Curs 1 Def Accept Design 2014

4.7. Imperfectiuni si criterii de acceptare 4.8. Incercări nedistructive

SUPORT CURS

2014

Prof. Alexandrina Mihai

4.7. Imperfectiuni si criterii de acceptare (IWE – 4 ore, IWS - 2 ore)

4.8. Incercări nedistructive (IWE – 18 ore, IWS - 8 ore)

IWE total: 22 ore, IWS total: 10 ore.

Prof. univ. Alexandrina Mihai

Titular discipline: INSPECTIA CALITATII, DEFECTOSCOPIE NEDISTRUCTIVA

METODE MODERNE DE INSPECTIE SI CONTROL, INSPECTIA TERMOGRAFICA

Responsabil laborator: Termografiere in Infrarosu si Examinari Nedistructive,

Departamentul Tehnologia Materialelor si Sudare, Facultatea Ingineria si Managementul

Sistemelor Tehnologice, Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

E-mail: [email protected], [email protected], Tel. 0723 64 10 38

Cerinte (1)

Expected Result for IWS:1. Outline the principles of acceptance criteria.2. Recognise the effects of imperfection size, morphology and position on structural integrity.

Expected Result for IWE:1. Explain fully the principles of acceptance criteria.2. Detail the effects of imperfection size, morphology and position on structural integrity.3. Explain fully the methods of conducting an engineering critical assessment of a welded structure.

XX---

XXXXX

Types of weld imperfections according to ISO 6520 standards.Acceptance criteria (e.g. ISO 5817, ISO 10042, ISO 13919, ISO 9013, ISO 17635)Significance of imperfections Introduction to ISO/TR 15135Engineering critical assessment techniques

24

IWSIWEQualification Teaching hours

Scope:

Objective for IWE: Understand in detail the principles of imperfections and acceptance criteria and fitness for purpose.Objective for IWS: Gain basic knowledge of the principles of imperfections and acceptance criteria.

4.7. Imperfections and Acceptance Criteria

Curs 1 – Imperfectiuni si criterii de acceptare – 4 ore

Tipuri de imperfectiuni ale imbinarilor sudate conform standardelor ISO 6520

Criterii de acceptare (ISO 5817, ISO 10042, ISO 13919, ISO 9013, ISO 17635)

Importanta imperfectiunilor

Introducere in ISO/TR 15135

Tehnici ingineresti de evaluare a criticitatii

Rezultate asteptate pentru IWS :

Cunoasterea principiilor criteriilor de acceptareImportanta dimensiunilor, morfologiei si pozitiei imperfectiunilor asupra integritatii structurale.

Rezultate asteptate pentru IWE :

Cunoasterea principiilor criteriilor de acceptare a imperfectiunilorImportanta dimensiunilor, morfologiei si pozitiei imperfectiunilor asupra integritatii structurale.Metode de evaluare a criticitatii imperfectiunilor in structuri sudate.

Introducere (1/5) Sistemul calităţii

Sistemul calităţii, aşa cum este definit de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) în seria de standarde 9000, a fost dezvoltat ca urmare a avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea în plan tehnic şi organizatoric şi a tendinţelor de globalizare ce caracterizează lumea modernă. Standardele ISO seria 9000 sunt cele mai răspândite standarde pe plan mondial. În ISO 9000 calitatea este definită ca măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele. În domeniul managementului calităţii un loc important îl ocupă inspecţia calităţii.

Inspecţia calităţii (quality inspection), denumită adesea în România şi prin sintagma controlul calităţii, reprezintă activităţile prin care se măsoară, examinează, încearcă una sau mai multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele specificate, în scopul determinării conformităţii acestor caracteristici.

Inspecţia calităţii este o parte a managementului calitatii.

Introducere (2/5) Sistemul calităţiiInspecţia calităţii este definită în standardul ISO 9000 ca "evaluare a conformităţii prin observare şi judecare, însoţite după caz, de măsurare, încercare sau comparare cu un calibru".

Produs - rezultat al unui proces unde procesul este ansamblul de activităţi corelate sau în interacţiune, care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire.

Există 4 categorii generice de produse: hardware, materiale procesate, software si servicii.

Produsul “automobil” constă din:

hardware (anvelope, caroserie),

materiale procesate (combustibil, lichid de răcire),

software (programul software de verificare a motorului sau cartea maşinii) şi

servicii (explicaţii de operare furnizate de vânzător, service).

Imagine preluata de pe internet

În raport cu procesul de producţie:• inspecţie de recepţie a materiilor prime si materialelor precum şi a produselor finite la sfârşitul procesului de producţie; • inspecţie pe flux de fabricaţie, desfăşurată pe toate fazele procesului tehnologic.

În raport cu integritatea produsului examinat: • încercările distructive: metalografice, chimice, mecanice etc.;• examinările nedistructive: examinări cu lichide penetrante, cu radiaţii penetrante, cu ultrasunete etc.

În raport cu numărul produselor verificate:• inspecţia integrală sau 100%;• inspecţia prin sondaj sau prin eşantionare empirică sau statistică.

Introducere (3/5) Metode de inspectie

Examinările nedistructive sunt deci un instrument în inspecţia calităţii şi, implicit, în stabilirea nivelului calitativ al proceselor de fabricaţie şi al produselor.

Introducere (4/5) Metode de inspectie

Dezvoltarea proceselor de producţie în serie mare şi de masă a impus ca unică alternativă eficientă sub aspect economic introducerea inspecţiei prin eşantionare denumită şi inspecţie statistică de când s-a trecut de la eşantionarea empirică la cea bazată pe metode statistice.

Inspecţia statistică se bazează pe aprecierea calităţii unui lot de produse prin verificarea unei părţi din acesta (eşantion).

În acest mod, se reduce timpul de inspecţie şi toate cheltuielile aferente în comparaţie cu cele necesare inspecţiei integrale. Implementarea metodelor statistice, asociate cu conceptele specifice, cum ar fi risc sau nivel de încredere, a condus la dezvoltarea unui nou mod de gândire.

Acest tip de inspecţie poate fi aplicată: • pentru analiza procesului de fabricaţie – inspecţia pe flux de fabricaţie; • în faza finală a unui proces de fabricaţie, pentru recepţionareaproducţiei - inspecţia de recepţie.

LOTUL DE PRODUSE DE VOLUM “n”(“unităţi de produs”)

- aplicată lotului în curs de fabricare;- permite aprecierea performanţelor procesului (stabilitate, precizie, reglaj);- conduce la decizia de OPRIRE sau de CONTINUARE a procesului de fabricaţie;- fundamentează deciziile de adoptare a unor măsuri de prevenire a noncalităţii.

- aplicată lotului complet executat;- conduce la decizia de ACCEPTARE sau RESPINGERE a lotului;- fundamentează deciziile de adoptare a unor măsuri corective.

Operaţia 1

Operaţia 2

Operaţia 3

Operaţia n

UP1 UP2 UP3 ….

pROCES

DE

FABRICATIE

.

.

UPN

Inspecţia pe flux de

fabricaţie

Inspecţia de recepţie

Eşantion de volum k << n

Introducere (5/5) Metode de inspectie statistica

NECONFORMITATI, IMPERFECTIUNI, DEFECTE Definire

Produsele reale nu sunt perfecte. Pentru imperfecţiunile produselor sau materialelor se folosesc diverse denumiri cum ar fi: defect, neconformitate, discontinuitate şi, mai recent, imperfecţiune. Standardul 9000 recomandă utilizarea noţiunii de neconformitate.

Standardul actual SR EN ISO 6520 pentru piese sudate, recomandă folosirea noţiunii de imperfecţiune.

Conformitate = îndeplinirea unei cerinţe. Neconformitate = neîndeplinirea unei cerinţe. Defect = neîndeplinirea unei cerinţe referitoare la o utilizare specificată.Imperfecţiune = abateri ale caracteristicilor faţă de valori prescrise.Discontinuitate = lipsă de continuitate, gol sau incluziune.

Noţiunea de neconformitate este definită ca fiind abaterea sau absenţa uneia sau mai multor caracteristici de calitate sau a elementelor sistemului calităţii, în raport cu cerinţele specificate, fiind vizate caracteristicile de calitate ale produselor.

Neconformitatile (imperfectiunile / defectele / discontinuitatile) existente în materiale, produse sau piese au diverse provenienţe. Cauzele care le determină pot fi adeseori diminuate dar nu eliminate complet.

NECONFORMITATI Acceptabilitate

Imperfectiunile sunt împărţite în două mari categorii:– imperfectiuni acceptabile; – imperfectiuni inacceptabile.

Incadrarea în una sau alta din categoriile de mai sus se face în funcţie de:- destinaţia produsului- rolul funcţional - importanţa acestuia într-un ansamblu- de cost- exigenţele impuse de norme / convenţii între beneficiar şi furnizor s.a.

Doar o parte dintre imperfectiuni sunt inacceptabile.

• cunoaşterea tipurilor de imperfectiuni care pot apărea într-un produs în funcţie de natura materialului, de modul de proiectare, de procesul tehnologic;

• detectarea, semnalarea prezenţei acestora (existenţa unor goluri poate fi semnalată, de exemplu, prin cântărire);

• localizarea în raport cu un sistem de referinţă convenabil ales (stabilireapoziţiei unde este amplasata imperfectiunea;

• măsurarea şi estimarea formei şi volumului (adeseori se aproximează prin: sferă, paralelipiped, sau prin luarea în considerare a dimensiunii celei mai mari, denumită dimensiune caracteristică);

• estimarea tendintei de a evolua în timp, de propagare (imperfectiunile bidimensionale, au tendinţa de propagare mai mare decât cele tridimensionale);

• compararea caracteristicilor reale ale produsului afectat de prezenţa imperfectiunilor detectate cu valorile prescrise pentru acele caracteristici;

• luarea unei decizii privind acceptabilitatea imperfectiunilor detectate conform unei norme sau pe baza negocierilor dintre beneficiar si furnizor;

• analiza produsului declarat neconform – în vederea stabilirii “traseului” lui specific: declasare, derogare, reprelucrare, reciclare.

IMPERFECTIUNI Cunoasterea

IMPERFECTIUNI CunoastereaCe imperfectiuni ar putea avea produsul?

Este necesar sa se cunoasca cel putin: natura materialului si tehnologia de fabricare.

Cum pot fi detectate imperfectiunile posibileCe metode de detectare pot fi aplicate? VT? MT? UT?

Aplicarea propriu-zisa a unui ansamblu minimal de metode care asigura detectarea imperfectiunilor.

Ansamblu de metode: VT +MT +RT sau VT + PT + UT sau ..

Unde sunt amplasate imperfectiunile detectate?Localizarea imperfectiunilor este importanta pentru analiza acceptabilitatii sau pentru reparare

Care este forma si marimea fiecarei imperfectiuni ?Este necesar sa se cunoasca forma si marimea pentru a putea evalua tendinta de propagare si incadrarea in criteriul de acceptabilitate

Compararea caracteristicilor reale ale produsului cu cele proiectate sau verificarea incadrarii in criteriul de acceptabilitate si luarea deciziei ADMIS/RESPINS

In urma verificarii de ia decizia de acceptabilitate sau respingere a produsului inspectat. Un singur defect inacceptabil determina luarea deciziei RESPINS.

Principalele criterii de clasificare sunt:

• după caracteristica pe care o afectează;

• după gradul de accesibilitate la detectare;

• după frecvenţa de apariţie;

• după evoluţia în timp;• dupa marime, prin

raportare ca dimensiunile produsului analizat;

• dupa gradul de periculozitate etc.

Clasificarea generală a imperfectiunilor (1/6)

Clasificarea imperfectiunilor după caracteristica pe care o afectează

Principalele caracteristici ale unei piese sunt:

- compoziţia chimică şi puritatea;

- rezistenţa la solicitări mecanice statice sau dinamice;

- rezistenţa la solicitări termice sau la alţi factori externi;

- structura internă;

- omogenitatea;

- dimensiunile şi forma;

- poziţia reciprocă a suprafeţelor;

- calitatea suprafeţelor;

- continuitatea;

- capacitatea de a se magnetiza etc.


ACCESIBILITATEA

Clasificarea imperfectiunilor după gradul de accesibilitate la detectare:

a. Imperfectiuni exterioare - în general, uşor accesibile, de suprafaţă, situate pe suprafeţe exterioare.

b. Imperfectiuni interioare - în general, mai greu accesibile:• situate pe suprafeţe interioare;• situate în interiorul pereţilor pieselor: • în apropierea suprafeţei:

• care comunică cu exteriorul (goluri care erup la suprafaţă);• care nu comunică cu exteriorul (incluziuni, fisuri etc.);

• în interiorul pereţilor piesei la o adâncime mai mare de suprafaţa accesibilă (sufluri, incluziuni, fisuri etc.).

c. Imperfectiuni greu detectabile din diverse motive.

