aceas tă desăv îrs ire a carac te ru lu i lu i H ristos în noi. E l n u va v en i să ia la Sine pe ai Săi T reb u ie să a ib ă loc o co n tin u ă c reştere. o în ă vom a iu n e e to ti la s ta rea de om m are , la în ă l ţ im e a s ta tu r ii , p l in ă tă ţ i i lu i Hristos.

7 . TTnirea. credinţa, desăvîrşirea precum si cunoaş­terea Fiului lui Dum nezeu ce vor produce în credin­cioşi? Vers. 14 p.p.

P a v e l deseori a tră g e a a te n ţia în ep isto le le sa le a su p ra acesto r lu cru ri . 1 Cor. 15.33 ; 2 Tim . 3,13 u.p.

8. Care sînt elem entele arătate de apostolul P avel care vor ajuta celui credincios să ajungă la Cel ce este Capul, la Hristos ? Efes. 4,15.

„C redincioşi ad ev ăru lu i, în dragoste, să creştem ". C re ş te rea sp ir i tu a lă este ţ in ta p u să în a in tea c red in ­cioşilor. N u p o a te fi v ia ţă fă ră c reş te re . î n orice s ta ­d iu a l dezvo ltării v ia ţa n o astră c reş tin ă treb u ie să a tin g ă d esăv îrş irea şi aceas ta se v a face p r in cre- d incioşie fa ţă de a d ev ă ru l lu i D um nezeu şi p r in a b u n ­d e n ţa iu b irii în in im ile noastre.

9. Cu ce aseam ănă profetul Ierem ia creşterea sp i­rituală ? Ier. 17,8.

10. Unde va duce in final unirea, creşterea şi con­lucrarea laolaltă a mădularelor trupului lu i Hristos?

Efes. 4,16.

C reşterea în tre g u lu i t ru p a l B iseric ii se v a rea liza p r in e fo r tu r ile f iecăre i p ă rţi , p r in ceea ce dă fiecare p a r te , p r in lu c ra re a f iecăru ia se z ideşte în tre a g a c lă ­d ire, în dragoste. A d e v ă ru l este f ă ră în d o ia lă baza u n irii , d a r iu b ire a este p u te re a v i ta lă care ţ in e lao ­la l tă pe cei ce s în t a i lu i Hristos.

STUDIUL 8

APOSTOLUL PAVEL ŞI SFATURILE CĂTRE EFESENI

Efeseni 4,22.24

A posto lu l P a v e l în ţe legea fo a r te b in e im p o r ta n ţa m a tu r i tă ţ i i sp ir i tu a le şi a e x p erien ţe i în v ia ţa c re ­dincioşilor. De aceea el co n tin u a să le dea în v ă ţă ­tu r i cu p r iv ire la ceea ce ei t reb u ie să fie şi să facă. E l ş tia că o C o m u n ita te treb u ie să fie com pusă d in m em b ri cu o p ro fu n d ă sp ir i tu a lita te . E l m a i ş tia că cu n o ştin ţa p reced e sp ir i tu a lita tea . De aceea s im ţea aceas tă p o v a ră a su p ra sa de a da co n tin u u in s tru c ­ţ iu n i şi în v ă ţă tu r i . F ă ră în d o ia lă el recu n o ş tea a v an - tag iile sc risu lu i, f a ţă de în d ru m a re a v e rb a lă şi desi le m a i v o rb ise de acest lu c ru acu m el le scria.

1. Ce sfat solem n dă apostolul Pavel credincioşilor din Efes ? Efes. 4,17.19.

„ Ia tă d a r ce v ă sp u n şi m ărtu r ise sc 11. Este fe lu l snecific a l lu i P av e l de a c o n iu ra în m od solem n pe sfin ţi. A stfe l se e x p r im ă el în F ap te 20,26. A d e ­sea ia n e D um nezeu ca m arto r . Rom. 1.9 : 2 Cor. 1, 23. .M ărtu risesc eu în D o m n u l11, a ra tă convingerea sa că vo rb eşte cu a u to r i ta te d iv ină.

A posto lu l P a v e l m u stră p e f ra ţi i săi în n u m ele şi p r in a u to r i ta te a lu i H ris to s D om nul, că d u p ă ce au n r im it si m ă r tu r is i t E v an g h e lia să n u se m ai n o arte la fe l ca păgînii, ci să a ra te p r in c o m p o rtam en tu l lo r zilnic că ei s în t cu a d e v ă ra t convertiţi, schim baţi-

2- Ce afirmaţie face apostolul Pavel în vers. 20 ? Vers. 20.

3. Dacă au fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Hristos, ce trebuie să facă ei? Vers. 21.22.

.,N -a ţi în v ă ţa t aşa pe H ris to s11. sau n -a t i p r im it aşa pe H ristos. A în v ă ţa ne H ris tos nu în sem nează p u r si sim tilu. a sti ceva d esn re El. ci în sem n ează a cunoaşte s lu ib a şi lu c ra rea Sa de preot, şi M în tu i ­to r a p ă ră to r şi m iilocito r si a - t i însusi p e n tru t ine avant.aeiile lu c ră r i i L u i de ispăşire . C înd D om nul a zis . .în v ă ţa ţi de la M ine11 (Mat. 11,29), S -a p re ze n ta t ne Sine ca exem plu . Cei ce m ăr tu r ise sc că s în t ai Săi t reb u ie să calce pe u rm e le Sale.

4. Ca să aibă loc o schimbare radicală ce trebuie să fie înnoit m ai întîi? Vers. 23.

5. Care sînt trăsăturile celui născut din nou şi după al cui chip e făcut ? Vers. 24.

R eîn n o irea n u este n u m a i o do rin ţă . In im a care este p re d a tă lu i D um nezeu iu b eş te ad ev ăru l. C uv în - tu lu i lu i D um nezeu, fiindcă p r in a d ev ă r su fle tu l este reg en era t, e ste înnoit.

„Să v ă în n o iţi11. î n c iuda secolelor de d eg radare , f ă n tu ra de la c rea ţiu n e m ai p o a r tă şi azi u rm ele lu ­c ră r ii lu i D um nezeu • si p r in lu c ra rea Sp iritu lu i Sfînt, p r in n a ş te re a d in n ou şi p r in sfin ţire , „ceea ce este v ech i11 v a fi recrea t, înnoit.

„DuDă ch ipu l lu i D u m n ezeu 11. D um nezeu în su s i este id ea lu l p u s în a in tea c redinciosului. E l t reb u ie să fie re în n o it d u p ă ch ipu l lu i D um nezeu în n e p r i ­h ă n ire şi sfin ţen ie . Ce lu c ra re m in u n a tă ! Totuşi D um nezeu n u face aceas ta f ă ră c o n sim ţăm în tu l şi cooperarea noastră .

6. Ce fapte rele sînt enum erate de Pavel pe care credinciosul nu trebuie să le m ai facă ? Vers- 25-27.

Aci, ca şi în v e rse te le care u rm ea ză este e n u m e ­r a tă o serie de ob iceiuri re le în c o n tra s t cu p r inc ip iile c reştine . N u p o ţi f i m e m b ru a l t ru p u lu i lu i H ristos şi să p rac tic i fa ls ita tea şi fă ţă rn ic ia . A cestea n u clădesc, ci d istrug .

7. Ce alte fapte ale firii vech i trebuiesc părăsite ? Vers. 28.29.

10C U R IE R U L A D V E N T I S T

F u r tu l şi m in c iu n a s în t s tr în s legate, a m în d o u ă f i in d fap te necinstite . R ăd ăc in ile acesto ra s în t m ai ad înc i decît a le a lto r p ă ca te şi s în t m a i g reu de dez ­răd ăc in a t. De fapt. fu r tu l este u n u l d in lu c ru r ile cele m ai g reu de b iru it . E l este u n u l d in cele m ai su b tile isp itiri a le celui rău .

U nii d e sp a r t ocupaţiile lor de re lig ia lor. U nii ca aceştia se înşeală. Noi treb u ie să f im aceeaşi în Co­m u n ita te ca şi în societate. N eg lijen ta de a fi cu aceeaşi g r i jă fa ţă de p ro p r ie ta te a sau b u n u l pu b lic ca şi fa ţă de a l m eu este c o n d am n a tă de p o ru n ca a opta.

„C uv în t str ica t" . Aci este o p ro h ib ire a v o rb irii nepo triv ite . D a ru l v o rb irii t reb u ie să fie folosit ca să zidească si să în a l ţe v ia ta sp ir i tu a lă . „V orb irea voas­t ră să fie to td e a u n a cu h a r . . . ca să dea h a r celor ce o au d .“ Col. 4,6 ; Efes. 4,29. Să ne d ep rin d em a av ea o v o rb ire p lăcu tă , corectă, s in ce ră şi cuv in te am ab ile şi prie tenoase .

8- Asunra cărui fapt atrasre în mod deosebit aten ­ţia credincioşilor, apostolul Pavel ? Vers. 30.

De fa p t to a te p ăca te le a m in tite în v e rse te le de m ai înain te . în tr is te az ă D uhul S fîn t al lu i D um nezeu. S i­g iliu l lu i D u m n ezeu va fi pus n u m a i a su p ra ace lora a c ă ro r c red in ţă în n e p r ih ă n ire a lu i H ristos, p roduce o v ia tă sfîn tă.

S în t m u lţi p r in tre noi care au p u ţ in ă c red in ţă . Din cauza aceas ta ei m an ife s tă o co n tin u ă în g rijo ra re si te a m ă de necazuri înch iou ite . T eam a n e m u lţu m ire a şi p lîn g e rea lor, în tr is te az ă D u h u l lu i D um nezeu.

A n an ia şi S a f ira a u în tr is ta t D u h u l S fîn t n u tr in d lăcom ia.

C înd ne în d o im de iu b irea lu i D um nezeu şi a r ă ­tă m n e în c red e re în făg ăd u in ţe le Sa le I I dezonorăm şi în tr is tă m D u h u l Sfînt.

9. Ce manifestări trebuie să dispară din viata cre­dinciosului? Vers. 31.

10. Care trebuie să fie comportarea unui adevărat credincios ? Vers. 32.

C alea cea m ai s ig u ră p e n tru slăb irea sp ir i tu a lită ti i este n u tr ire a invid ie i, a b ă n u ie lilo r si c ău ta re a de greşeli. P e de a l tă p a r te cea m ai rm te rn ică dovadă că D um nezeu a t r im is în lu m e pe F iu l Său este ex is ­t e n ţa a rm o n ie i şi a u n ir ii în tre m em b rii C om unită ţii .

STUDIUL 9

UMBLÎND IN LUMINA CREDINŢEI

Efeseni 5,8.9

In episto le le lu i P a v e l ideea de lu m in ă si în tu n e ric este fo losită ca sim bol ce re p rez in tă n e p r ih ă n irea şi p ăca tu l. D esigu r că aceas tă co m p ara ţie făcea o deo ­seb ită im p res ie a su p ra a scu ltă to rilo r . P r in acest t a ­b lou e l a ră ta logica l u c r u r i l o r : că ad ică asa cum e n o rm al şi b ine să u m b lă m în lu m in ă şi n u în în tuneric , to t a s tfe l şi în cele sp ir i tu a le e n a tu ra l a u m b la în n e p r ih ă n ire şi n u în neleg iu ire . E l sp u n ea E fesen ilo r : „O d in ioară e ra ţ i în în tu n eric" , sau cu a lte cuvinte, v ia ţa lo r de m ai în a in te e ra pe calea p ăca tu lu i, d a r acum „sîn te ţi lu m in ă în D om nul".

1. Pe urmele cui îndem na apostolul Pavel pe cre­dincioşii din Efes să meargă ? Efes. 5.1.

2. Care este principiul de bază al v ieţii creştine, re­comandat şi cu această ocazie? Vers. 2.

P re c u m copiii im ită p e p ă r in ţ i , aşa şi copiii sp ir i ­tu a li să im ite pe T a tă l lor. U rm a ţi d a r p i ld a lu i D um nezeu. E x em p lu l n o s tru su p rem care a re p rez en ­t a t aci pe p ă m în t p e T ată l, este D om nul n o s tru Isus H ristos. Să u rm ă m ex em p lu l M în tu ito ru lu i c ău tîn d zi de zi să im ităm ca ra c te ru l Său, v i r tu ţ i le Sale, d in ­t r e care d rag o stea s tră lu ceş te a t î t de pu tern ic , p rin fa p tu l că S -a d a t p e S ine p e n tru noi.

3. In cc cuvinte dădea şi apostolul Petru acelaşi îndem n ? 1 Petru 2,21.

4. Ce sfat dă apostolul P avel cu privire la păcatele din viaţa de m ai înainte a credincioşilor ? Efes. 5,3.

A postolu l P av e l accen tu iază aci, n u n u m ai ca să n u m ai fie făp tu ite , d a r nici m ăc a r să n u m ai fie pom enite.

A d u lte ru l şi lăcom ia, aceste două p ă ca te grele , sapă şi azi la tem elia v ie ţii sp ir i tu a le a B isericii. F ieca re treb u ie să vegheze. C înd u n credincios aoucă pe calea p ie rză r ii p r in că lcarea po runc ii a şaptea , a tunc i e l m erg e repede la vale- P u te re a de deoseb ire d in tre d re p ta te si fă răd e leg e d ispare , ju d ec a ta lu i se în tu n e c ă şi e l dev ine o ep av ă fă ră c îrm ă, lă s a tă în voia v a lu r i lo r poftei. D um nezeu c e re sf in ţirea v ie ţii şi c u ră ţ irea t ru p u lu i , care este tem p lu l D uhu lu i Sfînt.

L ăcom ia, e c o m p ara tă de P av e l cu în ch in a rea la idoli. Col. 3.5. N i se d ă av e rt izm en tu l : „Nu p u te ţi s lu ji şi lu i D um nezeu şi lu i M am ona". D a r cu to a te aceste avertizm en te , dom neşte în că p re tu t in d en i l ă ­com ia şi aceas ta op reşte b in ec u v în ta rea lu i D u m n e ­zeu să se rev e rse a su p ra C o m u n ită ţi i Sale.

5. Ce spune anostolul P avel cu privire la felu l de vorbire al urmaşilor lui Hristos ? Vers. 4.

A postolu l P a v e l t rece acu m de la n e cu ră ţia in te ­rioară , lă u n tr ic ă a in im ii, d in v e rse tu l 3, la e x te r io ­r iza rea p r in v o rb ire , din v e rse tu l 4- V orb irea, acest d a r m in u n a t d a t om ulu i de D um nezeu , v a ex te rio riza s im ­ţăm in te le ce stăp înesc lă u n tru l nostru .

6. Care va fi urmarea pentru cei ce vor m ai să- vîrşi faptele firii ? Vers- 5.

7. Ce sfat se dă cu privire Ia vorbe deşarte ? Vers. 6 p.p.

„V orbe d eşa rte" sau v o rb e goale. S c r ip tu ra a re fo a r te m u lt de spus cu p r iv ire la to t fe lu l de în şe ­lăciuni. E rezii d ife rite a m e n in ţa u C om u n ita tea ch ia r la începu t. P a v e l a v er tiza îm p o tr iv a în v ă ţă tu r i i şi a în v ă ţă to r i lo r falşi, c are se p re z in tă ca a p ă ră to r i ai ad ev ăru lu i, d a r care n r in e rez iile lo r su b m in ează t e ­m elia C om unită ţii . Rom . 16,18 u.p. ; 2 Cor. 11 3 ; 2 Tes. 2,2.3 p-p.

S a ta n a p r iv eş te cu m u ltă sa tis fac ţie la cei ce m ărtu r ise sc n u m ele lu i Hristos. d a r se la să p r in ş i de am ăg irile lu i. L u c ra re a lu i este de a născoci m ereu noi înşe lăc iun i. Acei c redincioşi care n u v o r cerceta cu seriozita te S c rip tu rile şi c are n u v o r su p u n e do ­r in ţe le şi p lan u r i le v ie ţii lo r C u v în tu lu i ce n u dă greş, cu s ig u ra n ţă v o r a lu n eca de p e calea d re ap tă şi v o r fi p r in ş i de în şe lăc iun ile lu i Sa tana .

8. Care era îndrumarea categorică cu privire la asem enea persoane? Efes. 5,7.

9. Um blarea în lum ină prin ce se va da pe faţă ?Vers. 8.9.

A posto lu l P av e l fo loseşte des aceste co n tra s te în en isto le le sa le : lu m in ă şi în tuneric , n e p r ih ă n ire si fărăde lege . Tn eDistola a doua că tre C orin ten i 6-14. el în tre a b ă : „C um poa te s ta îm p re u n ă lu m in a cu în tu n e ricu l ?“. Noi vom fi identificată d u p ă „u m b la ­re", ad ică d u p ă m odu l n o stru de v ia tă . D o m nul H r is ­tos p o ru n ceş te u rm aş ilo r Săi să u m b le în lu m in ă . Cu fiecare p as pe c ă ra rea lu m in ii u rc ăm m ai sus, spre idea lu l ce n e s tă în fa ţă , s f in ţire a v ie ţii şi de săv îrş irea ca ra c te ru lu i creştin .