Clasificarea imperfectiunilor după poziţia lor în raport cu suprafaţa accesibilă examinării

defecte de suprafatadefecte in apropierea

suprafetei

defecte de interior

Suprafata de examinare,

,

, ,


Imperfectiuni Imperfectiunide suprafata din apropierea suprafetei

Imperfectiuni de interior

ACCESIBILITATEA


Cel mai înalt stâlp de teleferic din lume - 113,5 m,

Kaprun - Kitzsteinhorn, landul Salzburg, Austria

Alte imperfectiuni sunt greu detectabile din diverse motive, cum ar fi: Din cauza pericolului pe care-l prezintă pentru sănătatea operatorului:

• în medii toxice (incintă cu gaze: clor, CO);• în medii radioactive (surse de radiaţii);• la temperaturi ridicate (lingouri, cuptoare, reactoare în industria chimică) etc.

Din cauza distanţei:• la înalţime mare (poduri rulante, teleferic);• la distanţe mari (furnale, conducte de transport curent electric);• adâncimi mari (baraje, turbine).

Din cauza amplasării produsului vizat în interiorul unui ansamblu:

• incintă vidată (tub Roentgen, diode);• sub presiune mare (rezervoare de gaz);• produs capsulat (componente electronice).

Imagini preluate de pe internet

ACCESIBILITATEA


Clasificarea imperfectiunilor după frecvenţa de apariţie raportată la un lot de piese sau la o singură piesăIntr-un lot de piese sau de-a lungul unei piese un anumit tip de imperfectiune poate să apară sistematic, având la bază o eroare sistematică, sau apariţia lui poate fi accidentală, determinată de cauze accidentale.

După gradul de grupare imperfectiunile pot fi: singulare, grupate, răspândite.

defecte singulare defecte grupate defecte răspândite

Clasificarea imperfectiunilor după evoluţia în timp sau după tendinţa de propagare sub acţiunea solicitărilor exterioare:- imperfectiuni fără tendinţă de propagare, care şi nu se dezvoltă în timpul exploatării produsului; acestea sunt de regulă tridimensionale şi au contururi rotunjite (sufluri, goluri);

- cu tendinţă de propagare până la ruperea produsului; de regulă, bidimensionale sau tridimensionale cu contururi ascuţite (fisuri, crăpături, reprize, delaminări).

x

y

z

O

y

x

O

z

Alegerea sistemului de axe de referinţă în cazul unor îmbinări sudate

Clasificarea imperfectiunilor dupa marime:

mari, medii si mici.

Dimensiunile imperfectiunii raportate la un sistem de axe

z

y

xO

x

y

z


Standardizarea generala a Imperfectiunilor (defectelor)

• STAS 782-79 Defectele pieselor turnate. Clasificare şi terminologie.• STAS 6656-80 Defectele pieselor laminate, extrudate şi trase din oţel. Clasificare

şi terminologie.• STAS 6092/1-83 Piese forjate din oţel. Clasificarea şi terminologia defectelor.• STAS 6092/2-84 Piese forjate din materiale metalice neferoase. Clasificarea şi

terminologia defectelor.

• SR EN ISO 6520-1 Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: sudare prin topire

• SR EN ISO 6520-2 Clasificarea imperfecţiunilor geometrice ale îmbinărilor sudate ale materialelor metalice. Partea a 2-a: Sudarea prin presiune

• STAS 8299-78 Clasificarea şi simbolizarea defectelor îmbinărilor sudate prin topire pe baza radiografiilor

• STAS 12077-82 Defectele îmbinărilor lipite. Clasificare şi terminologie.• STAS 10354-81 Defectele suprafeţelor tăiate termic. Clasificare şi terminologie.

Defectele pieselor turnate (1/5)

Prin defect al unei piese turnate se înţelege orice abatere de la formă, masă,dimensiuni, aspect exterior, compactitate, structură, compoziţie chimică sau proprietăţi mecanice şi fizice prescrise în standardele sau în alte documente.

(STAS 782-79 Defectele pieselor turnate. Clasificare şi terminologie.)

In standard se precizeaza: Denumirea. Simbolizarea. Gruparea după caracteristicile morfologice. Descrierea. Precizarea cauzelor posibile si a metodelor de prevenire. Schiţa defectului şi fotografia unei piese care îl conţine.

A - Excrescenţe metalice;B - Goluri (cavităţi);C - Discontinuităţi - crăpături;D - Defecte de suprafaţă;E - Piesă turnată incomplet;F - Dimensiuni sau configuraţii necorespunzătoare;G - Incluziuni şi defecte de structură;H - Compoziţie chimică, proprietăţi fizice şi mecanice necorespunzătoare

A 1 2 3

Denumirea defectului: piesă cu pânză de metal

Subgrupa: excrescenţe metalice având formă de bavuri care modifică principalele dimensiuni ale piesei turnate

Grupa: excrescenţe metalice având formă de bavuri

Categoria: excrescenţe metalice



Cauzele apariţiei defectelor în piesele turnate• defecte de material, determinate de materialul turnat, de puritatea acestuia şi de

particularităţile comportamentului pe care-l are la turnare: fluiditatea, contracţia, tendinţa de a dizolva gaze, tendinţa de segregare etc.;

• defecte de proiectare, determinate de forma şi dimensiunile produsului, stabilite prin proiectare: grosimi de pereţi neuniformi, intersecţii de pereti în cruce, pereţi prea subţiri etc.;

• defecte tehnologice, determinate atât de procesul tehnologic stabilit cât şi de acurateţea respectării regulilor de realizare a fiecărei operaţii şi a fiecărei faze;

• defecte aparute in exploatare.

Defecte determinate de materialPrincipalele proprietăţi: • fluiditatea;• contracţia;• tendinţa de a dizolva gaze;• tendinţa de segregare.Batiu de masina unealta obtinut prin turnare



Defecte determinate de fenomenul de contractie

Retasuri Crapaturi, fisuri

Defecte determinate de tendinta de a dizolva gaze

sufluri interioare suflură care comunicăcu suprafaţa

sufluri la suprafaţă porozitate

Defecte determinate de tendinta de segregare

formă piesă excesiv de turnare de rugoasă

Fluiditate prea mare

formă piesă turnatăde turnare incomplet

Fluiditate prea mica

Defecte determinate de fluiditatea aliajului la turnare

Defecte determinate de proprietati ale materialului


Defecte determinate de proiectarea piesei

La proiectarea pieselor turnate trebuie respectate anumite reguli: racordari, inclinatii, intersectii de pereti, grosimi de pereti etc.

Defecte determinate de erori tehnologice

Nerespectarea unor reguli: erori de realizare a formei, de pozitionare a miezurilor etc.

Defecte aparute in explotare ca urmare a nerespectarii conditiilor de exploatare


A. EXCRESCENTE METALICE

A100 Bavuri• A110 Bavuri fără modificarea principalelor

dimensiuni ale piesei turnate– A111 Bavură în planul de separaţie -

bavură subţire în planul de separaţie– A112 Bavură de colţ - excrescenţă

metalică subţire care împarte unghiul interior în două părţi)

• A120 Bavuri care modifică principalele dimensiuni ale piesei turnate

– A121 Bavură groasă în planul de separaţie

– A122 Bavură groasă cauzată de cedarea formei inferioare

– A123 Bavură tip pânză A200 Umflături - Excrescenţe masive• A210 Umflături cu suprafaţa netedă• A220 Umflături cu suprafeţe rugoase

A300 Cruste A400 CreastăA500 Alte excrescenţe metalice



Prin defect de laminare se înţelege orice abatere de la dimensiunile, forma, masa, aspectul exterior, structura sau proprietăţile funcţionale prevăzute de standarde, norme tehnice sau condiţii contractuale. (STAS 6656-80 Defectele pieselor laminate, extrudate si trase din oţel. Clasificare si terminologie.)

crapatura la rece

crapatura la cald din agatare sub imbinarea cu maselota

intrerupere de turnare (repriza)

crapatura la cald longitudinala (de colt)

bavura la picior

,, ,, , , ,

, , , ,,

,

,

,

Defectele produselor laminate, extrudate si trase (1/2)

punte de inchidere a retasurii

retasura

zona segregata cu microretasuri

zona poroasa si segregata

zona centrala cu dendrite grosolane neorientate

zona marginala compacta cu cristale fine echiaxiale

zona cu dendrite mici

zona cu dendrite mari orientate perpendicular pe peretele lingotierei (transcristalizare)

dendrite mari orientate in sus

zona de forma piramidala sau conica la piciorul lingoului, cu dendrite echiaxiale

,, ,

, , ,

, ,

, , ,

,,

, , , ,

,retasura principala

retasura secundara

, ,

, ,

Defectele lingourilor din oţel destinate laminării

a

b

Defectele produselor laminate, extrudate si trase

• DL1: defecte de suprafaţă (ex. DL 111 scoarţe);• DL2: abateri geometrice (defecte de formă, abateri dimensionale şi de masă ex. DL211

sectiuni transversale deformate);• DL3: defecte de compactitate (ex. DL313 sufluri);• DL4: abateri ale compoziţiei şi purităţii (ex. DL411 compozitie chimica necorespunzatoare,

DL412 segregatii);• DL5: abateri ale caracteristicilor fizice şi mecanice (ex. DL511 abateri ale caracteristicilor

mecanice);• DL6: defecte de structură (ex. DL61 defecte de macrostructura).

a b cd

B

b

B > b

e f g hH

1J 1 2J

H2 H < H1 2

21J < J

Defectele produselor forjate

STAS 6092/1– 83, pentru produse din oţel şi STAS 6092/2-84 pentru neferoase.În aceste standarde defectele sunt împărţite în următoarele grupe categorii:

DF1: Forme, dimensiuni şi mase necorespunzătoare

DF2: Defecte de suprafaţă

DF3: Discontinuităţi, goluri

DF4: Incluziuni

DF5: Defecte de structură

DF6: Compoziţie chimică, caracteristici mecanice şi fizice necorespunzătoare

Pt neferoase DFN

Defectele specifice compozitelor metalice sunt:• sufluri, caracteristice compozitelor metalice, în baia metalică intra gaze din mediul înconjurător;• aglomerări de particule sau fibre discontinue, o dispersare insuficientă a materialului

complementar;• segregaţii ale materialului dispersat, produse în urma flotării sau sedimentării particulelor;• deteriorarea materialului complementar prin procese de dizolvare şi topire sau în urma unor reacţii

chimice intense la interfaţă;• fragmentarea fibrelor în timpul infiltrării sau al amestecării cu matricea în stare semisolidă;• fisuri, crăpături la cald, din cauza tensiunilor interne la răcirea aliajelor turnate, respectiv frânării

contracţiei;• porozitatea, specifică materialelor compozite obţinute prin tehnica metalurgiei pulberilor.

Principalele tipuri de defecte specifice materialelor compozite polimerice.

Lipsă material de ramforsare

Aglomerări, distribuţie neuniformă

Porozitate

Reţea de fisuri Ruperi de fibreDesprindere între straturi

Material de ranforsare lipsă

Alte materiale, alte defecte (1/2)

Principalele defecte ale materialelor acoperite

Lipsă de legătură Grosime neuniformă Fisuri în suport

Incluziuni Înveliş întrerupt Exfoliere

Defecte specifice materialelor acoperiteAcoperirile sunt tratamente de suprafaţă realizate prin depunerea pe un suport a unui strat de alt material. Stratul de acoperire poate avea grosimi de la câţiva micrometri la câteva zecimi de milimetru sau chiar milimetri. Cele două materiale (substratul-materialul de bază; stratul de acoperire) rămân distincte, dar în zona de contact a celor două componente are loc un proces de difuzie a atomilor, care conferă aderenţă stratului depus.

Alte materiale, alte defecte (2/2)

DE RETINUT (1/4)

1. Ce este inspectia calitatii ?

2. Ce este un produs si care sunt principalele categorii de produse?

3. Ce legatura exista intre Inspectia calitatii si Incercarile (sau examinarile) nedistructive?

4. Cum este definita notiunea de “defect”? De ce coexista notiunile de: defect, neconformitate, imperfectiune, discontinuitate?

5. Ce se intelege prin « cunoasterea imperfectiunilor » in legatura cu END?

6. Cum se clasifica imperfectiunile in raport cu suprafata de examinare?

7. Care sunt principalele cauze ale aparitiei defectelor in piesele turnate?

8. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor turnate?

9. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor laminate, extrudate, trase?

10. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor forjate liber sau in matrita?

DE RETINUT (2/4)

1. Ce este inspectia calitatii ?Inspecţia calităţii (quality inspection), denumită adesea în România şi prin sintagma controlul calităţii, reprezintă activităţile prin care se măsoară, examinează, încearcă una sau mai multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele specificate, în scopul determinării conformităţii acestor caracteristici.

2. Ce este un produs si care sunt principalele categorii de produse?

Produs - rezultat al unui proces unde procesul este ansamblul de activităţi corelate sau în interacţiune, care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire. Se consideră că există 4 categorii generice de produse: servicii, software, hardware sau materiale procesat.