10. Ce principii trebuie să călăuzească umblarea creştinului? Vers. 10.

„Ce este p lăc u t lu i D um nezeu", t reb u ie să constitu ie d o r in ţa ascu ltă rii, a u m b lă r i i şi a v ie ţu ir ii noastre . „Să deoseb iţi b ine voia lu i D um nezeu cea bu n ă , p lă ­c u tă şi desăv îrş ită" , sc ria aposto lu l P a v e l ro m an i­lor.

TTTIM A R T IE — A P R IL IE 1972[ LUJ

11. Care trebuie să fie atitudinea faţă de lucrările neroditoare ale întunericului? Vers. 11-

M ai d eg rab ă osînd iţi-le , condam naţi- le , m u stra ţi- le . E nevoie de cu ra j p e n tru a m u s tra rău l, fie p r in cu- v în t, fie p r in ex em plu ; d a r e o datorie , a tî t în b i ­se rică cît şi în societate.

STU D IU L 10

ÎNDEMN ş i u r a r e

Efeseni 6,10.24

M in u n a te s în t în d em n u ri le p e care le -a d a t în u l t im a p a r te a v ie ţii sale, aDostolul Pavel, acest v red n ic s lu jito r a l lu i Hristos. E le au s t ră b ă tu t p în ă în zile le noastre . M ulte su fle te a u fost m îng îiate , în tă r i te şi su s ţin u te zi de zi în v ia ta de c red in ţă p r in aceste a d ev ă ru r i p ro fu n d e şi în acelaşi t im p sublim e.

1. C are este izvoru l tă r ie i cred incioşilo r ? Efes. 6.10.

2. C um e x p r im ă P av e l aceeaşi Mea în ep isto la c ă ­tre Filipeni? Filip. 4,13.

Aposto lu l P a v e l av ea m u ltă în c re d e re în p u te re a lu i Dum nezeu- E l sp u n ea : ..Căci m ie n u m i-e ru ş in e de E v an g h e lia lu i H ristos, f i in d că ea este p u te re a lu i D um nezeu p e n tru m în tu ire “. Rom. 1,16. C orin te - n i lo r le sc ria : ,.Ci în to a te p r iv in ţe le a ră tă m că s în ­tem n iş te v red n ic i s lu jito r i a i lu i D um nezeu . . . p r in C u v în tu l ad ev ăru lu i, p r in p u te re a lu i Dum nezeu".2 Cor. 6.4 p.p. 7 p.p-

3. C are s în t c îteva căi p r in care cred inciosu l po a te fi ta re în D om nul ?

R ăsp u n s : A m v ăzu t că tă r ia f iilo r lu i D um nezeu este u m il in ţa lor. C înd ei s în t m ici în ochii lor, H ris tos v a fi p e n tru ei tă r ie si n ep rih ăn ire .

C red in ţa în n e p r ih ă n ire a lu i H ristos, dă tă r ie care su s ţin e si lu m in ă care călăuzeşte.

R ugăciunea este izvoru l pu terii.C u v în tu l lui D um nezeu ne în tă re ş te îm p o triv a isp i­telor.

4. Ce în d em n ad resează aposto lu l P av e l co lab o ra ­to ru lu i său iu b it T im otei ? 2 Tim . 2,1.

5. Cu ce trebuie să fie îmbrăcat credinciosul şi de ce ? Efes. 6,11.

6. Care a fost şi este atitudinea diavolului faţă de fiii lu i Dum nezeu ? 1 Petru 5,8.

C reştin u l n u po a te fi s ig u r dacă n u veghează. In m u lte p r iv in ţe poa te fi v u ln e ra b il c red inciosu l şi cîte- o d a tă tocm ai acolo u n d e g îndeste că e m ai p u te rn ic se dovedeşte a fi cel m a i slab. U n la n ţ n u e m ai ta r e d ec ît cea m ai s labă v e rig ă a lui, to t astfel si cred inciosu l n u e m ai p u te rn ic decît cel m ai slab e lem en t d in ca ra c te ru l lui.

7. Prin ce cu v in te a r a tă P av e l im p o r ta n ţa rugă­ciunii în v ia ţă cred inciosu lu i ? Vers. 18.

8. Pe lin g ă cele scrise, pe c ine tr im ise P av e l la Efes, şi în ce scop? Vers. 21.22.

9. Cu ce urare încheie apostolul Pavel epistola sa către Efeseni ? Vers. 23.24.

STUDIUL 11

HARUL ŞI CREDINŢA

Efeseni 2,8 pr.p.

H a ru l şi c red in ţa a lcă tu iesc două p rob lem e cap ita le în v ia ţa cred inciosu lu i ; d a r p re a adesea ro s tu l şi ro lu l lo r n u este în ţe les aşa cum trebu ie , un ii c re ­dincioşi socotind h a ru l sau c red in ţa ca p rim ord ia l.

Q ă j ------ -------- ------- --------

D a r d e p a r te d e a fi lu c ru r i separa te , h a ru l şi c re ­d in ţa a lcă tu iesc o u n ita te , co m p le tîndu-se şi desă - v îrş in d m în tu ire a c redinciosului, a ceas ta n e p u tîn d u -se în făp tu i n ici n u m a i p r in h a r d a r n ici n u m a i p r in c red in ţă .

1. Cum prezintă Apostolul P avel lucrarea haru­lui şi a credinţei în vederea mîntuirii credinciosului?

Efes. 2,8 p.p.

In genere h a ru l este în ţe les d o a r ca o b u n ă ta te p l i ­n ă de iub ire , o în d u ra re , o favoare , o p o sib ilita te de ob ţin e re a ie r tă r ii d in p a r te a lu i D um nezeu . Şi în adevăr, h a ru l este d a t de D um nezeu credincioşilor. N u noi cred incioşii am c ă u ta t h a ru l ci e l a fost tr im is în c ău ta re a no astră . D um nezeu Se b u c u ră să rev erse h a ru l Său a su p ra cred incioşilo r n u p e n tru că ei a r f i v redn ic i, ci tocm ai p e n tru că s în t cu to tu l nev red n ic i şi deci a u nevoie de acest h ar.

2. Legătura dintre har şi credinţă.

H a ru l este m în a lu i D um nezeu ce este în tin să c re ­d inciosu lu i ia r c red in ţa e ste m în a acestu ia ce se î n ­tin d e să p r in d ă m în a lu i D um nezeu. U rm ează de aci că h a ru l lu i D um nezeu n u po a te deven i eficace, n u -ş i poa te îm plin i lu c ra rea în c redincios p e m u ltip le le lu i căi dacă acesta n u se p r in d e în c red in ţă de D u m ­nezeu.

3. Apostolul ne învaţă că num ai prin credinţă cre­dinciosul se poate bucura de binecuvîntările harului. Iîom. 5,2.

C red in ţa este m ai m u lt decît o în c red ere că H r is ­tos a m u r i t p e n tru p ăca te le n o as tre şi că p r in je r tfa Sa p u tem fi m în tu iţi. C red in ţa în v ia ţa cred inciosu lu i în seam n ă u m b la re a lu i în lu m in a celor m ai v re d ­nice fap te . P r im e jd ia ce p în d eş te pe u n ii credincioşi este de a face d in c red in ţă u n b igo tism fe rm e că to r de m in te . Să ne fe r im a n u m i c red in ţă aceea ce este ro ­d u l u ne i p lăm ă d ir i a m in ţii noastre , ceva născocit să se po triv ească p ă re r i lo r n o as tre şi cu care îm b o ln ăv im m in ţi de c redincioşi p re tin z în d că le d ăm „ ad ev ăra ta c red in ţă 11.

V ia ţa d e c red in ţă p ra c t ică a lu i E noh i-a o fe rit be lşugu l s tă r ii d e h a r cu p ă r tă ş ia de s lava cerească.

4. Rolul harului în viaţa credinciosului. 1 Petru 1,2 u .p . ; Ioan 1,16.

A tît aposto lu l P e t ru c ît şi ev an g h e lis tu l Io an a ra tă că h a ru l, d ep arte de a fi o s im p lă p o sib ilita te de ie r ­ta re a p ăca te lo r t reb u ie să se dovedească o c red in ţă p l in ă de v a lo a re care să lu creze d esăv îrş irea m în tu ir ii. In v ia ţa c reş tin u lu i h a ru l t reb u ie să se înm u lţească , zi de zi să se v a d ă ad ău g în d u -se h a r d u p ă h a r , fa p t care să co n tribu ie la lu m in a rea to t m ai m u lt a ca ­ra c te ru lu i creş tinu lu i.

R e lig iunea lu i H ristos în se am n ă m ai m u lt decît i e r ­ta re a p ă ca te lo r • ea în se am n ă în d e p ă r ta re a păca te lo r no as tre şi u m p le re a golulu i cu d a ru r ile de h a r a le Sp i­r i tu lu i Sfînt.

5. Cc spunea apostolul P avel că nu voia să se în- tîmple în viaţa lui de credinţă ? Gal. 2, 21 p.p.

A poto lu l P a v e l se tem ea de a n u căd ea în p r im e j ­d ia de a p r iv i cu u şu ră ta te h a ru l lu i D um nezeu şi a n u p re ţu i a şa cum se cuv ine p o sib ilită ţile o fe rite de h a r p e n tru v ia ţa c re ş tin ţă p e n tru n e m u rire a su f le tu ­lui şi c u n u n a n ep rih ăn irii .

6. Ţinta lucrării harului în credincios. Efes. 2,5.

7. Cuvîntul asigurător al apostolului Pavel cu pri­vire la biruinţa asupra păcatului. Ilom. 6,14.

C U R IE R U L A D V E N T I S T

A postolu l p re z in tă aci h a ru l ca o fo r ţă p ă s tră to a re a c reş tin u lu i în tr -o s ta re de cu răţie , n u ie r t în d u -i m ere u p ăca te le ci înzestrîndu-1 cu p u te re a de a n u m ai p ăcă tu i. P r in h a ru l d a t c reş tin u lu i de c ă tre D u m ­nezeu, e l poa te cîştiga b iru in ţe a su p ra păca tu lu i, care d in p r ic in a p ă re r i lo r preconcepute , a lip su rilo r din c a ra c te r şi m ic im ii c red in ţe i p ă re a u cu to tu l cu n e ­p u t in ţă de dobîndit.

8. înţelegere greşită, spulberată im ediat de apostol. Rom. 6,15.

L eg ăm în tu l h a ru lu i cere cred inciosu lu i to t a t î t de m u lt cit i-a c e ru t şi în Eden, — ad ică dep lin ă a rm o ­nie cu L egea lu i D um nezeu, care este sfîn tă , b u n ă şi d reap tă . P e n tru c reş tin u l care tră ie ş te sub p u te re a s f in ţito a re a h a ru lu i îm p lin ire a Legii d iv in e dev ine o u rm a re firească. E l n u este n e p r ih ă n i t f i in d că ţ in e L e ­gea d iv in ă ci ţ in e aceas tă Lege d iv in ă fiindcă este n ep rih ăn it.

9. Legătura dintre sfinţirea credinciosului şi har.

S fin ţirea e s te lu c ra re a h a ru lu i lu i D um nezeu p r in care su fle tu l cred inciosu lu i este m ai m u lt şi to t m ai m u lt re în n o it d u p ă ch ip u l lu i D um nezeu şi făcu t ap t p e n tru m o şten irea sfin ţilo r.

T ran s fo rm a rea n o a s tră de la n e sf in ţire la sfin ţen ie este ceva con tinuu . D um nezeu lu crează la s f in ţirea c redinciosului, c ă ru ia îi rev in e d a to r ia să conlucreze cu El. C red inc iosu l t reb u ie să ad au g e h a r lîngă h ar.

10. Biruinţa harului asupra păcatului.

C înd credincioşii v o r c reş te în h a r şi în cu noaşterea D om nulu i şi M în tu ito ru lu i nostru , v o r u r î p ă ca tu l şi egoism ul. C o n tin u u a re loc în ei o re în n o ire sp ir itua lă . P r iv in d co n tinuu la Hristos, ei a ju n g asem enea ch ip u ­lu i S ău şi s în t găsiţi d e săv îrş iţi în El.

H a ru l îl face p e credincios în s ta re să se rid ice - d easu p ra p ă ca tu lu i dev en in d u n c reş tin ad ev ăra t.

11. îndem narea apostolului Pavel dată credincioşilor. Ebr. 4,16

D ru m u l la t ro n u l h a ru lu i şi la p r im ire a bogate lo r sa le b in ecu v în tă r i e ste deschis o rică ru i credincios. P re g ă tire a p e n tru locaşurile de sus t reb u ie lu c ra tă de fiece c redincios în v ia ţa aceasta . H a ru l lu i H ristos treb u ie în tre ţe su t în fiece la tu ră a carac te ru lu i. U n t­d e lem nul h a ru lu i n u poa te fi îm p ru m u ta t de o p e r ­soană a lteia .

STUDIUL 12

NEPRIHĂNIREA — CREDINŢA — HARUL

Habacuc 2,4

A postolu l P a v e l t r a t în d m ai d e p a rte p ro b lem a h a ­ru lu i a ra tă ro lu l cel m are p e care acesta îl joacă în n e p r ih ă n ire a credinciosului, în d u cerea lu i la acea s ta re în c ît să p o a tă m oşten i ră sp lă t irea p re g ă ti tă de D um nezeu p e n tru to ţi S fin ţii Săi.

1. Calea pe care aduce Dum nezeu neprihănirea în viaţa credinciosului. Rom. 1,17 p.p.

C red in ţa în m erite le je r tfe i de pe G olgota a D om nu ­lu i H ristos aduce în su fle tu l cred inciosu lu i n e p r ih ă ­n irea în d rep tă ţi to a re , cred inciosu l f i in d socotit în d re p ­tă ţ i t d a to r i tă n e p r ih ă n ir ii ce H ris tos i-o a tr ib u ie în u rm a c red in ţe i lui.

2. Apostolul şi atribuirea neprihănirii. Rom. 3,24.

P r in h a ru l lu i H ristos, fiece c redincios t reb u ie să-şi lucreze p ro p ria sa n ep rih ăn ire , p ă s tr în d o v ie leg ă tu ră cu T a tă l şi Fiul, leg ă tu ra sfîn tă, p e n tru noi.

3. Vorbele lui Isaia, evanghelistul Vechiului Testa­ment, despre neprihănirea ce este atribuită credincio­sului. Isa. 61,10.

F iecăru i cred incios ce p r in c red in ţă se p r in d e de m erite le M în tu ito ru lu i Isus, îi s în t o ferite h a ine le m în tu ir i i ş i-i s tă la dispoziţie m a n ta u a n ep rih ăn ir ii , cu care Isus v re a să - l în v eşm în te . A ceastă îm b ră c ă ­m in te a n e p r ih ă n ir ii în d re p tă ţi to a re a lcă tu ie ş te re - co m an d a ţia cred inciosu lu i p e n tru cer, în să ea n u îi dă p u te re a de a face p ro g rese în ea.

4. Cel de al doilea pas în neprihănirea credin­ciosului. 2 Petru 3, 18 ; Efes. 4,15.

Cel de a l doilea p as în n e p r ih ă n ire este sf in ţirea sau n e p r ih ă n ire a s f in ţito a re c a re ne este d ă ru ită cao p u te re de a duce la d e săv îrş ire n e p r ih ă n ire a a t r i ­bu ită . A ceastă p u te re n e este p u să la dispoziţie p r in ră m în e rea sau tră i re a în H ristos. T rec în d în s ta re de sfin ţire , aposto lu l P a v e l d ec la ra : î f r ’ stos t ră ie ş te în m in e “. A ceastă v ia ţă de sf in ţire *’■’'! să în d rep tă ţe a scă s ta re a n e p r ih ă n ir ii a tr ib u ită . O în H ris tos în se am n ă o c reş te re în h ar, şi în cunoa ­şte rea D o m n u lu i şi M în tu ito ru lu i n o s tru Isus H ristos p r in v ie ţu irea n o a s tră în s f in ţen ie ad ev e rin d u -se cu v in te le aposto lu lu i P a v e l : „H ristos în voi, n ă d e jd e a slavei (Col. 1,27), şi aceas tă s f in ţire a lcă tu ieş te lu c ra ­rea u n e i v ie ţi d uhovn iceşti c are duce sp re m în tu ire .

5. Apostolul Pavel şi profetul Habacuc despre această neprihănire sfintitoare. Rom. 1, 17 u .p . ; Hab. 2,4.

C red in ţa care l -a dus pe c redincios să p rim ească în d re p tă ţi re a to t ea se t ra n s fo rm ă lu m in ă to a re pe calea sfin ţirii , sp re o v ie ţu ire to t m a i a p ro ap e cu H ristos.