3. Ce legatura este intre Inspectia calitatii si Incercarile (sau examinarile) nedistructive?Încercările (sau examinările) nedistructive sunt un instrument în inspecţia calităţii şi, implicit, în stabilirea nivelului calitativ al produselor si al proceselor de fabricaţie.

4. Cum este definita notiunea de “defect”? De ce coexista notiunile de: defect, neconformitate, imperfectiune, discontinuitate?

Standardul SR EN ISO 9000 - 2008 recomandă utilizarea noţiunii de neconformitate. Noţiunea de neconformitate este definită ca fiind abaterea sau absenţa uneia sau mai multor caracteristici de calitate sau a elementelor sistemului calităţii, în raport cu cerinţele specificate, fiind vizate caracteristicile de calitate ale produselor.

Neconformitate = neîndeplinirea unei cerinţe. Defect = neîndeplinirea unei cerinţe referitoare la o utilizare specificată.Imperfecţiune = abateri ale caracteristicilor faţă de valori prescrise.Discontinuitate = lipsă de continuitate, gol sau incluziune.

5. Ce se intelege prin sintagma « cunoasterea imperfectiunilor » in legatura cu END?• cunoaşterea tipurilor de imperfectiuni care pot apărea într-un produs în funcţie de natura materialului, de modul de proiectare, de procesul tehnologic de prelucrare;• detectarea imperfectiunilor, semnalarea prezenţei acestora (existenţa unor goluri poate fi semnalată, de exemplu, prin cântărire);• localizarea în raport cu un sistem de referinţă convenabil ales (stabilirea poziţiei unde este amplasat defectul în raport cu suprafeţele exterioare ale piesei);• măsurarea şi estimarea formei şi volumului (adeseori se aproximează mărimea imperfectiunii prin mărimea unei figuri geometrice în care poate fi înscris: sferă, paralelipiped sau prin proiecţia acestuia pe o suprafaţă sau prin luarea în considerare a dimensiunii celei mai mari, denumită dimensiune caracteristică);• estimarea tendintei de a evolua în timp, de propagare (defectele bidimensionale, cum ar fi fisurile, au tendinţa de propagare mai mare decât cele tridimensionale);• compararea caracteristicilor reale ale produsului afectat de prezenţa imperfectiunilor detectate cu valorile stabilite la proiectare sau prescrise pentru acele caracteristici; • luarea unei decizii privind acceptabilitatea imperfectiunilor detectate conform unei norme sau, în absenţa normelor, pe baza negocierilor dintre beneficiar si furnizor;• analiza produsului declarat neconform – în vederea stabilirii “traseului” lui specific: declasare, derogare, reprelucrare, reciclare.

DE RETINUT (3/4)

DE RETINUT (4/4)6. Cum se clasifica imperfectiunile in raport cu suprafata de examinare?

Imperfectiunile de suprafata, din apropierea suprafetei care comunica cu exteriorul, din apropierea suprafetei care nu comunica cu exteriorul, de interior.

7. Care sunt principalele cauze ale aparitiei defectelor in piesele turnate?Principalele cauze ale apariţiei defectelor în piesele turnate sunt:defecte de material, determinate de natura materialului turnat, de puritatea acestuia şi de particularităţile comportamentului pe care-l are la turnare: fluiditatea, contracţia, tendinţa de a dizolvagaze, tendinţa de segregare etc.;defecte de proiectare, determinate de forma şi dimensiunile produsului, stabilite prin proiectare: grosimi de pereţi neuniformi, intersecţii de pereţi în cruce, pereţi subţiri etc.;defecte tehnologice, determinate atât de procesul tehnologic stabilit cât şi de acurateţea respectării regulilor de realizare a fiecărei operaţii şi a fiecărei faze;defecte aparute in exploatare.

8. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor turnate?Sunt 8 grupe: A – excrescente, B – goluri, C – discontinuitati – crapaturi, D – defecte de suprafata, E – turnare incompleta, F – dimensiuni si configuratii necoresp., G - incluziuni şi defecte de structură, H - compoziţie chimică, proprietăţi fizice şi mecanice necorespunzătoare

9. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor laminate, extrudate, trase?Sunt 6 grupe: DL1: defecte de suprafaţă, DL2: abateri geometrice , DL3: defecte de compactitate, DL4: abateri ale compoziţiei şi purităţii, DL5: abateri ale caracteristicilor fizice şi mecanice , DL6: defecte de structură.

10. In cate grupe sunt clasificate defectele produselor forjate liber sau in matrita?Sunt 6 grupe: DF1: Forme, dimensiuni şi mase necorespunzătoare, DF2: Defecte de suprafaţă, DF3: Discontinuităţi, goluri, DF4: Incluziuni, DF5: Defecte de structură, DF6: Compoziţie chimică, caracteristici mecanice şi fizice necorespunzătoare

Tipuri de imperfecţiuni ale îmbinărilor sudate (IIW – clasificare conform normelor internationale)

Importanta imperfectiunilor

Types of weld imperfections (IIW-designations classification according to ISO standards) Significance of imperfections

Provenienta imperfectiunilor

Imperfectiunile imbinarilor sudate

Imperfectiuni provenite din tehnologia de sudare

Imperfectiuni cauzate de material

Imperfectiuni externe

Imperfectiuni interne

Fisuri la cald

Fisuri la rece

Cavitati in sudura

Cratere de inceput si sfarsit de sudare

Stropi

Imperfectiuni de forma

Santuri marginale

Scurgeri de metal etc

Lipsa de topire

Incluziuni de zgura sau alte incluziuni solide

Pori de origine mecanica

Fisuri la solidificare

Fisuri de retopire

Fisuri din cauza H2

Fisuri de hardening

Fisuri lamelare

Fisuri de precipitare

Pori de origine metalurgica

Cratere

Retasuri

Imperfectiuni determinate de erori de proiectare

Efecte posibile ale prezentei imperfectiunilor

- actioneaza ca niste concentratori de eforturi;

- reduc aria sectiunii in care se afla;

- produc cai de scurgere de fluide;

- au potential de initiere a fisurarii;

- predispun zona afectata la coroziune si eroziune.

Prezenta imperfectiunilor implica:

- marirea timpului de lucru-reparare;

- cresterea costurilor (reparatii);

- reducerea productivitatii

Importanta prezentei imperfectiunilor depinde de:- microstructura materialului in zona in care se afla imperfectiunea;- proprietatile mecanice ale materialului;- tipul de solicitare a structurii sudate: statica, ciclica, la soc etc.- mediul de lucru: coroziv sau necoroziv;- tipul si dimensiunile imperfectiunii;- tensiunile locale generate de imperfectiune;- tendinta de propagare (imperfectiuni bidimensionale sau tridimensionale)

Prin imperfecţiune se întelege abaterea de la forma, dimensiunea, aspectul, continuitatea, structura etc., prescrise pentru sudura sau îmbinarea respectivă în documentaţia tehnică sau în standarde.

StandardulSR EN ISO 6520-1 “Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire”

SR EN ISO 6520-2 “Clasificarea imperfecţiunilor geometrice ale îmbinărilor sudate ale materialelor metalice. Partea a 2-a: Sudarea prin presiune”

in clasificarea imperfectiunilor, procedeele de sudare sunt incluse în una dintre cele două categorii de procedee de sudare – prin topiresau prin presiune.

Imperfectiunile imbinarilor sudate standardizare

Imperfectiune: Orice abatere in raport cu imbinarea sudata idealaDefect: Imperfectiune neacceptata

Grupa Imperfectiunile îmbinărilor sudate prin topire

Imperfectiunile îmbinărilor sudate prin presiune

1 Fisuri Fisuri

2 Cavitati Cavitati

3 Incluziuni solide Incluziuni solide

4 Lipsă de topire şi de pătrundere

Imperfectiuni de legătură

5 Imperfecţiuni ale formei şi imperfecţiuni dimensionale

Imperfecţiuni ale formei şi imperfecţiuni dimensionale

6 Alte imperfectiuni Alte imperfectiuni

Imperfectiunile pot avea mai multe provenienţe: din materialele care se îmbină; de la pregatirea pieselor şi asamblarea pieselor înaintea operaţiei de sudare;utilizarea unor materiale incompatibile; erori tehnologice sau fenomene care însoţesc sudarea propriu-zisă.

Grupele de imperfectiuni

1013 fisura in zonainfluentata termic

1014 fisura in materialulde baza

1012 fisurain zona de trecere

1011 fisurain cusatura sudata

,

,

,

,,

,, ,

,

GRUPA 1 – FISURI (1)

Imperfectiunile imbinarilor sudate prin topire

Grup de fisuri radiale în acelaşi punct.Acestea se poate situa după caz:- în sudură- în zona influenţată termic- în metalul de bazăNOTA – acest tip de fisuri de mici dimensiuni, sunt denumite fisuri în stea.

Fisuri radiale103

103110331034

Fisură a cărei direcţie principală este aproximativ perpendiculară pe axa sudurii.Aceasta se poate situa după caz:- în sudură- în zona influenţată termic- în metalul de bază

Fisură transversală

102

102110221023

Fisură a cărei direcţie este aproximativ paralelă cu axa sudurii.Aceasta se poate situa după caz:- în sudură- în zona de trecere- în zona influenţată termic- în metalul de bază

Fisură longitudinală

101

1011101210131014

Fisura vizibilă numai la microscopMicrofisură1001

Fisură*100

Grupa nr. 1 – Fisuri

4321

ReprezentareaExplicaţiiDenumireNumăr de referinţă

Extras din ISO 6520-1-2007GRUPA 1 – FISURI (2)


Fisura in sudura

Fisura sub cordon

Fisura la suprafata in radacina

Fisura la radacina

Fisura la radacinaFisura la interfata

sudura - material de baza

Fisura in zona influentata termic

Fisura de racordare

Cele mai periculoase imperfectiuni in special din cauza tendintei de propagare


Fisuri la caldImagini preluate de pe internet

Principalele cauze ale fisurarii sunt:a) Cauze tehnologice: alegerea gresita a materialului de adaos; alegerea unui procedeu

de sudare necorespunzator, nerespectarea parametrilor regimului de sudare.b) Cauze metalurgice: conditii necorespunzatoare de racire; transformarile structurale

din zona topita; proprietati reduse de plasticitate la cald ale metalului depus; aparitia structurilor dure; prezenta hidrogenului difuzat in imbinare; tensiunile interne care depasesc anumite limite.

Fisuri la rece

In standardul ISO 5817 Fisurile nu se admit la niciun nivel de calitate

GRUPA 1 – FISURI (4) RReduc educ secţiunea secţiunea cusăturiicusăturii..Se propagaSe propagain timpulin timpul solicitărisolicitărilor lor dinamicedinamicedin din exploatare, exploatare, provocând provocând distrugerea distrugerea construcţiei construcţiei sudate. sudate.


E - fisuri ale sudurilorEa – fisura la caldEb - fisura la solidificareEc – fisura determinata de licuatieEd – fisura determinata de precipitareEe – fisura determinata de durificarea prin imbatranireEf – fisura la receEg – fisura determinata de lipsa de ductilitateEh – fisura determinata de contractieEi – fisura determinata de prezenta hidrogenuluiEj - fisura prin destramare lamelaraEk – fisura de racordareEl - fisura determinata de imbatranire

Standardul 6520-1 are o anexa informativa in care este prezentata recomandarea de completare a simbolizarii in cifre cu litere, dupa cum urmeaza:

Sufluriizolate grupate

Suflurialiniate

Sufluriuniform distribuite

Suflurialungite

Sufluri

GRUPA 2 – CAVITATI (1)200 Cavitate, 201 Suflura (2011 Por sinonim suflura sferoidala), 2012 Porozitate, 2013 – Cuib de sufluri, 2014 Sufluri aliniatePorii, mici cavitati care se formeaza la suprafata sau in interiorul sudurii, au dimensiuni care variaza de la microni la milimetri.

Gazele provenite din invelisul electrodului, din flacara, din metalul topit supraincalzit, din arderea impuritatilor din rost etc. au tendinta de a iesi la suprafata metalului lichid.

In functie de viteza de racire bulele de gaz ajung sau nu la suprafata cusaturii sudate.

Porii pot fi: sferoidali sau tubulari (vermiculari)

Porii vermiculari pot fi canale de scurgere a fluidelor determinand lipsa de etanseitate

Suflură nesferoidală apreciabilă, a cărei dimensiune principală este aproximativ paralelă cu axa sudurii.

Suflură alungită2015

Sufluri distribuite în lungul unei drepte paralele cu axa sudurii.

Sufluri aliniate2014

Grup de sufluri repartizate sub formă oarecare.

Cuib de sufluriSinonim Sufluri grupate

2013

Pori uniform distribuiţi în sudură. A se diferenţia de suflurile aliniate (2014) şi cuiburi de sufluri (2013).

PorozitateSinonim Sufluri sferoidale uniform distribuite

2012

Suflură de formă practic sfericăPorSinonim Suflură sferoidală

2011

Cavitate formată de gaz(e) incorporat(e) în sudură.