6. Apostolul Pavel şi neprihănirea faţă de credinţă şi Lege. Rom. 3,28.

Pe c ît este de a d e v ă ra t fa p tu l că L egea n u poa te ad u ce isp ăş irea p e n tru p ăca te le săv îrşite , p e a tî t este de a d ev ă ra t că c red in ţa p r in care cred inciosu lu i i s-a a tr ib u it n e p r ih ă n ire a în d re p tă ţi to a re îl v a m în a la a scu lta re de aceas tă Lege. Căci n u treb u ie u i ta t că deşi cred incioşii n u s în t n e p r ih ă n iţi f i in d că ţ in Legea, ei to tu ş i ţ in L egea ca u rm are , ca dovadă că s în t n ep rih ăn iţi .

7. Capătarea neprihănirii. Rom. 10,4.

A posto lu l ţ in e să accen tueze m e re u şi m ereu fa p tu l că n e p r ih ă n ire a se c a p ă tă n u m a i p r in c red in ţa în j e r t fa isp ăş ito a re şi în lo cu ito a re a lu i H ristos p e n tru

cei păcătoşi.V erse tu l acesta n u v re a să sp u n ă că n e p r ih ă n irea

în fa p t p u tea fi o b ţin u tă în t im p u l V echiu lu i T es ta ­m e n t p r in Lege şi că o d a tă cu v e n ire a lu i H ristos c red in ţa a în lo cu it L egea d re p t cale de do b în d irea n e p rih ă n ir ii . în c ă de la căd erea lu i A dam , D u m ­nezeu a d escoperit o s in g u ră cale p r in care c red in ­cioşii p o t fi m în tu i ţ i — p r in c red in ţă în v e n ire a lu i M esia. Gen. 3,15 ; 3—5 ; E br. 11,4 ; comp. Rom. 4. N ici n u po a te fi lu a t acest p a sa j în sensu l că în ­seam n ă că H ristos a p u s c ap ă t Legii ca a ta re şi că de aci încolo cred incioşii n u m ai a u în d a to r ire a să a scu lte de legea lu i D um nezeu . Legea, în sensu l de p rocedeu p e n tru d o b în d irea n ep rih ăn ir ii , ia tă ce a a tin s s f îrş itu l p r in H ristos. H ris tos ven i să p u n ă capăt, să p u n ă sf îrş it g reşite i în că lcă ri a L egii vechi şi să a ra te d ru m u l înapo i la c red in ţă . O asem en ea c red in ţă n u desfiin ţează L egea d iv in ă ci m ai d eg rab ăo s ta to rn iceş te şi face cu p u t in ţă c red incioş ilo r a -i

îm p lin ii în v ă ţă tu ra .

M A R T I E — A P R I L I E 1012-13

8. învăţătura profetului Ezechiel în legătură cu ne- prihănirea. Ezech. 33, 12. 13.

P ro fe tu l Ezechiel sp u n e cred incioş ilo r că n e p ri- h ă n ire a od a tă dobînd ită , sp ă la re a în sîngele D om nulu i Isus o d a tă săv îrş ită , aceas ta n u a r p ro d u ce o im u ­n ita te îm p o tr iv a p ăcă tu ir i i .

9. Cuvîntul apostolului Pavel către credincioşii ce au pornit pe calea neprihănirii. Tit. 3,7.

N ici u n credincios să n u lase ca s ig u ra n ţa m oş­ten ir i i v ie ţii veşn ice să a tîrn e de h azard .

10. Chemarea la sfinţenie adresată de apostolul P avel fiecărui credincios. Ebrei 10,19—22.

Cel care a su fe r it a t î t de m u lt p e n tru a u rz i o cale de m în tu ire p e n tru cred inciosu l ce v in e în consacra re la El este g a ta a-L sp r ij in i pe calea m în tu ir ii şi a ş ­te a p tă d in p a r te a lu i să n u şovăie ci cu în c red ere să se ap rop ie de acest scau n a l h a ru lu i b in ec u v în tă r i lo r Sale bogate.

11. îndem nul apostolului Iuda pentru proslăvirea Dom nului Hristos. Iuda 24.

P e n t ru noi credincioşii, f iecare în pa rte , am făcu t d in H ristos n e p r ih ă n ire a noastră .

STUDIUL 13

CREDINŢA NOASTRĂ

Efeseni 5,2

1. M otivele pentru care sîntem îndem naţi a bine- cuvînta pe Dumnezeu. Efes. 1,3.

P a v e l b in ecu v în tează p e D um nezeu, care a b inecu- v în ta t p e c redincioşi „cu to t fe lu l de b in ecu v în tă r i duhovniceşti" . F ă ră în d o ia lă că aci el se re fe ră la acele m ijloace r în d u ite de D um nezeu p e n tru m în tu - irea n o a s tră : a legerea , în fie rea , ră sc u m p ă ra re a , v ia ţa veşn ică şi m o şten irea îm p ă ră ţie i ceru rilo r. F ie ca v ia ţa n o a s tră să fie n eco n ten it o la u d ă la ad resa Celui ce n e -a b in ec u v în ta t cu to t fe lu l de b in e ­c u v în tă r i d uhovn iceşti în Hristos.

2. Apostolul P avel despre starea spirituală a cre­dincioşilor din Efes. Efes. 1,15.

C red in ţa şi dragostea , două v ir tu ţ i cap itale , a tî t de n ecesa re p e n tru c reş te rea sp ir i tu a lă . L ăsa ţi ca su f le tu l să se în a l ţe co n tinuu în ru g ăc iu n e că tre D um nezeu p e n tru ca E l să rev erse d in be lşug aceste d a ru r i a su p ra C o m u n ită ţi i Sale.

3. Ce ne ajută să obţinem m întuirea noastră. Efes. 2,8.

H a ru l este p a r te a lu i D um nezeu şi c red in ţa este p a r te a c redinciosului. C red in ţa accep tă d a ru l lui D um nezeu. P r in a c tu l în c red er ii n o as tre în E l noi s în tem m în tu iţi, d a r n u c red in ţa este m ijlo cu l p e n ­t ru m în tu irea no astră , n u ea n e m în tu ieş te , ci este d o a r calea p r in care p r im im d a ru l lu i D um nezeu.

4. Hristos pentru noi. Efes. 2,14 p.p.

H ristos este lin iş tea n o a s tră creş tinească . Sufle tu l n o s tru e f r ă m în ta t şi ne lin iş tit d in cauza p ăca tu lu i. D a r ace la care p r in C u v în tu l S ău a l in iş t i t pe v re ­m u r i fu r tu n a şi v a lu r i le m ării, este b in evo ito r şi gata , d acă -L ch em ăm să l in iş tească su f le tu l no stru şi să ne dea pacea.

o u ----------- --------------------

5. Harul care i-a fost acordat şi onoarea ce i-a fost dată lui Pavel. Efes. 3,8.

L a p o rţile D am ascu lu i v iz iu n ea crucii a sch im b a t în tre a g a v ia ţă a lu i P av e l d ev en in d apostol. A ni de zile a în v ă ţa t să cunoască pe D um nezeu şi pe D om nul Hristos. H a ru l n espus de m a re care i -a fost acorda t,l -a condus la cea m ai ad încă u m ilin ţă . N ic iodată în v ia ţă n -a u i ta t pe cel c are a fost p e n tru el Izvoru l în ţe lep c iu n ii şi C redinţe i.

6. Care va fi viaţa noastră dacă va fi călăuzită de iubirea acestuia. 1 Ioan 4,7.

P ăz irea C u v în tu lu i lu i H ris tos este s tr în s leg a tă cu locu irea lu i H ris tos în noi. D acă cred inciosu l a re iu b ire în in im ă, a tu n c i v a cunoaşte p e D um nezeu şi-L v a iubi şi v a păzi p o runc ile Sale. Iu b irea fa tă de D um nezeu ne v a conduce şi la iu b ire a fa ţă de aproapele .

7. Sfatul lui Pavel pentru credincioşi. Efes. 4,1.2

P av e l în d em n a pe f ra ţi i să i să m an ifes te în v ia ţa lor sp ir i tu a lă c red in ţa pe care o p rim ise ră , p r in b lîn - d e ţe şi am ab ili ta te , r ă b d a re şi iu b ire să u rm eze b in e - cu v în tă r ile m în tu ir ii.

B lîn d e tea şi u m ilin ţa lu i H ris tos s în t ex em p le de u rm at. D in tre to a te lu c ru r ile care s în t cău ta te , do rite şi cu ltiv a te de că tre credincios în a in tea lu i D u m n e ­zeu au u n m a re p re ţ o in im ă c u ra tă şi o d ispoziţie îm b ib a tă cu m u lţu m ire şi pace.

8. Fapte ale firii vechi ce trcbuiesc părăsite. Efes. 4, 28,29.

F u r tu l şi m in c iu n a s în t s tr în s legate, a m în d o u ă f iind fap te necinstite . R ăd ăc in ile aces to ra s în t m a i adînci decît a le a lto r p ă ca te şi s în t m a i g reu de d e zrăd ă ­cinat. De fap t, fu r tu l este u n u l d in lu c ru r i le cele m a i g reu de b iru it . E l este u n u l d in cele m ai sub tile iso itir i a le celui rău .

Unii d e sp a r t ocupaţiile lo r de re lig ia lor. U nii ca aceştia se înşeală . Noi t reb u ie să fim aceiaşi în c o m u n ita te ca şi în societate . N eg lijen ţa de a nu fi cu aceeaşi g r i jă fa ţă de p ro p r ie ta te a sau b u n u l pub lic ca şi fa ţă de a l m eu este c o n d am n a tă de p o ru n ca a opta.

9. Sfatul cu privire la vorbe deşarte. Efes. 5,6 p.p.

„Vorbe d eşa rte" sau vo rb e goale. S c r ip tu ra are fo a r te m u lt de sdus cu p riv ire la to t fe lu l de în şe ­lăciuni. E rezii d ife rite a m e n in ţa u C om u n ita tea ch ia r la începu t. P a v e l av e rtiza îm p o tr iv a în v ă ţă tu r i i si a în v ă ţă to r i lo r falşi, care p r in ereziile lo r su b m i­n ează tem e lia C om unită ţii . Rom . 16,17 u.p. ; 2 Cor.11,3 ; 2 Tes. 2,2,3 p.p.

10. Rusăciunea este izvorul credinţei.

C u v în tu l lu i D um nezeu ne în tă re ş te su f le tu l îm ­p o tr iv a păca te lo r.

11. Ce înţelegere greşită caută apostolul s-o spulbere

imediat? Rom. 6,15.

L eg ăm în tu l h a ru lu i cere c red inciosu lu i to t at î t de m u lt cît i -a c e ru t şi în E d en — ad ică d ep lin ă a r ­m onie cu L egea lu i D um nezeu care este sfîn tă , b u n ă şi d reap tă . P e n tru c reş tinu l care tră ie ş te sub p u te rea s fin ţito a re a h a ru lu i îm p lin irea c red in ţe i dev ine o u rm a re firească. E l n u este n e p r ih ă n i t f i in d că ţ in e L egea ci ţ in e L egea fiindcă este nep rih ăn it.

C U R IE R U L A D V E N T I S T

I u b i r e a în v ia ta c r e d i n c i o s u l u i

Adevărata iubire nu este o pasiune puterni­că, agresivă, sau sentimentală. Din contră, ea are o natură liniştită şi adîncă. Ea nu se uită la cele din afară care izbesc privirile, ci este a- trasă numai de calităţile bune şi nobile. Ea este înţeleaptă şi pricepută, şi devoţiunea ei este reală şi durabilă- Dumnezeu cercetează şi încearcă pe credincioşi, prin întîmplările obiş­nuite ale vieţii. Lucrurile mici sînt cele care descoperă tezaurul inimii- Ceea ce face suma fe­ricirii în viaţă sînt micile atenţii, numeroasele acţiuni neînsemnate şi micile servicii; iar ceea ce contribuie la suma nefericirii în viaţă, este neglijarea cuvintelor de bunătate, de încura­jare şi de simpatie, şi neglijarea micilor ser­vicii. In cele din urmă se va dovedi că lepă­darea de sine, pentru binele şi fericirea celor din jurul nostru, constituie o mare parte din raportul vieţii din ceruri. De asemenea, se va descoperi şi faptul că, grija de sine, fără a se ţine seama de binele si fericirea altora, nu ră- mîne nenotată în cărţile cereşti.

Valoarea iubirii curate constă în destoinicia de a face binele. Tot ceea ce este făcut dintr-o iubire curată şi dezinteresată, fie aceasta oricît de neînsemnată în ochii noştri, va aduce rodul cuvenit; căci Dumnezeu priveşte mai mult la dragostea cu care s-a făcut lucrul, decit la mă­rimea lucrului făcut. Iubirea este din Dumnezeu.

STUDIUL 1

IUBIREA ŞI VORBIREA NOASTRĂ

1 Corienteni 13,1

1. De unde vine vorbirea noastră. Luca 6.45.

D acă v ia ţa re lig ioasă a cred inciosu lu i este l ip s ită de iub ire , Isus cu lu m in a p rezen ţe i Sa le n u este a - colo. P o a te să fie c ineva în ze s tra t cu o u im ito a re ascu ţim e de m in te să descopere defec te le a lto ra , d a r tu tu ro r ace lo ra c a re se lasă t î r î ţ i de acest sp irit, Isus le z i c e : „ F ă ţa rn icu le , scoate m a i în tî i b î rn a d in ochiul tău , şi a tu n c i vei v ed ea desluşit să scoţi p a iu l d in och iu l f ra te lu i t ă u “. Cel ce se face v in o v a t d e fa p te rele, e ste cel d in ţii c are b ăn u ie ş te fa p ta rea . V o rb in d de ră u pe a ltu l, e l în ce a rc ă să a sc u n d ă sau să d ezv inovă ţească ră u l d in p ro p r ia sa in im ă . P r in p ă c a t s -a a ju n s la cu n o aş te rea rău lu i. A d a m şi E va au în ce p u t să se în v in u iască rec ip roc n u m a i d u ­p ă ce au păcă tu it .

2. Pentru ce spune Dom nul Hristos să luăm seama la cuvintele noastre ? Mat. 13,37.

C uvin te le D o m n u lu i H ristos descriu pe c red incio ­su l care este g a ta în orice m o m en t să v a d ă o s lăb i­c iune în alţii. C înd crede că a d e scoperit o p a tă în c a ra c te ru l sau v ia ţa a ltu ia , este fo a r te zelos să o t r îm b iţe z e şi a lto ra ; d a r Isus sp u n e că aceas tă t r ă ­s ă tu ră d e carac te r , fo losită ca să săv îrşească aceas tă lu c ra re necreştinească , este în co m p ara ţie cu fa p ta c ritica tă , ca o b îrn ă fa ţă de u n pai. N um ai lip sa cu iva de sp ir i tu l în g ăd u in ţe i şi a l iu b iri i îl p o a te îm pinge pe acesta să facă d in tr -u n p a i o b îrnă .

3. Care este atitudinea celor nepăsători faţă de cuvintele lor ? Ps. 12,4.

4. Ce va face Domnul acestora ? Ps. 12,3

5. Ce cuvinte adresă Dum nezeu lui Iov în legă­tură cu vorbirea sa ? Iov. 38,1-3.

Iov, n enorocit şi su ferind , în tîm p in ase a rg u m e n ­tele şi în v in u ir i le p r ie te n ilo r săi cu o iscusită a p ă ­ra re a p ro p rie i sa le v ie ţi şi poziţii, în a in tea lu i D um nezeu. In cap. 38 p în ă la 41, D um nezeu p u n e în c o n tra s t m în d r ia lu i în v o rb ire şi cu noştin ţă , cu p ro p ria Sa p u te re ca C reator. In cap. 40 Iov r ă s ­p u n d e lu i D um nezeu în u m ilin ţă , z ic înd : „ Ia tă , eu s în t p re a m ic ; ce să -T i ră sp u n d ? îm i p u n m în a la g u ră “. In cap. 42, e l r ă sp u n d e D om nulu i : „Da, am v o rb it f ă ră să le în ţe leg , de m in u n i care s în t m ai p resu s de m in e şi p e care n u le p ricep . U rech ea m ea auzise v o rb in d u -se de T ine ; d a r acu m ochiul m eu T e-a v ăzu t. De aceea m i-e sc îrbă de m in e si m ă pocăiesc în p ra f şi cenuşă". R ăsp u n su rile cele p u te rn ic e d a te de Iov p r ie te n ilo r săi, e l le socotea acu m de nim ic. U m ila sa su p u n e re descoperirii lu i D um nezeu fa ţă de cu v in te le sa le nesăb u ite şi f ă ră pricepere , aduse b in ec u v în ta rea lu i D um nezeu, cum şi co n tin u a to v ără ş ie şi iu b ire a p r ie te n ilo r săi.

6. Ce sfat ne dă înţeleptul Solomon în legătură cu vorbirea noastră ? Prov. 10,19; 17,27 ; Ecl. 5,2.

7. Ce sfat asemănător ne dă apostolul Iacob ? Iacob 1,19.

8. Cum este socotit cel care nu greşeşte în vorbire? Iacob 3,2 ; Prov. 17,27

9. Care era rugăciunea fierbinte a Psalmistului. şi care ar trebui să fie şi rugăciunea noastră ? Ps. 141,3.

A tu n c i c înd ceri b in ecu v în tă r ile de care ai nevoie p e n tru d esăv îrs irea u n u i c a ra c te r d u p ă vo ia lu i H ristos. D om nul te a s ig u ră că ve i nrim i, conform p ro m is iu n ilo r date . C o n d iţiu n ea conform căre ia poti ven i la D um nezeu , n u este aceea de a fi sfînt. ci aceea de a sim ţi nevoia de a -L ru g a pe E l să - ţi dea. M otivu l care a r t reb u i să n e d e te rm in e să v en im la E l acu m şi oricînd, sp re a -I im p lo ra a ju to ru l, este m area n o a s tră nevoie, este s ta rea n o a s tră cu to tu l l ip s ită de a ju to r , care face d in E l şi d in p u te re a Sa izbăv itoare , o necesita te p e n tru noi.

10. Care va fi rezultatul acestei rugăciuni ? Efes 4,15.

Ioan, ucen icu l cel iubit, cel care a d a t p e fa ţă cea m ai m a re a se m ă n a re cu M în tu ito ru l, n u av ea d in f irea lu i acea b u n ă ta te de caracte r . E l era, n u n u m ai încrezu t şi am biţios , ci şi v io len t şi ră zb u n ă to r f a ţă de ofense. D a r c înd i s -a a r ă ta t c a ra c te ru l d u m n e ­zeiesc a l M în tu ito ru lu i, a tu n c i e l ş i-a recu n o scu t s lă ­biciunile , şi c u n o ştin ţa aceas ta l -a d e te rm in a t _la u - m ilin ţă . T ă r ia şi ră b d a re a , p u te re a şi b u n ă ta tea , m ă ie s tr ia şi b lînde ţea , p e care e l le v e d ea ziln ic în v ia ţa F iu lu i lu i D um nezeu, u m p le a u in im a lu i de a d m ira ţie şi iub ire . Zi cu zi su f le tu l său se s im ţea m ereu a tra s sp re H ristos, p în ă ce, în iu b irea sa fa ţă de D om nul, e l în ce tă de a se m a i g înd i la sine. T em ­p e ra m e n tu l să u am biţio s şi ră zb u n ă to r d isp ă ru sub in f lu e n ţa p u te r i i m o d e la to a re a lu i H ristos. L u c ra ­rea de re g en e ra re a S p iritu lu i Sfîn t, înno i in im a lui. P u te re a iu b irii lu i Hristos, tra n s fo rm ă ca ra c te ru l său. A cesta es te re zu lta tu l s ig u r a l u n ir ii noa ~

M A R T I E — A P R I L I E 191215

cu H ristos. C înd H ristos locuieşte în in im a c red in ­ciosulu i a tu n c i în tre a g a sa f ire se tran sfo rm ă . S p ir i ­tu l lu i H ristos şi iu b irea lu i înm oaie in im a, u m ileşte sufle tu l, şi în a l ţă cugete le şi d o rin ţe le n o as tre că tre cer şi că tre D um nezeu.

11. Care trebuie să fie şi legătura sfîntă dintre iubire şi iscusinţa noastră în vorbire ? 1 Cor. 13,1.

STUDIUL 2

IUBIREA ŞI CREDINŢA

1 Corinteni 13,21. Ce este credinţa? Ebr. 11,1.

C red in ţa este în c red erea în D um nezeu, în c red erea că E l ne iubeşte , şi ş t ie ce este spre b ine le şi fe r i ­c irea n oastră . Astfel, în locul căii n o astre proprii, ea ne conduce să a legem calea Lui. In locul n eş tiin - ţei noastre , ea p r im eşte în ţe lep c iu n ea Sa : în locul slăb ic iun ii noastre , tă r ia Sa : în locul păcă toşen ie i noastre , n e p r ih ă n ire a Sa. V ia ţa no astră , noi înşine s în tem a i L u i ; c red in ţa recu n o aşte d re p tu l Său de p ro p rie ta te , şi p r im eşte b in ec u v în ta rea ei. C red in ţa , c ins tea şi cu ră ţen ia , s în t a ră ta te ca sec rete a le vieţii, p lin ă de succes. C red in ţa este aceea care ne face s tăp în i pe acestea. O rice im pu ls sau a sp ira ţ ie bună , este d a ru l lu i D um nezeu .

2. Ce anume trebuie să însoţească credinţa? Ia- cob 2,17.21.22 ; Ps. 78, 7.

3. P e ce trebuie întemeiată credinţa noastră ? 1 Cor. 2,5 p. şi u.p.

4. Deci, de unde primim acest dar ? Efes. 2,8.

N u p u tem sp e ra a o dob înd i p r in p ro p riile n oastre p u teri. D ar D um nezeu ne-o p o a te oferi, „ fă ră b an i şi f ă ră p la tă 11. Isa. 50.1.

5. Pe ce cale primim darul credinţei ? Rom. 10,17.

C re d in ţa este d a ru l pe care-1 p r im im de la D u m ­nezeu. Şi cît de necesa r este el p e n tru sufle te le noastre, p e n tru că, „ fă ră c red in ţă este cu n e p u tin ţă să f im p lăc u ţi lu i Dumnezeu'*. E br. 11,6. P r in cu ­n o aşte rea C u v în tu lu i lu i D um nezeu şi p r in ru g ă c iu ­ne s in ce ră şi s tă ru ito a re , cred inciosu l se aşează pe calea p r in care do reşte să -i ofere acest d a r m inuna t, de care el a re a t î ta nevoie ; să n e u n im cere rile n o as ­tre îm p re u n ă cu a le apostolilor, şi să zicem : „D oam ­ne, m ă re ş te -n e c red in ţa 1.1.

6. Ce aduce credinţa în sufletul credinciosului ? Rom. 5,1 ; Isa. 32.17.

P ă c a te le no astre n e -a u d is tru s pacea. A tî ta t im p cît eu l n o s tru e ra nesupus, noi n u p u te a m a f la odihnă. P a tim ile cele m ai re le a le inim ii, n u p o t fi s tăp în ite de p u te re a n o astră . In p r iv in ţa aceas ta , s în tem la fel de f ă ră pu tere , ca şi ucenicii c are n u e rau în s ta re să lin iş tească a p r ig a fu r tu n ă de p e m are . D a r A cela c are p r in C u v în t a p ac if ica t v a lu r i le de pe m area G alileii, a ro s ti t şi cu v în t de pace p e n tru suflet. H a ­ru l Lui, care îm p acă su fle tu l cu D um nezeu, l in iş ­te ş te f ră m în ta re a p a tim ilo r no as tre şi, în iu b irea Lui, in im a găseşte odihnă.

7- Cît este cu putintă celui care crede ? Marcu9,23.

In Hristos, D um nezeu n e -a p u s la dispoziţie m ij ­loace să b iru im orice t r ă s ă tu ră r e a de caracte r , si să rez is tăm o ricărei ispite, oric ît de p u te rn ic ă a r fi ea. D a r dacă av em lip să de c red in ţă , s tăm d ep arte de D um nezeu. în n ev red n ic ia noastră , să ne în c red em în b u n ă ta te a m ilostivu lu i n o stru M în tu ito r . Să nu p r iv im la noi înşine, ci la Hristos. El, c are v indecă boli şi scoase dem on i c înd u m b lă aci pe păm în t, este si astăz i acelaşi p u te rn ic M în tu ito r. „Pe cel ce v ine la M ine, nu-1 voi izgoni a f a ră 11, zice D om nul.

8. Ce poate nădăjdui cel care crede ? 1 Petru 1,9.

Cei m în tu i ţ i v o r fi p r im iţi în căm in u l p re g ă ti t de Isus p e n tru dînşii. Acolo, n u v o r m ai în tî ln i pe cei răi^ pe^ m incinoşi, ido la tri, n e cu ra ţi şi n e în fr în a ţi de a ltăd a tă , ci p e to ţi ace ia c a re a u b i ru i t p e Sa tana , şi care. cu a ju to ru l lui D um nezeu, şi-au fo rm at un c a ra c te r desăv îrş it . F iece în c l in a re sp re păca t, fiece cusur, c are le -a d a t m ai în a in te m u lt de lucru , au fost sp ă la te p r in sîngele lu i H ris tos ; i a r acum ei au a ju n s să a ib ă p a r te de to a tă s tră lu c irea m ărir i i D om nului. în a in te a în a l tu lu i t ro n a l lu i D um nezeu, ei s tau acum fă ră pa tă , p ă r ta ş i la ra n g u l şi la p r i ­v ilegiile s f in ţilo r îngeri.

9- Asupra cui este rostită o binccuvintare şi cu ce este asemănat el ? Ier. 17,7.8.

Cînd S a tan a va p ro b a pe cei credincioşi, cei care s i-au fă cu t d in C u v în tu l lu i D um nezeu condu ita v ieţii lor. v o r s ta în picioare. A d e v ă ra tu l c reş tin va sta în picioare, şi c red in ţa lui v a fi şi m ai s tră lu c ito a re decît în zilele de m ai înain te .

10. Prin ce însuşire a vieţii de credinţă dobîndim biruinţa ? 1 Ioan 2,29.28.

îm b ră c a ţ i cu a rm u ra n ep r ih ă n ir ii Sale, noi p u tem obţine b iru in ţa a su p ra v ră jm a şu lu i n o stru diavolul.O c red in ţă v ie în se am n ă o c reş te re în ou tere , o î n ­c redere s ta to rn ică , p r in care su fle tu l dev ine o p u ­te re înv ingătoare .

11. Păstrînd cu tărie credinţa, ce putu exclama Pavel la sfîrşitul v ieţii sale ? 2 Tim. 4,7.8.

C red in ţa este u n e lem en t e sen ţia l a l ru găc iun ii b iru ito a re . Ca şi Iacob cel s ta to rn ic şi Ilie cel s tă ­ru ito r. noi p u tem p re ze n ta ce re rile n o as tre T ată lu i, im p lo rîn d cele ce El a făgădu it. O noarea tro n u lu i S ău este p u să în joc, p e n tru îm p lin ire a C uv în tu lu i Său. ___ _

1?. Ce asigurare dă Dom nul Hristos celui care crede ? Ioan 11,25.26.

C ău tîn d să dea şi m a i d e p a rte o b u n ă în d ru m a re c red in ţe i M arte i, Isus zise : „Eu s în t în v ie rea si v ia ta 11. In H ristos este v ia ţa însăşi, n e îm p ru m u ta tă , n e lu a tă de la a ltu l. „C ine a re p e Fiul, a re v ia ta 11. D um neze irea lu i H ris tos este o a s ieu ra re p e n tru cr^- d 'nc îns că v a avea v ia ţa veşnică. „C ine c red e în M ine11, a zis Isus, „ ch ia r d acă a r fi m u rit , v a t r ă i11.

13. Ce spune Dom nul Hristos că poate face cre­dinţa ? Ioan 14,12.

14. Numai cînd precizează apostolul P avel că este folositoare credinţa ? 1 Cor. 13,2.

Iub irea , a d e v ă ra ta iu b ire fa ţă de sem enii noş+ri dovedeşte iu b ire a fa tă de D um nezeu . Se noa te ca să faeem m a re v îlv ă de c red in ţa no astră , d a r fă ră de iu b ire ea n u v a lo rează nim ic. C red in ţa n o a s tră se nopte să ne conducă să facem m ari sacrificii, d a r fă ră de iu b ire a ne care Isus a t ră i t -o şi a e x p e r i ­m en ta t-o în v ia ta Sa păm în tească . noi s în tem ca a ra m a su n ă to are , sau u n ch im b a l z îngănitor.

STUDIUL 3

IUBIREA ŞI FACEREA DE BINE

1 Corinteni 13,3

1. Care a fost porunca dată de Dum nezeu lui Izrael în legătură cu săracii ? Deut. 15,7.8.11.

în v ă ţă tu ra d a tă de D um nezeu vech iu lu i Iz rae l con ­ţin e p rin c ip iu l ad ev ă ru lu i cred in ţe i, c are t reb u ie lu a t în seam ă de c ă tre credincioşii bisericii. A cela care iu ­beşte pe D um nezeu, n u v a fi n e p ăsă to r fa ţă de v ia ţa şi nevoile f ra ţi lo r săi care se a f lă în lipsă. E l v a c ău ­

18 C U R IE R U L A D V E N T I S T

ta sâ u şureze g reu tă ţile , să se în g rijească de nevoile şi sâ în d u lcească n ecazurile care cad a su p ra celor lipsiţi-

2. Ce sfat dădu Dom nul Hristos în legătură cu fa ­cerea de bine ? Mat. 5,42 ; 19.21.

C înd iu b ire a lu i H ris tos este în in im a cred inciosu lu i ea, ca şi u n m iro s p lăcu t, n u po a te fi ascu n să acolo. In f lu en ţa s f în tă a ei v a fi s im ţi tă de to ţi cei cu care vine în legă tu ră . S p ir itu l lu i H ris to s în in im ă este ca un izvor de a p ă rece care curge p e n tru în v io ra rea tu tu ro r celor ce s în t în se ta ţi.

3. Ce îndrumare dădu apostolul P avel celor înstă­riţi ? 1 Tim. 6,17.18.

Iu b irea p e n tru H ris tos se dă pe fa ţă în d o rin ţa s in ce ră de a lu c ra cum a lu c ra t El p e n tru b inele şi fe r ic irea a lto ra . E a ne v a face să a ră tă m iubire , b u ­n ă ta te şi s im p atie fa ţă de cei d in ju ru l nostru .

4. Care este adevăratul post plăcut lui Dum nezeu ? Isa. 58,6.7.

Isus a a r ă ta t în ce p riv eş te m ilosten ia , ru g ăc iu n ea şi postu l, să n u se facă n im ic p e n tru a a tra g e a ten ţia , sau a cîştiga lauda . D a ţi cu s in ce r ita te p e n tru a ju to ­r u l să rac ilo r şi su ferinzilo r. In rugăc iune , su fle tu l să com unice cu D um nezeu. în t im p de post, cred inciosu l să n u m ea rg ă cu capul p leca t şi cu in im a p lin ă de g în d u ri egoiste. In im a u n u i fa riseu este u n te re n gol şi nerod ito r, în care n u poa te să p ro sp e re n ici o să- m în ţă de v ia ţă dum nezeiască. N u m ai cred inciosu l care se p re d ă f ă ră reze rv e lu i D um nezeu , II v a s lu ji în m o d u l cel m ai p lăc u t Lui, sp r i j in in d d ez in tere sa t pe cei în nevoie.

5. Numai cînd prim eşte Dum nezeu dărnicia noastră ? Mat. 6,2-4.

P r in aceste cuv in te , Isus n u a în v ă ţa t că fap te le de m ilosten ie t reb u ie să fie ţ in u te în to td e au n a în ascuns. A posto lu l Pave l, sc riin d p r in D uhu l Sfînt, n -a ascuns gen ero su l sacrific iu a l c reş tin ilo r d in M acedonia, ci a v o rb it d esp re h a ru l pe care D om nul îl lu c ra se în ei, şi în fe lu l acesta şi a lţ i i e rau în su ­f le ţi ţi de ace laşi duh . Tot e l sc ria şi b iseric ii d in C o rin t şi zicea : „R îvna n o a s tră a îm b ă rb ă ta t pe fo a rte m u lţ i d in ei.“ C h iar cuv in te le D om nulu i lăm uresc ce a v ru t să sp u n ă el, şi a n u m e că „ fap te le de m i­losten ie n u treb u ie să a ib ă d re p t scop c îş tigarea lau d e i şi c inste i de la alţii. A d e v ă ra ta evlavie, n u face n im ic p e n tru a fi de p r iveliş te . A ceia care u m b lă d u p ă cu v in te de lau d ă şi l in g u ş ire şi se h r ă ­nesc cu ele ca şi cu o m în ca re a leasă, s în t creş tin i n u m a i cu num ele .

6. In ce spirit ar trebui făcută dărnicia ? 2 Cor.9,6.7.

7. Ce binecuvîntare se întoarce asupra celui m i­lostiv ? Mat. 5,7 ; 2 Cor. 9,13.14.

L u cra rea de b in e face re este de două ori b in ecu - v în ta tă . In t im p ce ace la care d ă celui l ip s it face fe ric it pe a ltu l, e l însuşi este b in ec u v în ta t în tr -o m ă s u ră m u lt m a i m are .

8. Ce este făgăduit aceluia care dă chiar un pahar cu apă ? Mat. 10,42-

Fap te le de m ilosten ie săv îrş ite în ta in ă , v o r lega in im ile lao la ltă şi le v o r ap ro p ia to t m ai m u lt de A cela de la C are izvorăşte orice im pu ls bun. M icile a ten ţii, m ic ile fap te de iu b ire şi sacrific iu de sine, care se re v a rsă d in v ia ţă to t aşa de tăc u t ca şi p a r ­fu m u l d in floare , acestea a lcă tu iesc n u o m ică p a r te de b in ecu v în tă r i şi fe ric ire a vieţii. Se v a ved ea la u rm ă că tăg ă d u irea de sine p e n tru b in e le şi fe r ic irea a lto ra , oric ît de u m ilă şi n e lă u d a tă aci pe p ăm în t, este recu n o scu tă în cer ca sem n a l u n ir ii no as tre cu D om nul slavei, care a fost bogat şi to tu ş i S -a făcu t să rac p e n tru noi.