Suflură201

Cavitate200

GRUPA 2 – CAVITATI (2)

GRUPA 2 – CAVITATI (3)

202 Retasura, 2011 Retasura interdendritica, 2024 Retasura de crater, 2025 Retasura de crater deschisa

203 Microretasura, 2031 Microretasura interdendritica, 2032 Microretasura transgranulara

Retasura este o cavitate determinata de contractia metalului in timpul solidificarii

2011 este o retasura de forma alungita care se produce intre dendrite in decursul racirii si in care se poate afla inclus gaz. O astfel de imperfectiune este in general perpendiculara pe suprafata sudurii.

Microretasurile sunt retasuri mici, vizibile la microscop.

Spre deosebire de pori, retasurile pot avea varfuri ascutite deci un grad de periculozitate mai mare.

Peliculă de metal străin inclusă în sudură. Incluziunea poate fi de:-wolfram-cupru-alt metal

Incluziune metalică

304304130423043

Peliculă de oxizi metalici, formată în anumite cazuri şi în special în cel al aliajelor de aluminiu, datorată acţiunii combinate a unei protecţii neadecvate şi a turbulenţei băii se sudare.

Peliculă de oxid3035

A se vedea 3011…3014Oxid metalic inclus în sudură în decursul solidificării.Astfel de incluziuni pot fi:-aliniate-izolate-împraştiate-în cuib

Incluziune de oxid3033031303230333034

A se vedea 3011…3014Flux inclus în sudură. După caz, pot fi incluziuni:-aliniate (sau în şiruri)-izolate-împrăştiate-în cuib

Incluziune de flux3023021302230233024

Reziduu de zgură inclus în sudură. În funcţie de repartizarea acestora, se pot întâlni incluziuni de zgură:-aliniate-izolate-împrăştiate-în cuib

Incluziune de zgură

3013011301230133014

Corp solid încorporat în sudură.Incluziune solidă300

Grupa nr. 3 – Incluziuni solide

GRUPA 3 – INCLUZIUNI SOLIDE (1)

GRUPA 3 – INCLUZIUNI SOLIDE (3)

incluziune izolata

incluziuni imprastiate,

,

,

Radiografia unei suduri cu incluziuni de wolfram

Incluziunile pot fiIncluziunile pot fi::

nemetalicenemetalice: z: zgurăgură, flux, , flux, pelicule pelicule de oxizide oxizi, impuritati;, impuritati;

metalice: wolfram, cupru s.a.metalice: wolfram, cupru s.a.

Cauzele apariţiei incluziunilorCauzele apariţiei incluziunilor::•• curăcurăţire insuficientă; ţire insuficientă; •• impurităimpurităţi pe sârma de adaos;ţi pe sârma de adaos;•• solidificare prea rapidăsolidificare prea rapidă; ; •• zgură inclusă zgură inclusă în metalul în metalul depusdepus; ; •• electrozi de calitate inferioarăelectrozi de calitate inferioară; ; •• neglijenţa sudorului. neglijenţa sudorului.

GRUPA 4 – LIPSA DE TOPIRE SI DE PATRUNDERE (1)

lipsa de patrunderela radacina

, ,, , ,

intre straturilipsa de patrundere

, ,

lipsa de topire laterala

, ,

401 – lipsa de topire (de legatura) intre materialul depus si cel de baza sau intre straturi succesive de metal depus - nu se admite in nicio clasa de calitate.

4021 - lipsa de patrunderese admite in clasa D, pentru materiale cu grosimi mai mari de 0,5 mm, dar cu conditia ca marimea nepatrunderii sa nu aiba mai mult de 2 mm.

In clasele C si B nu se admit deloc.

Lipsa de topire si de patrundere sunt discontinuitati periculoase – bidimensionale si cu tendinta de propagare

Lipsa de pătrundere poate fi determinata de:

• defectelor de prelucrare sau de asamblare (unghiul prea mic al rostului, deschiderea prea mică a rostului, înălţimea prea mare a rădăcinii, denivelarea marginilor la asamblare etc.);

• regimului necorespunzător de sudare (intensitatea curentului, viteza de sudare, diametrul electrodului);

• tehnologiei incorecte de sudare;

• încălzirii electrodului şi intensificării topirii lui faţă de încălzirea insuficientă a metalului de bază;

• prezenţei impurităţilor (zgură, oxizi) pe suprafaţa de îmbinare sau pe stratul depus anterior.

Lipsa de topire poate fi provocata de:

• poziţiei şi conducerii incorecte a electrodului;

• regimului de sudare incorect;

• defectelor de prelucrare sau de asamblare etc.


403 - Patrundere foarte neregulata (dinti de fierastrau) intalnita la sudarea cu fascicul de electroni sau laser

Pătrundere foarte neregulată, întâlnită la sudarea cu fascicul de electroni sau cu laser, care formează o sudură cu aspect de dinţi de ferăstrău. Poate include cavităţi, fisuri, retasuri etc.

Imperfecţiune sub formă de dinţi de fierăstrău

403

Una sau ambele margini ale rădăcinii nu sunt topite.

Pătrundere incompletă la rădăcină

4021

Diferenţa între pătrunderea reală şi pătrunderea nominală.

Lipsă de pătrundere (pătrundere incompletă)

402

Lipsa legăturii între metalul depus şi metalul de bază sau între două straturi succesive de metal depus. Se disting:-lipsă de topire a marginilor de sudat-lipsă de topire între rânduri-lipsă de topire la rădăcina sudurii

Lipsă de topire (topire incompletă)

401401110424013

Lipsă de topire şi de pătrundere

400

Grupa nr. 4 – Lipsă de topire şi de pătrundere


GRUPA 5 – IMPERFECTIUNI DE FORMA SI DIMENSIONALE (1)

Sant marginal,

5011, 5012 – sant marginal continuu sau intermitent - nu se admite in clasa B dar se admite in clasele de D si C de calitate, dupa cum urmeaza:• in clasa D, pentru grosimi de material mai mari de 3 mm, adancimea santului poate avea mai putin de 0,2 din grosimea materialului, dar nu mai mult de 1 mm • pentru aceleasi grosimi de material, in clasa C, mai putin sau egal cu 0,1 x grosimea materialului dar nu mai mult de 0,5 mm

Santul marginal (crestatura) -prezenta efectul de increstare


502 Ingrosare excesiva (suprainaltare)

Nealiniere intre table si tevi desi suprafetele sunt paralele

Nealiniere intre doua piese sudate astfel incat suprafetele

exterioare nu sunt paralele sau la unghiul prescris

504 - Exces de patrundere

506 – Scurgere de metal

5061 Scurgere de metal la ultima trecere

5061 Scurgere de metal la trecerea de la radacina

5061 Scurgere de metal la ultima trecere


510 Strapungere(caderea baii de metal topit care duce la perforarea sudurii

511 Subtiere (metal depus insuficient, local sau continuu –sectiune a cordonului redusa)

512 Asimetrie excesiva a sudurii de colt

5211 - Grosime excesiva a sudurii

5212 - Latime erxcesiva a sudurii

1) – grosime nominala

2) - grosime efectiva

Crestătură de lungime redusă, amplasată neregulat, pe lungimea sau pe suprafaţa rândurilor sudurii.

Crestătură locală intermitentă

5015

Crestătură pe direcţia longitudinală a sudurii, între rânduri.

Crestătură între rânduri5014

Crestătură vizibilă pe fiecare faţă a trecerii de la rădăcină.

Crestătură la rădăcină5013

Crestătură de lungime redusă care apare cu intermitenţă în lungul sudurii.

Crestătură intermitentă5012

Crestătură de lungime importantă, fără întrerupere.

Crestătură continuă5011

Adâncitură neregulată la nivelul liniei de racordare a sudurii, situat fie în metalul de bază, fie în metalul topit depus în prealabil,

Crestătură501

Formă imperfectă a suprafeţelor exterioare ale sudurii sau geometrie defectuoasă a îmbinării.

Formă defectoasă500

Grupa nr. 5 – Imperfecţiuni ale formei şi imperfecţiuni dimensionale


Stropi

GRUPA 6 – ALTE IMPERFECTIUNI (1)601 – Arsura602 – Strop603 - Ruptura locala604 – Urma de polizare605 – Urma de daltuire606 – Polizare excesiva607 – Imperfectiune a sudurii de prindere608 – Nealiniere intre treceri opuse610 – Culoare de revenire (pelicula de oxizi)613 – Suprafata arsa614 - Reziduu de flux615 - Reziduu de zgura617 – Deschidere incorecta a rostului unei suduri de colt618 - Umflare

617 – Distanta excesiva sau insuficienta intre piesele care se sudeaza

618 – Imperfectiune datorata unei arderi a imbinarii sudate din aliaje usoare ca rezultat al mentinerii prelungite in intervalul de solidificare

Imperfecţiune datorată unei arderi a îmbinării sudate din aliaje uşoare ca rezultat al menţinerii prelungite în intervalul de solidificare.

Umflare618

Distanţă excesivă sau insuficientă între piesele care se sudează.Deschidere incorectă a rostului unei suduri în colţ

617

Îndepărtarea insuficientă a reziduurilor de zgură de pe suprafaţă.Reziduu de zgură615

Îndepărtarea insuficientă a reziduurilor de flux de pe suprafaţă.Reziduu de flux614

Oxidarea puternică a suprafeţei în zona de sudare.Suprafaţă arsă613

Oxidare redusă a suprafeţei în zona de sudare, de ex. la oţelurile inox.

Culoare de revenire (pel. de oxid viz)

610

Abatere între liniile mediane ale două treceri executate din părţi opuse ale îmbinării.

Nealiniere între treceri opuse608

Imperfecţiune datorată unei suduri de prindere incorecte, de exemplu: sudura de prindere este întreruptă sau nu a pătruns-s-a sudat peste o sudură de prindere defectuoasă

Imperfecţiune a sudurii de prindere60760716072

Reducerea grosimii datorate unei polizări excesive.Polizare excesivă606

Deteriorare locală datorată acţiunii unei dălţi sau altei scule.Urmă de dăltuire605

Deteriorare locală produsă de polizare.Urmă de polizare604

Deteriorare locală şi superficială a metalului de bază produsă ca urmare a îndepărtării pieselor auxiliare sudate.

Ruptură locală603

Particulă de wolfram care provine de la electrod, proiectată în timpul sudării pe met. de bază sau pe sudura deja solidificată.

Strop de wolfram6021

Strop de metal topit proiectat în timpul sudării şi care aderă la metalul de bază sau pe sudura deja solidificată.

Strop602

Deteriorare locală şi superficială a metalului de bază, ca rezultat al amorsării unui arc electric în vecinătatea sudurii.

Arsură601

Imperfecţiuni care nu se încadrează în grupele Nr. 1…5.Alte imperfecţiuni600

Grupa nr. 6 – Alte imperfecţiuni

GRUPA 6 – ALTE IMPERFECTIUNI (2)

Imperfectiunile îmbinărilor sudate prin presiunesunt asemănătoare celor ale îmbinărilor sudate prin topire, cu unele excepţii.

La sudarea prin presiune, imperfectiunile de pregătire şi asamblare pot fi:

– abateri de la coaxialitatea pieselor pentru sudarea cap la cap;

– impuritati pe suprafetele supuse îmbinării;

– suprapuneri necorespunzatoare sau ondulaţii ale tablelor la sudarea prin puncte şi în linie;

– reliefuri (proeminenţe) necorespunzătoare, mai mari sau mai mici, la sudarea prin puncte sau în linie.

Fisura stelata

Lipsa de legatura

Imperfectiune de aliniere

Imperfectiunile imbinarilor sudate prin presiuneExtras din ISO 6520-2 2003

1100

GRUPA 1 FISURI IN IMBINARI SUDATE PRIN PRESIUNE

Fisură sub formă de virgulă, situată către marginea nucleului sudurii.

Fisură la marginea nucleului

1200

Fisură sau grup de fisuri amorsate dintr-un punct şi propagate radial în direcţii diferite, în interiorul sudurii.

Fisură stelată1100

Fisură a cărei direcţie principală este aproximativ perpendiculară pe suprafeţele de contact. După locul în care este situată fisura, se deosebesc:1.fisuri transversală în MB;2.fisură transversală în cusătură.

Fisură transversală10210231024

Fisură a cărei direcţie este aproximativ paralelă cu suprafeţele de contact. După locul în care este situată fisura, se deosebesc:1.fisură longitudinală în sudură ;2.fisură longitudinală în ZIT;3.fisură longitudinala în MB.

Fisură longitudinală101101110131014

Fisură cu dimensiuni microscopice.Microfisură1001

Discontinuitate bidimensională care se produce fie în timpul răcirii (fisurare la cald), fie ulterior (la rece)

Fisură. Sinonim: Macrofisură

100

Grupa 1 - FISURI

Observatii

• Notarea unei imperfectiuni se face cu indicarea standardului de referinta.

De exemplu o fisura, 100 trebuie notata: Imperfectiune ISO 6520-1 – 100

• In acest standard imperfectiunile metalurgice nu sunt luate in considerare.

• Incadrarea corecta a unei imperfectiuni in categoria din standard este importanta pentru verificarea ulterioara a incadrarii in criteriul de acceptabilitate si luarea unei decizii corecte (ADMIS/RESPINS)

• Pentru identificare, analiza unei imperfectiuni se face nu numai dupa aspect, forma, pozitie ci si dupa alte aspecte tehnice generale si anume: cunoasterea imperfectiunilor posibile in functie de natura materialului si a tehnologiei de sudare.

• Imperfectiunile reale sunt de o diversitate infinita, astfel ca exista imperfectiuni incadrabile in una sau doua categorii din standard (de exemplu: retasura apare si in grupa 2 si in grupa 5).

Incadrarea se recomanda a fi facuta in categoria cea mai periculoasa.

DE RETINUT (1/4)

1. Care sunt standardele internationale pentru imperfectiunile imbinarilor sudate?

2. Cum este definita notiunea de “imperfectiune” in standard ?

3. In cate grupe sunt impartite imperfectiunile imbinarilor sudate prin topire?

4. In cate grupe sunt impartite imperfectiunile imbinarilor sudate prin presiune?

5. Care grupa de imperfectiuni difera intre cele ale imbinarilor sudate prin topire si prin presiune.

6. Ce contine in principal standardul SR EN ISO 6520?

7. Cum sunt simbolizate imperfectiunile imbinarilor sudate?

8. Ce reprezinta simbolul: Imperfectiune 100 Ea?

9. Ce este un por? Ce este o suflura?

10. In principiu, prezenta unei retasuri prezinta un grad de periculozitate mai mare sau mic in comparatie cu prezenta unui por?

11. In principiu, prezenta unei incluziuni metalice prezinta un grad de periculozitate mai mare sau mic in comparatie cu prezenta unei retasuri?

12.Din punct de vedere al formei cum poate fi considerata lipsa de topire laterala: imperfectiune bi- sau tridimensionala?

DE RETINUT (2/4)

13. In ce grupa incadrati imperfectiunile precizate in schitele urmatoare?

Retea de fisuri in crater

a.

Crestatura intre randuri

b.Retasura la radacina

c.

d. e. f.

Por de suprafata

Reluare defectuoasa

Nealiniere intre treceri opuse

1. Care sunt standardele internationale pentru imperfectiunile imbinarilor sudate?SR EN ISO 6520-1 “Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate alematerialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire” SR EN ISO 6520-2 “Clasificarea imperfecţiunilor geometrice ale îmbinărilor sudate ale materialelor metalice. Partea a 2-a: Sudarea prin presiune”

2. Cum este definita notiunea de ‘imperfectiune” in standard ? Orice abatere in raport cu imbinarea sudata ideala.

3. In cate grupe sunt impartite imperfectiunile imbinarilor sudate prin topire?Sunt 6 grupe: 1 – Fisuri, 2 – Cavitati, 3 – Incluziuni solide, 4 - Lipsă de topire şi de pătrundere, 5 – Imperfectiuni de forma si dimensionale, 6 – Alte imperfectiuni

4. In cate grupe sunt impartite imperfectiunile imbinarilor sudate prin presiune?Sunt 6 grupe: 1 – Fisuri, 2 – Cavitati, 3 – Incluziuni solide, 4 – Imperfectiuni de legatura, 5 – Imperfectiuni de forma si dimensionale, 6 – Alte imperfectiuni

5. Care grupa de imperfectiuni difera intre cele ale imbinarilor sudate prin topire si prin presiune. Grupa a 4-a

6. Ce contine in principal standardul SR EN ISO 6520? Numar de referinta, Denumire, Explicatii, Reprezentare

7. Cum sunt simbolizate imperfectiunile imbinarilor sudate?Un simbol contine 3 sau 4 cifre, din care prima reprezinta grupa

DE RETINUT (3/4)

8. Ce reprezinta simbolul: Imperfectiune 100 Ea?Simbolul: Imperfectiune 1011 Ea, conform ISO 6520 reprezinta o fisura din grupa 100, longitudinala, in cusatura sudata, cu precizarea suplimentara ca este produsa la cald.

9. Ce este o suflura? Ce este un por? Suflura este o cavitate care se formeaza la suprafata sau in interiorul sudurii ca urmare a prezentei gazelor. Por sinonim suflura sferoidala

10. In principiu, prezenta unei retasuri prezinta un grad de periculozitate mai mare sau mic in comparatie cu prezenta unui por?

Spre deosebire de pori, retasurile pot avea varfuri ascutite deci un grad de periculozitate mai mare.

11. In principiu, prezenta unei incluziuni metalice prezinta un grad de periculozitate mai mare sau mic in comparatie cu prezenta unei retasuri?Comparabil, ambele pot prezenta varfuri ascutite.

12. Din punct de vedere al formei cum poate fi considerata lipsa de topire laterala: imperfectiune bi- sau tridimensionala?Lipsa de topire laterala este o imperfectine bidimensionala periculoasa.

13. In ce grupa incadrati imperfectiunile precizate in schitele urmatoare?

a – 105, b – 5014, c – 515, d – 2017, e – 517, f – 608.

DE RETINUT (4/4)

II. Criterii de acceptare(ISO 5817, ISO 10042, ISO 13919, ISO 9013, ISO 17635)

Acceptance criteria

Limite de control duble

Într-un proces de fabricaţie normal, în care materiile prime sunt considerate uniforme, utilajele funcţionează în limitele preciziei necesare, executanţii au calificarea şi conştiinciozitatea cerute, valoarea caracteristicilor calitative ale produselor (dimensiuni, mase, durităţi, granulaţii, aspect etc.) nu este aceeaşi la toate produsele, ci variază între anumite limite.

O caracteristică a unui produs cu valoarea nominală N. Caracteristica reala va avea o dispersie în jurul valorii prescrise Dacă variaţia

mărimii caracteristice este limitată inferior şi superior prin valorile limită Lcişi Lcs, cand valoarea mărimii caracteristice depăşeşte limitele stabilite - defecte

N

Lcs

Timp

Valoarea mărimii

caracteristice

Lci

ACCEPTARE

defect

defect

Limite de control (1)

Limite de control unilaterale. Există situaţii în care o singură limitare este suficientă

defect Lci

Energiala rupere

KV

defect

LcsMărimea porilor,

mm

Timp Timp

Limite de control (2)

În funcţie de prezenţa defectelor, produsele se pot împărţi în:- Produse conforme – bune, care nu au defecte;- Produse neconforme - care au cel puţin un defect.

In cazul produselor neconforme se poate lua una dintre deciziile:- Derogare – obtinerea unei aprobari de acceptare;- Declasare – incadrarea intr-o clasa de calitate inferioara;- Neconform recuperabil, reparare, remanire, îndepărtarea defectelor;- Neconform nerecuperabil, dacă cel puţin un defect nu se poate îndepărta (rebut).

Încadrarea defectelor in categoria acceptabile sau inacceptabilese face în funcţie de destinaţia produsului, de rolul funcţional, de importanţa acestuia într-un ansamblu, de costuri, de exigenţele impuse de standarde, coduri, norme sau convenţii între beneficiar şi furnizor etc.

Criterii de acceptare (1)

Criterii de acceptare a defectelor (criterii A/R)

CRITERIUL BUNULUI SIMT

CRITERIUL ARBITRAR

CRITERIUL RATIONAL

Criteriul de acceptare - este un principiu, o normă la care se fac referiri pentru definirea, aprecierea şi clasificarea situaţiilor sau obiectelor

Criteriul bunului simţ - subiectiv, neştiinţific, acest tip de criteriu se bazează pe experienţa îndelungată şi “bunul simţ tehnic” al unor persoane, de a intui situaţiile în care prezenţa unor defecte nu are consecinţe nefaste asupra produsului.

Criteriul arbitrar, prin care, stabilindu-se o listă de defecte, se realizează un compromis între exigenţele unui organism de inspecţie şi posibilităţile practice de execuţie a produsului.

Un mod de alcătuire a unui asemenea criteriu îl constituie elaborarea de norme sau standarde prin care produsele sunt împărţite pe clase de calitate. Pentru fiecare clasă sunt specificate defectele admise.

Criteriul raţional, bazat pe studiul calitativ al influenţei defectelor asupra diferitelor caracteristici ale pieselorpermite estimarea cu destulă precizie a comportării în exploatare a acestora.

CRITERIUL ARBITRAR

De exemplu, standardul ISO 5817: 2008, recomandă nivelurile de acceptare a defectelor îmbinărilor sudate cu arc electric. Sunt stabilite 3 niveluri de calitate (moderat, intermediar, sever) şi sunt enumerate defectele cu dimensiunile lor limită, admise pentru fiecare nivel.

Criteriul arbitrar este cel mai răspândit în practică.

Criteriul arbitrar are, într-o oarecare măsură, caracter ştiinţific deoarece la întocmirea lui s-a ţinut cont de experienţa în domeniu şi, eventual, de rezultatele unor cercetări ce stabilesc influenţa defectelor asupra comportării în exploatare a produsului, analiza unor avarii etc.

CRITERIUL RATIONAL (singurul stiintific)

Criteriul raţional nu poate fi aplicat în momentul de faţă decât la produsele foarteimportante, necesitând un volum mare de muncă, concretizat prin numărul mare de date ce trebuie determinate, adunate, prelucrate şi interpretate, pentru punerea la punct a criteriului şi necesită cheltuieli semnificative.

Criterii de acceptare (2)

Nivel de calitate a sudurilorD Nivelul de calitate moderatC Nivelul de calitate IntermediarB Nivelul de calitate sever

Acceptarea imperfectiunilor din suduri (1)

ISO 5817:2008Welding - Fusion-welded joints in steel, nickel,

titanium and their alloys (beam welding excluded) Quality levels for imperfections

ISO 10042:2006

Welding - Arc-welded joints In aluminium and its alloys - Quality levels for imperfections

ISO 17635:2010Non-destructive testing of welds -- General

rules for metallic materials

Standard de legatura

Structura ISO 5817

ISO 13919/ 1 pt otel si 2 pt Al si aliaje

Welding - Electron and laser beam welded joints -Guidance on quality levels for imperfections

ISO 9013:2002 Thermal cutting -- Classification of thermal cuts - Geometrical product specification and quality

tolerances

NrReferinta

conform ISO 6520-1

Denumirea imperfectiunii Observaţii

Limitele defectelor pentru nivelurile de acceptare

moderatD

IntermedC

severB

tmm

Acceptarea imperfectiunilor din suduri (2)

Extras din ISO 5817: 2008

Nu se admit

d ≤0,2s max 2 mm

d≤0,2amax 2 mm

d ≤0,3s max 3 mm

d ≤0,3amax 3 mm

>3Dimensiunea maxima a unui singur por:

-suduri cap la cap

- suduri de colt

Nu se admit

Nu se admit

d ≤0,3 sd ≤0,3 a

0,5 … 3Dimensiunea maxima a unui singur por:

- suduri cap la cap- suduri de colt

Pori la suprafata

20171.3

Nu se admit

Nu se admit

Nu se admit≥ 0,5 -Fisura in crater

1041.2

Nu se admit

Nu se admit

Nu se admit≥ 0,5 -Fisura1001.1

1. Imperfectiuni de suprafata

BCD

Limitele imperfectiunilor pentru fiecare nivel de calitate

t,mm

ObservaţiiDenu-mirea

imperfec-tiunii

Referinta la ISO 6520-1

Nr

4 %

d < 0,3 s,0,3 a2 mm

8 %

d < 0,4 s,0,4 a3 mm

16 %

d < 0,5 s,0,5 a4 mm

Aria totală a suflurilor dintr-un grup dat trebuie să fie calculată în procente din cea mai mare dintre următoarele arii: aria circumscrisă tuturor suflurilor sau aria cercului cu diametrul egal cu lăţimea sudurii. Zona poroasă admisă trebuie să fie localizată. Riscul defectelor ascunse trebuie luat în considerare. Trebuie îndeplinite următoarele condiţii şi limite ale defectelor:a) Dimensiunea maximă a întregii arii a proiec-ţiei sau arii a suprafeţei de rupere cu defecte;b) Dimensiunea maximă a unei sufluri izolate:- suduri cap la cap- suduri în colţc) Dimensiunea maximă pentru un grup de sufluri.