9. Cine găseşte p lăce re in binele făcut altora ? Ebr. 13,16.

10. Este suficient a încuraja pe cel lipsit numai cu vorba ? iacob 2,15.16.

P re tu tin d e n i se m ă r tu r ise ş te re lig ia n u m a i de fo r ­m ă, în să aceas ta a re p u ţ in ă v a loare . Noi p u tem p re ­tin d e a fi u rm aş i ai lu i H ristos, p u tem a f irm a că noi c redem a d ev ă ru l d in C u v în tu l lu i D um nezeu, în să o aşa c red in ţă po a te fi e x p r im a tă p r in v ia ţa şi fap te le noastre .

11. Pentru cine se socoteşte a fi făcută orice bine­facere ? Mat- 25,40.

12. Ce anum e trebuie să însoţească sacrificiul pen ­tru a fi bine primit de Dum nezeu? 1 Cor. 13,3.

Se p o a te ca fap te le de b in eface re să fi fost să v îr ­şite în ta in ă , d a r în r îu r i re a a su p ra c a ra c te ru lu i celui ce le -a săv îrşit, n u poa te f i ascunsă . D acă t ră im d in to a tă in im a, ca u rm aş i a i lu i H ristos, vom a ju n g e în s tr în să s im p a tie cu D um nezeu . D acă a m u rm ă r i t d ezvo lta rea şi d e săv îrş irea u n u i c a ra c te r creştin , p u n în d la lu c ru fa cu ltă ţ i le n o as tre în fa p te bune, vom culege în v ia ţa v iito a re ce a m sem ăn a t. L u c ra ­re a în cep u tă pe p ă m în t îşi v a a ju n g e p e rfec ţiu n e a în acea v ia ţă în a l tă şi s f în tă care v a d u ra cît v e ş ­nicia.

STUDIUL 4

IUBIREA ŞI PURTAREA NOASTRĂ

1 Corinteni 13,4 u.p.5.

1. Ce sfat ne dă Cuvîntul lui Dum nezeu în legă ­tură cu invidia ? Prov. 24,1-

2. Pe cine nu iubeşte Dumnezeu ? Prov. 3,31.32.

3. Cu cine se întovărăşeşte invidia ? Iacob 3,14-16.

4. Cu ce altele se află laolaltă lăudărosia ? 2 Tim.3,2.3.

5. In loc să se laude pe sine, pe cine ar trebui să laude credinciosul ? Ps. 107,1.

A d e v ă ra tu l se rv a l lu i D um nezeu v a face to t ce poate m ai bine, p e n tru că în fe lu l acesta po a te să glorifice ş i să lau d e pe D om nul său. El v a face ce este bine, ca să ţ in ă seam a de cerin ţe le lu i D u m n e ­zeu. E l se v a s tră d u i să -ş i spo rească to a te în su şir ile bune. U nica lu i d o rin ţă v a fi ca H ristos să p o a tă p r im i în ch in a rea şi o se rv ire desăv îrş ită . De aceea, să ob işnu im in im ile şi buzele n o as tre să p ream ărească pe b u n u l D um nezeu , p e n tru m a re a şi c u ra ta Sa iub ire . Să fo rm ăm su fle te le n o astre să fie m ere u p line de b u cu rie şi n ăd e jd e , şi să ră m în ă în lu m in a care s tră lu ceş te d in c rucea de p e Golgota. N ic ioda tă să n u u i tă m că s în tem fiii C elui A to tpu te rn ic , fii şi fiice a i D um nezeu lu i O ştirilo r.

6. în cine s-a născut m îndria de prima dată ? Ezech. 28,13-15. 17 p.p.

î n L u c ife r p ă ca tu l îşi găsi î n c e p u tu l ; în el, c are d u p ă H ris tos e ra cel m a i o n o ra t de D um nezeu şi cel m ai în a l t în p u te re şi s tră lu c ire d in tre locu ito rii ce­ru lu i. L ucife r, „L u cea fă ru l dimineţii*1, e ra cel d in tîi h e ru v im acoperito r, s f în t şi f ă r ă p r ih an ă . E l s ta în a in tea M are lu i C reato r, i a r raze le n e sf îrş ite a le stră lu c ir ii c are în co n ju ra u pe D um nezeu l cel e te rn , p lan a u a su p ra lui. în c e tu l cu înce tu l, L u c ife r a ju n se acolo, în c ît h ră n i d o r in ţa d u p ă în ă l ţa re de sine. Aşa dec la ră S fîn tă S c r ip tu ră : „Ti s-a în g îm fa t in im a din p ric in a f ru m u se ţi i ta le , ţ i - a i s tr ic a t în ţe lep c iu n ea cu s tră lu c irea t a “- Ezech. 28,17.

7. Iubeşte Domnul pe cei mîndri ? Ps. 101,5 u.p. De ce nu-i iubeşte ? Prov. 16,18.

D um nezeu p re ţu ie ş te pe credincioşi, n u d u p ă a - ve rea lor, d u p ă ed u ca ţia sau poziţia lor, E l îi p re ­

M A R T I E — A P R I L I E 197217

ţu ie ş te d u p â c u ră ţen ia c reş tineasca şi d u p â fruM usâ- ţe a lo r de carac te r . E l cau tă să v a d ă c ît de m u lt d in c a ra c te ru l L u i a u ei şi în ce m ă s u ră d au pe fa ţă în v ia ţa lor, a se m ă n a re a cu El. A fi m a re în îm p ă ră ţia lui D um nezeu, în sem n ează a fi ca u n copilaş în u m i­lin ţă , în s im p lita tea c red in ţe i şi în c u ră ţ ia inim ii. D in tre to a te d a ru r ile pe care ceru l le p o a te re v ă rsa a su p ra n oastră , p ă r tă ş ia cu D o m nul H ris tos este cea m ai de seam ă în să rc in a re şi cea m a i m a re onoare.

8. Ce va face El celor smeriţi ? Dar celor mîndri ? Ps. 18.27.

S im p la a sc u lta re de p red ic i d in să p tă m în ă în săp - tăm în ă , c itirea d in B iblie fă ră în ce tare , sau exp lica ­re a ei v e rse t cu verse t, n u v a ad u ce c red inciosu lu i fo ­los p re a m are , dacă e l n u p rac tică ad ev ă ru r ile B i­bliei în v ia ţa lu i p e rso n a lă de to a te zilele. P riceperea , vo in ţa şi sen tim en te le lui, treb u ie să fie supuse con ­tro lu lu i C u v în tu lu i lu i D um nezeu- A tunci, p r in lu c ra ­rea D u h u lu i S fîn t, p recep te le C u v în tu lu i v o r d even i în el p rin c ip ii de v ie ţu ire .

9. Ce spirit a dat pe faţă Dom nul Hristos ? Filip. 2,6- 8 .

D acă H ristos locuieşte în in im ile noastre , E l va lu c ra în noi „şi v o in ţa şi în fă p tu ire a .11 F ilip 2,13. A tu n c i noi vom lu c ra cum a lu c ra t E l şi vom d a pe f a ţă acelaşi sp irit.

10. Ce sîntem chemaţi să învăţăm de la El ? Mat. 11,29.

Acei cu care locu ieşte H ristos, v o r f i în co n ju ra ţi de o a tm o sfe ră d iv ină. V eşm in te le lo r a lbe de cu ră ţie , v o r f i îm b in a te cu u n p a rfu m d in g ră d in a D om nulu i.

11. Ce ne învaţă apostolul să nu căutăm ? A l cui folos să căutăm ? 1 Cor. 10,24.

C înd s în tem um ili şi cu in im a zd rob ită , c înd cău ­tăm şi fo losul a lto ra , n u n u m ai p e a l nostru , a tu n c i ne a f lă m în s ta rea în care D um nezeu poa te să-Ş i m an ife s te iu b ire a Sa f a ţă de noi. E l va îm plin i peste m ăsu ră a ş tep tă r ile cred inciosu lu i c are v a duce o v ia ţă de lep ă d a re de s ine ca a Lui- A tunci, D om nul H ristos, c a re ş tie în a m ă n u n ţim e ce a re e l nevoie, va re v ă rsa a su p ra lu i tot ceea ce este necesa r p e n tru în n o b ila rea p ro p r iu lu i lu i suflet.

L a iu b ire a lu i D u m n ezeu fa ţă de noi, Isus ad ău g ă şi iu b ire a n o a s tră u n u l f a ţă de a ltu l, în t r - u n p r in ­c ip iu a to tcu p rin ză to r, c are îm b ră ţişează to a te leg ă tu ­r i le d in tre credincioşi, .c înd zice : „T ot ce vo iţi s ă v ă facă v o u ă oam enii, face ţi- le şi voi la fe l“. H a t . 7,12.

12. Deci, ce nu face iubirea ? 1 Cor. 13,4 u.p.5.

Cu cît v om p r iv i m a i m u lt la c a ra c te ru l lu i H ristos, şi cu cît v om av ea m ai m u ltă e x p e r ien ţă desp re p u ­te rea Sa m în tu ito are , cu a t î t m a i b ine ne vom da seam a de p ro p riile n o a s tre slăb ic iun i şi nedesăv îrş ir i, şi cu a t î t m a i serios vom p riv i la tă r ia şi R ăscu m ­p ă ră to ru l nostru . Noi n -a v em n ici o p u te re în noi în şine de a n e cu ră ţi tem p lu su f le tu lu i de în tin ă c iu n i ; d a r dacă ne căim de p ăca te le pe c a re le -a m făcu t în a in tea lu i D um nezeu , şi c ău tă m ie r ta re p r in m e r i ­tele lui Hristos, E l n e v a d ă ru i acea c red in ţă care lucrează p r in iu b ire şi n e c u ră ţă in im a. P r in c red in ­ţ a în H ris to s şi p r in a scu lta re de legea lu i D u m n e ­zeu, v o m p u tea fi în soc ie ta tea în g erilo r s f in ţi şi a celor ră sc u m p ă ra ţi şi îm b răca ţi în h a in e a lb e în îm p ă ră ţ ia m ărir ii.

STUDIUL 5

IUBIREA ŞI BUCURIA CREŞTINA

1 Corinteni 13,6

1. Ce dă Dom nul celui plăcut Lui ? Ecl. 2,26 p-p.

2. Cînd Dum nezeu um ple inim a credinciosului cu bucurie, la ce nu se m ai gîndeşte el ? Ecl. 5,20.

Daca cu g etăm la clipele p e câre le -a m tră i t , aven i şi m o m en te lu m inoase în v ia ţa n oastră . A vem cea ­su r i n eu ita te , c înd in im ile să l ta u de bucurie , r ă sp u n - z înd in f lu en ţe i S p ir itu lu i S f în t a l lu i D um nezeu. U itîn d u -n e înapo i la e x p erien ţe le trecu tu lu i, găsim şi m u lte lu c ru r i p lăcu te . Ne a p a r şi făg ăd u in ţe le lu i D um nezeu asem en ea f lo r ilo r p lă c u t m iro s ito a re c res ­cu te de-q. lu n g u l c ă ră r ii v ie ţi i noastre . S ă lă săm ca fru m u se ţea şi d u lcea ţa lor, să ne u m p le in im ile de bu cu rie şi fe ric ire .

3. Cînd mergi pe un drum nepotrivit, ce se în ­tâmplă cu bucuria ? Prov. 14,12.13.

4. Ce va face credinciosul din Domnul ? Ps- 9,2.

A d e v ă ra tu l c redincios v a face to t ce se p o a te m ai b ine, p e n tru ca în acest fe l să p o a tă g lorifica pe D um nezeu , făc în d as tfe l d in E l b u c u ria su fle tu lu i său. E l v a face ce este bine, ca să ţ in ă seam a de ce ­r in ţe le lu i D um nezeu . El se va s tră d u i să-şi spo rească şi a s tfe l să -ş i dezvolte to a te p u te r i le sp ir itua le . E l v a în d ep lin i orice lu c ru ca p e n tru D um nezeu . U nica lu i d o r in ţă v a fi ca H ristos să p o a tă p r im i în ch in a ­re a sa şi o se rv ire desăv îrş ită .

5. Ce va aduce bucuria în Dom nul ? Isa. 61.10.

N im ic n u este de m a i m a re nevoie, decît co m u n iu n ea cred inciosu lu i cu D um nezeu . Noi treb u ie să a ră tă m p r in v ia ţa n o a s tră de to a te zilele că a v em pace şi o d ih n ă în lVlîntuitorul. P a c ea L u i în in im ă se v a dovedi p r in vo ia b u n ă şi s e n in ă ta te a ce treb u ie să se v a d ă p e f a ţa no astră . E l v a d a f iin ţe i n o as treo p u te re co nv ingătoare . B u cu ria şi co m u n iu n ea cu D um nezeu v a în n o b ila v ia ţa n o a s tră creştină- A tu n c i se va cunoaşte d esp re noi, ca şi d esp re p r im ii uce ­nici, că a m fost cu Isus. A ceasta v a d a cred inciosu lu io p u te re care n u v a p u tea fi în locu ită . De p u te re a aceas ta el n u treb u ie să fie lipsit.

6. U nde doreşte Domnul Hristos să rămînă bucuria şi cum să fie ea ? loan 15,11.

D om nul v re a să v a d ă p e to ţi fiii şi fiicele Sa le fe ­riciţi, p lin i de bucurie , de p ace şi de sp ir i t de a sc u l ­ta re . Isus zice : „V ă las pacea, v ă d a u p acea M ea“ ( loan 14,27 p.p.), ca „b u cu ria v o a s tră să fie deplină".

7. Pentru ce scria loan credincioşilor cele ce el a văzut şi auzit ? 1 loan 1,3.4.

C redinc iosu l t reb u ie să u m b le f ă ră în ce ta re în lu ­m in a lu i D um nezeu- E l t reb u ie să cugete zi şi n o ap te la c a ra c te ru l Său. A tu n c i v a v e d ea fru m u se ţe a Lui, şi se v a b u c u ra pe d ep lin de b u n ă ta te a Lui. In im a lui v a fi în că lz ită de s im ţire a iu b ir ii lu i D um nezeu. El v a f i în ă l ţa t ca şi cum a r fi p u r ta t p e b ra ţe v e ş ­nice.

8. Cum trebuie să se bucure cei care iubesc pe Hristos şi cred în El ? 1 Petru 1,8.

T ăria c îş tig a tă p r in c o m u n iu n ea cu D um nezeu, u n ită cu e fo rtu l p l in de r îv n ă a l cred inciosu lu i p e n tru a -şi ed u ca m in te a ca să fie cu g e tă to a re ş i a te n tă a su ­p ra co m p o rtam en tu lu i său, v a d a aces tu ia o bu cu rie n e g ră i t de m are , îl v a p reg ă ti p e n tru d a to rii le ziln ice şi îi v a p ă s t ra sp ir i tu l în pace, în to a te îm p re ju ră r i le vieţii.

9. Al cui rod este bucuria ? Gal. 5,22.

10. Care era dorinţa arzătoare a apostolului P avel pentru credincioşi ? Rom. 15,13.

S u fle tu l m în tu i t şi c u ră ţ i t de p ăca te , cu to a te n o ­bilele sa le p u te r i consacra te în se rv ic iu l lu i D um nezeu, este de o n e în tre cu tă va loare . De aceea, este o m are bucurie în cer, în a in tea lu i D um nezeu şi a s f in ţilo r în g eri p e n tru su f le tu l m în tu it.

11- De ce anum e se bucură iubirea ? 1 Cor. 13,6.

L £ J C U R IE R U L A D V E N T IS T

STUDIUL 6

IUBIREA CU ÎNCREDERE, NĂDEJDE SI RĂBDARE

1 Corinteni 13,7

1. Pe cine fericeşte înţeleptul Solom on ? Prov. 16,20. La ce concluzie a ajuns si Psalm istul ? Ps.84,12.

2. Ce privilegiu are credinciosul care se încrede în Domnul ? Ps. 32,10 u.p. ; 84,12.

C înd citim făg ăd u in ţe le C u v în tu lu i lu i D um nezeu, să ne ad u cem am in te că ele s în t ex p res ia n e m ă rg in i ­te i iu b ir i şi în d u ră r i a T a tă lu i ceresc. In im a L ui cea p lin ă de o iu b ire n espus de m are , se s im te a tra să spre noi păcă toşii c are av em nevoie de m ila Sa. „ în El a v em ră sc u m p ă ra re a , p r in s îngele Lui, ie r ta re a p ă ca ­telo r, d u p ă bogăţiile h a ru lu i S ă u “. Efes. 1,7.

3. Ce sîntem îndem naţi să facem ? Cine este fe ­ricit? Ps. 34,8.

4. Ce să nu părăsim? Ebr. 10,35.

C h ia r şi aci cred inciosu l p o a te av ea b u cu ria t ră ir i i îm p re u n ă cu H ristos. E l se po a te b u c u ra de lu m in a iu b ir ii D om nulu i şi de co n tin u a m îng îie re a p rezen ­ţe i Sale. F ieca re pas în v ia ţă ne poa te aduce m ai a p ro ap e de D om nul, ne poa te face să cunoaştem m ai ad în c iu b irea Sa. De aceea, să n u p ă ră s im în c red erea n o a s tră ; să av em în c red ere în făg ăd u in ţe le lui D u m ­nezeu.

5. Dacă primim o aşa răsplată, cum şi de cine să ne apropiem? Ebr. 4,16.

C redinc iosu l care se ap rop ie cu în c red ere de D u m ­nezeu, v a fi în s ta re ca, îm p re u n ă cu aposto lu l P av e l să sp u n ă : „P o t to tu l p r in H ris tos care m ă întăreşte*4. Filip . 4,13. O ricare a r f i fost greşe lile sau în fr în g e rile sp ir i tu a le a le trecu tu lu i, e l v a p u tea , cu a ju to ru l lui D um nezeu, să se în a l ţe m ai p resu s de e le şi să zică îm p re u n ă cu apo sto lu l — „Fac u n s in g u r lu c ru : u i- t în d -ce este în u rm a m ea, şi a ru n c în d u -m ă sp re ce este îna in te , a le rg sp re ţin tă , p e n tru p re m iu l chem ării cereşti a l lu i D um nezeu, în H ris tos Isu s“. Filip. 3,13.14.

6. Ce este credinţa? Ebr. 11,1.

7. în cine şi~a pus Psalm istul nădejdea ? Ps. 130,5.

8. Ce îndem n dă .el credinciosului? Ps. 27, 14.

M otivu l p e n tru care adesea cred inciosu l este lă sa t s in g u r în lu p ta cu ispita , este că el p ie rd e în c red erea în sp r i j in u l lu i D um nezeu. N u toate scopurile şi in ­ten ţiile lu i b u n e îl v o r face în s ta re să reziste rău lu i. E l t reb u ie să fie s tă p în it de sp ir i tu l rugăciunii- C ere ­r i le n u treb u ie să fie slabe şi făcu te n u m a i la nevoie, ci s tă ru ito a re şi n e în tre ru p te .

C a să te rogi, n u este nevoie ca to td e a u n a să te p leci în genunch i. Să cu ltiv ăm d e p rin d e rea de, a vorb i cu M în tu ito ru l c în d s în tem singuri, c înd s în tem pe cale şi c înd s în tem ocupaţi cu treb u r i le zilnice.

9. Cum trebuie să fie nădejdea credinciosului? Ebr. 6,18-20.

D um nezeu doreşte să av em o în c red ere nec lin ti tă în El. R ăsp la ta Lui n u este d a tă d u p ă m erite le noastre, ci d u p ă „voia şi p lan u l L ui veşnic, pe care l -a făcu t în H ristos Isus D om nul n o s tru “. Ebr. 3,11. „El n e -a m în tu it , n u p e n tru fap te le făcu te de noi în n e p r ih ă ­n ire , ci p e n tru în d u ra re a L u i“.Tit. 3,5. I a r p e n tru to ţi c are se în cred în El, v a face peste m ăsu ră „nespus m ai m u lt decît c e rem sau g în d im no i“ . Efes. 2,20-

10. Ce altă calitate trebuie să mai aibă credinciosul? Ebr. 10,36. Ce va ciştiga prin ea? Luca 21,19.

N u to ţi cei care se p re tin d a fi credincioşi, s în t şi ucen ic i a d ev ă ra ţ i a i lu i Hristos. P r in t r e cei care p o a r ­tă n u m ele Lui, s în t u n ii care n u re p rez in tă ca ra c te ru l

M A R T I E — A P R I L I E 1972.

Lui. Ei nu se călăuzesc d u p â p rin c ip iile Saie. Aceştia s în t adesea o p r ic in ă de g r i jă şi de sm in te a lă p e n tru alţii, p r in co m p o rtam en tu l lo r n e sf in ţi t şi p l in de n e ­răb d are . H ristos zice: „ în v ă ţa ţ i de la M ine, căci Eu s în t b lîn d şi sm erit cu in im a". M at. 11,29. El n e -a d a t u n e x em p lu d esăv îrş it de b l în d e ţe şi răb d are , şi ne în d ea m n ă să -I u rm ăm exem plu l, ca as tfe l să ne în ­suş im pe dep lin ca ra c te ru l S ău m in u n a t ia r în final, să p u te m căp ă ta ce n e -a fost făgădu it.

11- Cu ce calităti sfinte se uneşte răbdarea? 2 Petru 1,5-7.

12. In concluzie, ce face iubirea ? 1 Cor. 13,7.

ST liD IU L 7

IUBIREA LUI DUMNEZEU

1 Corinteni 13,8

1. De cînd există iubirea ? 1 loan 3,11.

2. Cine este izvorul iubirii ? 1 loan 4,16 p.p.

D um nezeu este iub ire . N a tu ra Sa, legea Sa este iubire .

A şa a fost în to td e au n a şi a şa v a fi p u ru re a , p e n tru că în D um nezeu „nu este n ic i sc h im b are şi n ici u m ­b ră de m u ta re 11. Iacob 1,17. O rice m an ife s ta re a p u ­te r ii S a le c rea toa re , este o ex p res ie a iu b ir i i Sale nem ărg in ite .

3. In ce chip ne-a dat El din acest izvor şi nouă ? Gen. 1, 26.27.

4. In ce chip şi-a dovedit prima pereche nevred­nicia faţă de acest dar ? Gen. 3,6-11.

A d am p ricep u că so ţia sa a că lca t p o ru n ca lui D um nezeu şi a nesocotit u n ica p o ru n că ce le fusese dată , sp re a p u n e la în ce rca re c red incioş ia şi iu b irea lor. O lu p tă g rozavă se p e trecu în lă u n tru l său. El se căia că a p e rm is Evei să se d ep ărteze de lîngă sine. D a r acu m fa p ta e ra să v îrş i tă ; e l t re b u ia acum să se d e sp a r tă de d însa , a căre i societa te fusese b u c u ­r ia sa. D ar cu m p u tea să în g ăd u ie e l aceasta . A dam se b u cu rase de îm p ă r tă ş ire a cu D um nezeu şi cu s f in ­ţii Săi îngeri. El p riv ise s tră lu c irea C rea to ru lu i. El cunoştea în a l tu l p riv ileg iu c a re s -a r fi deschis p e n ­t ru u rm aş ii săi, dacă ei a r f i ră m a s credincioşi. Şi totuşi, de tea m a de a n u p ierd e acest d a r un ic, care . în ochii lui, în tre c ea p e to a te cele la lte d a ru ri, el trecu cu v e d erea to a te aceste b in ecu v în tă ri . Iu b irea , m u lţu m irea , şi c red incioş ia fa ţă de C rea to r — to a te fu ră trec u te pe a l doilea p lan , p e n tru iu b ire a fa ţă de Eva. E a e ra o p a r te d in e l însuşi, şi el n u p u tea su p o rta g în d u l u n e i d e sp ă r ţir i de dînsa. El nu p u tu în trev ed ea , că A ceeaşi p u te re n e m ărg in ită , c a re l -a făcu t pe e l d in p u lb erea p ăm în tu lu i ca f i in ţă v ie ş j m aiestoasă : şi i -a d a t d in iu b ire o tovarăşe , a r fi p u tu t să-i facă a lta în locu l ei. El se h o tă r î să îm p a r tă cu d însa aceeaşi soartă .

5. Ce plan a făcut Dum nezeu pentru ei ? Gen. 3,15.

6. Ce L-a determinat pe Dum nezeu să facă acest plan ? Rom. 5,8.

Iu b irea lu i D um nezeu fă u r i u n p lan p r in care p ă ­cătosul p u tea fi sa lva t. L egea că lca tă p re tin d e a v ia ţa aces.u ia . D eoarece legea lu i D um nezeu este to t a t î t de s f în tă ca şi D um nezeu însuşi, n u m a i U n u l deo ­p o tr iv ă cu D um nezeu, p u tea săv îrş i isp ăş ire p e n tru c ă lcarea ei. N im eni, a f a ră de H ristos, n u p u tea r ă s ­c u m p ă ra pe p ăcă tos d in b les tem u l Legii, şi să -l ad u că ia ră ş i în a rm o n ie cu cerul.

7. Văzînd această mare iubire a lui Dumnezeu faţă de noi, ce sîntem şi noi datori să facem ? Marcu 12,30.

8. Ce constituie iubirea între credincioşi şi între ei şi Dum nezeu ? Col. 3,14.

9. Dacă iubirea are un eşa mare rol în viaţa cre­dinciosului, ce trebuie să facă el ? 1 Cor. 14,1 p.p ; Ebr. 13.1.

10. Al cui rod este iubirea şi cu cine se întovără­şeşte ea ? Gal. 5,22.23.

11. Pentru ce avem neapărată trebuinţă de această însuşire ? 1 Ioan 4,7.

12. Cît va dăinui iubirea ? 1 Cor. 13,8.

Iu b ire a lu i D um nezeu este m ai p u te rn ică , m ai ta re , decît o rice leg ă tu ră d in tre noi. Iu b ire a lu i H ristos î l conduse să Se d ea m o rţii p e n tru păcă tos. A ceastă iu b ire îm p ă r tă ş ită u rm aş ilo r Săi, le va d a şi lo r o iu b ire care .,nu v a p ie ri n ic io d a tă11, fa ţă de D ăru ito r , f a ţă de D um nezeu, f a ţă de ap roapele . Iu b ire a lu i D um nezeu n ic io d a tă n u p iere . E a n ic io d a tă n u -ş i poa te p ie rd e v a la b i l i t a te a ; ea este în su ş irea C eru lu i. Ca o co­m o ară p re ţioasă , ea v a fi dusă la poseso ru l ei, p r in p o rţile cetă ţii lu i D um nezeu . F ieca re c redincios să se î n t r e b e : P osed eu d a ru l iu b ir i i ? A m în v ă ţa t eu să s im t cu alţii, să fiu b u n ?

STUDIUL 8

VIAŢA NOASTRĂ CREŞTINA

1 Corinteni 13,9-11

1. Care trebuie să fie prima experienţă în viaţa credinciosului ? Ioan 3,3.

2. Ce orînduire divină arată naşterea din nou ? Rom. 6,4.5.

3. Cine face această lucrare importantă ? Ioan3,5.8.

P r in s im plu l fa p t a l c red in ţe i n o a s tre în D u m n e ­zeu, S p ir i tu l S f în t d ă n a ş te re u n e i no i v ie ţ i în in im a n o astră . A ju n g i a tu n c i copil de c u r în d n ă sc u t în fa ­m ilia lu i D um nezeu , şi D um nezeu te iubeşte , aşa cum iu b eş te p e F iu l Său.

4. Ce caracter, spune Hristos, că trebuie să aibă credinciosul ? Mat. 18,3.

C eea ce n e t re b u ie este re n a ş te re a in im ii, c a re să n e a d u că în a rm o n ie cu p rin c ip iile ceru lu i. C hem înd u n copilaş la Sine, Isus l-a aşeza t în m ijlocu l u ce ­n ic ilo r ; apoi, s t r în g în d cu de lica te ţe pe copil în b ra ţe le Sale, a z i s : „D acă n u v ă v e ţi în to a rce la D um nezeu , şi n u v ă v e ţi face ca n iş te copilaşi, cu n ic i u n ch ip n u v e ţi in tr a în îm p ă ră ţ ia c e ru r i lo r11. S im plita tea , u i ta re a de sine, ş i iu b ire a p l in ă de în ­c red e re s în t în su ş ir i pe care ceru l le aprec iază . A ces­tea s în t carac te ris tic ile ad ev ă ra te i m ărir i .

5. Ce dorinţă va avea cel născut din nou ? 1 Petru 2,2.

6. Pentru dezvoltarea sa, ce nevoie va sim ţi credin­ciosul ? Ebr. 5,13.14.

N iciodată să n u n e în ch ip u im că am în v ă ţa t d estu l şi că acu m n e p u tem od ihn i l in iş ti ţ i de to a te e fo r tu ­r i le n o as tre de p în ă aci. M in tea c u lt iv a tă este m ă su ra de u rm a t a o rică ru i credincios, t în ă r sau b ă tr în . O ricare a r f i lu c ra re a no astră , s-o facem cu p u n c ­tu a l i ta te şi s îrg u in ţă .

7. Care va fi experienţa iui de fiecare zi ? Prov. 4,18.

C o n tin u u noi a v em nevoie de o n o u ă descoperire a lu i Hristos, o e x p e r ie n ţă z iln ică a no astră , c are să fie în a rm o n ie cu în v ă ţă tu r i le Sale. In fiecare zi p u tem în a in ta în de săv îrş irea ca ra c te ru lu i creştin .

8. Care era încredinţarea lui Pavel şi ce rugăciuneînălţa el pentru credincioşi ? Filip. 1,6.9-11.

C ît de că ld u ro s şi c ît de m işcă to r este ap e lu l apos­to lu lu i ; „C unoaşte ţi h a ru l D om nulu i n o s tru Isus H ris ­tos. E l m ăca r că e r a bogat, S -a fă c u t să rac p e n tru voi, p e n tru ca p r in să răc ia Lui, voi să v ă îm b o g ă ­ţ i ţ i11. 2 Cor. 8,9. Noi cunoaştem în ă l ţ im e a de la care a coborît El şi ad în c im ea u m ilin ţe i l a c a re a a juns . P ic io ru l L u i a p o rn it pe c ă ra re a je r tf i r i i şi nu S -a

în to rs p în ă n u Ş i-a d a t v ia ţa . P e n t ru E l n -a fost o d ih n ă în tre t ro n u l pe care l-a p ă răs it , şi cruce. I u ­b irea L ui p e n tru noi, L -a fă cu t să p rim e a sc ă bucuros orice în jo s ire şi să su fe re b a tjo c u ra şi crucea.

9. Pentru ce este necesar să creştem în credinţă, Efes. 4,14.15.

C reşterea n o a s tră în h a r , b u c u r ia n o a s tră în sp irit, fe r ic irea su f le tu lu i nostru , — to a te d ep in d de leg ă ­tu ra n o a s tră cu H ristos. P r in z iln ica şi co n tin u a le ­g ă tu ră cu El, p r in co n tin u a ră m în e re în H ris to s — n u m a i as tfe l p u tem creş te în h a r. E l n u este n u m ai în cep ă to ru l, ci şi D esăv îrş ito ru l c red in ţe i noastre .

10. Care este ţinta spre care trebuie să crească credinciosul ? Efes. 4.13.

M ulţi credincioşi, c are a r p u tea să realizeze fo a r te m u lt d in p u n c t de v ed ere sp ir itua l, realizează p u ­ţ in d in p ric in ă că în cea rcă p u ţin . E i trec p r in v ia ţă ca şi c înd n -a r a v ea nici u n scop m are p e n tru care să tră iască , n ici o ţ in tă în a l tă pe care s-o a ju n g ă . U n a d in cauzele acestu i lucru , este p re ţu l cel m ic pe care-1 p u n pe ei înşişi. H ris to s p lă t i u n p re ţ n e m ă r ­g in it p e n tru noi şi El d o reşte ca no i să ne p re ţu im d u p ă p re ţu l pe c a re l-a p lă t i t El. Noi n u t reb u ie să n e m u lţu m im cu a ju n g e rea u n e i ţ in te j o a s e ; n u s în tem ceea ce am p u tea fi, sau ceea ce D um nezeu v re a să fim noi. D um nezeu a d a t c re d in ­c iosulu i p u te r i de ju d eca tă , n u sp re a le lă sa să l în - cezească, sau sp re a fi folosite p e n tru scopuri in u ­m an e şi josnice, ci p e n tru ca e le să c rească spre a ju n g e rea celo r m a i în a l te ţ in te , să fie cu ra te , s f in te şi în n o b ila te , şi a s tfe l să a ju n g ă „ la în ă l ţ im e a s ta ­tu r i i p l in ă tă ţ i i lu i H ris to s11.

11. Cînd va ajunge deplină cunoştinţa de D um ne­zeu ? 1 Cor. 13, 9.10.

12. Cum ilustrează apostolul P avel experienţa creş­tină în ce priveşte creşterea? 1 Cor. 13,11.

STUDIUL 9

CREDINŢA

1 Corinteni 13,12

1. Care sînt treptele credinţei pe care trebuie să le urce credinciosul ? 2 Petru 1,5-7

2. Pe Cine doreşte credinciosul să cunoască ? Ioan14,8.

M ulte s în t căile p r in care D um nezeu c au tă să n i Se fa că cunoscu t şi să n e a d u c ă în s tr în să leg ă tu ră cu El. In im a deschisă, s im te iu b ire a şi m ă r i re a lu i D um nezeu, descoperite în lu c ru l m îin ilo r Sale. U re ­chea a ten tă , a u d e şi în ţe leg e co m u n icările făcu te n o u ă de D um nezeu.