2013Sufluri grupate

4

1 %

d < 0,3 s,0,3 a3 mm

2 %

d < 0,4 s,0,4 a4 mm

4 %

d < 0,5 s,0,5 a5 mm

Trebuie îndeplinite următoarele condiţii şi limite ale defectelor:a) Dimensiunea maximă a întregii arii a proiecţiei sau a întregii arii a suprafeţei de rupere cu defecteb) Dimensiunea maximă a unei sufluri izolate:- suduri cap la cap- suduri în colţc) Dimensiunea maximă pentru o suflură izolată

2001201220142017

Sufluri şi sufluri

sferoidale

3

Nu se admitSe admit104Fisuri în crater

2

Nu se admitToate tipurile de fisuri, cu excepţia microfisurilor (h x l < 1 mm2); fisuri în crater, a se vedea nr. 2

100Fisuri1

7654321

severB

intermediarC

moderatD

Limitele defectelor pentru nivelurile de acceptare

ObservaţiiNumăr de referinţă ISO 6520

Denumirea defectului

Nr

Acceptarea imperfectiunilor (3)

Nu se admiteSe admite, dar numai cu

intermitenţă şi fără ieşire la

suprafaţă

401Lipsă de topire (topire incompl.)

8

Nu se admit3042Incluziuni de cupru

7

h < 0,3 s,0,3 a

2 mm, dar nu mai lungi

decât grosimea

h < 0,4 s,0,4 a

3 mm, dar nu mai lungi

decât grosimea

h < 0,5 s,0,5 a

4 mm, dar nu mai lungi decât grosimea

Defecte scurte pentru:- suduri cap la cap- suduri în colţÎn ambele cazuri, dimensiunea maximă pentru incluziunile solide

Nu se admitNu se admith < 0,5 s,

0,5 a2 mm

Defecte lungi pentru:- suduri cap la cap- suduri în colţÎn ambele cazuri, dimensiunea maximă pentru incluziunile solide

300Incluziuni solide (exceptând cele de cupru)

6

h < 0,3 s,0,3 a

2mm, dar nu mai lungi

decât grosimea

h < 0,4 s,0,4 a

3mm, dar nu mai lungi

decât grosimea

h < 0,5 s,0,5

4mm, dar nu mai lungi decât grosimea

Defecte scurte pentru:- suduri cap la cap- suduri în colţÎn ambele cazuri, dimensiunea maximă pentru suflurile alungite şi suflurile tubulare

Nu se admitNu se admith < 0,5 s,

0,5 a2 mm

Defecte lungi pentru: - suduri cap la cap- suduri în colţÎn ambele cazuri, dimensiunea maximă pentru suflurile alungite şi suflurile tubulare

20152016

Sufluri alungite şi tubulare

5

7654321


hs

Patrundere nominalaPatrundere efectiva

,,

,,

h

s t

Patrundere efectivaPatrundere nominala

,,

,

,

Patrundere efectiva

, ,

Patrundere nominala

, ,

a

h

h < 0,5 mm ++ 0,1 a,

max. 2 mm

h < 0,5 mm ++ 0,2 a,

max. 3 mm

h < 1 mm ++ 0,3 a,

max. 4 mm

Un rost excesiv sau insuficient intre piesele de imbinat si lipsa de patrundere

Rosturile care depăşesc limitele prevăzute, pot fi compensate în unele cazuri de o

creştere corespunzătoare a grosimii sudurii. O uşoară lipsă de pătrundere la rădăcina sudurii nu este o condiţie de respingere

dacă, grosimea sudurii sau lungimea catetei nu este inferioară valorii prescrise.

Poziţionare greşită şi lipsă de pătrundere la sudura în

colţ

10

h < 0,1 s,max. 1,5 mm

h < 0,2 s,max. 2 mm

Imperfectiuni scurte:

Nu se admiteImperfectiuni lungi:Nu se admit

402Lipsă de pătrundere (pătrundere incompletă)

9


hh

b h

b

h

Sudura nominala

Sudura efectiva

, ,, ,

ah

Sudura nominala

, ,

,Sudura efectiva

, h < 1 mm ++ 0,15 a,

max. 3 mm

h < 1 mm ++ 0,2 a,

max. 4 mm

h < 1 mm ++ 0,3 a,

max. 5 mm

În multe aplicaţii, grosimea totală efectivă mai mare decât grosimea nominală poate să nu fie o cauză de respingere

Sudură în colţ cu grosimea totală mai mare decât grosimea nominală

14

h < 1 mm ++ 0,1 b,

max. 3 mm

h < 1 mm ++ 0,15 b,

max. 4 mm

h < 1 mm ++ 0,25 b,

max. 5 mm

503Convexitate excesivă

13

h < 1 mm ++ 0,1 b,

max. 5 mm

h < 1 mm ++ 0,15 b,

max. 7 mm

h < 1 mm ++ 0,25 b,

max. 10 mm

Se admit numai treceri line502Supraînălţare excesivă

12

h < 0,5 mmh < 1,0 mmh < 1,5 mm

Se admit numai treceri line50115012

Crestătură continuă sau

crestătură intermitentă

11


Sudura nominala

,

Sudura efectiva

,,,

ha

b

th

t

ht

t

ht

t th

max. 2 mmmax. 3 mmmax. 4 mm

Figura B – Suduri circulare, h < 0,5 t

h < 0,1 t,max. 3 mm

h < 0,15 t,max. 4 mm

h < 0,25 t,max. 5 mm

Figura A – Table şi suduri longitudinaleLimitele se referă la abaterile faţă de poziţia corectă. Dacă nu se specifică altfel, poziţia corectă este aceea în care axele coincid. t se referă la gros. cea mai micăFigura A

Figura B

507Defect de aliniere

18

Se admite5041Picătură17

h < 1 mm ++ 0,3 b,

max. 3 mm

h < 1 mm ++ 0,6 b,

max. 4 mm

h < 1 mm ++ 1,2 b,

max. 5 mm

504Exces de pătrundere

16

max. 1 mmmax. 2 mm

Imperfectiuni scurteh < 0,3 mm + 0,1 a

Nu se admiteImperfectiuni lungiNu se admit

O sudură în colţ cu grosimea totală aparent mai mică decât cea prescrisă nu este considerată ca fiind defectă dacă adâncimea de pătrundere este

superioară, compensând grosimea efectivă pentru a obţine valoarea nominală

Sudură în colţ cu grosimea totală mai mică decât grosimea nominală

15

654321


bh

ta

z12z

h

hh

Nu se admiteSe admite517Reluare defectuoasă

23

Nu se admitImperfectiuniscurte

Se admit

506Scurgere de metal

22

h < 0,5 mmh < 1 mmh < 1,5 mmSe admit numai cu treceri line5155013

Retasură la rădăcină

Crestătură la rădăcină

21

h < 1,5 mm ++ 0,15 a

h < 2 mm ++ 0,15 a

h < 2 mm ++ 0,2 a

Se presupune că nu s-a prescris în mod expres o sudură în colţ asimetrică

512Defect de simetrie a

sudurii în colţ

20

h < 0,05 t,max. 0,5 mm

h < 0,1 t,max. 1 mm

h < 0,2 t,max. 2 mm

Imperfectiuni scurte

Imperfectiuni lungiNu se admit

Se admit numai cu treceri line511509

SubţiereSupratopire

19

54321


h 1h2

h3

h4

h5

h +h +h +h +h < h1 2 3 4 5

h

h

h

h

h

h

1

24

6

3

5

3h +h +h +h +h +h = h1 2 4 5 6

∑h

0,15 s sau0,15 a

max. 10 mm

0,2 s sau0,2 a

max. 10 mm

0,25 s sau0,25 a

max. 10 mm

Valoarea maximă a sumei înălţimilor defectelor scurte

Pentru grosimi s < 10 mm sau a = 10 mm sau mai mici este necesar uneori un studiu special

Defecte multiple într-o

secţiune transversală

26

Acceptarea depinde de aplicaţie602Strop25

Acceptarea poate fi influenţată de un tratament ulterior.Acceptarea depinde de tipul metalului de bază şi de sensibilitatea la fisurare

601Arsură24

54321


Exemplu de analiza pentru luarea deciziei ADMIS / RESPINS (1)

Exemplu: Imbinare sudata cap la cap prin topire, multistrat;Material: otel, table cu grosimea de 12 mm;Nivelul de calitate impus sudurii: clasa C – intermediar. Defecte vizibile la suprafata: sufluri sferoidale aliniate.

d1= 3,8 mm d2, 3, 4, 6, 7, = 2 mm d5 = 2,8 mm

D1 D2 D3 D4 D5 D6 D7

Lp = 100 mm

l p = 12 mm

Conform ISO 5817, pt clasa C intermediarPentru grosimi mai mari de 0,5 mm, imbinari cap la ca, sudate multistrat- Dimensiunea maximă a întregii arii a proiecţiei sau a întregii arii a suprafeţei de rupere cu defecte < 8%, d < 0,4 s;- Diametrul maxim al suflurii admisibile trebuie sa fie mai mic sau egal cu 0,3 din grosimea materialului, maxim 3 mm.

πd21/4 + …. + π d2

7/4 = 34 mm2

Lp x lp = 100 x 12 = 1200 mm2 ,

34 x 100 /1200 = 2, 8% < 8 % → OK!

d max = 3,8 mm

0,3 x 12 = 4 mm 3,8 < 4 mm → OK!

dar, d max = 3,8 > 3 mm → Nu se admite

Decizia este RESPINS

Exemplu de analiza pentru luarea deciziei ADMIS / RESPINS (2)

Observatii

Imperfectiunile sunt indicate la dimensiunile lor reale. Detectarea si evaluarea lor poate necesita utilizarea unui ansamblu de metode de examinare nedistructiva.Metodele necesare pentru detectarea imperfectiunilor nu fac obiectul standardului 5817. Acest standard este direct aplicabil la examinarea vizuala a sudurilor si nu prezinta detalii privind metodele recomandate pentru detectarea sau masurarea prin metodele END.Imbinarile sudate, in mod normal trebuie evaluate separat pentru fiecare tip de imperfectiune.Cand sunt doua imperfectiuni alaturate, separate printr-o distanta inferioara dimensiunii celei mai mici din cele doua imperfectiuni trebuie considerate ca inca o imperfectiune.

h1 h2

L1 L2

D

W

Ltot

D < L2

Σ h x L = h1 x L1 + h2 x L2 + (h1 + h2) x D/2

Nivel de calitate, D →Σ h x L < 16 %

Nivel de calitate, C →Σ h x L < 8 %

Nivel de calitate, B →Σ h x L < 4 %

ISO 13919-1 Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor. Partea 1: Otel

ISO 13919-2 Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor. Partea 2: Aluminiu and aliajele lui

ISO 10042:2006 Sudare. Sudare cu arc electric aluminiu si aliajele lui. Nivele de calitate pentru imperfectiuni

ISO 9013:2002 Taiere termica. Clasificarea taieturilor termice. Specificatii geometrice si tolerante

ISO 17635:2010 Incercari nedistructive ale sudurilor. Reguli generale pentru materiale metalice

Alte standarde care vizeaza acceptabilitatea

DE RETINUT (1/4)

1. Ce sunt limitele de control ?

2. Ce sunt limitele de control duble si unilaterale ?

3. Care sunt principalele criterii de acceptare a imperfectiunilor ?

4. Care este in prezent cel mai utilizat criteriu de acceptare aimperfectiunilor ?

5. Care sunt cele 3 nivele de calitate ale sudurilor ?

6. Care sunt principalele standarde in care se recomanda limitele imperfectiunilor acceptabile pentru imbinari sudate in functie de nivelul de calitate ?

7. In cazul in care se succed mai multe goluri, pe o anumita lungime a cusaturii sudate, ce importanta are distanta dintre acestea ?

8. Daca standardul prevede mai multe limitari pentru o singura imperfectiune (de ex. diametrul, suma ariilor imperfectiunilor proiectata pe o suprafata precizata etc.) si la inspectie rezulta ca doua limitari din 3 corespund si una nu corespunde, ce decizie se va lua?

DE RETINUT (2/4)

1. Ce sunt limitele de control ? Limitele intre care poate varia o caracteristica reala pentru care se poate lua decizia ADMIS.

2. Ce sunt limitele de control duble si unilaterale?Limitele duble sunt valorile maxime si minime intre care poate varia o caracteristica reala. Limitele unilaterale sunt acele limite, inferioara si superioara care si impun atunci cand carateristica analizata poate fi oricat de mare, respectiv oricat de mica.

3. Care sunt principalele criterii de acceptare a imperfectiunilor?Criteriul bunului simţ - subiectiv, neştiinţific, acest tip de criteriu se bazează pe experienţa îndelungată şi “bunul simţ tehnic” al unor persoane, de a intui situaţiile în care prezenţa unor defecte nu are consecinţe nefaste asupra produsului. Criteriul arbitrar, prin care, stabilindu-se o listă de defecte, se realizează un compromis între exigenţele unui organism de inspecţie şi posibilităţile practice de execuţie a produsului.Un mod de alcătuire a unui asemenea criteriu îl constituie elaborarea de norme sau standarde prin care produsele sunt împărţite pe clase de calitate. Pentru fiecare clasă sunt specificate defectele admise.Criteriul raţional, bazat pe studiul calitativ al influenţei imperfectiunilor asupra diferitelor caracteristici ale pieselor permite estimarea cu destulă precizie a comportării în exploatare a acestora.