3. Ce reproş aducea Dom nul Hristos contemporani­lor Săi ? Ioan 8,19.

4. Cum poate cunoaşte credinciosul pe Dum nezeu ? Ioan 14,7.

D acă vo im să cunoaştem b in e pe M în tu ito ru l, a tu n c i să c itim S fîn ta S crip tu ră . Să u m p le m in im a în tre a g ă cu C u v în tu l lu i D um nezeu, care este a p a vie, care s tinge se tea cea m a i a rză to a re ; E l e ste p îin ea care v ine d in cer. C orpurile n o a s tre se h răn esc cu ceea ce noi m în căm şi b em ; to t aşa şi v ia ţa sp ir i tu a lă . L u ­c ru r ile a su p ra c ă ro ra no i m ed ităm şi cu care ocupăm m in te a n o as tră , a ce lea s în t p u te re a v ie ţi i n o as tre sp i­r itua le .

5. Ce ne îndeam nă apostolul Pavel să cunoaştem ? Efes. 3,19.

L u cra rea m în tu ir i i n o as tre e tem a pe care îngerii doresc să o cunoască în to tu l. N em ărg in ita iu b ire şi m ila cea m a re a lu i H ris tos f a ţă de noi, j e r t f a ad u să de El p e n tru sa lv a re a no astră , n e d e te rm in ă la se ­rioase şi so lem ne cugetări. A r t reb u i să s tă ru im în deosebi, să în ţe leg em ca ra c te ru l iu b ito ru lu i n o s tru

i - n l

I i i ! C U R IE R U L A D V E N T IS T

M întu ito r, şi să m ed ităm a su p ra m is iu n ii M ijlocito ­ru lu i nostru , C are v en i aci p e p ă m în t ca să n e m în - tu iască .

6. Ce exem plu ne-a dat apostolul în această pri­vinţă ? Filip. 3,7.8.p.p.

7. Care ar trebui să fie şi dorinţa noastră arză­toare? Filip 3,10.

8. Care va fi rezultatul ? Efes. 3,17-18.

Cu cît su fle te le n o a s tre v o r d o ri m a i m u lt desp re D um nezeu, cu a t î t v o r a f la m ai m u lt şi to t m ai m u lt d in bogăţiile de n e p ă tru n s a le h a ru lu i Său. M ed itînd a su p ra acesto r bogăţii, vom a ju n g e să le dob înd im şi vom descoperi m er i te le sac rif ic iu lu i M în tu ito ru lu i, p l in ă ta te a în ţe lep c iu n ii Sale şi p u te re a Sa de a ne în ­fă ţişa în a in tea T ată lu i, f ă ră p a tă şi f ă ră zb îrc itu ră .

9. Care ar trebui să fie năzuinţa de fiecare zi a credinciosului ? 2 Petru 3,18.

10. Ce sfat înţelept ne dă apostolul ? 2 Petru 3,17.

11. In ce a spus Domnul Hristos că constă viaţa veşnică ? Ioan 17,3.

12. Deci cînd vom avea cunoştinţa deplină ? 1 Cor.13,12.

A tunci, f iecare în su şire va fi dezvolta tă , fiecare desto in ic ie v a f i m ări tă . S tr în g e re a de cu noştin ţe nu v a obosi m in te a şi n ic i n u v a slei pu terile . Acolo, vo r fi a tin se cele m a i în a l te ţin te , şi m e re u se v o r iv i no i cu lm i de u rc a t , no i m in u n i de a d m ira t, ţ in te to t m ai înalte , c are să so licite p u te r i le m in ţii, su fle tu lu i şi corpului.

STUDIUL 10

IUBIREA UN PRINCIPIU CREŞTIN

1 Corinteni 13,13

1. Ce este iubirea ? Kom. 13,10.

A postolu l P a v e l descrie roadele pe care treb u ie să le rd u c ă un creştin . El sp u n e că acestea sîn t : „în to a tă ev lav ia, n e p r ih ă n ire a şi adevăru l" . Şi ia ră ş i zice : „R oada D uhu lu i este : d ragostea , bucuria , pacea, în ­de lu n g a răb d are , b u n ă ta tea , face rea de bine, c red in - cioşia, b lînde ţea , în f r în a re a poftelo r". Gal. 5,22.23. A ceste v ir tu ţ i p re ţio ase n u s în t decît p r in c ip iile legii lu i D um nezeu, t r ă i te în v ia ţa de to a te zilele.

2. Ce este Dum nezeu ? 1 Ioan 4,8.

3. Cum Si-a arătat El iubirea fată de noi ? 1 Ioan 4,9.10.

4. Ce datorie are şi credinciosul şi care este m ă­sura iubirii ? Marcu 12,30.31.

A m îndouă aceste p o ru n c i s în t o ex p res ie a p r in c i ­p iu lu i iub irii. Cea d in tîi n u poa te fi ţ in u tă şi cea de a doua să fie c ă l c a t ă ; nici a doua n u poa te fi ţ in u tă , ia r cea d in tîi că lcată. C înd D um nezeu a re locul ce-i rev in e pe tro n u l in im ii n oastre , şi sem e­n u lu i n o s tru i se v a d-n locul ce i se cu v in e ; t reb u ie să - l iu b im ca pe noi înşine. Şi n u m a i c înd iu b irea n o a s tră su p rem ă este p e n tru D um nezeu , p u tem să iu b im n e p ă r t in i to r pe sem enul nostru .

5. Numai cînd avem dreptul să spunem că iubim pe Dumnezeu ? 1 Ioan 4,21.

Cei ce a u o a d e v ă ra tă iu b ire fa ţă de D um nezeu, v o r d a pe fa ţă o d o r in ţă ad în c ă de a cunoaş te voia Sa. A posto lu l Ioan, a le c ă ru i ep isto le v o rbesc cu a tî ta îm b e lşu g a re d esp re iubire , zice : „Căci d ragos­tea de D um nezeu s tă în p ă z irea p o ru n c ilo r L ui" . D um nezeu ne-a d a t p o ru n ca să ne iub im un ii pe alţii, d u p ă cum n e -a iu b it H ristos. El Ş i-a d a t pe fa ţă iu b irea Sa je r tf in d u -Ş i v ia ţa , ca să n e ră sc u m ­p e re pe noi. U cenicul cel iu b it sp u n e că noi treb u ie

să f im voioşi a ne d a v ia ţa p e n tru f ra ţi . Căci, „oric ine iu b eş te pe Cel ce L -a născu t, iubeş te şi pe cel n ă sc u t d in E l“. D acă iu b im pe H ristos, t reb u ie să iu b im şi pe cei ce se a s e am ăn ă L u i în v ia ţă şi caracte r.

)

fi. Cum sînt declaraţi cei ce nu au această cali­tate ? 1 Ioan 4,20.

U n om c a re se iu b eş te m ai m u lt pe sine, e ste un c ă lcă to r a l Legii. Isu s a v r u t să lăm u re ască acest lu c ru t în ă ru lu i bogat si l -a în ce rca t a stfe l ca să do ­v ed ească egoism ul d in in im a lui. El i-a a r ă ta t n a ta ca ra c te ru l său. T în ă ru l n u I-a m ai ce ru t n ici o ex p li ­caţie. El ţ in e a m u lt la u n idol d in in im a sa. Ego­ism ul e ra d u m nezeu l său . El a f irm ase că a r fă-?; poruncile , d a r n u cunoştea p r in c ip iu l care e sp ir i tu l si v ia ţa tu tu r o r poruncilo r. E l n u av ea a d ev ă ra ta iu b ire p e n tru D u m n ezeu şi p e n tru oam eni. L ipsa aceasta . în se m n a lin sa a to t ce l -a r fi p u tu t face a p t p e n tru in tra re a în îm p ă ră ţ ia ceru rilo r.

7. Cum +rehii!e să fie iubirea credinciosului ? I Petru 1, 2 2 : 4.8.

8 Pentru a ajunge Ia desăvîrsire, ce trebir'e să facă iubirea în noi ? 1 Tes. 3,12; 4,10.

9. Tn ce trebuie să fie credinciosul o pildă ? 1 Tim. 4.12 u.p.

10. Numai cînd are iubirea valoare ? 1 Tim 1.5.

11. Adevărata iubire ce ne va face să pricepem ? Efes. 1.17-19 ; 3,18.19.

D acă legea lu i D um nezeu a r fi p u tu t să se m o d i­fice, a tu n c i p ăcă to su l a r fi p u tu t să fie m în tu i t si f ă ră je r t fa lu i H ristos. D a r tocm ai fa p tu l că H ristos treb u i să-Ş i dea v ia ţa , dovedeşte că legea lu i D u m ­nezeu n u scu teş te pe păcă to s de p re te n ţii le ei. dovedeşte că p la ta p ăca tu lu i este m o artea . C înd H ristos m u ri, p ie irea lu i S a ta n a fu s igură . D ar tocm ai fa p tu l că H ristos su p o rtă ped eap sa p e n tru că lcarea L egii de c ă tre A dam , este o d o v ad ă p e n tru noi, că legea lu i D um nezeu este n e sch im b ă to a re ; că D um nezeu este d rep t, m ilos si tă e ă d u ito r de Sine, si că d re p ta te a şi m ila n e m ă rg in ită se unesc îm ­p re u n ă în e x e rc ita rea voiei Sale.

12. Care este cel mai mare dar ? 1 Cor. 13,13.

Iu b irea su p rem ă p e n tru D um nezeu şi iu b irea neecro- is tă u n u l fa tă de a ltu l, acesta este cel m a i p re ţio s d a r pe care p u tea să - l d ea T a tă l n o s tru ceresc. A ceastă iu b ire se găseşte în in im a u n d e dom neşte Isus. Noi îl iu b im p e n tru că E l ne -a iu b it p e noi m ni întîi. în in im a re n ăscu tă p r in h a ru l divin, iu b irea este p r in c ip iu l că lău z ito r a l ce lo r credincioşi.

STUDIUL 11

IUBIREA ŞI VIAŢA NOASTRĂ

1 Tesaloniceni 3,12

1. Ce principiu a enunţat Hristos cu ocazia unei discuţii cu un căriurar ? Mat. 22.39.

2. Care este regula de aur în legăturile noastre cu aproapele ? Mat. 7,12.

3. Ce pildă a dat Hristos pentru a ne arăta cine este aproapele nostru ? Luca 10,30-37 p.p.

în p a rab o la aceasta , Isus n e -a p re z e n ta t p rin c ip iile Legii, d irec t şi cu p u tere , a ră t în d cred incioş ilo r că ei au n e g li ja t să în d ep lin ească aceste p rincip ii. C u ­

PmIM A R T IE — A P R IL IE 1972 lill

v in te le D om nulu i au fost a tî t de h o tă r î te şi potriv ite , încît cred incioşii n -a u p u tu t să m a i zică nimic.

4. Ce sfat dădu Hristos cărturarului ? Luea 10,37 u.p.

P o ru n c a „ iubeşte pe ap ro p ele tă u ca pe tine în ­suţi", este ap ro ap e cu to tu l t r e c u tă cu vederea . î m ­p lin irea acestei d a to rii este lă s a tă adesea să dep in d ă de capricii, de în c lin a ţii şi de im pulsii. î n acest fel se s lăbeş te carac te ru l, şi re lig iu n ea lu i H ris to s a junge fa ls rep rezen ta tă .

5. Care este procedeul greşit al unor credincioşi ? Iacob 2, 15.16.

Sîn t u n ii c are c red că a r p ie rd e din d em n ita tea lo r dacă s -a r a n g a ja în a face u n serv ic iu dezin te ­re sa t sem enu lu i lor. M u lţi lasă pe v re u n f ra te sau v re u n sem en, să se lu p te d in g reu si f ă ră a ju to r, îm p o tr iv a îm p re ju ră r i lo r n e fav o rab ile în c a re aceştia a u căzut. P e n tru că ţ in să t rea că d re p t creştin i, ei a ju n g să c read ă că, c h ia r şi în ego ism ul lo r rece, a r re p rez en ta pe H ristos.

6. Cum scrie proorocul Isaia că trebuie să ne do ­vedim viata de credinţă ? Isa. 58,6.7.

7. Care este adevărata religie înaintea lui Dum ­nezeu ? Iacob 1,27.

Noi a r t reb u i să p re în t îm p in ă m grijile, g re u tă ţile si n ecazu rile a lto ra , sp re a le a lin a în a in te de a striga ei. E x is tă în C o m u n ita te v ăd u v e care necesită com ­p ă tim ire şi a ju to r : o rfan i, pe care H ristos a p o ru n c it u rm aş ilo r Săi, să-i ocro tească si să-i p rivească în ­tocm ai ca pe o m o şten ire în c re d in ţa tă lo r de D um ne ­zeu.

8. Pe cine fericeşte Domnul Hristos ? Ioan 13,17.

E ste cu n e o u tin tă ca in im a în c a re locuieşte T-Tr :s- tos, s ă fie l ip s ită de iub ire . Dacă iu b im pe D um nezeu fiin d că El n e -a iu b it m ai întîi, vom iubi pe +oti ^ei p e n tru c a re a m u r it H ristos. N u p u tem v en i în a tin ­ge re cu D um nezeu, fă ră a v en i în a tin g e re si cu se ­m en u l nostru . U n iţi cu Hristos, vom fi u n iţi şi cu ap ro ap e le nostru , p r in verige le lan ţu lu i iubirii.

9. Ce sîntem îndem naţi de către apostolul Pavel să facem ? 1 Tes. 5,15. u.p.

l'V Care este ul*ima treaptă a credinţei, a-âfatâ apostolul Petru, la câre trebuie să ajungă credin­ciosul ? 2 Petru 1,7.

Iu b irea este tem e lia evlaviei. O ricare a r fi m ă r ­tu r is ire a de c red in ţă , to tu ş i n im e n i n u a re o iu b ’re cu ra tă şi a d e v ă ra tă p e n tru D um nezeu, dacă n u a re o iu b ire d e s in te re sa tă fa ţă de ap roapele . N u pu tem în să să a ju n g em la aceas tă iub ire , n u m a i p rin s t r ă ­d a n ia de a iubi pe a ltu l. P e n tru aceas ta .credinciosul t reb u ie să a ib ă iu b ire a lu i H ris to s în in im ă. D acă eul pe rso n a l se con topeşte cu H ristos, a tu n c i iub irea lu i H ris to s izvorăşte de la sine în a fa ră . P e rfe c ţiu n ea ca ra c te ru lu i c reş tin este a ju n să a tu n c i c în d d o rin ţa şi im p u lsu l de a a ju ta pe a ltu l şi a-i serv i sp re b in ecu v în ta re , p o rn eş te în to td e au n a în m od viu din in im ă.

11. Deci, ce urare frumoasă face apostolul credin­cioşilor ? 1 Tes. 3,12.

12. Dacă va face binele, pe lîngă răsplata veşn'că, de la cine va mai primi credinciosul laudă ? Rom.13,3 u.p.

13. Care va fi răsplata unei astfel de vieţi ? Isa. 58,7-11.

PE!----------

STUDIUL 12

iu b ir e a In c a d r u l c o m u n it At ii CREŞTINE

1 Timotei 1,5

Iu b irea , cunoscu tă îndeoseb i ca u n sen tim en t, ca o afec ţiune , cu p rin d e în s ine e lem en te care, in tr în d în a lc ă tu irea co m p o rtă rii şi fe lu r i te lo r ac tiv ită ţi z il­nice, le în a lţă , le înnobilează.

1. Cuvintele apostolului Pavel despre iubirea în viaţa creştinului. Col. 3,14.

A posto lu l P av e l p re z in tă iu b irea ca ceva care t r e ­b u ie să îm b race pe creştin , s ă - l îm podobească p r in m an ife s ta rea în v ăzu l celorla lţi a u n o r a lese rod iri c reş tineşti ; de asem enea, ideea, şi-o co n tin u ă a ră t în d că ea treb u ie să a lcă tu ia scă acea leg ă tu ră a dove ­dirii în fo rm a cea m ai d e săv îrş ită a u m b lă r i i lu i cu Hristos.

2. Apostolul Pavel despre legătura dintre poruncile lui Dum nezeu şi iubirea creştinului. 1 Tim. 1,5.

3. Porunca prin care este rezumată Legea. Gal. 5,14.

S -a r p ă rea că aposto lu l P a v e l v ine în con trazicere cu lăm u rirea d a tă de D o m nul Isus cum că L egea este c u p rin să în iu b ire a fa tă de D um nezeu şi în iu b irea fa ţă de aproapele . C on traz ice rea es te a p a ­ren tă , dacă ţ in e m în seam ă n e n u m ă ra te le cuv in te ale aposto lu lu i c are a r a tă că su s ţin e rea că iu beşti pe D um nezeu este o p re te n ţie goală, f ă ră tem ei, dacă m ai în tî i ea n u este su s ţin u tă de iu b ire a fa ţă de sem enu l tău . A şa că dacă aceas tă condiţie este îm ­p lin i tă cea la ltă v in e de la s ine în m od n a tu ra l. C reştin ism u l n u treb u ie să fie o p a ra d ă de vorbe,o în ş iru ire de p re te n ţ ii de m are te m ă to r de D um nezeu, ci o v ia ţă lum inoasă , s tră lu c in d în fa p te de cinste.