4. Care este in prezent cel mai utilizat criteriu de acceptare a imperfectiunilor?Cel mai utilizat criteriu este cel denumit « arbitrar » - utilizarea unor standarde.

5. Care sunt cele 3 nivele de calitate ale sudurilorD Nivelul de calitate moderatC Nivelul de calitate intermediarB Nivelul de calitate sever

6. Care sunt principalele standarde in care se recomanda limitele imperfectiunilor acceptabile in functie de nivelul de calitate?

ISO 5817 – Sudare. Imbinari sudate prin topire din otel, nichel, titan si aliajele acestora (cu exceptia sudarii cu fascicul de electroni). Niveluri de calitate pentru imperfectiuniISO 13919-1 Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor. Partea 1: Otel ISO 13919-2 Sudare. Îmbinări sudate cu fascicul de electroni şi laser. Ghid pentru nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor. Partea 2: Aluminiu and aliajele luiISO 10042 Sudare. Sudare cu arc electric aluminiu si aliajele lui. Nivele de calitate pentru imperfectiuni

DE RETINUT (3/4)

DE RETINUT (4/4)

7. In cazul in care se succed mai multe goluri, pe o anumita lungime a cusaturii sudate, ce importanta are distanta dintre acestea ?

Daca distanta minima este mai mica decat dimensiunea celui mai mic gol, se include in calcul puntita respectiva ca si cum ar fi inca o cavitate.

8. Daca standardul prevede mai multe limitari pentru o singura imperfectiune (de ex. diametrul, suma ariilor imperfectiunilor proiectata pe o suprafata precizata etc.) si la inspectie rezulta ca doua limitari din 3 corespund si una nu corespunde, ce decizie se va lua?

Se ia decizia RESPINS

Tehnici ingineresti de evaluare a criticitatii

Clasificarea imperfectiunilor după importanţa acestora şi după gradul de periculozitate în raport cu funcţionarea produsului

Imperfectiunea critica este considerata acea neconformitate a unui produs care determină lipsa de securitate sau poate conduce la accidentarea utilizatorilor sau a acelora ce depind de utilizarea produsul respectiv.

Imperfectiunea majora este considerata cea care, fără să fie critica, reduce în mod substanţial posibilităţile de utilizare a produsului respectiv sau poate provoca o defectare care să împiedice funcţionarea acestuia.

Imperfectiunea minora este o neconformitate care reduce confortul, afectează caracteristicile estetice sau diminuează nesemnificativ funcţionalitatea produsului.

Prin detectabilitatea unui defect (imperfectiune) se înţelege capacitatea inspecţiei de a sesiza prezenţa acestuia prin aplicarea unor metode de investigare specifice, utilizând echipamente adecvate.

Clasificarea defectelor după detectabilitatea lor are o importanţă practică deosebită, întrucât determină atât tehnologia de examinare, echipamentele necesare şi nivelul de calificare de care trebuie să dispună personalul operator.

De detectabilitate sunt legate gradul de încredere în inspecţia efectuată şi valoarea riscului producerii unei defectări ulterioare a produsului.Pentru estimarea detectabilităţii potenţialelor defecte se iau în considerare toate metodele şi tehnicile adecvate, performanţele acestora (aplicabilitate, sensibilitate, limitări), rezultatele unor activităţi de control anterioare, existenţa unor metode complementare (încercări mecanice, metalurgice, inspecţii finale) etc.

Detectabilitatea imperfectiunilor (1/2)

detectare aproape sigură, atunci când inspectia curenta oferă o foarte mare probabilitate de detectare, cu metode de examinare sigure şi cu grad de incertitudine extrem de redus;şanse mari de detectare, atunci când prezenţa defectelor este uşor de sesizat, aplicarea metodelor de examinare este simplă, cu rezultate sigure şi grad de incertitudine redus;şanse moderate de detectare, când probabilitatea metodelor de examinare de a detecta defectul este medie, din cauza unor factori perturbatori legaţi de configuraţia obiectului controlat, materialul acestuia sau limitele metodei. Unele defecte pot scăpa controlului, însă cea mai mare parte dintre ele sunt depistate;şanse mici de detectare. Probabilitatea controlului de a detecta defectul sunt mici, fie că nu există o metodă adecvată, fie că factorii perturbatori sunt puternici şi/sau numeroşi. Adeseori, defectul care a scăpat examinărilor este depistat abia în timpul exploatării produsului;imposibilitatea detectării. Şansele de detectare sunt reduse la minimum. Defectul nu este detectat, „scapă controlului” si se poate manifesta în exploatarea produsului. Adeseori, nici măcar apelarea la metode speciale de investigare nu rezolvă problema.

Detectabilitatea imperfectiunilor (2/2)

Prin severitate se înţelege măsura sau gradul în care defectul sau defectarea produsă de neconformitate provoacă daune sau afectează funcţionalitatea produsului sau componentelor sale.

Severitatea se stabileşte pe baza efectului pe care o potenţială defectare a produsului o are asupra utilizatorului acestuia.

În general, o neconformitate (defect) poate genera o defectare care să conducă la: pierderi economice mai mult sau mai puţin însemnate, denumite pe scurt, - incidente (rebutări, remanieri de produse, deteriorări de subansambluri, echipamente);- accidente ce afectează sănătatea sau integritatea corporală a omului, însoţite sau nu de pierderi materiale diferite (prin lovire, explozii, incendii, intoxicări etc.);poluarea mediului.

Severitatea imperfectiunilor (1/1)

Pentru a produce ruperea unui material cu o discontinuitate rotunjită (tridimensională) este nevoie de o energie totală Wt , compusă din energia necesară producerii amorsei de rupere Wa şi energia necesară propagării rupturii Wp:

Wt = Wa + WpÎn cazul existenţei unei discontinuităţi bidimensionale (ascuţită), amorsa există deja şi energia totală necesară ruperii, Wt se reduce doar la valoarea energiei de propagare. Ruperea unui material conţinând o discontinuitate ascuţită se produce mult mai uşor decât cea a unuia care prezintă o discontinuitate rotunjită, deoarece :

Wt << Wp .

Apariţia neconformităţilor este, in general, aleatorie.

La estimarea probabilitatii de apariţie a defectelor, este necesară o analiză aprofundată a procesului şi a tuturor factorilor care-l condiţionează:tipul procesului (de proiectare-dezvoltare, de fabricaţie, de inspecţie, de instalare, de vânzare-desfacere şi de exploatare);complexitatea şi stăpânirea procesului (simplu sau complex, timpul scurs de la implementare, deci maturitatea lui, istoricul său cu identificarea părţilor slabe/forte);cerinţele de calitate şi fiabilitate impuse produsului;resursele folosite la realizarea produsului (financiare, infrastructură, umane);calitatea materialelor folosite (provenienţă, standarde de calitate, modalităţile de transport şi manipulare, depozitare etc.);calitatea forţei de muncă (calificarea şi certificarea personalului operator, instruirea şi pregătirea continuă, stabilitatea personalului);calitatea echipamentelor şi adecvarea acestora;organizarea şi conducerea proceselor;condiţiile de exploatare a produsului (instalare corectă, instruirea beneficiarului, mediul şi condiţiile de exploatare).

Probabilitatea aparitiei imperfectiunilor

Criticitatea este o măsură a gradului de defectare a unui produs, ca urmare a apariţiei unor defecte şi a consecinţelor acestora.

Noţiunea este complexă şi se determină prin luarea în consideraţie a probabilităţii, detectabilităţii şi severităţii defectelor şi defectărilor.

De aceea, a fost introdus factorul de risc RPN (Risk Priority Number):RPN = P x D x S

în care: P este probabilitatea, D – detectabilitatea, iar S – severitatea

Un instrument practic pentru determinarea criticităţii îl constituie Analiza Modurilor de Defectare şi Evaluarea Criticităţii (AMDEC).

FMEA Failure Modes and Effects Analysis

FMECA Failure Modes and Effects Criticality Analysis

Criticitatea

AMDEC este o metodă inductivă care permite studiul sistematic al cauzelor şi efectele defectărilor care afectează componentele unui sistem (produs, maşină sau procedeu). Metoda urmăreşte evaluarea fiabilităţii sistemului, analizând în mod sistematic defectările pe care acesta le poate avea în cursul utilizării. Este o metodă calitativă de fiabilitate, care permite prevederea riscurilor de apariţie a defectărilor, evaluarea consecinţelor lor şi stabilirea cauzelor.

Statistic s-a constatat: costurile pentru corectarea unui defect nedetectat într-o etapă anterioară cresc de 10 ori de la un stadiu de implementare la altul.AMDEC este o metodă de analiză, care încearcă să pună în comun competenţele grupurilor de muncă implicate într-un proces de producţie, în vederea elaborării unui plan de măsuri ce au ca scop creşterea nivelului calitativ al produselor, proceselor de muncă şi a mediilor de producţie.

Derularea AMDEC constă în a inventaria modul de detectare a slăbiciunilor componentelor şi evaluarea efectelor asupra ansamblului de funcţiuni a sistemului şi de ai analiza cauzele.

AMDEC (1)

Legea lui Murpfy: “Everything that can fail, shall fail.”

La care se poate adauga, din experienta “… and it will usually fail at the worst possible moment.”

Exemplu de instrucţiune de lucru pentru AMDECObservaţii

În exemplu, produsele sunt echipamente medicale de înaltă performanţă, cărora li se impun condiţii deosebite de calitate şi fiabilitate. Acordarea notelor este o activitate inginerească ce necesită experienţă, profesionalism şi exigenţă. Pentru alte categorii de produse, notele vor fi altele.

AMDEC (2)

Aprobat

Verificat

Întocmit

DataSemnăturaNume

INSTRUCŢIUNE DE LUCRU - I L 01ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE ŞI EVALUARE A CRITICITĂŢII

- AMDEC -

1 / 5654321

Nr. pag./totalEdiţiaINSTRUCŢIUNE DE LUCRUCOD I.L - 01

Universitatea POLITEHNICAdin BUCUREŞTI

Laboratorul de defectoscopie

ScopPrezenta instrucţiune de lucru are drept scop descrierea metodologiei de execuţie corectă a

analizei modurilor de defectare şi evaluare a criticităţii.Domeniul de aplicareInstrucţiunea de lucru se aplică oricărui tip de produs sau componentelor acestuia dar şi

proceselor de realizare a acestora. Analiza descrisă este utilă în etapele de proiectare-dezvoltare, în cea de fabricaţie a

produsului şi la proiectarea tehnologiei de control şi inspecţie.Definiţii şi prescurtări AMDEC - Analiza Modurilor de Defectare şi Evaluare a Criticităţii (defectelor). Echivalent

(engl.): FMECA – Failure Modes and Evaluation of Criticality Analysis.Cauză – ceva care produce ca efect defecte (neconformităţi).Probabilitate – şansa unui eveniment de a produce un mod de defectare.Detectabilitate – abilitatea de a descoperi prezenţa unei neconformităţi care poate genera un

mod de defectare.Severitate – măsura sau gradul în care modul de defectare provoacă daune sau afectează

funcţionalitatea produsului sau componentelor saleCriticitate – aprecierea severităţii eventualului mod de defectare împreună cu probabilitatea

apariţiei sale şi abilitatea detectării lui.RPN – Risk Priority Number - (factorul sau numărul de risc) – produsul dintre probabilitatea P,

severitatea S şi detectabilitatea D. Estimator al criticităţii.

AMDEC (3)

Acţiuni corective şi preventive recomandate/diminuareaAcţiune corectivă – acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi detectate sau a altei

situaţii posibile nedorite, pentru a preveni reapariţia lor.Acţiune preventivă - acţiune de eliminare a cauzei unei neconformităţi potenţiale sau a altei

situaţii posibile nedorite, pentru a preveni apariţia lor.Ele se aplică pentru reducerea severităţii, probabilităţii apariţiei, deficienţelor sistemului de

detectare, deci pentruy prevenirea, eliminarea sau diminuarea defectărilor.Defectare progresivă – defectare produsă din cauze care persistă şi evoluează în timp (de

exemplu, din cauza fenomenului de uzare). Defectare catalectică – defectare bruscă şi completă.Defecte minore – defecte cu criticitate neglijabilă şi un efect neglijabil asupra fiabilităţii şi

securităţii sistemului în ansamblul său.Defecte majore – defecte cu o criticitate admisibilă, fiabilitatea compo-nentelor necesitând să

fie ameliorată pentru a îmbunătăţi fiabilitatea sistemului. Defecte critice – defecte cu criticitate extremă, inadmisibilă, care necesită reproiectarea.Documente de referinţăISO 9000:2008. Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular. ISO 9001:2000. Sisteme de management al calităţii. Cerinţe.ISO 12689-88. Tehnici de analiză a fiabilităţii sistemelor. Analiza modurilor de defectare şi a

efectelor defectărilor.

AMDEC (4)

Reguli de procedurăSe întocmeşte o matrice a potenţialelor moduri de defectare a fiecărei componente a produsului.

În acest scop se pot folosi: analiza funcţională, analiza cauză-efect (diagrama Ishikawa), brainstorming-ul, diagrama Paretto etc.

Matricea trebuie să combine următoarele elemente: componenţa, modul de defectare, cauza defectării, efectul defectării, probabilitatea, detectabilitatea, severitatea cu cifrele necesare calculării RPN, factorul de risc şi măsurile corective recomandate pentru diminuarea criticităţii.Estimarea probabilităţii. Pentru a micşora subiectivismul acestei acţiuni se vor folosi: analiza funcţională a produsului, analiza trasabilităţii, condiţiile de procesare, bănci de date, lista reclamaţiilor etc.

Se vor acorda note în felul următor:(1) pentru defectări rare, adică < 1 la 100 000.(2) pentru defectări nefrecvente, adică până la 1%.(3) pentru defectări moderate, adică până la 2,5%.(4) pentru defectări frecvente, spre dese adică până la 5%.(5) pentru defectări foarte frecvente – catastrofice, peste 5%.

AMDEC (5)

DetectabilitateaPentru estimarea acestei caracteristici se au în vedere toate măsurile de prevenire şi

detectare a potenţialelor defectări (control 100%, control statistic de recepţie, modelare, activităţile de omologare şi/sau certificare, încercări mecanice, metalurgice, inspecţii finale, examinări nedistructive la produse similare etc.).

Se acordă note în felul următor:(1) pentru detectare aproape sigură. Controlul curent aproape întotdeauna detectează

anomaliile care conduc la eventualele defectări. Defectele sunt evidente.(2) pentru şanse mari de detectare. Controlul curent oferă o probabilitate foarte mare de

detectare a anomaliilor care pot conduce la defectări. Defectele sunt uşor de observat.(3) pentru şanse moderate de detectare. Probabilitatea controlului curent de a detecta

anomalia este medie. Defectele sunt detectate înainte ca produsul să fie folosit.(4) pentru şanse mici de detectare. Probabilitatea controlului de a detecta anomalia sunt mici.

De obicei detectarea se produce în timpul utilizării produsului.(5) pentru aproape imposibil de detectat. Nu sunt cunoscute metode disponibile pentru

detectarea anomaliei. Defectul rămâne nedetectat până la producerea defectării.

AMDEC (6)

Severitatea se stabileşte pe baza potenţialului efect al modului de defectare asupra utilizatorului; în felul următor (în ordinea creşterii severităţii):5.5.1 (1) pentru un foarte slab efect asupra performanţelor produsului; Produsul poate fi utilizat fără pierderi ale siguranţei sale. Defectarea este imperceptibilă.5.5.2 (2) pentru un efect minor asupra performanţelor produsului. Nu sunt pierderi de siguranţă, nu necesită reparaţii şi deranjază puţin pe utilizator. Defecte minore.5.5.3 (3) pentru un efect semnificativ asupra performanţelor produsului. Performanţele produsului se degradează, el este mai dificil de utilizat, securitatea sa este micşorată. Clientul sesizează defectarea şi este nemulţumit. O procedură de modificare este necesară. Defecte majore.5.5.4 (4) pentru un efect extrem asupra produsului. Pierderea funcţiei produsului printr-o defectare progresivă spre catalectică, acesta devenind inutilizabil. Sunt necesare măsuri, forme de intervenţie (modificare, reproiectare). Defecte critice.5.5.5. (5) pentru efect hazardat. Siguranţă complet compromisă, legată de o defectare neprevăzută, catalectică. Produsul nu este utilizabil. Reproiectarea este obligatorie. Defecte critice.

AMDEC (7)

Acţiunile preventive sau corective recomandate trebuie bine documentate şi adaptate cazului respectiv. Ele pot include: controlul procesului, reproiectări, programe de pregătire a personalului, reomologări etc

5.5.4 (4) pentru un efect extrem asupra produsului. Pierderea funcţiei produsului printr-o defectare progresivă spre catalectică, acesta devenind inutilizabil. Sunt necesare măsuri, forme de intervenţie (modificare, reproiectare). Defecte critice.

5.5.5. (5) pentru efect hazardat. Siguranţă complet compromisă, legată de o defectare neprevăzută, catalectică. Produsul nu este utilizabil. Reproiectarea este obligatorie. Defecte critice.

Acţiunile preventive sau corective recomandate trebuie bine documentate şi adaptate cazului respectiv. Ele pot include: controlul procesului, reproiectări, programe de pregătire a personalului, reomologări etc.

Criticitatea se determină prin multiplicarea cifrelor reprezentând probabilitatea P, detectabilitatea D şi severitatea S, adică se calculează factorul de risc RPN, cu relaţia:

RPN = P x D x S5.8 Se consideră că:riscul este minor, pentru RPN = 1…17;riscul este moderat, pentru RPN = 18…63;riscul este major, pentru RPN = 64…125.

AMDEC (8)

Criticitatea este considerată mare dacă factorul de risc este mai mare sau egal cu 18 şi o severitate egală cu 3 sau mai mare. În această situaţie sunt necesare acţiunile preventive, eventual cu revederea proiectului.Observaţie:Cifrele stabilite mai sus corespund unor domenii de activitate deosebit de riguroase (ex.: industria aerospaţială, fabricarea echipamentelor medicale etc.). Pentru alte domenii limitele respective pot fi majorate.ÎnregistrăriRezultatele analizei se înscriu în formularul din anexa.

SFÂRŞIT INSTRUCŢIUNE DE LUCRU

AMDEC (9)

Risc – nesiguranţă asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment (în cazul de faţă, a defectărilor) sau la influenţa, la efectul unui eveniment, în cazul în care acesta se produce.

Riscul apare atunci când:• un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;• efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;• atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.

Analiza riscurilor

SR ENV 13005: 2003 Ghid pentru exprimarea incertitudinii de măsurare, înlocuieşte SR 13434: 1999 Ghidul pentru Exprimarea Incertitudinii de Măsurare (GUM).ILAC G17: 2002 Introducing the Concept of Uncertainity of measurement in testing in Association with the application of standard ISO/IEC 17025.EA- 4/02: 1999 Exprimarea Incertitudinii de Măsurare în Etalonare (Expression of the Uncertainty of Measurement in Calibration).EA-4/16: 2003 Exprimarea incertitudinii în încercările cantitative, (EA Guide-lines on the Expression of Uncertainty in Quantitative Testing)SR 13251: 1996 Vocab. Internat. de Termeni Fundamentali şi Generali în Metrologie (VIM)ISO 3534-1: 1993 Statistics – Vocabulary and SymbolsISO 5725 (Part. 1-6): 1994 Accurancy of measurement. Methods and results.SR 13250-1 Materiale de referinţă – Termeni şi definţii, (Terms and defin. ISO Guide 30: 1992).

Incertitudini de măsurare

Incertitudine de măsurare - parametru, asociat rezultatului unei măsurări, care caracterizează împrăştierea valorilor ce, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite măsurandului. Parametrul respectiv poate fi, de ex., o abatere standard (sau un multiplu al acesteia) sau semilărgimea unui interval de valori pentru un nivel de încredere dat.

Incertitudinea rezultatului unei măsurări reflectă imposibilitatea cunoaşterii exacte a valorii măsurandului.

DE RETINUT (1/4)

1. Cum se clasifica imperfectiunile dupa importanta lor?

2. Ce se intelege prin “detectabilitatea” unei imperfectiuni?

3. Ce se intelege prin “severitatea” unei imperfectiuni?

4. Care sunt principalii factori care conditioneaza probabilitatea de aparitie a imperfectiunilor?

5. Ce se intelege prin “criticitate” in legatura cu existenta unei imperfectiuni?

6. Ce inseamna AMDEC (FMECA) si la ce foloseste?

7. Ce se intelege prin notiunea de “risc”?

8. Cum este definita notiunea de “incertitudine de masurare” in normele internationale?

1. Cum se clasifica imperfectiunile dupa importanta lor:Imperfectiunea critica este considerata acea neconformitate a unui produs care determină lipsa de securitate sau poate conduce la accidentarea utilizatorilor sau a acelora ce depind de utilizarea produsul respectiv.Imperfectiunea majora este considerata cea care, fără să fie critica, reduce în mod substanţial posibilităţile de utilizare a produsului respectiv sau poate provoca o defectare care să împiedice funcţionarea acestuia.Imperfectiunea minora este o neconformitate care reduce confortul, afectează caracteristicile estetice sau diminuează nesemnificativ funcţionalitatea produsului.

2. Ce se intelege prin “detectabilitatea” unei imperfectiuni?Prin detectabilitatea unei imperfectiuni înţelegem capacitatea inspecţiei de a sesiza prezenţa acestuia prin aplicarea unor metode de investigare specifice, utilizând echipamente adecvate.

3. Ce se intelege prin “severitatea” unei imperfectiuni?Prin severitate se înţelege măsura sau gradul în care defectul sau defectarea produsă de neconformitate provoacă daune sau afectează funcţionalitatea produsului sau componentelor sale.

DE RETINUT (2/4)

DE RETINUT (3/4)

4. Care sunt principalii factori care conditioneaza probabilitatea de aparitie a imperfectiunilor?

La estimarea probabilitatii de apariţie a imperfectiunilor, este necesară o analiză aprofundată a procesului şi a tuturor factorilor care-l condiţionează:

• tipul procesului (de proiectare-dezvoltare, de fabricaţie, de inspecţie, de instalare, de vânzare-desfacere şi de exploatare);

• complexitatea şi stăpânirea procesului (simplu sau complex, timpul scurs de la implementare, deci maturitatea lui, istoricul său cu identificarea părţilor slabe/forte);

• cerinţele de calitate şi fiabilitate impuse produsului;• resursele folosite la realizarea produsului (financiare, infrastructură, umane);• calitatea materialelor folosite (provenienţă, standarde de calitate, modalităţile de

transport şi manipulare, depozitare etc.);• calitatea forţei de muncă (calificarea şi certificarea personalului operator, instruirea şi

pregătirea continuă, stabilitatea personalului);• calitatea echipamentelor şi adecvarea acestora;• organizarea şi conducerea proceselor;• condiţiile de exploatare a produsului (instalare corectă, instruirea beneficiarului, mediul

şi condiţiile de exploatare).

5. Ce se intelege prin criticitate in legatura cu existenta unei imperfectiuni?Criticitatea este o măsură a gradului de defectare a unui produs, ca urmare a apariţiei unor defecte şi a consecinţelor acestora. Noţiunea este complexă şi se determină prin luarea în consideraţie a probabilităţii, detectabilităţii şi severităţii defectelor şi defectărilor. Se apreciaza prin factorul de risc RPN (Risk Priority Number), definit ca fiind produsul:RPN = P x D x S , în care: P este probabilitatea, D – detectabilitatea, iar S – severitatea

6. Ce inseamna AMDEC (FMECA) si la ce foloseste?Analiza Modurilor de Defectare şi Evaluarea Criticităţii (AMDEC) - Un instrument practic pentru determinarea criticităţii.

FMEA Failure Modes and Effects AnalysisFMECA Failure Modes and Effects Criticality Analysis

7. Ce se intelege prin notiunea de “risc”?Risc – nesiguranţă asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment (în cazul de faţă, a defectărilor) sau la influenţa, la efectul unui eveniment, în cazul în care acesta se produce.

8. Cum este definita notiunea de “incertitudine de masurare” in normele internationale?Incertitudine de măsurare - parametru, asociat rezultatului unei măsurări, care caracterizează împrăştierea valorilor ce, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite măsurandului. Parametrul respectiv poate fi, de ex., o abatere standard (sau un multiplu al acesteia) pentru un nivel de încredere dat.

DE RETINUT (4/4)

Introducere in ISO/TR 15235

Proiectare având în vedere examinarea nedistructivă

CEN/TR 15135:2005

In aplicarea metodelor de examinare nedistructiva este strict dependenta de aspectele geometrice ale obiectului de examinat.

CEN/TR 15135:2005 este un raport tehnic, document informativ, in care sunt prezentate recomandari privind proiectarea constructiilor sudate cu o configuratie care sa permita accesul cat mai simplu al instrumentelor necesare pentru examinarea nedistructiva.

Metodele de examinare in vederea detectarii imperfectiunilor de suprafata si din apropierea suprafetei (VT, MT, PT, ET) sunt dependente in primul rand de starea suprafetelor si de accesibilitatea la examinare.

Geometria obiectului de examinat este importanta in special pentru metodele de examinare nedistructiva, planificate pentru detectarea imperfectiunilor de interior. Acestea sunt denumite si metode volumetrice, UT si RT.

DESIGN – END

Norma tehnicã CEN/TR 15135:2005 1/7







O exemplificare concreta se va putea face dupa prezentarea principiilor de aplicare a metodelor de examinare nedistructiva

Multumiri pentru atentie.

Documents

Curs 1 Def Accept Design 2014