4. De ce trebuie să se ferească credinciosul. Rom. 12 9 ; 1 Petru 4,8.

N u to td e a u n a vo rbe le cu m a re ră su n e t de c red in - cioşie. de ţ in e re a în v ă ţă tu r i i şi de e fo rt p e n tru n e ş t irb ire a lo r s în t dovada u ne i a d ev ă ra te iu b iri de D um nezeu. î n dosul acesto r p re te n ţii de m are ev lav ie fo a r te uşo r se po a te a scu n d e o m a re p re făcăto rie , care să în lesnească s tre cu ra rea de idei dezb in ă to a re de b igotism e re tic cu p re te n ţie de c red in ţă cu ra tă .

5. îndem nul apostolului P avel cu privire la com ­portarea în obştea creştină. 1 Tes. 4,6.

în d e m n u l d a t pe v re m u ri cred incioş ilo r d in Tesalo- n ic se po triv eş te şi p e n tru credincioşii de azi. F a p tu l că c ineva, îm o re u n ă cred incios cu tine, se găseste în tr -o s ta re de l ip să sau este în n e cu n o s tin tă n u în seam n ă ca tu să p ro fiţi d in aceas ta şi să -l jefu ieşti de d re p tu l m a te r ia l ce i s - a r fi cu v en it p e n tru m unca ce ţ i - a p re s ta t-o . Să avem co n tin u u în m in te a v e r t i ­zarea aposto lu lu i Iacob : „ Ia tă că p la ta lu c ră to r ilo r ne care le -a ţ i oprit-o , p r in în şelăciune, strigă". Iacob 5,4.

6. Cuvintele apostolului despre iubirea între cre­dincioşi. 1 Ioan 2,9.11.

7. Lucrul asupra căruia sînt îndem naţi credincioşiisă ia seama. 1 Tes. 5,15.

N iciodată u n foc n u se v a p u tea stinge d acă to t se p u n v re a scu r i şi se su flă în el cu p u tere , ş1' n ici o c ea r tă nu se v a c u rm a d acă se v o r adunL m ereu vo rb e de g îlceavă.

8. Cum şi-a dovedit David superioritatea creştini? mului său faţă de Saul. 1 Sam. 24,6.8.9.17.

Cît de m ă re ţ a p a re c a ra c te ru l lu i D avid în com ­p o r ta re a f a ţă de S au l şi cît de m ic şi se a rb ăd cel a l a cestu ia d in u rm ă cu m a r i p re te n ţii de conducător. Iu b irea şi m ă r in im ia lui D avid în v inse to a tă u ra lui Saul.

C U R IE R U L A D V E N T I S T

9. întărîtarea şi pizmuirea între credincioşi, com en­tate de apostolul Pavel. Gal. 5,26.

De ce m a re în se m n ă ta te este s fa tu l d a t aci nouă cred incioş ilo r de apostol, ca n u cu m v a să c ău tăm a ne a trag e o slavă, o p ro f i ta re a n o a s tră de pe u rm a în tă r î tă r i i şi a sem ăn ă rii p izm ei în tre c red in ­cioşi. î n a d e v ă r d e şa r tă este aceas tă s lavă pe care şi-o a d u n ă cei ce fac aceas tă lu c ra re de s t îrn ire a zînzan ie i p r in a ru n c a re a în tre c redincioşi a u n o r sem in ţe cu în fă ţ işa re de c red in ţă d a r cu ro d ire de dezb inare , lu c ra re săv îrş ită de ei sp re a se în fă ţişa ca s ingurii p ă s tră to r i ai c red in ţe i curate.

10. Apostolul P avel despre iubirea ce trebuie să se m anifeste în obştea creştină. 1 Cor. 13,4.

11. Exem ple din Vechiul Testam ent prin care se arată unde poate duce pizmuirea. Ier. 18,18 ; 20,10.

„Iu b irea n u p izm u ieş te“ sp u n e aposto lu l Pave l, ea n u este in v id io asă pe n im en i şi pe nim ic. L a ţu l p r i ­m ejd ios în care au căzu t cei de pe v re m e a lu i Ie rem ia po a te p r in d e şi p ic ioarele cred incioşilo r de azi.

„N -am spus dec ît o vo rbă" am p u tea zice şi noi în să cît v e n in de m o ar te am p u s po a te în el, şi c îtă d isc red ita re a a d u s el. „H a idem să -l uc idem cu vorba", să ne fe r im ca aceas ta să fie şi u m b la re a v re u n u ia d in tre noi în co m p o rta rea fa ţă de alţii.

12. Dovedirea iubirii în obştea creştină. Filip. 2,3,u.p. 1 ; Rom. 12,10.

S tim are a sem enu lu i nostru , ap rec ie rea lui şi a ju ­to ra re a sa a tu n c i c înd îi p u tem fi de folos în v reo p r iv in ţă v a dezvă lu i că în a d ev ă r în obştea n o astră c reş tin ă iu b irea este u n e lem en t viu.

13. învăţătura despre călăuzirea credincioşilor. Col. 3,13.

14. Cuvîntul apostolului Pavel pe care îl putem lua şi noi drept călăuză în vieţuirea noastră creştină. Filip 4,8.

STUDIUL 13

IUBIREA ÎN VIAŢA CREDINCIOSULUI

Filipeni 3,1

1. Rugăciunea Psalmistului, care ar trebui să fie şi rugăciunea noastră. Ps. 141,3.

A tu n c i c înd ceri b in ecu v în tă r ile de care ai nevoie p e n tru d esăv îrş irea u n u i c a ra c te r d u p ă vo ia lu i H ristos, D om nul te a sigu ră că vei prim i, conform p ro m is iu n ilo r date . C ond iţiunea conform căre ia po ţi v en i la D um nezeu , n u este aceea de a fi sfîn t, ci a ceea de a s im ţi nevo ia de a -L ru g a p e E l să - ţi dea. M otivu l care a r t reb u i să ne d e te rm in e să v e n im la E l acu m şi o ricînd , sp re a - I im p lo ra a ju to r, este m are a n o a s tră nevoie, este s ta rea n o astră cu to tu l l ip s ită de a ju to r , c are face d in E l şi d in p u te re a Sa izbăv itoare , o neces ita te p e n tru noi.

2. Apostolul P avel despre credinţa folositoare.1 Cor. 13,2.

Iu b irea , a d e v ă ra ta iu b ire fa ţă de sem enii noştri, dovedeşte iu b ire a fa ţă de D um nezeu . Se poa te ca să facem m are v îlv ă de c red in ţa n oastră , d a r f ă ră de iu b ire ea n u v a lo rează n im ic. F ă ră de iu b ire a pe

care Isus a t ră i t -o şi a ex p e rim en ta t-o în v ia ţa Sa p ăm în tească , noi s în tem ca a ra m a sună toare , sau u nch im ba l zăngăn ito r.

3. Răsplata pentru acel care dă un pahar de apă. Mat. 10,42.

Fap te le de m ilosten ie săv îrş ite în ta in ă , v o r lega in im ile lao la ltă şi le v o r ap ro p ia to t m a i m u lt de A cela de la care izvorăşte o rice im pu ls bun. M icile a ten ţii , m ic ile fap te de iu b ire şi sacrific iu de sine, care se re v a rsă d in v ia ţă to t aşa de tăcu t ca şi p a r ­fu m u l d in floare , acestea a lcă tu iesc nu o m ică p a r te de b in ecu v în tă r i şi fe r ic ire a vieţii. Se v a ved ea la u rm ă că tăg ă d u irea de s ine p e n tru b ine le şi fe ric irea a lto ra , oricît de u m ilă şi n e lă u d a tă aci pe p ăm în t, este recu n o scu tă în cer ca sem n a l un irii no as tre cu D om nul slavei, c are a fo st bogat şi to tuş i S -a făcu t să rac p e n tru noi.

4. Cele scrise de Ioan credincioşilor despre ceea ce a văzut şi auzit. 1 Ioan 1,3.4.

C redinc iosu l t reb u ie să u m b le în lu m in a lu i D u m ­nezeu. A tu n c i v a ved ea fru m u se ţe a L ui şi se v a b u cu ra pe dep lin de b u n ă ta te a Lui. In im a L ui v a fi în că lz ită de s im ţirea iu b irii lu i D um nezeu. El v a fi în ă l ţa t ca şi cum a r fi p u r ta t p e b ra ţe veşnice.

5. Nădejdea credinciosului. Ebr. 6,18—20.

D um nezeu d oreşte să av em o în c red ere n ec lin ti tă în El. R ăsp la ta L u i n u este d a tă du p ă m erite le n oa ­stre , ci d u p ă „voia şi p la n u l L u i veşnic, pe care l-a făcu t în H ris tos Isus D om nul nostru". E brei. 3,11. „El n e -a m în tu it, n u p e n tru fap te le făcu te de noi în n ep rih ăn ire , ci p e n tru în d u ra re a Lui". T it 3,5. Ia r p e n tru to ţi care se în cred în El, v a face peste m ăsu ră „nesupus m ai m u lt decît cerem sau g în d im noi". Efes. 2,20.

6. Iubirea lui Dum nezeu pentru noi.

Iu b irea lu i D um nezeu p e n tru noi este p u tern ică . Iu b irea î l conduse pe H ris tos să Se dea m o rţii p e n tru p ăca te le n oastre . A ceastă iu b ire îm p ă r tă ş ită u rm aş ilo r Săi, le v a da şi lo r o iu b ire care „nu v a p ie ri n ic i­odată", f a ţă de D ăru ito r, f a ţă de sem enu l lui. Iu b irea lu i D um nezeu n ic io d a tă n u p iere , ea este în su ş irea C erulu i. Ca o com oară p re ţioasă , ea v a fi d u să de poseseoru l ei, p r in p o rţile ce tă ţi i lu i D um nezeu.

7. îndem nul apostolului Pavel. Efes. 3,19.

L u cra rea m în tu ir ii n o as tre e tem a pe care îngerii doresc să o cunoască în to tu l. N em ărg in ita iu b ire şi m ila cea m a re a lu i H ris tos fa ţă de noi, j e r t fa ad u să de E l p e n tru sa lv a rea no astră , n e d e te rm in ă la se r i ­oase şi so lem ne cugetări. A r treb u i să s tă ru im în d e ­osebi să în ţe leg em cara c te ru l iu b ito ru lu i n o s tru M în - tu ito r şi să m ed ităm a su p ra m is iun ii M ijloc ito ru lu i nostru , C are v en i aci pe p ă m în t ca să ne m în tu iască .

8. Darul dorit. 1 Cor. 13,13.

Iu b irea su p rem ă p e n tru D um nezeu şi iu b ire a nee- goistă u n u l fa ţă de a ltu l, acesta e ste cel m a i p re ţios d a r p e care p u te a să-l d ea T a tă l n o s tru ceresc. A ceastă iu b ire se găseşte în in im a u n d e dom neşte Isus. Noi î l iu b im p e n tru că E l n e -a iu b it pe noi m ai întîi. î n in im a re n ăscu tă p r in h a ru l d iv in , iu b irea este p r in c ip iu l călăuzito r a l celor credincioşi.

9. Să luăm şi noi drept călăuză în vieţuirea noa­stră creştină, cuvîntul Apostolului Pavel. Filip. 4,8.

M A R T I E — A P R I L I E 1972 ©

S f î r ş i t d e c a l e

In z iua de 25 februarie 1971, a a dorm it în D o m n u l sora T im iş M aria, m em b ră a c o m u n ită ţii A .Z .S . Ro-

zav lea , C on fer in ţa Cluj.

Născută la 5 august 1891, a p r im it c red in ţa a d ven iă in anu l 1918. ră m în în d p ină la u rm ă a lă turi de b i­serica speran ţe i ei. M odestă dar p l in ă de credincioşie, a fo s t u n b un e x e m p lu în fa m ilie şi în com unita tea sa. i

Fraţii pastori C songvay C. şi Roşea D. au rostit cu v in te le m în g îie r ii d iv in e p e n tru cei ce au însoţit-o

pînă la locul od ihnei sale. P u te m sp u n e îm p reu n ă cu v iz io n a ru l Ioan : „Ferice de a cu m încolo de m o r ţi i

care m o r în D om nul. E i se vo r o d ihn i de ostenelile

lor, căci fa p te le lor îi urm ează". A poc. 13,13.

— Cu durere c o n sem n ă m în aceste r în d u ri în ce ­tarea d in v ia ţă a sorei Rizea Emilia, soţia iubitului nostru fra te pastor pensionar, R izea A ndre i.

N ăscută la 26 d ecem brie 1908, p r im eş te de tînără botezu l p o tr iv it princ ip iilo r bisericii A .Z .S . î n 1930

se căsătoreşte cu fr. R izea, căruia i-a fo s t în p er ­

m a n e n ţă u n p u tern ic şi e fec tiv spr ijin .

în m o rm în ta re a a a v u t loc pe z iua de 30 m ai 1971 în c im itiru l d in R m . Sărat, înso ţită de fam ilia în d u ­

rerată şi fră ţie ta tea ce a cunoscu t-o şi a apreciat-o m u lt.

— S îm b ă tă 7 august 1971, a în ce ta t d in v ia ţă fr. Şeu lea n u Ş te fa n . în v îrstă de 41 de ani, m e m b r u al co m u n ită ţii B ucureş ti Labirint.

O boală necruţătoare l-a lovit de tînăr şi după o su fer in ţă de tre i ani de zile şi-a plecat capul su.- p u n în d u -se m orţii.

P ro fu n d îndurera ţi, fam ilia , fra ţ i i şi p rie ten ii apro ­p ia ţi l-au condus p înă la m o rm în t.

În m o rm în ta rea a a v u t loc pe da ta de 9 august1971, la c im it iru l I zvo ru l Nou. F ra ţii : P îrva n M arin, Hrant Artenian, Coconcea O ctavian şi cel ce sem nea­ză aceste r în d u r i au rostit cu v in te de m îng îiere şi n ădejde pen tru cei în tristaţi. Da, „Fericiţi m o r ţi i care m o r în D o m n u l“.

— L a 11 ianuarie 1972, a înce ta t d in v ia ţă în v îrstă de 75 de ani, fr. Buşcă D u m itru m e m b ru al C o m u n i­tă ţii A .Z .S . Secara, Te leorm an.

Fr. B uşcă a s lu j it ca p re zb ite r al com un ită ţii aproape to t acest t im p . O fire b lîndă, răbdătoare, a fo s t de u n real sp r ij in p e n tru toţi.

În m o rm în ta rea a a vu t loc pe z iua de 12 ianuarie1972. Fraţii pastori C îrstea Gheorghe şi Enache M a ­rin au ros tit m îng îie toare le cu v in te ale Scrip tur ii p en tru cei ai fa m ilie i şi cei ce l-au în so ţit pe u l ­t im u l său drum .

n p o p a

C U R IE R U L A D V E N T I S T

Amurgul înserăriilă CălătiS

Pe luciul oglinzii de ape sclipiri de lum ini se-nfiripă . . .Din sfere astrale am urgul se cerne-n cadenţă cu tim pu l,nostalgic, şi c lipă cu clipă.

O rază de soarea prinde-n cădere to t cerul,A m u r g u l . . . dom inăşi zarea se strîngepe sul de lum ină sclipind jucăuşe ;Iar ziua,se m is tu ie-n roş ca de purpur p ierzîndu -se-n noaptea ce v i n e ...

Tăcere e -n ju r p re tu t in d e n i!In m urm u r şi şoapte haotice ape le-ascult c în tîndu-şi m ilenii în noapte.Sobor de năvalnice va luri sclip inde de um ezi rubine, strunite de m iticu l Eol cum inţi se aştern Ungă m ine.

înaltul, adîncul ş i zarea se scaldă-nfrăţite în val, iar noaptea-şi întinde feer ic C ortina-i de ste le la mal.

A m u r g u l . . . inundă păm în tu l şi gindul se-nalţă-n tăcere , spre Cel ce-a creat cu C uvîn tu l adîncul, în tinsul şi marea, şi soare, şi lună şi stele.

Răcoarea . . . în tinsul de ape cuprinde 1 D eparte în zarea de aur, o rază de s o a r e . . . se stinge.

Tăcere şi pace e-n sufle t şi t im p u l ş i zarea ne cheamă;Şi chiar dacă noaptea stăpînă-i pe m area cea m are, în ta in iţi de suflet... un soare în noapte răsare.

' ^ u r v e r u ^

4 d v e n t i s t

Intr. poligrafică „Grafica nouă" — c. 2033